ICCJ. Decizia nr. 2174/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2174/2014

Dosar nr. 1877/112/2011

Şedinţa publică din 26 iunie 2014

Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul J.S.R. împotriva deciziei penale nr. 225/R/2013 din 18 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze cu minori, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 126 din 01 octombrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 1877/112/2011 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, au fost condamnaţi inculpaţii:

1. J.S.R. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. şi art. 64 C. pen., la pedeapsa de 14 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;

- spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare.

S-a constatat că faptele au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni prev. de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.

2. SC U.D. SRL, Bistriţa pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 53¹ alin. (2) C. pen., şi art. 71¹ alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 300.000 RON amendă;

- spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. b), raportat la art. 4 din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 53¹ alin. (2) şi (3) lit. b), art. 71¹ alin. (3) C. pen. şi art. 71³ alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 100.000 RON amendă şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 6 luni.

În baza art. 34 lit. c) C. pen., s-au contopit pedepsele urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 300.000 RON amendă şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 6 luni.

În baza art. 118 C. pen. raportat la art. 25 alin. (2) din Legea nr. 656/2002 s-a dispus confiscarea specială de la inculpaţi a echivalentului în RON a sumei de 1.263.755 euro, la data punerii în executare a măsurii.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 1531 C. civ., s-a dispus obligarea solidară a inculpaţilor la plata despăgubirilor civile în favoarea părţilor civile astfel:

- 627.940 euro în favoarea părţii civile R.J.M.;

- 635.815 euro în favoarea părţii civile D.M.

S-au menţinut măsurile asigurătorii luate în cursul urmării penale.

Au fost obligaţi inculpaţii la plata a câte 2.700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 115/P/2008 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor J.S.R. şi SC U.D. SRL Bistriţa, pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi ascunderea adevăratei naturi a proprietăţii bunurilor, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În sarcina inculpaţilor s-a reţinut, în esenţă, faptul că în perioada aprilie-mai 2007, prin afirmaţii mincinoase şi mijloace frauduloase, au indus în eroare părţile vătămate D.M. şi R.J.M., privind calitatea de asociaţi ai acestora în cadrul SC U.D. SRL Bistriţa şi ulterior, prin amăgire şi folosirea în continuare de mijloace frauduloase au determinat părţile vătămate ca, în pretinsa calitate de asociaţi să transfere suma totală de 1.263.755 RON echivalent euro, în contul personal al inculpatul J.S.R. (1.500 RON echivalent euro), în conturile societăţii inculpate (1.232.255 RON echivalent euro) şi să predea inculpatului suma de bani (30.000 RON echivalent euro) în derularea proiectului B.H. din municipiul Bistriţa, de construire de case tip vilă şi mansardarea de blocuri şi reabilitarea acestora, sume de care au beneficiat inculpaţii.

Pe de altă parte, în sarcina inculpaţilor s-a reţinut că, în perioada aprilie 2007 - decembrie 2008, au introdus în circuitul economic suma de bani încasată de la cele două părţi vătămate prin infracţiunea de înşelăciune, ascunzând adevărata natură a provenienţei sumei de 1.263.755 RON echivalent euro şi cunoscând că banii provin din săvârşirea infracţiunii contra patrimoniului.

În fapt, analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală şi cele din faza cercetărilor judecătoreşti, Tribunalul a reţinut următoarele:

Inculpatul J.S.R. a avut calitatea de asociat unic, administrator şi reprezentant legal al SC U.C. SRL Bistriţa, cu sediul social în municipiul Bistriţa, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud din 07 decembrie 2006, cu domeniul principal de activitate „construcţii de clădiri şi lucrări de geniu”. Ulterior, prin încheierea nr. 2246 din 13 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. 14222/2007, s-a dispus schimbarea denumirii societăţii comerciale în SC U.D. SRL Bistriţa, modificare ce a fost operată la aceeaşi dată în Registrul Comerţului.

În baza contractului de cesiune şi a actului constitutiv actualizat al SC U.D. SRL Bistriţa, prin încheierea nr. 3169 din 05 august 2008 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. 18852/2008, tatăl inculpatului J.S.R., numitul J.T., a dobândit alături de fiul său calitatea de asociat al societăţii comerciale, devenind totodată şi administratorul şi reprezentantul legal al acesteia.

Prin încheierile nr. 1366 din 24 aprilie 2009 şi nr. 3354 din 17 iunie 2009 ale judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, s-au admis cererile formulate de societatea comercială astfel că inculpatul J.S.R. a dobândit calitatea de asociat unic şi administrator al firmei, iar societatea comercială şi-a suspendat temporar activitatea pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 30 mai 2009, până la data de 30 mai 2012.

Inculpatul J.S.R. a fost şi utilizatorul IP-urilor aferente computerelor folosite de acesta în corespondenţa electronică purtată, utilizând ca adresă de contact e-mailul „X”.

Părţile vătămate R.J.M. şi D.M. sunt cetăţeni ai Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, dar au rezidenţă permanentă în Portugalia, locuind efectiv în localitatea Loute şi respectiv Almacil. Soţul părţii vătămate R.J.M., martorul R.G.R., locuieşte efectiv în Măria Britanie, la Colegiul R. din oraşul Cambridge.

În cursul lunii august 2006, partea vătămată D.M. l-a cunoscut pe inculpatul J.S.R. în calitatea sa de reprezentant al firmei J.U. Loute, cu care a încheiat un contract de prestări servicii, datat 15 septembrie 2006, având ca obiect executarea de lucrări de tâmplărie la casa proprietatea părţii vătămate şi a martorei L.F.M. Lucrările de modernizare la locuinţa soţilor M. au fost realizate de inculpat şi de tatăl acestuia, numitul J.T., contravaloarea acestora în sumă de 12.883 euro, fiind achitată de partea vătămată prin filă cec.

Realizând că partea vătămată are posibilităţi financiare, ca urmare a faptului că aceasta a achitat prompt contravaloarea lucrărilor de modernizare, inculpatul J.S.R. i-a propus realizarea unui plan de afaceri în construcţii, în municipiul Bistriţa, în vederea realizării unor profituri substanţiale. În acest scop, în primul trimestru al anului 2007, inculpatul i-a propus părţii vătămate D.M. înfiinţarea unei societăţi comerciale în municipiul Bistriţa, având ca obiect de activitate construcţii civile şi de geniu, partea vătămată urmând să fie acţionarul majoritar, iar inculpatul să deţină calitatea de administrator. Cu acea ocazie, inculpatul i-a prezentat părţii vătămate un proiect cu antetul U.C.C., pentru renovarea completă a unor apartamente de bloc situate în municipiul Bistriţa, compartimentarea blocurilor cu apartamente amenajate în podurile acestora şi renovarea imobilelor. Potrivit susţinerilor inculpatului, investiţia urma să se ridice la suma de 70.000 euro, iar veniturile ce s-ar fi obţinut prin vânzarea apartamentelor astfel realizate ar fi fost de aproximativ 160.000 euro.

În urma acestor discuţii, inculpatul J.S.R. a venit în România pentru a prospecta piaţa, iar la data de 19 aprilie 2007, partea vătămată a trimis în contul inculpatului suma de 1.017,38 lire sterline (echivalentul a 1.500 euro) în acest scop, la solicitarea inculpatului, urmând ca apoi să se înfiinţeze şi societatea comercială convenită de cei doi. Printr-un e-mail transmis părţii vătămate D.M., la data de 11 mai 2007 inculpatul l-a încunoştinţat că a identificat în municipiul Bistriţa imobile pentru mansardare şi construirea de noi apartamente case, după finalizare, urmând a fi vândute şi în beneficiul acţionarului D.M.

Apreciind că un asemenea proiect este profitabil, partea vătămată D.M. a luat legătura cu prietenii săi, soţii R., cărora le-a expus posibilităţile de a investi în România, şi care s-au arătat interesaţi de o asemenea afacere, convenind ca partea vătămată R.J.M. să devină acţionar, alături de D.M., în noua societate comercială ce urma a se înfiinţa, firmă în care, potrivit specializărilor ce le aveau, părţile vătămate ar fi acordat consultanţă în materie de construcţii (D.M.) respectiv de contabilitate (R.J.M.) administratorului J.S.R.

Ca urmare a celor convenite, la finele lunii mai 2007, cele două părţi vătămate au venit în municipiul Bistriţa pentru a vedea condiţiile concrete de realizare a proiectului prezentat de inculpat şi pentru înfiinţarea societăţii comerciale în situaţia în care perspectivele de realizare a investiţiilor erau favorabile. Cei doi cetăţeni britanici au fost aşteptaţi de inculpat la aeroportul din municipiul Cluj-Napoca, ocazie cu care acesta a făcut cunoştinţă şi cu partea vătămată R.J.M. şi apoi i-a adus, cu autoturismul său, în municipiul Bistriţa. Pe traseu, cei trei au purtat discuţii de principiu cu privire la proiectele ce puteau fi realizate şi la variantele de finanţare ale acestora, convenind asupra înfiinţării unei firme în care cetăţenii britanici să aibă o cotă de participare de 60% din capitalul social, iar inculpatul de 40%.

Ajungând în municipiul Bistriţa, părţile vătămate au fost conduse de inculpat la mai multe blocuri de locuinţe ce se pretau la mansardare, precum şi în zona centrală a oraşului, relevând posibilitatea achiziţionării unui imobil aparţinând municipalităţii, în vederea transformării acestuia în spaţii comerciale şi închirierea acestora unor societăţi comerciale sau persoane fizice. Inculpatul le-a condus pe cele două părţi vătămate la periferia oraşului, unde le-a indicat acestora un lot de teren în suprafaţă de 1.750 m.p., proprietatea sa tabulară, relatându-le că terenurile învecinate aparţin rudelor sale şi că are posibilitatea de a le cumpăra în vederea realizării unei zone rezidenţiale pe care să edifice case tip vile.

Realizând potenţialul zonei prezentate, părţile vătămate au discutat cu inculpatul variantele de realizare a proiectului de investiţii imobiliare, convenind cu acesta că cea mai optimă modalitate era cea a constituirii unei societăţi comerciale în cadrul căreia inculpatul să deţină calitatea de administrator, iar părţile vătămate să asigure expertiza în specialităţile lor, D.M. în construcţii, iar R.J.M. în materie financiar-contabilă.

În ceea ce priveşte capitalul social al noii societăţi comerciale, cele trei părţi au convenit ca acesta să fie de 30.000 euro, din care suma de 18.000 euro reprezintă cota de participare a celor doi cetăţeni britanici, iar suma de 12.000 euro era cota inculpatului. Acesta din urmă a relatat părţilor vătămate că va aduce ca aport la capitalul social al noii firme parcela de teren proprietatea sa, pe care o evaluase la suma de 12.000 euro. În cursul discuţiilor s-a mai convenit ca cei doi cetăţeni străini să deţină câte 30% din părţile sociale - având astfel şi controlul asupra firmei - iar inculpatul să deţină 40% din părţile sociale.

