ICCJ. Decizia nr. 2200/2014. Penal. Mandat european de arestare. Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2200/2014
Dosar nr. 2436/1/2014
Şedinţa publică din data de 27 iunie 2014
Asupra contestaţiei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 18 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 430/45/2008* s-au dispus următoarele:
S-a constatat încetat motivul care a justificat amânarea predării persoanei solicitate, A.D.G. (alias G.D.), hotărâtă prin sentinţa penală nr. 11 din 19 august 2008 a Curţii de Apel Iaşi în Dosar nr. 430/45/2008.
S-a constatat încetată de drept măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă prin aceeaşi sentinţă penală faţă de persoana solicitată.
În baza art. 103 alin. (10) şi (13), art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A.D.G. (alias G.D.), pe o durată de 30 zile, de la data punerii efective în executare a mandatului, în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanţă din Paris, în baza mandatului european de arestare din 11 martie 2008, executat prin sentinţa penală nr. 11 din 19 august 2008 a Curţii de Apel Iaşi.
De asemenea, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitată şi punerea în executare a mandatului de arestare.
Prin aceeaşi încheiere s-a dispus încunoştiinţarea autorităţii competente Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi - Departamentul Protecţia Copilului de îndată, în vederea luării măsurilor legale de ocrotire a minorilor A.M.Ş., născut la 29 decembrie 2012 în Iaşi şi G.O.Ş., născută la 17 decembrie 1999 în Iaşi, copiii minori ai persoanei solicitate A.D.G., în baza art. 229 C. proc. pen.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa penală nr. 11 din 19 august 2008 a Curţii de Apel Iaşi s-a dispus admiterea sesizării formulate de Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanţă din Paris, pentru executarea mandatului european de arestare emis la 11 martie 2008 privind persoana solicitată G.D., alias A.D.G., şi în consecinţă, s-a dispus predarea persoanei solicitate G.D., alias A.D.G., în baza mandatului european de arestare emis de Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanţă din Paris, dl. vice-procuror N.B., la data de 11 martie 2008, către autoritatea judiciară emitentă pentru executarea pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin sentinţa Tribunalului de Mare Instanţă din Paris, camera 16, din 21 martie 2007 şi totodată, a fost amânată predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară emitentă până la terminarea judecăţii în dosarul penal nr. 1206/99/2007 aflat pe rolul Tribunalului Iaşi.
Prin aceeaşi sentinţă penală mai sus menţionată s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă împotriva persoanei solicitate până la predare.
Prin sentinţa penală a Curţii de Apel Iaşi din data de 19 august 2008 s-a constatat următoarea situaţie de fapt:
Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanţă din Paris a emis mandatul european de arestare la 11 martie 2008 privind pe persoana solicitată G.D., alias A.D.G. solicitând arestarea şi predarea persoanei solicitate.
Prin hotărârea Tribunalului de Mare Instanţă din Paris, dată în camera 16 în Dosar nr. 0332332000 din 21 martie 2007, persoana solicitată a fost condamnată, în lipsă, la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru infracţiuni de proxenetism agravat, încadrată în cadrul celor 32 categorii de infracţiuni la trafic de fiinţe umane, pentru care nu este operabilă regula dublei incriminări.
Primind mandatul european de arestare, după efectuarea traducerii şi verificare, reţinându-se îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus trimiterea cauzei la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, pentru a se lua măsurile necesare pentru identificarea, reţinerea şi prezentarea în faţa instanţei a persoanei solicitate.
Persoana solicitată G.G. alias A.D.G. a fost identificată şi s-a dispus reţinerea sa prin ordonanţa nr. 6 din 13 iunie 2008 pentru 24 ore, timp în care a fost prezentată instanţei.
Prin încheierea de şedinţă motivată din 13 iunie 2008, A.D.G. după ce a fost informată cu privire la existenţa mandatului a fost arestată pentru o perioadă de 29 de zile cu începere de la 13 iunie 2008 la 11 iulie 2008, inclusiv.
