ICCJ. Decizia nr. 2225/2014. Penal. Infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor (art. 279 C.p., Legea 295/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2225/2014
Dosar nr. 33545/3/2010
Şedinţa publică din data de 2 iulie 2014
Investită cu soluţionarea recursului declarat de Parchet, deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată:
Hotărârea Instanţei de fond,
Prin sentinţa penală nr. 577/F din data de 04 iulie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 335455/3/2010, s-au hotărât următoarele:
I. Respinge ca neîntemeiate cererile de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare formulate de inculpaţii J.R.C. şi D.S.D.
Admite cererile de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare formulate pentru inculpaţii S.C.E.I. şi C.H.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare, după cum urmează:
- pentru inculpatul S.C.E.I., din infracţiunile prevăzute de: art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 din Legea nr. 297/2004, rap. la art. 244 alin. (1), alin. (5) lit. a) pct. 2 şi lit. b) şi alin. (7) lit. a), art. 245 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de: art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2 şi lit. b) şi alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 279 alin. (1) rap. la art. 245 alin. (1) şi (2) lit. a) rap. la art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 279 alin. (1) rap. la art. 245 alin. (1) rap. la art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
- pentru inculpata S.M., din infracţiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
- pentru inculpatul C.H., din infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1), combinat cu art. 248 din Legea nr. 297/2004, rap. la art. 245 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) combinat cu art. 244 alin. (1), alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunile prevăzute de: art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2, alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004; art. 279 alin. (1) rap. la art. 245 alin. (1), (2) lit. a) şi la art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
- pentru inculpatul C.G., din infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 din Legea nr. 297/2004, rap. la art. 244 alin. (1), alin. (5) lit. a) pct. 2 şi lit. b) şi alin. (7) lit. a), art. 245 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi art. 246 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunile prevăzute de: art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2, lit. b) şi alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 279 alin. (1) rap. la art. 245 alin. (1) şi (2) lit. c), rap. la art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 279 alin. (1) rap. la art. 246 alin. (1) lit. a) rap. la art. 245 alin. (2) lit. c) şi la art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
- pentru inculpatul I.A., din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, combinat cu art. 248, rap. la art. 244 alin. (1), alin. (5) lit. a) pct. 2 şi lit. b) şi alin. (7) lit. a), art. 245 alin. (1), alin. (2) lit. c) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunile prevăzute de: art. 26 C. pen. rap. la 279 alin. (1) rap. la art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2, lit. b) şi alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 279 alin. (1) rap. la art. 245 alin. (1), (2) lit. c), rap. la art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
- pentru inculpatul D.S.D., din infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1), combinat cu art. 248 şi art. 246 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 297/2004, rap. la art. 244 alin. (1), alin. (4), alin. (5) lit. a) pct. 2 şi lit. b) şi alin. (7) lit. a), art. 245 alin. (1), alin. (2) lit. c) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunile prevăzute de: art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2, lit. b) şi alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 279 alin. (1) rap. la art. 245 alin. (1)şi (2) lit. x) rap. la art. 244 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 279 alin. (1) rap. la art. 246 alin. (1) lit. a) şi b), art. 245 alin. (2) lit. c) şi la art. 244 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
II. 1. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal faţă de inculpatul S.C.E.I., domiciliat în municipiul Cluj-Napoca, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de: manipularea pieţei de capital, în formă continuată, prevăzută de art. 279 alin. (1) rap. La art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2 şi lit. b) şi alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; utilizare de informaţii privilegiate, în formă continuată, prevăzută de art. 279 alin. (1) rap. la art. 245 alin. (1) şi (2) lit. a) rap. la art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., utilizare de informaţii privilegiate, în formă continuată, prevăzută de art. 279 alin. (1) rap. la art. 245 alin. (1) rap. la art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi spălare de bani, în formă continuată, prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a decesului inculpatului (la data de 21 martie 2011).
2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpata S.M., domiciliată în municipiul Cluj-Napoca, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, în formă continuată, prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
3. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpata C.D.M., domiciliată în municipiul Cluj-Napoca, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la manipularea pieţei de capital, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2 şi lit. b) şi alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
4. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită pe inculpatul C.H., domiciliat în Cluj-Napoca, jud. Cluj, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de manipularea pieţei de capital, prevăzută de art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2, alin. (7) lita) din Legea nr. 297/2004.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de utilizare de informaţii privilegiate, prevăzută de art. 279 alin. (1) rap. la art. 245 alin. (1), (2) lit. a) şi la art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.
5. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul C.G., domiciliat în Grecia, cu reşedinţa în România, Bucureşti, sector 1, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de manipularea pieţei de capital, în formă continuată, prevăzută de art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2, lit. b) şi alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de utilizare de informaţii privilegiate, în formă continuată, prevăzută de art. 279 alin. (1) rap. la art. 245 alin. (1) şi (2) lit. c), rap. la art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de dezvăluire de informaţii privilegiate, prevăzută de art. 279 alin. (1) rap. la art. 246 alin. (1) lit. a) rap. la art. 245 alin. (2) lit. c) şi la art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.
6. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. Rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpatul I.A., domiciliat în Grecia, cu reşedinţa în România Bucureşti, sector 1, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la manipularea pieţei de capital, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la 279 alin. (1) rap. la art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2, lit. b) şi alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. Rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la utilizare de informaţii privilegiate, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 279 alin. (1) rap. la art. 245 alin. (1), (2) lit. c), rap. la art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
7. În baza art. H pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul D.S.D., domiciliat în municipiul Cluj-Napoca, jud. Cluj, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de manipularea pieţei de capital, în formă continuată, prevăzută de art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 rap. La art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2, lit. b) şi alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 1l pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de utilizare de informaţii privilegiate, în formă continuată, prevăzută de art. 279 alin. (1) rap. la art. 245 alin. (1) şi (2) lit. c) rap. la art. 244 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de dezvăluire de informaţii privilegiate, în formă continuată, prevăzută de art. 279 alin. (1) rap. la art. 246 alin. (1) lit. a) şi b), art. 245 alin. (2) lit. c) şi la art. 244 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
8. În baza art. 1l pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul J.R.C., domiciliat în municipiul Arad, jud. Arad, f.f.l. în loc. Pecica, jud. Arad, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de manipularea pieţei de capital, în formă continuată, prevăzută de art. 279 alin. (1) rap. La art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2, lit. b) şi alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
III. În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., dispune ridicarea în tot a sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa din 12 februarie 2010 (Dosar nr. 20/D/P/2009) a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C. O. T .- Serviciul Teritorial Cluj asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor S.C.E.I. şi S.M., menţinut în parte prin încheierea din 5 aprilie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, (Dosar nr. 33545/3/2010), până la concurenţa sumei de 4.610.297,87 lei, asupra contului depozit euro de la B.T. S.A., aparţinând inculpatului S.C.E.I. şi asupra bunurilor enumerate la pct. 2 din procesul-verbal din 19 februarie 201.0 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Cluj (Dosar nr. 20/D/P/2009), aparţinând inculpatei S.M., respectiv: suma de 8.566,53 lei aflată în contul deschis la B.T. al inculpatei S.M.; 20 de titluri de stat aflate în custodia B.T. în valoare de 2.000.000 euro, respectiv 8.257.400 lei; 622 de acţiuni ale emitentului SC C.N. SA; 1859 de acţiuni ale emitentului B.T..
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., dispune ridicarea în parte a sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa din 17 martie 2010 (Dosar nr. 20/D/P/2009) a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și J.ustiție - D.I.I.C.O.T- Serviciul Teritorial Cluj asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului C.H., astfel cum au fost evidenţiate în Procesul-verbal din 25 martie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj (Dosar nr. 20/D/P/2009), cu excepţia a 7.941.204 acţiuni ale emitentului S.I.F. Banat - Crișana (simbol S.I.F. 1), cu privire la care menţine măsura sechestrului asigurător până la concurenţa sumei de 11.699.576,13 lei (calculată având în vedere preţul de deschidere pe B.V.B. de la data punerii în executare a hotărârii).
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit prin:
- Ordonanţa din 3 iunie 2010 (Dosar nr. 20/D/P/2009) a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Cluj asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului C.G.;
- Ordonanţa din 17 martie 2010 (Dosar nr. 20/D/P/2009) a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Cluj asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului I.A.
IV. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, onorariile apărătorilor din oficiu (câte 400 lei pentru fiecare inculpat asistat) urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut: Prin rechizitoriul nr. 191D/P/2010 din data de 9 iulie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj au fost trimişi în judecată inculpaţii:
1. S.C.E.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de: art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 din Legea nr. 297/2004, rap. la art. 244 alin. (1), alin. (5) lit. a) pct. 2 şi lit. b) şi alin. (7) lit. a), art. 245 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,
2. S.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
3. C.D.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen., rap. la art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2 şi lit. b) şi alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
4. C.H., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 279 alin. (1), combinat cu art. 248 din Legea nr. 297/2004, rap. la art. 245 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) combinat cu art. 244 alin. (1), alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
5. C.G., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 din Legea nr. 297/2004, rap. la art. 244 alin. (1), alin. (5) lit. a) pct. 2 şi lit. b) şi alin. (7) lit. a), art. 245 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi art. 246 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
6. I.A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, combinat cu art. 248, rap. la art. 244 alin. (1), alin. (5) lit. a) pct. 2 şi lit. b) şi alin. (7) lit. a), art. 245 alin. (1), alin. (2) lit. c) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen
7. D.S.D., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 279 alin (1), combinat cu art. 248 şi art. 246 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 297/2004, rap. la art. 244 alin. (1), alin. (4), alin. (5) lit. a) pct. 2 şi lit. b) şi alin. (7) lit. a), art. 245 alin. (1), alin. (2) lit. c) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi
8. J.R.C., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 din Legea nr. 297/2004 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2 și lit. b) şi alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În fapt s-a reţinut, în esenţă, că:
Inculpatul S.C.E.I., în perioada 15 mai 2009-10 decembrie 2009 a acţionat în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în mod concertat cu ceilalţi inculpaţi, pe baza informaţiilor privilegiate obţinute de la inculpatul D.S.D., achiziţionând în mod repetat, de pe piaţa B.V.B., pe contul inculpatei C.D.M., soacra sa, un număr total de 43.646.740 titluri T.L.V. ale emitentului B.T. S.A. în valoare totală de 74.797.448,34 lei, în scopul asigurării unei poziţii dominante asupra cererii şi ofertei acestor titluri, pentru crearea unor condiţii incorecte de tranzacţionare şi în scopul ascunderii identităţii deţinătorului real, precum şi aceea de a folosi informaţia privilegiată cunoscută încă din toamna anului 2008 (în calitatea sa de membru al Consiliului de Administraţie al B.T. S.A.), referitoare la intenţia B.C. P.C. Ltd, Nicosia, Cipru (H.E. 165) de a achiziţiona un pachet semnificativ de acţiuni emise de B.T. S.A. (titlul T.L.V.), vânzând în data de 07 decembrie 2009, prin intermediul inculpatei C.D.M., toate acţiunile achiziţionate deţinute la acel moment, (33.600.000 titluri T.L.V.) la preţul de de 80.640.000,00 lei cumpărătorului B.C. P.C. Ltd, Nicosia, Cipru (H.E. 165).
Acelaşi inculpat, în scopul ascunderii originii ilicite şi a adevăratei provenienţe a sumei de bani provenită din săvârşirea infracţiunii de manipulare a pieţei de capital (80.640.000,00 lei), a efectuat mai multe operaţiuni financiare în cursul lunii decembrie 2009, ulterior datei de 10 decembrie 2009, împreună cu inculpata S.M.
Inculpata S.M., după data de 10 decembrie 2009, în scopul ascunderii originii ilicite şi a adevăratei provenienţe a sumei de 12.880.803,02 lei - provenită ca urmare a manoperelor depuse de inculpatul S.C.E.I., de manipulare a pieţei de capital, a convertit-o în euro, rezultând 3.0 32.561,04 euro, din care prin semnarea unor ordine de plată 1.010.853,68 euro au fost transferaţi în contul numitei S.L.S. (fiica celor doi inculpaţi), iar diferenţa a fost utilizată pentru achiziţionarea a 20 de obligaţiuni emise de M.F.P. la data de 11 noiembrie 2009 cu scadenţa în data de 10 noiembrie 2012, la valoarea nominală de 100.000 euro pe unitate.
Inculpata C.D.M., în perioada 15 mai 2009-10 decembrie 2009, în baza unei înţelegeri cu inculpatul S.C.E.I. - membru în Consiliului de Administraţie al B.T., a încheiat un contract de servicii financiare cu S.S.I.F. I.F.B. F. Arad, acordând astfel sprijin material inculpatului în vederea tranzacţionării, în mod repetat în baza unei rezoluţii infracţionale unice, pe piaţa B.V.B., a unui număr total de 43.646.740 titluri T.L.V. ale emitentului B.T. S.A. în valoare totală de 74.797.448,34 lei şi, în aceeaşi perioadă, a semnat ordinele de tranzacţionare emise în realitate de către inculpat, ordine de plată în alb, şi a semnat documente justificative solicitate de către C.N.V.M., în scopul asigurării unei poziţii dominante asupra cererii şi ofertei acestor titluri, pentru crearea unor condiţii incorecte de tranzacţionare şi în scopul ascunderii identităţii deţinătorului real, şi a calităţii acestuia de persoană iniţiată (insider).
Inculpatul C.H., în perioada 2008-2009, a aflat informaţii privilegiate referitoare la intenţia B.C. P.C. Ltd, Nicosia, Cipru (H.E. 165) de a achiziţiona un pachet semnificativ de acţiuni emise de SC B.T. SA. Tranzacţionate pe B.V.B. cu simbolul T.L.V. iar ulterior în data de 07 decembrie 2009, folosind informaţia privilegiată a vândut în cadrul a două tranzacţii, prin intermediul societăţii off shore D. Ltd cu sediul în Cipru, (controlată tot de inculpat) un număr total de 8.918.671 titluri T.L.V. în valoare totală de 21.404.762,52 lei, cumpărătorului B.C. P.C. Ltd, Nicosia, Cipru (H.E. 165).
Inculpatul C.G., în perioada 2008-2009, în calitatea sa de director general al B.C. P.C. Ltd, Nicosia, Cipru (H.E. 165) - Sucursala România,, a obţinut informaţii privilegiate privind faptul că B.T. intenţiona să identifice un investitor strategic precum şi că banca al cărei angajat era urmează să cumpere un pachet semnificativ de titluri T.L.V. emise de B.T., a divulgat această din urmă informaţie inculpaţilor S.C.E.I. şi C.H. şi în înţelegere cu aceştia, şi cu sprijinul inculpatului I.A. folosind cele două informaţii privilegiate, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a acţionat concertat, încheind mai multe tranzacţii cu titluri T.L.V., cumpărând în perioada 17 noiembrie 2009 - 15 decembrie 2009 în total 3.541.500 acţiuni la valoarea totală de 7.897.545,00 lei, pe contul inculpatului I.A., în zilele de 7 decembrie 2009 şi, respectiv, 15 decembrie 2009 de la inculpaţii S.C.E.I., C.H. (prin societatea off shore D. Ltd) şi I.A. un număr total de 46.060.171 acţiuni pe contul B.C.
Inculpatul I.A., având cunoştinţă despre împrejurarea că banca al cărei angajat era urmează să cumpere un pachet semnificativ de titluri T.L.V. emise de B.T., şi-a deschis un cont de client la S.S.I.F. I.F.B. F. Arad, pe care apoi 1-a pus la dispoziţia inculpatului C.G., care a folosit informaţia privilegiată obţinută şi în perioada 17 noiembrie 2009 - 15 decembrie 2009 a încheiat mai multe tranzacţii de cumpărare de titluri T.L.V., achiziţionând în total 3.541.500 acţiuni la valoarea totală de 7.897.545,00 lei, iar ulterior, la data de 15 decembrie 2009 a vândut pe B.V.B., către B.C. P.C. Ltd, Nicosia, C.F.P.R.U. (H.E. 165) întregul pachet de acţiuni dobândit în modalitatea arătată, obţinând un profit brut de 196.505,00 lei.
Inculpatul D.S.D., în perioada 8 septembrie 2009 - 11 decembrie 2009, a divulgat informaţii privilegiate inculpatului S.E.C.I. (comunicându -i preţul şi cantitatea ordinelor de tranzacţionare emise de către alţi clienţi, înainte de a introduce aceste ordine în piaţă) în scopul achiziţionării de către acesta a pachetelor de acţiuni T.L.V., creând astfel condiţii incorecte de tranzacţionare, şi de asemenea a acţionat concertat cu inculpaţii S.C.E.I. şi J.R.C. (încheind mai multe tranzacţii cu acţiuni T.L.V.), creând condiţii incorecte de tranzacţionare, dând semnale false cu privire la cererea, oferta şi preţul unor acţiuni, menţinând preţul acestora la un nivel artificial.
Inculpatul J.R.C., în perioada 15 mai 2009-10 decembrie 2009, în calitate de A.S.I.F. al inculpatei C.D.M., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a emis toate ordinele de tranzacţionare pe numele inculpatei, ascunzând identitatea reală a titularului contului, inculpatul S.C.E.I., care avea şi calitatea de persoană iniţiată (insider) pe simbolul T.L.V., a introdus mai multe ordine de tranzacţionare pe numele inculpatei C.D., în mod concertat, cu inculpatul D.D.S., A.S.I.F. la SC S.S.I.F. B.T. S. SA, creând astfel condiţii incorecte de tranzacţionare dând semnale false cu privire la cererea, oferta şi preţul unor acţiuni, menţinând astfel preţul acestora la un nivel artificial, a introdus în două situaţii atât ordinul de vânzare cât şi cel de cumpărare ambele transmise de către inculpatul S.C.E.I., transferând formal un număr de 1.972.500, respectiv 1.206.000 acţiuni T.L.V., între conturile inculpatului, al inculpatei C.D.M. şi, respectiv, al SC A.S. SA (firmă controlată de inculpatul S.C.E.I.).
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţiile inculpaţilor J.R.C., C.G. şi I.A.; declaraţiile martorilor M.M.L., R.R.C., P.l.O., N.M.S., G.A.G., J.C.M., N.T.L., T.C., T.N., B.R., N.S., P.C.C., E.A., D.E., M.O., C.B., C.I.C., C.A., R.L.E., B.L.I., N.P.D., C.R.I., C.N., Ş.D.M., L.C.M.C. şi V.F.; înscrisuri (documente transmise de S.S.I.F. I.F.B. F. S.A. Referitoare la tranzacţiile cercetate, S.S.I.F. A.F., C.N.V.M., SC D.C. SA, B.T. S.A.; răspunsuri ale SC A.B.R. SA, B.C. România, S.S.I.F. I.F.B. F. SA, SC R.C.I. SA, S.S.I.F. SC B.T. S. SA, S.S.I.F. A.F., SC B.V.B. SA, SC D.C. SA, SC C.N.V.M., SC B.T. SA, B.R.D., C.B., M.K.B. R.B., V. România, O. România, SC T. SA); proces-verbal al B.C.C.O. Cluj-Napoca din data de 23 aprilie 2010; procese-verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor telefonice purtate de S.C.E.I. şi C.H.; procese -verbale de efectuare a percheziţiilor domiciliare (la S.C. - din data de 12 februarie 2010, C.D. - din data de 12 februarie 2010, SC S.L. SA şi autoturisme - din data de 12 februarie 2010, SC P. SRL - din data de 01 martie 2010, la SC N.C.T. SA - din data de 01 martie 2010); procese-verbale de efectuare a percheziţiilor de sisteme informatice. S-au întocmit procese-verbale de constatare (tranzacţii - C.D.M., C. Ltd, I.A., tranzacţie 130.000 acţiuni T.L.V., procente titluri T.L.V. achiziţionate de B.C. P.C. Ltd, de la hotel C.P., identificare 5 e-mail-uri ale S.C.E.I., e-mail S.C.E.I. către S.S.I.F. I.F.B. F. S.A., contracte de împrumut şi tabele, transferuri directe titluri T.L.V., extrase de cont D. Ltd Cipru la SC A.B.R. SA, articole presă seminar Sinaia, articole presă zvonuri vânzare B.T. S. A, documente garanţii reale mobiliare - D. Ltd Cipru, C. Ltd Cipru, C. Ltd -, consultare documente ridicate de la SC P. SRL, acte semnate reprezentanţi persoane juridice nerezidente, contracte de împrumut - Ş.D.M., B.R., cotaţii T.L.V. pentru data de 07 decembrie 2009, convorbiri J.R.C. şi S.C.E.I. în data de 07 decembrie 2009, precum şi SC R.C.I. SA, destinaţii sume D. Ltd Cipru, extrase de cont C.H., S.C.E.I.), procese-verbale de localizare, precum şi un proces-verbal de filaj (dosar Parchet, vol. 27, fila 192).
În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpaţii S.M., C.H., C.G., I.A., D.S.D. şi J.R.C. (dosar Tribunal, vol. II), martorii R.R.C. - director general al B.T., P.l.O. - fost membru în Consiliul de Administraţie al B.T., N.M.S. - directorul executiv al B.T., G.A.G. - director adjunct la S.S.I.F. Banat Crişana Arad, fost membru în Consiliul de Administraţie al B.T., J.C.M. - membru în Consiliul de Administraţie al B.T., N.T.L. - acţionar la B.T., director general la B.T.L., N.S., T.N. - director general adjunct al B.T., T.C., B.R., P.C.C. - agent de bursă la S.S.I.F. R.C.I. SA, E.A. - trader la S.S.I.F. R.C.I. SA, D.E. - şeful Departamentului de Trading din cadrul S.S.I.F. R.C.I. SA, M.O. - director general adjunct la S.S.I.F. I.F.B. F. Arad, C.B. - director pieţe de capital în cadrul S.S.I.F. R.C.I. SA, Chiorean Ioan -Ciprian, din cadrul departamentului juridic al B.C., R.L.D., B.L.I., N.P.D., C.R.I., C.N. -director al Direcţiei de Supraveghere a B.N.R., Ş.D.M., L.C.M.C. şi V.F. - fost angajat la M.L. (filele 268 - 273 vol. I şi II dosar Tribunal) - din acte - şi N.V., I.M., P.Ş. - contrapărţile unora dintre tranzacţiile prin care inculpatul S.C.E.I. a achiziţionat pe contul inculpatei C.D.M. titluri T.L.V., S.A. - broker la S.S.I.F. B.T. SA, care a introdus ordinul de vânzare pentru clientul V.V., H.R. - director al B.T. A.M., contraparte în cadrul tranzacţiei D. din 9 noiembrie 2009, N.K. - director general al B.C. Nicosia, P.P. - avocat consultant al B.C. (dosar Tribunal, vol. II) - încuviinţaţi inculpaţilor - şi au fost depuse înscrisuri de către inculpaţi (vol. II-VI dosar Tribunal), inclusiv rapoarte cuprinzând analize de specialitate privind tranzacţiile efectuate, aplicarea Directivei privind abuzul de piaţă la nivelul U.E., B.T., tranzacţiile din contul inculpatului A.D.I., deschis la B.C. C. Ltd (vol. III şi V dosar Tribunal).
Inculpata C.D.M. nu s-a prezentat, fiind reprezentată de apărători aleşi şi nemaifiind, astfel, citată, faţă de dispoziţiile art. 291 alin. (3) C. proc. pen., la termenul din 7 iunie 2011 trimiţând la dosarul cauzei un memoriu.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
A. Procedura iniţiată de B.T. în toamna anului 2008, de identificare a unui potenţial investitor strategic, şi presupusele negocieri ce au avut loc în anul 2009 între inculpaţii C.H. şi S.C.E.I., pe de o parte, şi C.G. şi I.A., pe de altă parte, vizând intrarea B.C. în acţionariatul B.T. cu o participaţie de aproximativ 10% din capitalul social:
În toamna anului 2008, confruntându-se cu o serie de informaţii false apărute pe piaţă legate de o eventuală prăbuşire a băncii şi cu debutul crizei economice mondiale, B.T. a încheiat cu banca de investiţii M.L. un contract de consultanţă în vederea testării pieţei internaţionale pentru identificarea unor eventuale surse de împrumuturi ori a unor potenţiale bănci dispuse să analizeze posibilitatea unei investiţii, procedura de consultanţă derulându-se în perioada octombrie 2008 - iunie 2009.
Până la sfârşitul anului 2008 situaţia financiară a B.T. s-a stabilizat, ca urmare a împrumuturilor acordate de către B.E.R.D., instituţie care se afla deja în acţionariatul B.T. cu aproximativ 15% din capitalul social, de I.F.C. (D.I.B.M.) şi de B.N.R.
În continuarea procesului de consultanţă, B.T., cu consilierea M.L., a constituit o bază de date virtuală (data room) care putea fi accesata pe internet, cu scopul de a fi pusă la dispoziţia potenţialilor investitori pentru ca aceştia să -şi poată face o părere mai clară despre starea şi potenţialul băncii şi să analizeze oportunitatea realizării unei investiţii în deplină cunoştinţă de cauză. Baza de date a fost constituită în octombrie 2008 şi a fost închisă în luna iunie 2009, de constituirea şi gestionarea accesului la aceasta ocupându-se directorul executiv al B.T., martora N.M.S.
Aceasta bază de date conţinea date publice care nu făceau parte din categoria celor „price sensitive", în sensul că publicarea lor nu ar fi avut impact asupra preţului acţiunilor pe piaţă.
N.B.G. (B.N.G.) a fost prima care a accesat baza de date, în perioada octombrie - noiembrie 2008, fiind urmată, în iarna 2008 - 2009, de S.G. şi M., şi abia în primăvara anului 2009 - de B.C.
Pentru asigurarea accesului la baza de date, băncile care au dorit consultarea acesteia au încheiat acorduri de confidenţialitate cu B.T. pentru obţinerea parolei de acces, acordul încheiat cu B.C. fiind datat 24 aprilie 2009, procedura de consultare iniţiată de această bancă durând 4-5 zile.
In total, au fost identificate 6 bănci dispuse să analizeze oportunitatea şi rentabilitatea unei potenţiale investiţii în B.T.: S.G., B.N.P. P., R.B., N.B.G., M. şi B.C. Singura care a trimis o ofertă -neangajantă - de cumpărare a fost M. (M.I.G.); această ofertă a fost supusă mai multor condiţii, inclusiv avizul B.N.R., care însă nu a fost obţinut.
În data de 23 septembrie 2009, la o şedinţă în cadrul B.E.R.D. (acţionar semnificativ la B.T.), poziţia acesteia a fost de a nu continua procesul de consultanţă şi identificare a unui investitor pentru B.T. Ulterior, şi ceilalţi membrii ai consiliului de administraţie al B.T. au fost anunţaţi cu privire la această poziţie, cu care au fost de acord.
Acestea rezultă din înscrisurile aflate la dosar (dosar Tribunal, vol. IV, filele 105 -106, 112, 135-146), cu care se coroborează cu declaraţiile martorilor N.M.S., N.K., J.C., P.l.O., R.R., V.F.
în perioada octombrie 2008 - decembrie 2009, B.T. nu a fost niciodată informată de intenţia B.C. de a achiziţiona acţiuni T.L.V. şi nu au existat niciodată negocieri între conducerile celor două bănci pe această temă, astfel cum rezultă din declaraţiile date în faţa instanţei de martorii R.R., T.N., N.M., G.A.G., J.C., N.T.L., P.l., V.F., N.K. şi de inculpatul H.C., precum şi din Adresa din 10 ianuarie 2011 a B.T. (dosar Tribunal, vol. TV, fila 110).
La începutul lunii noiembrie 2009, inculpatul C.G. -directorul general al B.C. Public, Nicosia, Cipru - Sucursala România, potrivit dispoziţiilor primite de la B.C., Nicosia i-a cerut inculpatului I.A. - sanctioning/credit risk manager în cadrul B.C., Nicosia Cipru -Sucursala România să îşi deschidă un cont la o societate de servicii şi investiţii financiare din România, pe care să achiziţioneze acţiuni pentru B.C., Nicosia, Cipru, urmând ca fondurile necesare tranzacţiei să fie furnizate de către bancă, sub forma unui împrumut acordat inculpatului I.A., prin sucursala din Cipru, orice profit sau pierdere de pe urma acestora tranzacţii urmând să profite, respectiv, să fie suportate de bancă.
Scopul deschiderii acestui cont de tranzacţionare a fost acela de a testa lichiditatea pieţei de capital din România, în ceea ce priveşte o serie de acţiuni ale unor societăţi din domeniul financiar (în principal S.I.F.-uri şi B.T.), având în vedere faptul că B.C. acordase în ultimii ani împrumuturi semnificative garantate cu astfel de titluri.
În condiţiile crizei economice globale, valoarea unora dintre aceste simboluri scăzuse în anumite momente chiar şi cu până la 90% din valoarea pentru care au fost constituite drept garanţii, garanţii a căror executare B.C. trebuia să o evalueze, sub presiunea autorităţii de reglementare din Cipru.
La sugestia conducerii executive a B.C. Nicosia, având în vedere apropiata întâlnire de afaceri între reprezentanţi ai B.C. şi ai B.T., din 9 noiembrie 2009 (între cele două bănci existând legături de afaceri încă din anul 2007 - dosar Tribunal, vol. V, filele 157-191), inculpatul C.G. a luat legătura cu inculpatul C.H., solicitându-i sprijin în vederea deschiderii acelui cont de tranzacţionare.
Acesta, la rândul său, a apelat la inculpatul S.C.E.I. - membru al Consiliului de Administraţie al B.T., care îi era şi prieten, şi despre care cunoştea că este un investitor vechi, pasionat şi foarte priceput pe piaţa de capital. (în acest sens, declaraţiile inculpaţilor C.G., I.A., care se coroborează cu cele ale martorilor N.K., P.P.).
La data de 9 noiembrie 2009, inculpaţii C.H., S.C.E.I., C.G. şi I.A. s-au întâlnit la „Restaurantul sportiv W.S.B.", situat în municipiul Cluj-Napoca, fapt recunoscut de inculpaţi. Potrivit declaraţiilor inculpaţilor C.H., C.G. şi I.A., care se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar (dosar Tribunal, vol. V, filele 15-40, 95-156), scopul principal al întâlnirii a fost discutarea unor proiecte comune de finanţare, acordarea unor linii de credite pentru BT Leasing şi alte subsidiare ale B.T., precum şi evaluarea oportunităţii acordării unei linii de finanţare pentru proiectul Iulius Mall.
Inculpatul I.A. a participat la acea întâlnire pentru un scurt interval de timp, completând şi semnând contractul prin care îşi deschidea un cont de client la Societatea de servicii de investiţii financiare (S.S.I.F.) I.F.B. F. S.A. (dosar Parchet, vol. l, filele 148-179), formularul fiindu -i dat de inculpatul S.C.E.I., în legătură cu care inculpaţii C.G. şi I.A. au avut impresia că reprezintă societatea de intermediere. Ulterior, inculpatul I.A. a pus la dispoziţia inculpatului C.G. contul de email indicat în contract ca modalitate de transmitere a ordinelor de tranzacţionare. Contul deschis la S.S.I.F. I.F.B. F. SA a fost unul de tip discreţionar (intermediarul fiind împuternicit de către client să efectueze toate operaţiunile legate de administrarea portofoliului) până la data de 7-8 decembrie 2009, la o săptămână după încheierea contractului inculpatul C.G. solicitând societăţii de investiţii, potrivit instrucţiunilor primite de la B.C. Nicosia, realizarea pe contul deschis a unui portofoliu echilibrat de instrumente financiare, în special T.L.V. şi S.I.F. 1. (a se vedea Cererea de deschidere de cont, ataşată contractului de brokeraj, care la secţiunea 14: „Sunteţi de acord cu autorizarea discreţionară?" are bifată căsuţa „Da (Yes)" - dosar Parchet, vol. l, fila 166, declaraţiile inculpaţilor C.G., I.A., C.H., J.R.C., care se coroborează cu cele ale martorului M.O.).
În perioada 18-23 noiembrie 2009, inculpaţii C.H. şi S.C.E.I. s-au deplasat în Grecia, la Atena. Potrivit declaraţiei inculpatului C.H., care se coroborează cu cele ale inculpatei S.M. şi cu înscrisurile depuse la termenul din 7 iunie 2011 (dosar Tribunal, vol. II, filele 339-342) scopul deplasării 1-a reprezentat o întâlnire programată a inculpatului S.C.E.I. cu nişte parteneri de afaceri greci, împreună cu care urmărea înfiinţarea unei companii în Grecia pentru distribuirea produselor petroliere ale companiei americane E.M., inculpatul deţinând compania S.L., unul dintre cei mai importanţi distribuitori de produse E.M. în România, care urmărea o extindere regională în Sud - Estul Europei; prezenţa inculpatului C.H. la această întâlnire s-a datorat rugăminţii inculpatului S.C.E.I., care dorea şi un acord de principiu pentru finanţarea investiţiei pe care intenţiona să o facă la Atena; întrucât discuţiile au fost infructuoase şi mai scurte decât se aşteptau, în timpul rămas inculpaţii s-au întâlnit cu vicepreşedintele A.B., iar ulterior cu domnul A.E., director al B.C., acesta din urmă invitându-i la cină.
Până la sfârşitul lunii noiembrie, urmare tranzacţiilor bursiere efectuate pe contul inculpatului I.A., B.C. a realizat că nu există lichiditatea necesară pe piaţă în zona acţiunilor din sectorul financiar, care să permită o valorificare imediată a garanţiilor asupra acţiunilor T.L.V. şi S.I.F.-uri, astfel că banca mai avea ca opţiune preluarea^ în proprietate a acţiunilor ce formau obiectul garanţiilor, în scopul lichidării lor treptate. în contextul acestei analize, în şedinţa Comitetului Executiv al grupului B.C., din 4 decembrie 2009, s-a decis ca pe lângă acţiunile T.L.V. ce formau obiectul garanţiilor să mai fie achiziţionate acţiuni T.L.V. până aproape de pragul de 10% din capitalul social al B.T. Luarea acestei decizii nu a fost comunicată niciodată oficialilor B.T., iar inculpatului C.G. - directorul B.C. România, care trebuia să aducă la îndeplinire decizia conducerii B.C., această decizie i-a fost comunicată abia în noaptea de dinaintea datei de 7 decembrie 2009.
Toate acestea rezultă din declaraţiile inculpaţilor C.H., C.G., I.A., care se coroborează cu cele ale martorilor N.K., R.R., T.N., N.M.S., G.A.G., J.C., P.I.O., precum şi cu relaţiile comunicate de B.T. - Adresa din 10 ianuarie 2011 (dosar Tribunal, vol. IV, fila 110). Declaraţia inculpatului C.G. de la urmărire penală, în sensul că la Atena a avut loc o întâlnire dintre inculpaţii C.H. şi S.C.E.I. cu reprezentanţii B.C., la care aceştia din urmă şi-ar fi manifestat un oarecare interes în a cumpăra acţiuni T.L.V., nu poate fi reţinută; pe lângă faptul că raţiunile şi natura acestei întâlniri au fost elucidate de inculpatul C.H., un oarecare interes al unei bănci în a investi în B.T., cu care dezvoltase deja o serie de proiecte (în condiţiile în care tot inculpatul C.G. arată că B.C. investea de regulă în domeniul financiar şi al asigurărilor) - discuţii generale şi neimplicând vreun angajament - nu poate echivala cu decizia de a dobândi o participaţie, fie ea şi „nesemnificativă", la capitalul social al emitentului, comunicată acestuia din urmă, nici măcar cu o activitate de negociere în acest sens.
B. Tranzacţiile efectuate de inculpatul S.C.E.I. pe piaţa B.V.B., cu titluri T.L.V., pe contul inculpatei C.D.M., pentru care a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de manipularea pieţei de capital şi utilizare de informaţii privilegiate:
La data de 11 februarie 2009 inculpata C.D.M., soacra inculpatului S.C.E.I., prin intermediul acestuia din urmă, a încheiat un contract de servicii de investiţii financiare cu S.S.I.F. I.F.B. F. Arad, reprezentată de către directorul general adjunct - martorul M.O. (dosar Parchet, vol. 3, filele 3-19)
Inculpatul S.C.E.I. a fost împuternicit să o reprezinte pe inculpata C.D.M. - client în relaţia cu S.C.I.F.B. F. Arad, la data de 23 martie 2009 fiind transmisă o procură în acest sens la S.S.I.F. I.F.B. F. SA Arad, din cuprinsul căreia reiese că M. privea tranzacţiile cu valori mobiliare în numele şi în contul inculpatei, precum şi efectuarea de operaţiuni de retragere şi depunere de numerar, (dosar Parchet, vol. 3, fila 21).
În perioada 15 mai 2009 - 10 decembrie 2009 inculpatul S.C.E.l., ca urmare a tranzacţiilor efectuate pe contul de client al inculpatei C.D.M., soacra sa, deschis la S.S.I.F. I.F.B. F. S.A. Arad, pentru care avea împuternicire, a achiziţionat un număr total de 43.646.740 acţiuni aparţinând emitentului B.T. (simboluri T.L.V.), din care, la data de 7 decembrie 2009, a vândut B.C., prin 4 tranzacţii efectuate pe piaţa D. a B.V.B., 33.600.000 acţiuni, la preţul de 2,4 lei/acţiune (dosar Tribunal, vol. II, filele 143-144).
Astfel, la data de 08 septembrie 2009 s-a încheiat o tranzacţie D. cu un pachet de 1.972.500 simboluri T.L.V., vânzătorul fiind C.D.M. şi cumpărătorul S.C.E.I., ambele ordine fiind transmise de către inculpatul S.C.E.I., inculpatului J.R.C.
La data de 13 octombrie 2009, a fost încheiată o tranzacţie D. cu un pachet de 1.206.000 acţiuni T.L.V., cumpărătorul fiind C.D.M., prin S.C.E.I., iar vânzătorul - SC A.S. SA, societate pe care, contrar celor arătate de acuzare, inculpatul nu o reprezenta în relaţia cu S.S.I.F. I.F.B. F. S.A. (neavând o împuternicire în acest sens).
La data de 28 octombrie 2009, inculpatul S.E.C.l. a cumpărat pe contul inculpatei C.D.M.:
- 691.000 acţiuni T.L.V. (0,0636% din capitalul social), de la martorul N.V., la preţul de 1,75 lei/acţiune, pe piaţa D., la ora 14:59:36;
- 671.000 acţiuni T.L.V., (0,0617% din capitalul social), de la martorul P.Ş., la preţul de 1,75 lei/acţiune, pe piaţa D., la ora 14:59:46;
pentru ambele tranzacţii ordinele de vânzare fiind introduse de inculpatul D.S.D., A.S.I.F. (agent pentru servicii de investiţii financiare) la S.S.I.F. SC B.T. S. SA, iar ordinele de cumpărare - de inculpatul J.R.C., A.S.I.F. la S.S.I.F. I.F.B. F. S.A.Inculpatul S.E.C.l. a fost cel care l-a sunat pe inculpatul D.S.D., anterior iniţierii tranzacţiilor, cerându-i să verifice cele două pachete de acţiuni.
La data de 6 noiembrie 2009, la ora 11:19:38, după ce inculpatul D.S.D. l-a sunat pe inculpatul S.C.E.I., comunicându-i că are un ordin de vânzare al unui client, de 2.105.000 acţiuni T.L.V. (0,1937% din capitalul social), la preţul de 1,9 lei/acţiune, acesta a fost de acord să le cumpere pe contul inculpatei C.D.M.; tranzacţia a avut loc pe piaţa D., ordinul de cumpărare fiind introdus de inculpatul J.R.C., de la S.S.I.F. I.F.B. F. SA, iar cel de vânzare - de inculpatul D.S.D., de la S.S.I.F. SC B.T. S. SA (pe contul numitului V.V.).
La data de 9 noiembrie 2009, la ora 10:58:53, după ce a vorbit în prealabil, la telefon, cu inculpatul D.S.D., la ora 10:55:33, inculpatul S.E.C.l. a cumpărat pe contul inculpatei C.D.M. 800.000 acţiuni T.L.V. (0,0736% din capitalul social), la preţul de 1,9 lei/ acţiune, printr-o tranzacţie pe piaţa R. (piaţa principală a B.V.B.), printr-un ordin ascuns (hidden order - care afişează în piaţă numai o parte a cantităţii totale, conceput tocmai pentru a proteja piaţa şi investitorul în cazul introducerii unor ordine cu volume foarte mari - art. 90 şi 98 din Codul B.V.B.), ordinul de cumpărare fiind introdus de inculpatul J.R.C., de la S.S.I.F. I.F.B. F. S.A., iar cel de vânzare (transmis de Fondul de Investiţii BT Invest administrat de B.T. A.M.) - de inculpatul D.S.D., de la S.S.I.F. SC B.T. S. SA.
La data de 9 noiembrie 2009, la ora 14:50:49, după ce a vorbit în prealabil, la telefon, cu inculpatul D.S.D., inculpatul S.E.C.l. a cumpărat pe contul inculpatei C.D.M. 130.000 acţiuni T.L.V. (0,0119% din capitalul social) la preţul de 1,9 lei/ acţiune, printr-o tranzacţie pe piaţa R., ordinul de vânzare fiind introdus de inculpatul D.S.D., de la S.S.I.F. SC B.T. S. SA (transmis de C. Ltd), iar cel de cumpărare - de inculpatul J.R.C. de la S.S.I.F.I.F.B.F. SA.
La data de 10 noiembrie 2009, la ora 16:12:17, după ce a vorbit în prealabil, la telefon, cu inculpatul D.S.D., inculpatul S.E.C.I. a cumpărat pe contul inculpatei C.D.M. 824.500 acţiuni T.L.V. (0,0759% din capitalul social), la preţul de 2,0 lei/ acţiune, printr-o tranzacţie pe piaţa D., ordinul de cumpărare fiind introdus de inculpatul J.R.C., de la S.S.I.F. I.F.B. F. S.A., iar cel de vânzare - de inculpatul D.S.D., de la S.S.I.F. SC B.T. S. SA (transmis de numita M.S.).
La data de 16 noiembrie 2009, la ora 10:06:09, după ce a vorbit în prealabil, la telefon, cu inculpatul S.C.E.I., inculpatul D.D.S. a intermediat realizarea unei tranzacţii pe piaţa D., introducând ordinul de vânzare, transmis de martorul I.V.M., pentru un număr de 2.611.500 acţiuni T.L.V. (0,2403% din capitalul social), la preţul de 2,1 lei pe unitate, ordinul de cumpărare fiind introdus pe contul inculpatei C.D.M. de G.M.V., de la S.S.I.F. I.F.B. F. SA Martorul I.V.M. a vorbit chiar el folosind telefonul inculpatului S.C.E.I. cu inculpatul D.D.S., dându-şi acordul pentru efectuarea tranzacţiei, organele de urmărire penală omiţând însă să transcrie şi această parte de convorbire, ascultată în şedinţă publică cu ocazia audierii martorului I.V.M. şi regăsindu-se în înscrisul depus de apărătorii inculpaţilor (dosar Tribunal, vol. II, filele 336-338).
La data de 11 decembrie 2009, având ordin de vânzare a unui pachet de 1.000.000 de acţiuni T.L.V. (0,0920% din capitalul social), la preţul de 2,2 lei/acţiune, ordin transmis de clienta R.E.B., inculpatul D.S.D. l-a contactat pe inculpatul S.E.C.I., comunicându -i datele din ordinul de tranzacţionare. Inculpatul S.E.C.I. a refuzat să cumpere pachetul, însă 1-a pus în legătură cu inculpatul J.R.C., de la S.S.I.F. I.F.B. F. S.A., care a achiziţionat pachetul pe contul inculpatului I.A., la ora 15 septembrie 0 8, în cadrul unei tranzacţii D..