În vederea realizării celor convenite, părţile vătămate şi inculpatul au luat legătura cu reprezentanţii unei agenţii imobiliare pentru a verifica în ce condiţii pot fi valorificare imobilele pe piaţa oraşului Bistriţa, după care au contactat un contabil în vederea informării cu privire la costurile pe care le presupunea constituirea unei societăţi comerciale în România pentru ca, în final, să contacteze un avocat pentru a obţine relaţii referitoare la condiţiile legale referitoare la înfiinţarea unei firme în ţară. Iniţial, în acest scop, inculpatul l-a contactat pe apărătorul său din prezenta cauză însă, întrucât părţile vătămate nu au putut comunica cu acesta, în final, au luat legătura cu av. V.C.C., avocat în cadrul Baroului Bistriţa-Năsăud, care îşi are biroul în aceeaşi clădire. Cea în cauză le-a relatat celor trei părţi calea de urmat pentru ca aceştia să dobândească calitatea de acţionari în cadrul unei societăţi comerciale, sugerându-le părţilor vătămate să îl mandateze pe inculpatul J.S.R. să îndeplinească toate condiţiile impuse de legea română în vederea înfiinţării noii firme.

Ulterior, părţile vătămate au fost conduse de inculpat la Biroul Notarului Public D.C.L., ocazie cu care s-a întocmit procura specială autentificată în 29 mai 2007, prin care cei doi cetăţeni britanici îl împuternicesc pe inculpat să îndeplinească toate formalităţile necesare în vederea constituirii unei societăţi comerciale cu răspundere limitată sau a unei societăţi comerciale pe acţiuni în care inculpatul şi părţile vătămate urmau să deţină calitatea de asociaţi, părţile sociale fiind împărţite astfel: câte 30% părţile vătămate şi 40% inculpatul.

După îndeplinirea acestor formalităţi, inculpatul şi partea vătămată D.M. au purtat discuţii referitoare la denumirea noii societăţi comerciale. Partea vătămată şi-a manifestat dorinţa ca în denumirea noii firme să se regăsească termenul „D.”, iar inculpatul a insistat ca aceasta să cuprindă şi termenul „U.”, astfel încât cei doi au convenit ca noua entitate juridică să poarte denumirea SC U.D. SRL Bistriţa. În cursul zilei următoare, părţile vătămate au părăsit România.

În zilele următoare, la solicitarea părţii vătămate D.M., inculpatul i-a transmis acestuia prin e-mailul din data de 31 mai 2007, adresa de corespondenţă a societăţii comerciale convenit a fi constituită respectiv „X”.

În ciuda celor convenite însă cu cei doi cetăţeni britanici, inculpatul nu a efectuat demersuri în vederea înfiinţării unei noi societăţi comerciale în care aceştia să aibă calitatea de asociaţi şi acţionari, lucrând în continuare pe firma sa, cu denumirea schimbată, fără a face cunoscute aceste aspecte părţilor vătămate.

La data de 01 iunie 2007, inculpatul J.S.R. s-a adresat Băncii T. - Sucursala Bistriţa în vederea deschiderii unor conturi bancare în euro şi în lire sterline.

La aceeaşi dată, inculpatul a transmis părţi vătămate D.M. un e-mail prin care aducea la cunoştinţa acestuia datele referitoare la conturile bancare în euro şi în lire sterline deschise pe numele SC U.D. SRL Bistriţa la Banca T. - Sucursala Bistriţa.

Ulterior acestui moment, la data de 07 iunie 2007, martorul R.G.R., soţul părţii vătămate R.J.M., a virat în contul SC U.D. SRL Bistriţa, la solicitarea celor două părţi vătămate, suma de 13.600 lire sterline, reprezentând aportul acestora la capitalul social al firmei nou înfiinţate.

La scurt timp, inculpatul l-a contactat pe D.M., relatându-i că pentru demararea proiectului vizând construcţia de case pe terenul prezentat, proiect numit „B.H.”, se impunea achiziţionarea unor utilaje (buldozer, macara etc.), utilaje ce puteau fi cumpărate în condiţii avantajoase din occident, iar ca urmare, la data de 11 iunie 2007 inculpatul s-a deplasat în Portugalia, ocazie cu care a primit de la cele două părţi vătămate suma de 30.000 euro pentru cumpărarea utilajelor şi echipamentelor necesare firmei nou înfiinţată în derularea proiectului B.H. Revenind înspre România, inculpatul a achiziţionat utilajele convenite cu părţile vătămate din Germania şi Austria.

Pentru a justifica provenienţa sumei de bani în faţa autorităţilor vamale, părţile vătămate au întocmit un înscris prin care se atesta faptul că, în calitatea lor de asociaţi majoritari ai societăţii comerciale, au pus la dispoziţia administratorului firmei suma de bani în cauză.

În perioada ce a urmat, inculpatul a început lucrările la proiectul imobiliar cunoscut sub denumirea B.H. - concomitent cu lucrările de mansardare a unui bloc situat în municipiu - pentru derularea căruia, în intervalul cuprins între 15 iulie - 20 august 2007, la solicitarea inculpatului, părţile vătămate au achitat prin transfer bancar, la compania W.A.B. LTD Anglia, echivalentul a 52.132 euro, reprezentând contravaloarea materialelor de construcţii achiziţionate pentru SC U.D. SRL Bistriţa, în vederea edificării de case tip vilă, pe structură metalică.

Anterior, respectiv la data de 6.07.2007, martorul R.G.R. a transferat în contul SC U.D. SRL, la solicitarea soţiei sale, partea vătămată R.J.M., suma de 60.000 lire sterline, cu specificaţia împrumut asociat.

În derularea proiectelor convenite de cei trei, inculpatul şi părţile vătămate, în perioada 07 iunie 2007 - 10 iulie 2008 SC U.D. SRL Bistriţa, a beneficiat de încasări externe în sumă de 1.179.328 euro, cu justificarea „alte tranzacţii valutare” sau „sponsorizări şi alte transferuri băneşti cuvenite”, din care suma de 600.418 RON echivalent euro de la martorul R.G.R. (soţul părţii vătămate R.J.M.) şi suma de 578.910 RON echivalent euro de la partea vătămată D.M., astfel cum rezultă din documentaţia din 30 ianuarie 2009 a Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, precum şi din documentaţia anexă la procesul-verbal constatator din 19 decembrie 2008, al Secţiei Bistriţa-Năsăud a Gărzii Financiare şi din actele depuse de părţile vătămate.

În modalitatea descrisă anterior, într-o perioadă scurtă de timp, de aproximativ 1 an, fără investiţii sau aport de capital propriu, inculpatul J.S.R. a obţinut de la cele două părţi vătămate, prin intermediul SC U.D. SRL Bistriţa, suma totală de 1.263.755 euro.

În tot acest interval de timp, prin întreaga sa conduită, prin corespondenţa purtată cu părţile vătămate, inculpatul le-a creat acestora convingerea că acestea au calitatea de asociaţi şi acţionari în cadrul SC U.D. SRL Bistriţa, potrivit celor convenite iniţial şi că au o cotă de participare majoritară la capitalul social al firmei.

Sesizând că lucrările de construcţie pe şantierul proiectului imobiliar B.H. se desfăşoară anevoie, concomitent cu faptul că investiţia depăşeşte bugetul estimat, existând riscul de blocare a proiectului în întregul său, la începutul verii anului 2008, partea vătămată D.M. a luat hotărârea de a-l trimite în România, în calitate de manager de şantier, pe numitul P.P., care primise ca obiectiv construirea - până în luna octombrie - a unui nr. de 6-7 case tip vilă, pentru ca apoi, pe timpul iernii să se lucreze la partea de finisaje interioare.

P.P. a venit în România ca manager al şantierului numit de părţile vătămate însă, după două săptămâni s-a reîntors în Portugalia, relatându-i părţii vătămate D.M. că nu a putut colabora cu inculpatul, că sunt probleme pe şantier cu sub contractorii şi că, la afirmaţia sa adresată inculpatului, potrivit căreia el reprezintă interesele cetăţenilor britanici în calitatea lor de acţionari majoritari în firmă, inculpatul i-a replicat că este unicul acţionar al societăţii comerciale, cei doi cetăţeni străini neavând nicio calitate în cadrul entităţii private.

Ca urmare, la data de 13 iulie 2008, partea vătămată D.M. a transmis inculpatului un e-mail în care, printre altele, îi amintea celui în cauză că „sunt convins că ştii că structura asociativă a societăţii este 40% tu, 30% J. şi 30% eu, doar dacă nu ne-au fost prezentate informaţii greşite.

Răspunzând email-ului primit de la partea vătămată D.M., pentru prima oară de la debutul colaborării celor doi, inculpatul i-a comunicat acestuia adevărul referitor la firma în cauză, transmiţându-i că „unicul asociat al societăţii sunt oficial eu şi numai eu”. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul a mai comunicat, referindu-se la sumele de bani primite de la părţile vătămate că „partea voastră o veţi primi la momentul potrivit, însă acest lucru va lua ceva timp”.

În aceste condiţii, părţile vătămate au realizat că au fost induse în eroare şi menţinute în această stare pentru ca inculpatul să beneficieze de sumele de bani primite de la acestea, motiv pentru care, la data de 22 iulie 2008, partea vătămată R.J.M. a venit în România pentru a clarifica situaţia de fapt, sens în care a venit în municipiul Bistriţa şi s-a deplasat la şantierul proiectului B.H. însă inculpatul a refuzat să vorbească cu ea şi i-a solicitat să părăsească incinta şantierului. În consecinţă, la data de 06 noiembrie 2008 părţile vătămate D.M. şi R.J.M. au formulat plângerea penală la D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj.

În drept, faptele astfel reţinute în sarcina inculpaţilor J.S.R. şi SC U.D. SRL Bistriţa, care în lunile aprilie - mai 2007, prin afirmaţii mincinoase şi mijloace frauduloase, au indus în eroare părţile vătămate D.M. şi R.J.M., privind calitatea acestora de asociaţi în cadrul SC U.D. SRL Bistriţa, şi ulterior în perioada 01 iunie 2007 - 13 iulie 2008, prin amăgire şi folosirea de mijloace frauduloase au determinat părţile vătămate ca, în pretinsa calitate de asociaţi, să transfere, în perioada 19 aprilie 2007 - 10 iulie 2008, suma totală de 1.263.755 RON echivalent euro, în contul personal al inculpatului J.S.R. (1.500 RON echivalent euro), în conturile inculpatei SC U.D. SRL Bistriţa, (1.232.255 RON echivalent euro) şi să remită în numerar inculpatului sume de bani (30.000 RON echivalent euro), în derularea proiectului B.H., de construirea de case şi mansardare de blocuri, de care au beneficiat inculpaţii întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a mai reţinut că în legătură cu infracţiunea de înşelăciune, cei doi inculpaţi au comis şi infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) şi alin. (4) din Legea nr. 656/2002, prin faptul că au introdus în circuitul economic sumele de bani încasate de la părţile vătămate, cu titlu de „aport capital social”, în scopul ascunderii ilicite a acestor sume.

