ICCJ. Decizia nr. 1845/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1845/2014
Dosar nr. 2222/101/2013
Şedinţa publică din 29 mai 2014
Deliberând asupra recursurilor declarate, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 100 de la 19 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul cu nr. 2222/101/2013, în baza art. 320 indice 1 C. proc. pen. anterior, s-a admis cererea, constatând intervenit acordul de vinovăţie şi s-a dispus ca judecarea inculpatului B.S. să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, precum şi art. 320 indice 1 alin. (1) - (7) C. proc. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul B.S. la 1 an şi 6 luni închisoare; în baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei principale, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei; în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, precum şi art. 320 indice 1 alin. (1) - (7) C. proc. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul B.S. la 1 an şi 6 luni închisoare; în baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei principale, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.
În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. anterior, s-au constatat concurente şi s-a dispus contopirea pedepselor aplicate acestui inculpat prin prezenta sentinţă, astfel că, în final, inculpatul B.S. s-a dispus a executa pedeapsa principală cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare, cu interzicerea ca pedeapsă accesorie a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei principale, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.
În baza art. 86 indice 1 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere, pe o perioadă de 3 ani şi 6 luni, care constituie termen de încercare, potrivit art. 86 indice 2 C. pen. anterior; în baza art. 86 indice 3 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, serviciu desemnat cu supravegherea lui, la datele fixate de acest serviciu; b) să anunţe, în prealabil, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi schimbarea locului de muncă; d) să comunice la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În temeiul art. 359 C. proc. pen. anterior, s-a tras atenţia inculpatului B.S. asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 86 ind. 4 din C. pen. anterior, privind revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, precum şi în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere prevăzute de lege şi stabilite de instanţă; în baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii; în baza art. 88 C. pen. anterior rap. la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa principală durata reţinerii de la 15 ianuarie 2013, la 16 ianuarie 2013.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus prezentei sentinţe la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, la data rămânerii definitive; în baza art. 14 C. proc. pen. anterior, rap. la art. 998 şi urm. C. civ. şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă Statul Român, reprezentat legal de ANAF - prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi; a fost obligat inculpatul B.S., în solidar cu părţile responsabile civilmente SC T.C. SRL Strehaia şi respectiv SC B.R. SRL Strehaia, la plata sumelor de: 144.346 lei şi respectiv 187.292 lei către partea civilă Statul Român, reprezentat legal de ANAF - prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi, sume ce s-a dispus a fi actualizate cu indicele de inflaţie de la data producerii prejudiciului şi până la momentul plăţii efective.
În baza art. 191 C. proc. pen. anterior, a fost obligat inculpatul B.S. la plata sumei de 1.811 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 1.411 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală, iar suma de 400 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor judiciare efectuate în faza de judecată, inclusiv suma de 100 lei reprezentând 1/2 din onorariul apărătorului desemnat din oficiu P.D., conform delegaţiei din 13 februarie 2013, emisă de Baroul Mehedinţi, sumă ce s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriului Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi nr. 124/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B.S., pentru săvârşirea a două infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior.
S-a reţinut că la data de 15 martie 2012, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi a fost înaintată plângerea formulată de Garda Financiară Mehedinţi în 13 martie 2012, pentru efectuarea de cercetări faţă de B.S. în legătură cu săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală faptă prev. şi ped. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că în calitate de administrator la SC B.R. SRL Strehaia, în perioada ianuarie - iunie 2011 a înregistrat în contabilitatea societăţii cheltuieli care nu au la bază documente justificative (facturi de aprovizionare), diminuând astfel impozitul pe profit şi TVA datorat bugetului de stat cu suma de 431.654 lei; dosarul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi sub nr. 124/P/2012.
