ICCJ. Decizia nr. 227/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 227/2014
Dosar nr. 3014/110/2013
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală 16/D din 25 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul 3014/110/2012 s-a dispus condamnarea inculpatei S.M., domiciliată în Bacău; pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 9 ani închisoare şi de 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 36 alin. (2) C. pen. s-a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de 8 ani şi 9 luni şi 10 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 431 din 13 februarie 2008 a Judecătorului pentru audieri preliminare de pe lângă Tribunalul din Torino, aşa cum a fost recunoscută prin sentinţa penală nr. 368 din 04 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă la 24 august 2010, în pedeapsa cea mai grea;
Pedeapsă de executat: 9 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata executată de la 13 octombrie 2006 la zi.
S-a constatat că inculpata este arestată în Italia - Casa Circondariale di Vigevano.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/ 2001 coroborat cu art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpaţii R.D. şi S.M. suma de câte 32.955 euro.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. s-a luat act că victimele M.N.E., N.M. şi L.M.M., nu au pretenţii civile în cauză.
S-a luat act pretenţiile formulate de victima L.A.B. privind plata de despăgubiri civile.
Au fost obligaţi în solidar pe inculpaţii R.D. şi S.M. la plata sumei de 1.000 lei daune morale către victima L.A.B.
A anulat mandatul de executare nr. 402/06 decembrie 2011 emis în baza sentinţei penale nr. 368 din 04. octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti şi a dispus emiterea de noi forme, la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.
S-a constatat că inculpaţii au fost asistaţi de apărători din oficiu.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligată inculpata S.M. la plata sumei de 10.200 lei cheltuieli judiciare către stat în care s-a inclus şi onorariu avocat oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriu nr. 104/P/ din 17 iunie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor:
1. R.D., domiciliat în Bacău, jud. Bacău, cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în acea că: în perioada 2005-2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a racolat prin înşelăciune, respectiv prin promisiuni mincinoase în legătură cu obţinerea unui loc de muncă decent în străinătate, victimele L.A.B., M.N.E., N.M. şi L.M.M., pe care le-a transportat sau transferat în Italia, unde le-a cazat, împreună cu înv. S.M. şi prin acte de constrângere le-a supus exploatării sexuale, în beneficiul lor.
2. S.M., domiciliată în Bacău, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen, constând în aceea că: în perioada 2004-2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a cazat în Italia, în oraşul Torino, victimele L.A.B., M.N.E., N.M. şi L.M.M., racolate prin înşelăciune de concubinul său, înv. R.D., şi, prin acte de constrângere, le-a supus exploatării sexuale, în beneficiul lor;
II- Încetarea urmăririi penale faţă de inculpaţilor R.D. şi S.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. şi ped. de art. 12 alin. (1), art. 200 lit. a) din Legea nr. 678/2001 modif. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru faptele de trafic de persoane comise în dauna părţilor vătămate V.A.M. şi D.M., întrucât inculpaţii au fost condamnaţi pentru aceste fapte de către autorităţile italiene, prin sentinţa din data de 13 februarie 2008 a Tribunalului G.U.P. Torino, rămasă definitivă prin sentinţa nr. 16 din 10 decembrie 2008 a Curţii de Apel a Tribunalului din Torino, Italia - recunoscută pe cale incidentală în cursul urmăririi penale.
III- Scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului N.C. şi inculpatei Dospinescu Adina Daniela, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. şi ped. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modif., pentru fapta de trafic de persoane comisă în dauna părţii vătămate V.A.M., întrucât din cercetări a rezultat că fapta nu există.
Prezent în instanţă inculpatul R.D. în conformitate cu art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 202/ 2010, la termenul de judecată, din data de 08 mai 2012, a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le-a cunoscut şi le-a însuşit, motiv pentru care s-a procedat la audierea acestuia. Inculpatul a declarat că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe.
