ICCJ. Decizia nr. 229/2014. Penal. Traficul de influenţă (art.291 NCP). Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 229/A/2014
Dosar nr. 434/35/2013
Şedinţa publică din 2 septembrie 2014
Deliberând asupra apelului penal de faţă, constată că:
Prin sentinţa penală nr. 56/PI din 25 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Oradea a reţinut în favoarea inculpatei A.A.C.M. dispoziţiile art. 5 C. pen. şi, în consecinţă a recalificat fapta reţinută în sarcina inculpatei A.A.C.M., din infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută şi pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen. anterior cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 291 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., text în baza căruia a condamnat-o pe aceasta la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durata de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. cu titlu de pedeapsa accesorie.
În baza art. 861 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 86 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., pe durata termenului de încercare a obligat inculpata să se supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale aplicată inculpatei.
În baza art. 864 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a atras atenţia inculpatei asupra prev. art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate, în cazul săvârşirii unei infracţiuni în termenul de încercare şi executarea pedepsei în regim de detenţie.
În baza art. 864 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a atras atenţia inculpatei asupra revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate, în cazul neîndeplinirii cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere impuse în sarcina lor şi executarea pedepsei în regim de detenţie.
În baza art. 72 C. pen. a constatat că inculpata a fost reţinută pentru 24 ore, începând cu data de 2 noiembrie 2013, ora 04,25.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpata la plata sumei de 1800 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
S-a reţinut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, - D.N.A. Serviciul Teritorial Oradea a fost trimisă în judecată inculpata A.A.C.M. pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută şi pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că în data de 1 noiembrie 2013, aceasta în calitate de avocat în cadrul Baroului Satu Mare, s-a prevalat de influenţa pe care o are sau a lăsat să se creadă că o avea asupra magistraţilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, respectiv asupra procurorului de caz şi a prim procurorului Parchetului şi a pretins de la denunţătorii C.I. şi N.I. suma de 1700 euro, din care a primit efectiv suma de 500 euro, pentru a-i determina pe aceştia să menţină soluţia de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ şi pentru ca această soluţie să nu fie infirmată de prim procurorul Parchetului, iar procurorul de caz să nu dispună trimiterea în judecată a denunţătorilor în dosar penal nr. 4224/P/2011.
Rechizitoriul a fost înregistrat la Curtea de Apel Oradea la data de 28 noiembrie 2013, iar la data de 6 februarie 2014 ca urmare a intrării în vigoare la 1 februarie 2014 a noului C. proc. pen. s-a dispus trimiterea cauzei la judecătorul de cameră preliminară întrucât în cauză nu se începuse cercetarea judecătorească în cauză.
După efectuarea procedurii prevăzute de art. 342-348 C. proc. pen. s-a dispus prin încheierea nr. 5 din 18 martie 2014 de către judecătorul de cameră preliminară începerea judecăţi cauzei privind pe inculpata A.A.C.M., constatându-se legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriu, administrarea probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.
În fapt, s-a reţinut că la data de 1 noiembrie 2013 denunţătorul C.I. a sesizat telefonic organul de cercetare penală din cadrul D.G.A. - Serviciul Teritorial Anticorupţie Bihor cu privire la comiterea de către inculpata A.A.C.M., avocat în cadrul Baroului Satu Mare a infracţiunii de trafic de influenţă, sens în care s-a întocmit procesul verbal de consemnare a denunţului oral aflat la dosarul de urmărire penală.
Din cuprinsul acestuia rezultă că denunţătorul a relatat organului de urmărire penală că a fost cercetat de Parchetul Satu Mare pentru săvârşirea infracţiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României, iar avocata sa i-a cerut suma de 10000 euro pentru ca să nu fie trimis în judecată de Parchetul Satu Mare, aceeaşi sumă fiind pretinsă de către avocată şi pentru prietenul său cercetat în acelaşi dosar penal pentru comiterea aceeaşi infracţiuni.
Cu toate că denunţătorul i-a spus că nu dispune de suma de bani solicitată, inculpata a insistat ca cei doi săi îi dea fiecare câte 5000 euro.
Ulterior denunţătorul a apelat organul de cercetare penală căruia i-a spus numele său, C.I. şi al prietenului său, N.I., precum şi numele avocatei care a pretins suma de 5000 euro, respectiv inculpata A.A.C.M., avocat în cadrul Baroului Satu Mare. A mai relatat denunţătorul că în data de 1 noiembrie 2013, la insistenţele inculpatei va veni în ţară împreună cu N.I., cei doi fiind plecaţi în Belgia, pentru a se întâlni cu inculpata în „primul PECO de la intrarea în Valea lui Mihai dinspre Satu Mare” pentru a-i da suma de 5000 euro.