La data de 16 iunie 2008, în şedinţă publică, persoana solicitată A.D.G. a fost audiată şi a declarat că nu consimte la predarea solicitată de autoritatea judiciară emitentă şi nu renunţă la efectele conferite de regula specialităţii. Aceasta a invocat că se află în cursul procedurilor judiciare penale, în curs de judecată, în faţa instanţelor române.
La data de 10 iulie 2008, prin încheiere de şedinţă, motivată, Curtea de Apel Iaşi a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a persoanei solicitate A.D.G., luată prin încheierea nr. 7/MEA din 13 iunie 2008 cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara prev. de art. 1451 C. proc. pen. pe întreaga perioadă a derulării procedurii înscrise în art. 90-99 din Legea nr. 302/2004 modificată, în vederea executării mandatului european de arestare.
Prin aceeaşi încheiere s-a dispus punerea în libertate a persoanei solicitate la rămânerea definitivă a încheierii şi s-au fixat obligaţiile ce trebuie să le respecte pe durata măsurii. De asemenea, s-a atras atenţia persoanei solicitate asupra dispoziţiilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen. privind înlocuirea măsurii cu măsura arestării în condiţiile încălcării cu rea credinţă a obligaţiilor impuse.
Curtea de Apel Iaşi a solicitat autorităţii judiciare emitente garanţii şi informaţii suplimentare conform art. 87 din Legea nr. 302/2004.
Autoritatea judiciară emitentă a oferit garanţii că persoana solicitată condamnată în absenţă dispune de dreptul de a se opune acestei hotărâri şi va fi rejudecată din nou pentru fapta ce face obiectul condamnării dacă uzează de acest drept.
Persoana solicitată a invocat motivul de refuz al predării prevăzut de art. 88 lit. b), motiv opţional, că face obiectul unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare.
Persoana solicitată A.D.G. alias G.D. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul din 22 februarie 2007 de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Terorism pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire de grup de criminalitate organizată, trafic de persoane, trafic de minori, fapte prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 18 din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fapte comise în perioada iunie - august 2005, august 2003 septembrie 2006, este acuzată că împreună cu A.V. a transportat şi exploatat pe partea vătămată G. (fostă C.) prin obligarea la practicarea prostituţiei în Franţa şi împreună fac parte dintr-o grupare organizată specializată în trafic de persoane, că au exploatat pe partea vătămată C.M. prin obligarea la prostituţie în Franţa şi împreună cu alţi inculpaţi au exploatat, supravegheat victima şi au strâns banii câştigaţi de aceasta în municipiul Iaşi şi că împreună cu A.V. a exploatat pe partea vătămată minoră T.O.M. în raza municipiului Iaşi.
Această cauză a format obiectul Dosarului nr. 1206/99/2007 al Tribunalului Iaşi.
La acel moment, analizând mandatul european de arestare fundamentat pe un mandat naţional de arestare şi pe hotărârea de condamnare, s-a constatat că infracţiunile pentru care persoana solicitată A.D.G. este judecată în România diferă de faptele care motivează mandatul european de arestare, aşa încât s-a apreciat că motivul opţional de refuz invocat nu este fondat.
Urmare derulării acestei proceduri, văzând că mandatul european de arestare îndeplineşte condiţiile art. 79 din Legea nr. 302/2004, că s-au oferit garanţiile cerute conform art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, că s-au îndeplinit procedurile cerute de art. 90 şi art. 91 din Legea nr. 302/2004, au avut loc audierile impuse de lege, în baza art. 94 din Legea nr. 302/2004 a fost admisă cererea privind executarea mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitată A.D.G. (G.D.) pentru executarea pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată de Tribunalul de Mare Instanţă din Paris în Dosar nr. 0332332000 la data de 21 martie 2007, dispunându-se predarea acesteia autorităţii judiciare emitente.
Însă, conform art. 97 din Legea nr. 302/2004, „când persoana este urmărită penal sau judecată de autorităţile judiciare române, pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, autoritatea judiciară de executare română, chiar dacă s-a dispus executarea mandatului, va putea amâna predarea până la terminarea judecăţii sau până la executarea pedepsei".