Pe cale de consecinţă, instanţa de judecată prin sentinţa penală nr. 127/D din 16 mai 2012 pronunţată în Dosarul nr. 3751/110/2010 a dispus condamnarea inculpatului R.D., domiciliat în Bacău, jud. Bacău, cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a prev. art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 9 ani închisoare şi de 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 36 alin. (2) C. pen. s-a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de 8 ani şi 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală din 13 februarie 2008 a Judecătorului pentru audieri preliminare de pe lângă Tribunalul din Torino, aşa cum a fost recunoscută prin sentinţa penală nr. 126 din 07 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti definitivă la 24 august 2010, în pedeapsa cea mai grea;
Pedeapsă de executat: 9 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a disjuns cauza privind pe inculpata S.M. şi latura civilă a cauzei pentru ambii inculpaţi, cât şi cu privire la aplicarea prev. art. 118 C. pen., tot pentru ambii inculpaţi.
Din actele şi lucrările dosarului, privind pe inculpata S.M., instanţa a reţinut următoarele:
1. În toamna anului 2004, inculpatul R.D., zis „G.” a contactat-o şi racolat-o pe partea vătămată L.A.B., din com. Mărgineni, jud. Bacău, prin intermediul mătuşii acesteia R.D., promiţându-i obţinerea unui loc de muncă decent în oraşul Torino din Italia şi ajutor în ceea ce priveşte cazarea.
Partea vătămată L.A.B. s-a deplasat în Italia cu autocarul, cheltuielile de transport fiind suportate de mătuşa sa R.D.
Ajungând la Torino, aceasta a fost cazată de inculpatul R.D. la locuinţa sa, inculpatul promiţându-i că o va ajuta să lucreze ca menajeră la o persoană în vârstă şi va suporta cheltuielile de cazare până în momentul angajării.
După aproximativ o săptămână de la venirea în Italia, partea vătămată L.A.B. a fost obligată de inc. R.D. şi S.M. (care se afla în Italia) să practice prostituţia la stradă, în beneficiul inculpatului, fiind ameninţată că va fi scoasă în stradă dacă nu îşi achită datoriile pentru cazare.
Având în vedere că nu avea nici un ban să se întoarcă în ţară şi nici un sprijin de la alte persoane, partea vătămată a acceptat să practice prostituţia în folosul inculpaţilor R.D. şi S.M. o perioadă de aproximativ 2 luni de zile.
În această perioadă partea vătămată a practicat prostituţia la stradă, fiind însoţită zilnic de inc. R.D. şi S.M., care au supravegheat-o permanent şi au ameninţat-o ca nu cumva să ascundă bani şi să fugă de la ei.
La începutul lunii noiembrie 2004, profitând de faptul că R.D. şi N.C. i-au comunicat că au de gând să facă o vizită în România, partea vătămată i-a rugat să o ia şi pe ea, promiţându-le că va reveni cu ei în Italia în vederea practicării prostituţiei.
După ce au ajuns în ţară, partea vătămată a refuzat să mai ia legătura cu inculpatul.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.700 euro daune materiale, 700 euro reprezentând contravaloarea prestaţiilor sexuale realizate, iar 1.000 euro contravaloarea obiectelor de îmbrăcăminte reţinute de aceştia şi cu suma de 50.000 lei daune morale. - fila 15 - 16 vol. I u.p.
2. În cursul anului 2005, victima M.N.E., în vârstă de 20 de ani - care în temeiul art. 82 C. proc. pen. a renunţat la calitatea de parte vătămată, solicitând să fie audiată în calitate de martor - a fost racolată de inculpatul R.D., acesta promiţându-i facilitatea unui loc de muncă legal şi decent, în Italia. Deşi victima i-a precizat expres inculpatul ui că nu vrea să practice prostituţia (pentru că fusese anterior exploatată de alte persoane), inculpatul R.D. a achitat taxele legate de eliberarea paşaportului persoanei vătămate, precum şi contravaloarea transportului, transferând-o pe aceasta în Italia la dispoziţia concubinei sale - inculpata S.M.
La sosirea în Torino, victima M.N.E. a fost preluată de către inculpata S.M., cazată în apartamentul acesteia şi obligată la practicarea prostituţiei încă din prima zi în care a ajuns acolo.
Deşi victima a insistat că a avut o altă înţelegere cu inculpatul R.D., zis „G.”, inculpata S.M. i-a comunicat că ştie că a fost trimisă pentru practicarea prostituţiei. Constrângerea victimei în vederea practicării prostituţiei a fost realizată prin ameninţări, atât direct de către inculpata S.M., cât şi prin intermediul telefonului de către inculpatul R.D. care i-a adresat victimei ameninţări în legătură cu părinţii şi copilul său, determinând-o astfel să se conformeze la practicarea prostituţiei în folosul său.