Ulterior, la data de 17 mai 2012 ANAF - DGFP Mehedinţi a formulat plângerea penală nr. 1727 din 10 mai 2012, prin care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de B.S. în legătură cu săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală fapte prev. şi ped. de art. 4 şi art. 9 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că în calitate de administrator la SC B.R. SRL Strehaia, în data de 7 mai 2012 a refuzat să pună la dispoziţia organelor de control documentele contabile ale societăţii, iar în perioada 2008 - 2010 a ascuns sursa impozabilă, nu a înregistrat toate veniturile realizate din vânzarea mărfurilor şi a înregistrat în contabilitatea societăţii cheltuieli care nu au la bază documente, justificative (facturi de aprovizionare), sustrăgându-se astfel de la plata TVA şi impozitului pe profit, prejudiciind bugetul consolidat al statului cu suma de aproximativ 81.483 lei; plângerea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi sub nr. 124/P/2012.
De asemenea, s-a reţinut că, la data de 23 martie 2012 ANAF - Garda Financiară, Secţia Mehedinţi a înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi plângerea din 23 martie 2012, pentru efectuarea de cercetări faţă de B.S. în legătură cu săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală faptă prev. şi ped. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că în calitate de administrator la SC T.C. SRL Strehaia, în perioada ianuarie - iunie 2011 a înregistrat în contabilitatea societăţii cheltuieli fictive care nu au la bază documente justificative (facturi de aprovizionare), diminuând astfel impozitul pe profit şi TVA datorat bugetului de stat cu suma de 432.192 lei; dosarul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi sub numărul unic 143/P/2012 şi a fost conexat prin ordonanţa din 18 mai 2012 la Dosarul nr. 124/P/2012.
Prin actul de sesizare, s-a reţinut că la data de 10 aprilie 2012 ANAF - Garda Financiară - Secţia Mehedinţi a formulat plângerea penală din 10 aprilie 2012, prin care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de T.G. cu privire la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală faptă prev. şi ped. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că în calitate de administrator la SC E. SRL Drobeta-Turnu Severin, în perioada ianuarie - decembrie 2011 a înregistrat în contabilitatea societăţii mai multe facturi fictive de aprovizionare cu mărfuri de la SC B.R. SRL Strehaia şi SC T.C. SRL Strehaia, sustrăgându-se astfel de la plata TVA şi impozitului pe profit, prejudiciind bugetul consolidat al statului cu suma de aproximativ 401.868 lei; dosarul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi sub numărul unic 217/P/2012 şi a fost conexat prin ordonanţa din 13 iunie 2012 la Dosarul nr. 124/P/2012.
La data de 2 aprilie 2012 ANAF - Garda Financiară - Secţia Mehedinţi, prin plângerea din 10 aprilie 2012, a solicitat efectuarea de cercetări faţă de C.A.I. în legătură cu săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală faptă prev. şi ped. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că în calitate de administrator la SC J.M. SRL Drobeta-Turnu Severin, în perioada ianuarie - decembrie 2011 a înregistrat în contabilitatea societăţii mai multe facturi fictive de aprovizionare cu mărfuri de la SC B.R. SRL Strehaia, sustrăgându-se astfel de la plata TVA şi impozitului pe profit, prejudiciind bugetul consolidat al statului cu suma de aproximativ 73.264 lei; dosarul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi sub numărul unic 176/P/2012 şi a fost conexat prin ordonanţa din 13 iunie 2012 la Dosarul nr. 124/P/2012.
Din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că infracţiunile săvârşite de învinuitul B.S., au fost comise în următoarele împrejurări:
La data de 4 februarie 2008, inculpatul a constituit SC B.R. SRL Strehaia, societate care a fost înregistrată la O.R.C. Mehedinţi şi cu sediul social în jud. Mehedinţi, iar la data de 10 aprilie 2012 s-a deschis procedura de insolvenţă, conform Sentinţei nr. 226 din 10 aprilie 2012 a Tribunalului Mehedinţi, fiind numit lichidator judiciar provizoriu Cabinet individual de insolvenţă D.N.