În baza denunţului formulat s-a dispus în 1 noiembrie 2013 de către procuror autorizarea provizorie pe o perioadă de 48 de ore a înregistrării audio-video în mediu ambiental şi de imagini a întâlnirilor numiţilor C.I., N.I. şi A.A., ordonanţă confirmată prin încheierea nr. 21/3 din 4 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Oradea.
La data de 1 noiembrie 2013 s-a procedat la prinderea în flagrant de către organul de urmărire penală din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea a inculpatei A.A. în timp ce primea suma de 5000 euro de la denunţătorul C.I., de faţă fiind şi investigatorul cu identitate autorizat în cauză.
Din cuprinsul procesului verbal de redare a discuţiei purtate în mediu ambiental la data de 01 noiembrie 2013 cu scopul prinderii în flagrant rezultă că inculpata a pretins de la cei doi denunţători suma de 17000 euro pentru a-i determina pe procurori să menţină soluţia de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, respectiv pentru ca prim procurorul Parchetului să nu infirme soluţia de netrimitere în judecată dispusă în Dosar nr. 4224/P/2011, aceasta prevalându-se de influenţa pe care o are asupra acestor magistraţi.
Conţinutul interceptărilor se coroborează cu declaraţiile celor doi denunţători precum şi cu declaraţiile de recunoaştere date de inculpată atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de judecată.
Astfel, în faza de urmărire penală inculpata a arătat că după ce a aflat că Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare a dispus faţă de denunţătorii C.I. şi N.I. soluţia de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni administrative şi-a amintit că denunţătorul C.I. a spus că este dispus să îi dea 10000 de euro pentru a obţine „închiderea dosarului”, motiv pentru care s-a hotărât să îl contacteze pentru a-l întrebadacă mai este valabilă oferta.
Întrucât nu a putut lua legătura telefonic cu acesta s-a deplasat la locuinţa mamei lui de la care a obţinut noul număr de telefon, după care l-a sunat şi l-a întrebat dacă mai este valabilă oferta.
Întrucât denunţătorul i-a dat un răspuns pozitiv inculpata a arătat că a purtat mai multe discuţii telefonice cu acesta pentru a-l determina să vină cât mai repede în ţară să îi dea banii înainte de a primi şi el comunicarea soluţiei.
În seara zilei de 1 noiembrie 2014 a arătat inculpata că s-a întâlnit cu cei doi denunţători şi încă o persoană, ocazie cu care le-a spus acestora că a reuşit să obţină o soluţie de scoatere de sub urmărire penală însă există posibilitatea să fie infirmată de prim procuror în termen de 20 de zile dacă nu plătesc suma de 17000 euro până în data de 7 noiembrie 2013.
Inculpata a recunoscut că banii de la denunţători au fost primiţi pentru a-şi exercita influenţa asupra procurorului de caz şi a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, pentru a-şi menţine soluţia de netrimitere în judecată, în sensul ca aceasta să nu fie infirmată.
În şedinţa publică din 10 aprilie 2014, cu ocazia audierii sale inculpata a solicitat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, declarând totodată că recunoaşte în totalitatea fapta reţinută în sarcina sa.
S-a constatat că inculpata a fost trimisă în judecată pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la data de 1 februarie 2014 şi ca urmare a intrării în vigoare a noului C. pen. a recalificat fapta în infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută la art. 291 alin. (1) C. pen., care sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 2 ani la 7 ani şi care constituie legea penală mai favorabilă (art. 257 C. pen. prevedea o pedeapsă cu închisoarea de la 2 la 10 ani).
Stabilind vinovăţia inculpatei şi încadrarea juridică a faptelor a procedat la individualizarea pedepsei având în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de legea penală, reţinând gravitatea ridicată a faptei săvârşite, limitele de pedeapsă reduse cu o treime precum şi circumstanţele personale ale inculpatei.
S-a apreciat că scopul reeducativ al pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatei prin plasarea acesteia în regim de supraveghere. Strict de natură a asigura atât prevenţia specială, cât şi prevenţia generală, condamnarea constituind un avertisment serios pentru inculpatăchiar fără executarea pedepsei.
De asemenea, s-a apreciat că aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. corespund pe deplin scopului şi funcţiilor pedepsei, având în vedere constrângerile şi restricţiile pe care le impun obligaţiile prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen., asigurându-se pe deplin funcţia de exemplaritate dată fiind celeritatea, fermitatea şi promptitudinea aplicării pedepsei.
