ICCJ. Decizia nr. 2481/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2481/2014
Dosar nr. 96/96/2010*
Şedinţa publică din 8 septembrie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 147 din 09 august 2010 a Tribunalului Harghita s-au dispus următoarele:
În baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen. anterior coroborat cu art. 175 alin. (1) lit. i), alin. (2) C. pen. anterior şi cu aplicarea art. 75 lit. a) din acelaşi cod, au fost condamnaţi inculpaţii N.S., N.A. şi M.D.A. la câte o pedeapsă de 10 ani închisoare şi la câte o pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. anterior, timp de 5 ani, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul M.D.A. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (parte vătămată M.Z.).
În baza art. 33 lit. b), art. 34 lit. b) C. pen. anterior, i-a fost aplicată inculpatului M.D.A. pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d şi e din acelaşi cod, timp de 5 ani.
În baza art. 88 C. pen. anterior, s-a scăzut din durata pedepselor aplicate inculpaţilor durata reţinerii de 24 de ore.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, inculpaţilor le-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) din acelaşi cod, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 998 C. civ., s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă K.Z. şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii să-i plătească părţii civile suma de 100.000 lei, daune morale reprezentând contravaloarea prejudiciului moral suferit ca urmare a săvârşirii infracţiunii. S-au respins, ca neîntemeiate, restul pretenţiilor reprezentând daune morale.
Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii să-i plătească părţii civile K.Z. o rentă lunară în sumă de 1.000 lei, până la însănătoşire.
S-a constatat că partea vătămată K.Z. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal în ce priveşte cheltuielile de deplasare ocazionate de săvârşirea infracţiunii.
S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii să-i plătească părţii civile suma de 9.701,13 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare a victimei K.Z. şi dobânda legală la această sumă de la data plăţii.
S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Municipal Odorheiu-Secuiesc şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii să-i plătească părţii civile suma de 616 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare a victimei K.Z. şi dobânda legală la această sumă, de la data plăţii.
S-a constatat că Spitalul Municipal Gheorgheni nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 998 C. civ., s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă M.Z. împotriva inculpatului M.D.A.. A fost obligat inculpatul să-i plătească părţii civile suma de 600 lei, daune morale reprezentând contravaloarea prejudiciului moral suferit ca urmare a săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe şi s-au respins, ca neîntemeiate, restul pretenţiilor civile formulate de M.Z.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen. anterior.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 4 decembrie 2007, astfel cum a fost ulterior precizat, la data de 2 aprilie 2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor N.A., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen. anterior coroborat cu art. 175 alineat ultim lit. i) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 lit. a) din acelaşi cod, N.S., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen. anterior coroborat cu art. 175 alineat ultim lit. i) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 lit. a) din acelaşi cod şi M.D.A., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen. anterior coroborat cu art. 175 alineat ultim lit. i) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 lit. a) din acelaşi cod şi a infracţiunii de loviri şi alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. anterior şi art. 33 lit. a) din acelaşi cod.
La solicitarea instanţei, la data de 2 aprilie 2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita a precizat că, prin actul de sesizare, au fost avute în vedere următoarele infracţiuni: tentativa la infracţiunea de omor calificat în ce îi priveşte pe inculpaţii N.S., N.A. şi M.D.A., parte vătămată fiind K.Z. şi două infracţiuni de loviri sau alte violenţe, săvârşite de inculpatul M.D.A. asupra părţilor vătămate M.T. şi M.Z., prevăzute de art. 180 alin. (1) şi, respectiv, art. 180 alin. (2) C. pen. anterior.
Prin sentinţa penală nr. 134 din 21 aprilie 2008, Tribunalul Harghita a constatat că au fost încălcate dispoziţiile legale privind sesizarea instanţei, astfel că, în temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen. anterior, a restituit cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale.
Instanţa a constatat că, în cauză, nu a fost începută urmărirea penală şi nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale pentru cele două infracţiuni de lovire sau alte violenţe, prevăzute de art. 180 alin. (1), respectiv art. 180 alin. (2) C. pen. anterior, reţinute în sarcina inculpatului M.D.A. De asemenea, inculpatului nu i-a fost prezentat materialul de urmărire penală cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior.
În cauză., s-a constatat existenţa cazului de conexitate prevăzut de art. 34 lit. a) C. proc. pen. anterior şi instanţa a apreciat că disjungerea cauzei şi trimiterea pentru desfăşurarea cercetării penale unui alt organ de cercetare implică posibilitatea pronunţării unor soluţii contradictorii. Faţă de aceste, aspecte Tribunalul a apreciat că disjungerea cauzei nu este în interesul unei bune judecăţi.
Prin Decizia penală nr. 474/R din 12 noiembrie 2008, Curtea de Apel Tărgu Mureş a respins recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita.
Prin rechizitoriul din data de 14 ianuarie 2010, în urma refacerii urmăririi penale, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor N.A., N.S. şi M.D.A., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen. anterior coroborat cu art. 175 alin. (1) lit. i), alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 lit. a) din acelaşi cod. Totodată, parchetul a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului M.D.A. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire şi alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 33 lit. a) din acelaşi cod. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Harghita sub nr. 96/96/2010, la data de 19 ianuarie 2010.
Partea civilă K.Z., cu ocazia primei sesizări a instanţei, a solicitat obligarea inculpaţilor la plata sumei de 500.000 lei, reprezentând daune morale şi 1.000 lei rentă lunară, reprezentând beneficiul nerealizat începând cu data faptei, dată de la care prezintă infirmitate fizică şi incapacitate de muncă. Partea civilă nu a formulat alte pretenţii cu ocazia trimiterii în judecată a inculpaţilor în prezenta cauză, precizând că îşi menţine cererea iniţială (fila 56).
Partea civilă M.Z. a solicitat obligarea inculpatului M.D.A. la plata sumei de 25.000 lei, daune morale şi a 50 de lei pe zi, beneficiu nerealizat în timpul recuperării fizice. Partea civilă a arătat că s-a împăcat cu inculpaţii N.A. şi N.S. în cursul urmăririi penale.