Din actul de sesizare al Gărzii Financiare Mehedinţi a rezultat că au fost efectuate verificări încrucişate cu privire la relaţiile comerciale desfăşurate de SC B.R. SRL Strehaia în perioada ianuarie - iunie 2011 cu mai mulţi furnizori din ţară, relaţii comerciale nerecunoscute de aceste societăţi.
Din cercetările efectuate a rezultat că, în perioada ianuarie - iunie 2011, inculpatul B.S. a înregistrat în contabilitatea SC B.R. SRL Strehaia achiziţii de mărfuri în valoare totală de 1.081.479 lei de la următorii furnizori: SC C.R.I. SRL, SC A.A.T. SRL, SC I.D.C. SRL, SC B.I. SRL, SC D.M. SRL, SC M.R. SRL, SC A.P.C. SRL, SC L.P.C. SRL, SC C.T. SRL, SC V.I. SRL, SC C.C.I. SRL şi SC C.S. SRL, toate din Bucureşti.
Pentru mărfurile achiziţionate de la furnizorii din Bucureşti, s-a constatat că aceste societăţi comerciale nu au recunoscut relaţiile comerciale cu societatea în cauză, aşa cum rezultă din verificările încrucişate efectuate de organele fiscale şi organele de cercetare penală, astfel că SC C.T. SRL şi SC V.I. SRL au comportament de societate tip "fantomă", SC L.P.C. SRL Bucureşti şi SC A.P.C. Bucureşti, ce au fost trecute pe facturile de aprovizionare la rubrica "furnizor" sunt societăţi neplătitoare de TVA, în insolvenţă sau dizolvare, iar societăţile comerciale: SC C.R.I. SRL, SC A.A.T. SRL, SC I.D.C. SRL, SC B.I. SRL şi SC M.R. SRL sunt societăţi ce desfăşoară activităţi de "comerţ cu amănuntul al textilelor, îmbrăcămintei, încălţămintei, ş.a. în magazine nespecializate" şi, nu comerţ cu ridicata al materialelor de construcţii, sau a altor materiale cum au fost înscrise în facturile de aprovizionare ale SC B.R. SRL Strehaia.
Prejudiciul estimat adus bugetului de stat prin aceste operaţiuni, a fost în sumă de 431.654 lei, reprezentând TVA dedusă nelegal şi impozit pe profit, aşa cum a rezultat din plângerea organelor fiscale.
Inculpatul B.S., la data de 15 martie 2004 a constituit SC T.C. SRL Strehaia, care a fost înregistrată la O.R.C. Mehedinţi şi cu sediul social în jud. Mehedinţi, iar la data de 20 aprilie 2012 s-a deschis procedura de insolvenţă, conform Sentinţei nr. 240 din aprilie 2012 a Tribunalului Mehedinţi, fiind numit lichidator judiciar provizoriu Cabinet individual de insolvenţă N.N.
În perioada ianuarie - iunie, inculpatul a identificat mai multe societăţi din Bucureşti, unele cu un comportament de tip "fantomă" (ex. SC C. SRL, SC K.I.T. SRL), în numele cărora a completat şi utilizat facturi fiscale care atestau livrări de mărfuri către SC T.C. SRL Strehaia.
Inculpatul a înregistrat în contabilitate mai multe facturi fiscale, în sumă de 1.338.635 lei, reprezentând achiziţii de diferite bunuri sau prestări de servicii care ar fi fost efectuate de societăţile: - SC C.R.I. SRL, SC B.I. SRL, SC A.P.C. SRL, SC L.P.C. SRL, SC C.T. SRL, SC C.C.I. SRL, SC K.I.T. SRL, SC G.M.I. SRL, SC B.E. SRL şi SC C.S. SRL, toate din Bucureşti şi SC E.I.T. SRL Cluj-Napoca, documente care atestă relaţii comerciale ce nu au fost derulate în realitate.