Banii proveniţi din infracţiunea de înşelăciune au fost rulaţi de J.S.R. prin contul şi contabilitatea SC U.D. SRL Bistriţa, iar în continuarea mecanismului de ascundere a originii ilicite a acestora, sumele au fost valorificate prin achiziţionarea de bunuri mobile şi imobile, finanţarea de lucrări, mecanism specific infracţiunii de spălare de bani.

Astfel, pentru disimularea adevăratei naturi a provenienţei sumelor de bani şi pentru crearea aparenţei de persoană îndreptăţită la retragerea acestora din conturile fimrei, J.S.R., în calitate de administrator al SC U.D. SRL Bistriţa, şi în numele persoanei juridice, a dispus înregistrarea în contabilitatea firmei a banilor proveniţi din infracţiunea de înşelăciune pe numele său, în conturile 462 „creditori diverşi”, respectiv 455 „sume datorate asociaţilor”. Cea mai mare parte a acestei sume a fost schimbată în RON, din care 3.097.179 RON - retraşi în numerar prin ATM-uri; 699.701 RON - utilizaţi pentru plăţi la comercianţi prin POS, iar o altă parte s-au efectuat plăţi cu justificarea „contravaloare factură” ori „achiziţii materii prime”.

Prin interpunerea conturilor firmei SC U.D. SRL Bistriţa, şi a activităţii acesteia, s-a creat un mecanism de spălare de bani proveniţi din infracţiunea de înşelăciune, disimulându-se originea ilicită a sumelor. Acestea au fost introduse în circuitul bancar şi/ori valorificate în tranzacţii cu bunuri mobile şi imobile, în deconturi dintre societăţi, sub aparenţa creditării iniţiale a firmei SC U.D. SRL Bistriţa, din partea lui J.S.R., beneficiar real a unei părţi semnificative din sumele de bani „reciclate” ori al beneficiilor materiale obţinute prin investirea acestora.

Infracţiunea de spălare de bani săvârşită de J.S.R. în numele persoanei juridice, în realizarea obiectului de activitate al acesteia dar şi, în parte, în beneficiul acesteia, atrage răspunderea pentru coautorat şi a SC U.D. SRL Bistriţa, pentru infracţiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) raportat la alin. (4) din Legea nr. 656/2002.

Sumele obţinute în numerar au fost valorificate prin achiziţionarea de bunuri mobile şi imobile pe numele său sau al membrilor familiei, în cadrul circuitului de ascundere a provenienţei banilor creând un mecanism de achiziţii terenuri de la persoane fizice, prin antecontracte de vânzare-cumpărare încheiate sub semnătură privată şi perfectate în formă autentică în urma unor procese civile. Eludarea procedurilor notariale a creat de asemenea premisele neraportării tranzacţiilor ce depăşeau plafonul stabilit de Legea nr. 656/2002.

Prin antecontractele de vânzare-cumpărare din 17 ianuarie 2008 şi respectiv 05 ianuarie 2008, SC U.D. SRL Bistriţa, reprezentată prin J.S.R., a cumpărat de la martorul J.M., două loturi de teren în suprafaţă de câte 1.750 m.p., iar prin sentinţa civilă nr. 1544/2008 din 16 aprilie 2008, pronunţată în dosarul civil nr. 947/190/2008 al Judecătoriei Bistriţa, s-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra terenurilor în favoarea inculpatei SC U.D. SRL Bistriţa, cu titlu de cumpărare.

Prin antecontractul de vânzare-cumpărare din 12 iulie 2007, SC U.D. SRL Bistriţa, reprezentată de J.S.R., a cumpărat de la Z.K.A. un teren în suprafaţă de 29.200 m.p., în locul denumit „L.” din municipiul Bistriţa, judeţul Bistriţa-Năsăud, preţul de vânzare fiind stabilit la suma de 153.000 RON echivalent euro, din care suma de 50.000 euro, echivalent în RON, a fost achitată la data semnării actului sub semnătură privată, iar diferenţa de preţ a fost stabilită pentru plată la 15 ianuarie 2008 şi respectiv 11 iunie 2008. Prin sentinţa civilă nr. 678/F/2008 din 16 octombrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. 1799/190/2008, s-a validat antecontractul de vânzare-cumpărare şi s-a dispus înscrierea în cartea funciară a SC U.D. SRL Bistriţa, ca proprietară asupra terenului în suprafaţă de 29.200 m.p.

Aşa cum rezultă din procesul-verbal de constatare din 19 decembrie 2008 al Secţiei Bistriţa a Gărzii Financiare, la data de 01 august 2007, SC U.D. SRL Bistriţa a înregistrat plata sumei de 156.155 RON, iar la data de 15 ianuarie 2008 a sumei de 74.212 RON în numerar către Z.K.A., reprezentând plata parţială a terenului achiziţionat de la acesta.

Prin antecontractul de vânzare-cumpărare din 27 septembrie 2007, SC U.D. SRL Bistriţa, reprezentată de inculpatul J.S.R., a cumpărat de la Z.G.F. un teren în suprafaţă de 10.000 m.p., situat în locul denumit „L.” - municipiul Bistriţa, la preţul de 60.000 euro, echivalent în RON, care a fost achitat prin virament bancar. Terenul a fost înscris în cartea funciară în favoarea SC U.D. SRL Bistriţa, conform sentinţei civile nr. 1282/2008 pronunţată în dosarul civil nr. 6515/190/2007 al Judecătoriei Bistriţa.

Prin sentinţele civile nr. 3484 din 06 octombrie 2008, nr. 3525 din 08 octombrie 2008 şi nr. 1215 din 02 aprilie 2008 ale Judecătoriei Bistriţa SC U.D. SRL Bistriţa, reprezentată de inculpatul J.S.R., a devenit proprietară asupra a două imobile vândute de către M.M. şi respectiv B.I. şi B.D. şi a unui imobil - pod dintr-un bloc de locuinţe situat în municipiul Bistriţa, str. I.M., judeţul Bistriţa-Năsăud. Preţurile imobilelor au fost achitate din contabilitatea SC U.D. SRL Bistriţa, şi obţinute prin inducerea în eroare a victimelor D.M. şi R.J.M.

SC U.D. SRL Bistriţa şi J.S.R. au mai dobândit, prin cumpărare, autoturisme şi utilaje, sumele de bani privind achiziţionarea acestora fiind rezultatul înşelării cetăţenilor britanici (adresa din 10 decembrie 2008 a Direcţiei Finanţelor Publice Municipale din cadrul Primăriei Municipiului Bistriţa).

Inculpatul J.S.R. a retras şi sume de bani din casieria inculpatei SC U.D. SRL Bistriţa. Prin dispoziţia de plată din 23 iunie 2008, societatea comercială a plătit asociatului J.S.R. suma de 71.000 RON cu titlu „restituire împrumut”.

În cursul urmării penale, s-a stabilit că inculpaţii J.S.R. şi SC U.D. SRL Bistriţa au folosit toate sumele de bani transferate bancar de părţile vătămate în conturile agentului economic privat.

Pe lângă faptul că inculpatul J.S.R. a transformat echivalentul în euro a sumelor de bani în monedă naţională şi a retras prin ATM suma de 3.097.179 RON, pe care i-a utilizat în scopuri personale sau în interesul societăţii comerciale, J.S.R. a efectuat şi plăţi la comercianţi în valoare de 699.701 RON, cu justificarea plăţii unor facturi sau achiziţii de materii prime. Inculpaţii J.S.R. şi SC U.D. SRL Bistriţa, au achiziţionat şi bunuri mobile şi imobile, aşa cum rezultă din procesul-verbal de constatare din 19 decembrie 2008 întocmit de Secţia Bistriţa-Năsăud a Gărzii Financiare şi din situaţia privind achiziţionarea de mijloace fixe în perioada mai 2007 - septembrie 2007, anexă la procesul-verbal.

Inculpaţii au utilizat sumele de bani şi ca plată a contravalorii prestaţiilor de servicii efectuate printre altele de SC L.C. SRL Bistriţa, SC N.C. SRL Cluj-Napoca, SC T.M.C. SRL Bucureşti, SC B.I. SRL Bistriţa, SC S. SRL Bistriţa, SC L. SRL Bistriţa, SC T. SRL Telciu, SC M. SRL Sângeorz Băi.

Inculpatul J.S.R. a cumpărat, pe numele său, un motociclu marca S. la 24 mai 2007, o remorcă marca T. la 18 septembrie 2007 şi un autoturism marca P. la 14 noiembrie 2007, iar SC U.D. SRL Bistriţa a achiziţionat la 16 aprilie 2008 un teren în suprafaţă de 3.500 m.p., un tractor marca S. la 06 septembrie 2007, un utilaj la 06 septembrie 2007, un autoturism marca D. la 26 octombrie 2007, o autoutilitară marca F. la 23 iunie 2008, iar o casă tip vilă construită în cadrul proiectului B.H. a fost înscrisă pe societatea comercială la 22 octombrie 2008 - patrimoniul inculpaţilor J.S.R. şi SC U.D. SRL Bistriţa.

Inculpatul J.S.R. a mai plătit impozitele şi taxele pentru bunurile achiziţionate pe numele său şi al societăţii comerciale, precum şi salariile persoanelor care au prestat activităţi în cadrul SC U.D. SRL Bistriţa.

Determinând părţile vătămate D.M. şi R.J.M. să transfere sume de bani în conturile de euro şi lire sterline deschise la Sucursala Judeţeană Bistriţa-Năsăud a Băncii T., pe numele SC U.D. SRL Bistriţa, şi prin înregistrarea acestora, în RON, în contabilitatea agentului economic privat, ca aport propriu, inculpatul J.S.R. a dat aparenţa de legalitate a provenienţei sumelor de bani, obţinute prin infracţiunea de înşelăciune şi astfel a putut utiliza sumele de bani, convertite în moneda naţională, pentru a efectua plăţi cu caracter legal, către furnizorii societăţii comerciale, plăţi reprezentând contravaloarea terenurilor, a utilajelor şi vehiculelor cumpărate pentru societatea comercială inculpată sau în nume propriu, precum şi alte cheltuieli (construire de case de vacanţă în vederea vânzării lor), generate de funcţionarea agentului economic privat.

Mai este de menţionat că inculpatul J.S.R. a obţinut autorizaţii de construire de case de vacanţă sau mansardarea de blocuri de locuinţe pe numele sau s-au al inculpatei SC U.D. SRL Bistriţa, şi a edificat imobile, dar părţile vătămate D.M. şi R.J.M. nu au avut niciodată calitatea de asociaţi în cadrul societăţii comerciale (certificatele de urbanism şi autorizaţiile de construire emise de Primăria Municipiului Bistriţa).

În cursul urmării penale, s-a stabilit că partea vătămată D.M. a obţinut şi un credit în valoare de 450.000 euro, sumele de bani fiind trimise în conturile SC U.D. SRL Bistriţa, prin Banco E.S. Portugalia, iar R.J.M. şi martorul R.G.R., soţul acesteia, au avut economii constituite în depozite bancare, investind şi în acţiuni şi proprietăţi imobiliare.