În fapt, s-au reţinut următoarele:
În ziua de 19 august 2007, atât părţile vătămate K.Z., M.Z. şi M.T., cât şi inculpaţii N.A., N.S. şi M.D.A., au consumat bere la magazinul sătesc şi apoi la bufetul F.L. din localitatea Liban, judeţul Harghita. între cele două grupuri au avut loc altercaţii verbale.
Inculpaţii au plecat primii din local, în jurul orei închiderii. Aceştia au decis să aştepte pe părţile vătămate pe drumul spre casă, pentru a-i bate. Nu s-a stabilit motivul pentru care inculpaţii intenţionau să-i bată pe părţile vătămate, dar sunt indicii că aceştia din urmă i-au acuzat pe inculpaţi de unele furturi săvârşite la o societate comercială. M.D.A. a arătat că pe N.S. l-a iritat şi faptul că P.L. l-a servit cu bere pe K.Z. şi grupul din Suseni.
Inculpaţii i-au aşteptat în întuneric pe părţile vătămate, pe DJ 138, la km 30+250m. Ei s-au înarmat cu bâte. Desfăşurarea detaliată a agresiunii nu a putut fi stabilită. Inculpaţii au încercat flecare să se exonereze de răspundere, având declaraţii contradictorii în faza de urmărire penală şi în faza de judecată. Tribunalul a avut în vedere şi faptul că inculpaţii şi părţile vătămate consumaseră alcool în ziua respectivă, până anterior momentului săvârşirii faptelor. Pe de o parte, N.S. şi N.A. au arătat că M.D.A. este cel care a avut iniţiativa săvârşirii faptei, cerându-le, la ieşirea din bufet, să-l bată pe K.Z. S-a considerat că declaraţiile lor au fost însă inconsistente, lipsite de logică şi continuitate, prin urmare vădit neadevărate. Aceştia se contrazic flagrant şi nu pot explica schimbarea declaraţiilor din cursul urmăririi penale.
S-a arătat că M.D.A. a susţinut că ceilalţi doi inculpaţi, în special N.S., l-au obligat să săvârşească infracţiunea alături de ei. Apărarea inculpatului M.D.A. nu a fost reţinută întrucât el a declarat că a intenţionat să meargă acasă împreună cu martorul P.L., cu motocicleta acestuia, dar a fost oprit de către N.S., care l-a dat jos de pe motocicletă trăgându-1 de haină şi ameninţându-l cu bătaia. Martorul P.L. nu îşi aminteşte acest episod, menţionând însă că băuse alcool. El a arătat că i-a văzut pe cei trei inculpaţi plecând împreună pe o altă motocicletă, fără ca M.D.A. să dea semne că s-ar împotrivi. Martorul M.T. a arătat, de asemenea, că cei trei inculpaţi au plecat împreună cu motocicleta, fără ca M.D.A. să fie forţat. în acelaşi sens este şi declaraţia martorului E.M.
S-a apreciat, faţă de aceste relatări ale martorilor oculari, că probele indirecte privind relaţia dintre M.D.A. şi ceilalţi doi inculpaţi sunt fără relevanţă. în acest sens, s-a reţinut că declaraţia martorei C.I., care a arătat că are cunoştinţă despre o relaţie conflictuală între inculpaţi şi despre o relaţie de prietenie între M.D.A. şi K.Z., este neconcludentă.
Tribunalul a constatat că, în ciuda dificultăţii de a stabili acţiunile concrete ale fiecărui inculpat, este indubitabil că toţi trei au participat cu acte de executare la săvârşirea violenţelor îndreptate asupra părţilor vătămate K.Z. şi M.Z. Inculpaţii nu au negat prezenţa lor în locul şi timpul săvârşirii infracţiunii. Martorul ocular M.T. a arătat că M.D.A. l-a lovit primul pe K.Z., acesta căzând la pământ. Toţi inculpaţii l-au lovit apoi cu bâtele şi cu picioarele. De asemenea, l-au lovit pe M.Z. Martorul a arătat că a fost atins, fără intenţie, de prima lovitură aplicată cu bâta lui K.Z., dar după aceea a fugit şi s-a ascuns în pădure, de unde a urmărit faptele. Inculpaţii au plecat la un moment dat, dar s-au întors şi i-au lovit din nou pe părţile vătămate cu picioarele, trăgându-i la marginea şoselei, unde i-au abandonat.
Martorul a mai arătat că a aşteptat în pădure până spre dimineaţă, fîindu-i teamă că inculpaţii se vor întoarce. Apoi l-a ajutat pe tatăl său, M.Z., să se ridice şi să se deplaseze. A încercat să-l ajute şi pe K.Z., dar „acesta era foarte bătut şi nu se putea ridica şi nici nu putea vorbi". K.Z. a fost adus acasă cu maşina de către martorul E.M., împreună cu martora M.E., prietena de atunci a victimei. Aceştia au anunţat salvarea, care l-a găsit pe K.Z. în stare de inconştienţă.
În urma agresiunii, partea vătămată M.Z. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Partea vătămată K.Z. a fost internat de urgenţă la Spitalul Municipal Gheorgheni, după care a fost transferat la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş. Partea vătămată a fost, de asemenea, internat pentru recuperare la Spitalul Municipal Odorheiu-Secuiesc. Timpul necesar pentru vindecare a fost estimat iniţial la 80-90 de zile, stabilindu-se că viaţa victimei a fost pusă în primejdie, constatându-se la internare: „T.C.C. grav, agresiune, fractură cominutivă parietală stg., hematom subdural acut stg, contuzie hemoragică silviană stg." Prin raportul medico-legal s-a stabilit că leziunile de la nivelul craniului au putut fi produse prin lovire directă cu corpuri dure, contondente.
S-a considerat că fapta celor trei inculpaţi care, la data de 19 august 2007, i-au aplicat părţii vătămate K.Z. lovituri cu bâtele şi cu picioarele în zona craniană, cauzându-i leziuni care i-au pus viaţa în primejdie, moartea neintervenind din motive independente de voinţa inculpaţilor, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen. anterior coroborat cu art. 175 alin. (1) lit. i), alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 lit. a) din acelaşi cod.