Aceste aspecte au fost confirmate şi de verificările încrucişate efectuate de organele fiscale şi cercetare penală, care au constatat că operaţiunile comerciale nu sunt reale.
Din verificări a rezultat că, SC C.T. SRL şi SC K.I.T. SRL au comportament de societate tip "fantomă", SC L.P.C. SRL Bucureşti şi SC A.P.C. Bucureşti, ce au fost trecute pe facturile de aprovizionare la rubrica "furnizor" sunt societăţi neplătitoare de TVA, în insolvenţă sau dizolvare, iar societăţile comerciale: SC C.R.I. SRL, SC C.C.I. SRL, SC B.E. SRL şi SC B.I. SRL sunt societăţi ce desfăşoară activităţi de "comerţ cu amănuntul al textilelor, îmbrăcămintei, încălţămintei, ş.a în magazine nespecializate" şi nu comerţ cu ridicata al materialelor de construcţii, sau a altor materiale cum au fost înscrise în facturile de aprovizionare ale SC T.C. SRL Strehaia, iar SC E.I.T. SRL nu figurează în evidenţa ANAF.
Prejudiciul estimat adus bugetului de stat prin aceste operaţiuni de către inculpat, a fost în sumă de 432.192 lei reprezentând TVA dedusă nelegal şi impozit pe profit, aşa cum a rezultat din plângerea organelor fiscale.
Din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că inculpatul B.S., în perioada ianuarie - iunie 2011 a dispus înregistrarea în contabilitatea societăţilor SC B.R. SRL Strehaia şi SC T.C. SRL Strehaia, de aprovizionări fictive cu mărfuri, pentru a justifica provenienţa mărfurilor pe care le-a comercializat ulterior către SC E. SRL Drobeta-Turnu Severin şi SC X.M. SRL Drobeta-Turnu Severin.
ANAF - Garda Financiară - Secţia Mehedinţi, prin plângerea penală formulată, a arătat că, în perioada ianuarie - decembrie 2011, T.G., în calitate de administrator la SC E. SRL Drobeta-Turnu Severin, a achiziţionat piese, utilaje şi prestări servicii în valoare totală de 1.004.672 lei de la SC B.R. SRL Strehaia şi SC T.C. SRL Strehaia, însă aceste societăţi nu deţineau documente de provenienţă reale, ci facturi fictive de achiziţie emise în numele SC C.R.I. SRL, SC B.I. SRL, SC A.P.C. SRL, SC L.P.C. SRL, SC C.C.I. SRL, SC K.I.T. SRL, SC G.M.I. SRL, SC B.E. SRL, SC A.A.T. SRL, SC I.D.C. SRL, SC D.M. SRL, SC M.R. SRL, SC C.T. SRL, SC V.I. SRL şi SC C.S. SRL, toate din Bucureşti şi SC E.I.T. SRL Cluj-Napoca.
Prin plângerea penală formulată împotriva lui C.A.I. şi SC X.M. SRL Drobeta-Turnu Severin, ANAF - Garda Financiară J.T. Secţia Mehedinţi a sesizat că, în perioada ianuarie-decembrie 2011 primul, în calitate de administrator al SC X.M. SRL Drobeta-Turnu Severin a înregistrat în contabilitatea societăţii materiale de construcţii şi mijloace fixe (utilaje) în valoare totală de 227.144 lei, pe care le-a achiziţionat tot de la SC B.R. SRL Strehaia, administrată de înv. B.S., pentru care acesta din urmă nu deţinea documente de intrare reale, ci facturi fictive de la SC C.C.I. SRL Bucureşti, SC A.A.T. SRL Bucureşti şi SC D.M. SRL Bucureşti. De asemenea, societatea din Strehaia administrată înv. B.S. nu a condus nici evidenţă gestionară (note de recepţii, fişe de magazie, avize de însoţire a mărfii) pentru mărfurile şi utilajele achiziţionate. Prin operaţiunile descrise mai sus, C.A.I. a prejudiciat bugetul statului cu suma de 73.264 lei, reprezentând TVA dedusă nelegal şi impozit pe profit, aşa cum a rezultat din plângerea organelor fiscale.