Fapta inculpatului J.S.R. care, în perioada 19 aprilie 2007 - 04 decembrie 2008, a introdus în circuitul economic suma de bani încasată de la cele două părţi vătămate, prin infracţiunea de înşelăciune ascunzând adevărata natură a provenienţei sumei de 1.263.755 RON echivalent euro şi cunoscând că banii provin din săvârşirea infracţiunii menţionate, constituie infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pe de altă parte, fapta persoanei juridice SC U.D. SRL Bistriţa, care, în perioada 05 iunie 2007 - 04 decembrie 2008 a introdus în circuitul economic suma de bani încasată de la părţile vătămate prin infracţiunea de înşelăciune, ascunzând adevărata natură a provenienţei sumei de 1.263.755 RON echivalent euro, cunoscând că banii provin din infracţiune, constituie infracţiunea de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) şi alin. (4) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În cursul urmării penale, inculpatul J.S.R. s-a prevalat de dreptul la tăcere, refuzând să dea declaraţii cu privire la faptele reţinute în sarcina sa şi a agentului economic.

Cu ocazia verificărilor efectuate de Secţia Bistriţa a Gărzii Financiare, materializate în procesul-verbal de constatare din 19 decembrie 2008 inculpatul J.S.R. a susţinut - în nota explicativă din data de 15 decembrie 2008 - că în evidenţele contabile ale SC U.D. SRL Bistriţa, a înregistrat suma totală de 1.179.283 RON echivalent euro pe numele său, cu motivarea că sumele de bani primite de la părţile vătămate „reprezintă rambursuri de bani împrumutaţi lui D.M. şi R.J.M. în perioada statului meu în străinătate”.

Probaţiunea administrată în cursul urmării penale a relevat însă că cele două părţi vătămate sau membrii de familie ai acestora nu au beneficiat de sume de bani primite cu titlu de împrumut sau cu un alt titlu de la inculpat.

Realizând că versiunea prezentată organelor de control financiar nu este susţinută de probe, în cursul cercetărilor judecătoreşti, inculpatul a venit cu o nouă variantă, motivându-şi refuzul de a da declaraţii în faza urmării penale prin aceea că, pe de o parte, nu ştia ce anume urmăresc părţile vătămate prin plângerea formulată, iar pe de altă parte, pentru că a fost deranjat de maniera în care a fost tratat de organele de urmărire penală el şi familia sa.

În faţa instanţei, inculpatul a susţinut faptul că a convenit cu părţile vătămate să constituie o nouă societate comercială, sens în care cei doi cetăţeni britanici i-au dat procura specială existentă la dosar; că după plecarea acestora din România a făcut demersuri pentru a înfiinţa, în baza procurii, noua firmă, ocazie cu care a constatat că acest demers presupunea prezenţa cetăţenilor străini în România; că în aceste condiţii l-a contactat telefonic pe D.M. prezentându-i situaţia, ocazie cu care acesta i-a relatat că nu pot veni din nou în ţară în acest scop, motiv pentru care cei doi au convenit continuarea proiectului imobiliar, proiect ce urma a se desfăşura însă pe firma inculpatului SC U.C. SRL, cu denumirea modificată în SC U.D. SRL Bistriţa,, urmând ca cetăţenii britanici să aibă o cotă de câte 30% din profitul realizat la finalizarea proiectului, potrivit celor stabilite în procura notarială şi că, ulterior, deşi părţile vătămate au venit în România nu au mai discutat problema acţionariatului firmei şi a participării acestora la profit.

Prin acreditarea acestei versiuni, inculpatul a încercat să releve lipsa unei intenţii infracţionale ca element constitutiv al infracţiunii prev. de art. 215 C. pen., mizând pe faptul că o pretinsă înţelegere verbală cu părţile vătămate nu putea fi contracarată.

Cu această ocazie însă, inculpatul a relevat că susţinerile sale anterioare, potrivit cărora i-ar fi creditat pe cei doi cetăţeni britanici cu sumele restituite apoi de aceştia, nu sunt reale, reprezentând practic neadevăruri şi că are cunoştinţă de pretenţiile părţilor vătămate cu care este de acord, dar pe care nu are cum să le onoreze la acest moment.

Prima instanţă a mai reţinut că din probatoriul administrat în cauză rezultă că starea de fapt reală este cea reţinută în actul de sesizare. Dincolo de contradicţia flagrantă dintre cele două versiuni, scapă oricărei logici conduita inculpatului care, după ce a făcut nişte afirmaţii mincinoase în faţa organelor de control financiar, a refuzat să dea declaraţii în cursul urmării penale cu nişte motivaţii puerile pentru ca în instanţă să prezinte o versiune de natură a înlătura elementul intenţional ca şi componentă a infracţiunii, fără a explica însă convingător „neglijenţa” părţilor vătămate în lămurirea problemei acţionariatului firmei cu toate că acestea au investit peste 1.000.000 de euro şi altfel au manifestat maximă atenţie în legătură cu derularea proiectului, solicitându-i inculpatului, în mod frecvent, lămuriri, clarificări, explicaţii despre mersul lucrărilor şi despre sumele cheltuite.

Întrucât părţile vătămate au investit sume importante de bani în calitatea lor de asociaţi la SC U.D. SRL Bistriţa, din conţinutul corespondenţei electronice purtate de aceştia cu inculpatul J.S.R. rezultă că acesta din urmă s-a comportat faţă de părţile vătămate recunoscându-le calitatea de asociaţi care controlau firma, trimiţându-le periodic raportări privind derularea proiectului B.H., începând cu data de înregistrare, identificare a societăţii comerciale şi deschidere a conturilor acesteia, rapoarte lunare privitoare la cheltuieli, evidenţa contabilă a firmei, preţurile negociate pentru cumpărarea terenurilor pe care urma să se dezvolte proiectul imobiliar, precum şi preţurile de vânzare a viitoarelor imobile către eventuali beneficiari.

În acest sens, instanţa de fond reţine ca fiind edificatoare mesajele din 01 iunie 2007 şi 21 aprilie 2008, prin care inculpatul J.S.R. comunică lui R.J.M. datele societăţii comerciale şi conturile acesteia în euro şi lire sterline (mesaje din 07 iulie 2007 prin care inculpatul J.S.R. îi comunică părţii vătămate D.M. că urmează să plătească fermierului roşu suma de 50.000 euro avans pentru cumpărarea terenului acestuia şi suma de 30.000 RON fermierului galben, pentru cumpărarea terenului acestuia, mesajul din 09 septembrie 2007 prin care D.M. îi comunică lui J.S.R. că urmează să transfere în conturile societăţii comerciale suma de 300.000 euro pentru continuarea investiţiei, ordonându-i să înceapă lucrările pentru construirea a trei case şi a trei apartamente, pentru ca acestea să fie finalizate în vederea vânzării lor cu profit, mesajele din 11 septembrie 2007, 26 septembrie 2007, 29 octombrie 2007 prin care cei doi discută despre terenurile care trebuie cumpărate şi pe care urmează să se construiască case tip vilă, mesajul din 24 septembrie 2007 prin care inculpatului i se solicită de către partea vătămată R.J.M. explicaţii referitoare la cheltuielile societăţii comerciale realizate în luna august 2007, mesajul din 29 octombrie 2007 prin care inculpatul îi comunică lui R.J.M. că a cumpărat majoritatea materialelor de construcţie, achitând 30% din valoarea acestora, mesajul din 05 mai 2008 prin care inculpatul îi transmite lui R.J.M. extrasele de cont pentru ultima lună, care includeau şi ultimul transfer în euro, mesajul din 13 mai 2008 prin care inculpatul îi comunică lui D.M. date despre lucrările executate la proiectul B.H. şi cheltuielile efectuate, mesajul din 05 iulie 2008 prin care D.M. îşi manifestă nemulţumirea faţă de J.S.R. privind faptul că nu s-a finalizat proiectul, cu toate că părţile vătămate au investit cca. 1.200.200 euro.

Deosebit de important este şi mesajul din 07 iulie 2007, transmis de inculpatul J.S.R. către partea vătămată D.M., în care inculpatul, în mod explicit, referindu-se la lista de costuri a SC U.D. SRL Bistriţa, afirma către victimă că agentul economic privat este „societatea noastră”, că anumite piese de mobilă folosite pentru dotarea birourilor societăţii reprezintă „o mică contribuţie din partea mea în societatea noastră”, rezultând astfel în mod clar că lui D.M. i s-a creat, de către inculpat, falsa convingere că are statutul de asociat al SC U.D. SRL Bistriţa.

În aceeaşi idee, a menţinerii în eroare a celor două părţi vătămate cu privire la calitatea lor de asociaţi în firmă, se înscriu şi alte fapte ale inculpatului J.S.R., respectiv: - crearea de către inculpat a unei pagini web în care se menţiona că SC U.D. SRL Bistriţa, este o societate comercială „deţinută şi condusă de domnul J.S.R., în colaborare cu investitori britanici”, activitatea principală constând „în propriile proiecte de construcţii imobiliare şi industriale pe structură metalică uşoară; - transmiterea prin e-mail, către părţile vătămate, de către inculpat a registrelor privind cheltuielile realizate de agentul economie pentru realizarea proiectului imobiliar.

În fine, un alt element de fapt care contrazice susţinerile inculpatului este împrejurarea că, în întreaga corespondenţă electronică purtată de părţile vătămate până la data de 13 iulie 2008, nu se pomeneşte faptul că unicul asociat al firmei ar fi inculpatul, în toate comunicările acesta făcând vorbire despre „societatea noastră”.

Aşa fiind, Tribunalul a apreciat că vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită, susţinerile apărării fiind lipsite de consistenţă şi infirmate de probaţiunea administrată în cauză. În consecinţă, în baza textelor legale menţionate şi făcând şi aplicarea art. 72 C. pen., art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. şi art. 64 C. pen., instanţa a condamnat inculpatul J.S.R. la pedeapsa de 14 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (apreciindu-se că gravitatea faptei justifică interzicerea tuturor drepturilor electorale) pentru infracţiunea de înşelăciune şi la 7 ani închisoare pentru infracţiunea de spălare de bani.

La stabilirea pedepselor, chiar dacă, în raport de condiţiile concrete nu s-au putut reţine în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante (dată fiind conduita anterioară a acestuia relevată de sentinţa pronunţată împotriva sa de Tribunalul judiciar din Loute) s-au avut în vedere concluziile referatului de evaluare din 29 februarie 2012 întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud din care rezultă că inculpatul este integrat în societate, situaţie care ar putea fi menţinută în condiţiile relevate de referat.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte inculpata SC U.D. SRL Bistriţa, în baza textelor legale reţinute, dar făcând şi aplicarea art. 53¹ alin. (2) şi (3) lit. b) C. pen. şi art. 71¹ alin. (2) şi (3) C. pen., s-a dispus condamnarea acesteia la pedeapsa de 300.000 RON amendă pentru infracţiunea de înşelăciune şi la 100.000 RON amendă şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 6 luni pentru infracţiunea de spălare de bani.