S-a reţinut că poziţia psihică cu care au acţionat inculpaţii este cea a intenţiei directe, astfel cum a reţinut şi acuzarea. Această împrejurare a fost dedusă din zona corpului care a fost vizată, instrumentele cu care au fost aplicate loviturile şi numărul lor. Totodată, fracturarea oaselor craniului a demonstrat intensitatea loviturilor aplicate. De asemenea, atitudinea inculpaţilor după săvârşirea infracţiunii a constat în abandonarea victimei în starea critică în care se afla. Tribunalul a avut în vedere şi faptul că M.Z. nu a fost agresat cu aceeaşi intensitate, ceea ce demonstrează că actele violente îndreptate împotriva lui K.Z. au avut ca scop suprimarea vieţii victimei.
La individualizarea pedepselor care au fost aplicate inculpaţilor, instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. anterior. Modalitatea în care inculpaţii au conceput activitatea infracţională a demonstrat pericolul social deosebit al acestora. Ei au acţionat fără controlul pulsiunilor violente, fiind capabili să plănuiască şi să aducă la îndeplinire uciderea unei persoane în baza unor simple diferende verbale de la bar. Totodată, inculpaţii au acţionat la adăpostul întunericului, înarmându-se cu bâte pentru a fi siguri de obţinerea rezultatului urmărit. Tribunalul a avut în vedere că participarea a trei persoane la săvârşirea faptei constituie o circumstanţă agravantă generală care atrage agravarea răspunderii penale. Faţă de aceste împrejurări, instanţa a apreciat că pedeapsa de 10 ani închisoare este justă. Totodată, prin săvârşirea faptei, inculpaţii s-au dovedit nedemni de a exercita drepturile electorale, dar şi drepturile părinteşti, acestea fiind interzise atât ca pedeapsă accesorie, cât şi complementară.
S-a conchis că fapta inculpatului M.D.A. care, în aceleaşi împrejurări, i-a aplicat lovituri părţii vătămate M.Z., cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire şi alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior.
S-a reţinut că, K.Z. a fost internat în repetate rânduri, ultima oară în perioada 1 martie 2010 - 7 martie 2010. De fiecare dată, s-au constatat sechele în urma traumatismului cranio-cerebral. Martorii K.Ş., M.T. şi M.E. au arătat că, în urma agresiunii, partea vătămată nu mai poate desfăşura o viaţă activă, renunţând atât la gospodărie, cât şi la îndeletnicirea anterioară de tâmplar, aducătoare de venituri substanţiale.
Tribunalul a reţinut că infracţiunea săvârşită de inculpaţi împotriva părţii civile K.Z. i-a cauzat acestuia un prejudiciu moral semnificativ, constând în schimbarea esenţială a cursului normal şi firesc al vieţii, în aspectele personale, profesionale şi lucrative. Instanţa a găsit echitabil să-i oblige pe inculpaţi să plătească o despăgubire pecuniară care să compenseze prejudiciile nepatrimoniale cauzate părţii civile.
De asemenea, potrivit principiilor prevăzute de art. 998 C. civ., prima instanţă i-a obligat pe inculpaţi să-i plătească părţii civile o rentă care să compenseze beneficiul nerealizat de aceasta, până la însănătoşire.
Tribunalul a constatat că, deşi a depus cereri în probaţiune cu privire la cheltuielile de transport pe care afirmă că le-a făcut, partea vătămată nu a formulat un capăt de cerere cu privire la acestea prin cererea de constituire de parte civilă.
În ceea ce îl priveşte pe M.Z., instanţa a găsit întemeiată cererea sa de a-1 obliga pe inculpatul M.D.A. la o despăgubire morală.
Tribunalul a găsit, de asemenea, întemeiate pretenţiile Spitalului Municipal Odorheiu-Secuiesc şi pe cele ale Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş, care au solicitat obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor de spitalizare ale victimei K.Z..
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, inculpaţii N.A., N.S. şi M.D.A., precum şi partea civilă K.Z.
Inculpaţii au solicitat achitarea, respectiv reducerea pedepselor aplicate, precum şi micşorarea daunelor morale şi eliminarea rentei acordate părţii civile K.Z.
S-a motivat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor săvârşite şi, respectiv, că pedepsele sunt disproporţionat de mari raportat la condiţiile concrete ale faptelor comise.
Partea civilă K.Z. a solicitat acordarea integrală a daunelor solicitate.
Într-un prim ciclu procesual, prin Decizia penală nr. 19/A din 28 februarie 2011 a Curţii de Apel Tărgu Mureş, s-au admis apelurile inculpaţilor N.A., N.S. şi M.D.A., s-a desfiinţat în parte sentinţa penală susmenţionată şi s-a înlăturat din aceasta dispoziţia privind obligarea în solidar a inculpaţilor la plata, către partea civilă K.Z., a unei rente lunare în sumă de 1.000 lei, până la însănătoşire.
S-au menţinut toate celelalte dispoziţii din hotărârea atacată.
S-a respins, ca nefondat, apelul părţii civile K.Z.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpaţii N.A., N.S. şi M.D.A., precum şi partea civilă K.Z.
În cursul judecării recursurilor, inculpaţii au declarat că recunosc comiterea faptelor şi solicită judecarea cauzei conform procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. anterior.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-a pronunţat asupra acestor cereri, însă prin Decizia penală nr. 834 din 21 martie 2012 a secţiei penale, a admis recursurile şi a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor.
Înalta Curte a indicat curţii de apel administrarea unor probe şi obligaţia de a stabili în mod corect starea de fapt (înţelegând prin aceasta de a stabili în mod precis acţiunile fiecăruia dintre cei trei inculpaţi) şi de a răspunde motivelor de apel.
Prin Decizia penală nr. 63/A din 9 decembrie 2013 a Curţii de Apel Tărgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior, au fost admise apelurile declarate de inculpaţii N.A., domiciliat în com. Suseni, sat Liban, judeţul Harghita, N.S., domiciliat în com. Suseni, sat Libanjudeţul Harghita, M.D.A., domiciliat în com. Zetea, sat Izvoare şi locuinţa în com. Suseni, precum şi în com. Suseni, sat Liban, judeţul Harghita şi de partea civilă K.Z., domiciliat în com. Suseni, judeţul Harghita) împotriva sentinţei penale nr. 147 din 9 august 2010 a Tribunalului Harghita şi, în consecinţă:
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală susmenţionată şi, rejudecându-se cauza:
A fost condamnat inculpatul N.S. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen. anterior coroborat cu art. 175 alin. (1) lit. i), alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 lit. a) din acelaşi cod şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior, la pedeapsa de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior, timp de 5 ani.
