ICCJ. Decizia nr. 2297/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.), iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea gr

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2297/2014

Dosar nr. 36601/3/2010

Şedinţa publică din 16 iulie 2014

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 516 din 1 iulie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, printre altele, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă - ca nefondată - cererea inculpatului U.M.D. de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

1. A fost înlăturată solicitarea inculpatului M.I.R. de reţinere a incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 3 9/2003.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a art. 80 C. pen., art. 42 alin. (1), (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. şi a art. 80 C. pen., art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. şi a art. 80 C. pen., art. 26 raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. şi a art. 80 C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi a art. 80 C. pen. şi art. 26 C. pen. raportat la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. şi a art. 80 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.I.R. la o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat alăturat pedepsei principale rezultante pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b), c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

S-a luat act că inculpatul M.I.R. este arestat în altă cauză.

2. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a art. 80 C. pen., art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. şi a art. 80 C. pen., art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. şi a art. 80 C. pen., art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi a art. 80 C. pen. şi art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. şi a art. 80 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul U.M.D. la o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b), c) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat alăturat pedepsei principale rezultante pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

S-a luat act că inculpatul U.M.D. este arestat în altă cauză.

3. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. şi a art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a art. 80 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.G. la o pedeapsă rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat alăturat pedepsei principale rezultante pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

S-a luat act că inculpatul B.G. este arestat în altă cauză.

4. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., a art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a art. 80 C. pen., art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. şi a art. 80 C. pen., art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi a art. 80 C. pen., art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. şi a art. 80 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.R.F. la o pedeapsă rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 88¹ C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.R.F. durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 06 mai 2010 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului C.R.F.

5. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., a art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a art. 80 C. pen., art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) Iit. e) C. pen., art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. şi a art. 80 C. pen., art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi a art. 80 C. pen. şi art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. şi a art. 80 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.G. la o pedeapsă rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare.

6. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.M. la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C.M. durata reţinerii de la 25 februarie 2010.

S-a luat act că, în data de 16 martie 2010, a fost emis pe numele inculpatului C.M. mandatul de arestare preventivă nr. 3/UP din 16 martie 2010 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, până în prezent, acesta nefiind pus în executare.

S-a luat act că SC P. SRL a revenit asupra constituirii de parte civilă în procesul penal.

Ia act că partea vătămată SC A. SA Slatina nu se constituie parte civilă în procesul penal.

În baza art. 346 raportat la art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 şi 1003 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC A.T.A. SA şi au fost obligaţi în solidar pe inculpaţii M.I.R., C.R.F., C.M. şi U.M.D. la plata sumei de 37.230,68 euro, în echivalent RON, în funcţie de cursul B.N.R. al zilei plăţii şi în solidar pe inculpaţii B.G., M.I.R., C.G., C.M., U.M.D. la plata sumei de 31.012,34 euro, în echivalent RON, în funcţie de cursul B.N.R. al zilei plăţii.

În baza art. 346 raportat la art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 şi 1003 C. civ., a fost admisă - în parte - acţiunea civilă formulată de partea civilă SC A.R.A.V.I.G. SA şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii M.I.R., C.G., U.M.D., C.M. şi B.G. la plata sumei de 43.275,25 RON, la care se adaugă dobânda legală de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la achitarea integrală a debitului.

În baza art. 346 raportat la art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ., a fost respinsă ca neîntemeiată cererea părţii civile SC E.L.R. SRL de obligare solidară a inculpaţilor M.I.R., C.G., U.M.D., C.M. şi B.G. la plata sumei de 11.781 euro.

În baza art. 346 raportat la art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 şi 1003 C. civ., a fost admisă - în parte - acţiunea civilă formulată de partea civilă Ţ.G. şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii M.I.R., C.G., U.M.D., C.M. şi B.G. la plata sumei de 450 RON către aceasta.

În baza art. 346 raportat la art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 şi 1003 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă C.P. şi au fost obligaţi - în solidar - inculpaţii M.I.R., C.G., U.M.D., C.M. şi B.G. la plata sumei de 2.000 RON către aceasta.

În baza art. 346 raportat la art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 şi 1003 C. civ., a fost admisă - în parte - acţiunea civilă formulată de partea civilă T.M. şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii M.I.R., C.G., U.M.D., C.M. şi B.G. la plata sumei de 900 RON către aceasta.

În baza art. 346 raportat la art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 şi 1003 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă L.C. şi au fost obligaţi - în solidar - inculpaţii M.I.R., C.G., U.M.D., C.M. şi B.G. la plata sumei de 200 RON către aceasta.

În baza art. 346 raportat la art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 şi 1003 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC R. SA şi au fost obligaţi - în solidar - inculpaţii M.I.R., C.R.F., C.M. şi U.M.D. la plata sumei de 37.963,4 dolari S.U.A., în echivalent RON în funcţie de cursul B.N.R. al zilei plăţii.

În baza art. 346 raportat la art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 şi 1003 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă SC L.R.R. România SRL şi au fost obligaţi - în solidar - inculpaţii M.I.R., C.G., U.M.D., C.M. şi B.G. la plata sumei de 67.483,90 RON la care se adaugă dobânda legală de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la achitarea integrală a debitului.

În baza art. 348 C. proc. pen., au fost desfiinţate cărţile de identitate false emise pe numele N.O.D., R.C.C., G.B., S.M., certificatul de înmatriculare cu nr. X şi seria mecanică X1 şi certificatul de înmatriculare cu nr. Y şi seria mecanică Y1, poliţa de asigurare marfă pentru transport intern sau internaţional emisă de SC O.G.A. SA în favoarea SC A.A.T. SRL, poliţa de asigurare marfă pentru transport intern sau internaţional din 06 aprilie 2009 emisă de SC O.G.A. SA în favoarea SC A.T. SRL.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, astfel cum s-a menţionat în dispozitivul sentinţei de condamnare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul fondului a reţinut următoarea situaţie de fapt:

I. În ceea ce priveşte transportul de tablă de aluminiu în valoare de 37.230,68 euro din data de 11 august 2009 de la SC A. SA Slatina, s-a reţinut că, la data de 29 iulie 2009, site-ul X a fost accesat de o persoană rămasă neidentificată în vederea deschiderii unui cont de utilizator, în numele SC A.A.T. SRL Bucureşti.

Astfel la data de 29 iulie 2009, pe site-ul Bursei de Transport Mărfuri a fost creat de către o persoană neidentificată, contul în numele SC A.A.T. SRL, companie de expediţie cu sediul în Bucureşti, persoană de contact P.M.

În urma demersurilor efectuate de persoana neidentificată, administraţia Bursei de Transport Mărfuri a acceptat noul membru (utilizator), dar contul nou creat nu a devenit activ, astfel încât să permită utilizatorului accesul la aplicaţia informatică, deoarece la acel moment nu fusese făcută dovada achitării contravalorii abonamentului de acces.

Astfel, pentru activarea abonamentului său, persoana care a creat contul a transmis pe fax „certificatul de înmatriculare” şi prima pagină din „actul constitutiv” al SC A.A.T. SRL Bucureşti, acte care ulterior s-au dovedit a fi contrafăcute prin inserarea elementelor de identificare modificate (Codul Unic de Identificare şi codul CAEN).

Abonamentul de acces, în sumă de 110,67 RON, pe o perioadă de trei luni, a fost achitat prin mandat poştal la data de 29 iulie 2009, în numele falsei SC A.A.T. SRL, de la Oficiul Poştal din Bucureşti, sector 2.

Conform adresei de răspuns formulată de administratorul de site, mandatul a fost trimis către SC D. SRL, pe fax, în data de 10 august 2009, ora 13:27:46, contul astfel creat devenind activ la această dată, la ora 14:18.

Din verificările efectuate, a rezultat că pentru conferirea unei aparenţe licite relaţiilor comerciale derulate, a fost folosită printre alte documente falsificate, şi poliţa de asigurare a mărfii din data de 06 aprilie 2009, pretins emisă de SC O.G.A. SA, cu sediul în Bucureşti, sector 2. Poliţa în cauză a fost emisă în numele societăţilor comerciale de transport folosite de inculpaţi în săvârşirea faptelor (SC A.T. SRL, SC A.A.T. SRL).

Între documentele transmise pe fax s-a aflat şi poliţa de asigurare marfă pentru transport intern sau internaţional din 06 aprilie 2009, emisă de SC O.G.A. SA (actuală SC G. SA), din care rezulta că SC A.A.T. SRL are calitatea de asigurat.

Această poliţă a fost dată de către martorul T.V. inculpatului U.M.D.:la începutul anului 2009. Poliţa respectivă s-a aflat în gestiunea soţiei martorului T.V.

Martorul T.V., la solicitarea inculpat U.M.D., a efectuat o fotocopie după poliţă şi a completat în fals înscrisul respectiv cu datele societăţii administrate de soţia inculpatului U.M. - SC C.S.L. SRL.

După ce a primit această poliţă, astfel completată, inculpatul U.M. împreună cu inculpatul M.I.R. au hotărât să şteargă cu pastă corectoare toate menţiunile înscrise după care au efectuat alte fotocopii.

În acest mod, şi-au creat mai multe exemplare în alb ale poliţei respective care au fost ulterior completate cu numele firmelor folosite de membrii grupării la luarea comenzilor de transport.

Transmiterea documentelor sus-menţionate s-a făcut de la postul de telefon/faxsituat în Bucureşti, sector 2, aparţinând SC T.C. SRL, societate cu obiect de activitate „alte activităţi de informatică”, respectiv internet cafe, servicii de trimitere/primire fax şi telefonie internaţională, la numărul de fax al SC D.S. SRL.

Administratorul SC T.C. SRL, martorul T.I., a declarat că cei care doresc să transmită sau să primească documente prin fax, au acces la acest serviciu, contra cost, în funcţie de numărul de pagini şi de destinaţie. Martorul a mai precizat că bonurile de casă emise conţin doar costul serviciului, nu şi informaţii care să ducă la identificarea beneficiarilor acestuia.

S-a stabilit că SC A.A.T. SRL există în realitate, fiind o societate ce are ca obiect de activitate „transportul rutier de mărfuri”, iar numita P.E.M. este administrator.

A fost audiată martora P.E.M. - administrator al SC A.A.T. SRL - care a declarat că societatea sa are CUI X, certificatul de înregistrare fiind emis în data de 23 aprilie 1997 şi nu în data de 20 februarie 1997, cum figurează pe copia contrafăcută a certificatului de înregistrare în baza căruia s-a activat contul pe site-ul Bursei de Transport Mărfuri, are ca obiect de activitate transportul rutier de mărfuri, cod CAEN 4941, nu 6024 (codul CAEN vechi) cum figurează pe copia falsă ce a fost transmisă la SC D.S. SRL, deţinând în acest scop licenţa valabilă în perioada 31 mai 2006 - 30 mai 2011. Totodată, martora a mai precizat că societatea sa nu are şi nu a avut cont deschis pe site-ul Bursei de Transport Mărfuri, deţinând postul telefonic fără fax, la domiciliul său - care este şi sediul social al firmei.

La data de 10 august 2009, ora 12:28:32, a fost cumpărată şi activată cartela prepaid cu nr. care a fost trecut pentru contact, de membrii grupării (persoane neidentificate) la momentul activării contului şi pe site-ul Bursei de Transport Mărfuri, la contul falsei SC A.A. SRL.

Cartela SIM a fost folosită în terminalul telefonic în intervalul de timp: 10 august 2009 ora 12:28 - 13 august 2009 ora 13:46. Terminalul este un telefon marca V.

După aproximativ 40 minute de la activarea cartelei, la orele 13:09:03, 13:17:06 şi 13:18:27, a fost apelată SC D.S. SRL, administratorul site-ului Bursei de Transport Mărfuri, fiind solicitată activarea contului SC A.A.T. SRL, pentru a obţine accesul la serviciile acestui portal.

La data de 07 august 2009, ora 17.43 Casa de Expediţii T.L. SRL Craiova, cu sediul în Craiova, judeţul Dolj, a postat pe site-ul Bursei de Transport Mărfuri, oferta de transport pentru marfa cu codul (TD) 2998076 având următorul conţinut: Slatina Ro - Wemmelgen Belgia; Valabilitate: 10 august 2009 - 11 august 2009; Descriere. 20t, prelata; Persoana de contact: P.G.; Publicat la data de 07 august 2009, 17.43; Şters la data de 10 august 2009, 15.34.

Î n aceeaşi zi, la ora 14:17:18, site-ul Bursei de Transport Mărfuri , a fost accesat de membrii, grupării, care au vizualizat marfa cu codul (ID) 2998076, transport pe ruta Slatina - România - Wommelgen - Belgia.

Această accesare a fost făcută de la un calculator destinat publicului, calculator aflat într-o sală de internet aparţinând SC T.N. SRL, cu sediul social în Bucureşti, sector 3.

La data de 10 august 2009, ora 14:19:27, a fost apelat martorul P.G.C., reprezentantul SC T.L. SRL.

Din declaraţia martorului P.G.C., a rezultat că la ora şi data sus menţionate a fost apelat de un bărbat ce s-a recomandat cu numele „P.M.”, reprezentant al SC A.A.T. SRL, care s-a arătat interesat de oferta postată.

Martorul P.G.C. l-a apelat pe utilizatorul postului telefonic în aceeaşi zi la ora 14:52:43, indicând numărul de fax al SC T.L. SRL Craiova, în vederea transmiterii comenzii de transport confirmată prin semnătură şi ştampilă de societatea transportatoare.

La ora 15:09:47, SC T.L. S.RL. Craiova, a transmis comanda de transport din 10 august 2009, la numărul de fax comunicat de „P.M.” - comandă conţinând deja numerele de înmatriculare ale ansamblului rutier ce urma să se prezinte pentru încărcarea mărfii şi numele şoferului, respectiv „R.C.C.”. Aceste date au fost transmise telefonic (ora 14:57:50) tot de persoana cu numele „P.M.”. Între orele 15.36.25 şi 17.22.31, de la numărul de fax aflat în Bucureşti, sector 2, au fost transmise documente către nr. de fax aparţinând SC T.L. SRL Craiova, respectiv: licenţa de transport şi copia conformă pentru transportul rutier public de mărfuri în trafic internaţional şi licenţa pentru transportul rutier public de mărfuri în trafic internaţional emise pe falsa SC A.A.T. SRL. Potrivit adresei Autorităţii Rutiere Române din 17 septembrie 2009, licenţa de transport a fost emisă pentru SC G. SRL Dâmboviţa, având valabilitate în perioada 04 aprilie 2009 - 03 aprilie 2014, copia conformă a licenţei de transport a fost deţinută de SC U.C. SRL Deva, având valabilitate în perioada 09 mai 2009 - 21 iulie 2009, iar licenţa de transport pentru transportul rutier public de mărfuri în trafic internaţional, nu a fost niciodată emisă de A.R.R.

La aceeaşi datăj 10 august 2009, inculpatul U.M.D. l-a chemat pe inculpatul C.R. şi i-a spus că trebuie să plece a doua zi la Slatina deoarece are de efectuat un transport de tablă.

În acest scop, i-a înmânat o carte de identitate în care apărea fotografia inculpatului C.R., iar la nume era trecut „R.C.C.”. Cu câteva zile înainte inculpatul U.M. îi solicitase inculpatului C.R. o fotografie tip buletin pentru a-i procura o carte de identitate falsă, ce a fost „contrafăcută de inculpatul C.M.

De -asemenea, inculpatul U.M.D. i-a dat inculpatului C.R. şi certificate de înmatriculare false precum şi două numere de înmatriculare false.

În dimineaţa zilei de 11 august 2009, inculpatul C.R. s-a conformat celor spuse de către inculpatul U.M. şi a plecat către Slatina. Ansamblul rutier folosit a fost compus dintr-un cap tractor de culoare albă marca I. şi serniremorcă marca K., aparţinând SC M.T. SRL, cu sediul în Bucureşti, sector 3.

Alături de inculpatul C.R. la Slatina, a venit şi inculpatul M.I.R. care l-a ajutat la preluarea comenzii şi încărcarea mărfii.

Înainte de a ajunge la poarta fabricii, cei doi s-au întâlnit pe drumul european E70 unde, într-o parcare, au procedat la schimbarea numerelor de înmatriculare reale cu cele false primite de la inculpatul U.M. cu o zi înainte.

Din probele administrate, a rezultat faptul că inculpatul M.I.R. a schimbat numărul de înmatriculare la capul tractor, iar inculpatul C.R. a schimbat numărul de la semiremorcă prin înlocuirea numărului real de înmatriculare.

Cu numerele false aplicate, ansamblul rutier sus arătat a fost condus de către inculpatul C.R. câteva sute de metri pe drumul european E70 pe sensul de deplasare Piteşti - Slatina până la poarta de acces a SC A. SA.

În data de 11 august 2009, la poarta de încărcare a expeditorului SC A. SA din Slatina, judeţul Olt, s-a prezentat ansamblul compus din autotractorul marca I, de culoare albă, care avea ataşată o altă semiremorcă decât cea trecută în comandă, marca K., de culoare gri, condus de inculpatul C.R. care s-a prezentat „R.C.C.”.

În acest ansamblu tractor a fost încărcată cantitatea de 20,692 tone tablă de aluminiu, conform dispoziţiilor de livrare din 10 august 2009, facturii din 11 august 2009 şi scrisorii de transport CMR din 11 august 2009, pe care inculpatul C.R., reprezentantul SC A.A.T. SRL Bucureşti a aplicat ştampila şi a semnat.