Inculpatul D.S.D., în cadrul convorbirilor telefonice menţionate, i-a comunicat inculpatului S.E.C.I., în vederea efectuării tranzacţiilor descrise anterior, preţul şi volumul ordinelor de vânzare primite de la clienţi, înainte de a introduce aceste ordine în piaţă.
Toate cele 8 ordine de tranzacţionare au fost ordine la iniţiativa clientului în cadrul unui cont de tip R. (în care clientul are controlul deciziilor şi tranzacţiilor, brokerul neputând face nimic în absenţa ordinului acestuia). Ele au fost transmise de clienţi sau de alţi brokeri din cadrul aceleiaşi societăţi de intermediere, inculpatului D.S.D. fiindu -i indicate cantitatea de acţiuni T.L.V. dorită a fi tranzacţionată şi preţul limită, care au fost respectate, vânzarea realizându-se la preţuri egale sau mai mari decât cele cerute.
Cele reţinute rezultă din datele furnizate de SC B.V.B. SA (B.V.B.) organelor de urmărire penală, referitoare la ordinele de tranzacţionare introduse în sistemul bursei pe numele C.D.M., înscrisurile depuse de apărătorii inculpatului D.S.D. (dosar Tribunal, vol. IV, filele 223-274), procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul S.C.E.I. (convorbiri redate parţial şi în actul de sesizare în cazul fiecăreia dintre tranzacţiile incriminate) (dosar Parchet, vol. 18), declaraţiile martorilor N.V., P.Ş., S.A., I.V.M., H.R., precum şi ale inculpaţilor D.S.D. şi J.R.C..
În cursul lunii octombrie 2009, la sesizarea B.V.B., C.N.V.M. (C.N.V.M.) a delanşat o investigaţie cu privire la tranzacţiile desfăşurate pe contul inculpatei C.D.M.
La cererea organelor de control, reprezentanţii S.S.I.F. I.F.B. F. Arad au solicitat inculpatei C.D.M. o explicaţie scrisă cu privire la tranzacţiile încheiate până în acel moment, aceasta transmiţând un document intitulat "Notă Explicativă", datat 21 octombrie 2009, în care arată: „am cumpărat acţiuni la B.T. deoarece consider că la acest preţ de piaţă investiţia în B.T. este profitabilă" (dosar Parchet, vol. 3, fila 20).
Potrivit adresei C.N.V.M. din 22 aprilie 2010, înaintată D.I.I.C.O.T. - S.T. Cluj (dosar Parchet, vol. 17, filele 62-69), în urma investigaţiei cu privire la aspectele sesizate de B.V.B. S-au desprins următoarele aspecte relevante:
- în perioada 12 februarie 2009 - 10 noiembrie 2009, d-na C.D.M. a realizat tranzacţii numai cu acţiuni T.L.V. şi S.I.F. 1, cumpărări în valoare de 59.894.174 lei şi vânzări în valoare de 15.912.507 lei.
- la S.I.F. 1 a cumpărat l,38%din capitalul social şi a vândut 0,38%.
- la T.L.V. a cumpărat 3,13% din capitalul social şi a vândut 0,88%.
- în cazul S.I.F. 1, volumul tranzacţiilor realizate de d-na C. a reprezentat în medie 14,01%) din volumul total al tranzacţiilor din zilele în care aceasta a tranzacţional
- în cazul T.L.V., volumul tranzacţiilor realizate de d-na C. a reprezentat în medie 25,86%> din volumul total al tranzacţiilor din zilele în care aceasta a tranzacţional
- toate tranzacţiile au fost realizate prin S.S.I.F. I.F.B. F. S.A. Contractul a fost încheiat în data de 11 februarie 2009. Contul este de tip Client, nefiind discreţionar.
- B.V.B. precizează că „nu există elemente care să conducă la constatarea unor posibile încălcări ale regimului juridic bursier", dar „ţinând cont de profilul clientei (pensionară şi în vârstă de 74 de ani), de conţinutul cererii de deschidere de cont (unde nu se menţionează veniturile şi situaţia financiară), precum şi de volumele şi valorile foarte mari ale tranzacţiilor efectuate (doar pe 2 simboluri - T.L.V., S.I.F. 1) . B.V.B. Doreşte să supună analizei C.N.V.M. Acest caz".
Analizându-se tranzacţiile efectuate de D-na C.D.M., C.N.V.M. A stabilit că:
D-na C.D.M. a realizat 6237 tranzacţii la B.V.B. Numai în perioada 12 februarie 2009 - 24 decembrie 2009, numai cu acţiuni S.I.F. Banat Crişana (545 tranzacţii de cumpărare şi 795 de vânzare) şi B.T. (4453 tranzacţii de cumpărare şi 444 de vânzare). Cantităţile cumpărate şi cele vândute au fost egale în această perioadă (7.593.300 acţiuni S.I.F. 1 - 1,38% din capitalul social şi 43.646.740 acţiuni T.L.V. - 4,2% din capitalul social).
Cantitatea maximă de acţiuni SIF 1 deţinută, la un moment dat de d-na C. a fost de 5.488.000 acţiuni (puţin sub 1% din capitalul social). Cantitatea maximă de acţiuni T.L.V. deţinută, la un moment dat de d-na C. a fost de 33.600.000 acţiuni (3,09% din capitalul social).
Profitul obţinut de d-na C. din tranzacţiile cu acţiuni S.I.F. 1 a fost de 792.816 lei iar profitul obţinut din tranzacţiile cu acţiuni T.L.V. a fost de 22.110.312 lei.
În ceea ce priveşte tranzacţiile cu acţiuni T.L.V., se menţionează că:
- În 28 de şedinţe de tranzacţionare cu acţiuni T.L.V. (din 107 şedinţe în care clienta a tranzacţionat T.L.V.), tranzacţiile d-nei C. au reprezentat peste 50% din volumul zilnic de tranzacţionare. în 7 cazuri, au reprezentat peste 75% din volumul zilei, iar în 3 cazuri peste 90%.
- Cu o singură excepţie (07 decembrie 2009), în toate cele 28 de şedinţe de tranzacţionare în care d-na C. a tranzacţionat peste 50% din volumul zilnic, tranzacţiile clientei au fost de cumpărare. Toate aceste tranzacţii cu volume semnificative s-au realizat în nerioada 09 septembrie 2009-27 noiembrie 2009.
- Raportat la capitalul social al emitentului, tranzacţiile zilnice ale d-nei C. nu au reprezentat proporţii semnificative, cu o singură excepţie: 07 decembrie 2009, când clienta a vândut, prin 4 tranzacţii pe piaţa D.,33.600.000 acţiuni T.L.V. (3,09% din capitalul social al emitentului). Clientul cumpărător a fost B.C.. B.C. a mai cumpărat tot în aceeaşi şedinţă de tranzacţionare alte 8.918.500 acţiuni T.L.V., tot prin tranzacţie D., la acelaşi preţ de 2,4 lei/acţiune, de la o persoană juridică.
- Din cele 27 de şedinţe de tranzacţionare cu proporţii peste 50% a volumelor de cumpărare ale doamnei C. în volumul zilnic, în 6 dintre ele, variaţia preţului de referinţă a fost negativă, în 4 şedinţe variaţia a fost 0, în 13 a fost cuprinsă între 0 şi 2%, iar în 4 şedinţe a fost de peste 2%.
- Cele 4 şedinţe de tranzacţionare cu proporţii semnificative ale volumului de tranzacţionare al clientei şi în care preţul de închidere a crescut cu peste 2% sunt următoarele:
- 15 septembrie 2009: 50,58% din volumul zilnic, +2,55% preţ închidere. Clienta a cumpărat acţiuni T.L.V. pe tot parcursul şedinţei, în special după ora 16:00. în general, tranzacţiile d-nei C. nu a fost realizate la preţuri diferite faţă de preţul existent în momentul executării lor.
- 20 octombrie 2009: 90,47% din volumul zilnic, +2,84% preţ închidere. Clienta a realizat majoritatea tranzacţiilor după ora 14:55, până la ora 16:25. în general tranzacţiile d-nei C. nu au fost realizate la preţuri diferite faţă de preţul existent în momentul executării lor. Din cele 2.166.000 acţiuni T.L.V. cumpărate de clientă, 1.250.000 au fost cumpărate printr-o singură tranzacţie de la D.B. A.G. Londra.
- 09 noiembrie 2009: 52,23% din volumul zilnic, +6,38% preţ închidere. Clienta a realizat 3 tranzacţii la preţuri cu 1% (764.000 acţiuni), 2,66% (110.000 acţiuni), respectiv 3,19% (2000 acţiuni) mai mari faţă de preţul de referinţă.
- 24 noiembrie 2009: 72,77% din volumul zilnic, +2,33% preţ închidere. Clienta a realizat tranzacţii după ora 12:00, a preţuri cu până la peste 1,39%) faţă de preţul de referinţă. Preţul de închidere, cu 2,33% mai mare faţă de referinţa s-a datorat unor tranzacţii în fixing realizate de un cont tip financial.
- în total, clienta a realizat tranzacţii cu 4,02% din capitalul social al emitentului, atât la cumpărare, cât şi la vânzare (cantitatea cumpărată este egală cu cantitatea vândută).
Redând evoluţia grafică a preţului acţiunilor T.L.V. în intervalul supus analizei: mai-decembrie 2009, comparativ cu indicele B.E.T., din care face parte (f.64 verso - vol. 17 dosar Parchet), C.N.V.M. Mai arată că preţul acţiunilor T.L.V. în perioada analizată a avut o evoluţie similară indicelui din care face parte, B.E.T. (pondere în B.E.T.: 19,36%).
Prezentând principalii clienţi care s-au constituit în contraparte la tranzacţiile de cumpărare, respectiv de vânzare ale D-nei C.D.M., precum şi tranzacţiile acesteia cu acţiuni T.L.V., grupate în ordine cronologică, în funcţie de sensul tranzacţiilor (dosar Parchet, vol. 17, filele 64 verso - 65), C.N.V.M. Mai menţionează:
- 93,24%o din acţiunile vândute de D-na C.D.M. au fost cumpărate, prin tranzacţii pe piaţa D., de către B.C., M.I.G. şi S.C.;
- nu există tranzacţii cu volume semnificative efectuate de clienţi care s-au constituit contraparte atât la cumpărare cât şi la vânzare ale tranzacţiilor D-nei C. cu acţiuni T.L.V. Există un singur caz în top 10 clienţi la vânzare şi cumpărare, şi anume S.A., care a vândut 2,19%, respectiv a cumpărat 0,42% din volumul tranzacţionat de D-na C.D.;
- Şedinţele de tranzacţionare în care D-na Coj ocara a realizat atât tranzacţii de cumpărare cât şi de vânzare cu acţiuni T.L.V. sunt următoarele:
- 26 august 2009: până la ora 10:52 a realizat tranzacţii de vânzare (305.000 acţiuni - 10,9% din volumul total). Preţul nu a fost modificat semnificativ în urma acestor tranzacţii. începând cu ora 12:24 şi până la ora 15:55, D-na C. a cumpărat 900.300 acţiuni (32,2% din volumul total). Preţul a crescut de la 1,57 la 1,6 lei/acţiune. La ora 14:55, D-na C. a mai realizat o tranzacţie de vânzare de 50.000 acţiuni la preţul de 1,6 lei/acţiune.
- 02 noiembrie 2009: a cumpărat 1.506.546 acţiuni (49,5% din volumul total) şi a vândut 40 de acţiuni printr-o tranzacţie pe piaţa O.L. Tranzacţiile de cumpărare s-au realizat pe toată durata şedinţei de tranzacţionare. Preţul de referinţă a crescut cu 2,26%.
- Analizând ordinele de tranzacţionare emise pentru T.L.V. şi anulate înainte de a fi executate de D-na C. au rezultat următoarele:
- nr. Total ordine anulate: 117
- nr. Ordine anulate în predeschidere: 7 (toate sut ordine emise cu câteva şedinţe de tranzacţionare înainte şi care erau la nivele de preţ cu aproximativ 10% mai mari sau mai mici faţă de preţul din momentul anulării) o nr. Ordine anulate înainte de a fi executate în totalitate: 17 o majoritatea ordinelor anulate sunt de volume mici. In general, ordinele de cumpărare anulate erau situate sub best bid, iar ordinele de vânzare anulate se situau peste best ask.
- D-na C.D.M. a realizat 100 de tranzacţii cu acţiuni T.L.V. în închiderea a 41 de şedinţe de tranzacţionare (16:30), moment în care sunt determinate preţurile de referinţă. In 22 de şedinţe de tranzacţionare din cele 41, proporţia volumului în fixing realizat de d-na C. a fost mai mare de 50% din volumul total în fixing, iar în cazul a 6 şedinţe de tranzacţionare, această proporţie a fost de 100%.
- Din cele 22 de şedinţe de tranzacţionare cu volum semnificativ în închiderea al d-nei C., în 13 variaţia preţului de închidere a fost 0 sau sub 0%, în 6 a fost cuprinsă între 0 şi 2%, iar în 3, variaţia preţului de închidere a fost peste 2%. în toate aceste şedinţe de tranzacţionare cu volum semnificativ în închidere, d-na C. a realizat tranzacţii de cumpărare, cu o singură excepţie - 16 decembrie 2009, când a vândut în fixing, iar preţul de închidere a crescut cu 5,26%. în celelalte două cazuri (02 şi 04 noiembrie 2009) preţul din fixing a fost identic cu cel al tranzacţiilor anterioare. Tranzacţiile cu volume semnificative realizate de d-na C. în fixing nu au dus, în general, la modificarea preţului de închidere.
Potrivit Concluziilor Notei întocmite de Corpul de control al C.N.V.M., discutată în şedinţa C.N.V.M. din 15 iunie 2010 (dosar Parchet, vol. 12, filele 446-443):
- Concluziile desprinse din analiza documentelor verificate cu ocazia controlului tematic şi a observaţiilor la raportul de control formulate de către S.S.I.F. I.F.B. F. S.A. Arad au fost următoarele:
7. Neîncadrarea de către S.S.I.F. I.F.B. F. SA a contului clientului C.D.M. ca şi cont de tip insider şi, respectiv, neraportarea către operatorul pieţei reglementate a tranzacţiilor acestui client cu acţiuni emise de SC B.T. SA Reprezintă încălcarea prevederilor art. 150 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006.
8. Având în vedere calitatea de client de tip insider a D-nei C.D.M., calitate ce -i rezidă acesteia datorită relaţiilor cu Dl S.C.E.I., prin neraportarea de către clientul C.D.M., către C.N.V.M.şi emitent, a tranzacţiilor realizate cu acţiuni emise de SC B.T. SA, se constată încălcarea dispoziţiilor art. 150 alin. (2) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006.
9. S.S.I.F. I.F.B. F. S.A. Nu deţine totalitatea înregistrărilor telefonice prin care clientul S.C.E.I. a emis ordine şi a instructat traderul în vederea efectuării de operaţiuni atât pe contul său, cât şi pe contul clientului C.D.M., încălcând astfel prevederile art. 141 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006.
- Concluziile Corpului de control referitoare la suspiciuni privind o posibilă activitate de tranzacţionare pe bază de informaţii privilegiate (...):
Din analiza documentelor ridicate în copie cu ocazia controlului tematic realizat la S.S.I.F. I.F.B. F. S.A. în perioada 28 -29 aprilie 2010, a explicaţiilor scrise oferite de reprezentanţii societăţii şi având în vedere funcţiile de Membru în Consiliul de Administraţie al B.T. S.A.şi al S.S.I.F. SC B.T. S. SA, deţinute de dl. S.C.E.I., s-a considerat că:
1. Lipsa înregistrărilor ordinelor telefonice dintre agenţii/traderii S.S.I.F. I.F.B. F. S.A.şi dl. S.C.E.I., în baza cărora se realizau tranzacţiile pe contul d-nei C.D.M., ulterior datei de 24 septembrie 2009;
2. Insistenţa dlui S.C.E.I. pentru ca ordinele telefonice să fie transmise prin intermediul telefonului mobil (...), deşi acesta era înştiinţat de către agent asupra faptului că prin această modalitate nu se pot efectua înregistrări telefonice;
3. Utilizarea de către agentul pentru servicii de investiţii financiare de mijloace de comunicare pentru preluarea ordinelor care nu permiteau înregistrarea convorbirilor purtate cu clientul S.C.E.I.;
4. Deschiderea conturilor clienţilor: S.C.E.I., C.D.M., S.C. (fiul lui S.C.E.I.), S.M. (soţia lui S.C.E.I.) şi S.S.L. (fiica lui S.C.E.I.) la sediul central al societăţii situat în oraşul Arad, deşi aceştia domiciliau în municipiul Cluj-Napoca, în condiţiile în care S.S.I.F. I.F.B. F. S.A. Avea deschis sediu secundar în această localitate;
5. Prezenţa la dosarele clienţilor: S.C.E.I., C.D.M., S.C. (fiul lui S.C.E.I.), S.M. (soţia lui S.C.E.I.) şi S.S.L. (fiica lui S.C.E.I.) a unor „împuterniciri" identice, cu excepţia datelor mandanţilor, ca formă şi conţinut, niciuna nefiind datată;
6. Netransmiterea de către S.S.I.F. T.F.B.F. SA, la solicitarea C.N.V.M./D.G. S./D. M.I./S. S. E., formulată prin adresa din 21 octombrie 2009, şi la solicitarea B.V.B., formulată prin adresa din 09 noiembrie 2009, a documentului prin care d-na C.D.M. împuterniceşte pe dl. S.C.E.I. să acţioneze pe contul acesteia;
7. Schimbarea comportamentului investiţional al dlui S.C.E.I., ce acţiona pe contul clientului C.D.M., în sensul că, în perioada 09 septembrie 2009 -06 decembrie 2009, activitatea de tranzacţionare pe simbolul T.L.V. s-a bazat, (cu o singură excepţie în data de 02 noiembrie 2009,40 de acţiuni) numai pe tranzacţii de cumpărare, însumând un volum de 33.599.640 acţiuni, deşi în intervalul februarie 2009 - până la data de 08 septembrie 2009 activitatea de tranzacţionare pe simbolul T.L.V. nu avea caracter de acumulare;
8. Volumul mare al pachetului de acţiuni T.L.V., vândut de clientul C.D.M. în data de 07 decembrie 2009 - 33.600.000 acţiuni, cu o valoare totală de 80.640.000 lei, reprezentând aproximativ 19 milioane euro;
9. Contactarea directă a S.S.I.F. I.F.B. F. S.A., în calitate de intermediar pentru clientul C.D.M., de către agenţii pentru servicii de investiţii financiare ai S.S.I.F. R.C.I. SA, în vederea perfectării tranzacţiilor cu acţiuni T.L.V., deşi nu existau informaţii publice privind portofoliul de acţiuni T.L.V. deţinut de către d-na C.D.M.;
10. Operaţiunea din data de 11 decembrie 2009 (data decontării tranzacţiilor cu acţiuni T.L.V. realizate în data de 07 decembrie 2009 pe piaţa D.), de transfer a sumei de 60.000.000 lei aparţinând clientului C.D.M., prin T.R.B.S., din contul S.S.I.F. I.F.B. F. SA. Arad, către contul beneficiar, deschis la C.E. P.L.C., Dublin - sucursala România, în numele dlui S.C.E.l., reprezintă elemente ce creează suspiciuni privind: o posibilă activitate de tranzacţionare pe bază de informaţii privilegiate, faptă interzisă de art. 245 alin (1) din Legea nr. 297/2004 cu modificările şi completările ulterioare, precum şi posibile operaţiuni de spălare de bani, activităţi ce intră sub incidenţa Legii nr. 656/2002, toate aceste operaţiuni fiind realizate de către dl. S.C.E.l., pe contul d-nei C.D.M. deschis la S.S.I.F. I.F.B. F. S.A. Arad.
La data de 7 decembrie 2009 inculpatul S.C.E.l., ca împuternicit pe contul deschis la S.S.I.F. F.F.B. F. Arad al inculpatei C.D.M., soacra sa, a vândut, prin patru tranzacţii efectuate pe piaţa D. a Bursei de Valori Bucureşti, un număr total de 33.600.000 acţiuni aparţinând emitentului B.T. (simboluri T.L.V.) la preţul de 80.640.000,00 lei (2,4 lei pe acţiune), cumpărătorului B.C. P.C. Ltd, Nicosia, Cipru, (dosar Tribunal, vol. II, filele 143-144).
C. Dobândirea de către B.C. a 9,7068% din acţiunile B.T.:
La data de 4 decembrie 2009 B.C. a luat decizia de a achiziţiona acţiuni T.L.V. într-o şedinţă specială a Comitetului Executiv al Grupului B.C.
Decizia de achiziţie a acţiunilor T.L.V. nu a fost niciodată comunicată B.T., iar în perioada 2008-2009 între persoanele din conducerea B.T. şi B.C. nu au existat niciodată negocieri având ca obiect atragerea B.C. ca investitor strategic în acţionariatul B.T.
La data de 16 decembrie 2009 persoana juridică nerezidentă B.C. P.C. Ltd, Cipru, a notificat B.V.B. Deţinerea unui procent de peste 5% din acţiunile emise de SC B.T. SA., respectiv un număr total de 102.862.785 acţiuni, reprezentând un procent de 9,7068 % din capitalul social al emitentului. A arătat că acestea ar proveni din „tranzacţie pe piaţa secundară", precum şi prin „alte modalităţi". (dosar Parchet, vol.27, fila 182).
Potrivit actelor şi lucrărilor dosarului, a probelor administrate în cauză, modalităţile de dobândire au fost următoarele:
C.l. Tranzacţii efectuate pe piaţa de capital:
a) Cele 4 tranzacţii efectuate pe piaţa D. a B.V.B., la data de 7 decembrie 2009, având ca şi contrapărţi pe inculpata C.D.M., prin inculpatul S.C.E.l. (vânzător) şi pe B.C. P.C. Ltd, Nicosia (cumpărător):
La data de 7 decembrie 2009 inculpatul S.C.E.l., ca împuternicit pe contul deschis la S.S.I.F. I.F.B. F. Arad al inculpatei C.D.M., soacra sa, a vândut, prin patru tranzacţii efectuate pe piaţa D. a B.V.B., un număr total de 33.600.000 acţiuni aparţinând emitentului B.T. (simboluri T.L.V.) la preţul de 80.640.000,00 lei (2,4 lei pe acţiune), cumpărătorului B.C. P.C. Ltd, Nicosia, Cipru, (dosar Tribunal, vol. II, filele 143-144).
Astfel, la începutul lunii decembrie 2009 B.C. a devenit client al S.S.I.F. R.C.I. SA, negocierea privind încheierea contractului fiind purtată de către martorul C.B., director pieţe de capital în cadrai acestei societăţi.
La data de 07 decembrie 2009 inculpatul C.G. s-a prezentat la sediul societăţii SC R.C.I. SA şi i-a comunicat martorului D.E. că urmează să efectueze două tranzacţii D., indicându -i în acest sens numele şi numerele de telefon a doi brokeri, respectiv inculpatul J.R.C., de la S.S.I.F. I.F.B. F. S.A. Arad, şi inculpatul D.S.D., de la S.S.I.F. B. T. S. SA, cerându-i să îi contacteze şi să le solicite să-i vândă prin D. un anumit număr de acţiuni T.L.V. la preţul de 2,4 lei/acţiune.
La aceeaşi dată, 07 decembrie 2009, în intervalul orar 14:30-15:30, cu aproximaţie, inculpaţii C.H. şi S.C.E.I. au avut o întâlnire la restaurantul Maestro, situat în municipiul Cluj-Napoca, jud. Cluj, în incinta clădirii I.M.B.C., unde îşi au sediul şi îşi desfăşoară activitatea - la etajul 1 - S.S.I.F. SC B.T.S. SA şi - la etajul 8 - SC P. SRL.
b) Cumpărarea acţiunilor D. Ltd Cipru:
La data de 07 decembrie 2009, D. Ltd Cipru a vândut 8.918.671 titluri T.L.V. la preţul de 2,4 lei pe unitate, în valoare totală de 21.404.762,52 lei, cumpărătorului B.C. P.C. Ltd.
Vânzarea pachetului de acţiuni s-a realizat prin două tranzacţii efectuate pe două pieţe auxiliare ale B.V.B., respectiv: piaţa D. (pentru 8.918.500 acţiuni); piaţa O.L. (pentru 171 acţiuni T.L.V.). Directorul companiei D. Ltd, P.C., a cerut vânzarea întregului pachet de acţiuni (dosar Parchet, vol.7, fila 32), însă potrivit regulilor bursiere (Codul B.V.B.- Anexa 7) pe piaţa D. nu pot fi tranzacţionate decât pachete care au multiplu de 500. în aceste condiţii, brokerul a format un pachet de acţiuni care putea fi tranzacţionat pe piaţa D. (8.918.500) şi un pachet cu valoare reziduală de 171 acţiuni, acesta din urmă fiind vândut pe piaţa O.L.
Referitor la istoricul deţinerilor de instrumente financiare ale D. Ltd Cipru, potrivit lucrărilor dosarului:
Pe parcursul anului 2007, prin intermediul învinuitei persoană juridică D. Ltd, inculpatul C.H. a achiziţionat un număr de 89.186.711 acţiuni T.L.V.
La data de 24 octombrie 2007 SC D.C. SA Confirmă către SC A.B.R. SA Constituirea unui gaj de rang I asupra unui număr de 43.343.514 acţiuni cu valoarea nominală de 0,10 lei pe acţiune ale emitentului SC B.T. SA., simbol T.L.V., deţinute de către D. Ltd Cipru, în favoarea A.B.C. Ltd., conform Contractului de garanţie reală mobiliară nr. 899 din data de 23 octombrie 2007.
La data de 18 ianuarie 2008 SC D.C. SA Confirmă tot către SC A.B.R. SA Constituirea unui gaj de rang I asupra unui număr de 5.486.500 acţiuni cu valoarea nominală de 0,10 lei pe acţiune ale emitentului S.I.F. Banat-Crişana, simbol S.I.F. 1, deţinute de către D. Ltd Cipru, în favoarea A.B.C. Ltd., conform Actului adiţional din data de 16 ianuarie 2008 la Contractul de garanţie reală mobiliară nr. 899 din data de 23 octombrie 2007. Gajul a fost instituit pentru garantarea obligaţiei de rambursare a creditului contractat de către D. Ltd Cipru de la A.B.C. Ltd.
La data de 21 ianuarie 2008 SC D.C. SA Confirmă tot către SC A.B.R. SA Constituirea unui gaj de rang I asupra unui număr de 9.613.400 acţiuni cu valoarea nominală de 0,10 lei pe acţiune ale emitentului B.T. S.A., simbol T.L.V., deţinute de către învinuita D. Ltd Cipru, în favoarea A.B.C. Ltd., conform Actului adiţional din data de 16 ianuarie 2008 la Contractat de garanţie reală mobiliară din data de 23 octombrie 2007.
În data de 01 august 2008 SC D.C. SA Confirmă către A.B.C. Ltd. înregistrarea garanţiei reale mobiliare având rangul I de prioritate asupra unui număr de 36.229.797 acţiuni T.L.V. cu valoarea nominală de 0,10 lei pe acţiune deţinute de către D. Ltd Cipru în calitate de debitor la emitentul B.T. S.A., simbol T.L.V., în favoarea A.B.C. Ltd., în calitate de creditor, înregistrare operată în baza Actului adiţional nr. 2 din data de 29 iulie 2008 la Contractat de garanţie reală mobiliară din data de 23 octombrie 2007.
Gajurile au fost instituite pentru garantarea obligaţiei de rambursare a creditelor contractate de către învinuita D. Ltd Cipru de la A.B.C. Ltd.
Astfel, la data de 01 august 2008, învinuita D. Ltd Cipru avea gajate în favoarea A.B.C. Ltd următoarele acţiuni: 89.186.711 T.L.V. şi 5.486.500 S.I.F. 1.
La sfârşitul anului 2008 a avut loc o modificare în structura capitalului social al B.T. S.A., în sensul că a avut loc o consolidare a acţiunilor, valoarea nominală a acestora modificându-se de la 0,1 lei pe acţiune la 1 leu pe acţiune. Implicit, numărul total de acţiuni emise s-a modificat, la un număr de 10 acţiuni cu valoarea nominală de 0,1 lei (valoare iniţială) revenind o acţiune cu valoarea nominală de 1 leu (valoare finală).
Astfel, în urma acestei consolidări a acţiunilor, la cele 89.186.711 acţiuni B.T. S.A. Deţinute de D. Ltd Cipru şi gajate în favoarea A.B.C. Ltd., începând cu data de 23 decembrie 2008, a revenit un număr de 8.918.671 de acţiuni noi, cu valoarea nominală de 1 leu fiecare.
La data de 26 octombrie 2009 A.B.C. Ltd comunică către B.C. P.C. Ltd faptul că, având în vedere angajamentul necondiţionat al B.C. P.C. Ltd de a prelua în totalitate împrumuturile acordate către D. Ltd Cipru, I. Ltd Cipru şi D. Ltd Cipru, este de acord cu înregistrarea garanţiei de rang II în favoarea B.C. P.C. Ltd asupra următoarelor acţiuni:
- 5.487.800 acţiuni S.I.F. 1 aparţinând I. Ltd Cipru prin care se garantează expunerea faţă de I. Ltd Cipru;
- 5.466.700 acţiuni S.I.F. 1 aparţinând D. Ltd Cipru prin care se garantează expunerea faţă de D. Ltd Cipru;
- 5.486.500 acţiuni S.I.F. 1 aparţinând D. Ltd Cipru prin care se garantează expunerea faţă de D. Ltd Cipru;
- 11.788.960 acţiuni T.L.V. aparţinând C. Ltd Cipru prin care se garantează expunerea faţă de D. Ltd Cipru;
- 8.918.671 acţiuni T.L.V. aparţinând D. Ltd Cipru prin care se garantează expunerea faţă de D. Ltd Cipru;
- 33.889.266 acţiuni SC N.C.T. SA Aparţinând V. Ltd Cipru prin care se garantează expunerea faţă de D. Ltd Cipru, I. Ltd Cipru, şi D. Ltd Cipru.
Totodată, A.B.C. Ltd. se angajează să procedeze la radierea garanţiei sale de rang I asupra acţiunilor arătate mai sus sub rezerva încasării sumelor datorate de către I. Ltd Cipru, D. Ltd Cipru şi D. Ltd Cipru.
La data de 06 noiembrie 2009 SC D.C. SA Confirmă către B.C. P.C. Ltd şi D. Ltd Cipru:
- înregistrarea garanţiei reale mobiliare având rangul II de prioritate asupra unui număr de 8.918.671 acţiuni cu valoarea nominală de 1 leu pe acţiune deţinute de către D. Ltd Cipru în calitate de debitor gajist, la emitentul B.T. S.A., simbol T.L.V., în favoarea B.C. P.C. Ltd, în calitate de creditor gajist.'
- înregistrarea garanţiei reale mobiliare având rangul II de prioritate asupra unui număr de 5.486.500 acţiuni cu valoarea nominală de 0,10 lei pe acţiune deţinute de către D. Ltd Cipru în calitate de debitor gajist, la emitentul S.I.F. Banat-Crişana, simbol SIF1, în favoarea B.C. P.C. Ltd, în calitate de creditor gajist.
Ambele înregistrări au fost operate în baza Contractului de garanţie reală mobiliară asupra acţiunilor încheiat în data de 02 noiembrie 2009 între B.C. P.C. Ltd şi D. Ltd Cipru, gajurile fiind instituite pentru garantarea unei obligaţii de plată în sumă de 11.702.200 euro asumate în favoarea creditorului B.C. P.C. Ltd.
La data de 03 decembrie 2009 SC D.C. SA Confirmă către SC A.B.R. SAşi către D. Ltd Cipru faptul că au fost efectuate radierile garanţiilor reale mobiliare înregistrate în favoarea A.B.C. Ltd. Asupra unui număr de 8.918.671 acţiuni T.L.V. şi 5.486.500 acţiuni S.I.F. 1 deţinute de D. Ltd Cipru, precum şi asupra celor 11.788.960 acţiuni T.L.V. deţinute de C. Ltd Cipru. Aceste radieri au fost efectuate în baza Formularelor pentru înscrierea menţiunilor de garanţie reală mobiliară în sistemul Depozitarului Central (care au fost depuse în data de 23 noiembrie 2009) şi a acordului exprimat de către SC A.B.R. SA înregistrat la SC D.C. SA din data de 30 noiembrie 2009. Prin acest acord SC A.B.R. SA, în calitate de mandatar al A.B.C. Ltd., solicită SC D.C. SA Radierea gajului asupra acţiunilor gajate cu rang I de prioritate în favoarea A.B.C. Ltd., deoarece împrumuturile acordate de către creditorul gajist au fost rambursate.
La data de 08 decembrie 2009 SC D.C. SA informează B.C. P.C. Ltd, D. Ltd Cipru şi C. Ltd Cipru cu privire la radierea în data de 03 decembrie 2009 a garanţiei reale mobiliare de rang I de prioritate asupra unui număr de 8.918.671 acţiuni T.L.V. şi 5.486.500 acţiuni SIF1 deţinute de D. Ltd Cipru şi 11.788.960 acţiuni T.L.V. deţinute de C. Ltd Cipru. Totodată, SC D.C. SA Mai informează cele două persoane juridice nerezidente despre faptul că, în urma acestei operaţiuni, garanţia reală de rang II de prioritate instituită în favoarea B.C. P.C. Ltd asupra pachetelor de acţiuni menţionate, a devenit garanţie reală mobiliară cu rang I de prioritate.
La data de 09 decembrie 2009 SC D.C. SA Confirmă către B.C. P.C. Ltd şi D. Ltd Cipru radierea la data de 07 decembrie 2009 a garanţiei reale mobiliare înregistrată în favoarea B.C. P.C. Ltd asupra unui nr. de 8.918.671 acţiuni cu valoarea nominală de 1 leu pe acţiune deţinute de către D. Ltd Cipru la emitentul B.T. S.A., simbol T.L.V.
Radierea a fost efectuată în baza Formularului pentru radierea menţiunilor de garanţie reală mobiliară în sistemul Depozitarului Central depus în data de 07 decembrie 2009 şi în baza comunicării înregistrată la SC D.C. SA din data de 07 decembrie 2009, comunicare prin care B.C. P.C. Ltd îşi exprimă acordul privind radierea amintită, sub rezerva îndeplinirii de către D. Ltd Cipru a unor condiţii cumulative printre care şi cea ca, imediat după primire, acesta să depună la SC D.C. SAformularul de radiere a garanţiei împreună cu celelalte documente pentru a determina radierea garanţiei asupra acţiunilor "astfel încât acestea să fie libere de orice sarcini şi să poată face obiectul tranzacţiilor sau transferurilor pe piaţa de capital", comunicare semnată de inculpatul C.G. - director general al B.C. P.C. Ltd - Sucursala România.
Pentru efectuarea procedurilor de radiere a garanţiei reale mobiliare înregistrate în favoarea B.C. P.C. Ltd asupra celor 8.918.671 acţiuni deţinute de către D. Ltd Cipru la emitentul B.T. S.A. A fost anexată actelor prezentate SC D.C. SA o procură în limba engleză.
În cuprinsul acestei procuri, apostilată în Cipru la data de 4 decembrie 2009, se arată că:
- prin Contractul de împrumut datat 02 septembrie 2009 încheiat între D. Ltd Cipru şi B.C. P.C. Ltd s-a constituit o garanţie reală mobiliară pe un număr de 8.918.671 acţiuni ordinare în valoare de 1 leu fiecare ale emitentul B.T. S.A., simbol T.L.V.;
- societatea D. Ltd Cipru a solicitat consimţământul B.C. P.C. Ltd pentru eliberarea garanţiilor reale mobiliare cu scopul de a fi transferate la B.C. P.C. Ltd în urma tranzacţiei(lor) efectuate în conformitate cu reglementările pieţelor de capital;
- se autorizează împuterniciţii ca, în măsura în care acţiunile nu sunt transferate şi înregistrate în proprietatea B.C. P.C. Ltd până în data de 09 decembrie 2009, ora 17:00, să instituie garanţii reale mobiliare asupra pachetului de acţiuni în discuţie în aceeaşi formă şi cu acelaşi conţinut satisfăcătoare B.C. P.C. Ltd ca şi garanţiile reale mobiliare eliberate şi, în general, să facă toate lucrurile necesare pentru reconstituirea garanţiilor reale mobiliare eliberate.
Situaţia de fapt astfel reţinută se probează cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei (dosar Parchet, vol. 27, filele 185-191, 216-220, 242-248).
c) Tranzacţiile cu acţiuni T.L.V. efectuate pe contul inculpatului I.A., deschis la S.S.I.F. I.F.B. F. Arad:
în perioada 16 noiembrie 2009-15 decembrie 2009 pe contul inculpatului I.A., administrat de inculpatul J.R.C. - broker, au fost achiziţionate 3.541.500 acţiuni T.L.V., la valoarea totală de 7.897.545,00 lei, vândute B.C. printr-o tranzacţie D. la data de 15 decembrie 2009. (dosar Parchet, vol. 5, fila 181, vol. 6, filele 82-83).
Contul deschis de B.C. pe numele lui I.A. a fost, de la momentul încheierii contractului (2 noiembrie 2009) şi până la data de 7 -8 decembrie 2009, un cont discreţionar (intermediarul fiind împuternicit de către client să efectueze toate operaţiunile legate de administrarea portofoliului). în acest sens, cererea de deschidere de cont, ataşată contractului de brokeraj (servicii de investiţii financiare), la secţiunea 14.„Sunteţi de acord cu autorizarea discreţionară?" are bifată căsuţa Da (Yes). (dosar parchet, vol. l, fila 166).
La aproximativ o săptămână de la data semnării contractului de brokeraj, inculpatul C.G. a primit instrucţiuni din partea conducerii executive a B.C. cu privire la portofoliul investiţional, ce trebuia vizat de compania de brokeraj. Decizia B.C. comunicată prin intermediul inculpatului C.G. S.S.I.F. I.F.B. F. Arad a fost aceea ca tranzacţiile să se desfăşoare în continuare în mod discreţionar, dar să vizeze în principal titluri ale companiilor din domeniul serviciilor financiare. Practic, după această instrucţiune contul discreţionar a devenit un cont parţial discreţionar. Până la momentul preluării controlului contului şi transmiterii ordinelor de tranzacţionare de către inculpatul C.G., T.F.B. F. a construit un portofoliu balansat alcătuit din S.I.F.-uri şi cele două bănci importante tranzacţionate pe piaţa de capital din România: B.R.D. S.G. şi B.T. Astfel, până la data încetării caracterului parţial discreţionar al contului B.C. deschis pe numele lui I.A., titlurile T.L.V. reprezentau 22,04% din cantitatea totală de acţiuni achiziţionată şi 40,55% din valoarea totală a acţiunilor tranzacţionate (restul fiind simboluri S.I.F., B.R.D. şi B.I.O. (dosar Tribunal, vol.V, fila 223).
Tranzacţiile efectuate pe contul B.C. deschis pe numele lui I.A. au demarat la data de 16 noiembrie 2009 (dosar Parchet, vol. 5, fila 178).
La data de 17 noiembrie 2009 a fost transferată în contul societăţii de brokeraj suma de 1.500.000 euro (dosar Parchet, vol. 5, filele 178,185), aceasta fiind transferată din contul deschis de B.C. Nicosia pe numele lui I.A. (D.T., martorul K.N. explicând sursa confuziei, cauzate de o eroare materială la înregistrarea contului: numele lui I.A. este T.D.I., iar când i s-a deschis contul înregistrarea s-a oprit la al doilea prenume, T.D.). La data de 17 noiembrie şi, respectiv, 10 decembrie 2009, sumele necesare decontării tranzacţiilor au fost transferate de B.C. Nicosia, în baza unei operaţiuni de împrumut, în contul lui I.A.
In ceea ce priveşte intervenţia inculpatului S.C.E.l. pe lângă angajaţi ai B.T. pentru finalizarea cu celeritate a transferului din data de 17 noiembrie 2009, aceasta se justifică prin relaţia apropiată dintre inculpat şi I.F.B. F. (inculpatul fiind cel care a înlesnit perfectarea documentaţiei necesare deschiderii contului B.C. pe numele inculpatului I.A. de la I.F.B. F.) şi poziţia sa oficială în cadrul B.T., fiind firesc ca societatea de intermediere să contacteze banca pentru a solicita clarificări referitoare la operaţiunile din contul său.
La data de 17 noiembrie 2009, B.C. a transferat din contul inculpatului I.A. sumele destinate tranzacţionării prin intermediul unui transfer de tip „swift" (vol. 5 dosar Parchet, f.185). În momentul în care beneficiarul unui transfer de tip „swift" intra în posesia copiei mesajului „swift" se aşteaptă „să vadă" de urgenţă fondurile în contul său bancar. În speţă, cel mai probabil, având confirmarea mesajului „swift" F.F.B. F. nu „a văzut" fondurile în cont şi a contactat B.T. prin persoana pe care o cunoşteau cel mai bine, inculpatul S.C.E.l., pentru a solicita clarificarea situaţiei F.F.B. F. era interesată de creditarea cu celeritate a contului său deoarece tranzacţiile pe contul B.C. deschis pe numele lui I.A. începuseră la data de 16 noiembrie 2009, iar potrivit regulilor de tranzacţionare, decontarea unei operaţiuni (plata efectivă a acţiunilor cumpărate) trebuie făcută într-un termen scurt (3 zile). întârzierea creditării contului societăţii de intermediere ar fi pus în pericol decontarea la timp a tranzacţiilor deja efectuate. Toate tranzacţiile din data de 16 noiembrie 2009 au fost decontate la data 19 noiembrie 2009 (dosar Parchet, vol. 5, filele 178, 179).
Începând cu data de 7-8 decembrie 2009, conducerea executivă a B.C. i-a solicitat inculpatului C.G. să preia controlul contului discreţionar deschis la I.F.B. F. şi să dea exclusiv ordine de cumpărare de simboluri T.L.V., ceea ce a şi făcut, având în vedere activitatea de tranzacţionare din perioada 9-11 decembrie 2009 (dosar Parchet, vol. 5, fila 181), ordinele fiind primite de inculpatul J.R.C.
În perioada cuprinsă între 7 -8 decembrie 2009, după achiziţionarea pachetului de aproximativ 4% acţiuni T.L.V., şi 15 decembrie 2009, momentul transferului acţiunilor T.L.V. către B.C., contul deschis pe numele inculpatului I.A. a fost controlat de B.C., prin intermediul inculpatului C.G., care a transmis societăţii de brokeraj instrucţiunile privind achiziţia de titluri T.L.V., respectiv transferul acţiunilor deţinute în contul deschis la T.F.B. F. către B.C.
Inculpatul C.G. a comunicat ordine de tranzacţionare brokerului J.R.C. exclusiv telefonic, începând cu data de 7-8 decembrie 2009, numărul de telefon de la care au fost transmise ordinele fiind unul alocat biroului directorului general al B.C. - Sucursala România.
La data de 11 decembrie 2009, având ordin de vânzare a unui pachet de 1 milion de acţiuni T.L.V., la preţul de 2,2 lei/acţiune, inculpatul D.S.D. l-a contactat pe inculpatul S.E.C.l., comunicându -i datele din ordinul de tranzacţionare.Inculpatul S.E.C.l. a refuzat să cumpere pachetul, însă l-a pus în legătură cu inculpatul J.R.C., care a achiziţionat pachetul pe contul inculpatului I.A., în cadrul unei tranzacţii D. (dosar Parchet, vol. 5, fila 181).