Victima M.N.E. a practicat prostituţia la dispoziţia inculpaţilor R.D. şi S.M., fiind supravegheată îndeaproape de aceasta din urmă, care încasa şi jumătate din veniturile obţinute, cealaltă jumătate fiind cheltuită pentru întreţinere, cazare şi hrană, timp de 2 luni şi jumătate.
Raportat la media încasărilor zilnice, victima M.N.E. a apreciat totalul sumelor ilicite obţinute şi încasate de inculpaţii R.D. şi S.M. la aproximativ 20.000 euro. - fila 54 vol I u.p.
3. În cursul anului 2005 partea vătămată N.M. a fost recrutată de către inculpatul R.D., împreună cu altă fată pe nume R., din România, printr-un intermediar neidentificat, cu promisiunea oferirii în Italia a unui loc de muncă decent într-un restaurant.
Conform înţelegerii cu cele două fete care au intermediat plecarea părţii vătămate, inculpatul R.D. a aşteptat partea vătămată N.M. şi cealaltă fată la autocar, în Torino şi le-a condus şi cazat în apartamentul în care locuia inculpata S.M., în care se mai aflau două fete de cetăţenie română.
În apartamentul inculpat ei, inculpatul R.D. le-a comunicat celor două că scopul pentru care au fost trimise în Italia era de a practica prostituţia în folosul lui.
Speriată de inculpat şi de faptul că nu avea posibilitatea de a se întoarce în ţară, partea vătămată N.M. dat curs solicitărilor inculpatului şi a practicat prostituţia o perioadă de 5 luni, veniturile obţinute fiind ridicate zilnic de acesta şi concubina sa, inculpata S.M.. S-a precizat că inculpata S.M. a iniţiat şi supravegheat partea vătămată la practicarea prostituţiei, în acea perioadă practicând ea însăşi prostituţia la stradă, alături de celelalte victime exploatate.
După aproximativ 5-6 luni în care partea vătămată a practicat prostituţia în folosul său şi al concubinei sale, inculpatul R.D. a cedat la rugăminţile acesteia şi i-a dat voie să se întoarce în ţară pentru a-şi vedea părinţii, cu promisiunea că se va întoarce.
Văzând că partea vătămată nu revine în Italia, inculpatul R.D. a sunat-o şi a ameninţat-o pentru a se întoarce în Italia în vederea practicării prostituţiei în folosul său.
Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal şi a apreciat câştigurile realizate de inculpatul R.D. şi inculpata S.M., ca urmare a exploatării sale sexuale, la aproximativ 9.000 euro pe lună. - fila 48 vol I u.p.
4. În vara anului 2006 inculpatul R.D. a racolat-o pe partea vătămată L.M.M., prin înşelăciune, promiţându-i un loc de muncă în Italia, în calitate de menajeră.
Conform înţelegerii iniţiale, cheltuielile legate de obţinerea paşaportului în regim de urgenţă şi transportul părţii vătămate în Italia au fost suportate de către inculpatul R.D. De altfel, acesta a condus personal partea vătămată cu autoturismul din Bacău până la vama Nădlac, unde a transferat-o într-un microbuz condus de numitul B.D., motivând acest transfer cu faptul că nu ar avea voie să treacă graniţa însoţit de alte persoane.
După ce au trecut de vama Nădlac, inculpatul a transferat din nou partea vătămată în autoturismul său şi a condus-o până în Italia, în oraşul Torino unde a cazat-o într-un apartament în care locuia şi inculpata S.M., zis „L.”, pe care inculpatul i-a prezentat-o părţii vătămate ca fiind vara sa.
După ce au ajuns în Torino, victima a fost agresată sexual de R.D. şi ameninţată de acesta în vederea conformării la actele sexuale. La o scurtă perioadă de timp, întrucât partea vătămată îi solicita locul de muncă promis, inculpatul i-a comunicat că trebuie să se întoarcă în ţară pentru a rezolva o problemă, după care vor reveni în Italia şi partea vătămată va începe munca, la bătrânii pe care îi cunoştea el.
Inculpatul a luat partea vătămată L.M.M. cu el în ţară, a cazat-o două săptămâni la locuinţa sa, după care, prin aceleaşi promisiuni mincinoase, a trimis-o în Italia prin intermediul unui cunoscut de-al său (transportator), la dispoziţia inculpatei S.M.