CMR-ul în cauză a fost completat de expeditorul mărfii, respectiv SC A. SA Slatina la câmpurile 1, 2, 3, 4, 9, 10, 11, 12, 13,14, 21 şi 22, iar la câmpurile 6 şi 23, de către reprezentantul SC A.A.T. SRL Bucureşti.

Din probele administrate în cauză, rezultă că cel care a completat câmpurile 6 şi 23 din CMR a fost inculpatul M.I.R.

După ce au încărcat marfa, camionul condus de inculpatul C.R. a părăsit curtea societăţii şi cu numerele false aplicate a fost rulat câteva sute de metri pe acelaşi drum public până într-o parcare aflată pe partea stângă în sensul de mers Slatina - Piteşti. În acest loc, cei doi au dat numerele false jos şi au aplicat numerele reale după care s-au îndreptat către Bucureşti, unde s-au întâlnit ulterior cu inculpatul U.M.D. În continuare, inculpaţii M.I.R. şi U.M.D. s-au ocupat de vânzarea bunurilor obţinute fraudulos.

Conform documentelor înaintate de SC A. SA Slatina, valoarea celor 20,692 tone tablă de aluminiu care nu au mai ajuns la destinaţie, se ridică la suma de 37.230,68 euro.

Instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt expusă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti.

Deşi inculpatul U.M. a negat orice fel de participare la comiterea acestei fapte, precizând că la acea dată se afla pe litoral împreună cu familia, aspect confirmat de martorii U.C.V. şi V.B.A., ansamblul rutier fiind luat din garajul său de către inculpaţi fără ştiinţa sa, instanţa de fond a înlăturat această apărare, având în vedere faptul că nu se coroborează cu materialul probator administrat în cauză.

Astfel, potrivit declaraţiei inculpatului M.I.R., inculpatul U.M.D. i-a solicitat să se deplaseze la fabrica SC A. SA Slatina pentru a duce inculpatului C.R. nişte chingi necesare încărcării mărfii în ansamblul rutier pus la dispoziţie de către acelaşi inculpat U.M.D. care, de altfel a şi primit parte din suma de 40.000 RON obţinută în urma valorificării celor 20 tone tablă aluminiu. Aspectul vizând necesitatea chingilor este confirmat şi de către inculpatul C.R. care nu face însă nicio referire în cuprinsul declaraţiei sale la inculpatul U.M.D., aspect explicabil, dacă sunt avute în vedere natura relaţiilor dintre cei doi inculpaţi, inculpatul C. fiind găzduit şi angajat de către inculpatul U.M.D. Tocmai acest tip de relaţie face improbabilă implicarea inculpatului C. în comiterea acestei fapte folosind ansamblul rutier, aparţinând inculpatului U.M., fără consimţământul acestuia din urmă, cu atât mai mult cu cât însuşi inculpatul U. se referă la inculpatul C. ca fiind omul său de bază, şoferul său.

Faptul că inculpatul U.M. se afla la data comiterii faptei într-o altă localitate, aspect corifirmat şi de cei doi martori anterior menţionaţi nu este de natură a conduce la reţinerea unei concluzii contrare de vreme ce participarea inculpatului U. la comiterea acestei fapte a constat în planificarea acesteia şi punerea la dispoziţie a ansamblului rutier, acte ce nu presupun o prezenţă fizică a inculpatului la locul faptei.

H. Cu privire la transportul de sârmă de aluminiu în valoare de 31.012,34 euro din data de 15 septembrie 2009 de la SC A. SA Slatina, judecătorul fondului a reţinut că, în data de 14 septembrie 2009, SC A. SA Slatina a transmis către Casa de expediţii SC P. SRL, comanda de transport rutier de mărfuri, potrivit căreia se solicita transportul a 20,449 tone sârmă aluminiu, (marfă proprietatea SC A. SA) către firma H.C. din Thiva Viotia Grecia. Această comandă de transport a fost confirmată de către casa de expediţie, care s-a angajat în acest sens că va efectua transportul. Din motive organizatorice, SC P. SRL, nu a putut realiza cu vehicule proprii livrarea mărfii, astfel că la data de 11 septembrie 2009, ora 9:55 a postat pe site-ul Bursei de Transport următorul anunţ: Slatina RO - Atena GR; Valabilitatea 01 septembrie 2009 - 15 septembrie 2009; Descriere generală: 20 to, neg.; Persoana de contact: P., D.; Publicat la data: 11 septembrie 2009, 09:55; Şters la data 14 septembrie 2009, 13:18.

În data de 14 septembrie 2009, ora 09:56:05, de pe contul de TD 13911, a fost vizualizată marfa sus menţionată. S-a stabilit că, acest cont de TD aparţine SC M.I. SRL Giurgiu, al cărei asociat/administrator este inculpatul M.I.R., cont activ în perioada 08 septembrie 2009 - 07 octombrie 2009.

Din datele comunicate de către SC D.S. SRL, rezultă că vizualizarea mărfii cu codul TD 3109177, în data de 14 septembrie 2009, s-a făcut de la un calculator aflat în acel moment în folosinţa SC B.V.N. SRL Giurgiu cu sediul social în Bucureşti, sector 1. SC C.I. SRL (fostă SC B.V.N. SRL Giurgiu), a comunicat că titularul adresei de IP, la data 14 septembrie 2009, ora 09:56:05 era inculpatul M.I.R.

La ora 11:58:07, inculpatul M.I.R., aflat în Giurgiu, a apelat numărul de telefon ce se găsea afişat în anunţul postat pe bursă de SC P. SRL în dreptul persoanei de contact „D.”, arătându-se interesat de transportul mărfii. La un interval de câteva minute, (ora 12:03:12) inculpatul M.I.R. a apelat din nou numărul de telefon, prezentându-se cu numele de „M.” şi solicitând lămuriri cu privire la preluarea comenzii de transport, precizând că este reprezentantul SC A.T. SRL Bucureşti şi comumcându-i telefonic numerele de înmatriculare ale ansamblului rutier ce urma să se prezinte la încărcarea mărfii şi numărul de telefon al şoferului.

S-a stabilit că numărul de fax sus menţionat aparţine SC M.M. SRL (actuală SC S.C. SRL) situată în Bucureşti, sector 4.

După aceste demersuri, inculpatul M.I.R. s-a deplasat din Giurgiu către Bucureşti pentru a fi prezent la locul unde se afla faxul indicat martorei C.D.

Astfel, inculpatul M.R. a ajuns în Bucureşti.

La data de 14 septembrie 2009, martora C.D. a transmis comanda de la numărul de fax aparţinând SC P. SRL Slatina, la numărul de telefon indicat anterior de inculpatul M.I.R.

Din conţinutul comenzii urma ca încărcarea mărfii să se facă a doua zi în data de 15 septembrie 2009.

Inculpatul M.I.R. a primit faxul (comanda de transport) şi apoi a retransmis înscrisul respectiv confirmat în numele SC A.T. SRL.

S-a stabilit că şi în cazul încărcării de marfă (sârmă aluminiu) din data de 15 septembrie 2009, ca şi la încărcarea din data de 11 august 2009, s-a folosit o copie a asigurării de marfă din 06 aprilie 2009, dar în numele SC A.T. SRL şi nu SC A.A.T. SRL, ca în situaţia încărcării anterioare. De altfel, actele de transport întocmite în acest caz, au fost toate falsificate folosindu-se datele de identificare ale SC A.T. SRL Bucureşti, care există în realitate şi care are ca obiect de activitate transportul rutier de marfă şi totodată cont de utilizator pe site-ul Bursei de Transport.

Pe CMR-ul din 15 septembrie 2009 întocmit în numele SC A.T. SRL figurează ca delegat N.O.D., persoană care nu există la adresa din Bucureşti, sector 3.

Fiind contactat telefonic de către reprezentantul SC P. SRL, administratorul adevăratei SC A.T. SRL - N.A.O. - a declarat că nu a efectuat niciodată acest transport, dar a mai aflat de la alţi transportatori păgubiţi că în numele său s-au mai efectuat câteva transporturi fictive de mărfuri, de la SC A. SA Găeşti şi SC M.R. SA Drăgăşani, folosindu-se mijloace de transport cu numere de înmatriculare false.

S-a stabilit că mijloacele de transport folosite la comiterea faptei - un cap tractor marca V. de culoare albastră şi o semiremorcă marca M., de culoare gri-argintiu, aparţin în realitate inculpatului B.G.

Interogând baza de date C.N.A.B.D.E.P. s-a stabilit că nu există nicio persoană cu numele N.O.D. la adresa din Bucureşti, sector 3, iar deţinătorul cărţii de identitate se numeşte de fapt S.A., domiciliată în Bucureşti, sector 1.

Din probele administrate a rezultat faptul că inculpatul M.I.R. l-a contactat pe inculpatul B.G. căruia i-a solicitat să-i pună la dispoziţie ansamblul rutier deţinut de firma sa, SC Y.I. SRL şi anume un cap tractor marca V. de culoare albastră şi o semiremorcă marca M. de culoare gri-argintiu, aducându-i la cunoştinţă că există posibilitatea ca prin mijloace frauduloase să preia mai multe comenzi de transport mărfuri pe care ulterior să le valorifice în scop personal.

La discuţii a participat şi inculpatul C.G.F., şoferul inculpatului B.G. În acest sens, inculpatul M.R. i-a cerut inculpatului C.G. o fotografie tip buletin pentru a fi folosită la contrafacerea unei cărţi de identitate.

Fotografia a fost dată inculpatului C.M. care a plăsmuit cartea de identitate având aplicată poza inculpatului C.G.

Inculpatul M.R. le-a spus celor doi inculpaţi că a vizualizat o ofertă de transport de la Slatina, că a efectuat toate demersurile pentru a obţine comanda şi că mai este nevoie doar de mijlocul de transport.

Inculpatul B.G. a fost de acord cu propunerea, astfel că a i-a cerut şoferului său, inculpatul C.G. să-l însoţească pe inculpatul M.I.R. şi să conducă ansamblul rutier la Slatina şi retur.

Din declaraţia inculpatului M.I.R. a rezultat că, în dimineaţa zilei de 14 septembrie 2009, după ce a vizualizat oferta de transport s-a deplasat cu un autovehicul în Bucureşti fiind însoţit de inculpatul C.G., au ajuns la locul unde se afla terminalul fax, au primit faxul de la SC P. SRL şi după efectuarea demersurilor de confirmare a comenzii s-au reîntors în Giurgiu.

Aici l-au întâlnit pe inculpatul B.G. şi au stabilit să plece la Slatina pentru a încărca marfa (sârmă aluminiu). Întâlnirea a avut loc în garajul SC Y.I. SRL, societate aparţinând inculpatului B. Cu ştirea şi acordul acestuia din urmă au stabilit să ia capul tractor marca V. şi semiremorca marca M., pentru a efectua transportul în cauză.

Inculpaţii M.R. şi C.G. s-au deplasat la SC A. SA plecând pe traseul Giurgiu - Bucureşti - Piteşti - Slatina. Cu câteva sute de metri înainte de a ajunge la poarta fabricii s-au oprit pe marginea drumului european E70 unde au schimbat numerele de înmatriculare reale cu alte numere false.

În legătură cu provenienţa acestor tăbliţe false inculpatul M.R. a declarat că le avea de la inculpatul U.M.D.

Inculpatul C.G. s-a legitimat cu cartea de identitate contrafăcută a declarat că este reprezentantul SC A.T. SRL şi a pătruns în incinta SC A. SA.

După încărcare a părăsit societatea şi după parcurgerea unei distanţe reduse pe drumul E70 în direcţia Slatina - Piteşti a oprit ansamblul rutier şi a schimbat tăbliţele false cu cele reale.

Ajuns în apropiere de Bucureşti s-a reîntâlnit cu inculpatul M.R. care i-a comunicat că a găsit cumpărător pentru sârma de aluminiu. Banii obţinuţi din vânzarea aluminiului au fost împărţiţi de către inculpaţii M.R., B.G. şi C.G.

Cu ajutorul fotografiilor înaintate de SC A. SA, făcute ca urmare a înregistrărilor captate de camerele de supraveghere amplasate la porţile de încărcare, a fost identificată persoana care s-a prezentat la încărcarea mărfii şi a condus camionul sus menţionat ca fiind inculpatul C.G.F. Acesta a fost ulterior recunoscut şi indicat şi de inculpaţii M.I.R. şi B.G., întocmindu-se în acest sens procese-verbale de recunoaştere de pe planşele fotografice.

Conform comenzii de transport, marfa trebuia să ajungă la destinatar în data de 18 septembrie 2009, iar în perioada cuprinsă între ziua încărcării - 15 septembrie - şi ziua descărcării - 18 septembrie 2009 - au fost convorbiri telefonice reciproce.

La data de 28 septembrie 2009, destinatarul mărfii, firma H.C. cu sediul în Grecia a reclamat faptul că marfa nu a ajuns la destinaţie fiind furată pe traseu, iar în data de 30 septembrie 2009 a reconfirmat şi în scris această situaţie.

III. Cu privire la transportul de bare de aluminiu, în valoare de 37,963.40 dolari S.U.A. din data de 16 septembrie 2009 de la SC A. SA Slatina, instanţa de fond a reţinut că, în baza contractului de transport rutier de mărfuri din 13 noiembrie 2006 şi a comenzii din 15 septembrie 2009, SC R. SA, societate de transporturi cu sediul în Bucureşti-, Calea Rahovei--nr. r-196 -G,-sector--5- s-a angajat să transporte în condiţii de siguranţă şi integritate, de la SC A. SA Slatina la firma SC B. SRL cu sediul în Italia, cantitatea de 20,378 tone bare de aluminiu, marfă proprietatea SC A. SA. Comanda a fost lansată de SC A. SA pentru transportatorul SC R. SRL Bucureşti, care la rândul său a lansat-o către SC N.T. SRL Buzău.

În calitate de Casă de Expediţie, SC N.T. SRL Buzău, a postat oferta de transport pe site-ul Bursei de Transport Mărfuri, la data de 15 septembrie 2009, ora 11:35, ofertă ce avea următorul conţinut: Slatina, RO - pisticci I, I (75010); Valabilitate: 15 septembrie 2009 - 18 septembrie 2009; Descriere: GEN, 21 tone, negociabil, prelată; Persoana de contact: L.N.; Publicat la data: 15 septembrie 2009, 11:35; Şters la data: 16 septembrie 2009, 17:21.

În data de 15 septembrie 2009, ora 12:13:57, de pe contul aparţinând SC C.T. SRL Băneasa-Giurgiu, al cărei asociat şi administrator este martorul C.M., a fost vizualizată marfa sus menţionată.

Potrivit datelor comunicate de către SC D.S. SRL, rezultă că vizualizarea mărfii cu codul ID 3120930, în data de 15 septembrie 2009, ora 12:13:57, s-a făcut de la un calculator cu IP, aflat în acel moment în folosinţa SC T.N. SRL cu sediul social în Bucureşti, sector 3, sală de internet.

După postarea mărfii, persoana de contact a SC N.T. SRL Buzău, martora Nenciu Măria, a fost contactată telefonic de un bărbat ce s-a prezentat sub numele de „MARIUS” în calitate de reprezentant al SC A.T.JSRL Bucureşti. ApeluTs-a realizat la ora 11:37:52, de la numărul de telefon mobil localizat în momentul apelării, în celula din sector 3, Bucureşti, situată în imediata apropiere a sălii de internet a SC T. SRL de unde s-a făcut şi vizualizarea mărfii.

Persoana care a contactat Casa de Expediţie a indicat un număr de fax unde să-i fie comunicată comanda de transport, respectiv (altul decât cel înscris pe site-ul Bursei de Transport Marfă în dreptul SC A.T. SRL, motivând că acela este defect) şi numărul de înmatriculare al autotrenului ce urma să efectueze transportul.

Comanda a fost transmisă de la numărul de fax aparţinând SC N.T. SRL Buzău către numărul de fax ce aparţinea unei societăţi de publicitate, SC R.F SRL, cu sediul în Bucureşti, sector 3, la ora 15:22:53 şi apoi returnată, de la acelaşi număr de fax, confirmată prin semnătură şi ştampilă, la ora 15:26:08 şi ora 15:27:28. Conform avizului de expediţie din 16 septembrie 2009, facturii din 16 septembrie 2009 şi scrisorii de transport CMR, marfa a fost încărcată în data de 16 septembrie 2009, în autocamionul cu remorcă cu numerele de înmatriculare, având ca delegat o persoană cu numele G.B. Acesta a prezentat pentru legitimare, cartea de identitate.

La data de 25 septembrie 2009 beneficiarul mărfii, firma NOBLE NETHERLANDS BV din Olanda a confirmat prin e-mail faptul că marfa nu a ajuns la destinaţie fiind furată pe traseu, iar în data de 28 septembrie 2009 a reconfirmat şi în scris această situaţie.