A fost condamnat inculpatul N.A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen. anterior coroborat cu art. 175 alin. (1) lit. i), alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 lit. a) din acelaşi cod, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. anterior, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior, timp de 3 ani.
A fost condamnat inculpatul M.D.A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen. anterior coroborat cu art. 175 alin. (1) lit. i), alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 lit. a) din acelaşi cod, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. anterior, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior, timp de 3 ani.
A fost condamnat inculpatul M.D.A., în baza art. 180 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior, la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (parte vătămată M.Z.).
În baza art. 33 lit. b), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, i s-a aplicat inculpatului M.D.A. pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior, timp de 3 ani.
În baza art. 861, 862 şi art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei principale şi a celei accesorii aplicate inculpaţilor N.A. şi M.D.A., pe durata câte unui termen de încercare de 8 ani, urmând ca pedeapsa complementară să se execute numai în cazul anulării sau revocării suspendării.
În conformitate cu prevederile art. 863 alin. (1) C. pen. anterior, au fost obligaţi cei doi inculpaţi ca, pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita, la datele fixate de acest serviciu;
b) să anunţe acestui serviciu, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice acestui serviciu schimbarea locului de muncă;
d) să comunice acestui serviciu informaţii de natură a da posibilitatea controlării mijloacelor lor de existenţă.
În conformitate cu prevederile art. 863 alin. (3) lit. c) C. pen. anterior, s-a impus celor doi inculpaţi ca, pe durata termenului de încercare, să nu frecventeze barurile şi alte localuri unde se consumă băuturi alcoolice.
În conformitate cu prevederile art. 359 C. proc. pen. anterior, s-a atras atenţia celor doi inculpaţi asupra prevederilor art. 844 C. pen. anterior, referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârşirii altei infracţiuni în termenul de încercare, precum şi în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere şi a obligaţiei stabilite de instanţă.
În conformitate cu prevederile art. 334 C. proc. pen. anterior, s-a constatat neîntemeiată schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor M.D.A. şi N.A., din infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic, art. 75 lit. a) din acelaşi cod, în infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 20 şi art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. anterior cu aplic. art. 75 lit. a) din acelaşi cod.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, a fost confiscată bâta - corp delict ataşat dosarului.
În baza art. 3 din Legea nr. 287/2009 privind punerea în aplicare a noului C. civ. şi art. 998, 999 şi 1000 alin. (3) C. civ. din 1864, au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii N.A., N.S. şi M.D.A. să-i plătească părţii civile K.Z. suma de 140.000 de lei, cu titlu de daune morale şi o rentă lunară în sumă de 300 lei, de la data de 19 august 2007 până la însănătoşire.
În baza art. 193 alin. (1), (2), (4) C. proc. pen. anterior, a fost obligat fiecare dintre cei trei inculpaţi să plătească părţii civile K.Z. câte o sumă de 2.223 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare
Au fost menţinute toate celelalte dispoziţii din hotărârea atacată.
În baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen. anterior, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea părţii civile M.Z. de acordare a cheltuielilor judiciare.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. anterior, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului, din care suma de 75 lei, reprezentând parte din onorariul avocatului din oficiu al inculpatului N.A., se va avansa Baroului Mureş din fondurile Ministerului Justiţiei.
Fiind astfel sesizată, curtea de apel a reţinut că apelurile formulate sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Tribunalul, în sentinţa atacată, a constatat că, în ciuda dificultăţii de a stabili acţiunile concrete ale fiecărui inculpat, este indubitabil că toţi trei au participat cu acte de executare la săvârşirea violenţelor îndreptate împotriva părţilor vătămate K.Z. şi M.Z.
În esenţă, curtea de apel nu a considerat eronată constatarea primei instanţe, însă a înţeles să o reformuleze într-un mod analitic şi să îi adauge o precizare, pentru a răspunde solicitărilor înaltei Curţi. Astfel fiind, s-au reţinut următoarele.
Toţi trei inculpaţii au participat, indiscutabil, la comiterea infracţiunii de tentativă de omor asupra lui K.Z. de pe raza satului Liban, com. Suseni, jud. Harghita, din seara zilei de 19 august 2007. Susţinerea contrară, asupra căreia a insistat în mod special inculpatul M.D.A., derivă dintr-o înţelegere greşită a noţiunii de participare la săvârşirea unei infracţiuni: din momentul în care acesta, împreună cu coinculpaţii, a mers să îl surprindă într-o ambuscadă, noaptea, pe K.Z., ambuscadă care implica lovirea lui cu băţul, fie şi numai de către ceilalţi inculpaţi, după care a abandonat pe marginea drumului victima inconştientă, aflată în pericol de moarte, participarea sa la infracţiunea de tentativă de omor, fie şi numai în forma complicităţii morale, nu poate fi negată. Apărarea avansată de el, conform căreia ar fi săvârşit fapta sub imperiul unei constrângeri morale, exercitată prin ameninţare cu bătaia şi prin luarea gecii de către coinculpaţi, este absurdă, întrucât asemenea pretinse acte nu sunt de natură să înlăture caracterul penal al participării la o tentativă de omor şi, de asemenea, lipsită de orice susţinere în probele dosarului.
S-a reţinut că mai dificilă este, într-adevăr, rezolvarea problemei, dacă toţi inculpaţii au participat la comiterea tentativei de omor în mod nemijlocit, prin acte specifice autorului în sensul art. 24 C. pen. anterior. Analizând ansamblul probatoriului, curtea de apel a reţinut că toţi inculpaţii au aplicat lovituri părţii civile K.Z., cu bâte şi cu picioarele, că au acţionat împreună, în aceleaşi circumstanţe de timp şi de loc, prin urmare actele lor se înscriu într-o unică acţiune îndreptată către uciderea victimei, aşa încât toţi au calitatea de coautori.