Când a ajuns pentru a doua oară în oraşul Torino, partea vătămată L.M.M. a fost preluată şi cazată de inculpata S.M., care i-a comunicat că trebuie să practice prostituţia în folosul ei şi al inculpatul ui R.D.
Întrucât partea vătămată a refuzat inculpata S.M. l-a sunat pe inculpatul R.D., iar acesta a ameninţat-o pe partea vătămată că în cazul în care nu se conformează solicitărilor concubinei sale, îi va bate părinţii şi îi va da foc la casă. În aceste condiţii, partea vătămată a fost nevoită să practice prostituţia în folosul celor doi învinuiţi pentru 2 zile, obţinând suma de 210 euro, ce a fost luată de inc. S.M., la sfârşitul fiecărei zile de muncă. După cele 2 zile, profitând de faptul că avea o soră în Roma, victima a reuşit să fugă. Ulterior, ajunsă la sora sa, întrucât paşaportul îi fusese reţinut de inculpata S.M., partea vătămată a contactat-o telefonic pentru a i-l restitui. În aceste condiţii, inculpata S.M. i-a solicitat 300 de euro pe a-i restitui paşaportul şi a ameninţat-o că va avea probleme pentru că a fugit de la ea şi de la inculpatul R.D.
În cele 2 zile în care a fost exploatată de către inc. S.M., partea vătămată L.M.M. a sesizat că aceasta mai exploata şi o altă victimă - partea vătămată D.M.
Partea vătămată L.M.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând doar tragerea la răspundere penală a celor doi învinuiţi, pentru racolarea, transferarea şi exploatarea sexuală în folosul lor. - fila 41 vol. I u.p.
Situaţia de fapt a rezultat din următoarele mijloace de probă:
- adresă sesizare B.C.C.O. Bacău din 03 ianuarie 2007 - fila 1
- proces verbal de sesizare din oficiu - fila 4,
- declaraţie olografă L.A.B. - filele 11-12,
- proces verbal privind aducerea la cunoştinţă a drepturilor victimei L.A.B. - fila 14,
- declaraţie parte vătămată L.A.B. - filele 15-16
- declaraţie D.M. - filele 18-19,
- proces verbal întocmit de lucrătorii B.C.C.O. Bacău, din data de 17 ianuarie 2007 - fila 20,
- proces verbal privind asigurarea protecţiei victimelor D.M. - fila 22,
- declaraţie parte vătămată D.M. - filele 23-26,
- declaraţie olografă V.A.M. - fila 27,
- proces verbal privind aducerea la cunoştinţă a drepturilor victimei V.A.M. - fila 30,
- declaraţie parte vătămată V.A.M. - filele 33-36,
- proces verbal privind aducerea la cunoştinţă a drepturilor victimei L.M.M. - fila 38,
- declaraţie olografă L.M. - filele 39 -40,
- declaraţie parte vătămată L.M.M. - filele 41-44,
- declaraţie olografă N.M. - fila 45,
- proces verbal privind aducerea la cunoştinţă a drepturilor victimei N.M. - fila 47,
- declaraţie parte vătămată N.M. - filele 48-51,
- declaraţie olografă M.N.E. - filele 52-53,
- declaraţie martor M.N.E. - filele 54-56,
- adresa I.P.J., B.C.C.O. Bacău din 2007 - fila 66,
- proces verbal întocmit de lucrători ai B.C.C.O. Bacău - fila 67,
- declaraţii martori P.L. - fila 72, R.M.E. - fila 73, C.I. - filele 74-76, H.A. - filele 77-78, C.L.E. - filele 79-80, N.M. - filele 81-82, M.V. - filele 88-89, M.T. - filele 90-91, G.T.F. - filele 92-93, D.C. - fila 94, B.D. - fila 96, A.M. - fila 98, A.O.M. - fila 99, B.V.M. - fila 100, M.C. - fila 101,
- procese verbale de identificare a persoanei şi planşe foto - filele 102-122,
- proces verbal întocmit de lucrători B.C.C.O. Bacău privind intrări - ieşiri din ţară şi anexe - filele 123 - 140,
- adresa din 25 ianuarie 2007 a SC B.E.I.R.E. SA - fila 141,
- procese verbale de prezentare pentru recunoaştere şi planşe foto - filele 142- 146, 148-196, 199,
- declaraţie martor B.D.V. - fila 147,
- adresa B.C.C.O. Bacău, - fila 197,
- anexă intrări ieşiri din ţară V.A.M. - fila 198,
- adrese bănci - transferuri bancare, efectuate de învinuiţi sau pe numele acestora - filele 202-275,
vol. II
-cerere de comisie rogatorie internaţională din 2006 - Italia şi anexe - filele 1-10,
- cerere de comisie rogatorie în limba italiană din 2006 Italia şi anexe - filele 11-22,
- acte - Tribunalul di Vigevano în limba italiană - filele 23-94,
- adrese prin care se solicită traducerea cererii de comisie rogatorie şi cererea în limba italiană - filele 95-99,
- acte privind comisia rogatorie din Italia - filele 100 - 218, 224-243, 273-290,
- proces verbal întocmit în vederea prezentării materialului de urmărire penală - fila 219,