În aceeaşi zi, 25 septembrie 2009 SC A. SA Slatina a înaintat transportatorului SC R. S.RL. Bucureşti, o scrisoare de protest prin care îl aviza că marfa, în valoare de 37,963.40 dolari S.U.A., nu a ajuns la destinaţie, motiv pentru care îl consideră răspunzător pentru pierderile şi pagubele suferite. S-a stabilit că şi în cazul încărcării de marfă din data de 16 septembrie 2009, ca şi la încărcarea din data de 15 septembrie 2009, s-a folosit o copie a asigurării de marfă din 06 aprilie 2009, în numele SC A.T. SRL, societate care există în realitate şi care are ca obiect de activitate transportul rutier de marfă şi totodată, cont de utilizator pe site-ul Bursei de Transport.

Pe CMR-ul din 15 septembrie 2009 întocmit în numele SC A.T. SRL figurează ca delegat G.B.

Interogând baza de date C.N.A.B.D.E.P. s-a stabilit că există un număr de 50 de persoane cu numele G.B.

Mijloacele de transport folosite la comiterea faptei - un cap tractor marca I. de culoare albă şi o semiremorcă marca K. de culoare gri, aparţin în realitate inculpatului U.D.M., care le-a achiziţionat de la SC M.T. SRL Ilfov, având ca administrator pe numitul I.I., fără a întocmi acte în acest sens. Numerele de înmatriculare ale acestui autotren erau altele. Ulterior, s- a stabilit că numerele de înmatriculare false, aplicate pe capul tractor şi respectiv pe semiremorca folosite la săvârşirea faptei, aparţin în realitate unor autoturisme înmatriculate pe SC A.T.I.R. SRL, cu sediul în Bucureşti, sector 2, astfel:

Din fotografiile înaintate de SC A. SA Slatina, făcute ca urmare a înregistrărilor captate de camerele de supraveghere amplasate la porţile de încărcare şi din procesele-verbale de recunoaştere de pe planşa fotografică întocmite cu inculpaţii M.I.R. şi B.G., a rezultat că cel care s-a prezentat la încărcarea mărfii şi a condus camionul sus menţionat a fost inculpatul U.D.M.

Fiind audiat cu privire la acest aspect, inculpatul U.D.M. a recunoscut că a participat la săvârşirea acestei fapte, indicându-l totodată şi pe inculpatul C.R., care l-a ajutat la schimbarea numerelor reale de înmatriculare ale ansamblului rutier folosit cu cele false.

În dimineaţa zilei de 16 septembrie 2009, inculpatul U.M.D. s-a urcat la volanul capului tractor marca I., iar inculpatul C.R. la volanul unui alt cap tractor încărcat cu marfă pentru o societate din Piteşti. După ce au ieşit de pe autostradă, cei doi s-au oprit într-o parcare iar inculpatul C.R. s-a urcat alături de inculpatul U.M.D. în vehiculul condus de acesta şi s-au deplasat către Slatina pe drumul european E70.

Î nainte de a ajunge la poarta fabricii, inculpatul U.M.D., cel care a condus ansamblul rutier a oprit pe partea stângă a drumului european E 70 într-o parcare, unde împreună cu inculpatul C.R. au procedat la schimbarea numerelor de înmatriculare reale cu cele false. Aceste tăbliţe se aflau în vehiculul condus de către inculpatul U.M.

Cu numerele false aplicate, ansamblul rutier sus arătat a fost condus de către inculpatul U.M.D. câteva sute de metri pe drumul european E70 pe sensul de deplasare Piteşti - Slatina până la poarta de acces a SC A. SA. Inculpatul U.M.D. a intrat în fabrică iar inculpatul C.R. a plecat către Piteşti cu o ocazie. Aici inculpatul U.D. s-a prezentat sub numele de „G.B.” şi a declarat că este reprezentantul SC A.T. SRL. Angajaţii SC A. SA au încărcat camionul condus de inculpatul U.M. cu bare de aluminiu după care acesta a părăsit incinta societăţii respective.

După ce a parcurs o distanţă apreciabilă, pentru a se îndepărta de poarta fabricii, rulând pe şoseaua E 70, a oprit într-o parcare unde a remontat tăbliţele reale ale ansamblului rutier iar apoi s-a deplasat către Bucureşti. Aici s-a întâlnit cu inculpatul M.R. şi amândoi s-au ocupat de vânzarea barelor de aluminiu.

IV. Referitor la transportul de roţi auto pe paleţi de lemn (jenţi de aluminiu), în valoare de 15.834,60 euro din data de 17 septembrie 2009 de la SC M.R. SA, instanţa de fond a reţinut că, în baza contractului de prestări servicii din 16 martie 2009 încheiat cu SC M.R. SA, cu sediul în Drăgăşani, judeţul Vâlcea, la data de 17 septembrie 2009, SC L.R.R. SRL, casă de expediţii cu sediul în Piteşti, judeţul Argeş, a primit comanda pentru efectuarea unui transport internaţional de marfă (roţi auto pe paleţi de lemn), din România în Germania, transport în valoare de 15.834,60 euro. În comandă, locul de încărcare a fost menţionat ca fiind SC M.R. SA, din localitatea Drăgăşani, judeţul Vâlcea.

În calitate de Casă de Expediţie, SC L.R.R. SRL a postat oferta de transport pe site-ul Bursei de Transport Mărfuri la data de 17 septembrie 2009, ora 11:10, postarea făcându-se din Piteşti, judeţul Argeş, cu loc de încărcare Slatina în loc de Drăgăşani. Oferta de transport avea următorul conţinut: Slatina RO - Pluderhausen, D; Valabilitate: 17 septembrie 2009 - 17 septembrie 2009; Descriere: Marfă generală, 20 tone. Numai camion cu prelată; Persoana de contact: M.M.; Publicat la data: 17 septembrie 2009, 11:10; Şters la data: 17 septembrie 2009, 12:20.

În data de 17 septembrie 2009, ora 11:41:20, de pe contul aparţinând SC C.T. SRL Băneasa - Giurgiu, al cărei asociat şi administrator este martorul C.M., a fost vizualizată marfa sus menţionată.

Din datele comunicate de către SC D.S. SRL, rezultă că vizualizarea mărfii, în data de 17 septembrie 2009, ora 11:41:20, s-a făcut de la un calculator aflat în acel moment în folosinţa SC T.N. SRL cu sediul social în Bucureşti, sector 3, sală de internet.

După vizionarea mărfii, persoana de contact a SC L.R.R. SRL Argeş, martora M.M.O., a fost contactată telefonic pe numărul de telefon afişat în ofertă, de un bărbat în calitate de reprezentant al SC A.T. SRL Bucureşti, care s-a arătat interesat de marfa postată. Apelul s-a realizat la ora 11:44:23, de la numărul de telefon mobil localizat în momentul apelării în celula din sector 3, Bucureşti, situată în imediata apropiere a sălii de internet a SC T. SRL de unde s-a făcut şi vizionarea mărfii.

Persoana ce a contactat Casa de Expediţie s-a prezentat cu numele de „M.”, angajat al SC A.T. SRL şi a indicat un număr de fax unde să-i fie comunicată comanda (altul decât cel înscris pe site-ul Bursei) şi numărul de înmatriculare al autotrenului ce urma să efectueze transportul.

În aceeaşi zi, 17 septembrie 2009, ora 12:20:38, SC L.R.R. SRL Argeş a trimis la numărul de fax comanda de încărcare, reprimind-o confirmată prin semnătură şi ştampilă de către SC A.T. SRL, de la acelaşi număr de fax, la ora 12:38: 27. în intervalul de timp 11:44:23 - 15:39:53, în data de 17 septembrie 2009, între cele două numere de telefon mobil s-au purtat discuţii privitoare la marfa ce urma a fi încărcată şi documentele de care era nevoie în acest sens.

Din desfăşurătorul convorbirilor telefonice efectuate de la numărul folosit de autori şi în acest caz, rezultă că în intervalul de timp 11:44:23 - 12:55:07, utilizatorul se afla localizat în celula din sector 3, Bucureşti, locaţie situată în imediata apropiere a sălii de internet a SC T. SRL de unde s-a făcut şi vizionarea mărfii.

Următorul apel telefonic a avut loc la ora 13:44:25, când utilizatorul postului telefonic se afla deja localizat în celula din Jilava, judeţul Ilfov, zonă din care s-au trimis pe fax alte documente solicitate de casa de expediţie - iar convorbirea de la ora 15:39:53 - ultimul apel din ziua de 17 septembrie 2009 - s-a purtat din Giurgiu.

La ora 13:31:40, ca urmare a solicitării telefonice a martorei M.M.O., reprezentanta SC L.R.R. SRL Argeş, numitul „M.” a trimis prin fax poliţa de asigurare marfă din 06 aprilie 2009 şi certificatul de asigurare pentru marfa transportată, emise de SC O.G.A. SA, fără a trimite şi licenţa de transport.

S-a stabilit că numărul de fax a aparţinut unei societăţi de publicitate SC M.M.I. SRL (actuală SC S.C. SRL, care avea ca obiect de activitate şi servicii de telefonie/fax), situată în Bucureşti, sector 4, în imediata apropiere a celulei din Jilava, judeţul Ilfov, de unde s-a purtat convorbirea de la ora 13:44:25.

Numărul de fax aparţine societăţii de publicitate SC R.F. SRL, cu sediul în Bucureşti, sector 3, situată în imediata apropiere a sălii de internet a SC T. SRL de unde s-a făcut şi vizionarea mărfii.

Marfa a fost încărcată în data de 17 septembrie 2009, în ansamblul rutier - cap tractor/semiremorcă. Mijloacele de transport folosite la comiterea acestei fapte au fost un cap tractor marca V. de culoare albastră şi o semiremorcă marca M., de culoare gri-argintiu, care aparţineau inculpatului B.G. şi care au avut aplicate numere false de înmatriculare.

Conform CMR-ului întocmit la încărcare, delegatul care a venit la încărcarea mărfii, a prezentat cartea de identitate, pe numele N.O.

Interogând baza de date C.N.A.B.D.E.P. s-a stabilit că la adresa respectivă nu figurează nicio persoană cu numele N.O., iar seria aparţine unei cărţi de identitate emisă pe numele S.A.

De accesarea contului pentru vizualizarea ofertei s-a ocupat inculpatul M.R. care s-a aflat în data de 17 septembrie 2009 în intervalul de timp 11:41:20 - 12:55:07 din Bucureşti: ora 11:41:20 - vizualizare marfa, ora 11:44:23 - apelare SC A.T. SRL Bucureşti, ora 12:20:38 - transmitere (fax) comandă de către SC A.T. SRL, ora 12:38: 27 - transmitere (fax) comandă confirmată.

După acest interval de timp, inculpatul M.R. s-a deplasat spre ieşirea din Bucureşti către Giurgiu, iar la ora 13:44:25, acesta s-a oprit în zona Jilava, judeţul Ilfov - zonă din care a trimis pe fax alte documente solicitate de casa de expediţie - după care s-a îndreptat către Giurgiu.

În Giurgiu, inculpatul M.R. i-a contactat pe inculpaţii B.G. şi C.G. pentru a proceda în acelaşi mod ca în data de 15 septembrie 2009. Imediat după mtâlnire inculpatul C.G. a plecat către Drăgăşani locul de încărcare având aplicate tăbliţele reale ale capului tractor şi semiremorcii. înainte de a ajunge la firma din Drăgăşani, SC M.R. SA, inculpatul C.G. a oprit pe marginea drumului unde a schimbat numerele de înmatriculare reale cu cele false.

Potrivit datelor comunicate de SC M.R. SA, inculpatul C.G. s-a prezentat la poarta societăţii în data de 17 septembrie 2009 ora 19.00. După ce a părăsit incinta societăţii a parcurs o anumită distanţă pentru ca să procedeze la schimbarea tăbliţelor de înmatriculare. La preluarea mărfii a prezentat aceeaşi carte de identitate contrafăcută pe numele de „N.O.”.

După încărcarea jenţilor auto, inculpatul C.G. s-a deplasat la Giurgiu unde s-a întâlnit cu inculpaţii M.R. şi B.G., aceştia ocupându-se ulterior de valorificarea jantelor.

V. Cu privire la transportul a 90 frigidere în valoare de 11.781 euro din data de 21 septembrie 2009 de la SC A. SA Găeşti. În baza contractului de transport internaţional din 16 martie 2009, încheiat cu F.P. SP. Zoo. (cu sediul în Polonia) SC A. SA, a formulat comanda din 16 septembrie 2009, privind transportul a 90 produse marca B., în valoare de 11.781,00 euro, pe ruta Găeşti - România - Le Mans CEDEX 72026 - Franţa, cu încărcare la data de 21 septembrie 2009 şi livrare în data de 24 septembrie 2009, cumpărătorului B. France.

F.P. SP. Zoo. Polonia, reprezentată în România de SC F.L.R. SRL, cu sediul în judeţul Timiş, a subcontractat transportul firmei SC E.T.L.R. SRL, cu sediul în Reşiţa, judeţul Caraş Severin, emiţând comanda de transport din 18 septembrie 2009.

În calitate de Casă de Expediţie, SC E.T.L.R. SRL a postat oferta de transport pe site-ul Bursei de Transport Mărfuri la data de 18 septembrie 2009, ora 10:39, cu valabilitate până la 20 septembrie 2009, cu loc de încărcare localitatea Găeşti, judeţul Dâmboviţa.

În data de 18 septembrie 2009, ora. 10.58.51, de pe contul aparţinând SC C.T. SRL Băneasa - Giurgiu, al cărei asociat şi administrator este martorul C.M. a fost vizualizată marfa sus menţionată.

Potrivit datelor comunicate de către SC D.S. SRL, rezultă că vizualizarea mărfii în data de 18 septembrie 2009, ora 10:58:51, s-a făcut de la un calculator aflat în acel moment în folosinţa SC T. SRL cu sediul social în Bucureşti, sector 3, sală de internet.

SC E.T.L.R. SRL Reşiţa, a fost contactată telefonic, pe numărul de telefon fix, de un bărbat ce s-a prezentat sub numele de „M.”, în calitate de reprezentant al SC A.T. SRL Bucureşti, care s-a arătat interesat de marfa postată. Apelul s-a realizat la ora 11:01:36, de la numărul de telefon mobil localizat în momentul apelării în celula din sector 3, Bucureşti, situată în imediata apropiere a sălii de internet a SC T. SRL de unde s-a făcut şi vizionarea mărfii.

În intervalul de timp 11:02:55 - 13:15:50, s-au efectuat/primit în data de 18 septembrie 2009, un număr de 10 apeluri de la/către numărul de telefon trecut în oferta postată pe site-ul Bursei de Transport Mărfuri şi aparţinând martorului G.I.

Din audierea acestui martor, reprezentant al casei de expediţie, a rezultat că imediat după ce a fost apelat, a verificat SC A.T. SRL Bucureşti, atât pe internet constatând că ea există şi este înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului, cât şi în baza proprie de transportatori, constatând că nu a mai efectuat transport cu acest cărăuş.

În această situaţie, a solicitat reprezentantului SC A.T. SRL, numitul „M.”, să-i trimită pe fax asigurarea pentru marfa, tip CMR şi un formular de autoevaluare, fiind trimisă copia asigurării tip CMR din 06 aprilie 2009, pe numele SC A.T. SRL Bucureşti, despre care s-a stabilit ulterior că este falsificată, fiind aceeaşi cu cea folosită la încărcările sus expuse.

La numărul de fax SC E.T.L.R. SRL Reşiţa a transmis comanda, pentru confirmare, în data de 18 septembrie 2009, ora 13:04:13. Comanda a fost transmisă de la numărul de fax al societăţii, către numărul de fax care, ulterior s-a stabilit că aparţine unei societăţi de publicitate SC R.F. SRL cu sediul în Bucureşti, sector 3, şi apoi retumată, de la acelaşi număr de fax, confirmată prin semnătură şi ştampilă (data de 18 septembrie 2009, ora 13:13:47). Comanda confirmată conţinea şi numărul de înmatriculare al autotrenului ce urma să efectueze transportul, număr comunicat telefonic de „M.”, precum şi numele şoferului, respectiv „N.D.”

S-a primit confirmare de încărcare pentru un număr de 90 de frigidere de la SC A. SA Găeşti, în ansamblul auto, pentru data de 21 septembrie 2009.

Vizualizarea ofertei pe bursa de transport s-a făcut tot din zona sector 3, Bucureşti de către inculpatul M.I.R. care a efectuat mai multe apeluri telefonice în data de 18 septembrie 2009 după cum urmează: ora 10:06:05: SMS verificare credit/localizare: E70 Giurgiu - Bucureşti, ora 10:06:11: SMS de la martorul C.I. (SC L.R.R. SRL - Jante aluminiu/localizare: E70 Giurgiu - Bucureşti, ora 10:13:08: apel către martorul C.I./localizare: E70 localitatea Adunaţii Copăceni).

Din probele dosarului a rezultat faptul că în dimineaţa zilei de 21 septembrie 2009 inculpatul M.I.R. împreună cu inculpatul C.G. s-au deplasat din Giurgiu către Găeşti cu un ansamblu rutier format din capul tractor aparţinând SC Y.I. SRL şi cu o semiremorcă aparţinând inculpatului U.M.

Conform declaraţiei inculpatului M.I.R. din data de 24 martie 2010, la săvârşirea acestei fapte nu a fost folosită semiremorca inculpatului B.G. (marca M. de culoare gri-argintiu), întrucât aceasta era încă plină cu jantele de aluminiu încărcate în data de 17 septembrie 2009 de la Drăgăşani, fiind descărcată la aproximativ trei săptămâni de la încărcarea ei.