Din cercetările efectuate şi din documentele contabile aflate la "dosarul cauzei, s-a stabilit că toate mărfurile şi serviciile achiziţionate de T.G. şi C.A.I. de la firmele administrate de inculpatul B.S., sunt reale şi au fost recepţionate şi evidenţiate în contabilitatea societăţilor celor doi învinuiţi, pe baza notelor de recepţie şi a jurnalelor de cumpărări, materialele de construcţii şi piesele au fost puse în operă la construirea unor clădiri şi respectiv, la repararea mijloacelor de transport proprii, conform documentelor justificative (bonuri de consum), iar utilajele au fost înregistrate ca mijloace fixe. Mărfurile şi serviciile achiziţionate au fost achitate prin bancă (cu ordin de plată) şi prin compensare în cazul SC X.M. SRL Drobeta-Turnu Severin.
În cauză, s-au efectuat inspecţii fiscale la SC E. SRL Drobeta-Turnu Severin şi SC X.M. SRL Drobeta-Turnu Severin, întocmindu-se în acest sens raportul de inspecţie fiscală din 26 septembrie 2012, din care rezultă că SC E. SRL Drobeta-Turnu Severin nu a prejudiciat bugetul de stat, iar pentru SC X.M. SRL Drobeta-Turnu Severin, organele de inspecţia fiscală au stabilit, obligaţii suplimentare de plată în cuantum, de 53.825 lei.
Pentru stabilirea cu exactitate a întregii rezoluţii infracţionale şi a prejudiciului creat bugetului de stat, prin Ordonanţa nr. 320 din 10 septembrie 2012 I.P.J. Mehedinţi - Serviciul de Investigare a Fraudelor a dispus efectuarea în cauză a unei expertize contabile judiciare.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă judiciară şi a. suplimentului la raportul de expertiză din 18 decembrie 2012, a rezultat că T.G., C.A.I. şi SC X.M. SRL Drobeta-Turnu Severin nu datorează bugetului consolidat al statului sume suplimentare cu titlul de impozit pe profit sau TVA, iar inculpatul B.S. a prejudiciat bugetul consolidat al statului cu suma totală de 346.637,61 lei (207.982,44 lei TVA şi 138.654,96 lei impozit pe profit), din care 202.291,53 lei, (121.374,79 lei TVA şi 80.916,53 lei impozit pe profit) pentru SC B.R. SRL Strehaia şi 144.346,08 lei (86.607,65 lei TVA şi 57.738,43 lei impozit pe profit) pentru SC T.C. SRL Strehaia.
În cauză, ANAF - D.G.F.P. Mehedinţi, prin adresa din 9 ianuarie 2013, a precizat că-şi însuşeşte prejudiciul în cuantum de 346.637,61 lei stabilit prin expertiza efectuată, urmând ca, pentru sumele suplimentare ce rezultă din inspecţiile fiscale, să se constituie în faza de judecată.