Totodată, stabilirea unui termen de încercare de 4 ani, obligativitatea respectării măsurilor de supraveghere pe întreg acest interval de timp şi efectul pe care încălcarea unor astfel de măsuri ori săvârşirea altor infracţiuni în termenul de încercare le-ar produce (executarea în întregime a pedepsei) asigură pe deplin funcţia de constrângere şi de reeducare a pedepsei.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpata A.A.C.M. şi a solicitat admiterea apelului şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate, aplicarea suspendării condiţionate prev. de dispoziţiile art. 81 C. pen. anterior şi înlăturarea pedepsei complementare prev. de art. 66 lit. g) C. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând apelul - prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept constată ca acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În esenţă, ca stare de fapt, Înalta Curte reţine că inculpata A.A.C.M., în data de 1 noiembrie 2013, în calitate de avocat în cadrul Baroului Satu Mare s-a prevalat de influenţa pe care o are sau a lăsat să se creadă că o avea asupra magistraţilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, respectiv asupra procurorului de caz şi a prim procurorului Parchetului şi a pretins de la denunţătorii C.I. şi N.I. suma de 1700 euro, din care a primit efectiv suma de 500 euro, pentru a-i determina pe aceştia să menţină soluţia de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter adrninistrativ şi pentru ca această soluţie să nu fie infirmată de prim procurorul Parchetului, iar procurorul de caz să nu dispună trimiterea în judecată a denunţătorilor în dosar penal nr. 4224/P/2011.
Vinovăţia inculpatei este dovedită de probele aflate la dosarul cauzei, respectiv procesul verbal de consemnare a denunţului oral formulat de C.I., declaraţia denunţătorului C.I., declaraţia martorului N.I., procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, procesul verbal de redare a discuţiei purtate în mediu ambiental la data de 1 noiembrie 2013, procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, procesul verbal de consemnarea seriilor bancnotelor constituind suma totală de 5000 euro şi de amplasare asupra denunţătorului a mijloacelor tehnice necesare înregistrării audio video, procesul verbal întocmit de investigatorul autorizat în cauză şi declaraţia de recunoaştere a inculpatei A.A.C.M.
La data judecării cauzei la instanţa de fond inculpata A.A.C.M. a arătat că doreşte ca judecata să se facă în baza probelor administrate la urmărirea penală.
Astfel, instanţa de fond a făcut aplicarea art. 5 C. pen., a reţinut dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi în baza art. 291 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat inculpata la o pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Criticile invocate în motivele de apel nu sunt întemeiate.
Înalta Curte constată că instanţa de fond a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatei, având în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de legea penală, gravitatea ridicată a faptei săvârşite, limitele de pedeapsă reduse cu o treime şi circumstanţele personale ale inculpatei.
Astfel, a fost avută în vedere calitatea de avocat a inculpatei la data comiterii faptei cât şi faptul că nu are antecedente penale, faptul că şi-a asumat responsabilitatea faptei comise şi a conştientizat gravitatea acesteia încă din faza de urmărire penală.
Înalta Curte constată că în mod corect s-a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatei prin aplicarea unei pedepse în regim de supraveghere, prin stabilirea unui termen de încercare de 4 ani, cu obligativitatea respectării măsurilor de supraveghere.
Pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatei este corect individualizată, având în vedere gradul de pericol social al faptei concretizată în împrejurările care formează conţinutul constitutiv al infracţiunii, modalitatea săvârşirii activităţii infracţionale cât şi circumstanţele personale ale inculpatei.
Fiind stabilită o pedeapsă într-un cuantum orientat spre mimmul special prevăzut de lege, s-au avut în vedere într-o măsură suficientă atât datele care circumstanţiază persoana inculpatei (vârsta, fără antecedente penale, are familie şi un copil minor în întreţinere), cât şi pericolul social concret al faptei, pus în evidenţă de împrejurările şi modalitatea în care a acţionat.
Referitor la critica apărării privind înlăturarea pedepsei complementare prev. de art. 66 lit. g) C. pen., Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a aplicat aceste dispoziţii, având în vedere natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi calitatea în care inculpata a comis această infracţiune, respectiv aceea de avocat.
Având în vedere considerentele expuse anterior, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata A.A.C.M. şi va menţine ca legală şi temeinică hotărârea pronunţată de instanţa de fond.
Văzând şi disp. art. 275 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A.A.C.M. împotriva sentinţei penale nr. 56/PI din 10 aprilie 2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă apelanta inculpată la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 2 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1098/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1845/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