La preluarea mărfii, inculpatul C.G. a prezentat aceeaşi carte de identitate contrafăcută pe numele de „N.O.”. Cei doi inculpaţi au procedat în acelaşi mod ca la încărcările anterioare şi anume au schimbat numerele de înmatriculare reale ale autotrenului cu aceleaşi tăbliţe false folosite în datele de 15 septembrie 2009 şi 17 septembrie 2009.

Drumul public pe care inculpatul C.G. a pus în mişcare ansamblul rutier având aplicate numere de înmatriculare false este str. D. din municipiul Găeşti, artera unde se află sediul SC A. SA. După încărcarea frigiderelor cei doi s-au deplasat la Giurgiu unde l-au întâlnit pe inculpatul B.G.

Aici au hotărât să depoziteze frigiderele la societatea inculpatului B.G. şi să găsească cumpărători. Din cele 90 de frigidere s-au descoperit numai 15 bucăţi astfel: 4 bucăţi la domiciliul martorei B.S.; o bucată la domiciliul martorei V.A.; o bucată la domiciliul inculpatului B.G.; 4 bucăţi la domiciliul martorului C.P.; o bucată la domiciliul martorului L.C.; 2 bucăţi la domiciliul martorului T.M. şi o bucată la domiciliul martorului Ţ.G.

Inculpatul M.I.R. a mai declarat că în garajul inculpatului B.G. a văzut 6-7 frigidere, acesta din urmă afirmând că are înjur de 35 de bucăţi pe care îl roagă să-l ajute să le vândă. În acest sens, împreună, i-au dus martorului N.I. două sau patru bucăţi.

Fiind audiat, martorul N.I. a declarat că pe inculpatul M.I.R. îl cunoaşte din vremea liceului, perioadă în care acesta mai cumpăra de la el diverse produse: telefoane, laptop etc. Prin luna septembrie 2009, inculpatul M.I.R. l-a întrebat dacă nu este interesat de achiziţionarea unui frigider, la un preţ bun. T.A fost de acord şi astfel inculpatul i-a adus la garajul tatălui său un frigider pentru care a achitat suma de 380 RON. Frigiderul a fost dus apoi la socrul său, martorul L.C.

Martorul L.C. a confirmat declaraţia martorului N.I., arătând că a ridicat frigiderul în cauză de la garajul acestuia, ambalat şi sigilat, plătindu-i suma de 200 RON. Nu a cunoscut că obiectul achiziţionat provine din săvârşirea unei fapte penale şi se constituie parte civilă cu suma de 200 RON.

Pe parcursul cercetărilor au fost identificate mai multe persoane care au cumpărat frigidere în condiţiile sus menţionate. A fost identificat martorul B.G., care a declarat că în toamna anului 2009, prin octombrie, a văzut în curtea inculpatului B.G., cel puţin 10 frigidere, aşezate în picioare, unul lângă altul, ambalate. La solicitarea inculpatului, martorul a căutat persoane amatoare de a cumpăra frigidere, reuşind astfel să vândă trei bucăţi, cu sume cuprinse între 400 şi 500 RON bucata, după cum urmează: două, unui cunoscut din Giurgiu, pe nume T. şi unul unui alt cunoscut, V., tot din Giurgiu. Banii obţinuţi din vânzare i-a dat inculpatului B.G.

A fost identificat „T.”, în persoana martorului T.M. şi „V.”, în persoana martorului Ţ.G., aceştia declarând că prin luna octombrie 2009 au achiziţionat de la B.G. două şi respeetiv un frigider, pentru care au plătit câte 700 RON şi respectiv 600 RON, sume cu care se constituie parte civilă.

O altă persoană care a cumpărat cinci frigidere de la inculpatul B.G. este martorul C.P. Martorul a precizat că acest lucru s-a întâmplat în toamna anului 2009, prin luna septembrie, plătind pentru toate cele cinci frigidere suma de 2.000 RON, inculpatului B.G. Martorul s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 RON.

Şi la domiciliul mamei inculpatului B.G., martora B.S., au fost identificate 4 frigidere, provenite din lotul sustras în data de 21 septembrie 2009, de la SC A. SA Găeşti. Cu privire la acest aspect, martora a declarat că nu era acasă când frigiderele în cauză au fost aduse la domiciliul ei, dar cheia casei nu o are decât fiul său, inculpatul B.G.

În data de 23 septembrie 2009, F.P. SP. Zoo. Polonia, a sesizat SC A. SA despre faptul că s-a pierdut legătura cu şoferul, existând astfel posibilitatea unui furt organizat.

În data de 22 octombrie 2009, F.P. SP. Zoo. Polonia, reprezentată de SC F.L. SRL, a emis şi înaintat către casa de expediţie SC E.T.L.R. SRL Reşiţa, nota de debit prin care s-a facturat suma de 11.781 euro, reprezentând contravaloarea celor 90 de frigidere care nu au mai ajuns la destinaţie în Franţa.

Prin „Dispoziţia de plată externă” din data de 25 noiembrie 2009, SC E.T.L.R. SRL Reşiţa, a achitat suma de 11.781 euro în contul I. Bank SA, banca beneficiarului F.P. SP. Zoo. Polonia. în baza facturii din 30 septembrie 2009, SC A. SA Găeşti şi-a recuperat contravaloarea produselor lipsă, respectiv 11.781,00 euro, de la F.P. SP. Zoo. Polonia.

Prin înştiinţarea din 10 mai 2010 SC E.T.L.R. SRL Reşiţa se constituie parte civilă cu suma de 11.781 euro, reprezentând contravaloarea frigiderelor încărcate în data de 21 septembrie 2009 de la SC A. SA Găeşti.

Prin ordonanţa din data de 07 mai 2010, s-a dispus ridicarea şi predarea tuturor frigiderelor identificate, SC E.T.L.R. SRL, care a plătit SC A. SA Găeşti, prejudiciul cauzat prin săvârşirea infracţiunii. Astfel s-a predat către SC E.T.L.R. SRL un număr de 15 bucăţi frigidere recuperate. SC E.T.L.R. SRL a fost despăgubită de către SC A.R.A. SA cu suma de 43.275,25 RON, contravaloarea restului de 75 frigidere nerecuperate.

SC A.R.A. SA se constituie parte civilă cu suma de 43.275,25 RON.

Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept:

Fapta inculpatului M.I.R. - care în perioada august -septembrie 2009 a constituit un grup criminal organizat în scopul inducerii în eroare prin mijloace frauduloase a mai multor persoane juridice - întruneşte elernentele constitutive ale infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Faptele inculpaţilor U.D.M., B.G., C.M., C.M.G. şi C.R.F. - care în perioada august - septembrie 2009 a aderat şi sprijinit grupul criminal organizat constituit de inculpatul M.I.R., în scopul inducerii în eroare prin mijloace frauduloase a mai multor persoane juridice - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Într-adevăr, în ceea ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, dedusă judecăţii, instanţa de fond a reţinut faptul că potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material, iar în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) din aceeaşi lege, iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Aceste dispoziţii legale preiau conţinutul textului art. 2 din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, ratificată de România prin Legea nr. 565/2002, în care se menţionează că, în sensul prezentei convenţii, expresia „grup infracţional organizat desemnează un grup structurat alcătuit din trei sau mai multe persoane, care există de o anumită perioadă şi acţionează în înţelegere, în scopul săvârşirii uneia ori mai multor infracţiuni grave sau infracţiuni prevăzute de prezenta convenţie, pentru a obţine, direct ori indirect, un avantaj financiar sau un alt avantaj material; şi că expresia „grup structurat” desemnează un grup care nu s-a constituit la întâmplare pentru a comite neapărat o infracţiune şi care nu deţine neapărat un anumit rol de continuitate sau de structură elaborată pentru membrii săi. În consecinţă, pentru eventuala reţinere a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, se impune a se stabili în ce măsură structura infracţională, a cărei existenţă şi activitate este cercetată şi judecată, constituie un grup infracţional organizat ori este vorba despre o asociaţie sau grupare care nu are caracterul unui grup infracţional organizat sau este vorba despre o participaţie penală. Pentru a realiza cuvenitele diferenţieri trebuie avute în vedere următoarele aspecte: numărul participanţilor şi relaţiile funcţionale dintre aceştia; rolul asumat de către fiecare participant (dacă este conjunctural, dacă ţine de o anumită specializare, de calităţi, aptitudini sau alte aspecte individuale, dacă se poate încadra într-o strategie coerentă ce vizează obţinerea de profituri ş.a.); vechimea relaţiilor dintre participanţi (dacă relaţiile dintre aceştia vizează doar executarea anumitor activităţi infracţionale sau este vorba despre o structură dezvoltată în timp, cu relaţii personalizate şi asimilarea locului şi rolului în cadrul acesteia); dacă există o conducere, un management funcţional care să aibă atât posibilitatea de a da dispoziţii, cât şi mijloacele prin care să impună ducerea lor la îndeplinire şi, la nevoie, măsuri de coerciţie; dacă activitatea ori activităţile desfaşurate asigură realizarea unui profit, direct sau indirect, modul cum este acesta colectat, împărţit şi distribuit membrilor grupului, dacă există măsuri de siguranţă luate pentru evitarea de neînţelegeri ori pentru apariţia de acţiuni destabilizatoare. În viziunea legiuitorului, nu constituie grup infracţional organizat grupul caracterizat de următoarele elemente caracteristice (şi, deci, pe cale de consecinţă, acestea pot fi acceptate ca şi delimitări conceptuale, în cadrul noţiunii de structură infracţională, între grupul infracţional organizat şi un grup infracţional considerat neorganizat): este format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni; nu are continuitate sau o structură determinate ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului. În final, se poate aprecia că diferenţa între un grup infracţional organizat şi un grup infracţional pe care legiuitorul îl consideră neorganizat ţine, pe de o parte, de durata în timp a grupului şi, în ultimă instanţă, de modul de organizare. Diferenţa este elocventă atunci când se face diferenţa între organizarea unui grup de persoane - este adevărat, în vederea desfăşurării de activităţi ilicite în scopul obţinerii de profit - şi organizarea unei activităţi infracţionale, organizare ce nu presupune, cu necesitate, existenţa unui grup infracţional organizat.

În cauză, Tribunalul a constatat faptul că inculpaţii au conlucrat în desfăşurarea activităţii infracţionale, fiecare având roluri prestabilite neconjuncturale, inculpatul M.I.R. ocupându-se de procurarea ofertelor de transport de pe site-ul Bursei Transport Mărfuri, inculpatul C.M. - de contrafacerea cărţilor de identitate, inculpaţii U.D.M. şi B.G. punând la dispoziţie mijloacele de transport, iar inculpaţii C.G. şi C.R.F. deplasându-se la punctul de încărcare a mărfii şi încărcând marfa. De asemenea, instanţa are în vedere vechimea relaţiilor dintre participanţi, structura infracţională fiind dezvoltată în timp.

Fapta inculpatului M.I.R. - care în perioada august - septembrie 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod nemijlocit (autor) şi cu intenţie a înlesnit şi ajutat (complice) în mod repetat, la inducerea în eroare a mai multor societăţi comerciale, (SC A. SA Slatina, SC A. SA Găeşti şi SC M.R. SA Drăgăşani) prin preluarea în mod fraudulos, de comenzi de transport rutier de mărfuri, urmate de valorificarea bunurilor respective şi însuşirea sumelor de bani obţinute - constituie infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Analizând latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) C. pen., instanţa de fond a reţinut că elementul material constă în acţiunea de a prezenta drept reală o situaţie sau împrejurare mincinoasă în scopul de a obţine un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă. Prin acţiunile sale, inculpatul a indus în eroare părţile, vătămate SC A. SA Slatina, SC A. SA Găeşti şi SC M.R. SA Drăgăşani asumându-şi obligaţia de a transporta la destinaţie marfa preluată, rezoluţia infracţională vizând însuşirea produselor transportate existând din chiar momentul realizării acordului de voinţă cu societăţile, case de expediţii, care au postat ofertele de transport pe site. Această activitate, având ca urmare producerea unor pagube în scopul obţinerii pentru sine a acestei sume de bani, realizează elementul material al infracţiunii de înşelăciune.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, conform dispoziţiilor art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptelor sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea faptei. Inculpatul a prevăzut şi a urmărit inducerea în eroare a părţilor vătămate, în vederea obţinerii unui folos material injust.

De asemenea, avându-se în vedere intervalul scurt de timp a care s-au succedat actele materiale, modul similar de operare, instanţa de fond a apreciat că inculpatul a acţionat în baza unei unice rezoluţii infracţionale, motiv pentru care va reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Faţă de aceste considerente, instanţa de fond a avut în vedere din punct de vedere al cuantumului prejudiciului produs părţilor vătămate cumulul aritmetic al contravalorii produselor obiect material al actelor materiale, componente ale infracţiunii continuate de înşelăciune comise (37.230,68 euro + 31.012,34 euro + 15.834,60 euro + 11.781 euro), valoare ce depăşeşte suma de 200.000 RON, prevăzută de art. 146 C. pen., motiv pentru care, în cauză devin incidente disp. art. 215 alin. (5) C. pen.

Fapta inculpatului M.I.R. - care în datele de 16 septembrie 2009, 17 septembrie 2009 şi respectiv 21 septembrie 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, utilizând parola de acces a contului SC C. SRL, deţinută în mod fraudulos, a accesat fără drept informaţiile postate pe site-ul bursei de transport mărfuri, informaţii pe care ulterior le-a folosit la săvârşirea faptelor penale pentru care este judecat în prezentul dosar - constituie infracţiunea continuată de acces fără drept la un sistem informatic săvârşită în scopul obţinerii de date informatice, prevăzută de art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului M.I.R. - care în cursul anului 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a dat inculpatului U.M.D. fotografia sa tip buletin şi suma de 100 RON, în vederea confecţionării de către inculpatul C.M., a unei cărţi de identitate false, pe numele de „S.M.”, şi fotografia tip buletin a inculpatului C.G.F. şi suma de 1.500 RON, în vederea confecţionării de către acelaşi inculpat C.M., a unei cărţi de identitate false, pe numele de „N.O.D.” - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În mod evident procurarea pentru inculpatul C.M. de fotografii tip buletin în vederea confecţionării unor acte de identitate conţinând elemente necorespunzătoare realităţii constituie un act de complicitate materială anterioară operaţiunii de contrafacere prin plăsmuire a celor două cărţi de identitate, inculpatul acţionând cu forma de vinovăţie a intenţiei directe prevăzută de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen.

De asemenea, avându-se în vedere intervalul scurt de timp a care s-au succedat actele materiale, modul similar de operare, instanţa de fond a apreciat că inculpatul a acţionat în baza unei unice rezoluţii infracţionale, motiv pentru care s-a reţinut incidenţa, în cauză, a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat - care în perioada august - septembrie 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţie, a înlesnit şi ajutat în mod repetat, la folosirea în mai multe rânduri de către ceilalţi inculpaţi, a documentelor de identitate false (C.I. emisă pe numele „N.O.D.” folosită de inculpatul C.G. în data de 15 septembrie 2009, respectiv C.I. emisă pe numele „R.C.C.” folosită de inculpatul C.R.F. în data de 11 august 2009) - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat - care în perioada august - septembrie 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţie, a înlesnit şi ajutat în mod repetat pe inculpatul C.R. (11 august 2009) şi pe inculpatul C.G. (14/15 septembrie 2009, 17 septembrie 2009 şi 21 septembrie 2009) care au condus pe drumurile publice vehicule (cap tractor) având aplicate numere de înmatriculare false - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat - care în perioada august - septembrie 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţie, a înlesnit şi ajutat în mod repetat pe inculpatul C.R. (11 august 2009) şi pe inculpatul C.G. (14/15 septembrie 2009, 17 septembrie 2009 şi 21 septembrie 2009) care au tractat pe drumurile publice, semiremorci având aplicate numere de înmatriculare false - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la tractarea unei remorci cu număr fals de înmatriculare prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului M.I.R., judecătorul fondului a avut în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., precum şi criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În concret, instanţa de fond a reţinut că faptele inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, avându-se în vedere gradul de implicare al acestuia în activitatea infracţională dedusă judecăţii, amploarea ilicitului penal comis, cuantumul prejudiciului produs sau care s-ar fi putut produce, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, care este o persoană integrată social şi profesional, necunoscută cu antecedente penală fiind pentru prima oară implicat într-un raport penal de conflict, precum şi atitudinea sa procesuală.

În ceea ce priveşte incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, potrivit cărora „persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute la art. 7 alin. (1) sau (3) şi care, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege” instanţa de fond a apreciat că situaţie existentă în cauză nu se circumscrie ipotezei normei legale anterior menţionate. Atitudinea procesuală sinceră a inculpatului M.I.R. a fost avută în vedere în momentul individualizării judiciare a pedepselor ce au fost aplicate acestuia, neputându-se reţine faptul că declaraţiile sale au avut un efect major în identificarea şi stabilirea gradului de participare a inculpatului C.M. la activitatea infracţională dedusă judecăţii.

Pentru aceste considerente, instanţa de fond a înlăturat solicitarea inculpatului M.I.R. de reţinere a incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

De asemenea, lipsa antecedentelor penale a fost avută în vedere de instanţa de fond ca şi circumstanţă atenuantă judiciară în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 76 C. pen.

