ICCJ. Decizia nr. 231/2014. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Apel

Decizii penale ICCJ 2014


R O M Â N IA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 231/A/2014

Dosar nr. 3843/2/2013

Şedinţa publică din 2 septembrie 2014

Deliberând asupra apelului de faţă:

În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 173 din 29 iunie 2012, pronunţată de Judecătoria B.V., potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul B.M. împotriva Rezoluţiei nr. 243/P/2006 din 12 mai 2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, confirmată prin Rezoluţia nr. 103/11/2/2006 din 31 iulie 2006 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu.

S-a reţinut că nu rezultă date sau indicii care să contureze existenta infracţiunii de abuz în serviciu, de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti sau alte infracţiuni de corupţie de către intimatul S.D., atunci când s-a refuzat reconstituirea dreptului de proprietate pe amplasamentul solicitat de petent.

Împotriva sentinţei a declarat recurs petentul B.M.

Prin Decizia penală nr. 834 din 08 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, recursul declarat de petent a fost respins ca inadmisibil. S-a reţinut că prin Decizia penală nr. 567 din 13 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Giurgiu s-a respins, ca inadmisibil recursul declarat de petent, motivat de faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., hotărârea judecătorească pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă.

Împotriva Deciziei penale nr. 567 din 13 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, a declarat recurs petentul B.M. şi în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respins ca inadmisibil, întrucât decizia era definitivă, nefiind prevăzută de lege o altă cale de atac.

Împotriva acestei decizii petentul a formulat contestaţie în anulare, precizând că solicitarea sa se întemeiază pe dispoziţiile art. 386 C. proc. pen. şi că va arăta în concret motivele sale în faţa instanţei de judecată.

Prin Deciziei penală nr. 1.215 din 21 iunie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 391 C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.M. împotriva Deciziei penale nr. 834 din data de 08 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

S-a reţinut că petentul nu a arătat care dintre cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen. consideră că este incident în cauză, iar cu ocazia dezbaterilor a făcut referire la alte aspecte decât cele vizând obiectul cauzei, deşi i s-a pus în vedere să formuleze concluzii cu privire la admisibilitatea cererii sale.

S-a arătat că din analiza Deciziei nr. 834 din 08 mai 2013 reiese că petentul a fost prezent şi a fost asistat de apărător la dezbaterile din data de 08 mai 2013, astfel s-a constatat că situaţiile prev. de art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză.

De asemenea, faţă de obiectul cauzei în fond - plângere împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată, potrivit art. 2781 C. proc. pen., s-a constatat că nu pot fi incidente nici situaţiile prev. de art. 386 lit. c) - e) C. proc. pen., care vizează judecata în fond, care presupun o cauză în care instanţa a fost sesizată prin rechizitoriu.

S-a mai reţinut că prin decizia împotriva căreia s-a formulat contestaţie în anulare a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de petent, fiind îndreptat împotriva unei hotărâri pentru care legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi de atac.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel la data de 26 mai 2014 petentul B.M., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 23 iunie 2014.

Examinând apelul formulat, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte va respinge apelul formulat de petentul B.M., ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Se constată că, în speţă, petentul a formulat apel, împotriva unei decizii penale definitive, cu privire la o asemenea decizie nefiind prevăzută de lege posibilitatea de a putea fi formulată cale de atac deci, prin urmare, petentului nu îi este recunoscută calea de atac a apelului împotriva Deciziei nr. 1215 din 21 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge apelul petentului, ca inadmisibil, întrucât aceasta a fost formulat împotriva unei decizii definitive.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelantul la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul B.M. împotriva Deciziei nr. 1215 din 21 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 2 septembrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 230/2014. Penal. Plângere împotriva...  ICCJ. Decizia nr. 226/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 231/2014. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Apel