La data de 15 decembrie 2009 inculpatul C.G., conform instrucţiunilor B.C., a transferat pachetul de acţiuni T.L.V. menţionat către B.C. P.C. Ltd, Nicosia, Cipru, printr-o tranzacţie efectuată de piaţa D. a B.V.B., transmiţând în acest sens atât ordinul de vânzare (de pe contul inculpatului I.A., deschis la S.S.I.F. I.F.B. F. Arad, brokerului J.R.C.), cât şi ordinul de cumpărare (de pe contul B.C. P.C. Ltd, Nicosia, Cipru, deschis la S.S.I.F. R.C.I. SA, brokerului E.A.).
În aceste tranzacţii, inculpaţii C.G. şi I.A. au acţionat întotdeauna potrivit aprobării primite din partea organismelor competente ale B.C., cu privire la toate aspectele legate de achiziţia respectivelor acţiuni, precum numărul acţiunilor, preţul de tranzacţionare, brokerii de pe piaţa de capital. Aceştia au realizat şi au pus în aplicare tranzacţiile în cauză în numele şi cu respectarea instrucţiunilor primite de la organismele competente ale B.C., Nicosia.
Adresa de e-mail a inculpatului I.A. a fost folosită pentru comunicările standard dintre broker şi client a achiziţiilor zilnice efectuate în mod discreţionar/parţial discreţionar, iar accesul la email a fost permis reprezentanţilor B.C. Nicosia pentru ca aceştia să poată evalua informaţiile primite în scopul documentării deciziilor ce urmau a fi luate de conducerea executivă a băncii.
Aceste aspecte rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, inclusiv adresele B.C. Nicosia din data de 19 octombrie 2010, trimisă instanţei (dosar Tribunal, vol. II, filele 59-65) şi, respectiv, din 21 iunie 2010, aflată la dosarul de urmărire penală (dosar Parchet, vol. 6, fila 132), corespondenţa integrală efectuată pe contul de e-mail personal al inculpatului I.A. (dosar Parchet, vol. l, filele 180-236) şi Raportul independent în legătură cu tranzacţiile din contul (.) D-lui A.D.I., deschis la B.C. C. Ltd (D.), depus de apărătorul inculpatului I.A. (dosar Tribunal, vol. V, filele 192-223), precum şi din declaraţiile inculpaţilor G.C., I.A. şi J.R.C., care se coroborează cu declaraţiile martorului M.O.
În ceea ce priveşte declaraţiile date de inculpatul J.R.C. şi C.G. la faza de urmărire penală, cum că ordinele de tranzacţionare au fost date de inculpatul I.A., acestea vor fi înlăturate de instanţă, fiind în mod vădit necorespunzătoare adevărului, în contradicţie cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, în special, poziţia oficială a B.C., care şi-a asumat toate aceste tranzacţii, pe care de altfel le-a şi finanţat, la datele de 17 noiembrie 2009 şi, respectiv,10 decembrie 2009 (dosar Tribunal, vol. II, filele 59-65; vol. V, filele 192-223 - Raportul independent în legătură cu tranzacţiile din contul (...) D-lui A.D.I., deschis la B.C. C. Ltd).Faptul că banii pentru decontarea tranzacţiilor apăreau ca provenind din contul unei alte persoane – D.T. - considerată la un moment dat ca fiind tatăl inculpatului, a fost o neînţelegere legată de înregistrarea numelui inculpatului, clarificată prin declaraţiile martorilor N.K. şi P.P., cu care se coroborează declaraţiile inculpatului I.A., precum şi cele reţinute la pag. 1 din Raportul independent în legătură cu tranzacţiile din contul (.) D -lui A.D.I., deschis la B.C. C. Ltd (D.) (dosar Tribunal, vol. V, filele 192-223). Declaraţiile de la urmărire penală ale inculpaţilor J.R.C. şi C.G. se explică, pe de o parte, prin aceea că inculpatul C.G. nu a vrut să fie acuzat pentru tranzacţiile în discuţie şi nici să implice B.C. într-o activitate pe care autorităţile judiciare române o suspectau ca fiind ilicită, până la clarificarea situaţiei, iar inculpatul J.R.C. nu avea cum să ştie că cel de la care primea ordinele de tranzacţionare - telefonic - era C.G., şi nu titularul contului, necunoscându-i pe niciunul dintre ei.
C.2. Dobândirea companiei S. Ltd Cipru:
La începutul lunii noiembrie 2009 este înfiinţată în Cipru societatea S. Ltd Cipru.
La data de 23 noiembrie 2009 persoana juridică nerezidentă C. Ltd, în calitate de asociat unic al S, Ltd, a decis cumpărarea unei cantităţi de 5.000 de acţiuni ale S. Ltd pentru suma de 5.000 euro. (dosar Parchet, vol. 27, fila 172).
Totodată, în data de 24 noiembrie 2009 asociatul unic şi administratorul S. Ltd decide majorarea capitalului social prin emisiunea unui număr de 5.000 de acţiuni către C. Ltd, la valoarea de 1 euro fiecare şi cu primă de 5.228 euro fiecare în schimbul, a 52.106.614 acţiuni ale B.T. S.A. Cu valoarea totală de 26.145.000 euro. (dosar Parchet, vol. 27, filele 173-174).
În data de 10 decembrie 2009 persoana juridică nerezidentă C. Ltd a depus o cerere la SC D.C. SA Prin care solicita transferul unui număr de 52.106.614 instrumente financiare ale emitentului B.T. S.A. Cu valoarea nominală de 1 leu fiecare către persoana juridică nerezidentă Salecom Limited Cipru, (dosar Parchet, vol. 27, fila 170)
La data de 15 decembrie 2009, SC D.C. SA Confirmă transferarea de la C. Ltd către S. Ltd a unui număr de 52.106.614 acţiuni cu valoarea nominală de 1 leu, reprezentând 4,9171 % din totalul de acţiuni la emitentul B.T. S.A., simbol T.L.V. (dosar Parchet, vol. 27, fila 80).
În ceea ce priveşte simbolurile T.L.V. deţinute de C. Ltd Cipru, la data de 16 decembrie 2009 SC D.C. SA Confirmă către B.C. P.C. Ltd şi C. Ltd Cipru radierea, în data de 15 decembrie 2009, a garanţiei reale mobiliare înregistrată în favoarea B.C. P.C. Ltd asupra celor 51.344.436 acţiuni cu valoarea nominală de 1 leu pe acţiune deţinute de către C. Ltd Cipru la emitentul B.T. S.A., simbol T.L.V. Din acest pachet de acţiuni T.L.V., 39.555.476 acţiuni fuseseră gajate în favoarea B.C. P.C. Ltd în baza contractului de garanţie reală mobiliară din data de 12 iulie 2007, iar 11.788.960 acţiuni - în baza contractului de garanţie reală mobiliară din data de 02 noiembrie 2009.
Aceasta, în baza acordului dat de B.C. P.C. Ltd, printr-o comunicare semnată de către inculpatul C.G., înregistrată la SC D.C. SA la data de 07 decembrie 2009, sub nr. 33666, cu privire la radierea garanţiei reale mobiliare asupra acţiunilor T.L.V. deţinute de C. Ltd Cipru, potrivit aceleiaşi proceduri urmate şi în cazul companiei D. Ltd.
Acest acord a fost dat sub rezerva îndeplinirii de către C. Ltd Cipru a unor condiţii, printre care şi cea ca, imediat după primire, acesta să depună la SC D.C. SA formularul de radiere a garanţiei împreună cu celelalte documente pentru a determina radierea garanţiei asupra acţiunilor "astfel încât acestea să fie libere de orice sarcini şi să poată face obiectul tranzacţiilor sau transferurilor pe piaţa de capital".
D. Operaţiunile financiare efectuate în decembrie 2009 de inculpaţii S.C.E.l. si S.M., pentru care au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani:
La data de 07 decembrie 2009, inculpatul S.C.E.l., ca împuternicit pe contul inculpatei C.D.M., deschis la S.S.I.F. I.F.B. F. S.A., a vândut către B.C. un număr total de 33.600.000 titluri T.L.V., la preţul de 2,40 lei pe unitate, încasând suma de 80.640.000,00 lei, prin 4 tranzacţii pe piaţa D. a B.V.B., potrivit celor arătate mai sus.
S.S.I.F. I.F.B. F. S.A., după reţinerea comisionului în sumă totală de 137.0 88,00 lei aferent acestor tranzacţii, a realizat următoarele viramente:
1) 6.000.000 lei au fost viraţi la data de 10 decembrie 2009 în contul inculpatului S.C.E.I., deschis la SC B.T. SA, I.B.A.N.; iar această sumă, împreună cu alte sume aflate în contul curent al inculpatului, a fost schimbată în euro la data de 11 decembrie 2009, cumpărându-se în total suma de 1.490.000,00 euro (la un curs de 4,2347 lei/euro, total 6.309.703,00 lei); din această sumă, 1.0 01.000,00 euro au fost viraţi în data de 08 februarie 2010 către W. Ltd, Cipru, în contul C.Y.
La data de 10 februarie 2010 W. Ltd, Cipru, a virat în contul S.S.I.F. SC B.T. S. SA Suma de 1.000.000 euro, din care a fost schimbată în lei contravaloarea a 200.000 euro (rezultând 825.960,00 lei), sumă în lei din care au fost acoperite contravaloarea titlurilor T.L.V. achiziţionate de W. Ltd, Cipru, în perioada 05 februarie 2010 - 09 februarie 2010. Restul de 800.000 euro care nu a fost schimbat în lei se află în continuare în contul S.S.I.F. SC B.T. S. SA
În perioada menţionată, W. Ltd, Cipru, a achiziţionat un număr total de 307.000 titluri T.L.V. din creditul acordat de S.S.I.F. SC B.T. S. SA în valoare totală de 601.350,00 lei, prin viramentul din 10 februarie 2010 realizându-se contul de client al W. Ltd, Cipru, în care, la data de 10 februarie 2010, rămăsese suma de 219.947,30 lei (după acoperirea debitului).
2) 13.000.000 lei au fost viraţi la data de 10 decembrie 2009 către inculpata C.D.M., în contul acesteia deschis la B.T. S.A., I.B.A.N.; această sumă a fost virată în totalitate tot la data de 10 decembrie 2009 în contul inculpatei S.M.
Aceasta, în condiţiile în care contul inculpatei C.D.M. de la S.S.I.F. I.F.B. F. S.A.fusese creditat în vederea achiziţionării de acţiuni cu suma de aproximativ 13.600.000 lei, de către inculpatul S.C.E.l., acesta din urmă optând ca suma menţionată, ce trebuia să îi fie restituită din contul inculpatei C.D.M., să fie virată în contul inculpatei S.M., căreia îi spusese că doreşte să le doneze nişte bani ei şi celor doi copii.
în aceeaşi zi, inculpata S.M., urmărind să cumpere obligaţiuni de stat sub forma unor eurobonduri, denominate în euro, a efectuat un schimb valutar prin B.T., obţinând suma de 3.032.561,04 euro.
Cu 2.021.707,36 euro a achiziţionat un număr de 20 de titluri de stat, fiecare având o valoare nominală de câte 100.000 euro cu scadenţa la 3 ani.
Restul sumei de 1.0 10.853,68 euro au fost transferaţi în aceeaşi zi în contul fiicei sale, numita S.S.L., care tot la data de 10 decembrie 2009 a achiziţionat, la rândul său, de toată suma, 10 titluri de stat în valoare de 100.000 euro fiecare, cu scadenţa la 3 ani.
3) 60.000.000 lei au fost viraţi la data de 11 decembrie 2009 către inculpatul S.C.E.I., în contul acestuia deschis la C.B.E., Dublin Sucursala România, I.B.A.N.: RO 14; această sumă a fost schimbată în euro rezultând suma de 14.091.122,59 euro (la un curs de 4,258 lei/euro, total 59.999.999,99 lei); din această sumă 10.000,00 euro au fost viraţi în data 08 februarie 2010 către W. Ltd, Cipru, iar 10.000.000,00 euro au fost viraţi la data de 09 februarie 2010 tot către aceeaşi persoană juridică nerezidentă, în contul I.B.A.N.: deschis la B.C., Nicosia; din suma rămasă în contul deschis la C.B.E. pic, Dublin Sucursala România, respectiv 4.121.858,59 euro a fost constituit un cont de economii pe numele inculpatului S.C.E.I.
Situaţia mai sus prezentată, reţinută de altfel şi în actul de sesizare, se probează cu înscrisurile comunicate de B.V.B., S.S.I.F. I.F.B. F. S.A., B.T. S.A.şi S.S.I.F. SC B.T. S. SA (dosar Parchet, vol. 8, vol. 27, filele 88-92), procura în baza căreia inculpatul S.C. a lucrat ca mandatar al inculpatei C.D.M., potrivit căreia acesta era împuternicit în relaţia cu I.F.B. F. Arad privind tranzacţiile cu valori mobiliare în numele şi în contul său, precum şi să efectueze operaţiuni de retragere şi depunere de numerar (dosar Parchet, vol. 3, fila 21), precum şi cu cele depuse de apărătorii inculpaţilor la termenul din data de 7 iunie 2011 (dosar Tribunal, vol. IV, filele 4-11).
Referitor la susţinerile apărătorilor inculpaţilor în sensul înlăturării unor mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală - nota întocmită de Corpul de control al C.N.V.M., discutată în şedinţa C.N.V.M. din 15.0 6.2010, procesele-verbale de constatare şi de filaj întocmite de lucrătorii de poliţie judiciară, interceptările convorbirilor telefonice şi procesele-verbale de redare a acestora, declaraţiile inculpaţilor C. şi J. -ca martori - ca fiind lovite de nulitate, Tribunalul apreciază că nu pot fi reţinute.
La dosarul de urmărire penală există, într-adevăr, o serie de procese-verb ale în care organele de urmărire penală nu au constatat direct, ex propriis sensibus, fapte sau împrejurări de natură a servi la aflarea adevărului în cauză, ci au procedat la aprecierea probelor, pe măsura administrării lor (analizând tranzacţii bursiere, poşta electronică, contracte de împrumut şi tabele, transferurile de titluri T.L.V., extrase de cont, articole de presă relevante, documente atestând garanţii reale mobiliare, documente ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare, convorbiri interceptate în cauză); aceasta, pentru a le facilita activitatea de stabilire a situaţiei de fapt, cele astfel constatate fiind reluate apoi şi în rechizitoriu, lucru de înţeles dată fiind complexitatea cauzei şi a materialului probator de la urmărire penală. Aceasta nu înseamnă însă că procesele-verbale în discuţie, contestate de altfel de apărare, au relevanţă probatorie, în sensul art. 90 C. proc. pen., Tribunalul fiind obligat să procedeze la o analiză proprie a mijloacelor de probă administrate în cauză, inclusiv a celor care au stat la baza proceselor-verbale în discuţie, de constatările cărora nu este ţinut. în aceste condiţii, procesele-verbale în cauză, nefiind mijloace de probă în sensul legii procesual penale, nu se poate spune că ar fi fost obţinute în mod ilegal, în sensul dispoziţiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen.
Din procesul-verbal de constatare (filaj) întocmit la 18 mai 2010 (dosar Parchet, vol. 27, filele 192-193), privind întâlnirea din 9 noiembrie 2009 de la restaurantul M., nu rezultă date cum că nu ar fi rezultatul unei constatări proprii a persoanei care l-a întocmit, faptul că a fost redactat mult mai târziu faţă de data evenimentului relatat nefiind un argument în acest sens, iar existenţa acestei întâlniri fiind stabilită, de altfel, şi prin celelalte mijloace de probă administrate în cauză - declaraţiile inculpaţilor I.A., C.G. şi C.H., procesul-verbal de constatare întocmit în urma verificărilor la hotelul din Cluj unde inculpaţii I.A., C.G. s-au cazat şi înscrisurile obţinute cu acea ocazie (dosar Parchet, vol. 27, filele 74-75). Cât despre menţiunea, din finalul procesului-verb al, că inculpaţii S.C.E.l. şi C.H. s-ar fi deplasat la Atena în perioada 18-23 noiembrie 2009, aceasta are la bază informaţiile obţinute de la compania aeriană T.A.R.O.M., nefiind, într-adevăr, o constatare proprie a persoanei care a întocmit procesul-verbal; probabil lucrătorul de poliţie judiciară a dorit să sugereze că întâlnirea din 9 noiembrie 2009 şi călătoria din 18-23 noiembrie 2009 a inculpaţilor a avut acelaşi scop, al negocierii vânzării către B.C. a acţiunilor T.L.V., concluzie fără relevanţă probatorie, de care Tribunalul nu este ţinut, după cum s-a arătat anterior, şi care a fost şi înlăturată având în vedere probele administrate în cauză.
Interceptările convorbirilor telefonice şi procesele-verbale de redare a acestora nu se impun a fi scoase din probatoriu, faptul că la dosarul de urmărire penală nu se află şi încheierile prin care acestea au fost autorizate, că apărătorii apreciază că nu procurorul a efectuat interceptările, ci alte organe ale statului (fără vreo probă în acest sens), că delegarea lucrătorului de poliţie judiciară a fost pentru redarea convorbirilor, şi nu şi pentru interceptarea lor, iar această redare nu s-a putut face în intervalele scurte de timp indicate în procesele-verbale întocmite în acest sens neimpunând acest lucru. Chiar dacă am accepta argumentele apărării, aspectele invocate ar fi de natură a atrage cel mult sancţiunea nulităţii relative, care trebuia invocată cel mai târziu la momentul prezentării materialului de urmărire penală. In plus, în afară de omisiunea, din procesul-verbal de redare a convorbirii dintre inculpaţii S.C.E.I. şi D.D.S., a intervenţiei martorului I.V.M., înlăturată în faza de cercetare judecătorească, prin audierea acelei convorbiri şi nota de redare întocmită de apărare, inculpaţii nu au avut obiecţiuni, nu au contestat realitatea şi conţinutul convorbirilor interceptate.
Cât despre Nota întocmită de Corpul de control al C.N.V.M., discutată în şedinţa C.N.V.M. Din 15.0 6.2010 (dosar Parchet, vol. 12, filele 458-443), trimisă D.I.I.C.O.T. - S. T. Cluj ca urmare a unei adrese (din 7 mai 2010) primită de la această unitate de parchet, prin care i se solicitau numele şi datele de identificare ale persoanelor care au efectuat analiza comunicată D.I.I.C.O.T. la 27 aprilie 2010, pentru că există date şi indicii referitoare la săvârşirea de către unii angajaţi ai C.N.V.M. a infracţiunii de favorizarea infractorului (dosar Parchet, vol. 17, fila 104), aceasta nu este o probă obţinută prin ameninţare, în sensul dispoziţiilor art. 68 alin. (1) C. proc. pen., neputând constitui ameninţare încunoştinţarea făcută de către procuror în legătură cu aplicarea unor dispoziţii legale. Mai mult, Tribunalul observă că adresa contestată de apărare nu a produs vreo temere C.N.V.M., cea mai bună dovadă în acest sens fiind că, deşi chestionată de organele de urmărire penală cu privire la comiterea sau nu a infracţiunii de manipularea pieţei de capital (cu privire la care, în adresa din 22 aprilie 2010 - dosar Parchet, vol. 17, filele 62-69, arătase că nu rezultă elemente clare care să conducă la o suspiciune în acest sens), instituţia în cauză răspunde că sunt elemente ce creează suspiciuni privind o posibilă activitate de tranzacţionare pe bază de informaţii privilegiate, precum şi posibile operaţiuni de spălare de bani, or manipularea pieţei de capital şi dezvăluirea/utilizarea de informaţii privilegiate sunt infracţiuni distincte la regimul pieţei de capital.
Declaraţiile date în calitate de martori de către inculpaţii C.G. şi J.R.C., înainte de a se începe urmărirea penală împotriva lor, nu pot fi folosite, într-adevăr, la stabilirea vinovăţiei celor care le-au dat, potrivit dreptului de a nu contribui la propria acuzare, ca şi componentă a dreptului la un proces echitabil, astfel cum rezultă din jurisprudenţa C.E.D.O., însă acestea ar putea fi avute în vedere la stabilirea vinovăţiei celorlalte persoane trimise în judecată, în condiţiile art. 69 C. proc. pen.
În drept:
Art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital este o normă penală de referire care incriminează patru infracţiuni:
- prezentarea către acţionari a unor situaţii financiare inexacte şi a unor informaţii false privind condiţiile economice ale societăţii (art. 279 alin. (1) rap. la art. 237 alin. (3) din Lege);
- utilizarea de informaţii privilegiate (art. 279 alin. (1) rap. la art. 245 din Lege);
- dezvăluirea de informaţii privilegiate (art. 279 alin. (1) rap. la art. 246 din Lege);
- manipularea pieţei de capital (art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) din Lege).
Nu poate fi vorba de o singură infracţiune cu conţinut alternativ, cu reţinerea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. în cazul în care se comit mai multe acte materiale sub forma diferitelor variante alternative, normele completatoare descriind conduite ilicite distincte, cu obiect juridic special diferit, astfel că pentru săvârşirea mai multora dintre faptele descrise la art. 237 alin. (3) şi art. 245 -248 din Legea nr. 297/2004 trebuie reţinute mai multe infracţiuni în concurs.Un exemplu în acest sens l-ar putea constitui şi infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată, unde nu putem avea o singură infracţiune, prevăzută de art. 2481 rap. la art. 246, 247 şi/sau 248, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ci, eventual, trei infracţiuni, prevăzute de art. 2481 rap. la art. 246, art. 2481 rap. la 247 şi art. 2481 rap. la 248, toate cu aplicarea art. 33 C. pen.
Un argument în plus este că unul din textele la care face referire art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 - art. 237 alin. (3) - este prevăzut într-un titlu distinct (Titlul VI -Emitenţii) de cel în care sunt cuprinse celelalte norme (Titlul VII - Abuzul de piaţă). Altfel, ar fi şi dificil de denumit infracţiunea reţinută în sarcina persoanelor acuzate de comiterea atât a unor acţiuni de manipulare de piaţă, cât şi de utilizare/dezvăluire de informaţii privilegiate, soluţia la care s-au oprit organele de urmărire penală în speţă, de menţionare a denumirii de "manipulare de piaţă" în cazul inculpaţilor S.C.E.I., C.H., C.G., I.A., D.S.D., fiind de natură a da naştere la confuzii. O asemenea confuzie s-a şi produs de altfel, în actul de sesizare (pagina 6) arătându-se că "(...) tranzacţiile menţionate anterior au fost realizate prin manipularea pieţei de capital, prin folosirea de către învinuiţii S.C.E.I., C.H., I.A. şi C.G. a unor informaţii privilegiate"; or, tranzacţiile nu se realizează prin manipularea pieţei de capital, ci manipularea pieţei de capital se realizează prin efectuarea de tranzacţii în condiţiile menţionate la art. 244 alin. (5), (7) din Legea nr. 297/2004, cu utilizarea sau nu a unor informaţii privilegiate; cu alte cuvinte, putem avea utilizare de informaţii privilegiate, fără ca prin aceasta să se realizeze şi o manipulare a pieţei de capital.
Prin urmare, unitatea infracţională reţinută în actul de sesizare trebuie scindată, prin schimbarea încadrării juridice, în baza art. 334 C. proc. pen., după cum urmează:
- pentru inculpatul S.C.E.I., în infracţiunile prevăzute de:
- art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2 şi lit. b) şi alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- art. 279 alin. (1) rap. la art. 245 alin. (1) şi (2) lit. a) rap. la art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- art. 279 alin. (1) rap. la art. 245 alin. (1) rap. la art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Sub acest aspect, Tribunalul apreciază ca fiind întemeiate şi susţinerile apărătorilor în sensul că activitatea de utilizare de informaţii privilegiate reţinută în sarcina inculpatului, respectiv, cunoaşterea, în calitate de membru al Consiliului de Administraţie al B.T., a deciziei B.C. de a achiziţiona un pachet semnificativ de acţiuni T.L.V. precum şi folosirea în activitatea de tranzacţionare a datelor dezvăluite de către inculpatul D.D.S. referitoare la cantitatea şi preţul cuprinse în unele ordine de tranzacţionare privitoare la acţiuni T.L.V. nu pot constitui acte materiale care să intre în conţinutul unei singure infracţiuni în formă continuată, ci a două asemenea infracţiuni, în concurs, având în vedere momentele la care cele două activităţi au început şi împrejurările care le-au determinat (în cazul cunoaşterii deciziei B.C. de a achiziţiona un pachet semnificativ de acţiuni T.L.V. inculpatul ar fi cunoscut această informaţie din toamna anului 2008, efectuând apoi tranzacţiile bursiere din 7 decembrie 2009, în vreme ce cea de a doua activitate de utilizare de informaţii privilegiate a apărut începând din 8 septembrie 2009 ca urmare a divulgării de către inculpatul D.D.S. a unor date din cuprinsul unor ordine de tranzacţionare privitoare la cantitatea şi preţul acţiunilor ce urmau a fi tranzacţionate).
- pentru inculpatul C.H., în infracţiunile prevăzute de:
- art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2, alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, apreciind totodată ca fiind întemeiată cererea apărătorilor inculpatului de reţinere şi a alin. (5) lit. a) pct. 2, de la art. 244, omisă de organele de urmărire penală, având în vedere că în dispoziţia menţionată se arată în ce constă manipularea pieţei de capital, la alin. (7) dându-se doar câteva exemple de situaţii care sunt considerate operaţiuni de manipulare a pieţei, cea de la lit. a) regăsindu-se în speţă, în opinia organelor de urmărire penală;
- art. 279 alin. (1) rap. la art. 245 alin. (1), (2) lit. a) şi la art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.
Tribunalul mai reţine, sub acest aspect, că operaţiunea de pe piaţa de capital în legătură cu care inculpatul C.H. este acuzat de manipularea pieţei şi utilizarea de informaţii privilegiate este vânzarea acţiunilor D. Ltd, preluarea S. Ltd neimplicând tranzacţii bursiere şi fiind descrisă de organele de urmărire penală ca fiind efectuată tot de comun acord cu inculpatul C.H. pentru a dovedi că toate operaţiunile au fost coordonate de inculpaţii S.C.E.I., C.H., C.G. şi I.A.. Or, întrucât vânzarea acţiunilor T.L.V. deţinute de D. Ltd s-a efectuat cu aceeaşi ocazie, prin două tranzacţii, efectuate una pe piaţa D., una pe piaţa O.L., ambele pieţe auxiliare ale B.V.B., din motive obiective (cantitatea de 171 acţiuni, prea mică să fie vândută pe piaţa R., nu a putut fi inclusă în pachetul vândut pe piaţa D., pentru că acesta trebuia să fie multiplu de 500, astfel că a fost vândută pe piaţa O.L.), nu se poate spune că suntem în prezenţa a două acte materiale ale infracţiunilor de manipulare a pieţei, şi, respectiv, de utilizare de informaţii privilegiate în formă continuată, ci a două acte de executare ale câte unei infracţiuni simple - formă a unităţii naturale de infracţiune.
- pentru inculpatul C.G., în infracţiunile prevăzute de:
- art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2, lit. b) şi alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- art. 279 alin. (1) rap. la art. 245 alin. (1) şi (2) lit. c), rap. la art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- art. 279 alin. (1) rap. la art. 246 alin. (1) lit. a) rap. la art. 245 alin. (2) lit. c) şi la art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, observând, în ceea ce priveşte această din urmă infracţiune, că nu putea fi comisă în formă continuată, inculpatul neputând să divulge inculpaţilor S.C.E.I. şi C.H. decât o singură dată informaţia că B.C. doreşte să cumpere un pachet de acţiuni de până la 10% ale B.T., activitate de care este acuzat sub acest aspect.
De asemenea, referitor la ultimele două infracţiuni, lit. a) de la art. 245 alin. (2) a fost reţinută probabil din eroare de către organele de urmărire penală, inculpatul C.G. neîndeplinind vreo funcţie în cadrul B.T., care este emitentul simbolurilor T.L.V.
- pentru inculpatul I.A., în infracţiunile prevăzute de:
- art. 26 C. pen. rap. la 279 alin. (1) rap. la art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2, lit. b) şi alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- art. 26 C. pen. rap. la art. 279 alin. (1) rap. la art. 245 alin. (1), (2) lit. c), rap. la art. 244 alin. (1) din Le gea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
- pentru inculpatul D.S.D., în infracţiunile prevăzute de:
- art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2, lit. b) şi alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- art. 279 alin. (1) rap. la art. 245 alin. (1) şi (2) lit. c) rap. la art. 244 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- art. 279 alin. (1) rap. la art. 246 alin. (1) lit. a) şi b), art. 245 alin. (2) lit. c) şi la art. 244 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii D.S.D. şi J.R.C., au fost respinse ca neîntemeiate cererile de schimbare a încadrării juridice în sensul reţinerii formei complicităţii la infracţiunea de manipulare a pieţei de capital, respectiv al înlăturării dispoziţiilor alin. (7) lit. a) de la art. 244 din Lege. Astfel, este evident că voinţa Parchetului a fost aceea de a-i urmări şi trimite în judecată pe cei doi inculpaţi pentru că, în calitatea de agenţi pentru servicii de investiţii financiare, prin acţiunile lor, astfel cum sunt descrise în rechizitoriu, au manipulat piaţa, acţionând concertat împreună cu ceilalţi inculpaţi pentru a-şi asigura o poziţie dominantă asupra cererii de acţiuni T.L.V. Tribunalul, în absenţa identificării unei alte încadrări juridice căreia activitatea inculpaţilor să se poată circumscrie (spre deosebire de situaţiile enumerate mai sus), nu poate decât să pronunţe o soluţie de achitare dacă nu sunt întrunite condiţiile pentru reţinerea infracţiunii de manipulare a pieţei astfel cum a fost încadrată de Parchet, iar nu să reţină o altă formă de participaţie sau o altă formă de manipulare a pieţei - pe care nu o poate identifica din faptele deduse judecăţii -, prin înlăturarea celei indicate expres de Parchet, care a reţinut cazul de la alin. (7) lit. a).
Nu sunt fondate nici susţinerile inculpatului D.S.D., în sensul că prin reţinerea dispoziţiilor alin. (1) de la art. 245 din Lege Parchetul nu a urmărit decât să întregească încadrarea juridică dată faptei de dezvăluire de informaţii privilegiate, de la art. 246, prin indicarea calităţii în care inculpatul deţinea informaţiile privilegiate. Pentru că, pentru indicarea acestei calităţi era suficientă trimiterea la art. 245 alin. (2) din Lege. Fiind indicat expres în dispozitivul rechizitoriului art. 245 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, este evident că Tribunalul trebuie să se considere învestit cu judecarea infracţiunii de utilizare a informaţiilor privilegiate şi în ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.S.D.
Tribunalul apreciază că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii S.C.E.I., S.M., C.D.M., C.G., I.A., D.S.D. şi J.R.C., iar în cazul inculpatului C.H. -faptele nu au fost săvârşite de acesta, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare, schimbarea încadrării juridice dată faptelor impunându-se însă pentru acurateţe juridică, chiar dacă soluţia va fi una de achitare.
Referitor la inculpatul S.C.E.l., decedat la data de 21 martie 2011, Tribunalul a analizat şi în ceea ce îl priveşte conţinutul constitutiv al infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, chiar dacă va dispune faţă de acesta încetarea procesului penal, având în vedere că activitatea infracţională reţinută în sarcina celorlalţi inculpaţi este indisolubil legată de aceea a sa (sub forma participaţiei penale), infracţiunile pe care le-ar fi comis reprezentând totodată situaţie -premisă pentru infracţiunea de spălare de bani de care a fost acuzată inculpata S.M.
I. Cu privire la infracţiunile de dezvăluire de informaţii privilegiate, imputate inculpaţilor C.G. şi D.S.D., de utilizare de informaţii privilegiate, imputate inculpaţilor S.C.E.l., C.H., C.G., D.S.D..şi, respectiv, de complicitate la utilizare de informaţii privilegiate, imputată inculpatului I.A.: 1.1. Existenţa informaţiei privilegiate:
Infracţiunile de dezvăluire şi utilizare de informaţii privilegiate prevăzute de Legea nr. 297/2004 nu au obiect material (similar infracţiunii de divulgarea secretului profesional, prevăzută de art. 196 C. pen.), existenţa informaţiei privilegiate constituind situaţie premisă pentru ambele infracţiuni.
Potrivit art. 244 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 297/2004, privind piaţa de capital: (1) Prin informaţie privilegiată se înţelege o informaţie de natură precisă care nu a fost făcută publică, care se referă în mod direct sau indirect la unul sau mai mulţi emitenţi ori la unul sau mai multe instrumente financiare, şi care, dacă ar fi transmisă public, ar putea avea un impact semnificativ asupra preţului acelor instrumente financiare, sau asupra preţului instrumentelor financiare derivate cu care se află în legătură. (...) (4) Pentru persoanele răspunzătoare de executarea ordinelor privind tranzacţionarea instrumentelor financiare, "informaţia privilegiată" înseamnă, totodată, informaţia de natură precisă, transmisă de un client, în legătură cu ordinele sale care nu au fost încă executate, referitoare în mod direct sau indirect la unul sau mai mulţi emitenţi ori la unul sau mai multe instrumente financiare, informaţie care, dacă ar fi făcută public, ar putea avea efecte semnificative asupra preţului respectivelor instrumente financiare sau asupra preţului instrumentelor financiare derivate cu care se află în legătură.
Este o normă interpretativă contextuală restrictivă, legiuitorul atribuind noţiunii de „informaţie privilegiată" un sens mai restrâns decât cel din vorbirea curentă, nefiind vorba, pur şi simplu, de o informaţie care ar putea crea unei persoane o situaţie preferenţială/favorabilă/avantajoasă (statut „privilegiat") într-un anumit context, şi nici măcar de o informaţie ce ar constitui secret profesional sau confidenţială (prin noţiunea de „informaţie confidenţială" din varianta în limba română a legislaţiei comunitare incidente trebuind să se înţeleagă „informaţie privilegiată", aceasta fiind terminologia folosită de Legea nr. 297/2004).
Din definiţia legală a informaţiei privilegiate rezultă patru trăsături caracteristice, care trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv: informaţia să aibă natură precisă; informaţia să nu fi fost publică; informaţia să se refere direct sau indirect la emitent sau la instrumentele financiare emise de emitent; dacă ar fi transmisă public, informaţia ar putea avea un impact semnificativ asupra preţului acelor instrumente financiare, sau asupra preţului instrumentelor financiare derivate cu care se află în legătură.
Aceleaşi condiţii trebuie îndeplinite şi în cazul informaţiei transmise de un client, în legătură cu ordinele sale care nu au fost încă executate, care constituie "informaţie privilegiată" pentru persoanele răspunzătoare de executarea ordinelor privind tranzacţionarea instrumentelor financiare.
Informaţiile privilegiate pe care inculpaţii S.C.E.l., C.H., C.G., I.A., D.S.D. le-ar fi dezvăluit şi/sau utilizat în cauză, potrivit celor indicate în actul de sesizare, sunt, în esenţă, următoarele:
- faptul că B.T. intenţiona să identifice un investitor strategic;
- intenţia B.C. de a achiziţiona un pachet de până la 10% din acţiunile B.T.;
- informaţiile furnizate inculpatului S.C.E.I. de către inculpatul D.S.D., agent pentru servicii de investiţii financiare, privind ordinele de vânzare a acţiunilor T.L.V. ale unor clienţi.
Tribunalul consideră că niciuna dintre aceste informaţii nu este o „informaţie privilegiată", în sensul art. 244 din Legea nr. 297/2004., pentru cele ce urmează.
a) Natura precisă a informaţiei:
Potrivit art. 141 alin (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare, care transpune Directiva nr. CE/124/2003, în înţelesul art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, prin "informaţie de natură precisă" se înţelege acea informaţie referitoare, atât la circumstanţe care există sau care, în mod rezonabil, este de aşteptat să apară, cât şi la un eveniment care s-a produs sau care, în mod rezonabil, este de aşteptat să se producă şi în baza căreia, datorită naturii specifice a acesteia, se poate trage o concluzie cu privire la efectul pe care îl pot avea respectivele circumstanţe sau respectivul eveniment asupra preţului instrumentelor financiare- sau asupra instrumentelor financiare derivate cu care se află în legătură.
Or, informaţia că B.T. caută un investitor strategic face referire la un eveniment viitor şi nesigur a cărui realizare nu putea fi anticipată în vreun fel, în septembrie 2009 chiar renunţându-se oficial la procedura iniţiată în toamna anului 2008, în urma căreia B.T. nu a primit nicio ofertă angajantă. Alcătuirea bazei de date (data -room) nu este de natură a conferi acestei informaţii un caracter cert, în absenţa măcar a negocierii unui proiect de acord cu reprezentanţii băncii interesate. Aceasta, în condiţiile în care prin investitor strategic nu se înţelege o persoană care să intre pur şi simplu în acţionariatul B.T., prin cumpărarea de acţiuni, ci una care să contribuie la stabilitatea financiară a băncii, prin aportul adus la capitalul social, dovadă că modalitatea agreată prin care acest investitor ar fi intrat în acţionariatul băncii ar fi fost aceea a unei oferte publice de cumpărare (declaraţia inculpatului C.H. coroborându-se, în acest sens, cu cele ale martorilor C.N., G.A.G. - care precizează totodată că din motive ce ţin de transparenţă este preferabilă o ofertă publică de cumpărare, iar nu pentru că modul în care a procedat B.C. în speţă ar fi unul nelegal, precum şi cu cele ale inculpatului C.G., şi cu adresele de la B.T., inclusiv cea din 28 martie 2011 - dosar Tribunal, vol. IV, fila 112).
Cu atât mai puţin poate constitui o asemenea informaţie încheierea unui contract de consultanţă cu M.L., care avea în vedere o testare a pieţei internaţionale pentru identificarea unor eventuale surse de împrumuturi ori a unor potenţiale bănci dispuse să analizeze posibilitatea unei investiţii în perioada de criză.
Intenţia B.C. de a achiziţiona un pachet de până la 10% din acţiunile T.L.V., pe de altă parte, nu are nici ea un caracter precis. Tribunalul consideră că numai aceasta putea fi informaţia privilegiată la care au dorit să se refere organele de urmărire penală, intenţia achiziţionării unui pachet de „peste 10%" din acţiunile T.L.V. (devenind acţionar semnificativ, în sensul art. 2 pct. 1 din Legea nr. 297/2004) neputând avea vreun fundament, faţă de împrejurarea că ar fi absurd să se pretindă că B.C. ar fi avut o asemenea intenţie fără să solicite avizul B.N.R. în acest sens, faţă de prevederile art. 25 din O.U.G. nr. 99/2006, privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, potrivit cărora orice investitor care intenţionează să dobândească o participaţie calificată la o instituţie de credit din România, cum este cazul B.T., trebuie să notifice Banca Naţională şi să obţină autorizaţia prealabilă a acesteia, prin participaţie calificată înţelegându-se, conform art. 7 pct. 17 din acelaşi act normativ, o participaţie directă sau indirectă într-o entitate, care reprezintă 10% sau mai mult din capitalul ori din drepturile de vot ale entităţii sau care face posibilă exercitarea unei influenţe semnificative asupra administrării entităţii respective. Or, un asemenea aviz a fost solicitat de B.C. abia în februarie 2010, răspunsul primit de la B.N.R. fiind negativ, B.C. renunţând apoi la acest proiect. Mai mult, ar fi fost nevoie de modificarea actului constitutiv al B.T., în sensul majorării pragului maxim de deţinere, care era de 10% (excepţie făcându-se doar în cazul B.E.R.D., care deţinea 15%). Faţă de toate acestea, în condiţiile în care nici măcar informaţia referitoare la achiziţia unui pachet de „până la 10%" din acţiunile T.L.V. (pentru care nu era nevoie de avizul B.N.R.) nu este una certă, cu atât mai puţin poate avea un asemenea caracter cea privind dobândirea unui pachet de acţiuni de „peste 10%", pentru care se punea problema îndeplinirii unor condiţii suplimentare, străine de voinţa părţilor implicate în aşa -zisa înţelegere frauduloasă.
b) Lipsa de publicitate a informaţiei:
Pentru ca informaţia să fie publică este suficient ca aceasta să fi fost accesibilă publicului.
În acest sens, în al doilea ghid C.E.S.R. (Comitetul European al Reglementatorilor de Valori Mobiliare - grup consultativ în domeniul valorilor mobiliare al Comisiei Europene; de la 1 ianuarie 2011 C.E.S.R. s-a transformat în E.S.M.A.- A.E.M.P.V.M.), privind implementarea uniformă a Directivei privind abuzul de piaţă, publicat pe site-ul C.N.V.M., se arată, la pct. 1.9, că pentru a determina dacă o anumită tranzacţie a fost efectuată cu folosirea unor informaţii privilegiate, trebuie ţinut cont de faptul că o informaţie poate deveni disponibilă public chiar dacă nu a fost dezvăluită de emitent printr-o procedură formală. Acest lucru este valabil şi dacă informaţia devine publică ca urmare a unei dezvăluiri incorecte făcută de emitent sau de către o terţă parte.
A interpreta altfel, cum că pentru a fi considerată „publică" o informaţie trebuie să fie publicată printr-un comunicat al emitentului, astfel cum apreciază organele de urmărire penală, înseamnă să pretindem această formă de publicitate nu numai informaţiei că B.T. caută un investitor strategic, dar şi celei că B.C. intenţionează să achiziţioneze un pachet de acţiuni la B.T.; or, aceasta ar fi fost imposibil, B.T. - emitentul - neintrând niciodată în posesia unei asemenea informaţii, dovadă probele administrate în cauză (declaraţiile martorilor R.R., G.A.G., J.C., P.l.O., T.N., N.M.S., Adresa B.T. din 10 ianuarie 2011 - dosar Tribunal, vol. IV, f.l 10 -, cu care se coroborează declaraţia inculpatului C.H.).
Astfel fiind, dacă o informaţie a devenit publică prin intermediul unui sistem de informare pe scară largă, aşa încât orice participant interesat de pe piaţă ar fi putut -o afla, informaţia în cauză este una publică.
Or, în speţă, informaţii privind faptul că B.T. căuta un investitor strategic, inclusiv angajarea M.L., au fost prezentate în presă încă din anul 2008. Aceste informaţii includ aproximativ 300 de menţiuni în presă în cadrul anului 2009 indicând că B.T. ar putea forma obiectul unei tranzacţii cu un investitor strategic. Sunt informaţii care au variat de la modificarea actului constitutiv al băncii în sensul majorării pragului maxim de deţinere de la 5% din capitalul social la 10% din capitalul social, până la informaţii că anumite instituţii de credit ar urma să dobândească participaţi! concrete în cadrul băncii (M.B., N.B.G.). Mai mult, chiar B.T. a dat un comunicat de presă în acest sens, la 3 noiembrie 2008. (dosar Tribunal, vol. IV, filele 95-106; pag. 3-4 din Raportul independent cu privire la B.T. din 7 iulie 2010 (D.) - dosar Tribunal, vol. V, filele 41-94).