Instanţa de fond, în individualizarea pedepselor accesorii şi complementare, analizând datele cauzei în limita prevederilor naţionale şi comunitare, a dat curs solicitării reprezentantului Ministerului Public de aplicare a pedepsei interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie sau de a desfăşura o activitate vizând transportul de mărfuri inculpatul M.I.R. folosindu- se de calitatea sa de administrator în cadrul SC M.I. SRL ca avea acest obiect de activitate, în vederea accesării site-ului bursei de transport. mărfuri ulterior făcând acest lucru de pe contul SC C. SRL, informaţiile pe care le deţinea în calitate de agent comercial activ pe piaţa transporturilor de mărfuri înlesnindu-i săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii.

Constatând existenţa concursului de infracţiuni, judecătorul fondului a dispus contopirea pedepselor astfel cum au fost aplicate, inculpatul M.I.R. urmând a executa pedeapsa cea mai grea, însă apreciind-o ca fiind insuficientă, a sporit-o pentru a ajunge la un cuantum suficient, în opinia instanţei, pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei.

Fapta inculpatului U.D.M. - care în perioada august - septembrie 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod nemijlocit (autor) şi cu intenţie a înlesnit şi ajutat (complice) în mod repetat, la inducerea în eroare a mai multor societăţi comerciale, (SC A. SA Slatina, SC A. SA Găeşti şi SC M.R. SA Drăgăşani,) prin preluarea în mod fraudulos, de comenzi de transport rutier de mărfuri, urmate de valorificarea bunurilor respective şi însuşirea sumelor de bani obţinute constituie infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Analizând latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen., instanţa de fond a reţinut că elementul material constă în acţiunea de a prezenta drept reală o situaţie sau împrejurare mincinoasă în scopul de a obţine un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă. Prin acţiunile sale, inculpatul a indus în eroare părţile vătămate SC A. SA Slatina, SC A. SA Găeşti şi SC M.R. SA Drăgăşani asumându-şi obligaţia de a transporta la destinaţie marfa preluată, rezoluţia infracţională vizând însuşirea produselor transportate existând din chiar momentul realizării acordului de voinţă cu societăţile, case de expediţii care au postat ofertele de transport pe site. Această activitate, având ca urmare producerea unor pagube în scopul obţinerii pentru sine a acestei sume de bani, realizează elementul material al infracţiunii de înşelăciune.

De asemenea, avându-se în vedere intervalul scurt de timp a care s-au succedat actele materiale, modul similar de operare, instanţa de fond a apreciat că inculpatul a acţionat în baza unei unice rezoluţii infracţionale, motiv pentru care a reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului U.D.M. - care în cursul anului 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a dat inculpatului C.M. fotografia sa tip buletin şi respectiv a inculpatului C.R.F. şi sumele de 100 RON şi respectiv 150 euro, în vederea confecţionării a două cărţi de identitate false, pe numele de „G.B.”, (folosită de inculpatul U.M.) şi respectiv „R.C.C.” (folosită de inculpatul C.R.F.) - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În mod evident, procurarea pentru inculpatul C.M. de fotografii tip buletin, în vederea confecţionării unor acte de identitate, conţinând elemente necorespunzătoare realităţii constituie un act de complicitate materială anterioară operaţiunii de contrafacere prin plăsmuire a celor două cărţi de identitate, inculpatul acţionând cu forma de vinovăţie a intenţiei directe prevăzută de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen.

De asemenea, avându-se în vedere intervalul scurt de timp în care s-au succedat actele materiale, modul similar de operare, instanţa de fond a apreciat că inculpatul a acţionat în baza unei unice rezoluţii infracţionale, motiv pentru care s-a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat - care în cursul anului 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a folosit cartea de identitate falsă, pe numele de „G.B.” şi a înlesnit şi ajutat în mod repetat la folosirea de către inculpatul C.R. a cărţii de identitate contrafăcută pe numele de „R.C.C.” cu prilejul încărcării de tablă de aluminiu de la SC A. SA Slatina din data de 11 august 2009 - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat - care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în data de 16 septembrie 2009, a condus pe drumurile publice capul tractor marca I. având aplicate numerele de înmatriculare false şi, cu intenţie, a înlesnit şi l-a ajutat pe inculpatul C.R. să conducă în data de 11 august 2009 vehiculul marca I. având numere de înmatriculare false - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare prevăzută şi pedepsită de art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat - care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale în data de 16 septembrie 2009, a tractat pe dramurile publice semiremorca marca K., având aplicate numerele de înmatriculare false şi cu intenţie, a înlesnit şi l-a ajutat pe inculpatul C.R. în data de 11 august 2009 să tracteze pe drumurile publice semiremorca marca K., având aplicate numerele de înmatriculare false - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tractare a unei remorci cu număr fals de înmatriculare prevăzută şi pedepsită de art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului U.D.M., judecătorul fondului a avut în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., precum şi criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În concret, instanţa de fond a reţinut că faptele inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, avându-se în vedere gradul de implicare al acestuia în activitatea infracţională dedusă judecăţii, amploarea ilicitului penal comis, cuantumul prejudiciului produs sau care s-ar fi putut produce, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, care este o persoană integrată social şi profesional, necunoscută cu antecedente penală, fiind pentru prima oară implicat într-un raport penal de conflict, precum şi atitudinea sa procesuală.

Lipsa antecedentelor penale a fost avută în vedere de instanţă ca şi circumstanţă atenuantă judiciară în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 76 C. pen.

Faţă de aceste considerente, instanţa de fond - în baza art. 334 C. proc. pen. - a respins, ca nefondată, cererea inculpatului U.M.D. de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Instanţa de fond, în individualizarea pedepselor accesorii şi complementare, analizând datele cauzei în limita prevederilor naţionale şi comunitare, a aplicat pedeapsa interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie sau de a desfăşura o activitate vizând transportul de mărfuri inculpatul folosindu-se de calitatea sa.

S-a arătat de către judecătorul fondului că pentru săvârşirea infracţiunii continuate de înşelăciune, dar şi a celorlalte infracţiuni, se impune aplicarea unui cuantum suficient, în opinia instanţei, pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei. Constatând existenţa concursului de infracţiuni, judecătorul fondului a dispus contopirea pedepselor astfel cum au fost aplicate, inculpatul U.M.D. urmând a executa pedeapsa cea mai grea, însă apreciind-o ca fiind insuficientă, a sporit-o pentru a ajunge la un cuantum suficient, în opinia instanţei, pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei.

Fapta inculpatului B.G. - care în perioada august - septembrie 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a înlesnit şi ajutat în mod repetat, la inducerea în eroare a mai multor societăţi comerciale, (SC A. SA Slatina, SC A. SA Găeşti şi SC M.R. SA Drăgăşani) prin punerea la dispoziţia membrilor grupului infracţional, a ansamblului său tractor format din cap tractor şi semiremorcă, folosit de către aceştia la încărcările de marfa de la SC A. SA Slatina, din data de 15 septembrie 2009, de la SC M.R. SA din data de 17 septembrie 2009 şi de la SC A. SA Găeşti, din data de 21 septembrie 2009, urmate de valorificarea bunurilor respective şi însuşirea sumelor de bani obţinute - constituie infracţiunea de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Analizând latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen., instanţa de fond a reţinut că elementul material constă în acţiunea de a prezenta drept reală o situaţie sau împrejurare mincinoasă în scopul de a obţine un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă. Prin acţiunile sale, inculpatul a înlesnit inducerea în eroare a părţilor vătămate SC A. SA Slatina, SC A. SA Găeşti şi SC M.R. SA Drăgăşani prin punerea la dispoziţie a mijloacelor de transport necesare transportării mărfurilor ridicate din posesia părţilor vătămate cunoscând că acestea urmează a fi însuşite de către membrii grupului infracţional. Această activitate, având ca urmare producerea unor pagube în scopul obţinerii pentru sine a acestei sume de bani, realizează elementul material al infracţiunii de înşelăciune.

De asemenea, avându-se în vedere intervalul scurt de timp a care s-au succedat actele materiale, modul similar de operare, instanţa de fond a apreciat că inculpatul a acţionat în baza unei unice rezoluţii infracţionale, motiv pentru care s-a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Faţă de aceste considerente, instanţa de fond a avut în vedere cu privire la cuantumul prejudiciului produs părţilor vătămate cumulul aritmetic al contravalorii produselor obiect material al actelor materiale, componente ale infracţiunii continuate de înşelăciune comise (31.012,34 euro + 15.834,60 euro + 11.781 euro), valoare ce depăşeşte suma de 200.000 RON, prevăzută de art. 146 C. pen., motiv pentru care, în cauză devin incidente disp. art. 215 alin. (5) C. pen.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului B.G., judecătorul fondului a avut în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., precum şi criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De asemenea, lipsa antecedentelor penale şi atitudinea procesuală sinceră şi cooperantă au fost avute în vedere de instanţă ca şi circumstanţe atenuante judiciare în sensul art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., făcând în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 76 C. pen.

Constatând existenţa concursului de infracţiuni, judecătorul fondului a dispus contopirea pedepselor astfel cum au fost aplicate, inculpatul B.G. urmând a executa pedeapsa cea mai grea, însă apreciind-o ca fiind insuficientă, a sporit-o pentru a ajunge la un cuantum suficient, în opinia instanţei, pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei.

Fapta inculpatului C.M.G. - care în perioada august - septembrie 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod nemijlocit şi cu intenţie a procedat în mod repetat, la inducerea în eroare a mai multor societăţi comerciale, (SC A. SA Slatina, SC A. SA Găeşti şi SC M.R. SA Drăgăşani), prin preluarea în mod fraudulos, de comenzi de transport rutier de mărfuri, urmate de valorificarea bunurilor respective şi însuşirea sumelor de bani obţinute - constituie infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Analizând latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) C. pen., instanţa de fond a reţinut că elementul material constă în acţiunea de a prezenta drept reală o situaţie sau împrejurare mincinoasă în scopul de a obţine un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă. Prin acţiunile sale, inculpatul a indus în eroare părţile vătămate SC A. SA Slatina, SC A. SA Găeşti şi SC M.R. SA Drăgăşani asumându-şi obligaţia de a transporta la destinaţie marfa preluată, rezoluţia infracţională vizând însuşirea produselor transportate existând din chiar momentul realizării acordului de voinţă cu societăţile, case de expediţii care au postat ofertele de transport pe site. Această activitate, având ca urmare producerea unor pagube în scopul obţinerii pentru sine a acestei sume de bani, realizează elementul material al infracţiunii de înşelăciune.

De asemenea, avându-se în vedere intervalul scurt de timp a care s-au succedat actele materiale, modul similar de operare, instanţa de fond a apreciat că inculpatul a acţionat în baza unei unice rezoluţii infracţionale, motiv pentru care a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului C.M.G. - care în cursul anului 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a dat inculpatului U.M.D. fotografia sa tip buletin, în vederea confecţionării de către inculpatul C.M., a cărţii de identitate false, pe numele de „N.O.D.” - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitatela fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.

În mod evident procurarea pentru inculpatul C.M. de fotografii tip buletin în vederea confecţionării unui act de identitate conţinând elemente necorespunzătoare realităţii constituie un act de complicitate materială anterioară operaţiunii de contrafacere prin plăsmuire a cărţii de identitate, inculpatul acţionând cu forma de vinovăţie a intenţiei directe prevăzută de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat - care în septembrie 2009, în datele de 15 septembrie 2009, 17 septembrie 2009 şi respectiv 21 septembrie 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a folosit cartea de identitate falsă, pe numele de N.O.D. - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat - care în datele de 15 septembrie 2009, 17 septembrie 2009 şi respectiv 21 septembrie 2009 a condus pe drumurile publice capul tractor marca V., de culoare albastră, aparţinând SC Y.I. SRL Giurgiu, având aplicate numerele de înmatriculare false, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare prevăzută şi pedepsită de art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat - care în datele de 15 septembrie 2009, 17 septembrie 2009 şi respectiv 21 septembrie 2009, a tractat pe drumurile publice semiremorca marca M., aparţinând SC Y.I. SRL Giurgiu, având aplicate numerele de înmatriculare false - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tractare a unei remorci cu număr fals de înmatriculare prevăzută şi pedepsită de art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului C.M.G., judecătorul fondului a avut în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., precum şi criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Totodată, lipsa antecedentelor penale a fost avută în vedere de instanţă ca şi circumstanţă atenuantă judiciară în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., facându-se aplicarea dispoziţiilor art. 76 C. pen.

Constatând existenţa concursului de infracţiuni, judecătorul fondului a dispus contopirea pedepselor astfel cum au fost aplicate, inculpatul C.M.G. urmând a executa pedeapsa cea mai grea, însă apreciind-o ca fiind insuficientă, a sporit-o pentru a ajunge la un cuantum suficient, în opinia instanţei, pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei.

Fapta inculpatului C.R.F. - care în perioada august - septembrie 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod nemijlocit şi cu intenţie a înlesnit şi ajutat în mod repetat la inducerea în eroare a mai multor societăţi comerciale, (SC A. SA Slatina ş.a.) prin preluarea în mod fraudulos, de comenzi de transport rutier de mărfuri, urmate de valorificarea bunurilor respective şi însuşirea sumelor de bani obţinute - constituie infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Analizând latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen., instanţa de fond a reţinut ca elementul material constă în acţiunea de a prezenta drept reală o situaţie sau împrejurare mincinoasă în scopul de a obţine un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă. Prin acţiunile sale, inculpatul a indus în eroare părţile vătămate SC A. SA Slatina, SC A. SA Găeşti şi SC M.R. SA Drăgăşani asumându-şi obligaţia de a transporta la destinaţie marfa preluată, rezoluţia infracţională vizând însuşirea produselor transportate existând din chiar momentul realizării acordului de voinţă cu societăţile, case de expediţii care au postat ofertele de transport pe site. Această activitate, având ca urmare producerea unor pagube în scopul obţinerii pentru sine a acestei sume de bani, realizează elementul material al infracţiunii de înşelăciune.

De asemenea, avându-se în vedere intervalul scurt de timp a care s-au succedat actele materiale, modul similar de operare, instanţa apreciază că inculpatul a acţionat în baza unei unice rezoluţii infracţionale, motiv pentru care s-a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. Faţă de aceste considerente, instanţa de fond a avut în vedere în ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului produs părţilor vătămate cumulul aritmetic al contravalorii produselor obiect material al actelor materiale, componente ale infracţiunii continuate de înşelăciune comise (31.012,34 euro + 37.963,40 euro), valoare ce depăşeşte suma de 200.000 RON, prevăzută de art. 146 C. pen., motiv pentru care, în cauză devin incidente disp. art. 215 alin. (5) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat - care în cursul anului 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a dat inculpatului U.M.D. fotografia sa tip buletin, în vederea confecţionării de către inculpatul C.M., a cărţii de identitate false, pe numele de „R.C.C.” - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.

În mod evident, procurarea pentru inculpatul C.M. de fotografii tip buletin în vederea confecţionării unui act de identitate conţinând elemente necorespunzătoare realităţii constituie un act de complicitate materială anterioară operaţiunii de contrafacere prin plăsmuire a cărţii de identitate, inculpatul acţionând cu forma de vinovăţie a intenţiei directe prevăzută de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat - care în data de 11 august 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a folosit cartea de identitate falsă, pe numele de „R.C.C.” atât la intrarea cât şi la ieşirea din SC A. SA - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat - care în data de 11 august 2009, a condus pe drumurile publice capul tractor marca I. având aplicate numerele de înmatriculare false şi în data de 16 septembrie 2009 l-a ajutat pe inculpatul U.M. să conducă capul tractor având numere de înmatriculare false - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare prevăzută şi pedepsită de art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat - care în data de 11 august 2009, a condus pe drumurile publice semiremorca marca K., având aplicate numerele de înmatriculare false şi în data de 16 septembrie 2009 l-a ajutat pe inculpatul U.M. să tracteze semiremorca K. având numere de înmatriculare false - întruneşte elementele constitutive ale infiracţiunii de tractare a unei remorci cu număr fals de înmatriculare prevăzută şi pedepsită de art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului C.R.F., judecătorul fondului a avut în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., precum şi criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În concret, instanţa de fond a reţinut că faptele inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, avându-se în vedere gradul de implicare al acestuia în activitatea infracţională dedusă judecăţii, amploarea ilicitului penal comis, cuantumul prejudiciului produs sau care s-ar fi putut produce dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, care este o persoană integrată social şi profesional, necunoscută cu antecedente penală fiind pentru prima oară implicat într-un raport penal de conflict, precum şi atitudinea sa procesuală.

De asemenea, lipsa antecedentelor penale a fost avută în vedere de instanţa de fond drept circumstanţă atenuantă judiciară în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., făcând aplicarea dispoziţiilor art. 76 C. pen.

S-a arătat de către judecătorul fondului că pentru săvârşirea infiracţiunii continuate de înşelăciune, dar şi a celorlalte infracţiuni, se impune aplicarea unui cuantum suficient, în opinia instanţei, pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei.

Constatând existenţa concursului de infracţiuni, judecătorul fondului a dispus contopirea pedepselor astfel cum au fost aplicate, inculpatul C.R.F. urmând a executa pedeapsa cea mai grea, însă apreciind-o ca fiind insuficientă, a sporit-o pentru a ajunge la un cuantum suficient, în opinia instanţei, pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei.