Cum prin sentinţa penală a Curţii de Apel s-a reţinut că persoana solicitată este inculpată în dosarul penal aflat în curs de judecată pe rolul Tribunalului Iaşi, s-au apreciat incidente dispoziţiile legale mai sus citate, motiv pentru care, potrivit art. 97 din Legea nr. 302/2004 a fost amânată predarea persoanei solicitate A.D.G. (G.D.) către autoritatea judiciară emitentă până la terminarea judecăţii în dosarul penal nr. 1206/99/2007 aflat pe rolul Tribunalului Iaşi.
Sesizându-se din oficiu asupra executării mandatului european de arestare, Curtea de Apel Iaşi a constatat că motivul care a justificat amânarea predării a încetat, persoana solicitată fiind condamnată definitiv la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru trafic de persoane, prin sentinţa penală nr. 266 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Iaşi, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2004 din 12 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca urmare a respingerii recursului formulat de inculpata A.D.G. împotriva deciziei penale nr. 130 din 28 iunie 2013 a Curţii de Apel Iaşi.
Aşadar, încetând motivul de amânare a predării, s-a apreciat necesară punerea în executare a predării persoanei solicitate dispusă prin sentinţa penală nr. 11 din 19 august 2008 a Curţii de Apel Iaşi către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, în scopul executării pedepsei de 8 ani închisoare la care a fost condamnată de Tribunalul de Mare Instanţă din Paris la 21 martie 2007.
În ceea ce priveşte măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă în vederea executării mandatului european de arestare emis de autoritatea franceză s-a constatat că aceasta a încetat, expirând durata pentru care a fost dispusă măsura şi care nu şi-a produs efecte juridice, aceeaşi măsură fiind dispusă în cursul judecării cauzei sale penale în România.
A mai reţinut prima instanţă că prin sentinţa penală nr. 11 din 19 august 2008 a Curţii de Apel Iaşi de executare a mandatului european de arestare, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că faptele pentru care era urmărită penal de autorităţile judiciare române şi pentru care în final a fost condamnată definitiv, diferă de cele pentru care a fost condamnată prin hotărârea penală de condamnare a Tribunalului de Mare Instanţă din Paris la data de 21 martie 2007, condamnare care fundamentează mandatul european de arestare şi care se referă la perioada infracţională octombrie 2003 - anul 2004, şi la recrutarea unui număr de 20 de tinere fete pentru a fi trimise la prostituţie în Paris, ea fiind cea care şi-a asumat răspunderea pentru ele şi cea care recupera banii câştigaţi de la prostituate în mai multe sectoare din Paris.
Sentinţa de condamnare nr. 266 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Iaşi are în vedere comiterea infracţiunii de trafic de persoane comisă prin actele materiale infracţionale comise de aceasta în lunile august 2005, august 2003, septembrie 2006 privind trei părţi vătămate.
Astfel, a apreciat prima instanţă că în procedura de punere în executare a mandatului european de arestare şi a dispoziţiei de predare, prin încetarea cauzei de amânare, nu se poate pune în discuţie autoritatea de lucru judecat a sentinţei penale nr. 11 din 19 august 2008 a Curţii de Apel Iaşi.
Totodată, ca urmare a încetării motivului de amânare a predării dispus prin sentinţa penală menţionată, în baza art. 103 şi 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată, Curtea de Apel Iaşi a dispus arestarea persoanei solicitate, A.D.G., în vederea predării ei autorităţii judiciare emitente a mandatului european de arestare.
Împotriva acestei încheieri, la data de 19 iunie 2014, a formulat contestaţie persoana solicitată A.D.G., arătând că a fost judecată pe parcursul a 7 ani pentru aceleaşi fapte şi aceleaşi părţi vătămate şi că în prezent se află în executarea mandatului definitiv din Dosarul nr. 1206/99/2007*, finalizat la data de 12 iunie 2014 prin hotărârea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În cuprinsul contestaţiei formulate, a mai solicitat persoana solicitată să se aibă în vedere situaţia sa personală şi faptul că are în întreţinere doi copii minori, precum şi faptul că pedeapsa la care a fost condamnată de către statul solicitant este mult prea aspră, având în vedere că pentru aceleaşi fapte a fost condamnată la o pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere.