Cât priveşte datele şi informaţiile introduse în baza de date (data room), folosite în cadrul procedurii de consultanţă până în aprilie 2009, acestea erau informaţii publice privitoare la activitatea şi performanţele economice ale B.T., prezentate însă într-o formă agregată, astfel încât orice persoană avizată care le-ar fi analizat să -şi poată face o părere de ansamblu asupra situaţiei băncii. B.T. nu a avut obligaţia de a comunica în atenţia publicului şi a C.N.V.M.faptul că a constituit o bază de date şi că aceasta a fost oferită spre consultare oricărui investitor interesat, nefiind informaţii din categoria celor prevăzute de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 şi art. 143 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006. (în acest sens, adresa de la B.T., din 28 martie 2011 - dosar Tribunal, vol. IV fila 112, şi declaraţia martorei N.M.S.).
Referitor la informaţia că B.C. intenţionează să achiziţioneze un pachet de până la 10% din acţiunile T.L.V., aceasta a luat naştere, potrivit probelor administrate în cauză, abia la data de 4 decembrie 2009, iniţial acţiunile B.T. intrând în aria de preocupare a B.C. din nevoia executării unor garanţii pentru imposibilitatea de plată a unor credite (lit. a) - pag. 8-10).
Ar fi absurd să pretindem, într-adevăr, că inculpaţii C.G. şi I.A. singuri puteau vehicula o asemenea informaţie şi angaja B.C. într-o afacere ce presupunea o investiţie de peste 26 milioane de euro, dovadă competenţele lor în materie de acordare de credite (probate cu înscrisurile aflate la dosar - vol. II, filele 43-46, 52-57) şi cu declaraţiile martorilor R.R., N.K. şi ale inculpaţilor). Aceasta, cu atât mai puţin în contextul crizei economice mondiale, când este greu de crezut că funcţionarii unei bănci ar risca investirea unei sume importante din fondurile acesteia în tranzacţii bursiere, în speranţa unei afaceri reuşite.
Achiziţia acţiunilor T.L.V. de către B.C. a implicat, într-adevăr, o activitate de coordonare, dar nu una infracţională efectuată de inculpaţii din prezenta cauză, ci una legală, realizată de B.C. Nicosia, care le-a dat dispoziţii în acest sens inculpaţilor care -şi desfăşurau activitatea în sucursala sa din România abia la începutul lunii decembrie 2009.
c) Referirea direct sau indirect la emitent sau la instrumentele financiare emise de emitent;
În al doilea ghid C.E.S.R., privind implementarea uniformă a Directivei privind abuzul de piaţă, publicat pe site-ul C.N.V.M., la pct. 115.-1.16, sunt enumerate, cu titlu exemplificativ, informaţii legate de emitent ce pot avea un caracter privilegiat, fără ca existenţa unei asemenea informaţii să implice automat reţinerea unei tranzacţionări pe bază de informaţii privilegiate. În acest sens, de pildă:
- informaţiile legate în mod direct de un emitent pot viza: schimbări în structura de control, precum şi acorduri privind controlul asupra companiei, schimbări în structura de conducere, operaţiuni vizând capitalul în scopul cumpărării sau subscrierii de valori mobiliare, decizii vizând majorarea sau micşorarea capitalului social, schimbări în drepturile aferente clasei de acţiuni tranzacţionate ale emitentului, retragerea sau intrarea companiei din/în sectoare importante de activitate, schimbări intervenite în politica de investiţii a emitentului, schimbări privind politica de dividend;
- informaţiile legate în mod indirect de un emitent pot viza: date sau situaţii statistice publicate de instituţii publice, publicarea aşteptată a rapoartelor agenţiilor de rating sau a recomandărilor sau sugestiilor referitoare la valoarea unor instrumente financiare tranzacţionate, schimbări privind modalitatea de tranzacţionare (de ex.informaţii referitoare la faptul că instrumentele financiare ale unui emitent vor fi tranzacţionate în cadrul unui alt segment al pieţei).
Astfel fiind, nu se poate spune că privea emitentul intenţia B.C. de a achiziţiona un pachet de acţiuni T.L.V., şi anume dobândirea unei participaţi! minoritare în cadrul structurii de capital social al băncii, în lipsa unei oferte angajante în acest sens care să îi fi fost comunicate B.T., şi pe care aceasta ar fi fost ţinută să o publice (după cum a arătat chiar inculpatul C.H. în declaraţia sa, care se coroborează cu adresa de la B.T., din 28 martie 2011 - dosar Tribunal, vol. IV, fila 112). Aceasta, având în vedere şi celelalte două condiţii esenţiale ale informaţiei privilegiate: să fie precisă şi să aibă aptitudinea de a influenţa în mod semnificativ preţul; doar în momentul primirii unei oferte angajante sunt prezente cele trei elemente care fac ca o posibilă achiziţie semnificativă să devină informaţie precisă şi însoţită de posibilitatea rezonabilă de a se produce: volumul participaţiei dorit a fi achiziţionat, preţul şi modalitatea de achiziţie (ofertă publică, majorare de capital), în funcţie de care se poate verifica aptitudinea informaţiei de a influenţa semnificativ preţul.
În perioada octombrie 2008 - decembrie 2009 B.T. nu a primit vreun înscris din partea B.C. prin care banca cipriotă să îşi anunţe decizia de a achiziţiona acţiuni T.L.V.. De asemenea, în şedinţele Consiliului de Administraţie al băncii nu s-a hotărât niciodată atragerea B.C. ca investitor strategic, şi, în perioada octombrie 2008 - decembrie 2009, conducerea B.T. nu a avut nicio întâlnire cu conducerea B.C., în care să fi purtat negocieri pentru atragerea băncii cipriote ca investitor strategic, iar cuprinsul proceselor -verbale întocmite cu ocazia şedinţelor Consiliului de Administraţie nu există nicio menţiune, precizare sau consemnare referitoare la existenţa unor întâlniri, discuţii şi/sau negocieri între B.T. şi B.C., având ca obiect atragerea băncii cipriote ca investitor strategic, aspecte ce rezultă din Adresa din 10 ianuarie 2011, emisă de B.T. - dosar Tribunal, vol. IV, £110 -, care se coroborează cu declaraţiile martorilor R.R., T.N., N.M.S., G.A.G., J.C., P.I.O.
c) Impactul semnificativ asupra preţului acelor instrumente financiare, sau asupra preţului instrumentelor financiare derivate cu care se află în legătură pe care l-ar putea avea informaţia dacă ar fi transmisă public:
Potrivit art. 141 alin. (2) din Regulamentul C.N.V.M. Nr. 1/2006, în înţelesul art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, prin informaţie care, "dacă ar fi transmisă public, ar putea avea un impact semnificativ asupra preţului acelor instrumente financiare sau asupra preţului instrumentelor financiare derivate cu care se află în legătură" se înţelege acea informaţie pe care un investitor o poate folosi în fundamentarea deciziei sale de investiţie.
Conform art. 1 alin. (2) din Directiva nr. 2003/124/CE a Comisiei, de stabilirea a normelor de aplicare a Directivei nr. 2003/6/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, privind definiţia şi publicarea informaţiilor confidenţiale şi definiţia manipulărilor pieţei, o astfel de informaţie reprezintă informaţia pe care un investitor raţional ar putea să o utilizeze ca bază a deciziilor de investiţie.
Potrivit celor prevăzute în Preambulul aceleiaşi Directive: (1) Investitorii raţionali îşi întemeiază deciziile de investiţii pe informaţiile de care dispun deja („informaţii disponibile ex ante") (...). (2) Informaţiile disponibile ex post pot servi la verificarea ipotezei de modificare a cursului rezultând din informaţiile disponibile ex ante, dar acestea nu pot fi folosite pentru urmărirea unei persoane care ar fi putut ajunge la nişte concluzii raţionale datorită informaţiilor de care dispunea ex ante.
În speţă, nici măcar potrivit informaţiilor disponibile ex post nu se poate deduce aptitudinea informaţiilor supuse analizei de a avea un impact semnificativ asupra preţului acţiunilor T.L.V.. Astfel, atât informaţia transmisă de B.C. public, în 16 decembrie 2010, cu privirea la dobândirea unui pachet de 9,7% din capitalul social al B.T., cât şi anunţul din 17 mai 2010, cu privire la intenţia B.C. de a -şi majora participaţia la 20%, nu au avut impact semnificativ asupra preţului: la data de 16 decembrie 2009 la ora 17:27:00 - după închiderea pieţei din data de 17 decembrie 2009 - preţul acţiunilor T.L.V. a scăzut cu 1,25%, rămânând în continuare în strânsă corelare cu trendul întregii pieţe bursiere; au urmat 4 zile de scădere, apoi 8 zile de creştere până la valori similare celor din 16 decembrie 2009; această corelare a preţului simbolurilor T.L.V. cu tendinţele generale ale pieţei s-a menţinut chiar şi în continuare, până în mai 2010. (pag. 4-8 din Raportul independent cu privire la B.T. din 7 iulie 2010 (D.) - dosar Tribunal, vol.V, filele 41-94).
De asemenea, potrivit pct. 1.13 din al doilea Ghid C.E.S.R. privind implementarea uniformă a Directivei (privind abuzul de piaţă), publicat pe site-ul C.N.V.M., fixarea unor praguri de modificare a preţului sau introducerea unor criterii cantitative nu reprezintă metode adecvate pentru a determina însemnătatea unei modificări a preţului. (...) Pentru a determina probabilitatea producerii unui anumit eveniment, trebuie luate în considerare următoarele elemente: (i) magnitudinea anticipată a efectului relevant în contextul întregii activităţi a companiei; (ii) relevanţa informaţiilor cu privire la principalii determinanţi ai preţului instrumentului financiar; (iii) gradul de încredere atribuit sursei; (iv) variabilele de pe piaţă care influenţează preţul instrumentului financiar în cauză (preţuri, câştiguri, volatilităţi, lichiditate, corelaţiile dintre preţuri pentru diferite instrumente financiare, volum, ofertă, cerere etc).
Or, potrivit niciunuia dintre criteriile de mai sus intenţia B.C. de a achiziţiona un pachet de până la 10% din acţiunile T.L.V. nu este o informaţie de natură a avea un impact semnificativ asupra preţului acţiunilor T.L.V., întrucât:
- este vorba de o participaţie minoritară, limitată atât de legislaţia bancară cât şi de actul constitutiv al emitentului (nefiind vorba nici măcar de o participaţie semnificativă/calificată), nu se face referire deloc la preţul de achiziţie, inculpatul C.G. nu are competenţe de decizie în ce priveşte o asemenea achiziţie de acţiuni, ci departamentul de Fuziuni şi Achiziţii al B.C., Nicosia, variabilele pieţei nu puteau fi afectate de informaţia respectivă şi nici nu s-a probat efectul încheierii tranzacţiilor asupra acestora: din verificarea în paralel a evoluţiei în acea perioadă atât a instrumentelor financiare comparabile (titlurile B.R.D.), cât şi a indicelui B.E.T., a reieşit că în intervalele indicate de organele de urmărire penală (16 aprilie 2009, 22-27 iulie 2009,22 -26 august 2009), titlurile B.R.D. şi indicele B.E.T. au prezentat creşteri similare cu cele ale titlurilor T.L.V. (au variat, deci, la fel de „spectaculos"), iar tranzacţiile, faţă de volumul lor, nu se puteau face decât pe piaţa D. (prin urmare, oricum n -ar fi putut influenţa preţul pe piaţa principală).
Acestea fiind spuse, informaţia că B.C. intenţionează să cumpere un pachet de acţiuni T.L.V. era una generică, nefiind precizat niciun fel de element privind momentul când urmează să se realizeze o astfel de achiziţie, volumul ce urmează a se tranzacţiona, nici preţul la care urmează să se facă o astfel de tranzacţie (element de altfel şi imposibil de stabilit, din mai 2009, de când se reţine că inculpaţii ar fi pregătit achiziţia - sau chiar septembrie, după cum se arată în altă pagină a rechizitoriului - pentru nişte tranzacţii din decembrie 2009, acesta fiind ţinut, cu toate presupusele acţiuni de manipulare, de evoluţia pieţei, imprevizibilă în contextul crizei economice mondiale).
Cu atât mai puţin se poate vorbi de un impact semnificativ asupra preţului pe care l-ar putea avea informaţia - şi mai generală - că B.T. caută un investitor strategic.
Prin urmare, Tribunalul, în dezacord cu organele de urmărire penală, apreciază că informaţia că B.C. intenţionează să cumpere un pachet de acţiuni T.L.V. nu era suficient de precisă pentru a conduce un investitor raţional la decizia de tranzacţionare, fără un risc financiar, sau cu unul extrem de scăzut. Cu atât mai puţin se poate vorbi de un risc financiar extrem de scăzut sau inexistent în măsura în care am accepta că inculpaţii s-au înţeles cu privire la realizarea tranzacţiilor de pe piaţa D., pentru că dacă un asemenea acord (cu privire la care nu există vreo probă certă) ar fi avut loc, atunci este clar că B.C. nici nu ar fi putut fi obligată şi nici nu ar fi cumpărat de la altcineva; cu alte cuvinte, nu ar fi fost tocmai raţional din partea unui investitor să cumpere acţiuni T.L.V. doar în speranţa că B.C. va alege să cumpere de la el (pe piaţă fiind disponibile aproape 20% din acţiuni - dosar Tribunal, vol. III, fila 112), mai ales că, aşa cum s-a şi întâmplat, B.C. se putea orienta şi către o altă modalitate de dobândire a acţiunilor decât tranzacţiile bursiere (în speţă, a achiziţionat mai bine de 50% din acţiuni printr-o tranzacţie în afara pieţei de capital).
De exemplu, având în vedere cele patru trăsături caracteristice anterior menţionate, au fost considerate informaţii privilegiate, în practica autorităţii pieţei de capital franceze (Autorite des marches financiers - www. A.F.O.): iminenţa semnării unui foarte important contract de parteneriat strategic, cu privire la care exista o ofertă fermă şi definitivă, piaţa reacţionând „foarte" pozitiv la anunţul acestui parteneriat (preţul acţiunilor emitentului a crescut cu 21,5%); existenţa unui proiect de cesiune a participaţiei la capitalul emitentului, suficient definit între părţi (în speţă, Consiliul de administraţie îl autorizase pe preşedinte să cedeze participaţia pe care o deţinea), operaţiune de amploare în privinţa capitalului social şi a controlului emitentului, susceptibilă de a avea o influenţă sensibilă asupra cursului acţiunilor, dovadă că publicarea informaţiei a antrenat creşterea de 20 de ori a acestuia; încheierea unui acord preliminar de cooperare cu emitentul şi trimiterea unei oferte de preluare a acestuia; interesul unei societăţi de a obţine o participaţie importantă la capitalul social al emitentului, de natură a-i permite să influenţeze strategia grupului.
Din înscrisurile ataşate la dosarul instanţei (dosar Tribunal, vol. IV, filele 112-133), provenind de la B.T., rezultă că s-a apreciat necesară publicarea unor informaţii precum: vânzarea unei participaţii de 50% a emitentului la B.T. A., intrarea în acţionariatul B.T. a I.F.C. - divizie a Băncii Mondiale.
Este lesne de observat, şi prin prisma acestor exemple, că nici intenţia B.C. de a dobândi o participaţie minoritară la capitalul social al emitentului şi nici procedura - de scurtă durată, abandonată - a acestuia din urmă de a identifica un partener strategic nu pot fi considerate informaţii privilegiate în sensul legislaţiei pieţei de capital.
e) În ceea ce priveşte informaţiile furnizate inculpatului S.C.E.I. de către inculpatul D.S.D., agent pentru servicii de investiţii financiare, privind ordinele de vânzare a simbolurilor T.L.V. ale altor clienţi, reţinute în actul de sesizare, potrivit celor menţionate anterior, Tribunalul consideră că nu orice informaţie privind volumul şi preţul dintr-un ordin de tranzacţionare transmisă unui broker de un client al său constituie informaţie privilegiată, pentru că ar însemna ca brokerul să fie în imposibilitatea de a executa un asemenea ordin fără să comită o infracţiune (nimeni - broker sau client -neputând să îşi manifeste opţiunea în sensul cumpărării sau vânzării unui titlu dacă nu cunoaşte măcar cantitatea şi preţul).
Simplele discuţii purtate între agenţii pentru servicii de investiţii financiare sau între aceştia şi clienţi în procesul de găsire a unei contrapărţi, până la momentul definitivării tranzacţiei, nu pot constitui divulgare sau utilizare de informaţii privilegiate. Mai mult, în considerentul (20) al Directivei nr. 2004/39/CE se arată că activitatea de primire şi transmitere a ordinelor ar trebui să includă, de asemenea, punerea în legătură a doi sau mai mulţi investitori, permiţându-se astfel realizarea unei tranzacţii între aceşti investitori.
În aceste condiţii, este evident că legiuitorul a înţeles să sancţioneze transmiterea unor asemenea informaţii după momentul la care executarea ordinului şi modalitatea de executare este certă, dar amânată o anumită perioadă (aflându-ne în prezenţa unui ordin în aşteptare, potrivit terminologiei folosite de art. 1 alin. (1) teza a IlI-a din Directiva nr. 2003/6/CE, a Parlamentului European şi a Consiliului, privind utilizările abuzive ale informaţiilor confidenţiale şi manipulările pieţei (abuzul de piaţă), în măsura în care este îndeplinită şi condiţia referitoare la impactul semnificativ al informaţiei asupra preţului instrumentului financiar în discuţie.
Această interpretare respectă şi condiţia existenţei unor motive rezonabile privind certitudinea producerii evenimentului, impusă de art. 1 al Directivei nr. 2003/124/CE, motive rezonabile care există doar atunci când executarea ordinului primit de la client este certă şi parametrii acestuia sunt definitivaţi.
În plus, niciunul din ordinele primite de inculpatul D.S.D. nu conţinea informaţii care să aibă aptitudinea de a modifica în mod semnificativ preţul acţiunilor T.L.V., având în vedere cantitatea de acţiuni vândută, identitatea cumpărătorilor şi preţul, (văzând cele reţinute la situaţia de fapt, lit. b), pag. 12-14).
Astfel, niciunul dintre vânzători nu reprezintă un mare investitor pe piaţa de capital sau un mare acţionar al B.T. Cantităţile de acţiuni vândute au reprezentat procente mici din capitalul social - între 0,01% şi 0,24 % -, în contextul activităţii globale a emitentului aceste informaţii neputând fi decât insignifiante, reprezentând operaţiuni curente de tranzacţionare a acţiunilor pe piaţa de capital pe care sunt listate, lichiditatea pe piaţă în momentul executării fiind una ridicată, (cu privire la acest din urmă aspect, a se vedea analiza de specialitate aflată la dosarul Tribunalului, întocmită la cererea apărătorilor inculpatului, pag. 2-vol. III, fila 112).
De asemenea, preţul limită indicat de client în ordin şi preţul de execuţie au fost extrem de apropiate de preţul mediu al pieţei, neavând astfel, în mod obiectiv şi tehnic, capacitatea de a creşte sau de a scădea în mod semnificativ preţul de referinţă al acţiunilor T.L.V. (chiar 6 din cele 8 tranzacţii descrise având loc pe piaţa D., preţul acestora nefiind de natură şi nici neavând cum să influenţeze calcularea preţului de referinţă, iar una din cele două de pe piaţa R. - prin metoda ordinului ascuns, nefiind vizibilă participanţilor), cealaltă, de vânzare a 130.000 acţiuni T.L.V., neavând dimensiuni mari şi fâcându-se la un preţ încadrat în limitele fireşti ale zilei de tranzacţionare.
Toate preţurile limită şi preţurile de execuţie s-a aflat imediat lângă preţul mediu al zilei de tranzacţionare, la cel mult 0,04 lei, încadrându-se în trendul firesc. Or, pentru a influenţa preţul din piaţă, un ordin trebui să aibă o valoare mult mai mare sau mai mică decât acest preţ şi trebuie introduse mai multe ordine succesiv pentru a conduce preţul spre palierul dorit, urmate eventual de tranzacţii prin care se menţine preţul artificial.
În ceea ce priveşte identitatea persoanei care a emis ordinul, această informaţie se prezintă participanţilor la piaţă doar în două situaţii şi doar după executarea ordinului. Prima situaţie, priveşte persoanele iniţiate (art. 250 din Legea nr. 297/2004), şi cea de -a doua, depăşirea unui anumit prag de deţinere (art. 228 din Legea nr. 297/2004). Niciunul din clienţii care au transmis cele 8 ordine de tranzacţionare nu se aflau în vreuna din aceste două ipoteze care să impună comunicarea identităţii către piaţă.
Inculpatul D.S.D. nu a dezvăluit inculpatului S.C.E.I. identitatea celor care doresc să vândă acţiuni. De fapt, în ceea ce priveşte tranzacţiile cu N.V., P.Ş. şi C. Ltd, numele clienţilor i-a fost comunicat iniţial de inculpatul S.C.E.I., fiind tranzacţii discutate anterior între părţi.
1.2. Dezvăluirea informaţiei privilegiate
Potrivit art. 246 din Legea nr. 297/2004, se interzice oricărei persoane, subiect al interdicţiei prevăzute la art. 245 (care deţine informaţii privilegiate:
a) în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau al structurilor manageriale sau de supraveghere ale emitentului;
b) ca urmare a deţinerilor acesteia la capitalul social al emitentului;
c) prin exercitarea funcţiei, profesiei sau a sarcinilor de serviciu; d) în mod ilegal sau fraudulos, urmare a activităţilor infracţionale.) să:
a) dezvăluie informaţii privilegiate oricăror altor persoane, exceptând situaţia în care dezvăluirea a fost făcută în exercitarea normală a activităţii, profesiei sau sarcinilor de serviciu;
b) recomande unei persoane, pe baza unor informaţii privilegiate, să dobândească sau să înstrăineze instrumentele financiare la care se referă acele informaţii.
Potrivit art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, săvârşirea cu intenţie a faptelor prevăzute la (...) art. 246 constituie infracţiune (...).
A. Fapta inculpatului C.G., de a divulga inculpaţilor C.H. şi S.C.E.I. informaţia referitoare la intenţia B.C. de a achiziţiona un pachet de acţiuni la B.T., nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dezvăluire de informaţii privilegiate, prevăzută de art. 279 alin. (1) rap. la art. 246 alin. (1) lila) rap. la art. 245 alin. (2) lit. c) şi la art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, lipsind situaţia premisă a infracţiunii şi elementul material.
Informaţia privind intenţia B.C. de a achiziţiona un pachet de acţiuni la B.T. nu este informaţie privilegiată, în sensul art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, după cum s-a arătat la analiza existenţei unei asemenea informaţii, (pct. I.l. lit. a) -d) - pag. 36 -44), iar inculpatul C.G. nici măcar nu a deţinut -o, dispoziţia privind achiziţia pachetului de acţiuni din 7 decembrie 2009 primind -o cu o noapte înainte, decizia în acest sens fiind luată de Bancă abia la 4 decembrie 2009, după cum s-a arătat mai sus, la situaţia de fapt (lit. a) şi C- pag. 8 -11, 19).
Cât despre tranzacţiile de pe piaţa D. din 7 decembrie 2009, niciunul dintre demersurile inculpatului C.G., în vederea realizării acestora, nu se circumscrie elementului material al infracţiunii de dezvăluire de informaţii privilegiate, fiind vorba de acţiuni licite, efectuate în exercitarea M. primit de la B.C. Nicosia; mai mult, chiar dacă ar fi existat o negociere directă între părţi a tranzacţiilor cu valori mobiliare (deşi nu este nicio probă că inculpatul ar fi cunoscut că achiziţionează acţiunile pentru B.C. de la inculpatul S.C.E.I., contul fiind al inculpatei C.D.M., iar inculpatul comunicând brokerilor de la S.S.I.F. R.C.I. user-ul inculpatului J.R.C., de la S.S.I.F. I.F.B. F. Arad), principiul negocierii directe între părţi a tranzacţiilor cu valori mobiliare este reglementat de lege, după cum vom dezvolta ulterior (pct. I.3.A- pag. 53-54; pct. II A- pag. 62-64) şi nu constituie tranzacţionare pe bază de informaţii privilegiate sau divulgare de informaţii privilegiate.
B. Fapta inculpatului D.S.D., de a furniza inculpatului S.C.E.I. informaţii privind ordinele de vânzare a acţiunilor T.L.V. ale unor clienţi, în perioada 28 octombrie - 11 decembrie 2009, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dezvăluire de informaţii privilegiate, în formă continuată, prevăzută de art. 279 alin. (1) rap. la art. 246 alin. (1) lit. a) şi b), art. 245 alin. (2) lit. c) şi la art. 244 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât lipsesc situaţia premisă a infracţiunii şi elementul material al laturii obiective.
Informaţiile furnizate inculpatului S.C.E.I. de către inculpatul D.S.D., agent pentru servicii de investiţii financiare, privind ordinele de vânzare a acţiunilor T.L.V. ale unor clienţi nu sunt informaţii privilegiate, în sensul art. 244 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 297/2004, astfel cum s-a arătat anterior (pct. I.l. E) -pag. 44-46).
Mai mult, comunicarea de către broker a simbolului, cantităţii şi preţului reprezintă o condiţie necesară în procesul de executare a unei tranzacţii negociate, reprezentând o exercitare normală a profesiei de broker în urmărirea îndeplinirii principiului bunei execuţii a ordinelor clienţilor.
Cu excepţia ordinului de vânzare a celor 130.000 titluri T.L.V., din 9 noiembrie 2009, executat pe piaţa R., toate celelalte 7 ordine primite de inculpatul D.S.D. de la clienţii săi, în legătură cu care i s-au adus acuzaţiile, au fost ordine de dimensiuni mari comparativ cu dimensiunea normală a pieţei, motiv pentru care şase au fost executat pe piaţa D., iar unul pe piaţa R., dar prin metoda ordinului ascuns.
În privinţa tuturor ordinelor în cauză inculpatul D.S.D. şi-a îndeplinit obligaţia de bună execuţie şi a obţinut: preţul cerut de client sau un preţ mai bun, executarea integrală a ordinului, restul de acţiuni ce nu constituia multiplu de 500 fiind executat de piaţa O.L. sau R.; executarea rapidă, în aceeaşi zi şi la un interval redus de timp, clienţii inculpatului D.S.D. care au emis ordinele în discuţie declarându-se mulţumiţi de execuţia lor şi neconsiderându-se în niciun fel prejudiciaţi (dovadă declaraţiile martorilor N.V., P.Ş., H.R., S.A.V., I.V.M.).
În acelaşi timp, din analiza preţurilor la care cele 7 tranzacţii negociate s-au executat se observă că acestea au fost identice sau foarte apropiate de preţul mediu de tranzacţionare a acţiunilor T.L.V. de pe piaţa R., de unde rezultă că deşi au fost negociate şi tranzacţionate pe piaţa D., preţul a fost ca şi cel din piaţa R..
Referitor la alegerea locului de tranzacţionare, în cadrul Bursei de Valori Bucureşti, piaţa pe care este listat titlul T.L.V., o tranzacţie poate fi executată în principal pe piaţa R. sau pe piaţa D.. Piaţa principală pe care se calculează preţul de referinţă este piaţa R. Piaţa D. este o piaţă auxiliară pieţei R., în mod special destinată tranzacţionării pachetelor de dimensiuni mari cu valoare peste 700.000 lei, preţul acestor tranzacţii neluându-se în calcul la stabilirea preţului de referinţă (art. 165 -166 din Codul B.V.B.).
Atunci când un ordin are dimensiuni mari, buna execuţie, în funcţie de criteriile mai sus menţionate, se poate asigura în principal pe piaţa D., nu pe piaţa R.. Doar o tranzacţie negociată poate asigura în cazul unui asemenea ordin o execuţie completă, rapidă şi la preţul cerut de client.
De obicei, având în vedere că privesc pachete mari de acţiuni, preţurile tranzacţiilor D. sunt mai ridicate decât cele de pe piaţa R., unde se tranzacţionează pachete mai mici de acţiuni. Totuşi, există situaţii în care piaţa R. oferă preţuri mai bune decât cele indicate de client. In această situaţie, brokerul are opţiunea alegerii acestei pieţe. Aceasta a fost de altfel raţiunea pentru care, în ipoteza uneia din tranzacţiile din 9 noiembrie 2009, inculpatul a ales executarea pe piaţa R., iar pentru a proteja piaţa de vreo posibilă influenţă a acestui ordin a ales varianta ordinului ascuns.
În ipoteza în care ordinul nu atinge valoarea minimă impusă de Codul B.V.B., şi anume 700.000 lei, singura opţiune rămâne execuţia pe piaţa R.. Acest lucru s-a întâmplat în cazul tranzacţiei din 9 noiembrie 2009.
În ipoteza unui ordin de dimensiuni mari, în lipsa unei instrucţiuni exprese a clientului, pentru a asigura buna execuţie a ordinului, brokerul trebuie să aleagă modalitatea de executare a tranzacţiilor negociate (D.), iar pentru a executa o asemenea tranzacţie trebuie să existe o contraparte, procesul de identificare şi apoi de negociere cu o asemenea contraparte nereprezentând o divulgare de informaţii privilegiate, ci o condiţie absolut necesară pentru negociere şi, ulterior, pentru încheierea tranzacţiei şi executarea ei în sistemul de tranzacţionare (dovadă declaraţiile martorilor M.O., C.B., D.E., E.A., S.A.V., cu care se coroborează declaraţiile inculpaţilor D.S.D. şi J.R.C.).
Potrivit art. 19 din Regulamentul nr. 1287/2006 al Comisiei, de punere în aplicare a Directivei nr. 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind obligaţiile întreprinderilor de investiţii de păstrare a evidenţei şi înregistrărilor, raportarea tranzacţiilor, transparenţa pieţei, admiterea de instrumente financiare în tranzacţii şi definiţia termenilor în sensul directivei în cauză, o tranzacţie negociată desemnează o tranzacţie care implică membri sau participanţi ai unei pieţe reglementate (...), care este negociată în particular, dar este executată în cadrul pieţei reglementate (...).
În ipoteza în care negocierea a fost realizată direct de clienţi, brokerului nu-i rămâne decât sarcina executării propriu-zise a tranzacţiei prin introducerea ordinului în sistemul de tranzacţionare. Atunci când însă clientul nu a negociat anterior cu nicio altă persoană, brokerul trebuie mai întâi să găsească o contraparte şi apoi să execute ordinul.
În procesul de căutare a unei contrapărţi, în mod firesc, brokerul va apela la proprii clienţi. Este de la sine înţeles că orice broker va încerca să execute ordinul în cadrul aceleiaşi societăţi de intermediere pentru a-şi optimiza performanţele în exercitarea atribuţiilor de serviciu. In acest sens, brokerul va contacta acei clienţi despre care ştie că sunt interesaţi în tranzacţionarea acelui simbol şi despre care ştie că au puterea financiară de a efectua tranzacţia. Doar dacă nu găseşte contraparte printre proprii clienţi, brokerul va apela la alţi intermediari.
În ceea ce priveşte motivul pentru care după data de 8 septembrie 2009, inculpatul D.S.D. îl contacta cu predilecţie pe inculpatul S.C.E.I. pentru încheierea de tranzacţii negociate pe simbolul T.L.V. era acela că în perioada 27 august - 08 septembrie 2009 acesta din urmă îşi vânduse toate acţiunile T.L.V. din contul său de la B.T. S. prin intermediul inculpatului D.S.D.. Ulterior, având în vedere menţinerea trendului ascendent al evoluţiei preţului T.L.V., i-a comunicat inculpatului D.S.D. că doreşte să achiziţioneze din piaţă un alt pachet de acţiuni T.L.V., similar ca volum cu cel vândut. Prin urmare, această opţiune a inculpatului D.S.D. de a căuta contraparte pentru vânzarea pachetelor de acţiuni apare ca firească, acesta cunoscând interesul inculpatul S.C.E.I. pentru cumpărarea de pachete mari de acţiuni T.L.V., disponibilităţile financiare ale acestuia şi faptul că era client al societăţii de servicii de investiţii financiare B.T. S. (conform contractului din 30 iunie 2008 - dosar Tribunal, vol. IV, filele 223-226), făcând parte chiar din portofoliul de clienţi ai brokerului D.S.D. (contrar susţinerilor organelor de urmărire penală, cum că inculpatul nu ar fi fost client al SC B.T. S. SA). în plus, inculpatul S.C.E.I. nu era doar un client al B.T. S. interesat de tranzacţii cu titluri T.L.V., ci, din perspectiva disponibilităţilor financiare şi a investiţiilor bursiere, acesta era unul dintre cei mai mari clienţi ai B.T. S., într-un clasament pe anul 2009 situându-se pe poziţia a Ii-a în topul clienţilor (din aproximativ 4.000 de clienţi), cu un rulaj în valoare de 62.529.781,08 lei, conform Adresei B.T. S. din 15 februarie 2011 (dosar Tribunal, vol. IV, fila 241); mai mult, prin cererea de deschidere de cont se declarase contraparte eligibilă (dosar Tribunal, vol. IV, filele 227-228).
În acest context, Tribunalul nu consideră suspectă nici convorbirea dintre inculpaţii S.C.E.l. şi D.S.D. din 11 decembrie 2009. Astfel, inculpatul D.S.D. îi spune inculpatului S.C.E.l. că are la vânzare 1.000.000 titluri T.L.V.; inculpatul S.C.E.l. s-a interesat mai întâi de situaţia pieţei (deşi, dacă interesul său pentru achiziţionarea titlurilor T.L.V. din perioada septembrie-noiembrie 2009 fusese doar în considerarea faptului că le va vinde B.C., în 7 decembrie 2009, după încheierea acestei tranzacţii firesc ar fi fost ca inculpatul să refuze imediat, indiferent de condiţiile pieţei) şi, aflând că aceasta este în scădere, l-a sunat pe inculpatul J.R.C., brokerul său de la S.S.I.F. I.F.B. F. Arad, care-i vânduse la 7 decembrie 2009 cele 4 pachete de acţiuni, pentru a-l ajuta pe inculpatul D.S.D. să găsească contrapartea pentru clientul său; inculpatul J.R.C. a achiziţionat acţiunile pe contul altui client al său-inculpatul I.A., potrivit instrucţiunilor primite de fapt de la inculpatul C.G.
I.3. Utilizarea de informaţii privilegiate
Potrivit art. 245 din Legea nr. 297/2004,
(1) Se interzice oricărei persoane care deţine informaţii privilegiate să utilizeze respectivele informaţii pentru dobândirea sau înstrăinarea ori pentru intenţia de dobândire sau înstrăinare, pe cont propriu sau pe contul unei terţe persoane, direct ori indirect, de instrumente financiare la care aceste informaţii se referă.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică oricărei persoane care deţine informaţii privilegiate:
a) în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau al structurilor manageriale sau de supraveghere ale emitentului;
b) ca urmare a deţinerilor acesteia la capitalul social al emitentului;
c) prin exercitarea funcţiei, profesiei sau a sarcinilor de serviciu;
d) în mod ilegal sau fraudulos, urmare a activităţilor infracţionale.
Potrivit art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, săvârşirea cu intenţie a faptelor prevăzute la (...) art. 245 constituie infracţiune (...).
Potrivit jurisprudenţei C.J.U.E. (Hotărârea din 23 decembrie 2009, C -45/08 - Cauza Spector), tranzacţionarea pe bază de informaţii privilegiate este subiect al interdicţiei doar atunci când este făcută împotriva scopului Directivei nr. CE/6/2003, respectiv protejarea integrităţii pieţelor financiare şi întărirea încrederii investitorilor, încredere ce depinde, inter alia, de faptul că investitorii sunt puşi pe picior de egalitate şi protejaţi împotriva folosirii neadecvate de informaţii privilegiate (v. Considerentul 47 şi 61 al hotărârii menţionate).
Cu toate acestea pentru a nu extinde scopul interdicţiei prevăzute în Articolul 2 (1) al Directivei nr. CE/6/2003, în afara a ceea ce este în mod adecvat necesar pentru a atinge scopul urmărit de aceeaşi directivă, anumite situaţii pot necesita o examinare aprofundată a circumstanţelor de fapt asigurându-se astfel că folosirea de informaţii privilegiate este de fapt necinstită, astfel încât să fie interzisă de directivă în numele integrităţii pieţelor financiare şi a încrederii investitorilor, (considerentul 55).
A Fapta inculpatului S.C.E.l., de a încheia tranzacţii cu acţiuni T.L.V., în perioada mai 2009 - 7 decembrie 2009, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de utilizare de informaţii privilegiate, în formă continuată, prevăzută de art. 279 alin. (1) rap. la art. 245 alin. (1) şi (2) lit. a) rap. la art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., având în vedere că lipseşte situaţia premisă a infracţiunii, informaţia că B.C. este interesată de achiziţionarea unui pachet de acţiuni ale B.T. neavând un caracter privilegiat, în sensul art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 (pct. I.l.A)-d), pag. 36-44).
În ceea ce priveşte modificarea comportamentului investiţional pe piaţa de capital al inculpatului S.C.E.l., care acţiona ca mandatar pe contul inculpatei C.D.M., Tribunalul subliniază că modificarea comportamentului unui investitor pe piaţa de capital poate fi doar un indiciu al unei activităţi de tranzacţionare pe bază de informaţii privilegiate, faţă de împrejurările cauzei deciziile de investiţie ale inculpatului, care nu puteau fi luate decât pe baza unor informaţii privilegiate în opinia acuzării, fiind în realitate unele fireşti pentru un investitor avizat ca inculpatul S.C.E.l..
În cauză, într-adevăr, începând cu 8 septembrie 2009, inculpatul S.C.E.l. a început o activitate susţinută de cumpărare de titluri T.L.V. de pe piaţă.
Inculpatul S.C.E.l., care avea un cont de client deschis încă din 30 iunie 2008 şi la S.S.I.F. B.T. S., a vândut de pe acel cont cantităţi importante de acţiuni T.L.V. la sfârşitul lunii august şi începutul lunii septembrie, astfel: la data de 27 august 2009 - cantitatea de 13.0 62.000 acţiuni T.L.V. la preţul de 1,62 lei/acţiune; la data de 8 septembrie 2009 a vândut cantitatea de 21.500.000 acţiuni de asemenea la preţul de 1,62 lei/acţiune. Prin aceste tranzacţii inculpatul şi-a vândut portofoliul de acţiuni T.L.V. pe care de deţinea la B.T., de aproximativ 3%, tranzacţii comunicate public în virtutea calităţii sale de persoană iniţiată, (dosar Tribunal, vol. IV, filele 147-152). De asemenea, din contul de client al inculpatei C.D.M., pe care inculpatul lucra în calitate de mandatar, la data de 27 august 2009 au fost vândute într-o singură tranzacţie de tip D. 5.122.300 acţiuni T.L.V. la preţul de 1,62 lei /acţiune, rămânând un stoc de numai 204.100 (v. dosar Parchet, vol. 3, fila 263 verso). Prin urmare, în intervalul 27 august - 8 septembrie 2009 inculpatul S.C.E.l. a vândut aproape integral portofoliul de acţiuni pe care îl deţinea familia sa (41.230.100 acţiuni T.L.V., reprezentând aproximativ 3,5% din capitalul social) la preţul de 1,62/acţiune, grupului M. (M.I.G.), care solicitase deja avizul B.N.R. pentru achiziţionarea unui pachet semnificativ de acţiuni ale B.T. (de peste 10% din capitalul social).
Sub acest aspect, inculpatul D.S.D., brokerul de la B.T. S. al inculpatului S.C.E.l., în declaraţia sa, a arătat că acţiunile T.L.V. au fost vândute întrucât inculpatul S.C.E.l. considera că piaţa a ajuns într-un punct maxim de creştere şi că urmează un trend descendent, fapt ce ar fi condus, conform acestor previziuni, la o scădere a preţului acţiunilor T.L.V. sub preţul la care el vânduse, respectiv sub 1,62/acţiune, iar această orientare i-ar fi permis să achiziţioneze din nou pachetul de acţiuni la un preţ mai mic. Acest fapt nu s-a întâmplat, previziunile inculpatului au fost greşite, nivelul pieţei menţinându-se în continuare pe un trend ascendent.
Această explicaţie este una verosimilă şi este reţinută de Tribunal, dat fiind că ar fi absurd să accepte ipoteza acuzării: că inculpatul S.C.E.l., investitor avizat pe piaţa de capital, deţinător al informaţiei că B.C. intenţionează să cumpere un pachet de acţiuni de până la 10% din capitalul social al B.T. (în acest sens continuând chiar, împreună cu inculpatul C.H., „negocierile" cu reprezentanţii B.C. - inculpaţii C.G. şi I.A.), expert în manipularea pieţei de capital, beneficiind în acest sens şi de concursul inculpaţilor C.H. - preşedinte al Consiliului de Administraţie al emitentului şi J.R.C. şi D.S.D. - brokeri - şi de informaţiile în legătură cu ordinele de tranzacţionare ale clienţilor pe care i le furniza acesta din urmă, după cum rezultă din rechizitoriu, înstrăinează întreg pachetul de acţiuni T.L.V. (nu numai de pe contul său, dar şi de pe cel al soacrei sale), pe care în perioada următoare (septembrie-noiembrie 2009) să îl recupereze din piaţă la un preţ mediu de 1,82 lei/acţiune, pierzând astfel 6.555.360 de lei, mai ales în condiţiile în care păstrarea acţiunilor i-ar fi adus la efectuarea tranzacţiilor din 7 decembrie 2009 un profit suplimentar de 32.159.478 lei (în acest sens, înscrisul cu însemnările inculpatului, depus la dosarul Tribunalului - vol. II, filele 326-327, calculul fiind detaliat de apărare şi în concluziile scrise - pag. 26 - dosar Tribunal, vol. VI, fila 201 verso).
La data de 9 noiembrie 2009,73% (24.532.000 acţiuni) din totalul de 33.600.000 achiziţionate de B.C. de la S.C.E.l. (ca împuternicit pe contul inculpatei C.D.M.) se aflau deja în patrimoniul acestora, iar după întâlnirea din 9 noiembrie 2009 (la care organele de urmărire penală reţin că s-ar fi discutat detaliile achiziţiei din 7 decembrie 2009) S.C.E.l. nu numai că nu a accelerat ritmul achiziţiilor, ci, dimpotrivă, l-a diminuat.
Nici din analiza comportamentul investiţional al inculpatului S.C.E.l. nu rezultă, aşadar, că acesta ar fi efectuat tranzacţii bursiere pe bază de informaţii privilegiate, întrucât:
- tranzacţiile nu prezintă un caracter „atipic" faţă de obiceiurile investiţionale ale inculpatului (care era un investitor vechi şi avizat pe piaţa de capital, acţiunile T.L.V. regăsindu-se în portofoliul său şi în perioada anterioară, în volum similar, anterior vânzării lor către grupul M.);
- ulterior vânzării tuturor acţiunilor T.L.V., singura operaţiune posibilă era aceea a cumpărării unor asemenea titluri, nefiind nici un motiv pentru care inculpatul să înceteze definitiv să le mai tranzacţioneze, având în vedere lichiditatea acestora, precum şi faptul că piaţa era în creştere (deci ar fi avut posibilitatea să le vândă la un preţ mai mare ulterior, lucru care s-a şi întâmplat);
- titlurile au fost cumpărate cu mult înainte de efectuarea tranzacţiilor cu B.C., anterior întâlnirii la care acuzarea susţine că s-au definitivat detaliile achiziţiei (şi când aceasta ar fi devenit - se pare - suficient de precisă, pentru a fi îndeplinită măcar una din condiţiile informaţiei privilegiate).
În ceea ce priveşte cele 4 tranzacţii de pe piaţa D., din 7 decembrie 2009, din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpatul S.C.E.l. ştia cine este contrapartea tranzacţiilor, şi chiar dacă ar fi ştiut, aceasta nu ar fi afectat legalitatea acestora.