S-a constatat că faptele au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni şi s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 300.000 RON amendă şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 6 luni.

Părţile vătămate s-au constituit părţi civile cu sumele de 627.940 euro (partea vătămată R.J.M.) şi respectiv cu 635.815 euro (partea vătămată D.M.) conform scriptelor depuse la dosar, solicitându-se totodată menţinerea sechestrului asigurător instituit în faza de urmărire penală prin ordonanţa procurorului D.N.A. din 12 martie 2009.

Întrucât cu ocazia audierii sale în instanţă inculpatul J.S.R. a recunoscut sumele pretinse cu titlu de despăgubiri civile şi s-a declarat de acord cu acestea invocând doar lipsa disponibilităţilor băneşti pentru dezdăunarea părţilor vătămate, în temeiul art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 1531 C. civ. s-a dispus obligarea solidară a inculpaţilor la plata despăgubirilor civile, potrivit constituirilor depuse în cauză.

În vederea reparării pagubei s-a dispus menţinerea măsurilor asigurătorii luate în cursul urmării penale prin ordonanţa din 12 martie 2009 a procurorului D.N.A., apreciindu-se ca neîntemeiată cererea de ridicare a sechestrului asigurător formulată de administratorul judiciar U. SPRL, cu motivarea deschiderii procedurii generale a insolvenţei împotriva inculpatei SC U.D. SRL Bistriţa, potrivit Legii nr. 85/2006, deoarece actul normativ invocat nu reprezintă o lege specială în raport de normele procesual penale.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj şi inculpaţii J.S.R., SC U.D. SRL Bistriţa.

Ministerul Public a contestat hotărârea atacată cu privire la greşita dispoziţie a primei instanţe în ceea ce priveşte confiscarea în baza dispoziţiilor art. 118 C. pen., raportat la art. 25 alin. (2) din Legea nr. 656/2002 a echivalentului în RON a sumei de 1.263.755 euro, concomitent cu obligarea în solidar a inculpaţilor J.S.R. şi SC U.D. SRL Bistriţa, în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 1531 C. civ. la plata despăgubirilor civile în acelaşi cuantum în favoarea părţilor civile; la omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii drepturilor de a ocupa o funcţie de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii, prev. de art. 64 lit. c) C. pen., faţă de inculpatul J.S.R. şi netemeinicia pedepsei complementare a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 6 luni faţă de inculpata SC U.D. SRL Bistriţa.

Inculpaţii, prin apărător ales, au criticat hotărârea atacată ca netemeinică şi nelegală solicitând în principal achitarea lor de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor concurente şi în formă continuată de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece acestor infracţiuni le lipseşte atât latura subiectivă, cât şi latura obiectivă.

Sub aspectul laturii civile, s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii promovate de cele două părţi civile.

În subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate inculpatului J.S.R. ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., sub minimul special prevăzut de lege şi suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante.

În ceea ce priveşte inculpata - persoană juridică SC U.D. SRL Bistriţa de asemenea s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate, să se constate că această societate comercială se află în procedura falimentului şi ca urmare, pedeapsa complementară a suspendării activităţii pe o perioadă de 6 luni este inaplicabilă, să se constate de asemenea, greşita aplicare a dispoziţiilor art. 118 C. pen. raportat la art. 25 alin. (2) din Legea nr. 656/2002 referitor la confiscarea specială a sumei de 1.263755 euro, în condiţiile în care instanţa a obligat inculpaţii în solidar, la plata despăgubirilor în acelaşi cuantum către părţile civile.

Prin decizia penală nr. 225/R/2013 din 18 noiembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj şi inculpatul J.S.R. împotriva sentinţei penale nr. 126/F din 01 octombrie 2012 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pe care a desfiinţat-o în parte, cu privire la greşita confiscare a echivalentului în RON a sumei de 1.263.755 euro, la omisiunea aplicării pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. pentru inculpatul J.S.R., la omisiunea aplicării pedepsei complementare a dizolvării pentru inculpata SC U.D. SRL Bistriţa, respectiv la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului J.S.R. pentru infracţiunea de înşelăciune, respectiv cuantumul pedepsei finale.

Pronunţând o nouă hotărâre în limitele de mai sus, a înlăturat dispoziţiile art. 118 C. pen. raportat la art. 25 alin. (2) din Legea nr. 656/2002 privind confiscarea specială de la inculpaţi a echivalentului în lei a sumei de 1.263.755 euro, la data punerii în executare a măsurii.

A redus pedeapsa stabilită inculpatului J.S.R. pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 14 ani închisoare la 10 ani închisoare şi interzicerea pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicând inculpatului J.S.R. şi pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a dreptului de a ocupa funcţia de administrator la o societate comercială şi de a desfăşura o activitate comercială, prev.de art. 64 lit. c) C. pen..

În baza art. 33 lita), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 7 ani închisoare stabilită de instanţa de fond pentru infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare şi interzicerea pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., respectiv art. 64 litx C. pen. constând în interzicerea dreptului de a ocupa funcţia de administrator la o societate comercială şi de a desfăşura o activitate comercială.

A aplicat inculpatei SC U.D. SRL Bistriţa pedeapsa complementare a dizolvării, prev. de art. 71² alin. (1) C. pen..

A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

II. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata SC U.D. SRL Bistriţa împotriva aceleiaşi sentinţe.

În baza art. 189 C. proc. pen. a stabilit sumele de câte 75 RON ca onorarii parţiale pentru apărătorii din oficiu ai inculpaţilor.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpata SC U.D. SRL Bistriţa să plătească suma de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate şi a probatoriului administrat, Curtea de Apel constată următoarele:

Contrar criticilor formulate de către inculpaţi, instanţa fondului - în urma coroborării judicioase şi analizei pertinente a tuturor probelor administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi cu prilejul cercetării judecătoreşti, a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea.

Astfel, întreg materialul probator administrat în condiţii de legalitate atât de organele de urmărire penală, cât şi de instanţa fondului şi facem aici referire la declaraţiile părţilor civile D.M., R.J.M., ale martorilor D.C.D. - notar public la biroul căruia s-a prezentat părţile civile pentru a li se elibera o procură prin care îl împuterniceau pe inculpatul J.S.R. să înfiinţeze o societate comercială în care să aibă calitatea de asociaţi, B.O.M. - traducător care a participat la întocmirea actelor notariale, M.S.C. - care a asistat la discuţiile purtate între inculpat şi cele două părţi vătămate şi la întâlnirile dintre aceştia, cu ocazia cărora li s-a indicat părţilor civile terenul unde urma să fie edificat cartierul de case, G.L. - care a fost angajată în cursul anului 2008 la firma inculpatului J.S.R. şi care nu a avut niciun moment reprezentarea că inculpatul J.S.R. are asociaţi cetăţeni englezi, B.C. - care a asistat la o întâlnire între inculpat şi părţile civile, întâlnire la care s-a discutat despre casele ce urmau a fi construite, însă fără ca părţile civile să-i fi fost prezentate ca fiind asociaţi, cu inculpatul în firma acestuia, V.C.C. - avocat în cadrul Baroului Bistriţa, care a discutat cu părţile civile, care i-au relatat faptul că îl cunosc pe inculpat deoarece acesta a lucrat în Portugalia, au încredere în el şi doresc să investească în România prin intermediul unei societăţi în care inculpatul să deţină calitatea de administrator; M.L.F. - care avea cunoştinţă despre înţelegerea dintre părţile civile şi inculpat, înţelegere în sensul înfiinţării unei firme în care părţile civile şi inculpatul să fie asociaţi, cu o cotă de participare de 40% pentru inculpat şi câte 30% pentru fiecare parte civilă, părţile urmând a contribui cu aportul de capital, iar inculpatul să se ocupe de derularea proiectelor; R.R.G. - care a învederat aceleaşi aspecte ca şi martorul menţionat anterior, furnizând date suplimentare cu privire la transferuri de bani din conturile soţiei sale în conturile inculpatului, J.T. - care a arătat că intenţia părţilor civile era de a fi asociate într-o firmă care să desfăşoare activităţi imobiliare în România, şi a dat date cu privire la cota de participare a fiecăruia în firmă, declaraţie care se coroborează şi se suprapune celor declarate de martorii R. şi M. confirmând de asemenea faptul că au fost trimişi bani din străinătate de către părţile civile extrasele de cont şi documente bancare privind transferurile de bani din conturile părţii civile în conturile societăţii SC U.D. SRL, corespondenţa electronică purtată de părţile civile cu inculpatul, încheierea nr. 2246 din 13 iunie 2007 pronunţată în Dosar nr. 14222/2007 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud prin care s-a schimbat denumirea din SC U.C. SRL în SC U.D. SRL; procura specială autentificată în 29 mai 2007 prin care părţile civile îl împuternicesc pe inculpat să semneze în numele lor actele constitutive ale societăţii comerciale cu indicarea participaţiilor lor în societate şi a calităţii părţilor, dovedeşte fără putinţă de tăgadă că inculpatul J.S.R. împreună cu SC U.D. SRL în perioada aprilie-mai 2007 prin afirmaţii mincinoase şi mijloace frauduloase, au indus în eroare părţile civile privind calitatea acestora de asociaţi în cadrul SC U.D. SRL şi ulterior, în perioada iunie 2007 - 13 iulie 2008 prin folosirea în continuare de mijloace frauduloase, au determinat părţile vătămate să transfere suma totală de 1.263.755 RON echivalent euro, în contul personal al inculpatului, J.S.R. şi ale societăţii comerciale SC U.D. SRL şi să predea în numerar inculpatului suma de 30.000 euro, în derularea proiectului B.H.

În sarcina inculpaţilor s-a mai reţinut că au introdus în circuitul economic sumele de bani încasate de la părţile civile, prin infracţiunea de înşelăciune, ascunzând adevărata provenienţă a sumei de 1.263.755 RON echivalent euro şi cunoscând că banii provin din infracţiunea contra patrimoniului.

Instanţa de control judiciar şi-a însuşit în totalitate considerentele Tribunalului cu privire la analiza materialului probator administrat în cauză.

Apărătorul ales al inculpaţilor a învederat instanţei de control judiciar că nu a existat o acţiune de inducere în eroare a părţilor vătămate, susţinând că inculpatul J.S.R. nu a desfăşurat nicio manoperă dolosivă pentru a forma părţilor vătămate o falsă impresie cu privire la calitatea lor de asociaţi în firma SC U.D. SRL.

Poziţia procesuală a inculpatului este însă combătută şi contrazisă de materialul probator administrat în condiţii de oralitate şi contradictorialitate de către instanţa fondului (declaraţiile părţilor civile, ale martorilor M.L.F., R.R.G., J.T., V.C.C., precum şi de actele notariale existente la dosar).