Instanţa a avut în vedere, pentru a decide în acest sens, ultima declaraţie a martorului ocular M.T. (fila 282), coroborată cu ansamblul probatoriului. S-a notat aici declaraţia părţii vătămate M.Z. că atât el, cât şi partea civilă K.Z., au primit mai multe lovituri (fila 94). Şi în prima sa declaraţie din prezentul dosar, M.T. a arătat că, în cursul întregii altercaţii, toţi inculpaţii au ajuns să îl lovească pe M.T. (fila 95). în cursul confruntărilor efectuate (filele 142-145, 164-165, 182-185), doar inculpatul N.S. a recunoscut exercitarea de violenţe asupra părţii civile K.Z., mai concret faptul că i-a aplicat o palmă. în ce priveşte susţinerile fiecărui inculpat asupra propriilor fapte, acestea au fost contrazise de restul probelor; ele nu explică nicidecum existenţa asupra corpului părţii civile a leziunilor descrise în actele medico-legale, cauzate prin lovirea cu o bâtă. Inculpaţii N.S. şi A., fraţi, l-au indicat pe M.D.A. drept vinovat pentru aceste leziuni, susţineri care pot fi motivate de interesul procesual subiectiv al celor doi, iar M.D.A. l-a indicat pe N.S.. Această din urmă susţinere este singura care poate primi o anume valoare probatorie, fiind mai dificil de explicat doar prin prisma interesului procesual propriu al inculpatului M.D.A. de ce l-a ales pe N.S., iar nu pe N.A., ca autor al lovirii cu bâta.
Ajunsă în acest punct, curtea de apel a făcut precizarea suplimentară susmenţionată, referitoare la o problemă care nu a primit răspuns în primul ciclu procesual:
Din completarea raportului de constatare medico-legală (filele 254 -256) reiese că leziunile craniene care au pus în primejdie viaţa victimei şi au necesitat intervenţia chirurgicală de urgenţă s-au produs cel mai probabil în urma unei singure lovituri, aplicate cu o bâtă sau un par. Acest act medico-legal nu contrazice probele dosarului, care se referă aplicarea mai multor lovituri asupra victimei, deoarece arată în mod expres că are la bază examinarea medico-legală iniţială, care s-a efectuat după modificarea leziunilor prin intervenţia chirurgicală şi pentru că nu se referă decât la leziunile craniene. Din cercetarea sa se naşte, însă, întrebarea cine este cel care a aplicat acea lovitură cu parul, care a cauzat leziunile potenţial letale şi pe care partea civilă K.Z. şi-o aminteşte drept prima lovitură primită, care i-a produs pierderea conştiinţei.
Din probele administrate în etapele precedente ale procesului a rezultat constatarea, conturată deja din probele administrate în prezentul apel, că, în timp ce toţi trei inculpaţii au aplicat victimei lovituri de intensitate relativ redusă, prima lovitură şi lovitura cea mai dură, aplicată cu bâta, cea care a cauzat urmările prezentate în paragraful precedent, aparţine inculpatului N.S.
În faza actelor premergătoare, inculpatul N.S. a arătat că, în debutul altercaţiei, el este cel care l-a lovit, cu pumnii, pe K.Z. şi că, în urma loviturilor sale, victima a căzut (fila 55 dosar urmărire penală). în faza urmăririi penale, şi-a menţinut, în esenţă, declaraţia că, în urma loviturii sale, victima a căzut (fila 70 dosar urmărire penală). Declaraţia sa se coroborează cu declaraţiile constante ale victimei, că a căzut, în stare de inconştienţă, în urma unei prime lovituri şi sunt contrazise într-un singur punct de actele medico-legale, din care reiese că acea lovitură a fost aplicată cel mai probabil cu o bâtă. în declaraţiile arătate, inculpatul a indicat şi mobilul faptei sale, arătând că aceasta a fost urmarea unei altercaţii pe care a avut-o cu partea civilă K.Z. în bufetul din localitatea Liban. în primă instanţă (fila 24), la fel ca şi în apel, inculpatul a recunoscut lovirea părţii civile K.Z., cu palma, dar cu precizarea că partea civilă nu a căzut în urma loviturii sale, ci în urma loviturilor aplicate de M.D.A.. în declaraţiile sale, nu a explicat schimbarea de poziţie faţă de susţinerile anterioare. în plus, cea mai nouă poziţie a inculpatului nu este susţinută, dintre probele dosarului, decât de două declaraţii ale martorului M.T.: acesta a declarat în primă instanţă (fila 93) şi în prima declaraţie din apel că toţi inculpaţii au lovit partea civilă K.Z., dar a făcut precizarea că aceasta a căzut în urma loviturilor primite de la M.D.A. Precizarea este singulară, contrazicând atât declaraţiile anterioare, cât şi pe cea ulterioară a martorului, în care acesta a arătat că nu poate spune cine a aplicat lovitura care a determinat prăbuşirea lui K.Z.
În faza actelor premergătoare, inculpatul N.A. a arătat şi el că l-a lovit cu bâta pe K.Z., dar spre deosebire de fratele său, nu a făcut precizarea, semnificativă în opinia instanţei, că a aplicat lovitura iniţială, arătând în schimb că şi ceilalţi doi inculpaţi au aplicat lovituri cu bâta (fila 75 dosar urmărire penală). Prin urmare, declaraţia sa trebuie interpretată în sensul că a lovit şi el, ca şi ceilalţi inculpaţi, partea civilă, dar nu el este cel care a aplicat lovitura iniţială. Aceasta, cu atât mai mult cu cât a precizat în faza urmăririi penale că el a lovit victima la fund (fila 78 dosar urmărire penală). Cu ocazia primei prezentări a materialului de urmărire penală, şi-a menţinut poziţia iniţială (fila 112 dosar urmărire penală). De asemenea, a declarat şi în procedura arestării preventive (fila 14 din Dosarul nr. 2953/96/2007, anexat la prezentul dosar) că toţi trei inculpaţii l-au lovit pe K.Z. Schimbarea sa ulterioară de poziţie, în sensul că nu ar fi lovit-o pe această parte civilă (fila 123 dosar urmărire penală, fila 23 din dosarul primei instanţe, procesele-verbale de confruntare din apel, suscitate) nu este prin nimic explicată.
