ICCJ. Decizia nr. 230/2014. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 230/A/2014
Dosar nr. 93/59/2014
Şedinţa publică din 2 septembrie 2014
Deliberând asupra apelului de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Rezoluţia nr. 775 din 12 decembrie 2013 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul procuror S.S., sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. şi art. 246 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Prin Rezoluţia din 28 ianuarie 2014 dată în dosarul nr. 11/II/2/2014, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a respins plângerea formulată de petentul A.I., menţinând soluţia dată de procuror ca fiind legală şi temeinică.
La data de 23 ianuarie 2014, petentul A.I. a atacat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 775/P/2013 şi rezoluţia de respingere a plângerii nr. 11/11/2/2014 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara la Curtea de Apel Timişoara cu motivarea, în esenţă, că este nemulţumit de modul în care magistratul procuror S.S. a soluţionat dosarul nr. 733/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi a fost refuzată cercetarea legală în termenul stabilit de lege pentru infracţiunile precizate prin plângerea penală formulată.
Prin Sentinţa penală nr. 66/PI din 13 februarie 2014, Curtea de Apel Timişoara în baza art. 15 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 2781 alin. (8) lit. a) din vechiul C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A.I., a menţinut Rezoluţia nr. 775/P/2013 şi rezoluţia nr. 11/11/2014 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara la Curtea de Apel Timişoara.
S-a reţinut că petentul a mai formulat plângeri împotriva aceluiaşi magistrat - S.S., cu acelaşi obiect, care au fost analizate în dosarele penale nr. 583/P/2013 şi 604/P/2013 în care s-au dispus soluţii ele netrimitere în judecată şi că petentul a formulat împotriva magistratului intimat plângeri prin care a reclamat fapte de corupţie şi tentativă la omor, care au fost avute în vedere şi în dosarele antemenţionate.
S-a constatat că potrivit art. 132 alin. (1) din Constituţie şi Legii nr. 303/2004, procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, îndeplinindu-şi atribuţiile care le revin, pentru soluţionarea unor dosare prin pronunţarea unor soluţii ce le consideră legale şi temeinice, în raport de probele administrate. Activitatea judiciară desfăşurată în actualul sistem de drept are ca principiu fundamental independenţa magistraţilor care contribuie la înfăptuirea actului de justiţie, principiu care se manifestă în posibilitatea conferită magistratului de a soluţiona o cauză potrivit propriei conştiinţe, respectiv, prin impunerea propriului mod de interpretare asupra mijloacelor de probă administrate, fără necesitatea de a se supune unui algoritm special instituit în acest sens.
Constatând că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata S.S., prin sentinţă definitivă, s-a dispus respingerea plângerii ca nefondate.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel la data de 19 februarie 2014 petentul A.I., arătând că va detalia motivarea apelului după ce va intra în posesia hotărârii apelate, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 23 iunie 2014.
Examinând apelul formulat, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte va respinge apelul formulat de petentul A.I., ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen. raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) din acelaşi cod, încheierea prin care s-a pronunţat soluţia de respingere a plângerii ca nefondată este definitivă.
Prin urmare, petentului nu îi este recunoscută calea de atac a apelului împotriva Sentinţei penale din 13 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge apelul petentului, ca inadmisibil, întrucât aceasta a fost formulat împotriva unei încheieri definitive.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelantul la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A.I. împotriva Sentinţei penale nr. 66/PI din 13 februarie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă apelantul petent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 2 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2411/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 231/2014. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