Curtea de Apel reţine că din aceste probe rezultă fără dubiu că intenţia părţilor civile a fost de a participa cu aport de capital la o societate comercială care urma a fi administrată de inculpatul J.S.R. societate comercială în care să aibă o contribuţie de câte 30% fiecare. Niciodată intenţia părţilor civile nu a fost de a investi într-o firmă a inculpatului în care ei să nu aibă nicio calitate, aşa cum de fapt s-a întâmplat în realitate.

Pe tot parcursul desfăşurării relaţiilor dintre cei trei, inculpatul le-a inoculat ideea şi le-a menţinut falsa impresie că părţile civile sunt de fapt asociaţi în această societate. Doar în aceste condiţii părţile vătămate au înţeles să remită inculpatului sume consistente de bani, fiind de natura evidenţei că dacă ar fi ştiut că în realitate nu au niciun fel de calitate în societatea inculpatului, nu ar fi făcut aceste transferuri de bani.

Curtea de Apel reţine şi că dacă ar fi reală susţinerea inculpatului că nu a putut face demersurile necesare pentru înfiinţarea unei societăţi comerciale, în care părţile civile să aibă calitatea de asociaţi, această stare de fapt trebuia adusă la cunoştinţa acestora din urmă, or, inculpatul nu a procedat astfel, menţinând impresia falsă atât a părţilor civile, cât şi a persoanelor interesate să achiziţioneze imobilele pe care aceasta urma să le construiască, că este asociat cu nişte cetăţeni englezi, şi prezintă astfel bonitate şi încredere.

întreaga atitudine a inculpatului dovedeşte intenţia acestuia de a induce în eroare părţile vătămate, deosebit de concludent în acest sens fiind, vizitele pe care acestea le-au efectuat împreună cu inculpatul, la locaţia unde urmau a fi edificate imobilele, discuţiile purtate cu avocaţi şi cu reprezentaţi ai societăţilor imobiliare.

Este de asemenea de natura evidenţei că inducerea în eroare a părţilor vătămate a cauzat o pagubă în patrimoniul acestora, acestea fiind lipsite de suma totală de 1.263.755 RON echivalent euro, sumă pe care dacă ar fi cunoscut adevărata relaţie cu inculpatul J.S.R. nu ar fi avansat-o. Părţile vătămate constituite părţi civile în dosar, au remis aceste sume de bani inculpatului în calitatea lor de investitori, sperând să obţină beneficii, ca urmare a vânzării imobilelor care urmau a fi construite.

De asemenea, sunt întrunite şi elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani în formă continuată, deoarece inculpatul a ascuns adevărata natură a provenienţei banilor primiţi de la părţile vătămate, bani obţinuţi prin comiterea infracţiunii de înşelăciune.

Sumele de bani primite de inculpaţi de la părţile civile, au fost introduse în circuitul economic, şi au fost utilizate pentru derularea proiectelor societăţi comerciale inculpată în prezentul dosar.

Pedepsele aplicate inculpatei - persoană juridică au fost just individualizate având în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al faptelor deduse judecăţii, împrejurările în care acestea au fost comise, activitatea infracţională desfăşurată care a fost destul de îndelungată, prejudiciul însemnat cauzat părţilor civile şi atingerea gravă adusă valorilor ocrotite de lega penală.

Hotărârea instanţei de fond este însă criticabilă sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpatului J.S.R. cu privire la infracţiunea de înşelăciune.

Instanţa de control judiciar apreciază, prin raportare la dispoziţiile art. 72 C. pen., la modalitatea concretă de săvârşire a faptei, la împrejurările în care aceasta a fost comisă, la urmările produse, la conduita inculpatului pe tot parcursul procesului penal, nesinceră însă şi la lipsa antecedentelor penale, că o pedeapsă de 10 ani închisoare şi interzicerea pe curata de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) şi art. 64 lit. c) C. pen. constând în interzicerea drepturilor de a ocupa funcţia de administrator la o societate comercială şi de a desfăşura o activitate comercială, este suficientă pentru a asigura reeducarea inculpatului şi prevenirea comiterii de noi infracţiuni. O pedeapsă într-un cuantum mai sporit, ar deveni excesivă şi nu ar fi la fel de eficientă şi aceasta cu atât mai mult cu cât tendinţa legislaţiei penale este de a sancţiona mai puţin drastic fapte de natura celei comise de către inculpat.

Curtea de Apel apreciază că este oportună pentru reeducarea inculpatului aplicarea şi a pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. respectiv interzicerea drepturilor de a ocupa funcţia de administrator la o societate comercială şi de a desfăşura o activitate comercială, deoarece acesta s-a folosit de calitatea sa de administrator, pentru a comite faptele din prezentul dosar, ceea ce-l face nedemn de a exercita pe viitor astfel de activităţi.

Curtea de Apel reţine ca fondată, de asemenea, şi critica Ministerului Public cu privire la inutilitatea pedepsei complementare aplicate inculpatei-persoană juridică de suspendare a activităţii pe o perioadă de 6 luni, apreciind că raportat la condiţiile concrete în care a fost comisă fapt, la prejudiciul însemnat cauzat părţilor civile şi la împrejurarea că aceasta societate comercială se află în lichidare judiciară, se impune aplicarea pedepsei complementare a dizolvării prev. de art. 71² alin. (1) C. pen.

De asemenea, a fost înlăturată dispoziţia art. 118 C. pen. raportat la art. 25 alin. (2) din Legea nr. 656/2002 privind confiscarea specială de la inculpaţi, a echivalentului în RON al sumei de 1.263.755 euro, la data punerii în executare a măsurii, având în vedere că s-a dispus obligarea inculpaţilor în solidar la plata aceleiaşi sume de bani către părţile civile, cu titlu de despăgubiri, deoarece bani proveniţi din patrimoniul părţilor civile constituie prejudiciul cauzat acestora prin infracţiunea de înşelăciune, fiind necesară despăgubirea lor indiferent de faptul că această sumă de bani a fost introdusă ulterior în circuitul civil, încercându-se a se da o aparenţă de legalitate în ceea ce priveşte provenienţa lor.

Împotriva deciziei penale nr. 225/R/2013 din 18 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs, la data de 25 noiembrie 2013, inculpatul J.S.R.

Prin recursul motivat de apărătorul ales, inculpatul critică decizia Curţii de Apel conform cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 10, 17, 17¹, 19, 20, 21 C. proc. pen. anterior, solicitând achitarea, iar în subsidiar, să se facă aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 187/2012, coroborate cu dispoziţiile art. 2, 3 şi 4 C. pen., urmând a se dispune de asemenea achitarea.

Se solicită să fie avute în vedere şi modificările intervenite prin intermediul noilor reglementări prin Legea nr. 286/2009 privind C. pen. actual, cu privire la art. 215 C. pen. anterior prin prisma noilor reglementări - art. 244 alin. (1) C. pen. actual, precum şi modificările art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, modificată prin art. 29 conform art. 111 din Legea nr. 187/2012.

În recurs se invocă lipsa intenţiei de a induce în eroare părţile vătămate, cu consecinţa că elementele constitutive ale celor două infracţiuni reţinute în rechizitoriu nu sunt îndeplinite.

De asemenea, se solicită să fie avută în vedere Directiva nr. 921/308/CE, în sensul că nu s-a aplicat principiul non bis in idem cu privire la încadrarea juridică a acestor două infracţiuni, apreciind că cele două infracţiuni nu pot fi reţinute împreună.

Cu privire la aplicare legii penale mai favorabile, se solicită să fie luate în calcul şi raportul psiho-somatic efectuat inculpatului precum şi starea familiei acestuia, pentru a cărei întreţinere este nevoit să întreprindă anumite activităţi.

Avocatul din oficiu al recurentului inculpat critică decizia cu privire la greşita condamnare a inculpatului deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune şi spălare de bani, dar şi pentru greşita obligare a inculpatului la despăgubiri, solicitându-se în principal achitarea, iar în subsidiar, aplicarea legii penale mai favorabile.

Analizând calea de atac declarată de inculpat, instanţa va admite recursul doar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile.

În cursul soluţionării recursului a intrat în vigoare noul C. proc. pen., însă efectul principiului imediatei aplicări a normelor de procedură este înlăturat de dispoziţiile tranzitorii, respectiv art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, potrivit cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi referitoare la recurs.

Faţă de data pronunţării deciziei recurate, se constată aplicabile în cauză dispoziţiile C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Drept urmare, problemele de drept referitoare la prezentul recurs pot fi examinate în limitele art. 385¹⁰ alin. (3) C. proc. pen. anterior (motivarea recursului cu cinci zile anterior primului termen de judecată), respectiv în limitele cazurilor de casare în vigoare la data pronunţării deciziei din apel.

În ceea ce priveşte motivarea recursului:

Primul termen de judecată în cauză a fost fixat la data de 15 aprilie 2014, iar inculpatul a fost înştiinţat cu privire la acest termen la data de 23 decembrie 2013, conform citaţiei de la dosar. Memoriul cuprinzând motivele de casare redactate de către avocatul din oficiu fost depus la data de 03 aprilie 2014 (conform datei de înregistrare), iar cele redactate de către avocatul ales au fost transmise prin fax la data de 10 aprilie 2014.

Drept urmare, memoriul de recurs depus de către avocatul ales nu respectă termenul prevăzut de art. 385¹⁰ C. proc. pen.

Conform art. 385¹⁰ C. proc. pen. anterior, în vigoare la data declarării căii de atac, recursul trebuie să fie motivat, iar motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată. În cazul în care nu sunt respectate condiţiile referitoare la motivarea în termen, instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior.

Legea prevedea, la data pronunţării deciziei din apel, următoarele cazuri de casare (art. 385⁹ C. proc. pen.):

1. în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei;

2. *** Abrogat

3. instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292 alin. (2) C. proc. pen. sau a existat un caz de incompatibilitate;

4. şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

5. judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

6. judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezenţa acestuia era obligatorie;

7. *** Abrogat

8. ***Abrogat

9. *** Abrogat

10. *** Abrogat

11. *** Abrogat

12. când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 334 -337 C. proc. pen.;

13. când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;

14. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;

15. nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată condamnatului a fost graţiată;

16. în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal;

17. *** Abrogat

17¹. când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii;

17². când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

18. *** Abrogat

19. *** Abrogat

20. *** Abrogat

21. *** Abrogat

În ceea ce priveşte cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu, Codul prevede expres că se iau în considerare întotdeauna din oficiu cazurile prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) pct. 1, 3 - 6, 13 şi 14, iar cel de la pct. 15 se ia în considerare din oficiu numai când a influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.

În consecinţă, faţă de data depunerii motivelor de recurs, respectiv 03 aprilie 2014 şi 10 aprilie 2014, instanţa urmează să analizeze cazurile de casare formulate de către avocatul din oficiu (depuse la 03 aprilie 2014), iar cazurile de casare invocate de către avocatul ales, doar în măsura în care se regăsesc în cele prev. de art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cazurile de casare invocate:

Instanţa de recurs reţine că avocatul ales al inculpatului a invocat în motivele scrise de recurs mai multe cazuri de casare abrogate prin Legea nr. 2/2013, cu 10 luni anterior pronunţării deciziei din apel.