Inculpatul M.D.A. a susţinut în faza actelor premergătoare că N.S. a lovit doi oameni cu pumnul şi că N.A. i-a lovit cu bâta, în faza urmăririi penale că ambii au lovit concomitent cu bâtele (filele 61, 81 dosar urmărire penală), pentru ca în final, din momentul procedurii arestării preventive (fila 16 din Dosarul nr. 2953/96/2007) şi până în prezentul apel, aşa cum s-a arătat, să susţină că N.S. a lovit partea civilă K.Z. cu băţul.
În faza actelor premergătoare, atât martorul M.T., cât şi partea civilă M.Z., au arătat că doar două persoane, pe care nu le-au recunoscut, le-au lovit pe părţile civile K.Z. şi M.Z. (filele 86, 89 dosar urmărire penală). în faza urmăririi penale, au precizat însă că toţi inculpaţii au lovit părţile civile (filele 92, 118, 120 dosar urmărire penală).
Această ultimă precizare a fost confirmată şi de o probă indirectă: inculpatul M.D.A. ar fi afirmat faţă de partea civilă K.Z. că atât el, cât şi coinculpaţii, l-au lovit (potrivit declaraţiei acestei părţi - fila 117 dosar urmărire penală).
Sintetizând prezentarea de mai sus a probelor, instanţa a reţinut că toţi trei inculpaţii au aplicat lovituri cu beţe şi cu picioarele părţii civile K.Z., că o primă lovitură aplicată acesteia este cea care a produs leziunile care i-au pus viaţa în primejdie, că nici această parte, nici cealaltă parte civilă, M.Z., nici martorul M.T., nu au observat care dintre inculpaţi a aplicat acea primă lovitură, dar că inculpatul N.S. a recunoscut în mod constant în primele sale declaraţii că el a fost autorul ei, poziţie coroborată cu declaraţiile coinculpatului M.D.A.
Ca urmare, s-a reţinut că toate actele de lovire a inculpaţilor se leagă într-o acţiune unică îndreptată împotriva vieţii victimei K.Z., aşa încât reprezintă acte nemijlocite de săvârşire a infracţiunii de tentativă de omor, dar că, dintre inculpaţi, contribuţia cea mai însemnată la săvârşirea materială a faptei a avut-o inculpatul N.S..
Intenţia de ucidere a rezultat, în cazul inculpatului N.S., din arma utilizată, o bâtă, din zona vizată, capul victimei, din intensitatea loviturii, care a cauzat fractura osului cranian, din abandonarea victimei. în cazul celorlalţi doi inculpaţi, faptul că au avut în vedere eventualitatea morţii victimei a reieşit din ducerea la bun sfârşit a planului infracţional constând în surprinderea victimei într-o ambuscadă, pe timp de noapte şi lovirea acesteia, inclusiv cu bâte. A fost avut în vedere că, în asemenea circumstanţe, o peroană cu capacităţi de a raţiona aflate în limite obişnuite, precum inculpaţii, ia în calcul posibilitatea aplicării unei lovituri fatale şi realizează că nu există vreo garanţie că această eventualitate nu se va concretiza. în plus, după aplicarea primei lovituri, potenţial letale, inculpaţii au trecut, la rândul lor, la lovirea victimei, apoi au abandonat-o, ceea ce arată că nu au fost deloc surprinşi de aplicarea loviturii, ci aceasta s-a încadrat în planul infracţional.
În ceea ce îl priveşte pe M.Z., acesta a fost lovit, la rândul său, cu bâte în cursul altercaţiei, iar loviturile i-au cauzat leziuni vindecabile înll-12 zile de îngrijire medicală (fila 93 dosar urmărire penală). Această parte civilă s-a împăcat în faza urmăririi penale cu inculpaţii N.S. şi A. şi, ca urmare, instanţa a reţinut că nu trebuie să se pronunţe decât asupra participării lui M.D.A. la comiterea faptei de lovire sau alte violenţe. Şi în cazul acestei fapte, au fost valabile consideraţiile de mai sus, referitoare la distincţia dintre noţiunile de participare şi autorat, la caracterul indiscutabil al comiterii unor acte de complicitate morală şi la absorbirea formei de participatie a complicităţii în forma de participatie a coautoratului. Săvârşirea de către inculpatul M.D.A. a unor acte nemijlocite de lovire a fost iniţial recunoscută (fila 62 dosar urmărire penală), apoi negată de inculpat, dar a rezultat din declaraţiile coinculpaţilor, coroborate cu declaraţiile părţii civile M.Z. şi ale martorului M.T., mai sus citate.
În drept, s-a reţinut că faptele inculpaţilor au fost în mod corect încadrate de prima instanţă în tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen. anterior coroborat cu art. 175 alin. (1) lit. i), alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 lit. a) din acelaşi cod, respectiv lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior.
Instanţa de apel a făcut şi aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior, referitoare la reducerea pedepsei în cazul solicitării judecării conform procedurii simplificate, date fiind cererile formulate în acest sens de inculpaţi în recurs şi faptul că textul legal nu condiţionează aplicarea sa de admiterea cererii de către instanţă.
În conformitate cu prevederile art. 334 C. proc. pen. anterior, instanţa de apel a pus în discuţie, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor M.D.A. şi N.A., prin reţinerea prevederilor referitoare la complicitate, din infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. anterior cu aplic, art. 75 lit. a) din acelaşi cod, în infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 20 şi art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. anterior şi art. 75 lit. a) din acelaşi cod.
S-a apreciat că schimbarea de încadrare este neîntemeiată întrucât, deşi actele celor doi inculpaţi au avut o contribţie redusă în cadrul atacului, ele reprezintă totuşi acte nemijlocite de comitere a infracţiunii de tentativă de omor, având în vedere că:
- actele de lovire ale celor doi se integrează împreună cu contribuţia celuilalt inculpat, N.S., care a aplicat lovitura cea mai periculoasă, într-o acţiune unică îndreptată nemijlocit împotriva vieţii victimei;
- la fel ca inculpatul N.S., cei doi au avut un rol dominant, nu doar accesoriu, în realizarea planului criminal. Retragerea oricăruia dintre aceştia din întreprinderea criminală ar fi făcut improbabilă realizarea ei în parametrii în care s-a realizat în fapt;
- poziţia lor subiectivă a fost intenţia lovirii victimei, cu consecinţa eventuală a morţii acesteia, iar nu intenţia de a-l ajuta pe inculpatul N.S. să lovească.