Fapta inculpatului C.M. - care în perioada august -septembrie 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a înlesnit şi ajutat (complice) în mod repetat, la inducerea în eroare a mai multor societăţi comerciale, (SC A. SA Slatina, SC A. SA Găeşti şi SC M.R. SA Drăgăşani) prin punerea la dispoziţia membrilor grupului infracţional, a unor documente oficiale falsificate, care au folosit acestora la încărcările de marfa de la SC A. SA Slatina, din datele de 11 august 2009, 15 septembrie 2009 şi 16 septembrie 2009, de la SC M.R. SRL din data de 17 septembrie 2009 şi de la SC A. SA Găeşti, din data de 21 septembrie 2009 - constituie infracţiunea de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Analizând latura obiectivă, a infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen., instanţa de fond a reţinut că elementul material constă în acţiunea de a prezenta drept reală o situaţie sau împrejurare mincinoasă în scopul de a obţine un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă. Prin acţiunile sale, inculpatul a înlesnit inducerea în eroare a părţilor vătămate SC A. SA Slatina, SC A. SA Găeşti şi SC M.R. SA Drăgăşani plăsmuind prin contrafacere membrilor grupului infracţional acte de identitate folosite de aceştia în vederea ridicării produselor ce urmau a fi transportate, rezoluţia infracţională vizând însuşirea produselor transportate existând din chiar momentul realizării acordului de voinţă cu societăţile, case de expediţii, care au postat ofertele de transport pe site. Această activitate, având ca urmare producerea unor pagube în scopul obţinerii pentru sine a acestei sume de bani, realizează elementul material al infracţiunii de înşelăciune.

Faţă de aceste considerente, instanţa de fond a avut în vedere cu privire la cuantumul prejudiciului produs părţilor vătămate cumulul aritmetic al contravalorii produselor obiect material al actelor materiale, componente ale infracţiunii continuate de înşelăciune comise (37.230,68 euro + 31.012,34 euro + 37.963, 40 euro + 15.834,60 euro + 11.781 euro), valoare ce depăşeşte suma de 200.000 RON, prevăzută de art. 146 C. pen., motiv pentru care, în cauză s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 215 alin. (5) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat - care în cursul anului 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a confecţionat cartea de identitate falsă, pe numele de „S.M.”, având aplicată fotografia inculpatului M.I.R., cartea de identitate falsă, pe numele de „R.C.C.” având aplicată fotografia inculpatului C.R.F. (folosită de acesta la fapta din data de 11 august 2009), cartea de identitate falsă, pe numele de . „N.O.D.” având aplicată fotografia inculpatului C.M.G., (folosită de acesta la faptele din data de 15 septembrie 2009, 16 septembrie 2009 şi respectiv 21 septembrie 2009), cartea de identitate falsă, pe numele de „G.B.”, având aplicată fotografia inculpatului U.M.D., (folosită de acesta la fapta din data de 16 septembrie 2009) - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 288 alin. (1) C. pen.cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit fişei de cazier judiciar a inculpatului C.M., instanţa de fond a reţinut că acesta a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 180 din 08 octombrie 1999 a Tribunalului Militar Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 5260 din 18 noiembrie 2003, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală. Inculpatul a fost arestat preventiv în această cauză în perioada 15 decembrie 1998 - 13 ianuarie 2000, apoi fiind încarcerat în executarea pedepsei anterior menţionate în data de 23 august 2004 şi liberat condiţionat la data de 29 iunie 2007 cu un rest rămas neexecutat de 755 de zile.

Avându-se în vedere faptul că infracţiunile deduse judecăţii au fost comise ulterior considerării pedepsei ca executate, însă anterior împlinirii termenului de reabilitare, instanţa de fond a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului C.M., judecătorul fondului a avut în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., precum şi criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În concret, instanţa de fond a reţinut că faptele inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, avându-se în vedere gradul de implicare al acestuia în activitatea infracţională dedusă judecăţii, amploarea ilicitului penal comis, cuantumul prejudiciului produs sau care s-ar fi putut produce, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, care s-a sustras urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti efectuate în cauză, nefiind pentru prima oară implicat într-un raport penal de conflict.

Constatând existenţa concursului de infracţiuni, judecătorul fondului a dispus contopirea pedepselor astfel"cum au fost aplicate, inculpatul C.M. urmând a executa pedeapsa cea mai grea, însă apreciind-o ca fiind insuficientă, a sporit-o pentru a ajunge la un cuantum suficient, în opinia instanţei, pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei.

Procedând la soluţionarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a constatat că, la data de 27 august 2010, SC P. SRL a depus prin serviciul „Registratură” o cerere prin care a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 15.000 euro, reprezentând daune interese datorate încetării contractului de transport din 19 ianuarie 2007 încheiat între SC P. S.R.L şi SC A. SA SA, relaţiile contractuale încetând ca urmare a activităţii infracţionale desfăşurate de inculpaţi. La termenul de judecată din data de 03 iunie 2011, martorul P.A., administrator al SC P. SRL a precizat că deşi în urma activităţii infracţionale obiect al prezentei cauze, SC A. SA a reziliat contractul de transport încheiat cu societatea comercială anterior menţionează nu mai formulează pretenţii civile în cauză. Faţă de aceste considerente, s-a luat act că SC P. SRL a revenit asupra constituirii de parte civilă în procesul penal.

De asemenea, s-a constatat faptul că în şedinţa publică din data de 07 septembrie 2010, SC A.T.A. SA a depus o cerere de constituire parte civilă în procesul penal cu suma de 68.243,02 euro, despăgubiri civile din care suma de 37.230,68 euro reprezintă contravaloarea celor 20 tone table din aluminiu, iar 31.012,34 euro reprezintă contravaloarea celor 20,449 tone sârmă din aluminiu.

S-a arătat de către judecătorul fondului că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite, cumulativ, următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.

Cu privire la fapta ilicită din data de 11 august 2009, aşa cum s-a arătat mai sus, aceasta a constat în inducerea în eroare de către inculpaţii M.I.R., C.R.F., C.M. şi U.M.D. a reprezentanţilor SC A. SA Slatina prin preluarea în mod fraudulos a comenzii de transport rutier a 20,692 tone table din aluminiu, urmate de valorificarea bunurilor respective şi însuşirea sumelor de bani obţinute. Urmarea faptelor inculpaţilor a fost crearea unui prejudiciu în patrimoniul SC A. SA Slatina.

Prin adresa din 21 aprilie 2010, SC A. SA Slatina a comunicat că prejudiciul cauzat prin însuşirea produselor din data de 11 august 2009, a fost recuperat de la asigurător, motiv pentru care nu se mai constituie parte civilă. Asigurătorul care a procedat la acoperirea pagubei cauzate prin fapta din data de 11 august 2009, este firma SC A.T.A. SA., cu sediul în sector 1, Bucureşti, fapt dovedit cu extrasul Băncii R.D. din data de 18 ianuarie 2010.

Cu privire la fapta ilicită comisă în data de 15 septembrie 2009, aşa cum s-a arătat mai sus, aceasta a constat în inducerea în eroare de către inculpaţii B.G., M.I.R., C.G., C.M., U.M.D. a reprezentanţilor SC A. SA Slatina în data de 15 septembrie 2009 prin preluarea în mod fraudulos a comenzii de transport rutier a 20,449 tone sârmă din aluminiu, urmate de valorificarea bunurilor respective şi însuşirea sumelor de bani obţinute. Urmarea faptelor inculpaţilor a fost crearea unui prejudiciu în patrimoniul SC A. SA Slatina.

În data de 28 septembrie 2009, SC A. SA Slatina a înaintat transportatorului SC P. SRL Olt, o scrisoare de protest prin care îl aviza că marfa - 20,449 tone sârmă de aluminiu - în valoare de 31.012,34 euro, nu a ajuns la destinaţie, motiv pentru care îl consideră răspunzător pentru pierderile şi pagubele suferite.

Conform documentelor înaintate de SC A. SA Slatina, valoarea celor 20,449 tone sârmă de aluminiu care nu au mai ajuns la destinaţie, se ridică la suma de 31.012,34 euro.

Prin adresa din 21 aprilie 2010, SC A. SA Slatina a comunicat că prejudiciul cauzat prin însuşirea produselor din data de 15 septembrie 2009, a fost recuperat de la asigurător.

Asigurătorul care a procedat la acoperirea pagubei cauzate prin fapta din data de 15 septembrie 2009, este firma SC A.T.A. SA, cu sediul în sector 1, Bucureşti.

Faţă de aceste considerente, constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, instanţa de fond a luat act că partea vătămată SC A. SA nu se constituie parte civilă în procesul penal, iar în baza art. 346 raportat la art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 şi 1003 C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă SC A.T.A. SA şi a dispus obligarea - în solidar - a inculpaţilor M.I.R., C.R.F., C.M. şi U.M.D. la plata sumei de 37.230,68 euro în echivalent RON în funcţie de cursul B.N.R. al zilei plăţii şi în solidar pe inculpaţii B.G., M.I.R., C.G., C.M., U.M.D. la plata sumei de 31.012,34 euro în echivalent RON în funcţie de cursul B.N.R. al zilei plăţii.

De asemenea, s-a constatat faptul că partea vătămată SC R. SA, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 37.963,40 dolari S.U.A., reprezentând contravaloarea celor 20,378 tone bare de aluminiu ridicate în data de 16 septembrie 2009.

Conform documentelor înaintate de SC A. SA Slatina, valoarea celor 20,378 tone bare de aluminiu care nu au mai ajuns la destinaţie, se ridică la suma de 37,963.40 dolari S.U.A.

Prin adresa din 21 aprilie 2010, SC A. SA Slatina a comunicat că prejudiciul cauzat prin însuşirea produselor din data de 16 septembrie 2009, a fost recuperat de la firma transportatoare SC R. SA, cu sediul în Bucureşti, sector 5, fapt dovedit cu extrasul Băncii R.D. din data de 02 decembrie 2009.

Cu privire la fapta ilicită din data de 16 septembrie 2009, aşa cum s-a arătat mai sus, aceasta a constat în inducerea în eroare de către inculpaţii M.I.R., C.R.F., C.M. şi U.M.D. a reprezentanţilor SC A. SA Slatina prin preluarea în mod fraudulos a comenzii de transport rutier a 20,378 tone bare de aluminiu, urmate de valorificarea bunurilor respective şi însuşirea sumelor de bani obţinute. Urmarea faptelor inculpaţilor a fost crearea unui prejudiciu în patrimoniul SC A. SA Slatina, prejudiciu ce a fost acoperit de partea civilă SC R. SA ce se subrogă în drepturile societăţii iniţiale.

Faţă de aceste considerente, instanţa de fond a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă SC R. SA şi a obligat, în solidar, pe inculpaţii M.I.R., C.R.F., C.M. şi U.M.D. la plata sumei de 37.963,4 dolari S.U.A. în echivalent RON în funcţie de cursul B.N.R. al zilei plăţii.

Totodată, s-a constatat că partea vătămată SC L.R.R. SRL, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 15.834,6 euro, reprezentând contravaloarea celor 20 tone roţi auto pe paleţi de lemn, jenţi de aluminiu ridicate în data de 17 septembrie 2009, precum şi dobânda legală până la achitarea integrală a debitului.

Potrivit adresei din 10 aprilie 2010, SC L.R.R. SRL a acoperit prejudiciul cauzat proprietarului mărfii, respectiv SC M.R. SA Drăgăşani, achitând contravaloarea facturii din 22 octombrie 2009, în sumă de 67.483,90 RON (echivalentul a 15.834,6 euro) cu ordinul de plată din 05 ianuarie 2010.

Cu privire la fapta ilicită din data de 17 septembrie 2009, aşa cum s-a arătat mai sus, aceasta a constat în inducerea în eroare de către inculpaţii M.I.R., C.G., U.M.D., C.M. şi B.G. a reprezentanţilor SC M.R. SA prin preluarea în mod fraudulos a comenzii de transport rutier a 20 tone roţi auto pe paleţi de lemn, jante de aluminiu, urmate de valorificarea bunurilor respective şi însuşirea sumelor de bani obţinute. Urmarea faptelor inculpaţilor a fost crearea unui prejudiciu în patrimoniul SC M.R. SA Drăgăşani, prejudiciu ce a fost acoperit de partea civilă SC L.R.R. SRL ce se subrogă în drepturile societăţii iniţiale.

În baza art. 346 raportat la art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 şi 1003 C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă SC L.R.R. S.R.L şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii M.I.R., C.G., U.M.D., C.M. şi B.G. la plata sumei de 67.483,90 RON, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la achitarea integrală a debitului. Dobânda legală se va acorda de la data rămânerii definitive a hotărârii, întrucât numai de la acea dată suntem în prezenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile.

De asemenea, instanţa a avut în vedere suma de bani dovedită a fi plătită potrivit ordinului de plată din 05 ianuarie 2010.

Totodată, SC A.R.A. SA a depus la data de 23 septembrie 2010, prin serviciul „Registratură” o cerere prin care a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 43.275,25 RON şi dobânda legală de la data de 18 iunie 2010, data efectuării plăţii către asiguratul SC E.T.L.R. SRL.

Persoana vătămată L.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 200 RON.

Constatând întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, instanţa, în baza art. 346 raportat la art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 şi 1003 C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă L.C. şi a obligat în solidar inculpaţii M.I.R., C.G., U.M.D., C.M. şi B.G. la plata sumei de 200 RON către aceasta.

Persoanele vătămate T.M. şi Ţ.G. s-au constituit părţi civile în procesul penal cu sumele de 1.000 RON şi respectiv 600 RON, contravaloarea celor două frigidere achiziţionate de la martorul B.G.

A fost identificat martorul B.G., domiciliat în Giurgiu, judeţul Giurgiu, care a declarat că în toamna anului 2009, prin octombrie, a văzut în curtea inculpatului B.G., cel puţin 10 frigidere, aşezate în picioare, unul lângă altul, ambalate. La solicitarea inculpatului, martorul a căutat persoane amatoare de a cumpăra frigidere, reuşind astfel să vândă trei bucăţi, cu sume cuprinse între 400 şi 500 RON bucata, după cum urmează: două, unui cunoscut din Giurgiu, pe nume T. şi unui alt cunoscut cu porecla V., tot din Giurgiu. Banii obţinuţi din vânzare i-a dat inculpatului.

A fost identificat „T.”, în persoana martorului T.M. din Giurgiu, judeţul Giurgiu, şi „V.”, în persoana martorului Ţ.G.

Persoana vătămată C.P. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2.000 RON, reprezentând contravaloarea celor cinci frigidere achiziţionate de la inculpatul B.G., aspect recunoscut şi de către inculpat.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 346 raportat la art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 şi 1003 C. civ., instanţa de fond a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă C.P. şi a obliga în solidar pe inculpaţii M.I.R., C.G., U.M.D., C.M. şi B.G. la plata sumei de 2.000 RON către aceasta.

Prin dispoziţia de plată externă din data de 25 noiembrie 2009, SC E.T.L.R. SRL Reşiţa a achitat suma de 11.781 euro în contul I. Bank SA, banca beneficiarului F.P. SP. Zoo. Polonia.

În baza facturii din 30 septembrie 2009, SC A. SA Găeşti şi-a recuperat contravaloarea produselor lipsă, respectiv 11.781,00 euro, de la F.P. SP. Zoo. Polonia.

Prin înştiinţarea din 10 mai 2010 SC E.T.L.R. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 11.781 euro, reprezentând contravaloarea frigiderelor încărcate în data de 21 septembrie 2009 de la SC A. SA Găeşti.

Prin ordonanţa din data de 07 mai 2010, s-a dispus ridicarea şi predarea tuturor frigiderelor identificate, societăţii E.T.L.R., care a plătit SC A. SA Găeşti, prejudiciul cauzat prin săvârşirea infracţiunii.

Astfel, s-a predat către SC E.T.L.R. SRL un număr de 15 bucăţi frigidere recuperate.

SC E.T.L.R. SRL a fost despăgubită de către SC A.R.A. SA cu suma de 43.275,25 RON, contravaloareaxestului de 75 frigidere nerecuperate.

Drept urmare, instanţa de fond - în baza art. 346 raportat la art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 şi 1003 C. civ. - a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă SC A.R.A. SA şi a obligat, în solidar, pe inculpaţii M.I.R., C.G., U.M.D., C.M. şi B.G. la plata sumei de 43.275,25 RON, cu dobânda legală.

Dobânda legală nu s-a acordat de la data de 18 iunie 2010, data efectuării plăţii către asiguratul SC E.T.L.R. SRL, ci de la data rămânerii definitive a hotărârii, întrucât numai de la acea dată suntem în prezenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile.

În baza art. 346 raportat la art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ., a fost respinsă - ca neîntemeiată - cererea părţii civile SC E.T.L.R. SRL de obligare solidară a inculpaţilor M.I.R., C.G., U.M.D., C.M. şi B.G. la plata sumei de 11.781 euro întrucât prejudiciul a fost acoperit prin echivalent de către SC A.R.A. SA.