- adresa - Baroul de avocaţi Bacău - fila 220,
- delegaţie avocaţială filele 221, 222,
- C.D. pus la dispoziţie de autorităţile italiene în cadrul comisiei rogatorii, privind înregistrarea prezentării materialului de urmărire penală - filele 242 - 268,
- procese verbale de aducere la cunoştinţă a învinuirii - fila 269,
- declaraţie inculpat R.D. - filele 270,
- proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală R.D. - filele 271,
- actele efectuate de autorităţile italiene cu ocazia prezentării materialului de urm. pen. inc. R.D. - împreună cu traducerea în limba română - filele 243 - 268,
- cazier judiciar,
- declaraţia inculpatei, care nu recunoaşte fapta, însă situaţia de fapt rezultă atât din declaraţiile părţilor vătămate victime dar şi din declaraţia dată de inculpatul R.D. care a recunoscut în întregime faptele, inclusiv împrejurarea că aceste fapte le-a comis împreună cu inculpata S.M.
î n drept, faptele săvârşite de inculpata S.M., constând în acea că în perioada 2004-2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a cazat în Italia, în oraşul Torino, victimele L.A.B., M.N.E., N.M. şi L.M.M., racolate prin înşelăciune de concubinul său, inc. R.D., şi, prin acte de constrângere, le-a supus exploatării sexuale, în beneficiul lor, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatei, instanţa a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, care a cazat în Italia, pe cele 4 victime, racolate prin înşelăciune de concubinul său, inculpatul R.D. şi, prin acte de constrângere, le-a supus exploatării sexuale, în beneficiul lor; s-a avut în vedere persoana inculpatei care are antecedente penale, fiind condamnat în Italia pentru fapte similare, poziţia acesteia, care nu a recunoscut fapta.
S-a aplicat inculpatei o pedeapsă cu închisoarea cât şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
Faţă de circumstanţele reale şi personale reţinute mai sus, instanţa a considerat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins prin executarea pedepsei în regim de detenţie.
În baza art. 36 alin. (2) C. pen. s-a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de 8 ani şi 9 luni şi 10 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 431 din 13 februarie 2008 a Judecătorului pentru audieri preliminare de pe lângă Tribunalul din Torino, aşa cum a fost recunoscută prin sentinţa penală nr. 368 din 04 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti definitivă la 24 august 2010, fila 150 Dosar ataşat nr. 3751/110/2010, în pedeapsa cea mai grea;
În baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata executată de la 13 octombrie 2006 la zi şi s-a constatat că inculpata este arestată, în Italia.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Aplicarea pedepselor accesorii inculpatei a fost realizată atât în baza articolelor 71 şi 64 C. pen., cât şi prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiţionale şi a jurisprudenţei C.E.D.O. care, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (2) şi art. 20 din Constituţia României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenţii de către România prin Legea nr. 30/1994.
Astfel, în cauza Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deţinute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislaţia britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deţinuţilor condamnaţi, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracţiunii” (aceeaşi concepţie a legiuitorului reflectându-se şi în legislaţia română actuală, în inst.). Curtea a acceptat „că există o marjă naţională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deţinuţilor poate fi justificată în timpurile moderne şi a modului de menţinere a justului echilibru”, însă a concluzionat că articolul 3 din Primul protocol adiţional a fost încălcat, întrucât „legislaţia naţională nu analizează importanţa intereselor în conflict sau proporţionalitatea şi nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deţinut, în orice împrejurare, intră în marja naţională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză şi-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricţii automate impuse deţinuţilor condamnaţi şi se poate pretinde victimă a acestei măsuri”.