Astfel, instanţa de fond a constatat că, în drept, faptele săvârşite de inculpatul B.S. în modalităţile mai sus descrise, constituie infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, pentru care a fost condamnat, iar la individualizarea pedepselor aplicate pentru fiecare din cele două infracţiuni de evaziune fiscală mai sus reţinute, s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste fapte (închisoarea de la 2 la 8 ani), împrejurările în care au fost comise aceste fapte (având debitori neîncasaţi, inculpatul a găsit o modalitate aparent legală pentru a diminua contravaloarea taxelor şi impozitelor pe care cele două societăţi comerciale sus menţionate le datorau statului), urmările produse prin aceste fapte (în special, afectarea relaţiilor sociale ce privesc corecta stabilire şi încasare a diverselor taxe şi impozite datorate bugetului de stat), săvârşirea faptelor în formă continuată, atitudinea sinceră a acestui inculpat (care a recunoscut săvârşirea faptelor de care este acuzat, a solicitat să fie judecat prin procedura simplificată prevăzută de art. 320 ind. 1 C. proc. pen. şi şi-a manifestat disponibilitatea de a achita prejudiciul cauzat în măsura în care se vor recupera debitele datorate de terţi), precum şi celelalte date ce ţin de persoana inculpatului (care nu are antecedente penale, are o relaţie neoficializată stabilă, din care au rezultat doi copii minori şi a desfăşurat unele activităţi comerciale licite, menite de a-i asigura sursele de subzistenţă).
Faţă de toate aceste considerente, prima instanţă a apreciat că aplicarea unor pedepse principale de câte 1 an şi şase luni de închisoare, pentru săvârşirea fiecărei infracţiuni reţinute în sarcina acestui inculpat, vor fi apte să asigure realizarea scopurilor preventiv, educativ şi represiv prevăzute de lege.
Cum ambele infracţiuni au fost comise înainte ca acest inculpat să fi fost condamnat în mod definitiv pentru vreo infracţiune, instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, astfel că, în final, inculpatul B.S. s-a dispus să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare.
Săvârşind infracţiuni prin care au fost afectate în special acele relaţii sociale privitoare la corecta stabilire şi încasare a diverselor taxe şi impozite datorate bugetului de stat, instanţa de fond a apreciat ca fiind necesar a se aplica pedepse accesorii, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei principale, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.
Faţă de toate criteriile mai sus menţionate, avute în vedere şi la stabilirea limitelor de pedeapsă principală, precum şi faţă de menţiunile din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi (aflat la dosarul cauzei), potrivit căruia inculpatul B.S. are şanse de reabilitare comportamentală şi reintegrare socială, condiţionate de schimbarea modului de a gândi, în sensul obţinerii de venituri prin mijloace licite şi de evitarea situaţiilor de risc, instanţa de fond a apreciat că scopul pedepselor poate fi atins şi fără privarea inculpatului de libertate, astfel că, în baza art. 861 C. pen. anterior, s-a suspendat executarea pedepsei, sub supraveghere, pe o perioadă de 3 ani şi 6 luni, constituind termen de încercare, potrivit art. 862 C. pen. anterior.
În baza art. 863 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, inculpatul B.S. s-a dispus să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute la lit. a) - d) din textul de lege menţionat.
Cu privire la acţiunea civilă, instanţa de fond, pentru considerentele mai sus menţionate, a reţinut că fiecare din cele două infracţiuni săvârşite de inculpatul B.S. a produs prejudicii bugetului de stat în cuantumul precizat la analiza stării de fapt, astfel că, în baza art. 14 C. proc. pen. anterior rap. la art. 998 şi urm. C. civ. şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior, a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă Statul Român, reprezentat legal de ANAF prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi şi a obligat inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente SC T.C. SRL Strehaia şi respectiv SC B.R. SRL Strehaia, la plata sumelor de 144.346 lei şi respectiv 187.292 lei.
Instanţa de fond a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor în solidar cu părţile responsabile civilmente, întrucât toate aceste infracţiuni au fost comise în interesul societăţilor comerciale administrate de inculpat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel - în termenul prevăzut de lege - atât inculpatul B.S. cât şi partea civilă Statul Român reprezentat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova.
Inculpatul B.S. a criticat sentinţa instanţei de fond pentru netemeinicie, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 741 alin. (2) şi art. 13 C. pen. anterior, susţinându-se că ulterior achitării integrale a prejudiciului rămas restant, să se dispună admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, încetarea procesului penal conform art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. i) C. proc. pen. anterior şi aplicarea unei amenzi.
