ICCJ. Decizia nr. 2411/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2411/2014

Dosar nr. 13078/3/2013

Şedinţa publică din 2 septembrie 2014

Asupra recursului de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 428/F din 8 mai 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 74, alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.A., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi de mare risc, în temeiul art. 65 alin. (2) şi alin. (3) C. pen., i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, în temeiul art. 357 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 71 alin. (2) C. pen., i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ alin. (1) C. pen. şi al art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor principală şi accesorie, pe durata unui termen de încercare de 8 ani, calculat potrivit art. 86² alin. (1) C. pen., în temeiul art. 86³ alin. (1) C. pen. şi al art. 86³ alin. (3) lit. f) C. pen., a stabilit ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, conform programului întocmit de acesta, b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea, c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă, e) să se supună măsurilor de control, în scopul dezintoxicării, încredinţând supravegherea în sarcina Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în temeiul art. 359 C. proc. pen., i-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴, C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere, în temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus perioada reţinerii de 24 de ore din data de 15 noiembrie 2013 şi a arestului preventiv începând cu data de 21 noiembrie 2013 la zi, inclusiv, şi a redus în mod corespunzător durata termenului de încercare stabilit, în temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul Ş.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi de mare risc, în temeiul art. 65 alin. (2) şi alin. (3) C. pen., i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani şi în temeiul art. 357 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 71 alin. (2) C. pen., i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ alin. (1) C. pen. şi al art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor principală şi accesorie, pe durata unui termen de încercare de 8 ani, calculat potrivit art. 86² alin. (1) C. pen. În temeiul art. 86³ alin. (1) C. pen. şi al art. 86³ alin. (3) lit. f) C. pen., a stabilit ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, conform programului întocmit de acesta, să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea, b) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă, c) să se supună măsurilor de control, în scopul dezintoxicării, încredinţând supravegherea în sarcina Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., i-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere, în temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus perioada reţinerii de 24 de ore din data de 15 noiembrie 2013 şi a arestului preventiv începând cu data de 21 noiembrie 2013 la zi, inclusiv, şi a redus în mod corespunzător durata termenului de încercare stabilit, în temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. , a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul Z.A.M. la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în temeiul art. 65 alin. (2) şi alin. (3) C. pen., i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 4 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc şi de mare risc pentru consumul propriu, fără drept.

În temeiul art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere, în temeiul art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, aflându-se sub influenţa unor substanţe ori produse stupefiante.

În temeiul art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 200 RON, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, în temeiul art. 33 lit. a) şi lit. b) C. pen., raportat la art. 34 alin. (1) lit. e) C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii cea mai grea, şi anume pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 8 luni închisoare, la care a adăugat pedeapsa amenzii penale în sumă de 200 RON, astfel că, în final, inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi de 200 RON amendă penală.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, iar în temeiul art. 357 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 71 alin. (2) C. pen., i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ alin. (1) C. pen. şi al art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor principală şi accesorie, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, calculat potrivit art. 86² alin. (1) C. pen., în temeiul art. 86³ alin. (1) C. pen. şi al art. 86³ alin. (3) lit. f) C. pen. şi a stabilit ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, conform programului întocmit de acesta, b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea, c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă, e) să se supună măsurilor de control, în scopul dezintoxicării, încredinţând supravegherea în sarcina Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti; în temeiul art. 359 C. proc. pen., i-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere.

În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea specială a cantităţii de 0,61 g. cocaină, depusă la Direcţia cazier Judiciar cu dovada din 28 noiembrie 2012, cantităţilor de 1,71 g. MDMA şi de 4,48 g. cannabis, depuse la Direcţia Cazier Judiciar, cu dovada din 13 martie 2013, iar, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus distrugerea acestora, cu păstrarea obligatorie de contraprobe; în temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea specială a sumei de 90 euro de la inculpatul Z.A.M., reprezentând contravaloarea cantităţii de 0,92 g. cocaină pe care a vândut-o pe data de 19 noiembrie 2012 investigatorilor sub acoperire B.B. şi M.D., sumei de 400 euro de la inculpaţii S.A. şi Ş.I., primită de aceştia de la inculpatul colaborator Z.A.M., reprezentând contravaloarea cantităţilor de aproximativ 2 g. MDMA şi de 50 g. cannabis; în temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială a două grindere metalice ridicate de la inculpatul Z.A.M. şi a unui cântar electronic ridicat de la inculpaţii S.A. şi Ş.I., depuse la Direcţia Cazier Judiciar, cu dovada din 13 martie 2013.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., a dispus anularea permisului de conducere pentru clasa C de vehicule, emis pe numele inculpatului Z.A.M., de către autorităţile Republicii California din cadrul Statelor Unite ale Americii.