În schimb, la individualizarea pedepselor aplicabile şi a modalităţii de executare, instanţa de apel a avut în vedere caracterul disproporţionat de redus al contribuţiei celor doi inculpaţi, care au cauzat victimei leziuni minore, în măsura în care au fost neglijate în actele medico-legale, faţă de contribuţia inculpatului N.S., care a cauzat victimei fractura craniană şi punerea vieţii ei în primejdie, cu consecinţa reţinerii proporţiei reduse a contribuţiei inculpaţilor N.A. şi M.D.A. la săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor drept circumstanţă atenuantă judiciară, în conformitate cu prevederile art. 74 alin. (2) C. pen. anterior.
De asemenea, au fost avute în vedere şi celelalte criterii de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, între care împrejurările ce rezultă din referatele de evaluare (filele 100-113).
S-a reţinut că inculpatul M.D.A. este o persoană liniştită, după ce a fost părăsit de soţie, i s-a încredinţat custodia copilului minor, iar după comiterea faptei, a manifestat preocupare pentru soarta victimei K.Z., cu care are relaţii bune. Instanţa de apel i-a aplicat pedepse cu închisoarea, sub minimul special redus cu o treime, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat şi în limitele speciale reduse cu o treime conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe. Având în vedere dispoziţiile exprese ale art. 175 C. pen. anterior şi violenţa infracţiunii de tentativă de omor săvârşite, inculpatului i s-a aplicat pentru această infracţiune şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior, timp de 3 ani.
În baza art. 33 lit. b), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele stabilite.
Cu privire la inculpatul N.A., s-a reţinut că acesta este, potrivit referatului de evaluare, bine integrat în familie, lucrând în gospodăria părinţilor şi ca muncitor necalificat la o societate comercială. Spre deosebire de M.A.D., are manifestări agresive pe fondul consumului de alcool şi a fost cercetat pentru infracţiuni de violenţă şi infracţiuni silvice, dar fără să fi fost sancţionat. A exercitat presiuni asupra victimei K.Z. pentru împăcare. Instanţa de apel i-a aplicat şi acestui inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, o pedeapsă cu închisoarea, sub minimul special redus cu o treime conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior şi, având în vedere dispoziţiile exprese ale art. 175 C. pen. anterior şi violenţa infracţiunii săvârşite, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior, timp de 3 ani.
Cu privire la cei doi inculpaţi, instanţa de apel a apreciat că însăşi aplicarea unei pedepse constituie un avertisment suficient şi că, supuşi unui program de supraveghere, nu vor recidiva, chiar lăsaţi în libertate.
Ca urmare, faţă de aceştia, s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, pe câte un termen de încercare pe durata maximă prevăzută de art. 862 C. pen. anterior, corespunzător gravităţii faptelor comise. Le-au fost impuse măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen. anterior şi, dintre obligaţiile prevăzute de art. 863 alin. (3) lit. c) din acelaşi cod, aceea ca, pe durata termenului de încercare, să nu frecventeze barurile şi alte localuri unde se consumă băuturi alcoolice.
În conformitate cu prevederile art. 359 C. proc. pen. anterior, li s-a atras atenţia asupra prevederilor art. 844 C. pen. anterior, referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârşirii altei infracţiuni în termenul de încercare, precum şi în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere şi a obligaţiei stabilite de instanţă.
Referitor la inculpatul N.S., s-a reţinut că acesta are un comportament bun în familie şi la locul de muncă, însă, potrivit referatului de evaluare, este cunoscut în comunitate ca o persoană agresivă pe fondul consumului de alcool, a fost cercetat pentru infracţiuni de violenţă şi infracţiuni silvice, dar fără să fi fost sancţionat, iar potrivit declaraţiilor părţii civile K.Z., reproduse şi în referatul de evaluare, manifestă o atitudine de indiferenţă faţă de suferinţele sale şi a proferat ameninţări la adresa acesteia în cursul procesului. Instanţa de apel i-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea la minimul special şi, având în vedere dispoziţiile exprese ale art. 175 C. pen. anterior şi violenţa deosebită a loviturii aplicate victimei, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior, timp de 5 ani.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-a confiscat bâta ataşată dosarului, singura dintre beţele folosite în altercaţie ridicată de organele judiciare.
În baza art. 3 din Legea nr. 287/2009 privind punerea în aplicare a noului C. civ., din care reise aplicabilitatea, faţă de data faptei, a art. 998, 999 şi 1000 alin. (3) C. civ. din 1864, au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii N.A., N.S. şi M.D.A. să-i plătească părţii civile K.Z.:
- suma de 140.000 lei, cu titlu de daune morale, necesară pentru a compensa durerile fizice suferite, degradarea capacităţilor intelectuale ale victimei în perioada ulterioară şi disconfortul produs de sechelele încă manifeste;
- o rentă lunară în sumă de 300 lei, de la 19 august 2007, data faptei, până la însănătoşire, rezultând din aplicarea procentului de 10%, efort suplimentar pentru desfăşurarea activităţilor curente, stabilit prin expertiză medico-legală (filele 128, 132) la câştigul lunar al victimei anterior datei faptei, de circa 3000 lei lunar, rezultând din susţinerile părţii civile (fila 58 din Dosarul nr. 3830/96/2007 al Tribunalului Harghita, anexat la prezentul dosar) coroborate cu declaraţia martorului K.Ş. (fila 102 din dosarul primei instanţe).
Astfel cum a reţinut prima instanţă, s-a constatat că, în constituirea de parte civilă, K.Z. nu a solicitat decât daune morale şi renta lunară (fila 58 din Dosarul nr. 3830/96/2007 al Tribunalului Harghita, anexat la prezentul dosar şi fila 56 din dosarul primei instanţe), restul documentelor depuse de această parte referindu-se la cheltuieli circumscrise cheltuielilor judiciare (onorariu avocaţial, cheltuieli pentru prezentarea la proces, pentru realizarea, actelor medico-legale).