În cel de-al doilea motiv de apel s-a criticat sentinţa sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate şi modalităţii de executare a acesteia.
S-a invocat în acest sens poziţia sinceră manifestată de inculpat pe parcursul soluţionării cauzei la instanţa de fond, concretizată sub aspectul incidenţei dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. anterior, lipsa antecedentelor penale, dorinţa manifestată de inculpat, în sensul recuperării prejudiciului infracţional, constând în aceea că şi pe parcursul soluţionării apelului a achitat o parte din acesta, respectiv suma de 15.000 lei, concluzionându-se în sensul reducerii cuantumului pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare a acesteia din suspendare sub supraveghere conform art. 861 C. pen. anterior, în suspendare condiţionată potrivit art. 81 C. pen. anterior.
În apelul formulat de partea civilă Statul Român - reprezentat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, s-a susţinut că în mod nelegal prin sentinţa atacată nu s-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata integrală a prejudiciului infracţional în sumă de 346.638 lei, constând în prejudiciul propriu-zis, dar şi în dobânzile şi penalităţile de întârziere până la data achitării integrale a acestuia.
Apelurile au fost apreciate, ca nefondate.
Astfel, criticile formulate de inculpat au fost constatate ca neîntemeiate, Curtea constatând că instanţa de fond a făcut o justă evaluare a materialului probator, dar şi o individualizare temeinică a pedepsei, cu respectarea criteriilor generale prev. de art. 72 şi 52 C. pen. anterior.
Astfel, în primul motiv de apel se susţinea că ar fi incidente prevederile art. 741 alin. (2) C. pen. anterior, cu consecinţa încetării procesului penal conform art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. i) C. proc. pen. anterior şi art. 13 C. pen. anterior, ca urmare a constatării că inculpatul apelant a achitat ulterior cota parte din prejudiciul infracţional stabilit pe parcursul urmăririi penale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 741 alin. (2) C. pen. anterior, Curtea de Apel a subliniat că, dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la soluţionarea cauzei în primă instanţă învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, dacă acesta este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă.
Or, prin sentinţa pronunţată de instanţa de fond, inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile solidar cu părţile responsabile civilmente în sumă de 144.346 lei respectiv 187.292 lei.
Din totalul prejudiciului stabilit, în cursul soluţionării apelului, inculpatul a mai achitat o cotă parte din prejudiciu, respectiv suma de 15.000 lei, conform chitanţei din 4 ianuarie 2013 depusă la Trezoreria Strehaia, jud. Mehedinţi.
Prin urmare, nu s-au putut reţine dispoziţiile legale invocate, având în vedere faptul că inculpatul nu a achitat prejudiciul infracţional.
Şi cel de-al doilea motiv de apel a fost apreciat ca nefondat, Curtea apreciind că instanţa de fond a avut în vedere circumstanţele reale ale săvârşirii celor două infracţiuni de evaziune fiscală, caracterul continuat al acestora, prejudiciul infracţional semnificat produs bugetului consolidat al statului, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului şi poziţia sinceră manifestată pe parcursul cercetării judecătoreşti, cauza fiind soluţionată în procedura simplificată prev. de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior.
În consecinţă, atât cuantumul pedepsei cât şi modalitatea de executare a acesteia, au fost stabilite în mod temeinic.
Apelul declarat de partea civilă a fost apreciat ca nefondat, instanţa de fond având în vedere prejudiciul infracţional stabilit pe parcursul urmăririi penale, constând în valorificarea întregului material probator administrat în cauză, îndeosebi a raportului de expertiză tehnică contabilă şi a suplimentului acestuia.
Suma totală la care a fost obligat inculpatul este cea evocată de apelanta parte civilă, dobânzile şi penalităţile de întârziere urmând să fie aplicate pentru întreaga sumă sau pentru fracţiile pe care le va achita inculpatul după ce sentinţa pronunţată de instanţa de fond va rămâne definitivă.