În consecinţă, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului naţional în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adiţional.
Prin urmare, în aplicarea jurisprudenţei C.E.D.O., instanţa nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite sau comportamentul inculpatului.
În acelaşi sens este şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 74 din 5 noiembrie 2007, pronunţată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispoziţiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza I - c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.
Astfel, natura faptei săvârşite şi circumstanţele producerii acesteia determină instanţa a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, şi în consecinţă, în temeiul art. 71 C. pen. şi art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional C.E.D.O., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
S-a dispus confiscarea sumei de 65.910 euro de la inculpaţi câte 32.955 euro de la fiecare inculpat, reprezentând sumele obţinute de victime în urma practicării prostituţiei, aşa cum rezultă din declaraţiile victimelor, menţionate mai sus - respectiv pentru L.A.B. - 700 euro M.N.E.,- 20.000 euro, N.M. - 9.000 euro înmulţit cu 5 luni şi L.M.M. - 210 euro.
Pe latură civilă s-a luat act că victimele M.N.E., N.M. şi L.M.M., nu au pretenţii civile în cauză.
S-au respins pretenţiile formulate de victima L.A.B. privind plata de despăgubiri civile, - partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.700 euro daune materiale, 700 euro reprezentând contravaloarea prestaţiilor sexuale realizate, - sumă ce urmează a fi confiscată, iar 1.000 euro contravaloarea obiectelor de îmbrăcăminte reţinute de aceştia - deoarece nu s-a făcut dovada acestora.
Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii R.D. şi S.M. la plata sumei de 1.000 lei daune morale către victima L.A.B. sumă considerată a fi suficientă pentru acoperirea traumelor morale suferite de aceasta.
S-a anulat mandatul de executare din 06 decembrie 2011 emis în baza sentinţei penale nr. 368 din 04 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti şi s-a dispus emiterea de noi forme, la rămânerea definitive a prezentei sentinţe.
Văzând şi prevederile art. 189 şi 191 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpaţii R.D. şi S.M., motivele fiind expuse pe larg în preambulul acestei decizii, astfel încât nu au mai fost reluate ci numai analizate.
La acest termenul curtea a pus în discuţie excepţia tardivităţii apelului formulat de inculpatul R.D. cu privire la care reţine următoarele:
Potrivit art. 363 alin. (1) C. proc. pen. termenul de apel este de 10 zile dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit art. 363 alin. (3) pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare termenul curge de la pronunţare.
În speţă, inculpatul a fost prezent la dezbaterile de la instanţa de fond care au avut loc la data de 16 ianuarie 2013, astfel încât termenul de apel începe să curgă de la data pronunţării, care a avut loc la data de 25 ianuarie 2013.
Potrivit art. 186 alin. (2) C. proc. pen. la calcularea termenelor pe ore sau zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte.
În raport de aceste dispoziţii, termenul de apel de 10 zile care începe să curgă la data de 25 ianuarie 2013 se împlineşte la data de 05 februarie 2013, astfel încât apelul inculpatului din data de 08 februarie 2012 apare ca tardiv formulat.
Potrivit art. 364 C. proc. pen. apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanţa de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare.
„Repausul la domiciliu” al inculpatului nu reprezintă o cauză temeinică de împiedicare pentru exercitarea căii de atac a apelului în termenul legal, luându-se în considerare aspectul că o cerere de apel poate fi depusă şi prin scrisoare recomandată.
În acest sens, în mod neîndoielnic, având în vedere adeverinţa medicală depusă la dosar, există condiţii pentru a se putea reţine imposibilitatea părţii de a se putea reţine imposibilitatea părţii de a se deplasa la distanţă în vederea depunerii cererii de apel în termen.
Cu toate acestea, luând în considerare şi aspectul că o cerere de apel poate fi depusă prin scrisoare recomandată, este greu de admis că starea sănătăţii a putut împiedica inculpatul să trimită cererea de apel prin poştă ori prin altă persoană.