Deşi partea civilă Ţ.G. a formulat pretenţii civile în cauză în cuantum de 600 RON, contravaloarea frigiderului achiziţionat de la martorul B.G., instanţa de fond a constatat că potrivit declaraţiilor acestuia din urmă, preţul primit a fost de aproximativ 450 RON, motiv pentru care, avându-se în vedere principiul in dubio pro reo în baza art. 346 raportat la art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 şi 1003 C. civ., a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă Ţ.G. şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii M.I.R., C.G., U.M.D., C.M. şi B.G. la plata sumei de 450 RON către aceasta.

Deşi partea civilă T.M. a formulat pretenţii civile în cauză, în cuantum de 1.000 RON, contravaloarea celor două frigidere achiziţionate de la martorul B.G., instanţa de fond a constatat că potrivit declaraţiilor acestuia din urmă preţul primit a fost de aproximativ 450 RON, motiv pentru care, avându-se în vedere principiul in dubio pro reo, în baza art. 346 raportat la art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 şi 1003 C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă T.M. şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii M.I.R., C.G., U.M.D., C.M. şi B.G. la plata sumei de 900 RON către aceasta.

În baza art. 348 C. proc. pen., instanţa de fond a dispus desfiinţarea cărţilor de identitate false emisă pe numele „N.O.D., emisă pe numele „R.C.C.”, emisă pe numele „G.B.”, emisă pe numele „S.M.”, certificatul de înmatriculare cu nr. X şi seria mecanică X1 şi certificatul de înmatriculare cu nr. Y şi seria mecanică Y1, poliţa de asigurare marfa pentru transport intern sau internaţional din 06 aprilie 2009 emisă de SC O.G.A. SA în favoarea SC A.A.T. SRL, poliţa de asigurare marfă pentru transport intern sau internaţional din 06 aprilie 2009 emisă de SC O.G.A. SA în favoarea SC A.T. SRL.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii C.R.F., B.G., U.M.D., M.I.R., C.G.F. şi C.M. şi intimata-parte civilă SC A.R.A. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 284 din 14 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de apelanţii inculpaţi U.M.D., B.G. şi partea civilă SC A.R.A. SA împotriva sentinţei penale nr. 516 din 01 iulie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 36601/3/2010.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând în fond, au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpaţilor U.M.D. şi B.G.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul U.M.D. la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de înşelăciune.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost contopită pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedepsele de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare sporită la 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat alăturat pedepsei principale rezultante pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b), c) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. şi a art.76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.G., la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b), c) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b), c) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. şi a art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea continuată de înşelăciune.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzut de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b), c) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele anterior menţionate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită la 5 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat alăturat pedepsei principale rezultante pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante.

În temeiul art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 şi 1003 C. civ., au fost obligaţi în solidar inculpaţii M.I.R., C.G., U.M.D., C.M. şi B.G. la plata sumei de 43.275,25 RON plus dobânda legală de la data de 18 iunie 2010 şi până la achitarea integrală a debitului către partea civilă SC A.R.A. SA.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate, apelurile declarate de apelanţii inculpaţi C.R.F., M.I.R., C.G.F.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.R.F. durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 06 mai 2010 la 20 iunie 2013.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul peste termen declarat de apelantul inculpat C.M.

În temeiul art. 300² C. proc. pen. raportat la art. 160² alin. (3) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului C.M.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.M. prevenţia de la 20 mai 2013 la 14 noiembrie 2013.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi apelanţii inculpaţi C.R.F., C.G.F. şi C.M. la câte 600 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu, au fost avansaţi din fondul Ministerului Justiţiei. A fost obligat inculpatul M.I.R. la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Analizând apelurile declarate în cauză şi verificând probele şi mijloacele de probă administrate în cauză, precum şi sentinţa penală nr. 516 din 01 iulie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, Curtea de Apel a apreciat că sentinţa penală nr. 516 din 01 iulie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 36601/3/2010 este nelegală şi netemeinică în parte.

Totodată a apreciat că apelurile inculpaţilor U.M.D., B.G. şi al părţii civile SC A.R.A. SA sunt fondate, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Ie-a admis, iar apelurile declarate de inculpaţii C.R.F., M.I.R., C.G.F. şi C.M. sunt nefondate, astfel că, în temeiul disp. art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse.

Curtea de Apel a reţinut că inculpaţii U.M.D. şi B.G. au fost găsiţi vinovaţi după cum urmează:

- U.M.D. - pentru comiterea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; înşelăciune prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.; uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.; conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare prevăzută de art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002; tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare prevăzută de art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002; complicitate la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportatla art. 288 alin. (1) C. pen., toate în formă continuată, prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen.;

- B.G. - pentru comiterea infracţiunilor de complicitate la înşelăciune în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.; a infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

Curtea a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi reţinând cauza spre rejudecare, a procedat la reindividualizarea pedepselor aplicate faţă de inculpaţii U.M.D. şi B.G.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul U.D.M., instanţa de apel a reţinut că acesta a formulat la data de 04 iunie 2013 un denunţ, sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de influenţă de către numita V.D., sesizând Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti cu acesta.

S-a reţinut că adresa de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, din data de 26 august 2013, menţionează că, prin rechizitoriul nr. 2620/P din 28 iunie 2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei V.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, faptă prevăzutăde art. 257 C. pen., pe rolul Tribunalului Bucureşti, constituindu-se Dosarul nr. 23472/3/2013.

Prin urmare, instanţa de apel a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002, privind reducerea pedepsei inculpatului care a denunţat şi a ajutat la descoperirea unei fapte penale anterior începerii urmăririi penale. Astfel fiind, pedeapsa aplicată inculpatului U.D.M. a fost redusă, în condiţiile arătate.

După aplicarea pedepsei principale, inculpatului U.D.M. i-au fost interzise în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen.

Faţă de acelaşi inculpat, instanţa de apel a făcut aplicarea art. 65 C. pen., interzicându-i acestuia, pe o perioadă de 5 ani, drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), c) C. pen., după executarea pedepsei principale. Totodată, a menţinut pedepsele aplicate inculpatului U.M.D. de instanţa de fond, în ceea ce priveşte celelalte infracţiuni reţinute în sarcina sa, şi anume: aderare la un grup infracţional, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 - 4 ani închisoare; uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. - 1 an închisoare, complicitate la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. - 1 an închisoare; conducere pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare prevăzută de art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 - 1 an închisoare; tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare prevăzută de art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 - 1 an închisoare.

S-a constatat că infracţiunile comise de inculpat se află în concurs real şi s-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aplicată.

În acelaşi timp, considerând că această pedeapsă este neîndestulătoare, a sporit-o cu 1 an, în conformitate cu dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen. La aplicarea sporului de pedeapsă, Curtea a avut în vedere numărul mare de infracţiuni comise de inculpat, împrejurările şi modul de săvârşire a acestora, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile ocrotite, natura şi gravitatea rezultatelor produse şi a consecinţelor deosebite ale faptelor, motivul comiterii infracţiunilor şi a scopului urmărit, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv conduita după comiterea infracţiunii, precum şi în timpul procesului penal, vârsta, nivelul de educaţie, precum şi comportarea în familie şi societate.

Instanţa de prim control judiciar a apreciat că apelul inculpatului B.G. este fondat, având în vedere poziţia procesuală a acestuia, în sensul recunoaşterii comiterii infracţiunilor reţinute în sarcina sa şi aplicării disp. art. 320¹ C. proc. pen. şi a reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi aplicării art. 76 C. pen.

S-a reţinut că întrucât inculpatul B.G. a declarat în faţa instanţei că recunoaşte faptele astfel cum sunt descrise de procuror, nu doreşte să administreze probe în apărare şi în combaterea probelor administrate de procuror, sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru ca acesta să beneficieze de dispoziţiile privitoare la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă ce i se vor aplica.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, Curtea a avut în vedere atât circumstanţele reale, cât şi circumstanţele personale, lipsa antecedentelor penale, poziţia sinceră a inculpatului de recunoaştere a săvârşirii faptelor, precum şi atitudinea de recunoaştere şi de regret ulterioară săvârşirii acestora, făcând aplicarea art. 72 şi art. 52 C. pen. întrucât faptele comise de inculpat se află în concurs real, instanţa de apel a făcut aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, care a fost sporită cu 1 an, în temeiul disp. art. 34 pct. 1 lit. b) C. pen.

Curtea a interzis inculpatului, pe toată durata executării pedepsei principale şi în condiţiile prevăzută de art. 71 C. pen., drepturile prevăzute de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. şi a făcut aplicarea art. 65 C. pen., interzicând acestuia exerciţiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe timp de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Apelurile inculpaţilor C.R.F., M.I.R. şi C.G.F. au fost apreciate ca fiind nefondate, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse.

S-a arătat că inculpaţii C.G.F. şi C.M. au solicitat să se reţină nevinovăţia lor şi, în consecinţă, să se dispună achitarea, în temeiul dispoziţiilor art. 10 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., însă niciunul nu a administrat vreo probă, pentru înlăturarea probelor cu acte, înscrisuri, procese-verbale administrate în timpul procesului penal şi care dovedesc implicarea lor infracţională şi comiterea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată.

Instanţa de prim control judiciar a arătat că atât în faţa instanţei de fond, cât şi în faţa instanţei de apel, poziţia procesuală a inculpaţilor de nerecunoaştere a comiterii infracţiunilor nu a fost probată, astfel că solicitarea de achitare apare ca fiind pur formală. S-a apreciat, astfel, că instanţele fond au administrat toate probele necesare aflării adevărului, a stabilit corect contribuţia fiecărui inculpat la comiterea infracţiunilor şi a aplicat pedepse legale care au avut în vedere criteriile menţionate în disp. art. 72 şi art. 52 C. pen.

Curtea a menţionat că inculpatul C.M. a declarat apel împotriva sentinţei penale pronunţate de instanţa de fond, peste termenul prevăzut de lege, însă pentru aceleaşi motive arătate mai sus, acesta a fost respins ca nefondat. În temeiul art. 300² C. proc. pen. raportat la art. 160² alin. (3) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului C.M., iar în temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului C.M. prevenţia de la 20 mai 2013 la 14 noiembrie 2013.

Apelurile inculpaţilor C.R.F. şi M.I.R. au fost apreciate ca fiind nefondate, astfel că în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse.

S-a arătat că criticile aduse de cei doi apelanţi inculpaţi sentinţei instanţei de fond privesc neaplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., şi anume faptul că au recunoscut comiterea infracţiunilor, iar instanţa de fond nu le-a aplicat textul de lege mai sus menţionat. În atare situaţie, sentinţa instanţei de fond - au susţinut inculpaţii - apare ca nelegală.

Verificând declaraţiile inculpaţilor date în timpul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, în fond şi în apel, instanţa de prim control judiciar a reţinut că inculpaţii nu au recunoscut comiterea infracţiunilor întocmai actului de acuzare, aşa încât nu pot beneficia de aplicarea textului legal arătat anterior.

S-a arătat că potrivit art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen., privind „Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei”, până la „începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, aceasta având consecinţele prevăzute la alin. (7) al aceluiaşi text de lege, vizând reducerea limitelor pedepselor.

În speţă, a rezultat, însă, că inculpaţii C.R.F. şi M.I.R. nu au recunoscut faptele, astfel cum au fost descrise în rechizitoriu.

Sub aspectul aplicării pedepselor faţă de aceşti inculpaţi, curtea de apel a constatat că instanţa de fond a reţinut fără dubiu vinovăţia inculpaţilor şi a aplicat acestora pedepse de natură să realizeze scopul preventiv educativ prevăzut în disp. art. 52 C. pen. în temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.R.F. durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 06 mai 2010 la 20 iunie 2013.

În ceea ce priveşte apelul părţii civile SC A.R.A. SA, instanţa de apel a apreciat că acesta este fondat, şi, în temeiul disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., l-a admis.

S-a arătat că instanţa de fond a dispus în temeiul disp. art. 346 raportat la art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 şi 1003 C. civ., obligarea inculpaţilor M.I.R., C.G., U.M.D., C.M. şi B.G., în solidar, la plata sumei de 43.275,25 RON, la care se adaugă dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei şi până la achitarea definitivă a debitului către partea civilă parte civilă SC A.R.A. SA, soluţia fiind greşită întrucât, pentru a pronunţa o sentinţă legală, prima instanţă trebuia să acorde dobânzi de la momentul comiterii faptelor cauzatoare de prejudiciu şi nu de la momentul rămânerii definitive a hotărârii.

Prin urmare, Curtea de Apel a admis apelul părţii civile şi a dispus obligarea inculpaţilor în solidar la plata sumei de 43.275,25 RON şi dobânda legală aferentă acestei sume de la data de 18 iunie 2010 şi până la achitarea integrală a debitului, dată menţionată anterior fiind data săvârşirii faptelor.

Întrucât hotărârea primei instanţe a fost reformată în parte, instanţa de apel a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Potrivit culpei procesuale şi având în vedere soluţia pronunţată, Curtea de Apel a făcut aplicarea art. 192 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. pen., corelativ.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală şi inculpaţii B.G., C.R.F., U.M.D., M.I.R. şi C.M.

Astfel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală a criticat decizia atacată sub aspectul nelegalei aplicări, direct în faza apelului, a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. cu privire la inculpatul B.G., deşi în faţa primei instanţe acesta nu a urmat procedura simplificată, posibilitate care exista întrucât actul de sesizare a fost citit ulterior întrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, critică circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

La termenul de dezbateri inculpatul B.G., prin apărător ales, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., precizând că legea penală mai favorabilă este noul C. pen. întrucât art. 367 alin. (1) C. pen. şi art. 244 C. pen. prevăd pedepse cu închisoarea cuprinse între 1 şi 5 ani.

Totodată a arătat că, în opinia sa, prevederile Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 1470/2011 şi 1483/2011 îşi găsesc aplicabilitate în speţă, faţă de atitudinea inculpatului de recunoaştere a faptelor, astfel că în mod corect instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., reiterând cele susţinute în concluziile scrise depuse la fond.

Inculpatul C.R.F., prin avocat oficiu, a criticat decizia atacată, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., întrucât instanţa de apel nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. şi nu a redozat pedeapsa în raport de circumstanţele personale şi poziţia procesuală avută, deşi acesta a recunoscut în totalitate, faptele reţinute în actul de sesizare. A mai invocat şi cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., întrucât instanţa de apel nereţinând dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. a aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Totodată, a arătat că la data de 01 februarie 2014 a intervenit o nouă lege penală, care prevede dispoziţii mai favorabile sub aspectul pedepselor aplicabile. De asemenea, a arătat că faptele din această cauză sunt concurente între ele şi cu cele din Dosarul nr. 3683/192/2010 al Judecătoriei Bolintin Vale în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 271 din 30 septembrie 2011, motiv pentru care a solicitat contopirea pedepselor, cu deducerea perioadei cuprinsă între 06 mai 2010 - 14 noiembrie 2011 şi între 15 noiembrie 2011 la zi.

În susţinerea recursului formulat, inculpatul U.M.D., prin avocat oficiu, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., solicitând redozarea pedepsei aplicate raportat la împrejurarea că, deşi s-a prevalat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., instanţa de apel nu le-a avut în vedere la individualizarea pedepsei, pe care nu a redus-o cu o treime aşa cum se dispune în textul de lege menţionat. Totodată a solicitat să fie înlăturat sporul de pedeapsă aplicat şi să se dea eficienţă maximă circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa. A mai solicitat aplicarea legii penale mai favorabile în baza art. 5 C. pen.

În motivele de recurs depuse şi susţinute în şedinţa publică din data de 19 iunie 2014, prin apărător ales, inculpatul U.M.D. a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., apreciind că legea penală mai favorabilă este noul C. pen., şi contopirea pedepsei ce va fi aplicată cu pedeapsa de patru ani închisoare pronunţată în Dosarul nr. 27/192/2010 al Judecătoriei Bolintin Vale (sentinţa penală nr. 342 din 26 noiembrie 2010).

Inculpatul M.I.R., prin avocat oficiu, a criticat decizia atacată, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. şi redozarea pedepsei prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, dând eficienţă sporită circumstanţelor atenuante reţinute de instanţele inferioare.

De asemenea, a solicitat aplicarea art. 5 C. pen., apreciind că mai favorabile sunt dispoziţiile noului cod.

La termenul de dezbateri, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C.M. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv noul C. pen., precizând că rezultanta de 10 ani închisoare este prea mare, faţă de situaţia concretă a acestuia.

În vederea analizării posibilităţii aplicării legii penale mai favorabile, la termenele de judecată din 24 aprilie 2014 şi 08 mai 2014 Înalta Curte a dispus emiterea de adrese către părţile civile pentru a comunica dacă înţeleg să se împace cu inculpaţii, potrivit dispoziţiilor art. 244 alin. (3) C. proc. pen. Demersurile instanţei nu au putut fi fructificate întrucât intimatele părţi civile SC A.T.A. SA, SC A. SA, SC A.R.A. SA şi SC E.T.L.R. SRL, precum şi intimata parte vătămată SC A. SA au informat instanţa că nu doresc să se împace cu inculpaţii, ci solicită continuarea judecăţii.

Faţă de împrejurarea că inculpatul C.M. nu a fost audiat în faţa instanţelor judecătoreşti, la termenul la care au avut loc dezbaterile, 19 iunie 2014, Înalta Curte a făcut aplicarea art. 385¹⁴ alin. (1¹) C. proc. pen., ocazie cu care acesta a recunoscut în parte acuzaţiile aduse.