Din coroborarea declaraţiilor tuturor martorilor cunoscători ai pieţei de capital audiaţi în cauză - M.O., C.B., D.E., E.A., P.C.C., N.C., P.P., cu care se coroborează cele ale inculpaţilor J.R.C. şi D.S.D., precum şi din practica C.N.V.M., rezultă că încheierea unei tranzacţii D. presupune două etape: negocierea şi executarea tranzacţiei. Negocierea, care are ca obiect preţul şi cantitatea de acţiuni, poate fi făcută fie direct de către clienţi între ei, în cazul în care aceştia se cunosc (oameni de afaceri care se cunosc, membrii ai aceleiaşi familii, acţionari ai aceleiaşi companii etc.) fie prin intermediul brokerilor, când clientul nu şi-a putut găsi singur contraparte şi l-a mandatat pe brokerul său să o identifice din rândul altor clienţi ai săi ori la alte case de brokeraj. Executarea tranzacţiei D. se poate face numai de către brokeri şi aceasta reprezintă componenta tehnică a tranzacţiei, la care se ajunge evident dacă părţile au ajuns anterior la un acord. Executarea tranzacţiei D. presupune transmiterea de către un broker a ofertei de D. (care conţine emitentul, cantitatea de acţiuni şi preţul) către brokerul celeilalte contrapărţi folosind în acest sens un sistem de user-name-uri (similar adreselor de e-mail). Deci pentru a transmite o ofertă de D. trebuie ca în prealabil să fi găsit contrapartea, să fi ajuns cu aceasta la un acord după negociere şi să se cunoască user-ul brokerului căruia îi trimiţi oferta de D.. In momentul în care brokerul destinatar al ofertei o acceptă tranzacţia D. este încheiată.
S-ar fi putut considera că cele 4 tranzacţii au fost şi ele efectuate prin utilizarea de informaţii privilegiate numai în măsura în care s-ar fi stabilit că achiziţiile inculpatului S.C.E.l. au avut în vedere tocmai înstrăinarea acţiunilor către B.C., iar acesta ar fi fost deţinut o informaţie privilegiată, în sensul art. 244 alin. (1) din Lege, încă de la început. Aflarea intenţiei de cumpărare, a volumului şi preţului titlului în discuţie, şi chiar a identităţii contrapărţii cu ocazia negocierii şi încheierii tranzacţiei nu poate constitui utilizare de informaţii privilegiate.
Aceasta rezultă şi din preambulul Directivei nr. 2003/6/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, privind utilizările abuzive ale informaţiilor confidenţiale şi manipulările pieţei (abuzul de piaţă):
(30) Deoarece dobândirea sau cedarea de instrumente financiare presupune în mod necesar decizia prealabilă de a dobândi sau de a ceda din partea persoanei care întreprinde una din aceste operaţiuni, faptul de a dobândi sau a ceda nu ar trebui să constituie în sine uz de informaţie confidenţială.(privilegiată, potrivit terminologiei Legii nr. 297/2004).
Dispoziţiile menţionate sunt pe deplin aplicabile, la ele făcându-se trimitere expres în jurisprudenţa C.J.U.E. - C-45/08, Cauza Spector, menţionată anterior, paragraful 60 -, în parag. 55-56 din aceeaşi hotărâre statuându-se, totodată, că: pentru a nu extinde această interdicţie dincolo de ceea ce este corespunzător şi necesar pentru atingerea obiectivelor urmărite de această directivă, anumite situaţii pot necesita o examinare aprofundată a circumstanţelor de fapt, cu luarea în considerare a situaţiilor de excepţie prevăzute în preambul. O interpretare extensivă a noţiunii de utilizare de informaţii privilegiate ar aduce atingere finalităţii directivei.
Negocierea unei tranzacţii D. între doi clienţi, în afara pieţei, pentru ca aceasta să fie executată ulterior în piaţă, de către brokeri, nu numai că nu îmbracă haină penală, dar este expresia a înseşi libertăţii de a contracta, natura juridică a tranzacţiei bursiere fiind aceea a unui contract de vânzare-cumpărare.
Prin însăşi natura ei, de piaţă de negociere auxiliară pieţei principale, piaţa D. pune pe picior de egalitate cu privire la intenţia de a cumpăra sau vinde şi în ce priveşte informaţiile de tranzacţionare (preţ, volum etc.) părţile implicate în tranzacţia/tranzacţiile respective. Existenţa pieţei D. este tocmai acel factor prin care se păstrează integritatea Bursei de Valori Bucureşti, această piaţă fiind dedicată tranzacţiilor cu pachete mari de instrumente financiare care, derulate pe piaţa R., ar deruta investitorii.
Tot C.J.U.E. a stabilit, în Hotărârea din 10 mai 2007, C-391/2004, Cauza Georgakis) că dacă părţile unei tranzacţii deţin aceeaşi informaţie privilegiată (paritate de informaţii) aceasta nu constituie tranzacţionare pe bază de informaţii privilegiate: atunci când, într-o cauză (...), toţi cocontractanţii deţin aceeaşi informaţie, aceştia se află pe poziţii de egalitate şi informaţia încetează să mai fie privilegiată pentru ei în cadrul executării deciziei adoptate în interiorul grupului. În aceste condiţii, deoarece niciunul dintre aceştia nu are posibilitatea de a obţine un avantaj în raport cu ceilalţi, tranzacţiile efectuate între membrii grupului pe baza acestei informaţii nu constituie o exploatare în cunoştinţă de cauză a unei informaţii privilegiate, (considerentul 39).
În ceea ce priveşte modalitatea de comunicare dintre inculpaţii S.C.E.I. şi J.R.C., brokerul său, folosind telefonul mobil, motiv pentru care convorbirile nu puteau fi înregistrate în acea perioadă, dificultăţile întâmpinate de inculpatul S.C.E.I. în a-l contacta pe inculpatul J.R.C. pe telefonul fix al societăţii de investiţii nu numai că sunt lesne de înţeles (o societate de investiţii viabilă neputând avea un singur broker şi câţiva clienţi), dar şi dovedite cu acele convorbiri care s-au purtat totuşi pe telefonul fix, înregistrate (în acest sens, convorbirile din 16 februarie 2009; 23 februarie 2009; 24 februarie 2009, ora 16:31:09; 05 martie 2009, ora 15:23:02, ora 15:39:02; 20 mai 2009; 27 mai 2009, ora 09:35:26 - dosar Tribunal, vol. IV, filele 13-93) cu care declaraţia inculpatului J.R.C. dată la 7 iunie 2011 se coroborează. De altfel, rezultatele interceptării convorbirilor efectuate folosind telefoanele mobile de către inculpaţii S.C.E.I. şi J.R.C., în prezenta cauză (dosar Parchet, voi. 18), sunt o dovadă în plus că aceste convorbiri nu sunt cu nimic deosebite de cele care au făcut obiectul înregistrării de către societatea de investiţii, inculpaţii neînţelegându-se cu privire la vreo conduită ilicită. Pentru lipsa înregistrării ordinelor telefonice transmise pe telefonul mobil C.N.V.M. A sancţionat de altfel contravenţional societatea de investiţii financiare, aceasta având obligaţia de a asigura înregistrarea instrucţiunilor transmise telefonic, potrivit art. 141 alin. (3) din Regulamentul nr. 32/2006 al C.N.V.M. (dosar Parchet, vol. 11, filele 473-468).
Referitor la locul încheierii contractului: inculpatul S.C.E.I. a fost unul dintre fondatorii S.S.I.F. I.F.B. F. S.A. Arad, era acţionar la această companie, avea deschis cont de client înainte de anul 2000, perioadă în care societatea nu avea sediu în Cluj-Napoca, iar brokerul său preferat cu care acesta lucra de multă vreme era inculpatul J.R.C., care îşi desfăşura activitatea la sediul companiei în Arad. De aici, deschiderea conturilor clienţilor S.C.E.I., C.D.M., S.C. - fiul, S.M. şi S.S.L. la sediul central al societăţii situat în oraşul Arad, deşi aceştia domiciliau în municipiul Cluj-Napoca, în condiţiile în care S.S.I.F. I.F.B. F. S.A. Avea deschis sediu secundar în această localitate.Şi chiar dacă nu ar fi fost aşa, spre deosebire de C.N.V.M.şi organele de urmărire penală, Tribunalul nu înţelege cum o asemenea împrejurare ar fi creat suspiciunea de utilizare de informaţii privilegiate, faţă de informaţiile privilegiate a căror folosire i-a fost imputată inculpatului (în esenţă, intenţia B.C. de a cumpăra acţiuni T.L.V. şi datele furnizate de inculpatul D.S.D., de la B.T. S.).
Nu este suspect, în opinia Tribunalului, nici faptul că la dosarul cauzei împuternicirile aflate la dosarul clienţilor C.D.M., S.C. - fiul, S.M. şi S.S.L., date inculpatului S.C.E.I. sunt, cu excepţia datelor mandanţilor, identice, fiind vorba de un formular folosit de societatea de investiţii. Tribunalul consideră că nici redactarea de către inculpatul S.C.E.I. a unui asemenea formular şi completarea sa, cu darea spre semnare membrilor familiei, care l-au împuternicit, nu ar fi avut vreun caracter ilicit. Tranzacţiile ce au făcut obiectul cercetării s-au efectuat cu mult după data pe care înseşi C.N.V.M.şi organele de urmărire penală au acceptat -o ca fiind cea a transmiterii împuternicirii în cauză către societatea de investiţii - 23 martie 2009; inculpatele C.D.M. şi S.M. nu au susţinut niciodată că nu l-ar fi împuternicit pe inculpat să tranzacţioneze pe conturile lor şi că împuternicirile ar fi fictive, iar inculpatul S.C.E.I. nu a pretins niciodată că nu el ar fi dat ordinele de tranzacţionare pe contul inculpatei C.D.M., soacra sa, pentru a putea spune că a încercat să se prevaleze de lipsa datei de pe împuternicire. Prin urmare, ar fi ilogic să se pretindă că transmiterea cu întârziere a împuternicirii sau „iritatea ei" (nedatarea) au avut vreo semnificaţie în activitatea infracţională de care au fost acuzaţi inculpaţii.
Cât despre contactarea directă a S.S.I.F. I.F.B. F. SA. De către agenţii pentru servicii de investiţii financiare ai S.S.I.F. R.C.I. SA, deşi nu existau informaţii publice privind portofoliul de acţiuni T.L.V. deţinute de inculpata C.D.M., aceasta ar putea crea o suspiciune cu privire la utilizarea unei informaţii privilegiate referitoare la portofoliul de acţiuni T.L.V. deţinute de inculpata C.D.M., iar nu la intenţia B.C. de a cumpăra acţiunile acesteia. în plus, Tribunalul observă că din declaraţia martorului N.K. - director general al B.C. şi cea a inculpatului C.H. rezultă faptul că deţinerea de către inculpatul S.C. a unui pachet de acţiuni T.L.V. şi datele de contact ale brokerului său au fost obţinute de la compania de consultanţă J.C., al cărui client era inculpatul S.C. (dosar Parchet, vol. 8, filele 60-61). La rândul său, inculpatul S.C. le-a comunicat datele de contact ale brokerului pentru a fi transmisă o ofertă clară din partea celor care îl contactaseră telefonic în jurul datei de 4 decembrie 2009, din Anglia, Cehia şi Cipru. Contactarea directă între brokeri este normală în cazul tranzacţiilor D..
Faptul că inculpatul a fost clientul contactat de S.S.I.F. I.F.B. F. SA Este firesc, având în vedere că la sfârşitul zilei de 6 decembrie 2009 acesta avea cea mai mare deţinere de acţiuni T.L.V., volum apt să constituie contraparte pentru S.S.I.F. R.C.I. SA (în acest sens fiind şi lista comunicată de S.S.I.F. I.F.B. F. S.A.-dosar parchet, vol. 17, filele 8-22), martorul M.O. şi inculpatul J.R.C. arătând că cel dintâi a contactat şi S.I.F.-urile, care nu au dorit să vândă.
Operaţiunea din data de 11 decembrie 2009 de transfer a sumei de 60.000.000 lei aparţinând inculpatei C.D.M. - client al S.S.I.F. I.F.B. F. Arad - către contul deschis la C.B. în numele inculpatului S.C.E.I. (ca urmare a decontării tranzacţiilor cu acţiuni T.L.V. realizate în data de 7 decembrie 2009 pe piaţa D.) a fost justificată prin aceea că toate tranzacţiile bursiere efectuate de inculpatul S.C.E.I., fie pe contul său de client, fie ca împuternicit pe conturile membrilor familiei sale au fost finanţate cu sume de bani din fondurile proprii ale familiei S.. Din chiar cuprinsul procesului verbal de constatare privind rulajul banilor din contul inculpatului S.C. (fila 391 - vol. 27 dosar Parchet) rezultă clar că acesta a alimentat contul de la I.F.B. F. chiar cu suma de 60.000.000 lei, astfel că era firească restituirea acestei sume, obţinută în urma vânzării acţiunilor, în contul său.
Prin urmare, se dovedesc a fi nefondate toate suspiciunile C.N.V.M. Cu privire la o posibilă utilizare de informaţii privilegiate (dosar Parchet, vol. 12, fila 444), pe care organele de urmărire penală şi le-au însuşit şi şi-au şi fundamentat o parte din argumentaţie, considerându -le întemeiate (din moment ce nu au mai solicitat informaţii suplimentare C.N.V.M.şi nici nu s-au sesizat împotriva autorilor Notei de control pentru favorizarea infractorului, cum au arătat că vor face în cazul analizei din aprilie 2010 - adresa D.I.I.C.O.T. din 7 mai 2010 - dosar Parchet, vol. 17, fila 104).
B. Fapta inculpatului D.S.D., de a folosi informaţiile privind ordinele de vânzare a acţiunilor T.L.V. ale unor clienţi, în perioada 28 octombrie - 11 decembrie 2009, în vederea realizării unor tranzacţii pe piaţa de capital, prin care inculpatul S.C.E.I. a dobândit acţiuni T.L.V. pe contul inculpatei C.D.M., nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de utilizare de informaţii privilegiate, în formă continuată, prevăzută de art. 279 alin. (1) rap. la art. 245 alin. (1) şi (2) lit. c) rap. la art. 244 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru aceleaşi argumente avute în vedere în cazul infracţiunii de dezvăluire de informaţii privilegiate, reţinută şi aceasta în sarcina inculpatului, şi anume: lipsesc situaţia premisă a infracţiunii şi elementul material.
Informaţiile folosite de inculpatul D.S.D., agent pentru servicii de investiţii financiare, privind ordinele de vânzare a acţiunilor T.L.V. ale unor clienţi, în vederea realizării unor tranzacţii pe piaţa de capital în perioada indicată nu sunt informaţii privilegiate, în sensul art. 244 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 297/2004 (pct. I.l.E), pag. 44-46). Utilizarea acestor informaţii nu a reprezentat decât o exercitare normală a profesiei de broker, în urmărirea îndeplinirii principiului bunei execuţii a ordinelor clienţilor (pct. I.2.B., pag. 47-50).
C. Fapta inculpatului S.C.E.I., de folosire a informaţiilor care i-au fost divulgate de către inculpatul D.D.S., privitoare la cantitatea şi preţul acţiunilor T.L.V. cuprinse în conţinutul unora dintre ordinele de tranzacţionare pe care acestea le avea de executat, mai înainte ca aceste ordine să fi fost introduse pe piaţă, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de utilizare de informaţii privilegiate, în formă continuată, prevăzută de art. 279 alin. (1) rap. la art. 245 alin. (1) rap. la art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., lipsind situaţia -premisă a infracţiunii. Prezentarea cantităţii şi a preţului acţiunilor de către inculpatul D.D.S., broker, din cuprinsul ordinelor primite de la clienţii săi, nu constituie informaţii privilegiate, pentru motivele arătate anterior, la analiza condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească o informaţie privilegiată în cazul persoanelor răspunzătoare de executarea ordinelor privind tranzacţionarea instrumentelor financiare (pct. I.l.E), pag. 44-46).
Comunicarea de către broker a simbolului, cantităţii şi preţului reprezintă o condiţie necesară în procesul de executare a unei tranzacţii negociate, reprezentând o exercitare normală a profesiei de broker în urmărirea îndeplinirii principiului bunei execuţii a ordinelor clienţilor, după cum Tribunalul a arătat pe larg la analiza conţinutului infracţiunii -corelative - de dezvăluire de informaţii privilegiate, reţinută în sarcina inculpatului D.D.S. (pct. I.2.B- pag. 47-50), împrejurare ce face ca nici activitatea inculpatului S.C.E.I., de folosire a informaţiilor astfel primite, să nu poată avea un caracter infracţional.
Tribunalul evidenţiază că în ceea ce priveşte tranzacţia din 16 noiembrie 2009 a martorului I.V.M., conform convorbirii telefonice din 16 noiembrie 2009, transcrisă incomplet în actul de acuzare, ascultată în şedinţă publică cu ocazia audierii martorului şi prezentată în transcriere completă de către apărare în şedinţa din 7 iunie 2011 (dosar Tribunal, vol. II, filele 336-338), rezultă că martorul a transmis ordinul de tranzacţionare conţinând emitentul, cantitatea şi preţul către inculpatul D.D.S., brokerul său, folosind telefonul mobil al inculpatului S.C.E.I., împreună cu care acesta se afla. Prin urmare, cel puţin în acest caz, datele privitoare la cantitate şi preţ au fost cunoscute de inculpatul S.C.E.I. direct de la client - martorul I.V.M., şi nu de la inculpatul D.D.S.
D. Fapta inculpatului C.G., de folosire a informaţiilor referitoare la intenţia B.C. de a achiziţiona un pachet de acţiuni la B.T. şi la căutarea, de către B.T., a unui partener strategic, încheind astfel tranzacţii pe piaţa de capital, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de utilizare de informaţii privilegiate, în formă continuată, prevăzută de art. 279 alin. (1) rap. la art. 245 alin. (1) şi (2) lit. c), rap. la art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., lipsind situaţia-premisă a infracţiunii şi elementul material al laturii obiective, îndeplinirea M. primit de la B.C. neputând fi considerată utilizare de informaţii privilegiate.
Astfel, informaţiile privind intenţia B.C. de a achiziţiona un pachet de acţiuni la B.T. şi căutarea, de către B.T., a unui partener strategic nu sunt informaţii privilegiate, în sensul art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, după cum s-a arătat la analiza existenţei acestei informaţii, (pct. I.l.A)-d) - pag. 36-44), iar inculpatul C.G. nici măcar nu le-a deţinut, nefiind implicat măcar în cadrul procedurii de consultanţă derulate de B.T. până în aprilie 2009, de aceasta ocupându-se Departamentul de fuziune şi achiziţii (M.A.) al B.C. Nicosia (pe care inculpatul l-a sprijinit doar cu traducerea unor documente), acordul de confidenţialitate încheiat în vederea consultării camerei de date (data-room), depus la dosarul Tribunalului - vol. I, filele 371-378, fiind semnat, la data de 24 aprilie 2009, de reprezentantul B.C. Nicosia, aşa cum rezultă şi din declaraţia martorului N.K., iar informaţia referitoare la achiziţia pachetului de acţiuni din 7 decembrie 2009 primind-o cu o noapte înainte, decizia în acest sens fiind luată de Bancă abia la 4 decembrie 2009, după cum s-a arătat mai sus.
Comitetul Executiv al B.C. Nicosia a fost cel care, la începutul lunii decembrie 2009, a decis, urmare a evaluării tranzacţiilor efectuate în contul de brokeraj B.C. deschis pe numele lui I.A., demararea procedurilor necesare în vederea achiziţionării unui pachet de până la 10% din acţiunile B.T.. Decizia B.C. de a investi în acţiunile T.L.V. a fost fundamentată pe analize economice care le menţionau ca fiind o investiţie solidă (a se vedea prognoza R.B., „actualizarea datelor companiei - 17 noiembrie 2009 - B.T." - dosar Tribunal, vol. V, filele 1-14).
D.F.A. (M.A.) din Nicosia a negociat cu reprezentanţii societăţii D. din Cipru transferul titlurilor T.L.V. deţinute de această societate şi a efectuat demersuri în vederea contactării altor investitori deţinători de acţiuni la B.T., identificându-l pe inculpatul S.C.E.I. ca potenţial vânzător de titluri T.L.V.
Inculpatul C.G. a fost împuternicit să deschidă un cont de tranzacţionare la SC R.C.I. SA, iar la data de 7 decembrie 2009 B.C., reprezentată de G.C., a achiziţionat pe piaţa D. a B.V.B., un procent de aproximativ 4% din acţiunile B.T., după cum s-a arătat la stabilirea situaţiei de fapt. (lit. a)-pag. 8-10; lit. c)-pag. 19-27).
Deschiderea contului de tranzacţionare pe numele inculpatului I.A. s-a făcut ca urmare a instrucţiunilor specifice primite de inculpatul C.G. din partea conducerii executive B.C. Nicosia, la sfârşitul lunii octombrie -începutul lunii noiembrie 2009, tranzacţiile efectuate pe acest cont, ca şi cele din 7 decembrie 2009, urmând strict instrucţiunile primite de la instituţia bancară-mamă, care a şi finanţat toate operaţiunile (inculpaţii C.G. şi I.A. neavând nicio implicare în aprobarea şi/sau transferul fondurilor), cei doi inculpaţi neavând absolut niciun profit/avantaj de pe urma acestora, (a se vedea şi Raportul independent în legătură cu tranzacţiile din contul (...) D-lui A.D.I., deschis la B.C. C. Ltd (D.) - dosar Tribunal, vol. V, filele 192-223).
Mai mult, dată fiind calitatea în care a acţionat inculpatul C.G., de mandatar al B.C., al cărei funcţionar era, cu rolul exclusiv de a pune în aplicare decizia băncii de cumpărare de acţiuni T.L.V., nu se poate reţine în sarcina sa utilizarea de informaţii privilegiate, având în vedere şi Preambulul Directivei nr. 2003/6/CE, privind abuzul de piaţă, care menţionează expres că: (30) de vreme ce dobândirea sau dispunerea de instrumente financiare implică în mod necesar o decizie anterioară de a dobândi sau a dispune luată de persoana care derulează una sau alta dintre aceste operaţiuni, dobândirea sau dispunerea respectivă nu poate fi considerată că ar constitui în sine folosire de informaţii privilegiate, dispoziţii la care şi C.J.U.E. face trimitere în jurisprudenţa sa (C-45/08, Cauza Spector), potrivit celor reţinute deja de Tribunal (pct. 13.-pag. 50).
E. Fapta inculpatului I.A., de a înlesni activitatea inculpatului C.G., de folosire de informaţii privilegiate la încheierea de tranzacţii pe piaţa de capital, prin deschiderea unui cont la S.S.I.F. I.F.B. F. Arad şi punerea acestuia la dispoziţia inculpatului C.G., nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la utilizare de informaţii privilegiate, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 279 alin. (1) rap. la art. 245 alin. (1), (2) lit. c), rap. la art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., sub raport obiectiv.
Complicitatea presupune comiterea de către autor a unei fapte cu caracter penal la care complicele să contribuie cu acte de ajutor sau înlesnire a activităţii infracţionale, condiţie care nu este îndeplinită în cauză; activitatea inculpatului C.G., pe care inculpatul ar fi înlesnit-o, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de utilizare de informaţii privilegiate (pct. I.3.D-pag. 58-59).
Deschiderea contului de tranzacţionare pe numele inculpatului I.A. s-a făcut ca urmare a instrucţiunilor specifice primite de inculpatul C.G. din partea conducerii executive B.C. Nicosia, la sfârşitul lunii octombrie -începutul lunii noiembrie 2009, tranzacţiile efectuate pe acest cont, ca şi cele din 7 decembrie 2009, urmând strict dispoziţiile instituţiei bancare-mamă, care a şi finanţat toate operaţiunile, cei doi inculpaţi neavând absolut niciun profit/avantaj de pe urma acestora.
Mai mult, chiar dacă am fi în prezenţa unei activităţi infracţionale a inculpatului C.G., concretizată în tranzacţii bursiere efectuate prin utilizarea de informaţii privilegiate, din probele administrate în cauză, prezentate pe larg la stabilirea situaţiei de fapt (lit. a). - pag. 8-10 şi lit. c), pag. 19-27), a rezultat cu prisosinţă că inculpatul I.A. nu ar fi avut cum să aibă reprezentarea că ar înlesni o faptă ilicită (neavând de ce să pună la îndoială susţinerile inculpatului C.G. că instrucţiunile referitoare la deschiderea contului provin de la B.C. Nicosia, iar faptul că a pus la dispoziţia acestuia contul în vederea efectuării de tranzacţii, câtă vreme fondurile erau avansate de bancă, nu este deloc suspect), astfel că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sub aspectul laturii subiective, care trebuie să îmbrace forma intenţiei.
F. Infracţiunea de utilizare de informaţii privilegiate, prevăzută de art. 279 alin. (1) rap. la art. 245 alin. (1), (2) lit. a) şi la art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C.H., constând în aceea că ar fi aflat, în perioada 2008-2009, de informaţii privilegiate referitoare la decizia B.C. de a achiziţiona un pachet semnificativ de acţiuni T.L.V., iar ulterior, la 7 decembrie 2009, folosind această informaţie privilegiată a vândut în două tranzacţii bursiere, prin societatea D. Ltd, pe care o controla, un număr 8.918.671 acţiuni T.L.V. către B.C., nu a fost săvârşită de acesta.
Astfel, compania D. Ltd a fost înfiinţată în anul 2006 de către inculpatul H.C. şi a funcţionat, potrivit legislaţiei cipriote ca o companie în regim trustee - o construcţie juridică legală prin care se asigură păstrarea confidenţialităţii identităţii acţionarilor reali (beneficial owners) ai unei companii, în locul acestora fiind prezentate identităţile persoanelor cu care s-a încheiat contractul de trustee, acestea din urmă deţinând acţiunile companiei pentru şi la dispoziţia beneficiarilor reali.
În perioada 1 februarie 2008 - 30 octombrie 2009, perioade în care compania D. Ltd s-a aflat în proprietatea inculpatului H.C., aceasta nu a efectuat nicio tranzacţie bursieră cu acţiuni T.L.V. (dosar Tribunal, vol. IV, filele 155-157 - Adresa D. Ltd din 15 februarie 2011).
La data de 7 decembrie 2009, însă, inculpatul C.H. nu mai era proprietarul firmei D. Ltd, începând cu 30 octombrie 2009 această calitate fiind deţinută de numitul R.O., astfel că acesta din urmă a fost cel care a gestionat efectuarea tranzacţiei din 7 decembrie 2009.
Suma totală investită în achiziţionarea de acţiuni T.L.V. de compania D. Ltd a fost de 13.574.531 euro, iar suma totală rezultată în urma vânzării acţiunilor T.L.V. a fost de 6.252.301 euro, rezultând o pierdere de 7.322.229,39 euro, astfel încât organele de urmărire penală au reţinut în mod greşit realizarea, de către inculpat, a unui profit, ca urmare a tranzacţiei imputate, chiar dacă acesta ar fi fost cel care a dispus-o (dosar Tribunal, vol. IV, filele 155-157).
Toate acestea rezultă din probele administrate în cauză: declaraţia inculpatului C.H., care se coroborează cu cea a inculpatului D.D.S., broker al clientului D. Ltd, care a arătat, în ceea ce priveşte tranzacţiile din 7 decembrie 2009, privind vânzarea celor 8.918.671 T.L.V., aparţinând D., că la data respectivă l-a sunat P.C., reprezentant legal al firmei, care i-a spus că vrea să lichideze acţiunile deţinute la T.L.V., să le vândă cu preţul de 2,4/acţiune, contrapartea urmând a fi S.S.I.F. R.I., dându-i un fax cu aceste date, faxul transmis de P.C. (dosar Parchet, vol. 7, fila 32), adresele din 15 februarie 2011 şi din 20 aprilie 2011 transmise de compania D. Ltd (dosar Tribunal, vol. IV, filele 155-161), declaraţia martorului N.K., precum şi adresa B.C. către D.I.I.C.O.T., depusă la dosarul Tribunalului, privind beneficiarul real al companiei (vol. II, filele 264-267).
A fost dovedită, în cursul urmăririi penale, într-adevăr, o legătură între inculpat şi societatea D. Ltd, dar nu pentru perioada ulterioară lunii octombrie 2009; or, însuşi inculpatul, în declaraţia sa, dată în faţa instanţei, a recunoscut că a fost beneficiarul real al acestei firme până la 30 octombrie 2009. în consecinţă, neexistând nicio probă că inculpatul ar fi transmis instrucţiuni pentru efectuarea tranzacţiei din 7 decembrie 2009 sau că ar fi încasat vreo sumă de bani din preţul obţinut din vânzarea acţiunilor, Tribunalul nu poate reţine în sarcina sa tranzacţionarea pe bază de informaţii privilegiate.
Chiar în prezenţa unor asemenea probe, soluţia ar fi fost tot una de achitare, dar pentru cazul prevăzut la art. 10 lit. d) C. proc. pen., informaţia pe care organele de urmărire penală reţin că inculpatul ar fi folosit-o, aceea referitoare la intenţia B.C. de a achiziţiona un pachet de acţiuni la B.T., neavând caracterele unei informaţii privilegiate, în sensul art. 244 alin. (1) din Lege, pentru motivele dezvoltate anterior (pct. I.l.A)-d), pag. 36-44).
II. Cu privire la infracţiunile de manipularea pieţei de capital, pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii S.C.E.l., C.H., C.G., D.S.D. şi J.R.C., şi, respectiv, de complicitate la manipularea pieţei de capital, pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii C.D.M. şi I.A.:
A. Potrivit art. 248 din Legea nr. 297/2004, este interzis oricărei persoane fizice sau juridice să se angajeze în activităţi de manipulare a pieţei, conform art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, săvârşirea cu intenţie a unor asemenea fapte constituind infracţiune.
Potrivit art. 244 alin. (5) lit. a), b), (6) şi (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004:
(5) Manipularea pieţei înseamnă:
a) tranzacţii sau ordine de tranzacţionare:
1. Care dau sau ar putea da semnale false sau care induc în eroare în legătură cu cererea, oferta sau preţul instrumentelor financiare;
2. Care menţin, prin acţiunea uneia sau a mai multor persoane acţionând împreună, preţul unuia sau al mai multor instrumente financiare, la un nivel anormal ori artificial;
b) tranzacţii sau ordine de tranzacţionare care presupun procedee fictive sau orice altă
formă de înşelăciune;
(6) Fac excepţie de la prevederile alin. (5) lit. a) persoanele care execută tranzacţii sau emit ordine de tranzacţionare şi dovedesc că motivele sunt legitime şi, totodată, aceste tranzacţii sau ordine de tranzacţionare sunt în conformitate cu practicile de piaţă acceptate pe respectiva piaţă reglementată.
(7) În sensul prevederilor alin. (5), fără ca enumerarea să fie limitativă, următoarele situaţii sunt considerate operaţiuni de manipulare a pieţei:
a) acţiunea unei persoane sau a unor persoane, care acţionează în mod concertat pentru a-şi asigura o poziţie dominantă asupra cererii de instrumente financiare, având ca efect fixarea, directă sau indirectă, a preţului de vânzare sau cumpărare ori crearea altor condiţii incorecte de tranzacţionare; (...).
Potrivit art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, săvârşirea cu intenţie a faptelor prevăzute la (...) art. 248 constituie infracţiune (...).
Potrivit art. 164 alin. (1) din Codul B.V.B. (pag. 145):
Acţiunile se tranzacţionează în următoarele pieţe:
a) Piaţa R. - piaţa principală, de tip "order-driven", în care acţiunile se tranzacţionează pe blocuri de tranzacţionare şi care determina preţul de referinţă al acestora;
b) Piaţa O.L. - piaţă auxiliară a pieţei R., de tip "order -driven", în care acţiunile se tranzacţionează în cantităţi mai mici decât un bloc de tranzacţionare;
c) Piaţa D. - piaţă auxiliară a pieţei R., de negociere, pentru care B.V.B. Stabileşte o valoare minima a tranzacţiei, precizata in Anexa nr. 7.
În conformitate cu art. 1 alin. (1) pct. 32 din Titlul Preliminar al Codului B.V.B. (pag. 8), D. este oferta fermă de cumpărare sau de vânzare a unui anumit număr de instrumente financiare, care este transmisă direct de un agent de bursă, denumit iniţiator, către un alt agent de bursă, denumit contraparte. Identitatea celor două părţi nu este publică pentru ceilalţi Participanţi (intermediari/firme de investiţii, potrivit art. 1 alin. (1) pct. 50 din acelaşi Titlu).
Piaţa D. (de negociere) este o piaţă auxiliară rezervată tranzacţiilor cu un număr semnificativ de titluri (volumul minim admis pentru un ordin fiind de 500 de acţiuni, iar valoarea minimă - de 700.000 lei, care presupune, prin însăşi natura ei, transferul de informaţii de tranzacţionare (preţ, volum etc), fiind permis ca tranzacţiile să se efectueze după o înţelegere prealabilă între clienţi, chiar un antecontract de vânzare-cumpărare (Decizia C.N.V.M. nr. 91 din 24 ianuarie 2010, publicată în B. Of. C.N.V.M. nr. 4/2011 - vol. II dosar Tribunal, fila 21, precum şi declaraţiile martorilor C.B., M.O., G.A.G., D.E., E.A., P.C., K.N., Analiza Directivei privind abuzul de piaţă şi implementarea acesteia într-un număr de state membre ale U.E., întocmită de Prof. Dr. S.K.A. - dosar Tribunal, vol. III, filele 66-67, în acest sens fiind şi doctrina, potrivit uneia din lucrările indicate chiar de organele de urmărire penală - C. Duţescu, "Manipularea pieţei de capital", Ed. C.H. Beck, Bucureşti 2008 - pag. 439, cu care se coroborează declaraţiile inculpaţilor).
Variaţia maximă a preţului ordinelor de bursă în pieţele O.L. şi D. se raportează la preţul de referinţă din piaţa principală (piaţa R.) (în cazul pieţei D. fiind de ±15% din preţul de referinţă al zilei curente de tranzacţionare înregistrat pe piaţa R.: preţul de închidere de pe piaţa R.), fără ca preţurile tranzacţiilor efectuate în pieţele auxiliare să participe însă la stabilirea preţului de referinţă al acţiunilor; preţul înregistrat pe piaţa D. nu este luat în considerare în întocmirea statisticilor zilnice de preţ şi nu influenţează preţul din piaţa principală. (în acest sens sunt dispoziţiile art. 165 şi 166 din Codul B.V.B., Decizia C.N.V.M. nr. 91 din 24 ianuarie 2010, publicată în B. Of. al C.N.V.M., partea I, din perioada 24 ianuarie - 31 ianuarie 2011 - vol. IV dosar Tribunal, filele 174-178, declaraţiile martorilor C.B., M.O., D.E., E.A., P.C., K.N., cu care se coroborează declaraţiile inculpaţilor D.S.D., J.R.C., C.G.).
Preţul pe piaţa D. - unul negociat - poate fi sensibil diferit faţă de cel al pieţei R., însă încadrându-se în variaţia maximă admisă faţă de preţul de referinţă.
Prin urmare, activitatea de manipulare a pieţei constă în efectuarea de tranzacţii care au ca scop alterarea modului normal de formare a preţului unei acţiuni pe piaţa R. şi influenţarea acestuia către o poziţie ascendentă sau descendentă care nu corespunde cu nivelul normal al preţului care ar fi stabilit liber pe baza cererii şi ofertei investitorilor.
Numai preţul unei acţiuni de pe piaţa R. - piaţă de licitaţie - poate fi supus unei activităţi de manipulare, prin efectuarea de tranzacţii ori prin introducerea unor ordine de tranzacţionare care urmăresc denaturarea modului de formare a preţului.
Piaţa D. nefiind una de tip order driven, nu vor apărea cotaţii afişate permanent în sistem, mecanismul de încheiere al tranzacţiilor întemeindu-se pe negocierea dintre agenţii de bursă. Din acest motiv, participanţii la piaţă nu pot fi influenţaţi de ordinele introduse în sistemul de tranzacţionare. Din această cauză, după cum s-a arătat de altfel în doctrină (C. Duţescu, "Manipularea pieţei de capital", Ed. C.H. Beck, Bucureşti 2008, pag. 438-439), este exclusă, în principiu, aplicarea normelor juridice ce sancţionează abuzul de piaţă pieţei D.. într-adevăr, este posibilă manipularea prin utilizarea de procedee fictive sau prin răspândirea de informaţii false sau înşelătoare, însă, fiindcă se alterează însuşi procesul de negociere, care este de esenţa tranzacţiilor de pe această piaţă, şi, în opinia Tribunalului, din raţiuni ce ţin de vicierea consimţământului contrapărţii, iar nu de protecţia integrităţii pieţei şi a încrederii celorlalţi investitori. Alte tehnici manipulative însă nu pot fi aplicate sub nicio formă pe piaţa D.
În ceea ce priveşte identitatea iniţiatorului şi a contrapărţii, acestea nu sunt publice pentru ceilalţi participanţi (nu există o publicitate pre-rranzacţionare a D.-ului în piaţă). Iniţiatorul transmite un D. de cumpărare/vânzare contrapărţii, care poate respinge, confirma sau continua să negocieze D.-ul. Negocierea se va închide prin confirmarea D.ului şi în acelaşi timp tranzacţia D. va fi înregistrată în sistemul bursei.
Tribunalul apreciază că dispoziţiile art. 184 alin. (2) din Codul B.V.B. (pag. 148), potrivit cărora în Starea închisă a Pieţei D. nu se mai pot negocia D.-uri, nu trebuie interpretate în sensul că este interzisă înţelegerea prealabilă între doi clienţi sau agenţi de bursă sau între un agent de bursă şi un client prealabil negocierii tranzacţiei de către agenţii conectaţi la sistemul de tranzacţionare al B.V.B. (după termenii folosiţi la art. 184 alin. (1) lit. a) din Codul B.V.B.), ci că în Starea închisă a Pieţei D. nu se mai pot introduce ordinele de tranzacţionare de către iniţiator şi, respectiv, contraparte, şi nu se mai poate confirma şi înregistra în sistem tranzacţia D.. Termenul de D. folosit de art. 184 alin. (2) din Codul B.V.B. are semnificaţia de la art. 1 alin. (1) pct. 32 din Titlul Preliminar al Codului B.V.B., de ofertă fermă de cumpărare sau de vânzare a unui anumit număr de instrumente financiare, transmisă direct de un agent de bursă, denumit iniţiator, către un alt agent de bursă, denumit contraparte, operaţiune care se face însă prin intermediul sistemului de tranzacţionare al B.V.B. Operatorul de piaţă a înţeles astfel să normeze doar faza de executare a tranzacţiei, iar nu să interzică înţelegerile/negocierile prealabile dintre părţi privind volumul, preţul, momentul execuţiei etc; o asemenea interdicţie n-ar avea de altfel niciun sens (nu se întrevede interesul care s-ar dori a fi protejat), iar această interpretare se şi dă în practică dispoziţiilor în discuţie (Decizia C.N.V.M. nr. 91 din 24 ianuarie 2010, publicată în B. Of. al C.N.V.M., partea I, din perioada 24 ianuarie -31 ianuarie 2011 - vol. IV dosar Tribunal, filele 174-178, declaraţiile martorilor C.B., M.O., D.E., E.A., P.C., K.N., cu care se coroborează declaraţiile inculpaţilor D.S.D., J.R.C., C.G.).
B. Fapta inculpatului S.C.E.l., de a achiziţiona în mod repetat pe piaţa B.V.B., în perioada 15 mai - 10 decembrie 2009, pe contul inculpatei C.D.M., soacra sa, un număr total de 43.646.740 simboluri T.L.V. ale emitentului B.T., nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de manipularea pieţei, în formă continuată, prevăzută de art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2 şi lit. b) şi alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., sub raport obiectiv, lipsind elementul material şi urmarea imediată a infracţiunii, acţiunile inculpatului nefiind de natură să menţină preţul unuia sau al mai multor instrumente financiare, la un nivel anormal ori artificial, tranzacţiile sau ordinele de tranzacţionare nepresupunând procedee fictive sau orice altă formă de înşelăciune, inculpatul neacţionând în mod concertat pentru a-şi asigura o poziţie dominantă asupra cererii de instrumente financiare, având ca efect fixarea, directă sau indirectă, a preţului de vânzare sau cumpărare ori crearea altor condiţii incorecte de tranzacţionare.
Concluziile analizei de specialitate efectuate de C.N.V.M. (dosar Parchet, vol. 17, filele 62-68) au fost, în esenţă, în sensul că nu rezultă elemente care să conducă la o suspiciune de manipulare a pieţei acţiunilor S.I.F. 1 şi T.L.V., întrucât: perioada analizată tranzacţiile cu volume semnificative realizate cu acţiuni S.I.F. 1 şi T.L.V. nu au dus, în general, la creşterea preţului acţiunilor, şi au fost realizare la preţurile existente în piaţă la momentul executării acestora; nu există tranzacţii cu volume semnificative efectuate de clienţi care s-au constituit contraparte atât la cumpărare, cât şi la vânzare, ale tranzacţiilor inculpatei C.D.M.; majoritatea ordinelor anulate sunt de volume mici şi nu au influenţat semnificativ cel mai bun preţ de cumpărare sau de vânzare din piaţă; tranzacţiile realizate în închiderea şedinţelor de tranzacţionare, tranzacţiile cu volume semnificative realizate de inculpata C.D.M. în fixing, nu au dus, în general, la modificarea preţului de închidere.
Acestea sunt confirmate şi completate cu cele stabilite prin analiza de specialitate asupra tranzacţiilor cu titluri T.L.V. efectuate de inculpata C.D.M. în perioada 15 mai 2009 - 10 decembrie 2009, întocmită de domnul T.F.M., consultant de investiţii financiare autorizat de C.N.V.M., specialist pe piaţa de capital, la solicitarea apărătorilor inculpaţilor S.C.E.l. şi C.D.M. (dosar Tribunal, vol. III, filele 111-186), ale cărei concluzii vor fi reţinute de instanţă, având în vedere că reprezintă o analiză obiectivă, fundamentată, pornind de la înseşi constatările C.N.V.M., pe care nu le contrazice, completându-le, coroborându-se şi cu celelalte mijloace de probă. Astfel:
- Pe parcursul anului 2009 evoluţia preţului acţiunilor simbol T.L.V. al emitentului B.T. a fost strâns corelată cu principalii indicii bursieri ai B.V.B. (B.E.T., B.E.T.-C., B.E.T.-X.T. şi B.E.T.-F.I.). Analiza comparativă a evoluţiei T.L.V. cu principalele companii din top 10 al randamentului de rentabilitate a arătat că în anul 2009 între aceste titluri a existat un grad ridicat de corelare, iar titlul T.L.V. nu a avut fluctuaţii discordante în raport cu acestea. Se poate afirma cu certitudine că evoluţia titlului T.L.V. pe parcursul anului 2009 a fost una specifică trendului întregii pieţe, cu care a fost strâns corelată, şi nu au fost constatate simptome de variaţii discordante, artificiale sau atipice care să atragă vreo nedumerire ori o îndoială legată de modul de formare a preţului acţiunilor T.L.V. pe piaţa bursieră.