În temeiul art. 349 C. proc. pen., raportat la art. 189 C. proc. pen. şi art. 191 alin. (1) C. proc. pen., i-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat pe inculpatul Z.A.M. în sumă de 3.500 RON, din care suma de 3.000 RON pentru faza de urmărire penală şi suma de 500 RON pentru faza de judecată, din care suma de 300 RON, onorariul apărătorului din oficiu pentru termenul din data de 22 aprilie 2013, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, pe inculpatul S.A. în sumă de 1.200 RON, din care suma de 1.000 RON pentru faza de urmărire penală şi suma de 200 RON pentru faza de judecată, pe inculpatul Ş.I. în sumă de 1.200 RON, din care suma de 1.000 RON pentru faza de urmărire penală şi suma de 200 RON pentru faza de judecată.

S-a reţinut că, prin rechizitoriul din data de 1 aprilie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., din Dosarul nr. 104/D/P/2013, la data de 19 noiembrie 2012, în zona Bd. P., sector 5, Bucureşti, inculpatul Z.A.M. a vândut investigatorilor sub acoperire B.B. şi M.D., prin intermediul inculpatului B.A., cu suma de 90 euro, cantitatea netă de 0,92 g. cocaină.

În cursul lunii ianuarie a anului 2013, inculpatul Z.A.M. a deţinut, fără drept, în vederea consumului propriu, diferite cantităţi de cannabis şi de cocaină. La data de 30 ianuarie 2013, în jurul orei 12.00, inculpatul Z.A.M. a fost găsit în timp ce conducea, pe Şos. P.D.K., sector 1, Bucureşti, autovehiculul marca V., fără a poseda permis de conducere, întrucât a prezentat permisul de conducere pentru clasa C de vehicule, eliberat de autorităţile din Statul California, Statele Unite ale Americii, cu valabilitate până la data de 10 decembrie 2006, care nu era valabil, nefiind eliberat de instituţiile americane competente, şi, totodată, s-a stabilit că inculpatul se afla sub influenţa cocainei şi a tetrahidrocanabinolului.

La data de 14 noiembrie 2013, în jurul orei 19.00, inculpaţii S.A. şi Ş.I. au fost prinşi în flagrant, în zona Piaţa R., sector 2, Bucureşti, imediat după ce au vândut inculpatului colaborator Z.A.M. cantitatea de 1,94 g. MDMA, cu suma de 450 euro, din care a fost recuperată suma de 50 euro, iar asupra inculpatului Ş.I. au fost găsite atât cantitatea de 6,14 g. cannabis, destinată vânzării, precum şi un cântar de mare precizie folosit pentru porţionarea drogurilor. A avut în vedere că inculpaţii au solicitat aplicarea disp. art. 320¹ alin. (1) şi alin. (7) C. proc. pen.

În cursul urmăririi penale, au fost administrate procese-verbale de redare în scris a unor comunicări telefonice şi a unor convorbiri audio-video în mediul ambiental, procese-verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire, procese-verbale de supraveghere operativă, procese-verbale de verificare a unor persoane, domicilii şi reşedinţe, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică fizico-chimică, întocmite de Inspectoratul General al Poliţiei Române - Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, procese-verbale de efectuare a percheziţiei domiciliare, procese-verbale de recunoaştere după planşa fotografică, procesul-verbal de consemnare a seriilor unor sume de bani, procese-verbale de prindere în flagrant, declaraţiile inculpatului colaborator B.A., declaraţiile martorului N.T.M., declaraţiile inculpaţilor, buletin de analiză toxicologică întocmit de Institutului Naţional de Medicină Legală, alte înscrisuri şi acte de urmărire penală.