Mai mult, inculpatul a avut posibilitatea să formuleze apel de la data pronunţării hotărârii, respectiv 25 ianuarie 2013 şi până la data de 29 ianuarie 2013, dată la care a început imposibilitatea de deplasare, astfel cum a fost constatată prin adeverinţa medicală depusă la dosar.
Aşa fiind, curtea a respins cererea de repunere în termenul de apel şi în baza art. 379 pct. 1 lit. a C. proc. pen. şi a respins ca tardiv apelul formulat de apelantul inculpat R.D.
A constatat că apelantul inculpat a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpata S.M., curtea a apreciat că este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin Decizia penală nr. 102 din 14 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău s-a dispus respingerea cererii de repunere în termenul de apel formulată de inculpatul R.D.
I.În baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins, ca tardiv apelul formulat de apelantul inculpat R.D. împotriva sentinţei penale nr. 16/D din 25 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 3014/110/2012.
A constatat că apelantul inculpat a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
II. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-inculpată S.M. împotriva aceleaşi sentinţei penale.
A constatat că apelanta inculpată a fost asistată de apărător ales.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelanta inculpată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Examinând actele şi lucrările dosarului efectuate în cele două faze procesuale, instanţa de prim control judiciar a remarcat că Tribunalul Bacău a procedat la o evaluare corectă a probelor în acuzare administrate în cauză, pronunţând în mod temeinic condamnarea inculpatei S.M. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Sub aspectul legăturii probelor cu obiectul probaţiunii (faptele sau împrejurările care au relevanţă asupra fondului unei cauze penale),probele au fost directe şi indirecte.
Dacă probele directe dovedesc în mod nemijlocit vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului, ele conţinând informaţii care pun în lumina fără ajutorul altor probe aspectele legate de rezolvarea problemelor esenţiale în cauza penală, probele indirecte nu au furnizat informaţii care pot dovedi în mod direct vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului, însă aceste probe au condus la stabilirea adevărului în măsura în care s-au coroborat cu conţinutul altor probe directe sau indirecte.
Examinând lucrările dosarului de faţă, Curtea a constatat că probele administrate în cauză prin conţinutul lor informativ permit formularea unor deducţii logice din care se poate se poate stabili fără echivoc existenţa faptelor de trafic de persoane precum şi vinovăţia inculpatei faţă de această infracţiune.
Deşi niciunul din martorii audiaţi în cauză nu a relatat despre o contribuţie a inculpatei S.M. la săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane comisă de inculpatul R.D., părţile vătămate L.A.B. (filele 15-17 vol. I d.u.p.), N.M. (filele 48-51 vol. I d.u.p.), L.M.M. (filele 41-44 vol. I d.u.p.) şi martora victimă M.N.E. (filele 64-56 vol. I. d.u.p.) au confirmat că au practicat prostituţia la dispoziţia celor doi inculpaţi, S.M. fiind cea care le prelua la sosirea în Italia, le obliga să practice prostituţia, le supraveghea permanent şi beneficia de câştigurile realizate.
Astfel partea vătămată L.M.M. a arătat că după ce a ajuns a doua oară în Italia, a fost preluată şi cazată de inculpata S.M., care i-a comunicat că trebuie să practice prostituţia în folosul ei şi al inculpatului R.D.
Inculpata l-a înştiinţat pe inculpat despre refuzul său de a practica prostituţia, a instruit-o cu privire la modalitatea de atragere a clienţilor, tarifele pe care trebuia să le perceapă, a supravegheat-o în activitatea de practicare a prostituţiei şi i-a perceput câştigurile realizate.
Partea vătămată N.M. a confirmat, de asemenea, că a fost cazată împreună cu inculpata, care a supravegheat-o la practicarea prostituţiei, în acea perioadă practicând ea însăşi prostituţia la stradă, alături de celelalte victime exploatate.
De asemenea, martora M.N.E. a confirmat că a practicat prostituţia ca urmare a ameninţărilor, referitoare la părinţi şi copilul său, exercitate, atât direct de către inculpata S.M., cât şi prin intermediul telefonului de către inculpatul R.D., fiind supravegheată îndeaproape de inculpată, care încasa şi jumătate din veniturile obţinute, cealaltă jumătate fiind cheltuită pentru întreţinere, cazare şi hrană, timp de 2 luni şi jumătate.