Analizând contestaţia formulată, prin prisma motivelor invocate, dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 300/2013, precum şi în raport de dispoziţiile art. 417 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că este nefondată, urmând a fi respinsă în consecinţă pentru considerentele ce se vor arăta:
Înalta Curte constată că prin sentinţa penală nr. 11 din 19 august 2008 Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, s-a dispus, cu titlu definitiv, admiterea sesizării formulate de Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanţă din Paris pentru executarea mandatului european de arestare emis la 11 martie 2008 privind persoana solicitată G.D., alias A.D.G. şi s-a dispus predarea acesteia către autoritatea judiciară emitentă pentru executarea pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin sentinţa Tribunalului de Mare Instanţă din Paris.
Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate către autoritatea judiciară emitentă până la terminarea judecăţii în dosarul penal nr. 1206/99/2007 aflat pe rolul Tribunalului Iaşi.
La data de 12 iunie 2014 ca urmare a respingerii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a recursurilor formulate împotriva deciziei penale nr. 130 din 28 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, sentinţa penală de condamnare nr. 266 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Iaşi a devenit definitivă.
Constatând încetarea cauzei care a determinat amânarea predării persoanei solicitate, instanţa de fond a dispus, în baza art. 103 alin. (10) şi (13), art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată, arestarea persoanei solicitate A.D.G., pe o durată de 30 zile, de la data punerii efective în executare a mandatului, în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă - Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanţă din Paris, în baza mandatului european de arestare din 11 martie 2008, executat prin sentinţa penală nr. 11 din 19 august 2008 a Curţii de Apel Iaşi, dispunând totodată, emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitate.
Astfel, Înalta Curte constată că încheierea contestată în prezenta cauză a vizat doar arestarea persoanei solicitate în vederea predării efective a acesteia către autorităţile judiciare franceze, ca urmare a încetării motivului care a justificat amânarea predării persoanei solicitate.
Ori, potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, în cazul în care predarea persoanei solicitate a fost amânată, indiferent dacă, la momentul pronunţării hotărârii, aceasta se află ori nu se află sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autorităţile judiciare române, mandatul de arestare prevăzut la art. 103 alin. (13) este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.
De asemenea, potrivit prevederilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.
Cu privire la aceste cerinţe legale, instanţa de control judiciar constată că, aşa cum rezultă din cuprinsul sentinţei penale nr. 11 din 19 august 2008 a Curţii de Apel Iaşi, a fost analizat mandatul european de arestare fundamentat pe un mandat naţional de arestare şi pe hotărârea de condamnare, reţinându-se îndeplinirea condiţiilor cerute de Legea nr. 302/2004 în vigoare la acel moment.
În aceste condiţii, având în vedere, pe de o parte, obiectul contestaţiei de faţă, ce vizează emiterea mandatului de arestare a persoanei solicitate A.D.G., pe o durată de 30 zile în vederea predării efective a acesteia către autorităţile judiciare franceze, iar pe de altă parte, caracterul dispoziţiilor Legii nr. 302/2004 modificată şi completată, care reglementează executarea mandatului european de arestare, Înalta Curte apreciază că motivele invocate de către contestatoare care vizează consideraţii privind cuantumul pedepsei aplicate de autorităţile judiciare ale statului solicitant şi situaţia sa familială, exced cenzurii Înaltei Curţi.
Pentru considerente anterior expuse, apreciind că hotărârea atacată este legală şi temeinică, Înalta Curtea, va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoană solicitată A.D.G. împotriva încheierii din 18 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 430/45/2008*.
În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoană solicitată A.D.G. împotriva încheierii din 18 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 430/45/2008*.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă puhlică, azi 27 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 227/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2409/2014. Penal → |
|---|