În baza art. 193 alin. (1), (2), (4) C. proc. pen. anterior, instanţa de apel a obligat pe fiecare dintre cei trei inculpaţi să plătească părţii civile K.Z. câte o sumă de 2.223 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând o treime din totalul de 6.669 lei, compus din:
- 1.460 lei, 1.000 lei, 1.500 lei şi 1.000 lei, onorarii avocaţiale (filele 116-118 din dosarul primei instanţe, fila 107 din prezentul dosar);
- 695,78 lei, contravaloarea unor servicii de consultanţă şi expertiză medicală şi de transport (fila 133 şi urm. din prezentul dosar);
- 1.013,78 lei, cheltuieli de transport (fila 56 şi urm. din dosarul primei instanţe).
Pentru aceste considerente, au fost admise apelurile formulate în cauză, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi, în rejudecare, s-a dispus conform celor de mai sus, fiind menţinute toate celelalte dispoziţii din hotărârea atacată.
În baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen. anterior, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea părţii civile M.Z. de acordare a cheltuielilor judiciare. S-a reţinut că intimatul a depus dovada unor cheltuieli la termenul din 12 aprilie 2013, însă, faţă de admiterea apelurilor formulate, apelanţii nu pot fi obligaţi la plata lor.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. anterior, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.
Împotriva deciziei penale anterior menţionate, în termen legal, au declarat recurs partea civilă K.Z. şi inculpaţii N.A. şi N.S.
Recurenţii inculpaţi au invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptelor, în sensul reţinerii infracţiunii prev. de art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. şi, pe cale de consecinţă, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., să se reducă în mod corespunzător pedepsele.
Recurentul parte civilă K.Z. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior şi a solicitat reformarea ambelor hotărâri, urmând a se constata că, prin modul de individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de apel a soluţionat în mod eronat pretenţiile sale pe latură civilă.
Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul recurenţilor inculpaţi, de apărătorul recurentului parte civilă K.Z. şi de cel al intimatului inculpat M.D.A., precum şi ultimul cuvânt al recurenţilor inculpaţi N.A. şi N.S., au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Prealabil, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
Astfel, Înalta Curte, examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu cauza, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, constată ca fiind fondat recursul declarat de inculpatul N.S., prin prisma dispoziţiilor art. 5 C. pen.
Potrivit textului, „în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă".
În speţă, infracţiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen. anterior coroborat cu art. 175 alin. (1) lit. i), alin. (2) din acelaşi cod, era pedepsită (anterior intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.) cu închisoare de la 7 ani şi 6 luni la 12 ani şi 6 luni şi interzicerea unor drepturi.
Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi putea fi aplicată, conform C. pen. anterior, pe o durată de la 1 la 10 ani.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., infracţiunea de tentativă la omor (în noua reglementare, săvârşirea faptei în loc public nu mai constituie o agravantă) se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Cât priveşte pedeapsa complementară, aceasta poate fi aplicată, conform art. 66 C. pen., pe o durată de la 1 la 5 ani.
Raportat la limitele de pedeapsă minime şi maxime prevăzute pentru infracţiunea de omor, în forma tentativei, se constată că legea mai favorabilă pentru inculpatul N.S. este legea nouă.
Ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul N.S. împotriva Deciziei penale nr. 63/A din 9 decembrie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Va casa, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 147 din 9 august 2010 a Tribunalului Harghita, numai cu privire la acest inculpat şi numai cu privire la încadrarea juridică a faptei, aplicarea legii penale mai favorabile şi cuantumul pedepsei şi, rejudecând în aceste limite:
În baza art. 386 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei din tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen. anterior coroborat cu art. 175 alin. (1) lit. i), alin. (2) C. pen. anterior şi cu aplicarea art. 75 lit. a) din acelaşi cod şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior, în infracţiunea prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi va reduce pedeapsa aplicată inculpatului N.S., de la 5 ani închisoare, la 4 ani închisoare.
În baza art. 67 C. pen., va aplica inculpatului N.S. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
În ceea ce priveşte recursul inculpatului N.A., Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut în favoarea acestuia circumstanţe judiciare atenuante, care nu se mai regăsesc în legea nouă şi, ca atare, legea penală mai favorabilă este legea veche.
Recursul părţii civile K.Z. nu poate fi primit, în lipsa unui caz de casare care să permită instanţei de recurs reformarea hotărârilor sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate de instanţele anterioare.
Prin urmare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă K.Z. şi de inculpatul N.A. împotriva aceleiaşi decizii penale.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul parte civilă şi recurentul inculpat N.A. vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul inculpat N.S., până la prezentarea apărătorului ales şi pentru intimatul inculpat M.D.A., se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei, conform disp ozitivului.
Onorariul cuvenit interpretului de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat inculpatul N.S. împotriva Deciziei penale nr. 63/A din 9 decembrie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 147 din 9 august 2010 a Tribunalului Harghita, numai cu privire la acest inculpat şi numai cu privire la încadrarea juridică a faptei, aplicarea legii penale mai favorabile şi cuantumul pedepsei şi, rejudecând în aceste limite:
În baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. anterior raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen. anterior coroborat cu art. 175 alin. (1) lit. i), alin. (2) C. pen. anterior şi cu aplicarea art. 75 lit. a) din acelaşi cod şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior, în infracţiunea prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi reduce pedeapsa aplicată inculpatului N.S., de la 5 ani închisoare, la 4 ani închisoare.
În baza art. 67 C. pen., aplică inculpatului N.S. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă K.Z. şi de inculpatul N.A. împotriva Deciziei penale nr. 63/A din 9 decembrie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind şi pe inculpatul M.D.A.
Obligă recurentul parte civilă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat N.A. la plata sumei de 275 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat N.S. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.D.A., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2225/2014. Penal. Infracţiunea de spălare de... | ICCJ. Decizia nr. 2483/2014. Penal → |
|---|