La data de 30 iunie 2014 inculpatul C.M., prin apărător ales B.M., a depus la dosar concluzii scrise pentru a fi avute în vedere la pronunţarea deciziei făcând trimitere la situaţia sa personală la momentul săvârşirii faptelor (era consumator de substanţe etnobotanice şi astfel nu avea discernământ cu privire la acţiunile sale, fiind preocupat doar de a procura bani) şi precizând că nu se face vinovat de comiterea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat şi de înşelăciune. Făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare având în vedere că la momentul pronunţării sentinţei nu se afla în România, motiv pentru care nu a avut posibilitatea de a declara apel în termen legal.

Examinând recursurile formulate în cauză, atât prin prisma motivelor invocate, cât şi din prisma cazurilor de casare ce pot fi invocate din oficiu, Înalta Curte constată că doar calea de atac promovată de Ministerul Public este întemeiată, cele promovate de inculpaţi fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

1. Prealabil verificării temeiniciei susţinerilor Ministerului Public şi inculpaţilor, Înalta Curte arată că, deşi la data de 01 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., iar art. 108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres C. proc. pen. din 1968 (Legea nr. 29/1968), cadrul procesual în care s-a desfăşurat judecarea prezentelor recursuri este cel reglementat de prevederile art. 385¹ - art. 385¹⁹ din legea de procedură penală anterioară, având în vedere în acest dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013.

2. Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. (1968) stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385⁹ C. proc. pen. (1968).

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹⁰ C. proc. pen. (1968) prevede în alin. (2¹), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen. (1968), dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. (1968), se iau în considerare din oficiu.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că decizia atacată a fost pronunţată la data de 14 noiembrie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti (15 februarie 2013), situaţie în care este supusă casării în limita motivelor de recurs, prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen. (1.968), astfel cum au fost modificate prin actul normativ sus menţionat.

Totodată, se constată că motivele de recurs au fost depuse la dosar de către Ministerul Public şi de inculpaţii C.R.F. şi M.I.R. în termenul legal, respectiv cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Însă, aşa cum rezultă din dosar recurs, inculpatul U.M.D., prin avocat oficiu, şi-a motivat recursul după primul termen de judecată (fixat la data de 08 mai 2014), respectiv la data de 12 iunie 2014, adică anterior termenului la care au avut loc dezbaterile, încălcând astfel dispoziţiile de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., aşa încât, Înalta Curte nu va putea lua în discuţie motivele întemeiate pe cazul de casare prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., întrucât acesta nu face parte din categoria celor care pot fi examinate din oficiu.

Totodată, se constată că inculpaţii B.G. şi C.M. nu au motivat calea de atac în termenul legal, ci doar în şedinţa publică din data de 19 iunie 2014 au solicitat oral aplicarea art. 5 C. pen., motiv pentru care Înalta Curte va analiza recursurile formulate doar prin prisma acestei solicitări şi a eventualelor cazuri de recurs ce pot fi invocate din oficiu.

3. Potrivit art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. (1968), hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greşită aplicare a legii. Încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalităţi principale, respectiv neaplicarea de către instanţa de fond şi cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greşită a dispoziţiei legale care trebuia aplicată.

Invocând acest caz de casare, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală a susţinut că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. (1968) cu privire la inculpatul B.G., direct în faza apelului, deşi în faţa primei instanţe acesta nu a urmat procedura simplificată, actul de sesizare fiind citit ulterior - întrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.

Reglementând judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, art. 320¹ C. proc. pen. (1968) instituie condiţiile de admisibilitate ce trebuie îndeplinite pentru a se putea recurge la procedura simplificată, cerinţa esenţială impusă de textul de lege, în absenţa căreia nu se pot verifica nici celelalte, fiind aceea ca inculpatul, prezent personal în faţa instanţei sau prin înscris autentic, să recunoască faptele reţinute în sarcina sa în actul de sesizare şi să nu solicite administrarea altor probe în afara înscrisurilor în circumstanţiere, însuşindu-şi în totalitate probele administrate în cursul urmăririi penale. Pentru a putea produce efectele juridice prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen. (1968), recunoaşterea inculpatului trebuie să privească în integralitatea lor faptele reţinute în cuprinsul rechizitoriului şi să exprime voinţa clară şi neechivocă a acestuia de a renunţa la cercetarea judecătorească şi de a fi judecat exclusiv în baza probelor pe care s-a fundamentat actul de sesizare a instanţei. Totodată, recunoaşterea trebuie să fie făcută anterior începerii cercetării judecătoreşti în cauză.

Verificând îndeplinirea în cauză a acestor cerinţe, raportat la susţinerile reprezentantului Ministerului Public, Înalta Curte constată că citirea actului de sesizare a instanţei şi începerea cercetării judecătoreşti a avut loc la data de 30 noiembrie 2010, aspect consemnat în încheierea de şedinţă de la acea dată. La acel termen au fost audiaţi inculpaţii M.I.R., C.R.F., B.G., C.G.F. şi U.M.D., singurul care a recunoscut săvârşirea tuturor faptelor imputate fiind inculpatul B. Totodată, cu ocazia propunerii de probatorii toţi inculpaţii au solicitat audierea martorilor din acte şi încuviinţarea probei cu înscrisuri în circumstanţiere.

Or, Înalta Curte constată că, la momentul începerii cercetării judecătoreşti în cauză, dispoziţiile Legii nr. 202/2010 erau deja aplicabile, aceasta intrând în vigoare la data de 25 noiembrie 2010.

Este adevărat că, potrivit prevederilor art. 320¹ alin. (3) C. proc. pen. (1968), „la termenul de judecată, instanţa întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală...”, însă, în situaţia în care instanţa nu procedează astfel, nimic nu împiedică apărarea să solicite ea însăşi aplicarea dispoziţiilor privind recunoaşterea vinovăţiei. În acest context, este de remarcat faptul că la termenul din 30 noiembrie 2010 inculpatul B.G. a fost prezent personal, fiind asistat de apărător ales, avocat B.R., iar declaraţia sa a fost dată în temeiul art. 323 C. proc. pen. (1968), constituind mijloc de probă în concordanţă cu dispoziţiile art. 64 C. proc. pen. (1968). Mai mult, chiar apărătorul ales a solicitat administrarea probei testimoniale din rechizitoriu, cerere încuviinţată de instanţă.

Chiar dacă în faţa instanţei de apel la termenul de judecată din data de 24 octombrie 2013, fiind audiat, inculpatul B.G. a recunoscut faptele aşa cum au fost descrise de procuror şi a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. (1968), Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu îşi găsesc aplicarea Deciziile Curţii Constituţionale nr. 1470/2011 şi 1483/2011, întrucât acestea vizează situaţia inculpaţilor cu privire la care la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 s-a depăşit etapa procesuală a citirii actului de sesizare, ceea ce nu este cazul în această speţă întrucât, aşa cum am arătat anterior, în prezenta cauză la momentul începerii cercetării judecătoreşti în faţa Tribunalului Bucureşti, actul normativ menţionat era deja în vigoare.

Aşadar, în mod greşit Curtea de Apel Bucureşti a dispus, direct în faza apelului, aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. (1968) cu privire la inculpatul B.G., motiv pentru care Înalta Curte va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, va casa decizia atacată doar în ceea ce priveşte pe acest inculpat şi va menţine dispoziţiile sentinţei.

Invocând acelaşi caz de casare, respectiv art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. (1968), inculpaţii C.R.F. şi M.I.R. au criticat decizia atacată întrucât instanţa de apel nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. (1968) şi nu a redozat pedeapsa în raport de circumstanţele personale şi poziţia procesuală avută, deşi au recunoscut în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare.

Înalta Curte, examinând critica formulată, constată că susţinerile celor doi recurenţi inculpaţi sunt neîntemeiate, pentru considerentele expuse anterior în analizarea recursului formulat de Parchet.

În plus, din examinarea declaraţiilor inculpaţilor C.R.F. şi M.I.R., se constată că aceştia au recunoscut doar în parte faptele imputate, actele procedurale întocmite fiind întemeiate pe dispoziţiile art. 323 C. proc. pen. (1968), constituind mijloc de probă în cauză, în concordanţă cu dispoziţiile art. 64 C. proc. pen. (1968).

Aşadar, nu pot fi primite susţinerile inculpaţilor C. şi M. în sensul că au recunoscut în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare, deoarece declaraţiile făcute în faţa instanţei de apel (la termenul din 24 octombrie 2013) le contrazic pe cele date în faţa tribunalului şi, mai mult decât atât, momentul procesual la care puteau solicita aplicarea dispoziţiilor privind recunoaşterea vinovăţiei fusese depăşit încă din data de 30 noiembrie 2010.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., invocat de inculpatul C.R.F., cu argumentarea că întrucât instanţa de apel nu a reţinut aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, Înalta Curte constată că susţinerile apărării în sensul arătat pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de pct. 17² al aceluiaşi articol, care a fost tratat pe larg în paragrafele anterioare.

4. Examinând recursurile declarate din perspectiva aplicării dispoziţiilor art. 5 C. pen., având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 06 mai 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, şi realizând o comparare a prevederilor din ambele Coduri în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiţii de incriminare, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare) şi cu privire la fiecare instituţie incidenţă în speţa dedusă judecăţii şi, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispoziţiilor sale, Înalta Curte constată că legea penală mai favorabilă este, în cauză, C. pen. anterior, acesta fiind cel care conduce, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpaţii B.G., C.R.F., U.M.D., M.I.R. şi C.M.

Astfel, toţi cei cinci inculpaţi din prezenta cauză au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (în calitate de autori sau complici), însă, având în vedere că, potrivit art. 35 C. pen., infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect activ, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni, situaţie care nu se regăseşte în speţă, şi întrucât niciuna din părţile vătămate prin această faptă nu a acceptat să se împace cu aceştia, în sarcina recurenţilor, potrivit noii reglementări, trebuie reţinute câte trei infracţiuni prevăzute de art. 244 alin. (2) C. pen.

Totodată, inculpaţii B.G., C.R.F., U.M.D. şi C.M. au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la grup infracţional organizat, în timp ce inculpatul M.I.R. a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, fapte care în noua reglementare sunt incriminate în dispoziţiile art. 367 alin. (1) C. pen., sancţionate cu închisoare de la 1 la 5 ani.

În ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute de art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 şi art. 85 alin. (3) din aceeaşi ordonanţă, reţinute în formă continuată în sarcina inculpaţilor C.R.F., U.M.D. şi M.I.R. (primii în calitate de autori şi complice cel de-al treilea) acestea se regăsesc incriminate în prevederile art. 334 alin. (2) C. pen. şi art. 334 alin. (3) C. pen., sancţionate cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani şi respectiv 3 luni la 2 ani sau amendă, la fel ca în reglementarea anterioară datei de 01 februarie 2014.

În sarcina inculpaţilor U.M.D., C.R.F. şi M.I.R. s-a mai reţinut şi comiterea în formă continuată a infracţiunii de uz de fals (primii doi în calitate de autori, iar cel de-al treilea complice), faptă care în noua codificare se regăseşte în dispoziţiile art. 323 C. pen., fiind sancţionată ca şi în vechea reglementare cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 3 ani.

Referitor la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. (1969), reţinută în sarcina inculpaţilor U.M.D. (în forma continuată), M.I.R. (în forma continuată), C.R.F. şi C.M. (în forma continuată), primii trei în calitate de complici, iar ultimul în calitate de autor, Înalta Curte constată că în noua reglementare este mcriminată de dispoziţiile art. 320 C. pen., fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 6 luni şi 3 ani, deci cu un minim special mai mare faţă de vechiul cod.

De asemenea, se constată că în sarcina inculpatului M.I.R. s-a mai reţinut, în formă continuată, şi infracţiunea de acces fără drept la un sistem informatic săvârşită în scopul obţinerii de date informatice, prevăzută de art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, care, în noua reglementare, este incriminată în dispoziţiile art. 360 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aceeaşi sancţiune, respectiv închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Totodată, Înalta Curte observă că în C. pen. intrat în vigoare la 01 februarie 2014, circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. (1969) nu se mai regăsesc, astfel că inculpaţii B.G., C.R.F., U.M.D. şi M.I.R., în această reglementare, nu mai pot beneficia de reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege [potrivit dispoziţiilor art. 76 C. pen. (1969)].

Mai mult, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.M., Înalta Curte constată că acesta a săvârşit faptele imputate în stare de recidivă mare postexecutorie, situaţie în care potrivit noii reglementări limitele speciale de pedeapsă se majorează obligatoriu cu jumătate (spre deosebire de vechiul cod care prevedea aplicarea unui spor facultativ de până la 10 ani închisoare). Or, se constată că, în speţă, acestei cauze de agravare a pedepsei nu i s-a dat eficienţă prin aplicarea unui spor de pedeapsă.

Referitor la sancţionarea infracţiunii continuate, se observă că ambele legi penale succesive reglementează, în acest caz, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, precum şi posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător. Deşi C. pen. în vigoare (art. 36) prevede un spor mai redus (până la 3 ani, faţă de 5 ani, cum prevedea legea anterioară în cazul pedepsei închisorii), această împrejurare nu prezintă relevanţă în cauză sub aspectul determinării legii mai favorabile, din moment ce prima instanţă nu a dat eficienţă acestor cauze de agravare a pedepsei, astfel încât, în concret, raportarea trebuie făcută la limitele de pedeapsă prevăzute de legile penale succesive pentru infracţiunile deduse judecăţii.

Rezultă, aşadar, că, exceptând infracţiunilor de constituire, aderare la un grup infracţional organizat şi înşelăciune (ale căror limite de pedeapsă potrivit noului cod sunt mai reduse faţă de vechea reglementare), pentru celelalte infracţiuni ce formează obiectul acuzaţiei penale, vechile dispoziţii ale legii penale apar ca fiind mai blânde sub aspectul condiţiilor de mcriminare şi al regimului sancţionator, şi, evaluând aceste prevederi-legale în coroborare cu cele care reglementează tratamentul penal al pluralităţii de infracţiuni sub forma concursului, împrejurările ce pot constitui circumstanţe atenuante şi efectele lor, se observă că legea care, în ansamblul dispoziţiilor sale incidente în speţă, conduce, în concret, la un rezultat mai favorabil pentru inculpaţi este legea penală anterioară, iar nu cea în vigoare la data soluţionării prezentelor recursuri.

În acest sens, Înalta Curte arată că, spre deosebire de vechea reglementare care, în materia sancţionării concursului de infracţiuni, prevedea sistemul cumulului juridic cu spor facultativ (art. 34 C. pen. 1969), codificarea actuală instituie cumulul juridic cu spor fix şi obligatoriu (art. 39 C. pen.), astfel încât, în situaţia în care, în cauză, faptele inculpaţilor ar fi reîncadrate în noile texte de incriminare, iar pedepsele adaptate în raport cu limitele prevăzute de acestea, prin valorificarea aceloraşi criterii de individualizare, s-ar ajunge, ca efect al aplicării tratamentului penal al pluralităţii de infracţiuni, la câte o pedeapsă rezultantă ce ar depăşi cuantumul sancţiunilor penale stabilite prin hotărârea primei instanţe în cazul fiecăruia dintre inculpaţi, în temeiul legii penale anterioare.

5. În ceea ce priveşte solicitarea inculpaţilor C.R.F. şi U.M.D. de contopire a pedepselor aplicate prin prezenta decizie cu cele aplicate în Dosarul nr. 3683/192/2010 şi respectiv nr. 27/192/2010, Înalta Curte arată că, în concordanţă, cu dispoziţiile deciziei pronunţate în interesul Legii nr. 70/2007 (publicată în M. Of. nr. 539 din 17 iulie 2008), instanţa de recurs nu poate dispune direct în calea de atac contopirea pedepsei stabilită în cauză cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă.

Pentru toate considerentele expuse anterior, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. a) C. proc. pen. (1968), Înalta Curte va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, va casa decizia atacată doar în ceea ce priveşte pe acest inculpat şi va menţine dispoziţiile sentinţe, iar în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. (1968), va respinge ca nefondate recursurile promovate de inculpaţii B.G., C.R.F., U.M.D., M.I.R. şi C.M.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. (1968), întrucât se află în culpă procesuală, va obliga pe recurenţii inculpaţi C.R.F., M.I.R., C.M. la plata sumei de câte 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentân onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar pe recurenţii inculpaţi B.G. şi U.M.D. la plata sumei de câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarător desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

În baza art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen. (1968) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. (1968) va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.M. , reţinerea din 25 februarie 2010 şi durata arestării preventive de la 20 mai 2013 la 16 iulie 2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală împotriva deciziei penale nr. 284 din 14 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează în parte decizia penală atacată numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.G. şi menţine în privinţa acestuia dispoziţiile din sentinţa penală nr. 516 din 01 iulie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.G., C.R.F., U.M.D., M.I.R. şi C.M. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.M., reţinerea din 25 februarie 2010 şi durata arestării preventive de la 20 mai 2013 la 16 iulie 2014.

Constată că recurenţii inculpaţi C.R.F. şi M.I.R. sunt arestaţi în altă cauză.

Obligă recurenţii inculpaţi C.R.F., M.I.R. şi C.M. la plata sumei de câte 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar pe recurenţii inculpaţi B.G. şi U.M.D. la plata sumei de câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 16 iulie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2148/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 227/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2297/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.), iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea gr