La individualizarea judiciară a pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume limitele speciale de pedeapsă reduse cu o treime, precum şi dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu privire la infracţiunile la regimul drogurilor, pentru inculpatul Z.A.M., care, în timpul urmăririi penale, a denunţat şi a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală inclusiv a altor persoane care au săvârşit infracţiuni referitoare la regimul drogurilor, persoana inculpaţilor, cu vârste relativ tinere şi studii superioare, ceea ce înseamnă că posedă resorturile interne în măsură să-i ajute să-şi schimbe atitudinea faţă valorile sociale ocrotite de legea penală, faptul că sunt infractori primari, fiind sancţionaţi cu amendă administrativă, inculpatul S.A., în cuantum de 300 RON, iar inculpatul Z.A.M., în cuantum de 1.000 RON, astfel că a reţinut în favoarea fiecăruia dintre inculpaţii S.A. şi Ş.I. circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., iar pentru inculpatul Z.A.M. circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Sub aspectul executării, s-a apreciat că, faţă de toţi cei trei inculpaţi, suspendarea sub supraveghere va conduce la recuperarea, reeducarea şi reintegrarea în societate a inculpaţilor. S-a arătat că, atâta timp cât perioada reţinerii şi arestării preventive se deduce din cuantumul pedepsei închisorii aplicată, cu consecinţa că, în situaţia executării efective, condamnatul nu mai trebuie să execute perioada dedusă, în cazul executării cu suspendare sub supraveghere, termenul de încercare trebuie redus în mod corespunzător, întrucât, în caz contrar, condamnatul care nu execută efectiv pedeapsa închisorii într-un loc de detenţie are o situaţie juridică mai aspră decât cea a condamnatului arestat în executare, atâta timp cât nu beneficiază, în mod practic, de efectul de executare anticipată a pedepsei închisorii pe care legea îl recunoaşte în situaţia măsurii preventive de libertate.

În termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, pentru nelegalitate şi netemeinicie, şi inculpatul Z.A.M., pentru netemenicie.

Ministerului Public a susţinut că instanţa de fond, în mod nelegal, a redus termenul de încercare aplicat inculpaţilor S.A. şi Ş.I. cu perioada reţinerii şi a arestului preventiv, din moment ce nici un text de lege nu reglementează reducerea termenului de încercare cu durata prevenţiei, ci trebuia doar să constate că inculpaţii S.A. şi Ş.I. au fost reţinuţi pe data de 15 noiembrie 2013 şi arestaţi preventiv din data de 21 noiembrie 2013 până la data punerii efective în libertate.

Cu privire la inculpatul Z.A.M., a susţinut că instanţa de fond a efectuat o greşită individualizare a pedepselor aplicate, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, având în vedere natura şi gravitatea faptelor penale, frecvenţa şi amploarea traficului de droguri. A solicitat aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai ridicat, înlăturându-se circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de 74 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât atitudinea sinceră a inculpatului a fost avută în vedere la aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., cu executare în regim de detenţie, constatându-se că inculpatul Z.A.M. a fost reţinut 24 de ore, începând cu data de 30 ianuarie 2013 şi până la data de 31 ianuarie 2013.

A mai solicitat confiscarea specială a cantităţii de 4,86 g. cannabis, în loc de 4,48 g. cannabis, rămasă în urma analizelor de laborator, arătând că, în mod greşit, s-a dispus confiscarea specială a sumei de 400 euro de la cei doi inculpaţi, în loc să se dispună confiscarea specială a sumei de câte 200 euro de la fiecare inculpat.

Inculpatul Z.A.M., în ceea ce priveşte infracţiunile de deţinere de droguri, în vederea consumului propriu, fără drept, şi la regimul circulaţiei rutiere, atingerea adusă valorilor sociale este minimă, a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b)¹ C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, precum şi pentru infracţiunile la regimul circulaţiei pe drumurile publice, iar, cu privire la celelalte infracţiuni, reţinerea circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu deducerea reţinerii din datele de 30 ianuarie 2013 şi 31 ianuarie 2013.

Prin decizia penală nr. 317/A din 16 decembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de apelantul-intimat-inculpat Z.A.M. împotriva sentinţei penale nr. 428/F din 28 mai 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, din Dosarul nr. 13078/3/2013.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală şi rejudecând a înlăturat dispoziţia privind reducerea, în mod corespunzător, a duratei termenului de încercare cu privire la inculpaţii S.A. şi Ş.I., astfel că termenul de încercare pentru inculpatul S.A. este de 8 ani, iar termenul de încercare pentru inculpatul Ş.I. este de 8 ani.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., cu privire la inculpatul Z.A.M.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus reţinerea faţă de inculpatul Z.A.M. din datele de 30 ianuarie 2013 şi 31 ianuarie 2013.