- Tranzacţiile de pe piaţa R. de pe contul inculpatei C.D.M. s-au înscris în evoluţia generală a cursului T.L.V. şi nu există semnale care să atragă atenţia că acestea au avut drept consecinţă manipularea modului de formare a preţului acestor acţiuni pe piaţă. Cât priveşte tranzacţiile D., acestea, conform reglementărilor legale, nu se iau în calcul la formarea preţului pe piaţa principală (R.), fiind astfel exclusă, prin forţa lucrurilor, posibilitatea ca tranzacţiile de pe piaţa D. cercetate să fi putut manipula evoluţia preţului acţiunilor T.L.V. de pe piaţa R.:
- dintre tranzacţiile pe contul inculpatei cu acţiuni T.L.V. în perioada 15 mai-10 decembrie 2009 unele dintre acestea reprezintă tranzacţii cu o proporţie semnificativă din volumul zilnic total al acţiunilor tranzacţionate pe piaţă, însă acestea nu au condus la modificarea semnificativă a preţului acţiunilor T.L.V. în piaţă; din totalul celor 102 de şedinţe de tranzacţionare în cauză pe piaţa R. în numai 27 s-au efectuat tranzacţii cu volume semnificative, iar dintre acestea în numai 4 şedinţe preţul a avut o creştere de peste 2%;
- nu au existat tranzacţii cu volume semnificative efectuate de clienţi care s-au constituit contraparte atât la vânzare cât şi la cumpărare în tranzacţiile cu C.D.M.. Există o excepţie, în cazul martorului S.A., care a vândut 2,19%, respectiv a cumpărat 0,42% din volumul total tranzacţionat pe contul inculpatei, dar volumele sunt nesemnificative;
- şedinţa din data de 02 noiembrie 2009, în care s-au cumpărat 1.506.546 acţiuni T.L.V. de pe piaţa R. şi s-au vândut 40 acţiuni T.L.V. pe piaţa O.L. nu poate fi supusă analizei legate de influenţarea preţului potrivit acestui criteriu deoarece piaţa O.L. este o piaţă auxiliară, asemenea pieţei D., care nu influenţează modul de formare a preţului pe piaţa principală (R.);
- tranzacţiile pe contul inculpatei C.D.M. nu au condus la schimbări de preţ în sens invers, dovadă fiind trendul general ascendent pe care s-a situat T.L.V., în concordanţă cu piaţa în ansamblu.
- Tranzacţiile de tip D. cu titluri T.L.V. din 7 decembrie 2009 nu au avut vreo influenţă asupra formării preţului titlurilor T.L.V. în piaţă, deoarece acestea nu se iau în calcul la formarea preţului de referinţă astfel că nu au cum să influenţeze preţul din piaţa principală R..
În ceea ce priveşte tranzacţiile din 8 septembrie 2009 şi 13 octombrie 2009, acestea nu au fost tranzacţii fictive, contrar susţinerilor organelor de urmărire penală, întrucât au avut ca efect schimbarea proprietarului şi nu au avut capacitatea de a manipula piaţa de capital, inculpatul J.R.C. introducând doar ordinele de vânzare (conform adresei B.V.B.-dosar Tribunal, vol. II, filele 371-374):
- tranzacţia din 8 septembrie 2009 (pentru un pachet de 1.972.500 acţiuni T.L.V., vânzătorul fiind C.D.M., prin S.S.I.F. I.F.B. F., iar cumpărătorul S.C.E.I., prin S.S.I.F. B.T. S.) a fost o tranzacţie de tip D., iar din documentele depuse la dosar în data de 7 iunie 2011 rezultă clar că această tranzacţie a fost decontată, în sensul că acţiunile au trecut din proprietatea vânzătorului în proprietatea cumpărătorului, iar preţul acestora a fost plătit de către cumpărător vânzătorului (dosar Tribunal, vol. II, filele 345-347);
- tranzacţia din 13 octombrie 2009 (pentru un pachet de 1.972.500 acţiuni T.L.V., vânzătorul fiind C.D.M., prin S.S.I.F. I.F.B. F., iar cumpărătorul SC A.S. SA, care are încheiat un contract de intermediere cu I.F.B. F. Arad şi este reprezentată în raporturile cu casa de brokeraj de directorul acestei societăţi - C.V.), a fost la rândul său o tranzacţie de tip D., şi aceasta decontată (dosar Tribunal, vol. IV, filele 290-302);
-a mbele fiind tranzacţii de tip D. şi, prin urmare, neluate în calcul la stabilirea preţului de referinţă pentru piaţa principală (R.), nu se poate spune că au fost folosite la manipularea pieţei.
Având în vedere modalitatea normativă a infracţiunii de manipulare a pieţei pentru care inculpatul S.C.E.I. a fost trimis în judecată, şi anume cea prevăzută la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2 şi lit. b) şi alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, acesta a fost acuzat de organele de urmărire penală că ar fi manipulat piaţa prin tranzacţii sau ordine de tranzacţionare:
- care menţin, prin acţiunea uneia sau a mai multor persoane acţionând împreună, preţul unuia sau al mai multor instrumente financiare, la un nivel anormal ori artificial;
- care presupun procedee fictive sau orice altă formă de înşelăciune;
În acest sens, acţionând în mod concertat cu ceilalţi inculpaţi pentru a -şi asigura o poziţie dominantă asupra cererii de instrumente financiare, având ca efect fixarea, directă sau indirectă, a preţului de vânzare sau cumpărare ori crearea altor condiţii incorecte de tranzacţionare.
Potrivit art. 2 alin. (1) pct. 23 din Legea nr. 297/2004, persoane care acţionează în mod concertat sunt: două sau mai multe persoane legate printr-un acord expres sau tacit pentru a înfăptui o politică comună în legătură cu un emitent. Nu se poate spune aşadar, cu respectarea înţelesului pe care însăşi Legea nr. 297/2004 îl dă sintagmei persoane care acţionează în mod concertat, că un client ori mandatarul acestuia împreună cu agentul său pentru servicii de investiţii financiare, clientul şi mandatarul său sau vânzătorul şi cumpărătorul unui anumit simbol acţionează concertat, pentru simplul motiv că aceştia nu pot înfăptui o politică comună în legătură cu un emitent. Legiuitorul nu a dorit să se înţeleagă prin acţiune concertată o formă a participaţiei penale.
Prin urmare, în speţă, singurul cu care inculpatul S.C.E.I. ar fi putut avea o acţiune concertată ar fi fost inculpatul C.H., dar acesta nu a efectuat tranzacţii cu acţiuni T.L.V. în cursul anului 2009, iar tranzacţia D. din 7 decembrie 2009 a firmei D. Ltd nu îi aparţine (pct. I.3.F -pag. 60-61), inculpatul S.C.E.I. neputând înfăptui o politică comună în legătură cu B.T. nici cu inculpaţii G.C. şi I.A., care au cumpărat acţiuni T.L.V. potrivit instrucţiunilor primite de la B.C.
Mai mult, chiar dacă inculpatul C.H. ar fi vândut acţiunile T.L.V. ale firmei D. Ltd., întrucât acţiunile se aflau deja în patrimoniul firmei încă din anul 2007 (şi, prin urmare, le avea deja în portofoliu), în speţă ar lipsi elementul material al infracţiunii. Singurele tranzacţii sau ordine de tranzacţionare ce i-ar putea fi imputate, din 7 decembrie 2009, pe lângă faptul că au fost pe piaţa D. şi O.L., deci fără vreo influenţă asupra preţului de referinţă al pieţei R., au dus la înstrăinarea acţiunilor din patrimoniul său, ceea ce nu poate avea ca efect sub nicio formă crearea unei poziţii dominante asupra cererii de instrumente financiare.
Acţiunea concertată a două sau mai multe persoane pentru a-şi asigura o poziţie dominantă asupra cererii de instrumente financiare trebuie să vizeze fixarea directă sau indirectă a preţului de vânzare sau cumpărare acţiunilor pe piaţă, impunerea unui anumit preţ pe piaţă pentru ceilalţi investitori, aceasta fiind urmarea imediată a infracţiunii de manipulare a pieţei, în forma reţinută de acuzare în sarcina inculpaţilor. Deţinerea unei poziţii dominante poate fi întâlnită pe piaţă în cazul anumitor investitori, dar aceasta rămâne fără relevanţă câtă vreme nu influenţează modul de formare al preţului acţiunilor.
Or, aşa cum a rezultat din analiza de specialitate a C.N.V.M., precum şi din cea depusă la dosar în timpul cercetării judecătoreşti de apărătorii inculpaţilor, menţionate anterior, în perioada 15 mai-10 decembrie 2009 prin tranzacţiile efectuate de inculpatul S.C.E.I., în calitate de mandatar al inculpatei C.D.M., acesta nu a deţinut niciodată o poziţie dominantă asupra cererii de instrumente T.L.V., astfel că nu a putut niciodată impune în piaţă un anumit nivel de preţ pentru vânzarea sau cumpărarea acţiunilor T.L.V.
Cu alte cuvinte, nu se poate spune că, din cauza poziţiei dominante pe care inculpaţii şi-ar fi creat-o pe piaţă prin acţiunea concertată, B.C. a fost nevoită să se îndrepte către aceştia pentru a achiziţiona acţiunile T.L.V., la un preţ care astfel i-a fost impus, mai ales că tranzacţiile au fost unele negociate.
În ceea ce priveşte lichiditatea şi free-float-ul instrumentelor financiare (acţiunile unei companii listate care sunt disponibile investitorilor), la care se face trimitere în Rechizitoriu, din moment ce organele de urmărire penală au apreciat că inculpatul S.C.E.l., ca mandatar al inculpatei C.D.M., a deţinut o poziţie dominantă asupra cererii de instrumente T.L.V., cu acel procent de aproximativ 3% din capitalul social dobândit, Tribunalul presupune că au stabilit că acţiunile B.T. au avut o lichiditate şi un free -float scăzute. în lipsa oricărei probe în acest sens (ba chiar în prezenţa unor probe în sens contrar: în componenţa indicelui B.E.T. -indicele de referinţă al pieţei de capital, în anul 2009 titlul T.L.V. a fost primul ca importanţă, cu o pondere de 19,36% - a se vedea, în acest sens, şi analiza de specialitate privind tranzacţiile cu titluri T.L.V. efectuate de inculpata C.D.M., pag. 2 - dosar Tribunal, vol. III, fila 12, precum şi declaraţia martorului C.B.), consideraţiile din actul de sesizare referitoare la tranzacţionarea unor titluri nelichide, în sensul că orice tranzacţie efectuată cu acestea ar avea un impact important asupra preţului şi asupra volumului tranzacţionat într-o şedinţă bursieră rămân de ordin pur teoretic (fiind preluate de altfel din. doctrină), fără nicio legătură cu împrejurările cauzei.
Totuşi, Tribunalul ţine să sublinieze că acelaşi autor citat de organele de urmărire penală precizează, într-o altă lucrare, că realizarea unei tranzacţii cu un volum important de instrumente financiare, efectuată pe Piaţa D., nu trebuie considerată că induce în eroare participanţii la piaţă cu privire la lichiditatea acelui instrument financiar, chiar dacă volumul tranzacţionat pe piaţa R. este considerabil inferior (C. Duţescu, „Legea privind piaţa de capital. Comentariu pe articole", Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009, pag. 704).
Crearea altor condiţii incorecte de tranzacţionare nu reprezintă una din modalităţile infracţiunii de manipulare a pieţei de capital, cum s-ar da de înţeles prin descrierea conduitei ilicite a inculpaţilor din rechizitoriu, ci trebuie să fie, ca şi fixarea preţului, unul din efectele asigurării poziţiei dominante asupra cererii de instrumente financiare, ca şi condiţie esenţială ataşată elementului material al infracţiunii, în modalitatea prevăzută la art. 244 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004 (acţiunea unei persoane sau a unor persoane, care acţionează în mod concertat).
Nici modalitatea de comitere a faptei prevăzută de art. 244 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004 nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului S.C.E.l. Prin efectuarea de tranzacţii sau ordine de tranzacţionare care presupun procedee fictive se înţelege efectuarea unor tranzacţii între două sau mai multe persoane care nu urmăresc în realitate transmiterea proprietăţii asupra acţiunilor tranzacţionate, ci doar crearea unei imagini denaturate celorlalţi investitori pe piaţă. în primul rând, în toată activitatea de tranzacţionare a inculpatului S.C.E.l. nu a existat nicio tranzacţie sau un ordin de tranzacţionare care să nu fi urmărit în realitate executarea efectivă a tranzacţiei urmărite. în al doilea rând, după cum în mod întemeiat se arată în literatura de specialitate, prin tranzacţiile care nu conduc la schimbarea efectivă a proprietarului manipulatorul urmăreşte să creeze o impresie falsă asupra cererii şi ofertei ori asupra tranzacţionării active a unor instrumente financiare, inducându -i astfel în eroare pe ceilalţi participanţi la piaţă cu privire la preţul şi/sau lichiditatea titlurilor manipulate. Prin urmare, chiar dacă am admite că tranzacţiile cu acţiuni T.L.V. din 8 septembrie 2009 şi 13 octombrie 2009, de pe contul inculpatei C.D.M., nu au dus la schimbarea efectivă a proprietarului (lucru nesusţinut de probatoriul administrat, după cum s-a arătat anterior - pct. II. B.-pag. 66), nu se poate afirma sub nicio formă că aceasta ar fi fost o formă de manipulare a pieţei, comisă de către inculpatul S.C.E.l., pentru următoarele argumente:
- lichiditatea acţiunilor simbol T.L.V. era cea mai mare de pe piaţă în 2009, în anul următor - după încetarea pretinsei manipulări -, menţinându-se la un nivel apropiat, potrivit indicelui B.E.T. (astfel cum arată şi analiza de specialitate privind tranzacţiile cu titluri T.L.V. efectuate de inculpata C.D.M. - dosar Tribunal, vol. III, filele 111-186) şi, prin urmare, nu se întrevede raţiunea pentru care inculpatul ar fi dorit să creeze impresia unei false tranzacţionări active;
- pe parcursul anului 2009 evoluţia preţului acţiunilor simbol T.L.V. a fost strâns corelată cu principalii indicii bursieri, neputându-se identifica niciun motiv pentru care preţul acestor instrumente financiare nu ar fi trebuit să urmeze evoluţia bursei;
- două tranzacţii izolate, într-o perioadă de 7 luni, nu au cum să creeze impresia unei false tranzacţionări active, mai ales în condiţiile în care nu au fost urmate de tranzacţii în sens invers;
- ambele tranzacţii au fost efectuate pe piaţa D. şi, prin urmare, nu pot fi considerate că induc în eroare participanţii la piaţă cu privire la lichiditatea acelui instrument financiar.
Din acelaşi motiv, al efectuării tranzacţiilor pe piaţa D., chiar în măsura în care inculpatul s-ar fi înţeles în prealabil cu reprezentantul SC A.S. SA, acest acord nu ar fi fost unul ilicit; declaraţia dată în calitate de martor, de inculpatul J.R.C. la urmărire penală, în sensul că inculpatul ar fi transmis ambele ordine - şi cel de vânzare şi cel de cumpărare - nu poate fi reţinută de instanţă, întrucât nu se coroborează cu mijloacele de probă administrate în cauză: contractul de intermediere şi cererea de deschidere de cont a societăţii menţionate, pentru care inculpatul nu este împuternicit pe cont, împreună cu adresa aceleiaşi societăţi, care nu a avut nimic de obiectat în legătură cu tranzacţia cu simboluri T.L.V. din 13 octombrie 2009 - ultima din anul 2009 şi singura având -o ca şi contraparte pe inculpata C.D.M., lucru greu de crezut dacă ordinul de tranzacţionare ar fi fost dat de o persoană care nu o reprezenta (dosar Tribunal, vol. IV, filele 290-300; vol. II, filele 371-374).
Acestea fiind spuse, tranzacţiile efectuate de inculpatul S.C.E.I. nu au dus la manipularea preţului simbolurilor T.L.V. şi nici nu au dus la alte condiţii incorecte de tranzacţionare, denaturarea jocului natural al cererii şi ofertei instrumentelor financiare, de care fac vorbire organele de urmărire penală, neputând avea loc prin încheierea unor tranzacţii pe piaţa D., în cadrul cărora preţul este negociat de părţi, în anumite limite anterior menţionate, preţul formându-se ca urmare a jocului cerere -ofertă pe piaţa R., aceasta fiind piaţă de licitaţie. Nu se poate spune că ceilalţi investitori au fost dezavantajaţi prin faptul că nu li s-a dat şi lor posibilitatea să cumpere acţiuni pe care să le poată vinde ulterior către B.C., aceasta din urmă fiind liberă să decidă cu ce acţionari doreşte să negocieze şi să încheie tranzacţia D., în vederea achiziţionării unui pachet de acţiuni. Această situaţie nu trebuie confundată cu procedura, specială, a ofertei publice de cumpărare, în cadrul căreia oferta de cumpărare trebuie adresată, într-adevăr, tuturor deţinătorilor de valori mobiliare (potrivit art. 193 din Legea nr. 297/2004), procedură pentru care B.C. nu a înţeles însă să opteze.
În ceea ce priveşte efectuarea de tranzacţii bursiere prin ascunderea identităţii deţinătorului real, o altă modalitate faptică a infracţiunii de manipulare a pieţei de capital reţinută de organele de urmărire penală în sarcina inculpatului S.C.E.I., Tribunalul observă că aceasta este reţinută de primul ghid C.E.S.R. privind implementarea uniformă a Directivei privind abuzul de piaţă, publicat pe site-ul C.N.V.M., sub denumirea de „concealing ownership" (ascunderea identităţii), prevăzându-se următoarele:
4.13. Tranzacţii implicând procedee fictive. A) Ascunderea identităţii. Iniţierea unor tranzacţii menite să ascundă identitatea deţinătorului unui anumit instrument financiar prin deţinerea acestuia în numele unei persoane cu care acesta are legături nedezvăluite conform cu reglementările respectivei pieţe. Dezvăluirile pot fi înşelătoare în legătură cu adevărata deţinere a activului suport al unui instrument. (Această practică nu acoperă cazurile în care există motive întemeiate pentru ca o parte să deţină instrumente financiare în numele altei părţi decât deţinătorul beneficiilor. Nu orice situaţie în care nu sunt făcute dezvăluirile necesare este una de manipulare a pieţei.).
Neraportarea tranzacţiilor efectuate de persoane iniţiate (denumită şi insider D.ing) este, indubitabil, sancţionată de Legea nr. 297/2004 ca şi contravenţie, art. 279 alin. (1) nefacând trimitere şi la dispoziţiile art. 250 alin. (1) din acelaşi act normativ, potrivit cărora persoanele exercitând funcţii de conducere în cadrul unui emitent de instrumente financiare, precum şi, acolo unde este cazul, persoanele cu care acestea se află în relaţii apropiate, au obligaţia să notifice C.N.V.M. Operaţiunile efectuate în contul lor, care se referă la acţiuni ale respectivului emitent, la instrumente financiare derivate sau la alte instrumente financiare asociate acestora, (a se vedea, în acest sens, şi practica C.N.V.M., reflectată de Ordinele de sancţionare - cu avertisment - extrase din Buletinul C.N.V.M., depuse la dosarul Tribunalului -vol.II, filele 352-354).
Textul art. 250 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 reprezintă transpunerea art. 6 alin. (4) din Directiva nr. 2003/6/CE.
Art. 1 pct. 1 din Directiva nr. 2004/72/CE, privind normele de aplicare a Directivei nr. 2003/6/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte practicile comerciale admise, definirea informaţiei confidenţiale pentru instrumentele financiare derivate din produsele de bază, stabilirea listelor de persoane care au acces la informaţii confidenţiale, declararea operaţiunilor efectuate de persoanele care exercită responsabilităţi de conducere şi notificarea operaţiunilor suspecte, defineşte persoanele cărora le incumbă obligaţia de notificare:
1. „persoană care exercită responsabilităţi de conducere în cadrul unui emitent" înseamnă o persoană care este:
(a) un membru al organelor de administraţie, de gestionare sau de supraveghere a emitentului;
(b) un responsabil de înalt nivel care, fără a fi membru al organelor prevăzute la litera (a), dispune de acces regulat la informaţii confidenţiale cu referire directă sau indirectă la emitent şi de competenţa de a lua decizii de gestionare privind evoluţia viitoare şi strategia de întreprindere a emitentului respectiv;
2. „persoană care are legături strânse cu o persoană care exercită responsabilităţi de conducere în cadrul unui emitent de instrumente financiare" înseamnă:
(a) soţul persoanei care exercită responsabilităţi de conducere, precum şi orice alt partener al acestei persoane, considerat echivalent al soţului în conformitate cu legislaţia internă;
(b) în conformitate cu legislaţia internă, copiii aflaţi în întreţinerea persoanei care exercită responsabilităţi de conducere;
(c) orice rudă a persoanei care exercită responsabilităţi de conducere şi care, la data operaţiunii în cauză, locuieşte împreună cu aceasta de cel puţin un an;
(d) orice persoană juridică, fiduciar sau trust, orice parteneriat în care responsabilităţile de conducere sunt exercitate de una dintre persoanele menţionate la punctul 1 din prezentul articol sau la literele (a), (b) şi (c) de la prezentul alineat ori care este direct sau indirect controlată de această persoană, ori care s-a constituit în beneficiul persoanei respective sau ale cărei interese economice sunt substanţial echivalente cu cele ale persoanei respective.
Din aceste dispoziţii legale, având în vedere şi principiul obligativităţii interpretării normei naţionale în armonie cu cele europene, pe care de altfel legiuitorul nu a făcut decât să le transpună, rezultă că inculpata C.D.M. nu poate fi considerată persoană iniţiată, neîncadrându-se în niciuna din ipotezele de mai sus şi, din acest considerent, nu îi incumba obligaţia de notificare a tranzacţiilor către C.N.V.M. Acesta este şi motivul pentru care la deschiderea contului nu s-a declarat, iar S.S.I.F. I.F.B. F. Arad nu a încadrat-o ca persoană iniţiată, deşi era cunoscută relaţia familială a acesteia cu inculpatul S.C.E.I.
Fondurile necesare efectuării tranzacţiilor şi profitul obţinut fiind avansate şi, respectiv, însuşite de inculpatul S.C.E.I., o parte dăruindu -le soţiei şi copiilor, prin operaţiunile descrise la situaţia de fapt (lit. d)., pag. 28-29), probabil că acesta a dorit să evite raportarea tranzacţiilor efectuate, pe care ar fi atras -o calitatea sa de persoană iniţiată, ceea ce echivalează cel mult cu o fraudă la lege, care nu poate fi însă sub nicio formă sancţionată penal, în speţă ca modalitate de manipulare a pieţei, faţă de împrejurările cauzei.
Astfel, se socoteşte fraudă la lege folosirea anumitor norme legale nu în scopul în care au fost edictate, ci pentru eludarea altor norme legale imperative, cu alte cuvinte nesocotirea ocultă a legii, prin abaterea unor dispoziţii legale de la sensul şi spiritul lor. Este de principiu, potrivit doctrinei şi practicii constante a instanţei supreme (în acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, secţia comercială, Decizia nr. 3577 din 28 noiembrie 2008), că actul săvârşit în vederea unei asemenea fraude nu poate produce efectul urmărit, fiind sancţionat cu nulitatea absolută.
Prin raportare la circumstanţele cauzei, rezultă că împuternicirea dată de inculpata C.D.M. - persoană neiniţiată - inculpatului S.C.E.I., în măsura în care se dovedeşte că prin aceasta nu s-a urmărit decât încălcarea obligaţiei de notificare a tranzacţiilor către C.N.V.M., ar fi trebuit anulată, la cererea oricărei persoane interesate (în lipsa constatării nulităţii ei producându-şi pe deplin efectele), iar tranzacţiile -considerate ca fiind efectuate de o persoană iniţiată şi, prin urmare, notificate.
Tribunalul apreciază însă că nici măcar acest scop al M. dat inculpatului S.C.E.I., acela al eludării regulii notificării tranzacţiilor, nu poate fi stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă, pentru că:
- inculpatul a transmis ordine de tranzacţionare pe contul inculpatei C.D.M. şi cu privire la alte titluri, pentru care nu era persoană iniţiată (or, dacă scopul împuternicirii era acela de a putea face tranzacţii pe care să nu le notifice, vânzarea -cumpărarea celorlalte titluri o putea face foarte bine pe propriul cont);
- inculpata C.D.M. avusese cont deschis la S.S.I.F. I.F.B. F. Arad şi înainte de 11 februarie 2009, după cum au arătat inculpatul J.R.C. şi martorul M.O., tranzacţiile efectuându-se tot prin inculpatul S.C.E.I., fără să se aprecieze necesară notificarea lor (nici măcar de C.N.V.M., care nu a aplicat vreo sancţiune);
- chiar în prezenţa notificării tranzacţiilor, identitatea deţinătorilor de pachete de acţiuni era şi rămânea oricum nepublică, deci necunoscută celorlalţi investitori pe piaţă şi publicului larg, câtă vreme aceste deţineri nu atingeau anumite praguri expres prevăzute de lege (5%, 10% etc), când intervine obligaţia legală de a face public procentul de acţiuni deţinut. Primul asemenea prag prevăzut de art. 228 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 şi art. 116 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 fiind de 5%, nu a fost atins niciodată de pachetul de acţiuni deţinut de inculpata C.D.M.
Evitarea raportării calităţii de persoană iniţiată, având în vedere, cum Tribunalul a stabilit deja, că nu viza nici ascunderea utilizării vreunei informaţii privilegiate şi nici depăşirea pragului de deţinere fără vreo notificare, poate avea o explicaţie legitimă, fiind făcută din raţiuni ce ţin de protecţia integrităţii pieţei de capital şi întărirea încrederii investitorilor. Astfel, nu vedem cum ar fi fost benefic pentru piaţă să se ştie că, după ce a înstrăinat întreg portofoliul de acţiuni către Marfin Investment Group, unul din membrii Consiliului de Administraţie al emitentului începe imediat operaţiunea inversă de refacere a portofoliului, pe care iar să îl înstrăineze, la scurtă vreme. Pe de altă parte, ar fi nerezonabil să pretindem inculpatului ca, tocmai fiindcă are calitatea de persoană iniţiată, să nu mai efectueze tranzacţii bursiere cu unul din cele mai lichide titluri. Sintetizând, acţiunea inculpatului de a tranzacţiona simboluri T.L.V. pe contul inculpatei C.D.M., care nu avea calitatea de persoană iniţiată, a fost nu numai legală, dar şi oportună, în condiţiile date, nefiind un mijloc de manipulare a preţului sau de ascundere a utilizării de informaţii privilegiate.
Inculpatul S.C.E.l., membru al Consiliului de Administraţie al B.T., şi-a declarat calitatea de persoană iniţiată (insider) pentru acţiunile simbol T.L.V. în toate contractele de intermediere pe care le-a încheiat în nume propriu sau ca reprezentant legal al societăţii comerciale cipriote W. Ltd, al cărei unic acţionar era, contracte încheiate cu S.S.I.F. I.F.B. F. Arad şi B.T. S. (dosar Parchet, vol. 8, dosar Tribunal, vol. II, filele 348-350).
La nivelul S.S.I.F. I.F.B. F. Arad, atât conducerea, cât şi brokerii au cunoscut faptul că inculpata C.D.M. era soacra inculpatului S.C.E.l.. La 11 februarie 2009 inculpata C.D.M. a semnat un contract de intermediere cu S.S.I.F. I.F.B. F. Arad, aşa cum de altfel au făcut şi ceilalţi membri ai familiei S., respectiv inculpata S.M. (soţia), S.C. (fiul) şi S.S.L. (fiica). Pentru toate aceste conturi, a fost împuternicit inculpatul S.C.E.l., fiind folosit în acest sens un formular de procură pus la dispoziţie clienţilor de către S.S.I.F. I.F.B. F. Arad. Procura prin care titularul de cont, inculpata C.D.M., l-a împuternicit pe inculpatul S.C.E.l. pe contul acesteia a fost transmisă de către inculpatul S.C.E.l. la I.F.B. F. Arad printr-un e-mail la data de 23 martie 2009 (dosar Parchet, vol. 3, fila 21), perioada pentru care organele de urmărire penală l-au acuzat de manipularea pieţei de capital fiind ulterioară acestei date.
În ceea ce priveşte aşa-zisele „neR.ităţi" ale acestei procuri (întocmirea ei pe un formular comun cu cel folosit şi în cazul conturilor deschise pe numele celorlalţi membri ai familiei S., lipsa datei, transmiterea ei prin poşta electronică către societatea de investiţii, ulterior datei încheierii contractului), acestea au fost analizate o dată cu infracţiunea de utilizare de informaţii privilegiate reţinută în sarcina inculpatului S.C.E.l. (pct. I.3.A. - pag. 55-56)
Suplimentar, Tribunalul arată că societatea de intermediere a fost informată şi a cunoscut întotdeauna, aşa cum au precizat atât martorul M.O., cât şi inculpatul J.R.C. - agentul de servicii de investiţii financiare, că ordinele şi instrucţiunile pentru efectuarea de tranzacţii bursiere urmau a fi date de către inculpatul S.C.E.l., care la 23 martie 2009 a şi transmis prin e-mail o procură în acest sens. Efectuarea tranzacţiilor potrivit ordinelor transmise de inculpatul S.C.E.l. în condiţiile inexistenţei unei procuri din partea titularului de cont poate fi imputată societăţii de investiţii care, potrivit reglementărilor în materie, trebuia să ataşeze acea procură la contractul de intermediere, aceasta fiind de altfel sancţionată administrativ de C.N.V.M. (dosar Parchet, vol. l 1, filele 473-471).
Este verosimilă afirmaţia inculpatului J.R.C. cum că, desemnat fiind cu întocmirea documentaţiei solicitate de C.N.V.M., a uitat să trimită şi împuternicirea dată de inculpata C.D.M. pentru S.C.E.l., pentru că dacă tot îi fusese trimisă prin email din martie 2009 nu ar fi avut nici un motiv pentru care să nu o trimită C.N.V.M. în octombrie 2009, riscând să fie sancţionat.
De asemenea, s-ar fi putut pune, cel mult, problema inopozabilităţii ordinelor de tranzacţionare transmise titularului de cont, ceea ce nu s-a întâmplat în speţă: inculpata C.D.M. nu a contestat vreodată actele efectuate pe seama sa de inculpatul S.C.E.I., iar regula referitoare la ratificarea de către mandant a actelor încheiate de mandatar cu depăşirea împuternicirii primite (în baza art. 1546 alin. (2) C. civ.) este pe deplin aplicabilă şi în această situaţie, întrucât nu există o dispoziţie legală contrară.
Forma scrisă pentru M. dat de clientul societăţii de investiţii unei terţe persoane este prevăzută ad probationem, nu ad validitatem (această din urmă formă nefiind prevăzută de art. 113 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006).
Referitor la modalitatea de completare şi semnare a ordinelor de tranzacţionare, nici aceasta nu are vreun caracter ilicit, ordinele de tranzacţionare fiind imprimate, a doua zi, pe numele titularului de cont, în speţă C.D.M., indiferent dacă sunt transmise personal sau prin mandatar (sistemul informatic bursier fiind astfel conceput - a se vedea, în acest sens, declaraţia inculpatului J.R.C.) şi pot fi semnate fie de mandatar, fie de client. Aşadar, în speţă, semnarea lor de către client - inculpata C.D.M. - nu numai că este legală, dar nici măcar nu se poate spune că ar fi un indiciu cu privire la o înţelegere frauduloasă între cei doi inculpaţi, în sensul ascunderii faptului că inculpatul S.C.E.I. a transmis ordinele de tranzacţionare, întrucât:
- împuternicirea dată inculpatului se afla la dosarul de client al inculpatei C.D.M., cel mai târziu din data de 23 martie 2009, fiind îndeobşte cunoscut în cadrul societăţii de investiţii că pe contul inculpatei C.D.M. inculpatul S.C.E.I. transmite ordinele, ca mandatar, el însuşi fiind client al aceleiaşi societăţi de investiţii,
- identitatea deţinătorilor de pachete de acţiuni este oricum nepublică, deci necunoscută celorlalţi investitori pe piaţă şi publicului larg, câtă vreme aceste deţineri nu ating anumite praguri expres prevăzute de lege, deci investitorii nu cunoşteau nici măcar identitatea celor care tranzacţionau în piaţa R., cu atât mai puţin pe a celor care încheiau tranzacţii D. (a se vedea, în acest sens, reprezentarea interfeţei ecranului de bursă, depusă cu ocazia audierii inculpatului D.S.D. - dosar Tribunal, vol. II, fila 295),
- inculpata C.D.M. nu a susţinut niciodată că nu l-ar fi împuternicit pe inculpat să tranzacţioneze pe contul său şi că împuternicirea ar fi fictivă, iar inculpatul S.C.E.I. nu a pretins niciodată că nu el ar fi dat ordinele de tranzacţionare pe contul inculpatei.
Este adevărat, ascunderea identităţii titularului real al contului poate constitui o formă de înşelăciune, în sensul art. 244 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 279/2004, în măsura în care i-ar fi indus în eroare pe ceilalţi investitori, cu consecinţa vicierii deciziei lor de tranzacţionare sau ar fi împiedicat formarea, pe cale naturală, a preţului acţiunilor. Or, în cazul tranzacţiilor D., contrapărţile nu s-au plâns că dacă ar fi ştiut că îi vând de fapt inculpatului S.C.E.I. nu ar mai fi luat o asemenea decizie (în acest sens, declaraţiile martorilor N.V., P.Ş., I.M., S.A., R.H.), iar în cazul pieţei R. (căci, de fapt, numai în cadrul acesteia am putea vorbi de inducerea în eroare a potenţialilor investitori), chiar dacă ar fi cunoscut că unul din membrii Consiliului de Administraţie al B.T. cumpără acţiuni ale băncii, având în vedere lipsa de semnificaţie a volumelor tranzacţionate prin raportare la capitalul social, aceasta nu ar fi avut cum să influenţeze procesul decizional al unui investitor raţional. Subliniem însă că, aşa cum am mai menţionat de altfel, în cazul niciuneia dintre aceste pieţe nu este vizibilă identitatea persoanelor care emit ordinele (aceasta poate fi cunoscută părţilor, cum am văzut, doar pe piaţa D., în măsura în care tranzacţiile se fac pe baza înţelegerii anterioare dintre clienţi, ordinele de tranzacţionare fiind însă şi în acest caz introduse în piaţă tot de intermediari).
De fapt, raţiunea ascunderii identităţii titularului real al contului, ca posibilă formă de manipulare a pieţei, cel puţin în cauza de faţă, ar fi putut să fie: fie aceea a creării impresiei asupra unei tranzacţionări active a titlului, pentru crearea unei impresii false asupra lichidităţii acestuia, creşterea interesului pentru titlul respectiv şi, bineînţeles, a preţului, fie aceea a ascunderii atingerii pragurilor de deţinere prevăzute de lege (primul fiind acela de 5%); niciuna dintre acestea nu se regăseşte însă în speţă.
Şi în Analiza Directivei privind abuzul de piaţă şi implementarea acesteia într-un număr de state membre ale U.E., întocmită de Prof. Dr. S.K.A., se arată că ascunderea identităţii beneficiarului final al acţiunilor cumpărate prin bursă este în mod unanim văzută ca neconstituind per se abuz de piaţă, cât timp nu este făcută prin încălcarea cerinţelor legale de publicitate (dosar Tribunal, vol. III, fila 71).
În ceea ce priveşte încheierea celor 4 tranzacţii din 7 decembrie 2009, având în vedere că au fost încheiate pe piaţa D. a B.V.B., aceasta nu este de natură a constitui elementul material al infracţiunii de manipulare de piaţă, având în vedere cele detaliate anterior (pct. II.A- pag. 62-64). In esenţă, pentru că preţul tranzacţiei D. este unul negociat de către iniţiator şi contraparte, în limitele permise de lege, nefiind stabilit, prin ipoteză, ca urmare a vreunui joc natural al cererii şi ofertei, ci potrivit înţelegerii dintre părţi, iar Codul B.V.B. prevede că el este cel determinat/influenţat de preţul de referinţă de pe piaţa principală -R., la stabilirea căruia nu este luat însă în calcul.
C. Fapta inculpatei C.D.M., de a înlesni activitatea inculpatului S.C.E.I. de manipulare a pieţei, prin încheierea contractului de servicii de intermediere financiară cu S.S.I.F. I.F.B. F. Arad, semnarea ordinelor de tranzacţionare transmise de către inculpat şi a unor ordine de plată în alb, semnarea de documente justificative solicitate de C.N.V.M., nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la manipularea pieţei de capital, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. Rap. la art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2 şi lit. b) şi alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., din aceleaşi motive pentru care activitatea inculpatului S.C.E.I., pe care inculpata ar fi înlesnit-o, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de manipularea pieţei de capital, sub aspect obiectiv, astfel cum am detaliat anterior (pct. II.B.-pag. 64-75).
Ca formă de participaţie penală secundară, complicitatea presupune, sub aspect obiectiv, comiterea de către autor a unei fapte cu caracter penal la care complicele să contribuie cu acte de ajutor sau înlesnire a activităţii infracţionale, condiţie care nu este îndeplinită în cauză.
Mai mult, chiar dacă s-ar fi reţinut că faptele inculpatului S.C.E.I. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de manipularea pieţei de capital, s-ar fi impus în continuare achitarea inculpatei C.D.M., întrucât ar fi lipsit intenţia, ca formă a laturii subiective cerută de lege. Aceasta, pentru că în cauză nu sunt probe din care să rezulte, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpata, o femeie de 75 de ani, pensionară, cu studii medii, ar fi avut reprezentarea activităţilor inculpatului S.C.E.I., pentru a aprecia că l-a ajutat să îşi asigure o poziţie dominantă asupra cererii de acţiuni T.L.V., să creeze condiţii incorecte de tranzacţionare pe piaţa de capital sau să ascundă identitatea deţinătorului real şi calitatea de persoană iniţiată (insider). O altă condiţie a participaţiei penale priveşte legătura subiectivă dintre participanţi, mai precis, toţi aceştia trebuie să fie animaţi de aceeaşi voinţă comună de a săvârşi fapta prevăzută de legea penală, inexistentă în acest caz.
Semnarea de ordine de plată în alb nu face altceva decât să confirme faptul că de întreaga activitate de tranzacţionare s-a ocupat exclusiv inculpatul S.C.E.I., iar ordinele de plată a sumelor de bani necesare decontării tranzacţiilor bursiere efectuate au fost semnate în alb de către titularul de cont - C.D.M., urmând ca sumele concrete necesare pentru plata acţiunilor cumpărate să fie completate de inculpatul S.C.E.I., pe măsură ce acesta efectua tranzacţiile şi în funcţie de valoarea acestora.
Cât despre documentele justificative solicitate de C.N.V.M., inculpata le-a transmis în calitate de titular de cont, în cadrul unei proceduri administrative, nici aceasta neputând constitui o modalitate faptică a infracţiunii de complicitate la manipularea pieţei de capital, din aceleaşi raţiuni anterior menţionate (lipsa reprezentării, sub aspect intelectiv, a eventualelor consecinţe ilegale ale activităţii inculpatului pe piaţa de capital).
Inculpata nu avea nici calitatea de persoană iniţiată pentru simbolul T.L.V., pentru a se declara astfel; aceasta, faţă de dispoziţiile legale incidente, pe care le-am analizat mai sus, referindu-ne la activitatea autorului - inculpatul S.C.E.I. (pct. II.B-pag. 71-75). Singurul motiv pentru care nici inculpata C.D.M. nu a informat societatea de investiţii că ar fi fost o persoană iniţiată şi nici S.S.I.F. I.F.B. F. Arad nu i-a calificat contul ca atare este acela că, de lege lata, inculpata C.D.M. nu avea o asemenea calitate, regulile referitoare la notificarea tranzacţiilor neaplicându-se în situaţiile în care persoana împuternicită pe cont/mandatarul, şi nu titularul/mandantul, are calitatea de persoană iniţiată.
Oricum, în ceea ce priveşte ajutorul pe care inculpata l-ar fi dat inculpatului S.C.E.I. să îşi ascundă calitatea de persoană iniţiată, Tribunalul reaminteşte că legiuitorul a înţeles să acorde o atenţie specială tranzacţiilor efectuate de persoane având o asemenea calitate pentru că acestea, în virtutea legăturii lor speciale cu emitentul titlului tranzacţionat, ar putea deţine informaţii privilegiate şi, deci, ar putea fi vorba de o utilizare de informaţii privilegiate, fiind nevoie de un mecanism de control al tranzacţiilor respective. Or, în sarcina inculpatei nu s-a reţinut vreo formă de participaţie la infracţiunea de utilizare de informaţii privilegiate de către inculpat, iar ascunderea calităţii de persoană iniţiată nefiind un mijloc de manipulare a pieţei de capital, nici înlesnirea activităţii menţionate nu constituie complicitate la această infracţiune.
În plus, este unanim acceptată interpretarea dispoziţiilor art. 1546 alin. (2) C. civ. în sensul că nici pe tărâmul dreptului civil mandantul nu poate fi ţinut răspunzător pentru actele sau faptele ilicite săvârşite de mandatar cu ocazia îndeplinirii M., acestea fiind, în orice caz, „afară din limitele puterilor sale". Cu atât mai puţin se poate reţine vinovăţia inculpatei în cauză, pentru presupusele tranzacţii bursiere ilicite efectuate de mandatarul său, având în vedere principiul personalităţii răspunderii penale.
D. Fapta inculpatului J.R.C., de a emite ordinele de tranzacţionare pe numele inculpatei C.D.M., ordine transmise de împuternicitul acesteia, S.C.E.I., care avea calitatea de insider pe simbolul T.L.V., nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de manipularea pieţei de capital, în formă continuată, prevăzută de art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2, lit. b) şi alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., sub raport obiectiv, lipsind atât elementul material al infracţiunii, cât şi urmarea imediată.
Tranzacţiile pe care le-a intermediat nu au presupus procedee fictive sau orice altă formă de înşelăciune, neducând la denaturarea modului de formare a preţului, la menţinerea sa la un nivel anormal sau artificial, sau la crearea unei poziţii dominante asupra cererii de acţiuni T.L.V., având ca efect fixarea preţului sau crearea altor condiţii incorecte de tranzacţionare, după cum au afirmat organele de urmărire penală, pentru argumentele reţinute la analiza conţinutului acestei infracţiuni în cazul inculpatului S.C.E.I. (pct. II. A.,B.-pag. 62-75).
Tranzacţiile efectuate de inculpat au respectat legea, inclusiv regulile bursiere, în speţă neputând fi nici pe departe vorba de menţinerea la un nivel anormal ori artificial a preţului, crearea unei poziţii dominante asupra cererii de instrumente financiare, având ca efect fixarea preţului ori crearea altor condiţii incorecte de tranzacţionare, sau de vreun procedeu fictiv sau altă formă de înşelăciune.
Suplimentar, Tribunalul observă că nu i se poate imputa inculpatului J.R.C. că a emis toate ordinele de tranzacţionare pe numele inculpatei C.D.M., câtă vreme aceasta era clientul societăţii de investiţii şi, deci, titularul contului, emiterea ordinelor făcându-se, cum am mai arătat, automat, pentru toate tranzacţiile, pe numele clientului, nu al mandatarului acestuia, sistemul fiind unul informatic. Cât despre faptul că autorul şi beneficiarul real al acestor tranzacţii ar fi fost mandatarul, inculpatul S.C.E.I., care avea şi calitatea de persoană iniţiată - insider - pentru unul din simbolurile tranzacţionate, inculpatului J.R.C. nu avea cum să îi incumbe vreo obligaţie în schimbarea tipului contului sau în notificarea acestor tranzacţii (care nici nu trebuia făcută, de altfel), iar aceasta nu a reprezentat o modalitate de manipulare a pieţei de capital, după cum Tribunalul a arătat deja (pct. II.A.,B- pag. 62-75).