Conform art. II alin. (1) din Legea nr. 2/2013, dispoziţiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen., republicat, cu modificările şi completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, rămân aplicabile cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului. Cauza de faţă nu se află în situaţia tranzitorie reglementată de Legea nr. 2/2013, având în vedere că hotărârea din apel a fost pronunţată mult după intrarea în vigoare a legii.

Avocatul ales a invocat următoarele cazuri de casare:

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. anterior - instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.

Cazul de casare a fost abrogat prin Legea nr. 2 din 02 februarie 2013, anterior datei de 18 noiembrie 2013, data pronunţării deciziei din apel.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. anterior - când faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică.

Cazul de casare a fost abrogat prin Legea nr. 2 din 02 februarie 2013 anterior datei de 18 noiembrie 2013, data pronunţării deciziei din apel.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen. anterior, când a exista o greşită aplicare a legii.

Cazul de casare nu poate fi examinat, având în vedere data depunerii motivelor de recurs.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 19 C. proc. pen. anterior - când judecătorii de fond au comis un exces de putere, în sensul că au trecut în domeniul altei puteri constituite în stat.

Cazul de casare a fost abrogat prin Legea nr. 2 din 02 februarie 2013, anterior datei de 18 noiembrie 2013, data pronunţării deciziei din apel.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 20 C. proc. pen. anterior - când a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului.

Cazul de casare a fost abrogat prin Legea nr. 2 din 02 februarie 2013, anterior datei de 18 noiembrie 2013, data pronunţării deciziei din apel.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 21 C. proc. pen. anterior - când judecata în primă instanţă sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi, sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa despre această imposibilitate.

Cazul de casare a fost abrogat prin Legea nr. 2 din 02 februarie 2013, anterior datei de 18 noiembrie 2013, data pronunţării deciziei din apel.

O parte a criticilor formulate, abrogate la data declarării recursului ar putea fi subscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen. anterior, respectiv greşita aplicare a legii. Instanţa nu le poate analiza însă conform acestui caz de casare, deoarece criticile trebuiau depuse cu 5 zile anterior primului termen de judecată în recurs, termen care nu a fost respectat în speţă.

În consecinţă, vor fi analizate motivele scrise depuse de avocatul din oficiu în termenul prevăzut de lege, şi care se înscriu în cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. - când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni, respectiv art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. - greşita aplicare a legii cu privire la soluţionarea laturii civile.

Aşa cum s-a reţinut, prin notele scrise depuse de avocatul din oficiu s-a solicitat, în principal, achitarea inculpatului, iar în subsidiar, aplicarea legii penale mai favorabile.

Din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., instanţa de recurs reţine că inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi spălare de bani. Elementele probatorii pe care acuzarea trebuia să le dovedească prin referire la elementele constitutive ale infracţiunilor erau:

- inducerea în eroare cu scopul de a produce un prejudiciu victimelor, în cazul infracţiunii de înşelăciune;

- folosirea banilor produşi din infracţiunea de înşelăciune în contractele încheiate de inculpat în nume propriu.

În acord cu instanţa de fond şi cea de apel, instanţa de recurs apreciază că ambele elemente sunt dovedite de înscrisurile depuse la dosar:

- deşi inculpatul a convenit cu cei doi cetăţeni britanici să fondeze o societate comercială în care aceştia să aibă calitatea de asociaţi şi acţionari, nu a efectuat demersuri în vederea înfiinţării unei noi societăţi comerciale, lucrând în continuare prin firma sa;

- a schimbat denumirea firmei sale pentru a corespunde numelui firmei pe care se înţelesese să o înfiinţeze cu părţile vătămate;

- inculpatul a creat o pagină web în care se menţiona că SC U.D. SRL Bistriţa este o societate comercială „deţinută şi condusă de domnul J.S.R., în colaborare cu investitori britanici”, activitatea principală constând „în propriile proiecte de construcţii imobiliare şi industriale pe structură metalică uşoară”;

- transmiterea de către inculpat prin e-mail, către părţile vătămate, a registrelor privind cheltuielile realizate de agentul economic pentru realizarea proiectului imobiliar.

- inculpatul J.S.R. a obţinut autorizaţii de construire de case de vacanţă sau mansardarea de blocuri de locuinţe pe numele său sau pe numele SC U.D. SRL Bistriţa şi a edificat imobile, dar părţile vătămate D.M. şi R.J.M. nu au avut niciodată calitatea de asociaţi în cadrul societăţii comerciale (certificatele de urbanism şi autorizaţiile de construire emise de Primăria Municipiului Bistriţa).

- într-o perioadă scurtă de timp, de aproximativ 1 an, fără investiţii sau aport de capital propriu, inculpatul J.S.R., prin intermediul SC U.D. SRL Bistriţa, a obţinut suma totală de 1.263.755 euro de la cele două părţi vătămate;

- inculpatul J.S.R. a retras sume de bani din casieria SC U.D. SRL Bistriţa. Prin dispoziţia de plată din 23 iunie 2008, societatea comercială a plătit asociatului J.S.R. suma de 71.000 RON cu titlu „restituire împrumut”;

- inculpatul J.S.R. a cumpărat, pe numele său, un motociclu marca S. la 24 mai 2007, o remorcă marca T. la 18 septembrie 2007 şi un autoturism marca P. la 14 noiembrie 2007, iar o casă tip vilă construită în cadrul proiectului B.H. a fost înscrisă pe societatea comercială la 22 octombrie 2008 (patrimoniu inculpaţilor J.S.R. şi SC U.D. SRL Bistriţa).

În consecinţă, pe baza situaţiei de fapt stabilită prin hotărârile recurate, instanţa de recurs reţine că sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune şi spălare de bani, pentru care inculpatul a fost condamnat de către instanţa de fond şi cea de apel, iar critica referitoare la lipsa elementelor constitutive este nefondată.

În ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile a cauzei, faţă de soluţia de condamnare, obligarea inculpatului la despăgubiri constând în restituirea sumelor de bani datorate părţilor civile, este corectă, fiind îndeplinite toate condiţiile legale.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la individualizarea sancţiunii în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, se constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunţării apelului, exclud posibilitatea analizei criticii formulate. Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 385⁹ pct. 14. C. proc. pen. anterior, permite instanţei să analizeze sancţiunea doar în ceea ce priveşte aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Abrogarea dispoziţiei referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la problema de drept. În acelaşi sens Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanţei de recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este în consecinţă strict legată de aplicarea legii.

În consecinţă, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanţa de recurs nu poate examina în cauza de faţă critica referitoare la individualizarea pedepselor în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior.

Examinarea solicitării de aplicare a legii mai favorabile trebuie precedată de anumite consideraţii cu caracter general:

În cursul soluţionării recursului, mai precis la data de 01 februarie 2014, a intrat în vigoare un nou C. pen. şi un nou C. proc. pen. ce conţine şi dispoziţii de drept substanţial, aşa încât sunt incidente prevederile art. 5 C. pen. în vigoare la data soluţionării recursurilor (adoptat prin Legea nr. 286/2009 modificată şi completată), potrivit cărora în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Această dispoziţie corespunde cu prevederile art. 13 C. pen. anterior care prevedea, de asemenea, obligativitatea aplicării legii penale mai favorabile în cauzele aflate în curs de judecată.

Doctrina şi jurisprudenţa au consacrat soluţii diferite cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, mai precis referitor la mecanismul de aplicare a mitior lex, conturându-se două opinii: cea privind aplicarea legii penale mai favorabile pe instituţii autonome şi cea privind aplicarea legii penale mai favorabile pe principiul aprecierii globale.

Până la momentul soluţionării cauzei de faţă, în materia aplicării legii penale mai favorabile au intervenit două hotărâri importante:

- decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014 publicată în M. Of., Partea I, nr. 319/30.04.2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în materia dezlegării problemelor de drept. Prin acesată decizie, în aplicarea art. 5 C. pen., s-a stabilit că prescripţia răspunderii penale reprezintă o instituţie autonomă faţă de instituţia pedepsei, din motivarea deciziei reieşind că acesta este mecanismul general de aplicare al legii penale mai favorabile;

- Decizia nr. 265 din 06 mai 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 C. pen., publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, prin care Curtea Constituţională a decis că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile. Deşi dispozitivul nu prevede expres, prin considerentele deciziei se clarifică interpretarea instanţei de contencios constituţional în sensul că aplicarea legii penale mai favorabile se face prin aprecierea globală şi prin alegerea dispoziţiilor unei singure legi, cu privire la toate instituţiile de drept substanţial incidente, şi nu prin luarea în considerare a dispoziţiilor sau instituţiilor autonome.

Rezultă, aşadar, că deciziile mai sus menţionate stabilesc mecanisme diferite de aplicare a legii penale mai favorabile, dar ambele sunt obligatorii de la data publicării în M. Of. al României, aşa încât se pune problema raportului dintre cele două, pentru a cunoaşte care anume trebuie aplicată.

Această problemă a fost lămurită chiar de către legiutor, care a stabilit un raport de prioritate între cele două tipuri de decizii, reglementat prin art. 477¹ C. proc. pen. (astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 3/2014).

Potrivit acestei dispoziţii - care se referă la încetarea sau modificarea efectelor hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept: „Efectele deciziei încetează în cazul abrogării, constatării neconstituţionalităţii ori modificării dispoziţiei legale ce a generat problema de drept dezlegată, cu excepţia cazului în care aceasta subzistă în noua reglemenatre”.

Fără a mai face discuţii cu privire la natura Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale (care, în realitate, interpretează dispoziţiile art. 5 C. pen.), se constată că din considerentele acesteia reiese cu claritate că instanţa de contencios constituţional a stabilit că în aplicarea legii penale mai favorabile trebuie aplicat mecanismul aprecierii globale, şi nu cel al instituţiilor autonome.

Cum decizia Curţii Constituţionale este obligatorie şi are prioritate faţă de decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dezlegarea unei chestiuni de drept, urmează ca, în speţă, instanţa de recurs să aibă în vedere şi să aplice mecanismul considerat constituţional, respectiv cel al aprecierii globale.

Este adevărat că decizia Curţii Constituţionale nu stabileşte criterii precise de aplicare a acestui mecanism însă, pe baza argumentelor expuse în considerentele Deciziei nr. 265/2014, a jurisprudenţei şi doctrinei anterioare, se ajunge la concluzia că legea mai blândă va fi aleasă după evaluarea comparativă a soluţiei pronunţată potrivit legii vechi cu soluţia ce ar putea fi pronunţată potrivit legii noi, ceea ce implică - în realitate - o simulare a soluţionării cauzei în conformitate cu noile dispoziţii de drept substanţial, în vigoare la data soluţionării recursului. În ambele cazuri, dispoziţiile trebuie avute în vedere ca un tot unitar, în întregime, şi nu pe instituţii autonome.