Prin urmare s-a constatat că au fost respectate prevederile art. 14 şi 346 C. proc. pen. anterior, dar şi dispoziţiile art. 119 şi următoarele C. proc. fisc.
Concluzionând, constatând legalitatea şi temeinicia sentinţei pronunţate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, apelurile declarate de inculpat şi partea civilă au fost respinse, ca nefondate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior, a fost obligat apelantul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu urmând a fi achitată din fondurile Ministerului Justiţiei, şi la 100 lei cheltuieli judiciare statului, apelanta parte civilă.
Împotriva Deciziei penale nr. 372/2013 din 26 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori au declarat recurs, în termenul legal, inculpatul B.S. şi părţile civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi şi Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Analizând recursurile declarate în cauză, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 255/2013, conform cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
Codul de procedură penală anterior al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.
Având în vedere data pronunţării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, situaţie în care decizia recurată este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior, se constată că inculpatul B.S., deşi a declarat recurs în termenul legal, nu a depus motive de recurs în termenul legal, situaţie în care se vor analiza incidenţa cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior şi aplicarea art. 5 C. pen.
Înalta Curte, analizând dosarul cauzei, constată că în cauză nu sunt incidente cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior.
În ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 C. pen., examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârşirea infracţiunilor de către inculpat, instanţa de recurs constată că nu se impune aplicarea legii penale mai favorabile, art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 fiind nemodificat, pentru forma continuată a infracţiunilor nefiind operată nicio majorare a pedepselor peste maximul special, iar pentru forma pluralităţii de infracţiuni, respectiv concursul de infracţiuni, nefiind aplicat nici un spor.
În ce priveşte recursul părţilor civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi şi Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, acest recurs a fost declarat şi motivat în termenul legal, prin însăşi declaraţia de recurs.
Astfel, prin declaraţia de recurs aflată la dosar, părţile civile au criticat decizia penală atacată pentru aspecte de netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul greşitei soluţionări a laturii civile prin nerespectarea principiului reparării integrale a prejudiciului şi omisiunea instanţei de fond şi apel de a face aplicarea art. 119 şi urmat. din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în sensul acordării creanţelor accesorii, reprezentate prin dobânzile şi penalităţile de întârziere, potrivit dreptului comun în materia impozitelor, taxelor şi altor contribuţii. Astfel se arată că prejudiciul săvârşit de inculpat în calitate de administrator la SC B.R. SRL Strehaia a fost greşit stabilit, fiind avută în vedere o valoare diminuată faţă de valoarea din expertiza contabilă şi suplimentul la expertiză efectuate în cauză.
Înalta Curte constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, exclude posibilitatea analizei criticilor formulate.
Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este în consecinţă strict legată de legalitatea hotărârii atacate.
În consecinţă, instanţa de recurs nu poate examina în cadrul cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. anterior, în acest stadiu procesual, criticile referitoare la reevaluarea cuantumului total al prejudiciului şi implicit reevaluarea situaţiei de fapt, aspecte definitiv stabilite de către instanţele de fond şi apel, şi deci nu poate analiza temeinicia hotărârilor atacate. Aceste aspecte nu se circumscriu niciunuia din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. anterior, odată cu abrogarea art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior, orice reformare a hotărârilor atacate putând viza exclusiv legalitatea acestora, nu şi temeinicia lor.
Faţă de aspectele de mai sus, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident niciun caz de casare din cele prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. anterior, care să permită valorificarea criticilor învederate instanţei de recurs.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte urmează a respinge recursurile declarate de inculpatul B.S. şi de părţile civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi şi Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Deciziei penale nr. 372/2013 din 26 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2),
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul B.S. şi de părţile civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi şi Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Deciziei penale nr. 372/2013 din 26 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentele părţi civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi şi Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 229/2014. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 1134/2014. Penal. Lipsirea de libertate în... → |
|---|