în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a cantităţii de 4,86 g. cannabis, în loc de 4,48 g. cannabis, rămasă în urma analizelor de laborator.

În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul Ş.I. a sumei de 400 euro, preţul drogurilor.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 88 alin. (1) C. pen., s-a constatat că fiecare dintre intimaţii-inculpaţi S.A. şi Ş.I. au fost reţinuţi pe datele de 15 noiembrie 2013 şi 16 noiembrie 2013 şi arestaţi preventiv pe durata 21 februarie 2013 - 28 mai 2013, inclusiv, şi, de asemenea, s-a dedus reţinerea din datele de 30 ianuarie 2013 şi 31 ianuarie 2013 cu privire la apelantul-intimat-inculpat Z.A.M.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,s-a constatat că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.

S-a constatat că din probatoriul administrat rezultă activitatea infracţională a inculpatului Z.A.M., apreciindu-se că fapta de deţinere de droguri de mare risc, pentru consumul propriu, fără drept, precum şi faptele la regimul circulaţiei rutiere comise pe data de 30 ianuarie 2013 nu sunt într-atât de insignifiante, încât să fie sancţionate cu o simplă amendă administrativă.

Dimpotrivă, s-a constatat din probele dosarului că inculpatul obişnuia să conducă, pe drumurile publice, autoturismul marca V., în plimbările sale zilnice prin oraş, la cumpărături, la stomatolog sau la frizerie, însă abia la data de 30 ianuarie 2013 a fost oprit în traficul rutier, în timp ce, la ora 12.15, aflat sub influenţa drogurilor, se deplasa, cu acelaşi autoturism de mare putere, pe o şosea de centru, extrem de circulată, când a prezentat un permis de conducere auto fals, care nu a fost niciodată emis de autorităţile americane, în condiţiile în care în anul 2007, i-au fost aplicate deja două sancţiuni ale amenzii administrative, pe de o parte, pentru lovire sau alte violenţe, în variantă agravată, iar, pe de altă parte, pentru deţinere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, fără drept, şi de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.

S-a reţinut că faptele comise de inculpat prezintă pericolul social al infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

S-a reţinut, având în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., că limitele speciale ale pedepselor închisorii, reduse la jumătate, pentru infracţiunile la regimul drogurilor şi cu o treime, potrivit art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., pentru toate infracţiunile, cuprinse între 3 ani şi 4 luni închisoare şi 6 ani şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, între 8 luni închisoare şi 1 an şi 8 luni închisoare, pentru deţinere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, fără drept, între 8 luni închisoare şi 3 ani şi 4 luni închisoare atât pentru infracţiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere, cât şi pentru infracţiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice sub influenţa stupefiantelor, între 2 luni închisoare şi 2 ani închisoare pentru infracţiunea de uz de fals, gradul destul de ridicat de pericol social al faptelor penale, de natură diferită, dar care, laolaltă, dovedesc indiferenţa inculpatului faţă de orice regulă socială, în condiţiile în care acesta, deşi se află la o vârstă a maturităţii, de 35 de ani, după ce a absolvit 12 clase şi este de ocupaţie rentier. După cum a afirmat se consideră îndreptăţit să nesocotească orice normă de drept pentru simplul fapt că este beneficiarul unui nivel de trai ridicat, dar care se datorează nu muncii sale, ci veniturilor realizate de părinţii săi, astfel că principalele sale preocupări existenţiale rămân vacanţele prin diferite ţări şi distracţiile prin cluburi, unde consumă droguri scumpe, precum cocaina, împrejurări care exclud reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante judiciară a unei bune conduite anterioare în societate, prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., atitudinea procesuală sinceră, aşa încât, s-a apreciat că în mod temeinic, instanţa de fond a reţinut în favoarea sa circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., aflată în concurs cu starea de agravare a răspunderii penale a concursului real de infracţiuni.

S-a precizat că sunt compatibile circumstanţa atenuantă judiciară a bunei conduite procesuale, care este de natură materială şi cauza de reducere cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă prevăzută de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., de natură mixtă, atât materială, cât şi procedurală, astfel că reprezintă instituţii diferite, care pot fi aplicate împreună.

S-a apreciat că pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa amenzii penale în sumă de 200 RON, constituie rezultatul unei juste individualizări a cuantumului, pentru toate cele 5 infracţiuni concurente, printre care de află infracţiunea gravă a traficului de droguri de mare risc.