Legea nr. 187/2012 conţine în Capitolele II - IV dispoziţii ce pot fi apreciate ca excepţii de la aplicarea legii penale mai favorabile potrivit mecanismului aprecierii globale. Aceste excepţii sunt expres prevăzute, doar pentru anumite instituţii (cum este art. 15 referitor la regimul suspendării condiţionate), şi nu pot fi aplicate prin analogie cu privire la alte materii.

Aceste excepţii nu vizează instituţia concursului de infracţiuni sau a pluralităţii de infracţiuni, în general.

Conform art. 10 din legea de mai sus: „Tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.”

Această prevedere legală nu poate constitui un criteriu de interpretare logică prin raţionamentul „per a contrario”, deci un fundament logico-juridic pentru concluzia aplicării, ca excepţie de la regula aprecierii globale a legii penale mai favorabile, a dispoziţiilor concursului de infracţiuni - ca instituţie autonomă.

Dimpotrivă, în considerentele Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale se consacră în mod expres, în cazul concursului de infracţiuni, aplicarea legii penale mai favorabile prin metoda aprecierii globale (parag. 35-36).

În consecinţă, art. 10 din Legea nr. 187/2012 nu constituie o excepţie de la regula aprecierii globale a legii penale mai favorabile, are doar valoarea unei dispoziţii tranzitorii şi constituie o reglementare a unei situaţii speciale, care nu implică incidenţa mitior lex, stabilind tratamentul sancţionator pentru cazul în care unele dintre infracţiuni au fost comise sub imperiul vechii legi, iar altele după intrarea în vigoare a noii legi penale, deci pentru situaţia în care pluralitatea de infracţiuni a fost generată sub imperiul legii vechi, dar se definitivează sub regimul legii noi, situaţie ce impunea o reglementare distinctă.

În speţă, toate infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului au fost comise sub imperiul vechii legi penale.

În consecinţă, în cadrul analizei aplicării legii penale mai favorabile, instanţa de recurs va stabili pedeapsa ce ar putea fi aplicată potrivit legii noi luând în considerare inclusiv prevederile din materia concursului de infracţiuni C. pen. în vigoare de la 01 februarie 2014, fără a putea aplica dispoziţiile legii noi referitor la încadrarea juridică a faptelor şi la sancţiune, concomitent cu aplicarea în materia concursului de infracţiuni, cu valoare de instituţie autonomă, a disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior.

Cât priveşte incidenţa principiului legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că sfera sa de acţiune nu este limitată la aplicarea pedepsei, ci implică multe alte instituţii de drept substanţial, ceea ce exclude analiza mitior lex doar din perspectiva legalităţii sancţiunii aplicate prin hotărârile recurate, în conformitate cu cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., sau din perspectiva altui caz de casare.

Aplicarea legii penale mai favorabile are un fundament constituţional [art. 15 alin. (2)] şi reprezintă o chestiune de ordine publică, iar legea nouă a intrat în vigoare în cursul soluţionării recursului, fără ca inculpaţii să aibă posibilitatea să mai invoce aplicarea legii mai blânde pe o altă cale procedurală, aşa încât, în temeiul principiului legalităţii şi al echităţii procedurii penale, acest examen se impune a fi realizat chiar în absenţa unei solicitări exprese din partea inculpatului.

Este vorba, astfel, despre o situaţie excepţională, care generează pentru instanţa de recurs obligaţia de examinare din oficiu a aplicării legii penale mai favorabile, fără limita impusă de cazurile de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen., însă cu respectarea tuturor celorlalte reguli de soluţionare a recursului.

Pe cale de consecinţă, în speţă, în cadrul analizei aplicării legii penale mai favorabile, instanţa de recurs va avea în vedere situaţia de fapt şi încadrarea juridică stabilite prin hotărârile recurate şi nu va putea proceda la o nouă individualizare a pedepsei, ci va stabili pedeapsa ce ar putea fi aplicată potrivit legii noi, proporţional cu sancţiunea stabilită prin hotărârile recurate, fără a face o nouă apreciere asupra criteriilor de individualizare.

Prioritar, în examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de recurent, instanţa de recurs urmează să analizeze influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat. În examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică.

Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.

Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi.

Incriminările în vigoare la data comiterii faptelor:

Art. 215 C. pen. - Înşelăciunea

(1) Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

(2) Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

(3) Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate. (...)

(5) înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 29 din Legea nr. 256/2002

(1) Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani:

(...) b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;

(...) (2) Tentativa se pedepseşte.

(...) (4) Cunoaşterea, intenţia sau scopul, ca elemente ale faptelor prevăzute la alin. (1), pot fi deduse din circumstanţele faptice obiective.

Incriminările în vigoare la data judecării căii de atac:

Art. 244 C. pen. - Înşelăciunea

Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Art. 29 din Legea nr. 256/2002 (modificatprin art. lll din Legea nr. 187/2012)

(1) Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani:

(...) b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;

(...) (4) Cunoaşterea provenienţei bunurilor sau scopul urmărit poate fi dedusă/dedus din circumstanţele faptice obiective.

După cum se observă, din perspectiva normei de incriminare, elementele din conţinutul infracţiunilor se regăsesc şi în legislaţia în vigoare la data judecării căii de atac, astfel încât există o continuitate a semnificaţiei penale a faptelor.

În cazul infracţiunii de înşelăciune, a fost înlăturată varianta agravată determinată de producerea consecinţelor deosebit de grave, însă această modificare nu generează dezincriminarea faptei reţinută în sarcina inuclpatului J., care corespunde tiparului de incriminare reglementat de legea nouă şi se regăseşte în varianta agravată a înşelăciunii săvârşită prin folosirea de mijloace frauduloase.

Aşa cum rezultă din compararea textelor de lege citate anterior, legea nouă este mai favorabilă în ceea ce priveşte cuantumul sancţiunii, însă aprecierea globală impune examinarea unitară a tuturor instituţiilor de drept penal incidente şi a întregului tratament sancţionator ce ar putea fi aplicat conform legii noi, deci şi din perspectiva formei continuate a infracţiunilor şi a concursului de infracţiuni, care au suferit modificări.

Astfel, potrivit art. 35 alin. (1) C. pen. în vigoare: „Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.”

Potrivit art. 238 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. pen.: „în aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen., condiţia unităţii subiectului pasiv se consideră îndeplinită şi atunci când:

a) bunurile ce constituie obiectul infracţiunii se află în coproprietatea mai multor persoane;

b) infracţiunea a adus atingere unor subiecţi pasivi secundari diferiţi, dar subiectul pasiv principal este unic.”

În speţă, condiţia unităţii subiectului pasiv nu mai este îndeplinită în cazul infracţiunii de înşelăciune, existând două părţi vătămate distincte: D.M. şi R.J.M., ceea ce conduce la o calificare diferită a activităţii infracţionale potrivit legii noi, prin înlăturarea formei continuate a infracţiunii de înşelăciune şi reţinerea a două asemenea infracţiuni, în concurs.

În aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancţiunii, fiind obligată să reducă proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de apel (către minimum, mediu sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu sau maximul special).

Astfel, potrivit legii noi, inculpatului Jigmond i-ar putea fi aplicate două pedepse de câte 1 an închisoare pentru fiecare infracţiune de înşelăciune şi o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru infracţiunea de spălare de bani comisă în formă continuată.

Aplicarea pedepsei complementare nu mai obligatorie, iar conform art. 65 alin. (1) C. pen. în vigoare, în cazul în care instanţa apreciază că nu este necesară interzicerea drepturilor prev. de art. 66, nu se mai aplică nici pedepse accesorii.

Conform art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-ar aplica pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care s-ar adaugă un spor de o treime din celelalte pedepse, respectiv 8 luni închisoare şi s-ar stabili pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare.

Această pedeapsă rezultantă este mult mai redusă decât cea aplicată prin decizia recurată, de 10 ani închisoare.

În concluzie, deşi nu se mai poate reţine forma continuată a infracţiunii de înşelăciune, impunându-se schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracţiune în două infracţiuni, cu toate că tratamentul concursului de infracţiuni este mai sever, mai favorabilă este legea nouă conform criteriului global, căci se ajunge la aplicarea unei pedepse principale în cuantum mult mai redus decât cea aplicată prin hotărârile recurate, fără aplicarea pedepselor complementare şi accesorii şi, în ansamblu, inculpatului i se creează o situaţie mai favorabilă.

În consecinţă, în temeiul art. 385 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul J.S.R., va casa în parte decizia penală recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 126/F din 01 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud şi, rejudecând:

Va descontopi pedepsele aplicate prin decizia recurată, pe care le va repune în individualitatea lor.

Făcând aplicarea art. 5 C. pen.:

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în două infracţiuni prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (părţi vătămate D.M. şi R.J.M.).

În temeiul art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., va condamna inculpatul J.S.R. la două pedepse de câte 1 an închisoare pentru fiecare infracţiune de înşelăciune.

Conform art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (modificată prin art. lll din Legea nr. 187/2012), cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., va condamna acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru infracţiunea de spălare de bani.

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va aplica pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care va adaugă un spor de o treime din celelalte pedepse, respectiv 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare determinate de soluţionarea recursului vor rămâne în sarcina statului.

Intimatele părţi civile au solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată generate de soluţionarea recursului, cerere ce nu poate fi admisă prin raportare la dip. art. 276 alin. (6) C. proc. pen., având în vedere admiterea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul J.S.R. împotriva deciziei penale nr. 225/R/2013 din 18 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 126/F din 01 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud şi, rejudecând:

I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi interzicerea pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. anterior, respectiv art. 64 lit. c) C. pen. anterior constând în interzicerea dreptului de a ocupa funcţia de administrator la o societate comercială şi de a desfăşura o activitate comercială, aplicată inculpatului J.S.R., în pedepsele componente, respectiv:

- 10 ani închisoare şi interzicerea pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. anterior, precum şi a dreptului de a ocupa funcţia de administrator la o societate comercială şi de a desfăşura o activitate comercială, prev. de art. 64 lit. c) C. pen. anterior aplicate pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;

- 7 ani închisoare pentru infracţiunea de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

II. Făcând aplicarea art. 5 C. pen.:

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în două infracţiuni prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (părţi vătămate D.M. şi R.J.M.).

În temeiul art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., condamnă inculpatul J.S.R. la două pedepse de câte 1 an închisoare pentru fiecare infracţiune de înşelăciune.

Conform art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (modificată prin art. lll din Legea nr. 187/2012), cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., condamnă acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru infracţiunea de spălare de bani.

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. aplică pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care adaugă un spor de o treime din celelalte pedepse, respectiv 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Cheltuielile judiciare determinate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit avocatului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 100 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 iunie 2014.

#Inselaciune. Jurisprudenta

← ICCJ. Decizia nr. 220/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175...		ICCJ. Decizia nr. 2136/2014. Penal. Contestaţie la executare... →

ICCJ. Decizia nr. 2174/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2174/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Recurs