Toate aceste declaraţii s-au coroborat cu declaraţia inculpatului R.D., dată în faţa instanţei de fond, prin care a recunoscut în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată, inclusiv participarea inculpatei S.M. la săvârşirea acestora.
În consecinţă, probele administrate pe parcursul procesului penal au dovedit dincolo de orice dubiu că inculpata se face vinovată de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată şi condamnată de instanţa de fond.
Referitor la autoritatea de lucru judecat invocată de inculpată în ultimul cuvânt, curtea a apreciat că nu este incidentă în cauză, întrucât nu există identitate de obiect.
Inculpata a fost condamnată de autorităţile italiene tot pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, dar cu privire la alte părţi vătămate, respectiv V.A.M. şi D.M., fapte asupra cărora procurorul a şi dispus încetarea urmării penale.
În ceea ce priveşte individualizarea executării pedepsei principale aplicate, prima instanţă a apreciat în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a acesteia, căreia i-a dat eficienţă în mod concret, în funcţie atât de împrejurările faptice, cât şi de cele privind persoana inculpatei, respectând prin cuantumul stabilit şi modalitatea de executare o reflectare justă între gravitatea faptelor comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatei.
Infracţiunile de trafic de persoane aduc atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea şi sănătatea persoanei, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalităţii organizate, cu impact social deosebit iar aplicarea unor pedepse foarte blânde, fără executare, ar echivala cu încurajarea tacită a inculpatei şi a altora la săvârşirea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei şi, în plus, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societăţii, ar întreţine climatul infracţional, şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Criminalitatea ce ţine de traficul de persoane atentează la sănătatea şi viaţa celor cărora li se creează starea de dependenţă, astfel încât pericolul social al acestor infracţiuni este unul real şi deosebit de ridicat, aşa încât sancţionarea trebuie să fie exemplară.
În raport cu cele menţionate, curtea a considerat că pedeapsa principală stabilită pentru inculpata, cu executare în regim de detenţie, de către prima instanţă este legală, justificată şi proporţională.
În ce priveşte modul de soluţionare al laturii civile, Curtea a constatat că în mod just prima instanţă constatând întrunite condiţiile de angajare a răspunderii civile delictuale a dispus tragerea la răspundere civilă a inculpaţilor, obligând în solidar inculpaţii la plata daunelor morale către partea vătămată L.A.B. pentru prejudiciul nepatrimonial, constând în suferinţa fizică şi psihică produsă acesteia, ca urmare a săvârşirii faptei penale comise de către inculpaţi.
De asemenea, în mod just tribunalul a dispus confiscarea de la inculpaţi sumele obţinute de victime, în urma practicării prostituţiei, sume care nu a servit la despăgubirea acestora.
Împotriva deciziei penale atacate inculpatul R.D. a declarat recurs, solicitând casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la instanţa de apel.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 3014/110/2013.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticii invocate, Înalta Curte constată că nu este recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
La termenul de judecată din data de 16 ianuarie 2013 în Dosarul nr. 3014/110/2012 în faţa instanţei de fond, respectiv Tribunalul Bacău, cauza a rămas în pronunţare, inculpatul R.D. fiind prezent la dezbateri şi asistat de apărător desemnat din oficiu.
Pronunţarea sentinţei penale a fost amânată la data de 25 ianuarie 2013.
Termenul de apel prevăzut de art. 362 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. rap. la art. 186 alin. (2) C. proc. pen. s-a împlinit la data de 5 februarie 2013, iar apelantul inculpat R.D. a declarat apel la data de 8 februarie 2012.
Or, imposibilitatea medicală de prezentare a constat în „repaus la domiciliu”, împrejurare reţinută în mod corect de instanţa de apel că nu constituie unul dintre motivele temeinice de împiedicare aşa cum prevăd dispoziţiile art. 364 C. proc. pen.
Astfel, Înalta Curte constată că în mod judicios instanţa de apel a respins, ca tardiv apelul formulat de inculpatul R.D.
Pentru aceste motive, în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului R.D. declarat împotriva Deciziei penale nr. 102 din 14 iunie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.D. împotriva Deciziei penale nr. 102 din 14 iunie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2014 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 2297/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2200/2014. Penal. Mandat european de arestare.... → |
|---|