Sub aspectul executării, apreciindu-se că suspendarea sub supraveghere, pentru o asemenea activitate infracţională variată şi gravă, nu este aptă să conducă la reeducarea inculpatului, faţă de care, în egală măsură, s-a dispus privarea de libertate, pentru a-l determina să realizeze importanţa valorilor sociale ocrotite de legea penală, să înţeleagă comportamentul infracţional şi consecinţele acestuia, pentru ca, mai apoi, să se poată integra în societate.

Cu privire la solicitarea Parchetului privind reducerea termenului de încercare pentru inculpaţii S.A. şi Ş.I. cu perioada reţinerii şi a arestului preventiv, s-a apreciat că, în situaţia clasică a suspendării condiţionate sau sub supraveghere, instanţa de judecată nu trebuie decât să constate timpul în care inculpatul s-a aflat sub puterea unei măsuri de prevenţie, care, în cazul anulării sau revocării beneficiului suspendării condiţionate sau sub supraveghere, se deduce din pedeapsa închisorii aplicată din nou, astfel că nu este necesară o asemenea operaţiune juridică anticipată şi nelegală, de reducere a termenului de încercare.

S-a constatat că prima instanţă a omis reţinerea inculpatului Z.A.M. din datele de 30 ianuarie 2013 şi 31 ianuarie 2013, potrivit ordonanţei din Dosarul nr. 31/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.

În ceea ce priveşte măsurile de siguranţă ale confiscării speciale, s-a constatat că, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 20 februarie 2013, întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi Profil ale Drogurilor, din cantitatea de 6,14 g. de cannabis, ridicată de la inculpatul Ş.I., a mai rămas, în urma realizării analizelor de laborator, cantitatea de 4,86 g. de cannabis, şi nu de 4,48 g. cannabis, după cum a menţionat instanţa de fond.

De asemenea, astfel după cum rezultă, în mod clar, din procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din data de 14 noiembrie 2013 şi din procesul-verbal din data de 14 noiembrie 2013, întocmit de investigatorul sub acoperire B.B., inculpatul Z.A.M. i-a remis doar inculpatului Ş.I. suma de 450 euro, pentru a-i aduce cantitatea de 2 g. de MDMA, pentru suma de 100 euro, şi de 50 g. de cannabis, pentru suma de 350 euro, din care a fost recuperată suma de 50 euro, găsită asupra aceluiaşi inculpat Ş.I. la percheziţia corporală de la momentul flagrantului, astfel că se impunea confiscarea specială doar de la inculpatul Ş.I. a sumei de 400 euro, preţul drogurilor.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul Z.M.A. şi a solicitat aplicarea disp. art. 5 C. pen., arătând că limitele de pedeapsă au fost schimbate prin aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, arătând că pedeapsa rezultanta ar fi de 2 ani şi 2 luni, ceea ce ar permite aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Înalta Curte are în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Astfel, în speţă de la data pronunţării deciziei din apel, 16 decembrie 2013, şi până la data soluţionării recursului - 02 septembrie 2014 - a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Relativ la cererea/critica inculpatului privind aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, ca urmare a modificărilor aduse C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013, aceasta nu poate fi analizată, întrucât nu poate fi încadrată în niciunul dintre cazurile de casare, iar cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., în noua reglementare, se referă la aplicarea pedepselor în alte limite decât cele prevăzute de lege, excluzând posibilitatea analizării criticilor sale referitoare la individualizarea sancţiunii, fiind posibilă numai verificarea legalităţii acesteia, respectiv dacă pedeapsa se situează între limitele minime şi maxime prevăzute de textul incriminator.

Instanţa de recurs nu poate face o reindividualizare a pedepsei aplicate în scopul aplicării art. 5 C. pen., ci doar o reducere proporţională a limitelor de pedeapsă.

Recursul inculpatului va fi admis numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere intrarea în vigoare, la data de 01 februarie 2014 a noului C. pen., iar art. 5 impune stabilirea şi aplicarea legii mai favorabile în raport cu noile limite de pedeapsă pentru infracţiunile săvârşite.

Înalta Curte constată, în raport de dispoziţiile Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, că legea penală mai favorabilă este cea prevăzută în noul C. pen., având în vedere limitele de pedeapsă.

Inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat pentru: săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (limite de pedeapsă cuprinse între 10-20 ani închisoare), cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificată şi completată şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior (limitele de pedeapsă reduse cu 1/2 şi 1/3), cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. anterior, fiind condamnat la o pedeapsă de 2 ani şi 4 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an; săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc şi mare risc prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 astfel cum a fost modificată şi completată (cu limite cuprinse între 2 şi 5 ani) cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior (limitele de pedeapsă reduse cu 1/2 şi 1/3), cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. anterior, fiind condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare; infracţiunile prev. de art. 86 alin. (1) şi art. art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 (cu limite cuprinse între 1 şi 5 ani închisoare) cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 74 lit. c) C. pen. anterior; art. 291 C. pen. anterior (cu limite de pedeapsă cuprinse între 3 luni la 2 ani sau cu amendă) cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 74 lit. c) C. pen. anterior.

Infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificată şi completată prin art. 81 din Legea nr. 187/2012 are limitele de pedeapsa cuprinse între 5 ani-12 ani, infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificată şi completată prin art. 81 din Legea nr. 187/2012, are limite cuprinse între 6 luni la 3 ani, infracţiunile prev. de art. 335 alin. (1) şi art. 336 alin. (2) C. pen. au limite cuprinse între 1 an la 5 ani, iar infracţiunea prev. de art. 323 C. pen. are limite cuprinse între 3 luni la 2 ani sau amendă.

Comparând limitele de pedeapsă dintre cele două legi, se constată că legea nouă este legea mai favorabilă, întrucât are limitele mai scăzute faţă de vechea reglementare, instanţa de fond a aplicat pedepse spre limita minimă prevăzută de lege, astfel că se vor reduce proporţional pedepsele aplicate inculpatului.

Totodată, se constată că nu mai poate fi reţinută în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, întrucât aceasta nu mai are corespondent în noua reglementare.

În consecinţă, va admite recursul declarat de mculpatul Z.M.A. împotriva deciziei penale nr. 317/A din 16 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, va casa în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 428/F din 28 mai 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai în ceea ce priveşte aplicarea art. 5 C. pen. şi rejudecând în aceste limite:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor şi sporul de 8 luni închisoare pe care îl va înlătura, va reduce pedeapsa de la 2 ani şi 4 luni la 1 an şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000 astfel cum a fost modificată şi completată, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 astfel cum a fost modificată şi completată şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.

Va reduce pedeapsa de la 8 luni la 2 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 astfel cum a fost modificată şi completată cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior.

Va stabili la 8 luni închisoare pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi la 8 luni închisoare pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 336 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior.

Va menţine pedeapsa amenzii penale în cuantum de 200 RON pentru infracţiunea prev. de art. 323 C. pen. cu aplicare art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior.

Conform art. 38 şi art. 39 C. pen. va aplica pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 8 luni închisoare la care va adăuga un spor de 6 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite precum şi pedeapsa amenzii în sumă de 200 RON, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare şi pedeapsa amenzii în sumă de 200 RON, precum şi pedeapsa complementară de 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat în sumă de 50 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul Z.M.A. împotriva deciziei penale nr. 317/A din 16 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 428/F din 28 mai 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai în ceea ce priveşte aplicarea art. 5 C. pen. şi rejudecând în aceste limite:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor şi sporul de 8 luni închisoare pe care îl înlătură:

- reduce pedeapsa la 1 an şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000 astfel cum a fost modificată şi completată, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 astfel cum a fost modificată şi completată şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară;

- reduce pedeapsa la 2 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) şi 2 din Legea nr. 143/2000 astfel cum a fost modificată şi completată cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior;

- stabileşte la 8 luni închisoare pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior;

- stabileşte la 8 luni închisoare pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 336 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior;

- menţine pedeapsa amenzii penale în cuantum de 200 RON pentru infracţiunea prev. de art. 323 C. pen. cu aplicare art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior.

Conform art. 38 şi art. 39 C. pen. aplică pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 8 luni închisoare la care adaugă un spor de 6 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite precum şi pedeapsa amenzii în sumă de 200 RON, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare şi pedeapsa amenzii în sumă de 200 RON, precum şi pedeapsa complementară de 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat în sumă de 50 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 2 septembrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 233/2014. Penal. înşelăciunea (art.244...		ICCJ. Decizia nr. 230/2014. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 233/2014. Penal. înşelăciunea (art.244 NCP). Contestaţie în anulare - Apel ICCJ. Decizia nr. 2425/2014. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2442/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2447/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 245/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Contestaţie în anulare - Apel