Introducerea ordinelor de tranzacţionare pe numele inculpatei C.D.M., la indicaţiile inculpatului S.C.E.I., contraparte fiind inculpatul D.D.S., A.S.I.F. La SC S.S.I.F. B.T. S. SA, nu a reprezentat decât îndeplinirea normală, în limitele legii, a atribuţiilor sale, tranzacţiile neefectuându-se nici măcar pe baza unor informaţii privilegiate, după cum s-a stabilit anterior. Mai mult, având în vedere că indicaţiile primite de la inculpatul S.C.E.I. erau unele fireşti, acesta fiind un investitor avizat pe piaţa de capital, din niciuna din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi trebuit să îşi dea seama că de fapt inculpatul S.C.E.I. tranzacţionează pe baza unor informaţii privilegiate, fiind absurd să pretindem că o asemenea acţiune ilicită, dacă ar fi existat, ar fi fost făcută cunoscută de inculpatul S.C.E.I. brokerului său, riscând ca acesta să refuze intermedierea tranzacţiilor sau să sesizeze acest lucru autorităţilor. Tribunalul observă, de altfel, că deşi la descrierea faptelor reţinute în sarcina inculpatului J.R.C. Parchetul menţionează, pentru a releva caracterul infracţional al acestora, că tranzacţiile intermediate de inculpatul J.R.C. au avut loc pe baza unor informaţii privilegiate pe care inculpatul S.C.E.I. le obţinuse de la inculpatul D.D.S., inculpatul J.R.C. nu a fost trimis în judecată şi pentru utilizare sau complicitate la utilizarea de informaţii privilegiate.
Tranzacţiile efectuate nu au fost unele fictive (nici cele din 8 septembrie 2009 şi 13 octombrie 2009, după cum s-a arătat anterior - pct. II.B, pag. 66), astfel că Tribunalul nu înţelege concluzia la care au ajuns organele de urmărire penală, în sensul că acestea au dat semnale false cu privire la cererea, oferta şi preţul unor acţiuni: oferta - reală - a venit din partea clienţilor inculpatului D.D.S. (o parte audiaţi ca martori), cererea nu a fost nici ea una falsă, inculpatul S.C.E.I. achiziţionând acţiunile pe contul inculpatei C.D.M., al cărei mandatar era. Dovadă că a reuşit să refacă portofoliul de acţiuni T.L.V., pe care apoi l-a înstrăinat către B.C.
E. Fapta inculpatului D.S.D., de a intermedia tranzacţiile efectuate cu inculpatul S.C.E.I., pe contul inculpatei C.D.M., al cărei A.S.I.F. Era inculpatul J.R.C., nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de manipularea pieţei de capital, în formă continuată, prevăzută de art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2, lit. b) şi alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., sub aspect obiectiv, lipsind atât elementul material al infracţiunii, cât şi urmarea imediată.
Tranzacţiile pe care le-a intermediat nu au presupus procedee fictive sau orice altă formă de înşelăciune, neducând la denaturarea modului de formare a preţului, la menţinerea sa la un nivel anormal sau artificial, sau la crearea unei poziţii dominante asupra cererii de acţiuni T.L.V., având ca efect fixarea preţului sau crearea altor condiţii incorecte de tranzacţionare, pentru motivele avute în vedere la analiza conţinutului acestei infracţiuni în cazul inculpatului S.C.E.I. (pct. II.A.,B- pag. 62-75) şi a conţinutului infracţiunilor de dezvăluire şi, respectiv, de utilizare de informaţii privilegiate (pct. I.2.B-pag. 47-49 şi I.3.B.- pag. 56-57), acţiunile inculpatului de a da informaţii inculpatului S.C.E.I. despre ordinele de vânzare primite de la alţi clienţi, fiind menţionate de organele de urmărire penală în susţinerea ambelor acuzaţii.
În esenţă:
- conform art. 164 alin. (1) lit. a) din Codul B.V.B., piaţa R. este piaţa principală, de tip „order -driven", în care acţiunile se tranzacţionează pe blocuri de tranzacţionare şi care determină preţul de referinţă al acestora. Rezultă că formarea preţului unei acţiuni pe baza cererii şi ofertei are loc numai în cazul tranzacţiilor realizate pe piaţa R. Aşa cum a arătat şi inculpatul în cursul audierii sale, prin prezentarea interfeţei ecranului de bursă, preţul acţiunii este cel afişat exclusiv pe piaţa R. Astfel, dacă o persoană, dorind să afle la un moment al zilei care este preţul unei acţiuni, va accesa sistemul de tranzacţionare al B.V.B. şi va putea urmări exclusiv piaţa R.;
- orice tranzacţie bursieră care este efectuată pe alt tip de piaţă nu are aptitudinea de a influenţa preţul de referinţă de pe piaţa R., întrucât tranzacţiile efectuate şi preţurile practicate pe alte categorii de pieţe nu sunt luate în considerare la stabilirea preţului de referinţă pe piaţa R., în acest sens fiind dispoziţiile art. 166 din Codul B.V.B.; tranzacţiile intermediate de inculpat fiind în marea lor majoritate, în orice caz, toate care ar fi putut avea vreo relevanţă sub aspectul preţului, unele negociate (D.);
- din toate probele administrate rezultă că preţul acţiunilor T.L.V. în anul 2009 s-a înscris în limitele fireşti ale evoluţiei pieţei, neexistând discordanţe care să ridice suspiciunea unei alterări a modului natural de formare a preţului;
- acţiunea concertată nu este prin ea însăşi o faptă de manipulare, legea dând o semnificaţie aparte sintagmei persoane care acţionează în mod concertat, neputând fi o asemenea persoană agentul de investiţii financiare care execută, potrivit principiului celei mai bune execuţii, ordinele unui client; nu se poate spune că un client ori mandatarul acestuia împreună cu agentul său pentru servicii de investiţii financiare acţionează concertat, pentru că aceştia nu pot înfăptui o politică comună în legătură cu un emitent, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) pct. 23 din Legea nr. 297/2004;
- crearea altor condiţii incorecte de tranzacţionare nu reprezintă una din modalităţile infracţiunii de manipulare a pieţei de capital, ci trebuie să fie, ca şi fixarea preţului, unul din efectele asigurării poziţiei dominante asupra cererii de instrumente financiare, ca şi condiţie esenţială ataşată elementului material al infracţiunii, în modalitatea prevăzută la art. 244 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004 (acţiunea unei persoane sau a unor persoane, care acţionează în mod concertat).
Tranzacţiile efectuate de inculpat au respectat legea, inclusiv regulile bursiere, în speţă neputând fi nici pe departe vorba de menţinerea la un nivel anormal ori artificial a preţului, crearea unei poziţii dominante asupra cererii de instrumente financiare, având ca efect fixarea preţului ori crearea altor condiţii incorecte de tranzacţionare, sau de vreun procedeu fictiv sau altă formă de înşelăciune.
F. Fapta inculpatului C.G., de a achiziţiona, în numele şi pe contul inculpatului I.A., în perioada 16 noiembrie 2009 - 15 decembrie 2009, în total 3.541.500 acţiuni T.L.V., prin mai multe tranzacţii de cumpărare pe piaţa de capital, pe care la data de 15 decembrie 2009 le-a transferat către B.C., transmiţând atât ordinul de vânzare (de pe contul inculpatului I.A.), cât şi ordinul de cumpărare (pe contul B.C. Public, Nicosia), nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de manipularea pieţei de capital, în formă continuată, prevăzută de art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2, lit. b) şi alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., sub raport obiectiv, lipsind elementul material şi urmarea imediată.
Acţiunea inculpatului nu a fost în sensul asigurării unei poziţii dominante asupra cererii de instrumente financiare, având ca efect fixarea preţului sau a altor condiţii incorecte de tranzacţionare, ci pentru aducerea la îndeplinire a instrucţiunilor primite de la organele statutare competente ale B.C., în sensul achiziţionării de acţiuni T.L.V., inculpatul neavând niciun profit ca rezultat al efectuării tranzacţiilor.
Nu poate fi vorba de fixarea abuzivă a preţului sau de menţinerea lui la un nivel anormal ori artificial în contextul tranzacţiilor efectuate pe Piaţa D., unde preţul este unul negociat, în anumite limite, depinzând de preţul de referinţă de pe piaţa R., dar neinfluenţându-l.
Preţul acţiunilor T.L.V. nici nu a fost influenţat de tranzacţiile efectuate de inculpat, evoluând în mod liber pe parcursul anului 2009 evoluţia preţului acţiunilor simbol T.L.V. fiind, cum s-a arătat, strâns corelată cu principalii indicii bursieri.
După cum s-a stabilit mai sus(pct. II.B.), nu orice situaţie în care nu sunt făcute dezvăluirile necesare este una de manipulare a pieţei (pct. 4.13. A) din primul ghid C.E.S.R. privind implementarea uniformă a Directivei privind abuzul de piaţă, publicat pe site-ul C.N.V.M.). Tranzacţiile efectuate de inculpat nu au presupus folosirea de procedee fictive sau altă formă de înşelăciune şi nici nu pot fi calificate ca manipulare de piaţă prin ascunderea identităţii deţinătorului real al instrumentelor financiare.Faprul că a deschis un cont pe numele inculpatului I.A., pe care să se poată efectua tranzacţii pe seama băncii, operaţiune a căror raţiuni a fost menţionată anterior (testarea lichidităţii unor titluri pe care banca le acceptase ca garanţie pentru unele împrumuturi şi a posibilităţii de valorificare a lor) este o activitate legală.
Ascunderea identităţii titularului real al contului poate constitui o formă de înşelăciune, în sensul art. 244 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 279/2004, în măsura în care i-ar fi indus în eroare pe ceilalţi investitori, cu consecinţa vicierii deciziei lor de tranzacţionare sau ar fi împiedicat formarea, pe cale naturală, a preţului acţiunilor.
Or, în cauză, o eventuală inducere în eroare a celorlalţi participanţi la piaţă nu ar fi avut cum să se producă, pentru simplul fapt că, chiar dacă s-ar fi cunoscut că pe contul inculpatului I.A. se achiziţionează acţiuni T.L.V. pentru B.C., având în vedere lipsa de semnificaţie a volumelor tranzacţionate prin raportare la capitalul social al B.T., precum şi faptul că T.L.V. nu era singurul simbol tranzacţionat pe acel cont, inculpatul J.R.C. primind instrucţiuni în sensul alcătuirii unui portofoliu echilibrat, ceea ce a şi făcut (până la 8-9 decembrie 2009, simbolurile T.L.V. reprezentând 22,04% din cantitatea totală de acţiuni achiziţionată şi 40,55% din valoarea totală a acţiunilor tranzacţionate - dosar Tribunal, vol. V, fila 223) 5 aceasta nu ar fi avut cum să influenţeze procesul decizional al unui investitor raţional. Cum am mai precizat, în cazul niciuneia dintre aceste pieţe nu este vizibilă identitatea persoanelor care emit ordinele (aceasta poate fi cunoscută părţilor doar pe piaţa D. - dar nici aici în cadrul sistemului de tranzacţionare - în măsura în care tranzacţiile se fac pe baza înţelegerii anterioare dintre clienţi, ordinele de tranzacţionare fiind însă şi în acest caz introduse în piaţă tot de intermediari).
De fapt, raţiunea ascunderii identităţii titularului real al contului, ca posibilă formă de manipulare a pieţei, cel puţin în cauza de faţă, ar fi putut să fie: fie aceea a creării impresiei asupra unei tranzacţionări active a titlului, pentru crearea unei impresii false asupra lichidităţii acestuia, creşterea interesului pentru titlul respectiv şi, bineînţeles, a preţului, fie aceea a ascunderii atingerii pragurilor de deţinere prevăzute de lege (primul fiind acela de 5%); niciuna dintre acestea nu se regăseşte însă în speţă, ca şi în situaţia tranzacţiilor efectuate pe contul inculpatei C.D.M. (pct. II.B. - pag. 67-75). Trebuie subliniat, ca o dovadă în plus a liceităţii acestei „ascunderi" a identităţii titularului real al contului, că nici dacă am aduna acţiunile cumpărate pe contul inculpatului I.A. (deci prin ascunderea identităţii titularului real - B.C.) cu celelalte acţiuni T.L.V. cumpărate de B.C. pe piaţa de capital nu am ajunge la pragul de deţinere de 5%, la care trebuia făcută raportarea, acest prag fiind atins şi depăşit abia prin cumpărarea companiei S. Ltd (care deţinea 4,9171% din capitalul social al B.T.), moment la care B.C. şi-a şi îndeplinit obligaţia de informare prevăzută la art. 228 din Legea nr. 297/2004.
În ce priveşte tranzacţia pe piaţa D. implementată de inculpatul C.G., prin care s-au transferat acţiunile T.L.V. cumpărate pe contul inculpatului I.A. către beneficiarul real respectiv, B.C.:
- această tranzacţie a fost desfăşurată pe piaţa D., neputând modifica preţul acţiunilor, aşadar nu îndeplineşte o condiţie esenţială ataşată elementului material al infracţiunii de manipulare a pieţei: menţinerea preţului la un nivel anormal ori artificial;
- nu se putea realiza niciun profit nici pentru inculpatul C.G. (care nu a operat cu fondurile şi în interesul său) şi nici pentru B.C., pentru că atât fondurile destinate achiziţionării acestor titluri pe contul inculpatului I.A., cât şi fondurile cu care B.C. a achiziţionat acele titluri au aparţinut aceleiaşi persoane, respectiv B.C., între cele două sume - cea pentru cumpărarea de titluri T.L.V. pe contul inculpatului I.A. şi cea pentru transferul acţiunilor beneficiarului real - operând compensarea;
- nu este o tranzacţie care să nu conducă la schimbarea efectivă a proprietarului, ca formă de manipulare a pieţei, pentru că inculpatul nu a urmărit să creeze o impresie falsă asupra cererii şi ofertei titlurilor T.L.V., lăsând impresia unor false tranzacţionări active şi inducându -i astfel în eroare pe ceilalţi participanţi la piaţă cu privire la preţul şi/sau lichiditatea acţiunilor B.T., ci nu s-a dorit decât transferul lor în patrimoniul B.C., care iniţiase şi finanţase întreaga operaţiune;
- în tranzacţiile derulate de B.C. şi implementate de inculpatul C.G. nu s-au înregistrat schimbări de poziţie, B.C. continuând să cumpere pe întreaga perioadă relevantă, neschimbându-şi poziţia din cumpărător în vânzător;
- nu s-au înregistrat modificări semnificative ale preţului titlurilor T.L.V. aşa cum reiese din analiza de specialitate efectuată cu privire la tranzacţiile pe contul inculpatei C.D.M. (dosar Tribunal, vol. III, filele 3 -186) şi din Raportul independent cu privire la B.T. din 7 iulie 2010 (D.) (dosar Tribunal, vol. V, filele 41-94), precum şi din Adresa C.N.V.M. Din 27 aprilie 2010 (dosar Parchet, vol. 17, filele 62- 68).
G. Fapta inculpatului I.A., de a înlesni activitatea inculpatului C.G., de a achiziţiona, în numele şi pe contul inculpatului I.A., în perioada 16 noiembrie 2009-15 decembrie 2009, în total, 3.541.500 acţiuni T.L.V., prin mai multe tranzacţii de cumpărare pe piaţa de capital, pe care la data de 15 decembrie 2009 le-a transferat către B.C., prin deschiderea unui cont la S.S.I.F. I.F.B. F. Arad şi punerea acestuia la dispoziţia inculpatului C.G., nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la manipularea pieţei de capital, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la 279 alin. (1) rap. la art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lila) pct. 2, lit. b) şi alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., sub raport obiectiv. Complicitatea presupune comiterea de către autor a unei fapte cu caracter penal la care complicele să contribuie cu acte de ajutor sau înlesnire a activităţii infracţionale, condiţie care nu este îndeplinită în cauză; activitatea inculpatului C.G., pe care inculpatul ar fi înlesnit -o, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de manipularea pieţei de capital (pct. II.F-pag. 80-82).
Deschiderea contului de tranzacţionare pe numele inculpatului I.A. s-a făcut ca urmare a instrucţiunilor specifice primite de inculpatul C.G. din partea conducerii executive B.C. Nicosia, la sfârşitul lunii octombrie -începutul lunii noiembrie 2009, tranzacţiile efectuate pe acest cont, ca şi cele din 7 decembrie 2009, urmând strict instrucţiunile primite de la instituţia bancară-mamă, care a şi finanţat toate operaţiunile, cei doi inculpaţi neavând absolut niciun profit/avantaj de pe urma acestora.
Mai mult, chiar dacă am fi în prezenţa unei activităţi infracţionale a inculpatului C.G., concretizată în tranzacţii bursiere efectuate prin utilizarea de informaţii privilegiate, din probele administrate în cauză, prezentate pe larg la stabilirea situaţiei de fapt (lit. a) - pag. 8-10 şi C.l.C) -pag. 24-27), este evident că inculpatul I.A. nu ar fi avut cum să aibă reprezentarea că ar înlesni o faptă ilicită (neavând de ce să pună la îndoială susţinerile inculpatului C.G. că instrucţiunile referitoare la deschiderea contului provin de la B.C. Nicosia, iar faptul că a pus la dispoziţia acestuia contul în vederea efectuării de tranzacţii, câtă vreme fondurile erau avansate de bancă, nu este deloc suspect), astfel că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sub aspectul laturii subiective, care trebuie să îmbrace forma intenţiei.
Mai mult, chiar dacă s-ar fi ajuns la concluzia că fapta inculpatului C.G. ar fi constituit infracţiunea de manipulare a pieţei de capital, tot nu ar fi fost întrunite elementele constitutive ale complicităţii la această infracţiune, sub aspect subiectiv: inculpatul I.A. nu ar fi avut cum să aibă reprezentarea că ar înlesni o faptă ilicită, respectiv nu ar fi avut cum să prevadă că inculpatul C.G. urmează să efectueze tranzacţii de natură a manipula piaţa de capital.
H. Infracţiunea de manipularea pieţei de capital, prevăzută de art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2, alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C.H., constând în aceea că ar fi vândut, la 7 decembrie 2009, în două tranzacţii bursiere, prin societatea D. Ltd, pe care o controla, un număr 8.918.671 acţiuni T.L.V. către B.C., prin două ordine de tranzacţionare introduse pe piaţa D., respectiv O.L., nu a fost săvârşită de acesta, întrucât la data de 7 decembrie 2009 inculpatul nu mai era proprietarul firmei D. Ltd, această calitate aparţinând numitului R.O., persoană care a decis vânzarea pachetului de 8.918.671 acţiuni T.L.V., în intervalul 1 februarie 2008 - 30 octombrie 2009, perioadă în care inculpatul a fost proprietar al firmei D. Ltd, această companie neefectuând niciun fel de tranzacţii bursiere cu acţiuni T.L.V. (potrivit celor dezvoltate anterior, la analiza infracţiunii de utilizare de informaţii privilegiate, reţinută de asemenea în sarcina inculpatului de către organele de urmărire penală - pct. I.3.F- pag. 60-61).
Chiar dacă am admite că persoana care a dispus această tranzacţie ar fi inculpatul C.H., soluţia ar fi fost tot una de achitare, dar pentru cazul prevăzut la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât din cuprinsul art. 166 din Codul B.V.B. rezultă cu claritate că tranzacţiile efectuate pe pieţele auxiliare D. şi O.L. nu participă la stabilirea preţului de referinţă pe piaţa principală, motiv pentru care ele nu pot influenţa în niciun fel acest preţ, nici măcar dacă s-ar urmări acest lucru, (potrivit celor arătate şi anterior, mai pe larg - pct. II. A-pag. 62-64).
Concluzionând, cu privire la infracţiunile la regimul pieţei de capital, Tribunalul arată că: o eventuală manipulare a pieţei fiind exclusă, faţă de probele administrate în cauză, singurele indicii care se impuneau a fi verificate erau acelea privind tranzacţionarea pe bază de informaţii privilegiate - în acest sens fiind, de altfel, şi Nota de control a C.N.V.M. Aceasta, în măsura în care am fi admis că intenţia B.C. de a achiziţiona acţiuni la B.T. are un asemenea caracter.
Nu poate fi acceptată, sub nicio formă, nici teza potrivit căreia intenţia B.C. de a achiziţiona acţiuni la B.T. a fost o informaţie privilegiată dezvăluită de către inculpatul C.G. inculpaţilor S.C.E.l. şi C.H., informaţie care să fi stat la baza tranzacţiilor bursiere ale inculpatului S.C.E.l. din cursul anului 2009, precum şi a tranzacţiilor negociate din 7 decembrie 2009.
B.C. a fost cea care a iniţiat şi coordonat întreaga procedură de achiziţie, fiind evident că a avut intenţia ca, la momentul la care urma să o notifice, ca urmare a depăşirii pragului de 5%, să deţină aproape 10% din acţiuni, pentru ca apoi, în funcţie de obţinerea avizului B.N.R. şi de posibilităţile oferite de actul constitutiv al emitentului, să şi depăşească acest prag.
Raţiunile opţiunii pentru această modalitate de a dobândi o participaţie la capitalul social al B.T. (legală şi care se practică şi în alte ţări, după cum au arătat şi martorele G.A.G. şi N.M.S., participaţia băncii cipriote nefiind contestată sub aspectul legalităţii) şi nu pentru alta, mai transparentă (oferta publică de cumpărare, de pildă), nu au vreo relevanţă pentru prezentul dosar penal. Metoda aleasă ar fi fost una de natură a crea, cel mult, un disconfort celorlalţi acţionari (dovadă convorbirile dintre inculpat şi M.A., din cadrul B.E.R.D., din 16 decembrie 2009 - dosar Parchet, vol. 19).
Această activitate de coordonare desfăşurată de B.C. este şi explicaţia faptului că organele de urmărire penală au ajuns la concluzia că tranzacţiile bursiere ce au făcut obiectul cercetării se explică doar prin folosirea unor informaţii privilegiate.
În opinia Tribunalului, însă, succesiunea evenimentelor descrise, relaţionarea lor temporală nu oferă suficiente indicii grave, precise şi concordante privind dezvăluirea şi/sau utilizarea de informaţii privilegiate:
- comportamentul investiţional al inculpatului S.C.E.l. nu a fost unul „anormal" pentru un investitor avizat pe piaţa de capital;
- după cum grupul M. cumpărase aproximativ 3% din acţiuni de la inculpatul S.C.E.l. în august şi septembrie 2009, printr-o societate de intermediere din Londra, nu este de neconceput că B.C., independent de inculpaţi, a putut identifica un acţionar de la care să poată achiziţiona acelaşi volum, modul în care a făcut acest lucru fiind explicat de martorul N.K.;
- faptul că o societate din Cipru solicită refinanţarea unui credit de la o bancă de naţionalitate cipriotă nu este un lucru neobişnuit, inculpatul C.H. nefiind singura persoană de la care B.C. putea să afle despre deţinerile de acţiuni T.L.V. ale acestei societăţi şi care să fie iniţiatorul vânzării acţiunilor (garanţia reală mobiliară fiind instituită şi asupra a o serie de alte simboluri);
- C. Ltd era debitor al B.C. dinainte de 2009, încă din 2008 acţiunile T.L.V. pe care le avea această societate făcând obiectul unor comunicări privind instituirea de garanţii dintre B.C. şi SC D.C. SA (dosar Parchet, vol.28), deci nici argumentul că inculpatul C.H. a fost iniţiatorul dobândirii de către B.C. a companiei S. Ltd nu este unul convingător;
- cu siguranţă că metoda de evitare fiscală prin efectuarea de tranzacţii bursiere de către companii înregistrate în Cipru nu era cunoscută numai de inculpaţii C.H. şi S.C.E.I., aceste tranzacţii ocupând un loc semnificativ pe piaţa de capital din România, după cum rezultă din extrasul din raportul de activitate C.N.V.M. Pe 2009 (dosar Tribunal, vol. IV, filele 169 -171); şi ţinând seama de lichiditatea titlurilor T.L.V., ar fi nerezonabil să considerăm că toate companiile din Cipru care deţin simboluri T.L.V. îl au ca beneficiar real pe inculpatul C.H. şi, implicit, că numai având concursul acestuia B.C. putea achiziţiona aceste instrumente financiare;
În condiţiile în care inculpaţii C.H. şi S.C.E.I. întreţineau relaţii profesionale şi personale regulate, faptul că aceştia s-au întâlnit în perioada în care s-au efectuat tranzacţiile (din 7 decembrie 2009) nu are, prin el însuşi, o valoare probantă suficientă pentru reţinerea utilizării de informaţii privilegiate. Nu este nimic neobişnuit nici în aceea că inculpatul S.C.E.I., înainte de a lua decizia de vânzare a acţiunilor, l-a rugat pe inculpatul C.H. să verifice valoarea contabilă a acestora (de aici, convorbirea dintre acesta din urmă şi martora B.L.);
- după cum am văzut, nu se poate stabili o legătură între întâlnirile inculpaţilor din noiembrie 2009 şi comportamentul investiţional al inculpatului S.C.E.I., în sensul că acesta ar fi avut la bază deţinerea unor informaţii privilegiate;
- nu există niciun motiv pentru care, în convorbirea dintre inculpatul C.H. şi martorul C.N., aceştia, vorbind despre „greci", să se fi referit la reprezentanţii B.C. - bancă de naţionalitate cipriotă, având în vedere - pe lângă nivelul de educaţie şi experienţa profesională a ambilor -, că aceasta ar fi dat naştere la confuzii, în procedura de consultanţă cu B.T. din perioada 2008 -2009 fiind implicate două bănci greceşti (M. şi N.B.G.); la aceste din urmă două bănci arată inculpatul C.H. că s-a gândit că ar fi putut achiziţiona pachetul de acţiuni, în convorbirea din 16 decembrie 2009 cu M.A., la care se face trimitere în rechizitoriu; în opinia Tribunalului, posibila bănuială a inculpatului că printre potenţialii cumpărători s-ar fi aflat B.C. nu îl indică însă pe acesta ca fiind deţinătorul unei informaţii privilegiate.
Chiar dacă am presupune, pentru completitudinea argumentării, că inculpaţii C.H. şi S.C.E.I. s-au înţeles cu reprezentanţii B.C., ajutându-i pe aceştia ca, prin modalităţile menţionate, să achiziţioneze 9,7% din capitalul social al B.T. - inculpatul S.C.E.I. fiind acel acţionar cu un procent mai mare de acţiuni de la care B.C. să le cumpere printr-o tranzacţie negociată (înţelegere oarecum similară celei de care făcea vorbire martorul V.F. în declaraţia sa), tot nu ar putea fi vorba de utilizare de informaţii privilegiate, faţă de dispoziţiile cuprinse în preambulul Directivei privind abuzul de piaţă, pe care le-am menţionat deja (pag. 53). Am fi pur şi simplu în prezenţa unei cedări şi, respectiv, a unei dobândiri de instrumente financiare pe baza unei decizii prealabile de a ceda şi, respectiv, dobândi din partea persoanelor implicate.
Înţelegerea ar fi fost una oarecum similară cu cea propusă de M.L. pentru că martorul V.F. menţionează în declaraţia sa că era vorba de acordarea de garanţii pentru obţinerea unui pachet semnificativ sau chiar de control (51% din capitalul social), astfel încât afirmaţia, deşi preluată şi subliniată în rechizitoriu, nu are legătură cu situaţia din prezenta cauză, astfel cum a reţinut-o Tribunalul (pct. I.) -pag. 37-38),
III. Cu privire la infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii S.C.E.l. şi S.M.:
Potrivit art. 23 din Legea nr. 656/2002, privind prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism:
(1) Constituie infracţiunea de spălare a banilor (...):
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;
b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;
c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.
(3) Tentativa se pedepseşte.
(5) Cunoaşterea, intenţia sau scopul, ca elemente ale faptelor prevăzute la alin. (1), pot fi deduse din circumstanţele faptice obiective.
Elementul material al infracţiunii de spălare a banilor în modalitatea prevăzută la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 presupune:
- transformarea unui bun sau a unei valori în alt bun sau în altă valoare (de exemplu, sumele de bani, exprimate în lei, rezultate din valorificarea unor bunuri introduse în ţară prin contrabandă sunt schimbate în mijloace de pată străine prin intermediul caselor de schimb valutar); transformarea fizică a bunurilor prin modificarea acestora, pentru a le schimba înfăţişarea, fără a fi afectată valoarea intrinsecă a obiectului (de exemplu, schimbarea culorii, seriei şi numărului de înmatriculare ale unui autoturism furat);
- transmiterea unui drept de proprietate sau a unor obligaţii de la o persoană la alta, respectiv, trecerea dintr -o stare sau dintr -o parte în alta a unei valori, a unui bun sau a unui drept (de exemplu, transferul unor sume de bani dintr-un cont în alt cont în cadrul aceleiaşi bănci sau de la o bancă la o altă bancă, fiind asimilate transferului de bunuri şi actele de vânzare-cumpărare, donaţiile, sponsorizările şi actele de împrumut).
Cerinţa esenţială ataşată elementului material al infracţiunii în această formă constă în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.
Este îndeobşte cunoscut că se reţine această modalitate normativă a infracţiunii în situaţia în care autorul infracţiunii din care provin banii şi -i "spală" singur, cum pare a fi şi cazul inculpatului S.C.E.l., faţă de faptele reţinute în Rechizitoriu.
Elementul material al infracţiunii de spălare a banilor în modalitatea prevăzută la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 presupune efectuarea de fapte concrete prin care subiectul infracţiunii să încerce să confere unui bun rezultat dintr -o infracţiune aparenţa de legalitate, respectiv faptul că bunul sau valoarea respectivă a fost dobândit în urma unor afaceri şi Operaţiuni legale, acţiunile de ascundere sau disimulare referindu-se, aşadar, la:
- provenienţa bunului (sursa, originea, geneza acestuia);
- situaţia bunului (cui aparţine în realitate bunul, cine este proprietarul real);
- dispoziţia bunului (locul unde se află efectiv bunul);
- circulaţia bunului (circuitele, traseele pe care le parcurge bunul);
- proprietarul bunului (persoana care l-a dobândit, care deţine dreptul de proprietate asupra acestuia).
Acţiunile de ascundere sau disimulare se pot realiza, în fapt, prin întocmirea sau obţinerea, de către subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor, de documente false privind provenienţa, apartenenţa, dispoziţia, circulaţia sau proprietatea bunului, prin întocmirea de facturi false, documente de transport fictive, constituirea de societăţi comerciale fictive (firme -paravan), redactarea de acte de vânzare-cumpărare, donaţii sau împrumuturi fictive.
Niciuna din acţiunile imputate inculpaţilor S.C.E.l. şi S.M. prin actul de sesizare nu se circumscrie infracţiunii de spălare a banilor, în modalitatea descrisă la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, nefîind vorba de acte de ascundere sau disimulare din cele exemplificate anterior, ci de operaţiuni financiare reale.
Elementul material al infracţiunii de spălare a banilor în modalitatea prevăzută la art. 23 alin. (1) Iit.c) din Legea nr. 656/2002 desemnează fapta unei persoane de a primi, deţine, cu orice titlu, şi, respectiv, de a se bucura/întrebuinţa/exploata bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni. Or, tocmai acestor dispoziţii li se circumscriu acţiunile pentru care a fost trimisă în judecată inculpata S.M., respectiv acelea de a primi suma de 12.880.803,02 lei - transferată în contul său la iniţiativa inculpatului S.C.E.l., care ar fi obţinut-o prin manipularea pieţei de capital, de a converti această sumă în 3.032.561,04 euro, şi de o transfera, în parte, prin ordin de plată, în contul numitei S.L.S. (fiica celor doi inculpaţi), folosind diferenţa pentru achiziţionarea a 20 de obligaţiuni emise de M.F.P.
Acestea fiind spuse, Tribunalul, în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată infracţiunilor de spălare a banilor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii S.C.E.l. şi S.M. din aceea prevăzută de art. art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în cea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 şi, respectiv, de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Schimbarea încadrării juridice a faptelor se impune din motive de acurateţe juridică, niciuna din faptele reţinute în sarcina inculpaţilor S.C.E.l. şi S.M. neîntranind elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi, respectiv, de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Tribunalul a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul S.C.E.l. (având în vedere decesul acestuia), în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) C. proc. pen., respectiv achitarea inculpatei S.M., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Astfel, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de manipularea pieţei de capital şi de utilizare de informaţii privilegiate, infracţiunea de spălare de bani este lipsită de situaţia premisă.
Mai mult, operaţiunilor descrise la situaţia de fapt le lipseşte etapa de sedimentare, care apare de cele mai multe ori în schema de spălare a banilor şi presupune separarea fondurilor ilegale de sursa lor, în condiţiile în care transferurile sumelor de bani au fost reale, din contul deschis la societatea de investiţii financiare al inculpatei C.D.M., pe care inculpatul S.C.E.l. era împuternicit în scris, împuternicirea existând la dosarul clientului, în contul inculpatului şi de aici:
- în contul inculpatei S.M. - soţia sa, care la rândul său a virat -o în parte în contul fiicei sale - S.S.L., cu restul achiziţionând titluri de stat;
- în contul persoanei juridice nerezidente W. Ltd, Cipru, care a achiziţionat ulterior titluri T.L.V. cu o parte din sumă, o parte rămânând în contul de la S.S.I.F. SC B.T. S. SA;
- într-un cont de economii pe numele inculpatului S.C.E.l.
Tribunalul apreciază că din niciuna dintre acţiunile inculpatului S.C.E.l., astfel cum au fost descrise anterior, nu ar rezulta că acesta ar fi urmărit ascunderea sau disimularea originii fondurilor (pe lângă faptul că această origine nu era una ilicită). Persoana juridică nerezidentă Wellane Limited, societate cipriotă transparentă, îl avea ca acţionar unic pe inculpatul S.C.E.l., iar faptul că acesta a înţeles să desfăşoare anumite operaţiuni prin aceasta se explică prin aceea că a urmărit obţinerea unor avantaje din punct de vedere fiscal (în ceea ce priveşte impozitul pe veniturile obţinute din tranzacţiile pe piaţa de capital, acesta este de 0% în Cipru, faţă de România, unde începând cu 2010 este de 16% - v. Pct. 4 din Adresa transmisă de compania D. Ltd din 20 aprilie 2011, depusă la termenul din 7.0 6.2011 - dosar Tribunal, vol. IV, filele 158 -161, declaraţia martorei B.R.); utilizarea firmelor off - shore (în sensul de entităţi juridice stabilite/rezidente într-un alt stat), a facilităţilor financiar -bancare şi fiscale pe care acestea le oferă, constituie o practică internaţională curentă care nu contravine legii.
Nu în ultimul rând, sunt întemeiate susţinerile apărării, cum că deşi se reţine că a format obiectul operaţiunilor de spălare de bani suma de 80.640.000 lei, cele trei sume care au format obiectul unor transferuri bancare descrise în actul de acuzare reprezintă doar 79.000.000 lei, nefiind prezentată nicio operaţiune de transfer bancar sau de altă natură, prin care s-ar fi încercat ascunderea provenienţei ilicite a restului banilor.
În ceea ce o priveşte pe S.M., Tribunalul nu a identificat nicio probă din care să rezulte că inculpata cunoştea că sumele de bani în cauză provin din tranzacţiile efectuate de soţul ei, pe contul mamei sale. Din moment ce soţul său i-a spus că îi vor intra în cont sumele în discuţie, nu vedem raţiunea pentru care inculpata ar fi trebuit să fie suspicioasă şi să verifice fluxul tranzacţiilor; încrederea fiind una din trăsăturile esenţiale ale relaţiilor dintre soţi, statutul, reputaţia inculpatului, pe care îl cunoştea de 3 8 de ani, nu erau de natură a o face să îl bănuiască de comiterea unor fraude. Chiar dacă am admite că aceasta ar fi ştiut acest lucru, efectuarea de tranzacţii bursiere prin mandatar este legală şi, de altfel, atât inculpata cât şi cei doi copii ai săi, alături de mama sa, şi-au deschis conturi la S.S.I.F. I.F.B. F. Arad şi l-au împuternicit pe inculpatul S.C.E.l. să efectueze tranzacţii în numele lor.Inculpata nu ar fi avut de ce să cunoască faptul că banii dobândiţi de la inculpat provin din tranzacţii bursiere ilicite; aceasta nu a tranzacţionat niciodată pe piaţa de capital, nu îi cunoaşte regulile şi, din acest motiv, este puţin probabil ca inculpatul să o fi ţinut la curent cu acţiunile sale.
Argumentele organelor de urmărire penală în stabilirea vinovăţiei inculpatei S.M. (păstrarea de documente referitoare la tranzacţii - rapoarte de tranzacţionare, ordine de plată semnate în alb de către inculpata C.D.M. - la domiciliul comun al inculpaţilor, precum şi la sediul SC S.L. SA, societate la care inculpata S.M. are calitatea de director general, obiecte pe care inculpata le-a ascuns în autoturismul fiicei sale, la cererea soţului său, atunci când la domiciliul său s-a efectuat percheziţia, la data de 12 februarie 2010, utilizarea, de către inculpatul S.C.E.l., pentru achiziţionarea titlurilor T.L.V. pe contul inculpatei C.D.M., de sume provenind din conturile SC S.L. SA) nu pot fi reţinute de Tribunal, pentru următoarele motive:
- documentele păstrate la domiciliul comun al inculpaţilor, precum şi la sediul SC S.L. SA (inclusiv datele din laptopul inculpatului de la SC S.L. SA), găsite, de altfel, cu ocazia percheziţiilor efectuate de organele de urmărire penală, chiar dacă ar fi fost citite de o persoană avizată, cu atât mai puţin de inculpată, nu ar fi determinat -o pe aceasta să ajungă la concluzia că inculpatul S.C.E.I. a manipulat piaţa de capital, ele nefâcând dovada, prin ele însele, a desfăşurării unei asemenea activităţi infracţionale. In plus, Tribunalul apreciază ca fiind rezonabil să se considere că inculpata, după cum a declarat, nu a avut cum să cunoască documentele în cauză, acestea fiind păstrate în biroul inculpatului S.C.E.I. de acasă şi de la sediul societăţii, inculpatul neagreând să îi fie controlate;
- utilizarea, de către inculpatul S.C.E.I., pentru achiziţionarea titlurilor T.L.V. pe contul inculpatei C.D.M., de sume provenind din conturile SC S.L. SA (din adresa SC S.L. SA Rezultând însă că în cursul anului 2009 nu a fost efectuată nici măcar o singură plată de la SC S.L. SA Către S.S.I.F. I.F.B. F. Arad - dosar Tribunal, vol. IV, fila 3), nu poate duce la concluzia că inculpata S.M., chiar dacă ar fi cunoscut că inculpatul S.C.E.I. foloseşte banii luaţi de la SC S.L. SA Pentru tranzacţiile intermediate de S.S.I.F. I.F.B. F. Arad, ar fi avut şi reprezentarea caracterului ilicit al acestor tranzacţii bursiere, atât faţă de argumentele expuse anterior, cât şi în condiţiile în care inculpatul juca la bursă din anul 1994, nefiind cercetat sau sancţionat vreodată sub acest aspect. SC S.L. SA este o societate înfiinţată în anul 1994 din fondurile familiei S., prin urmare nu ar fi fost nefiresc ca inculpatul S.C.E.I. să primească bani de la această societate, fiind vorba de fonduri băneşti pe care le-a acordat de -a lungul timpului, cu titlu de împrumut, din banii familiei, către compania Star Lubricants S.A. Pentru a se dezvolta, sume pe care acesta le retrăgea periodic ca restituire a împrumuturilor acordate şi în măsura în care situaţia financiară a companiei permitea acest lucru. Bani pe care apoi să îi investească pe piaţa de capital fără să îi dea socoteală inculpatei S.M. cu privire la detaliile tranzacţiilor pe care doreşte să le încheie, mai ales asupra eventualului caracter fraudulos al acestora. In plus, sumele de bani investite nu erau de natură a duce la dezechilibrul financiar al familiei S., având în vedere averea considerabilă de care dispune (dovadă bunurile identificate în patrimoniul inculpaţilor cu ocazia instituirii sechestrului), astfel ca inculpata să fi pretins să fie la curent cu operaţiunile inculpatului, care oricum, fiind membru în Consiliul de administraţie al unei bănci, persoană avizată în ceea ce priveşte investiţiile pe piaţa de capital, desfăşurând activităţi comerciale de peste 20 de ani, se presupune că ştia să gestioneze singur o sumă importantă de bani;
- în ceea ce priveşte convorbirea telefonică interceptată din data de 12 februarie 2010, ora 10:19:09, în care inculpatul S.C.E.I. îi cere inculpatei să ascundă în maşina fiicei lor actele de la el de pe birou, inclusiv calculatorul, şi plasele - probă esenţială, în opinia organelor de urmărire penală, în sensul reţinerii vinovăţiei inculpatei pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani - nu demonstrează decât o reacţie firească, omenească, a inculpatei care, sunată şi informată de soţul său că au o percheziţie acasă (un lucru nu tocmai obişnuit pentru nişte persoane cu statutul inculpaţilor, necunoscute cu antecedente penale şi având o bună conduită în societate), s-a speriat, după care a executat întocmai ce i-a spus acesta (tonul fiind unul imperativ, iar inculpatul spunându-i: "Ascultă-mă şi fii operativă", actele şi calculatorul "să dispară", "să dispară tot de acolo"), iar nu că a avut reprezentarea originii ilicite a fondurilor primite de la inculpat, şi poate duce cel mult la concluzia că abia la acel moment ar fi putut să îşi dea seama că banii ce îi fuseseră viraţi în cont cu două luni în urmă (la data de 10 decembrie 2009) nu fuseseră obţinuţi tocmai legal; or, cunoaşterea provenienţei ilicite a banilor "spălaţi" trebuie să existe la momentul dobândirii, deţinerii sau folosirii acestora.
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus ridicarea în tot a sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa din 12 februarie 2010 (Dosar nr. 20/D/P/2009) a Parchetu de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor S.C.E.I. şi S.M., menţinut în parte prin încheierea din 5 aprilie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, (Dosar nr. 33545/3/2010), până la concurenţa sumei de 4.610.297,87 lei, asupra contului depozit euro de la B.T. S.A., aparţinând inculpatului S.C.E.I. şi asupra bunurilor enumerate la punctul 2 din Procesul-verbal din 19 februarie 2010 al P.I. C. C.J.-D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj (Dosar nr. 20/D/P/2009), aparţinând inculpatei S.M., respectiv: suma de 8.566,53 lei aflată în contul deschis la B.T. al inculpatei S.M.; 20 de titluri de stat aflate în custodia B.T. în valoare de 2.000.000 euro, respectiv 8.257.400 lei; 622 de acţiuni ale emitentului SC C.N. SA; 1859 de acţiuni ale emitentului B.T.
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus ridicarea în parte a sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa din 17 martie 2010 (Dosar nr. 20/D/P/2009) a Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului C.H., astfel cum au fost evidenţiate în Procesul-verbal din 25 martie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj (Dosar nr. 20/D/P/2009), cu excepţia a 7.941.204 acţiuni ale emitentului S.I.F. Banat-Crișana (simbol S.I.F. 1), cu privire la care menţine măsura sechestrului asigurător până la concurenţa sumei de 11.699.576,13 lei (calculată având în vedere preţul de deschidere pe B.V.B. de la data punerii în executare a hotărârii).
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin:
Ordonanţa din 3 iunie 2010 (Dosar nr. 20/D/P/2009) a Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului C.G.;
Ordonanţa din 17 martie 2010 (Dosar nr. 20/D/P/2009) a Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului I.A..
Tribunalul a considerat că măsura sechestrului asigurător nu mai poate fi menţinută, dată fiind soluţia de achitare a inculpaţilor (cu excepţia inculpatului C.H., pentru care se impune a fi menţinut în parte sechestrul instituit de organele de urmărire penală în vederea confiscării speciale a sumei de 11.699.576,13 lei, sumă care ar fi făcut obiectul unor infracţiuni de spălare de bani pentru care inculpatul şi învinuita D. Ltd sunt cercetaţi în Dosarul 293/D/P/2010 de către D.I.I.C.O.T. - S.T. Cluj, sechestru care nu poate face obiectul cenzurii instanţei în prezenta cauză). Susţinerile Parchetului în sensul că măsura ar trebui menţinută chiar în cazul pronunţării unei soluţii de achitare pentru eventualitatea în care instanţele de control judiciar vor pronunţa o soluţie de condamnare nu sunt întemeiate, având în vedere că ridicarea sechestrului asigurător dispusă prin hotărâre nu este executorie, după cum rezultă din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 353 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora dispoziţiile din hotărâre privind luarea măsurilor asigurătorii sunt executorii; prin urmare, în speţă, dispoziţia cu privire la ridicarea măsurii asigurătorii va deveni executorie la data rămânerii definitive a soluţiei de achitare, instanţele de control judiciar, în eventualitatea pronunţării unei hotărâri de condamnare, putând desfiinţa/casa prezenta sentinţă şi sub acest aspect, menţinând sechestrul.
Hotărârea Instanţei de Apel
Prin decizia penală nr. 194 din 27 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosar nr. 33545/3/2010 (nr. 3990/2012) s-au dispus următoarele:
la act de retragerea apelurilor declarate de inculpaţii C.H., S.M. şi C.D.M. împotriva sentinţei penale nr. 577/F din 04 iulie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 33545/3/2010.
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţi şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj şi inculpatul D.S.D. împotriva sentinţei penale nr. 577/F din 04 iulie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 33545/3/2010.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj rămân în sarcina acestuia.
Obligă pe fiecare dintre apelanţii inculpaţi C.H., S.M., C.D.M. şi D.S.D. la plata a câte 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:
Împotriva sentinţei mai sus menţionate au declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj şi inculpaţii D.S.D., C.H., S.M. şi C.D.M.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj a criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei aprecieri a probelor având drept consecinţă greşita achitare a inculpaţilor şi a solicitat: admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi pronunţarea unei noi hotărâri de condamnare a inculpaţilor D.S.D., C.H., S.M., C.D.M., C.G., I.A. şi J.R.C. pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, iar în ceea ce-l priveşte pe inculpatul S.C.E.I., să se constate săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia şi să se dispună încetarea procesului penal ca urmare a decesului inculpatului.
Prin motivele de apel scrise (extrem de detaliate, într-un număr de 135 file - volumul I al dosarului instanţei de apel), s-a arătat în esenţă, următoarele:
Legea nr. 297/2004 transpune directivele U.E. în domeniul valorilor mobiliare, printre care şi Directiva nr. 2003/6/CEE privind abuzul de piaţă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 96 din 12 aprilie 2003. în paragrafele 2,12 şi 15 din preambulul Directivei nr. 2003/6/CEE privind abuzul de piaţă se stabileşte obiectivul esenţial al legislaţiei referitoare la combaterea utilizării abuzive a informaţiilor confidenţiale şi cea referitoare la manipulările de piaţă, acela de a se asigura integritatea pieţelor financiare comunitare şi consolidarea încrederii investitorilor în respectivele pieţe. Abuzul de piaţă dăunează integrităţii pieţelor financiare şi subminează încrederea publicului în valorile mobiliare.
O piaţă financiară integrată şi eficientă presupune integritatea pieţei. Buna funcţionare a pieţelor de valori mobiliare şi încrederea publicului în aceste pieţe sunt premise indispensabile ale creşterii economice şi prosperităţii. Abuzul de piaţă dăunează integrităţii pieţelor financiare şi subminează încrederea publicului în valorile mobiliare şi instrumentele derivate.
Potrivit parag. 12: „Noţiunea de abuz de piaţă se referă la utilizările abuzive ale informaţiilor confidenţiale şi la manipulările de piaţă. Legislaţia referitoare la combaterea utilizărilor abuzive ale informaţiilor confidenţiale şi cea referitoare la manipulările de piaţă au în vedere acelaşi obiectiv: să asigure integritatea pieţelor financiare comunitare şi să consolideze încrederea investitorilor în respectivele pieţe. De aceea, se recomandă adoptarea unui set comun de norme pentru a combate atât utilizările abuzive ale informaţiilor confidenţiale, cât şi manipulările de piaţă. O directivă unică ar asigura, în ansamblul Comunităţii, acelaşi cadru pentru repartizarea responsabilităţilor, aplicarea normelor şi cooperarea.
Utilizările abuzive ale informaţiilor confidenţiale şi manipulările pieţei contravin transparenţei integrale şi adecvate a pieţei, o premisă indispensabilă în domeniul tranzacţionării pentru toţi actorii economici care intervin pe pieţele financiare integrate".
Potrivit art. 279 din Legea nr. 297/2004: „săvârşirea cu intenţie a faptelor prevăzute la art. 237 alin. (3), art. 245-248 constituie infracţiune şi se pedepseşte (...)".
Prin urmare, latura subiectivă a infracţiunii este inclusă chiar în norma de incriminare, în vreme ce, cu privire la latura obiectivă, legiuitorul face trimitere la art. 245-248, cuprinse în Titlul VII al aceluiaşi act normativ, denumit „Abuzul de Piaţă".
Având în vedere că legea privind piaţa de capital constituie o transpunere fidelă a Directivei nr. 2003/6/CEE, considerentele avute în vedere de legiuitorul european sunt pe deplin valabile în interpretarea normelor prev. de art. 245-248. Aşa cum s-a arătat mai sus, legiuitorul european a avut ca scop fundamental asigurarea integrităţii pieţelor financiare şi consolidarea încrederii investitorilor în aceste pieţe. Aceste valori reprezintă obiectul juridic al infracţiunii prevăzute de art. 279 din Legea nr. 297/2004, indiferent în ce modalitate este săvârşită această faptă.
În ce priveşte subiectul pasiv al infracţiunii, acesta este investitorul pe piaţa financiară, a cărui încredere, potrivit Curţii Europene de Justiţie, se bazează în special pe faptul că se va situa pe picior de egalitate cu ceilalţi investitori şi va fi protejat împotriva utilizării ilicite a informaţiilor privilegiate, (cauza C-45/08).
Modul de redactare a normei penale poate genera discuţii referitoare la latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 279 din Legea nr. 297/2004, privitoare la intenţia legiuitorului de a incrimina o singură infracţiune cu conţinuturi alternative sau mai multe infracţiuni, fiecare conduită incriminată constituind o altă infracţiune distinctă.
S-a opinat că legiuitorul a incriminat o singură infracţiune, cu conţinut alternativ, cuprinzând mai multe variante de comportament ilicit. Infracţiunea se consumă prin comiterea oricăreia sau mai multora dintre acţiuni, infracţiunea rămânând unică.
Cel mai important argument pentru această concluzie îl constituie textul Directivei nr. 2003/6/CEE, care constituie izvorul primar al Legii nr. 297/2004.
Directiva utilizează terminologia de „practici de piaţă acceptate", respectiv „abuz de piaţă" pentru a desemna toate practicile pe care le condamnă şi le interzice, respectiv manipulările pieţei şi folosirea informaţiei privilegiate, recomandând statelor membre să adopte un set comun de norme pentru a combate atât utilizările abuzive ale informaţiilor confidenţiale, cât şi manipulările de piaţă.
Prin memorandumul explicativ care însoţeşte propunerea aflată la originea Directive nr. 2003/6/CEE, Comisia arăta că „poate exista abuz de piaţă în cazul lezării unor investitori, în mod direct sau indirect de alţii care (...) au utilizat în avantajul propriu sau al unor părţi terţe informaţii care nu erau publice. Acest tip de comportament poate da o imagine înşelătoare a tranzacţiilor cu privire la instrumente financiare şi poate aduce atingere principiului general potrivit căruia toţi investitorii se situează pe picior de egalitate".
Prin urmare, legiuitorul european nu a distins între comportamentele ilicite ce sunt cuprinse şi în legea naţională, încadrându-le în conceptul unic de abuz de piaţă. Legiuitorul român a preluat întocmai conceptul asupra reglementării domeniului pieţelor financiare şi a transpus în legislaţia internă textual directivele europene în domeniu.
Comiterea oricăreia dintre acţiunile prevăzute în art. 245, 246, 247 (preluate identic de către legiuitorul român din art. 1 pct. 2 şi art. 2 din Directiva nr. 2003/6/CEE) are aceeaşi consecinţă, crearea unor condiţii incorecte de tranzacţionare şi, respectiv lezarea obiectului juridic, acela al asigurării integrităţii pieţei şi încrederii investitorilor.
Pentru a ajunge la această hotărâre, instanţa de fond a procedat la o greşită apreciere a stării de fapt, în contradicţie flagrantă cu probele de la dosar, bazându-şi argumentaţia în principal pe declaraţii ale inculpaţilor, acte depuse de către cele două bănci, din care una este condusă chiar de către inculpatul C.H., iar cealaltă a avut un interes economic major în realizarea întregii operaţiuni, precum şi pe „studii independente", acestea din urmă neavând valoarea unor mijloace de probă, nefiind administrate în cursul procesului penal, ci fiind comandate de cele două bănci.
Deşi instanţa a respins excepţiile ridicate de către apărare referitor la legalitatea probelor administrate în faza de urmărire penală, constatând că acestea sunt legal administrate şi nu le-a înlăturat, totuşi instanţa a omis să le ia în considerare în adoptarea soluţiei, ignorându-le şi lipsind astfel, în mod nelegal, aceste probe de eficienţă juridică. Considerentele soluţiei adoptate de către instanţa de fond sunt contrare concluziilor ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
Deşi din probele administrate rezultă că inculpaţii au conceput şi pus în executare o operaţiune unică, este adevărat, destul de complexă, în realizarea unui scop precis, instanţa a fragmentat în mod artificial activitatea infracţionalăJn mai multe rânduri, din dorinţa de a da explicaţii benigne faptelor săvârşite de către inculpaţi şi a justifica acţiunile acestora, instanţa a ajuns să se contrazică, uneori chiar în cuprinsul aceleiaşi fraze.
În motivarea soluţiei, instanţa a pornit de la premisa absolută a bunei credinţe a inculpaţilor, dând valoare de axiomă declaraţiilor acestora şi astfel, în mod firesc pentru acest tip de logică, a ales să ignore cu desăvârşire atât probele administrate (nu doar în faza de urmărire penală, ci şi cele administrate şi percepute în mod nemijlocit de instanţă) cât şi dispoziţiile procedurale în materie.
Astfel, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face (...) în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.In acest sens, prin Hotărârea din 6 decembrie 1988 (cauza Barbera Messegue şi Jabardo contra Spaniei). C.E.D.O. arată că „admisibilitatea unei probe este un aspect ce ţine de reglementările naţionale, iar, ca regulă, instanţele naţionale trebuie să decidă cu privire la probele administrate în faţa acestora. Rolul Curţii este acela de a determina dacă procedurile în ansamblul lor, inclusiv modul în care o probă a fost obţinută, au fost corecte."
Potrivit art. 69 C. proc. pen., declaraţiile învinuitului sau inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări care rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
De asemenea, normele procedurale reglementează modul de efectuare a expertizelor, norme încălcate flagrant în faza de judecată.
În ce priveşte „studiile independente" care au cântărit greu în decizia instanţei, acestea nu pot avea valoarea de probe întrucât conţin concluzii care puteau fi formulate de către specialişti. Potrivit art. 116 C. proc. pen., când pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, în vederea aflării adevărului, sunt necesare cunoştinţele unui expert (...) instanţa dispune (...) efectuarea unei expertize. Potrivit art. 119, dacă există experţi oficiali în specialitatea respectivă, nu poate fi numit expert o altă persoană, decât dacă împrejurări deosebite ar cere aceasta.
Instanţa şi-a fundamentat soluţia adoptată în cauză în mod esenţial pe concluziile unor studii depuse la dosar de către apărare, fără a proceda la efectuarea unei expertize, cu respectarea principiului contradictorialităţii, inclusiv în ce priveşte stabilirea obiectivelor. De altfel, nu rezultă dacă la emiterea concluziilor specialiştii independenţi au avut în vedere starea de fapt ce rezulta din probele de la dosar sau elemente factuale cu care instanţa nici nu a fost sesizată.
Deşi starea de fapt expusă în rechizitoriu reprezintă o singură operaţiune - este adevărat, extrem de complexă, la realizarea căreia fiecare dintre inculpaţi şi-a adus aportul -ce viza obţinerea de către B.C. a unui procent de peste 10% din acţiunile T.L.V. şi, totodată majorarea preţului de tranzacţionare la 2,4 lei/acţiune, pentru a evita suplimentarea garanţiilor sau majorarea provizioanelor pentru creditele aflate în curs de derulare - instanţa a fragmentat faptele şi, rupându-le din context, a reţinut motivaţii diferite şi, în unele cazuri, contradictorii, valorificând fiecare afirmaţie subiectivă, lipsită de suport probator, de logică şi în unele cazuri de veridicitate, făcută de către inculpaţi.
Cu ocazia dezbaterilor, sintetizând motivele de apel scrise, procurorul de şedinţă a arătat următoarele: că în cuprinsul hotărârii atacate, instanţa de judecată reţine că fapta inculpatului D.S.D. de a folosi informaţiile privind ordinele de vânzare ale acţiunilor T.L.V. ale unor clienţi în perioada 28 octombrie-11 decembrie în vederea realizării unor tranzacţii pe piaţa de capital prin care inculpatul S. a dobândit acţiuni T.L.V. nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de utilizare de informaţii privilegiate, lipsind situaţia premisă a infracţiunii şi elementul material. Inculpatul D.S.D. a fost trimis în judecată pentru dezvăluirea unor informaţii privilegiate şi, în mod cu totul „ciudat" instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică cu privire la acest inculpat reţinând două infracţiuni, deşi niciunde în actul de sesizare a instanţei nu se reţine că a utilizat aceste informaţii, ci doar le-a dezvăluit. Consideră că instanţa de judecată s-a aflat în eroare când a procedat de această manieră şi a schimbat încadrarea juridică şi în cazul acestui inculpat, de altfel, a greşit în cazul tuturor inculpaţilor, dar în cazul acestui inculpat, eroarea este flagrantă.
De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că fapta inculpatului S.C.E.l. de folosire a informaţiilor care au fost divulgate de inculpatul Dascăl Sergiu privitoare la cantitatea şi preţul acţiunilor T.L.V. cuprinse în conţinutul unor ordine de tranzacţionare pe care acesta le avea de executat mai înainte ca aceste ordine să fie introduse pe piaţă, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de utilizare de informaţii privilegiate, lipsind situaţia premisă a infracţiunii în condiţiile în care prezentarea cantităţii şi a preţurilor acţiunilor de către inculpatul D.S.D., broker, din cuprinsul ordinelor primite de la clienţii săi nu îl constituie informaţii privilegiate pentru motivele arătate anterior. Apreciază că şi în această situaţie, instanţa de fond a făcut o eroare în aprecierea, atât a calităţii de informaţie privilegiată a datelor efectuate la ordinele de tranzacţionare pe care inculpatul D.S.D. le avea de la clienţii săi referitoare atât la cantitate cât referitor la preţul acestora, în condiţiile în care se poate observa din interceptările telefonice înregistrate în cauză că se poartă negocierii inclusiv cu privire la preţul cu care trebuie achiziţionate acestea, pe ce cantităţi, pentru a putea fi cumpărate, în condiţiile în care condiţiile impuse de lege pentru tranzacţionarea de acţiune pe piaţa sunt foarte stricte şi nu pot fi eludate decât prin nerespectarea acestora. Totodată, faptul că de fiecare dată după ce inculpatul S.C.E.l. discută cu inculpatul D.S.D. despre tranzacţii îl redirecţionează spre inculpatul J.R.C. nu permite decât ideea că toate aceste acţiuni, cele şapte vânzări făcute în această modalitate, s-au subsumat unui scop bine determinat, acela de a deveni, prin modificarea şi prin perturbarea unor practici corecte prin piaţă, proprietarul cât mai multor acţiuni T.L.V., prin ascunderea faptului că are calitatea de insider, în condiţiile în care a acţionat pe contul soacrei sale, care l-a rândul său aceasta nu a fost înscrisă de către operatorul de servicii financiare cu calitatea de insider, aşa cum cerea legea şi aşa cum a reţinut şi C.N.V.M. -ui.
În nota de control care a fost supusă dezbaterii în 15 iunie 2010, şi în cazul infracţiunii de folosire de informaţii privilegiate de către acelaşi inculpat S.C.E.I. referitoare la utilizarea de informaţii dezvăluite de D.S.D., instanţa de fond a reţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive, în condiţiile în care situaţia premisă acestei infracţiuni nu îmbracă condiţiile pe care practica atât cea acceptată pe piaţă cât şi la nivel european o impune ca o anumită informaţie să aibă caracter privilegiat pentru a putea fi utilizată pentru sancţionarea, fie administrativă, fie penală, a unei persoane care utilizează sau foloseşte această operaţie într-un scop personal.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.G., relativ la infracţiunea de folosire a informaţiilor referitoare la intenţia B.C. de a achiziţiona un pachet de acţiuni la B.T. şi de căutare de către B.T. a unui investitor strategic încheind tranzacţii de capital, instanţa de fond a reţinut că nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de utilizare a informaţiilor privilegiate în formă continuată, lipsind şi situaţia premisă infracţiunii şi elementul material al laturii obiective, primirea M. de la B.C. nu putea fi considerat utilizare de informaţie privilegiata. Nu se înţelege dacă aceasta este motivarea reală care a determinat această soluţie, deoarece anterior instanţa de judecată reţine faptul că inculpatul C. a luat la cunoştinţă abia în data de 4 decembrie 2010 de intenţia B.C. de a achiziţiona acţiuni la B.T. în condiţiile în care, în această motivare în paragrafele următoare reţine instanţa că inculpatul C. nu a făcut decât să pună în executare dispoziţiile primite de la conducerea administrativă a băncii, aspecte care rezultă din faptul că a deschis contul pe numele inculpatului I.A. prin intermediul inculpatului S., pe care inculpatul I. a declarat că l-a perceput ca reprezentant al societăţii de investiţii financiare.
Prin deschiderea acelui cont şi la SC R. SA şi S.I.F., astfel încât B.C. să achiziţioneze acţiuni T.L.V. pe cont propriu deşi anterior tot B.C. achiziţiona acţiuni T.L.V. prin interpus, practic s-a ascuns persoana juridică interesată de achiziţia de acţiuni T.L.V. în condiţile în care a fost creditat cu suma de 1.500.000 de euro contul inculpatului I. de unde s-au făcut achiziţii, aşa cum reţine şi instanţa de fond, numai la dispoziţia inculpatului C. Se pune astfel întrebarea, cum a aflat tocmai în noaptea de 4 decembrie că banca al cărui angajat era vrea să cumpere acţiuni T.L.V.
Precizează că acest fapt a fost prezentat numai pentru a sublinia contradicţiile care se regăsesc în file succesive în cuprinsul sentinţei penale apelate.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul I.A., referitor la fapta de a înlesni activitatea inculpatului C. de folosire de informaţii privilegiate la încheierea tranzacţiilor pe piaţa de capital, prin deschiderea unui cont la SIFşi punerea acestuia la dispoziţia inculpatului, instanţa de fond a reţinut că nu întruneşte elementele sub raport obiectiv în condiţiile în care reţine instanţa că nu există acţiuni de complicitate.
Se arată că instanţa are dreptate în ceea ce priveşte poziţionarea inculpatului I., în condiţiile în care acesta, practic, a acţionat doar ca "paravan", activitatea sa infracţională având ca urmare materială semnarea contractului de intermediere cu S.S.I.F. I.F.B., ulterior toată activitatea pe acest cont făcându-se sub coordonarea inculpatului C. Chiar declaraţia inculpatului I. este relevantă în acest sens, în condiţiile în care spune martorul, şi reţine şi instanţa de fond că, chiar şi suma de bani obţinută ca profit în urma achiziţionării de acţiuni de la T.L.V. a fost virată ulterior către B.C., strict în virtutea contractului de creditare acordat de acesta pentru deschiderea contului şi achiziţionarea de acţiuni T.L.V. pe piaţa de capital.
În ceea ce priveşte infracţiunea de manipularea pieţei de capital în formă continuată, comisă de inculpaţi S., C., C. şi J., respectiv complicitate la manipularea pieţei de capital comisia de inculpaţii C.M. şi I.A., şi îl ceea ce îl priveşte pe inculpatul S., instanţa de fond reţine că nu sunt întrunite elementele de manipulare a pieţei de capital lipsind elementul material şi urmarea imediată a infracţiunii, acţiunea inculpatului nefiind de natura să menţină preţul unuia sau mai multor instrumente financiare la nivelul anormal ori artificial, tranzacţii sau ordine tranzacţionale supunând procedee fictive ori orice alte forme de înşelăciune, inculpatul neacţionând în mod concertat pentru a-şi asigura o poziţie dominantă, directă sau indirectă, a preţului de vânzare-cumpărare ori de creare a altor condiţii incorecte de la tranzacţionare. A avut în vedere instanţa, aşa cum rezultă din paragrafele anterioare, faptul că inculpatul S. nu a făcut decât să acţioneze ca un bun şi fin cunoscător al operaţiunilor pe piaţa de capital, ca un vechi jucător de bursă, iar faptul că a cumpărat sau a vândut şi ulterior doar a cumpărat acţiuni T.L.V., pe care apoi le-a vândut pe 7 decembrie către B.C., nu a făcut decât să se încadreze în comportamentul, portretul unui investitor pe bursă care nu urmăreşte decât câştigul. Ceea ce a făcut inculpatul S. este însă mod cert, o manipulare a pieţei de capital, deşi reţine instanţa de fond că nu s-au deteriorat, nu s-au perturbat, nu au fost modificate preţurile, fie de referinţă, fie de tranzacţionare a acţiunilor T.L.V., prin activitatea pe care inculpatul a desfăşurat-o şi nu există nicio probă care să conducă la ideea că inculpatul a acţionat în mod concertat pentru a perturba tranzacţionarea acestor titluri.
Dimpotrivă, probele administrate în cauză tocmai la aceste idei conduc, la faptul că inculpatul S. a urmărit să perturbe tranzacţionarea acţiunilor T.L.V. pe piaţa de capital, indiferent că este pe piaţă R. sau pe piaţa D., în condiţiile în care toate manevrele efectuate în decursul celor aproximativ şapte luni de zile s-au subsumat scopului de a strânge un număr cât mai mare de acţiuni T.L.V. după un plan bine pus la punct, începând cu luna mai 2009, astfel că la un moment oportun să obţină maximul de profit, în condiţiile în care pentru manipularea pieţei de capital nu este nevoie să se producă perturbarea, ci să fie aptă să contribuie într-un mod hotărâtor la perturbarea pieţei. In cazul de faţă, inculpatul S. a avut acces la informaţii privilegiate pe care le-a folosit în scop contrar legii, acela de a cumula prin încălcarea normelor legale aplicabile în domeniul pieţelor de capital şi de a acumula cât mai multe acţiuni T.L.V. prin ascunderea calităţii de insider, prin ascunderea faptului că joacă pe piaţa de capital, fiind ascuns în spatele titularului de cont, soacra sa C.D.M., astfel între şansele celorlalţi investitori acţionari de pe piaţa de capital au fost în mod iremediabil compromise, în aceste condiţii, procurorul apreciază că e vorba de infracţiunea de manipulare a pieţei de capital.
În opinia sa, instanţa de fond în mod greşit a apreciat urmarea imediată şi a legăturii de cauzalitate existentă în activitatea inculpatului şi posibilitatea producerii de perturbări pe piaţa de capital, această infracţiune fiind de pericol şi nu o infracţiune de rezultat, nefiind necesar să se realizeze scopurile urmărite de către inculpat.
De asemenea, şi în cazul inculpatei C.D.M., instanţa de fond a reţinut că fapta acesteia de a înlesni activitatea inculpatului S. de manipulare a pieţei de capital nu întruneşte elementele constitutive. Procurorul a susţinut că inculpata C.D.M. a fost persoana de care inculpatului S. s-a folosit direct pentru a-şi masca calitatea de insider, astfel încât toate activităţile din perioada mai - noiembrie 2009 să fie făcute prin ascunderea calităţii de insider, şansele egale pe piaţa de capital fiind încălcate în ceea ce îi priveşte pe ceilalţi investitori. Consideră că inculpata C. nu avea cum să nu prevadă faptul că într-un mod sau altul inculpatul S. se va folosi de acel cont, dar a considerat că acesta, fiind de bună credinţă, nu o va atrage într-un circuit care până la urmă a dus la punerea sa sub acuzare şi trimiterea în judecată.
Pentru inculpatul J.R.C., instanţa de fond a reţinut că fapta acestuia de a emite titluri de tranzacţionare pe numele inculpatei C.D.M., ordine transmise de împuternicitul acesteia S.C.E.I., care avea calitatea de insider, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de manipulare a pieţei de capital, sub raportul obiectiv lipsind atât elementul material al infracţiunii cât şi urmarea imediată. Instanţa a reţinut că tranzacţiile pe care acesta le-a efectuat nu au avut nici procedee fictive, nici forme de înşelăciune, ne ducând la denaturarea modului de formare a preţului, la menţinerea sa la un nivel artificial sau la crearea unei poziţii dominante asupra cererii de acţiuni T.L.V., având ca obiect fixarea preţului sau a anumitor condiţii incorecte de tranzacţionare, după cum au afirmat organele de urmărire penală. Tot ceea ce reţine instanţa de judecată referitor la faptul că activităţile desfăşurate de acest inculpat nu au dus la denaturare, nu se înscriu decât pe aceeaşi linie de idei avute în vedere de instanţa de la început, a faptului că această manipulare este o infracţiune de rezultat. Procurorul de şedinţă arată că, aşa cum este detaliat şi pe larg în cuprinsul motivelor de apel, fiind o infracţiune de pericol, este suficient să fii fost susceptibilă de a produce urmarea, nu de a o fi produs efectiv. Practica europeană şi ghidurile date în aplicarea Directivei nr. 6/2003 sunt clare în acest sens. Instanţa de fond, prin alăturare, enumera de fapt toate modalităţile normative pe care directiva le enumera ca practici acceptate sau ca urmări a manipulării pieţei de capital şi nu face decât să creeze o construcţie care nu-şi regăseşte aplicabilitatea în legislaţia din România. Ceea ce a constatat C.N.V.M.-ul, pe care şi apărarea o consideră singura entitate reglementată cu atribuţii în domeniul pieţei de capital, este faptul că inculpatul J. a încălcat în mod clar legea, încălcându-şi atribuţiile de serviciu şi regulamentele aplicabile în cadrul tranzacţiilor pe piaţa de capital, nefiind la prima abatere în acest domeniu. Inculpatul a eludat cu buna ştiinţă anumite restricţii pentru care s-a dispus şi trimiterea sa în judecată pentru o infracţiune, ulterior prin schimbarea în mai multe infracţiuni.
Şi în ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.S.D., instanţa de fond a reţinut că fapta de a intermedia tranzacţii efectuate de inculpatul S.C. pe contul inculpatei C.M. nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de manipulare a pieţei de capital în formă continuată, sub aspectul obiectiv lipsind atât elementul material al infracţiunii cât şi urmarea imediată. Aşa cum s-a arătat anterior cu privire la infracţiunea de dezvăluire de informaţii privilegiate, aceasta fiind activitatea care i se impută inculpatului D.S.D., nu i se impută alte acte materiale sau alte activităţi de natură a atrage întrunirea elementelor constitutive ale altor infracţiuni, participaţia sa la manipularea pieţei de capital s-a făcut prin dezvăluirea de informaţii privilegiate, astfel încât procurorul apreciază că ceea ce reţine instanţa de fond în explicitarea activităţii inculpatului D.S.D. nu are nicio legătură cu actul de sesizare. în mod artificial, instanţa a împărţit activitatea infracţională a acestuia în trei activităţi infracţionale distincte, tocmai pentru a se putea uşura motivarea.
În ceea ce priveşte fapta inculpatului C. de a achiziţiona în numele şi pe contul inculpatului Isaakiris, în perioada 16 noiembrie 2009 - 15 decembrie 2009, prin mai multe tranzacţii, în total 3.541.500 acţiuni T.L.V., pe care ulterior le-a transferat către B.C., transcriind atât ordinul de cumpărare pe contul inculpatului I. şi pe contul de cumpărare B.C., consideră că instanţa de fond nu face decât să descrie activitatea infracţională a inculpatului, elementele constitutive ale infracţiuni pentru care acesta a fost trimis în judecată în condiţiile în care activitatea desfăşurată de inculpat a fost îndreptată într-un singur scop, şi anume ca B.C. să devină proprietara a aproximativ 10% din acţiunile T.L.V., astfel încât presiunea la care era supusă de către autorităţile de reglementare din Cipru referitoare la valoarea garanţiilor constituite de acţiuni T.L.V. să urce până la un preţ pentru care aceasta autoritate de reglementare din Cipru să nu mai îndrepte presiuni pentru reîntregirea garanţiilor în condiţiile în care la data la care s-a pus în plan această acţiune, acţiunile T.L.V. cunoscuseră un trend descendent şi ca urmare a atacurilor informatice şi ca urmare a situaţiei financiare internaţionale, iar aceste garanţii scăzând mult sub nivelul acceptat de autoritatea de reglementare din Cipru iar banca era obligată să ia măsuri astfel încât toate acele garanţii reale care erau constituite pe acţiuni T.L.V. să urce ca valoare, astfel încât să poată să scape de această presiune normativa la care era supusă.
De asemenea, procurorul de şedinţă arată că toată activitate desfăşurată de inculpatul C. în perioada mai - decembrie 2009 nu face decât să ilustreze faptul că a acţionat de comun acord cu inculpaţii S. şi C. în vederea atingerii procentelor de aproximativ 10% pe care B.C. îşi propusese să-l atingă, iar pe de altă parte, achitarea de către inculpatul C. a creditelor luate de la A.B., care ulterior au fost luate de către B.C.
În ceea ce priveşte infracţiunile de spălare de bani pentru care instanţa de fond a dispus achitarea inculpatei S.M., procurorul arată că, dacă se porneşte de la premisa că toate operaţiunile pe care inculpaţii le-au desfăşurat în perioada dedusă judecaţii (mai - decembrie 2009) sunt în limitele legale, atunci motivarea instanţei de fond pentru acţiunile de spălare de bani este necriticabilă, însă sumele de bani au fost obţinute în mod fraudulos şi provin din comiterea unor infracţiuni. Faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată îmbracă elementele constitutive ale infracţiuni de manipularea pieţii de capital iar sumele de bani au fost obţinute din comiterea unor infracţiuni, concluzia firească fiind că ne aflam în cazul infracţiuni de spălare de bani, aşa cum a fost descrisă în rechizitoriu.
Inculpatul D.S.D. a criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate, pe motiv că, deşi instanţa a fost sesizată prin rechizitoriu numai cu două fapte concrete şi anume manipulare de piaţă şi divulgare de informaţii privilegiate, instanţa de fond l-a achitat pentru comiterea a trei infracţiuni privitoare la regimul pieţei de capital, respectiv infracţiunile de manipulare de piaţă, divulgare de informaţii privilegiate şi utilizare de informaţii privilegiate.
S-a arătat că reţinerea în sarcina sa a unei a treia infracţiuni, respectiv cea de utilizare de informaţii privilegiate, este greşită pentru următoarele considerente:
- în secţiunea din rechizitoriu privitoare la descrierea elementelor de fapt, acuzarea a descris numai două fapte materiale pe care le-a imputat inculpatului, respectiv cea de manipulare a pieţei de capital şi cea de divulgare de informaţii privilegiate, fără nici cea mai vagă referire la vreo activitate concretă de utilizare de informaţii privilegiate.
- cu ocazia punerii în discuţie a schimbării încadrării juridice, acuzarea a arătat că în privinţa sa instanţa a fost sesizată doar cu privire la comiterea a două infracţiuni, şi nu a trei fapte penale (pag.6 din încheierea din data de 28 iunie 2011).
- în faza dezbaterilor, atunci când acuzarea a prezentat faptele ce-i sunt reproşate, a descris exclusiv activităţile ce se circumscriu faptei de divulgare de informaţii privilegiate şi faptei de manipulare de piaţă (pag. 10 din încheierea din data de 28 iunie 2011).
- în apelul formulat de către parchet s-a arătat, încă o dată, în mod expres şi explicit că parchetul nici nu a reţinut în sarcina inculpatului D.S.D. folosirea de informaţii privilegiate, ci divulgarea acestora.
Rreţinerea în rechizitoriu a dispoziţiilor art. 245 alin. (1) şi (2) lit. c) din Legea nr. 297/2004 în sarcina sa nu înseamnă că acuzarea a dorit să impute inculpatului şi comiterea unei infracţiuni de utilizare de informaţii privilegiate (cu privire la care, aşa cum s-a arătat, nu indicase niciun act material în secţiunea privitoare la descrierea elementelor de fapt. Această trimitere a avut drept rol definirea subiectului activ al infracţiunii de divulgare de informaţii privilegiate, art. 246 făcând trimitere în mod expres la art. 245 în ceea ce priveşte această chestiune. Prin indicarea art. 245 alin. (1) şi alin. (2) lit. c), acuzarea a dorit să arate în ce calitate a deţinut domnul D.S.D. informaţiile privilegiate, calitate ce îl încadrează în categoria subiecţilor activi ai faptei de divulgare a acestui tip de informaţii.
S-a solicitat instanţei de control judiciar să desfiinţeze hotărârea sub aspectul criticat şi, în rejudecare, să constate că instanţa de judecată a fost investită numai cu judecarea a două fapte concrete: ivulgarea de informaţii privilegiate şi manipularea pieţei de capital, cu menţiunea că soluţia de achitare dispusă de instanţă în privinţa acestor două fapte este legală şi temeinică şi solicită să fie menţinută.
În măsura în care instanţa de apel va considera că, în mod corect, prima instanţă s-a considerat investită şi cu judecarea faptei de utilizare de informaţii privilegiate, s-a solicitat desfiinţarea sentinţei în ceea ce priveşte temeiul achitării şi, în rejudecare, schimbarea acestuia în temeiul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi anume fapta nu există., întrucât acuzaţia ce i-a fost adusă nu face referire la niciun act material de utilizare de informaţii privilegiate.
În faţa instanţei de apel, având în vedere dispoziţiile art. 378 alin. (1)1 C. proc. pen. şi soluţia adoptată în cauză de instanţa de fond, au fost ascultaţii inculpaţii J.R.C., D.S.D., C.G. şi C.H. şi au fost depuse înscrisuri (file 6-85 vol. II dosar apel).
Inculpaţii S.M. şi I.A., deşi au fost prezenţi personal în faţa instanţei de apel au învederat că îşi menţin declaraţiile date în faţa primei instanţe şi că nu mai doresc să mai dea o nouă declaraţie, iar inculpata C.D.M. nu s-a prezentat la nici un termen de judecată cu ocazia judecării apelurilor.
Inculpaţii C.H., S.M. şi C.D.M. şi-au retras apelurile formulate, inculpaţii C.H. şi S.M., personal în faţa instanţei de apel, iar inculpata C.D.M., prin apărătorul ales, în calitate de mandatar, în temeiul procurii judiciare, autentificată din 01 februarie 2012 (filele 201-203 vol. I dosar apel).
Analizând actele şi lucrările dosarului şi sentinţa penală atacată, în conformitate cu dispoziţiile art. 361 şi urm. C. proc. pen., Curtea de Apel constată că apelurile formulate de Parchet şi de inculpatul D.S.D. sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Prima instanţă, acordând semnificaţia cuvenită tuturor probelor administrate în prezenta cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, a stabilit şi a reţinut corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică a tuturor faptelor pentru care inculpaţii S.C.E.I., J.R.C., D.S.D., C.G., C.H. S.M., C.D.M. şi I.A. au fost trimişi în judecată.
Astfel, în prezenta cauză, prin rechizitoriul nr. 191/D/P/2010 din data de 09 iulie 2010 al Parchetului de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:
1. S.C.E.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de: art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 din Legea nr. 297/2004, rap. la art. 244 alin. (1), alin. (5) lit. a) pct. 2 şi lit. b) şi alin. (7) lit. a), art. 245 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
2. S.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
3. C.D.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen., rap. la art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2 şi lit. b) şi alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
4. C.H., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 279 alin. (1), combinat cu art. 248 din Legea nr. 297/2004, rap. la art. 245 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) combinat cu art. 244 alin. (1), alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
5. C.G., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 din Legea nr. 297/2004, rap. la art. 244 alin. (1), alin. (5) lit. a) pct. 2 şi lit. b) şi alin. (7) lit. a), art. 245 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi art. 246 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
6. I.A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, combinat cu art. 248, rap. la art. 244 alin. (1), alin. (5) lit. a) pct. 2 şi lit. b) şi alin. (7) lit. a), art. 245 alin. (1), alin. (2) lit. c) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
7. D.S.D., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 279 alin. (1), combinat cu art. 248 şi art. 246 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 297/2004, rap. la art. 244 alin. (1), alin. (4), alin. (5) lit. a) pct. 2 şi lit. b) şi alin. (7) lit. a), art. 245 alin. (1), alin. (2) lit. c) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi
8. J.R.C., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 din Legea nr. 297/2004 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2 şi lit. b) şi alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a reţinut în esenţă, prin actul de sesizare a instanţei, următoarea situaţie de fapt în sarcina fiecărui inculpat după cum urmează:
1. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul S.C.E.I.: în perioada 15 mai 2009 - 10 decembrie 2009 a acţionat, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în mod concertat cu ceilalţi inculpaţi, pe baza informaţiilor privilegiate obţinute de la inculpatul D.S.D., achiziţionând în mod repetat, de pe piaţa B.V.B., pe contul inculpatei C.D.M., soacra sa, un număr total de 43.646.740 titluri T.L.V. ale emitentului B.T. S.A. în valoare totală de 74.797.448,34 lei, în scopul asigurării unei poziţii dominante asupra cererii şi ofertei acestor titluri, pentru crearea unor condiţii incorecte de tranzacţionare şi în scopul ascunderii identităţii deţinătorului real, precum şi aceea de a folosi informaţia privilegiată cunoscută încă din toamna anului 2008 (în calitatea sa de membru al Consiliului de Administraţie al SC B.T. SA.), referitoare la intenţia B.C. P.C. Ltd, Nicosia, Cipru (H.E. 165) de a achiziţiona un pachet semnificativ de acţiuni emise de SC B.T. SA. (titlul T.L.V.), vânzând în data de 07 decembrie 2009, prin intermediul inculpatei C.D.M., toate acţiunile achiziţionate deţinute la acel moment, (33.600.000 titluri T.L.V.) la preţul de de 80.640.000,00 lei cumpărătorului B.C. P.C. Ltd, Nicosia, Cipru (H.E. 165).
Acelaşi inculpat, în scopul ascunderii originii ilicite şi a adevăratei provenienţe a sumei de bani provenită din săvârşirea infracţiunii de manipulare a pieţei de capital (80.640.000,00 lei), a efectuat mai multe operaţiuni financiare în cursul lunii decembrie 2009, ulterior datei de 10 decembrie 2009, împreună cu inculpata S.M.
2. În ceea ce o priveşte pe inculpata S.M.: după data de 10 decembrie 2009, în scopul ascunderii originii ilicite şi a adevăratei provenienţe a sumei de 12.880.803,02 lei - provenită ca urmare a manoperelor depuse de inculpatul S.C.E.I., de manipulare a pieţei de capital, a convertit-o în euro, rezultând 3.032.561,04 euro, din care prin semnarea unor ordine de plată 1.010.853,68 euro au fost transferaţi în contul numitei S.L.S. (fiica celor doi inculpaţi), iar diferenţa a fost utilizată pentru achiziţionarea a 20 de obligaţiuni emise de M.F.P. la data de 11 noiembrie 2009 cu scadenţa în data de 10 noiembrie 2012, la valoarea nominală de 100.000 euro pe unitate.
3. În ceea ce o priveşte inculpata C.D.M.: în perioada 15 mai 2009 - 10 decembrie 2009, în baza unei înţelegeri cu inculpatul S.C.E.I. - membru în Consiliului de Administraţie al B.T., a încheiat un contract de servicii financiare cu S.S.I.F. I.F.B. F. Arad, acordând astfel sprijin material inculpatului în vederea tranzacţionării, în mod repetat în baza unei rezoluţii infracţionale unice, pe piaţa B.V.B., a unui număr total de 43.646.740 titluri T.L.V. ale emitentului SC B.T. SA. în valoare totală de 74.797.448,34 lei şi, în aceeaşi perioadă, a semnat ordinele de tranzacţionare emise în realitate de către inculpat, ordine de plată în alb, şi a semnat documente justificative solicitate de către C.N.V.M., în scopul asigurării unei poziţii dominante asupra cererii şi ofertei acestor titluri, pentru crearea unor condiţii incorecte de tranzacţionare şi în scopul ascunderii identităţii deţinătorului real, şi a calităţii acestuia de persoană iniţiată (insider).
4. În ceea ce-l priveşte inculpatul C.H.: în perioada 2008 -2009, a aflat informaţii privilegiate referitoare la intenţia B.C. P.C. Ltd, Nicosia, Cipru (H.E. 165) de a achiziţiona un pachet semnificativ de acţiuni emise de SC B.T. SA. Tranzacţionate pe B.V.B. cu simbolul T.L.V. iar ulterior în data de 07 decembrie 2009, folosind informaţia privilegiată a vândut în cadrul a două tranzacţii, prin intermediul societăţii off shore D. Ltd cu sediul în Cipru, (controlată tot de inculpat) un număr total de 8.918.671 titluri T.L.V. în valoare totală de 21.404.762,52 lei, cumpărătorului B.C. P.C. Ltd, Nicosia, Cipru (H.E. 165).
5. În ceea ce-l priveşte inculpatul C.G.: în perioada 2008-2009, în calitatea sa de director general al B.C. P.C. Ltd, Nicosia, Cipru (H.E. 165) - Sucursala România, a obţinut informaţii privilegiate privind faptul că B.T. intenţiona să identifice un investitor strategic precum şi că banca al cărei angajat era urmează să cumpere un pachet semnificativ de titluri T.L.V. emise de B.T., a divulgat această din urmă informaţie inculpaţilor S.C.E.I. şi C.H. şi în înţelegere cu aceştia, şi cu sprijinul inculpatului I.A. folosind cele două informaţii privilegiate, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a acţionat concertat, încheind mai multe tranzacţii cu titluri T.L.V., cumpărând în perioada 17 noiembrie 2009 - 15 decembrie 2009 în total 3.541.500 acţiuni la valoarea totală de 7.897.545,00 lei, pe contul inculpatului I.A., în zilele de 7 decembrie 2009 şi, respectiv, 15 decembrie 2009 de la inculpaţii S.C.E.I., C.H. (prin societatea off shore D. Ltd) şi I.A. un număr total de 46.0 60.171 acţiuni pe contul B.C.
6. În ceea ce-l priveşte inculpatul I.A.: având cunoştinţă despre împrejurarea că banca al cărei angajat era urmează să cumpere un pachet semnificativ de titluri T.L.V. emise de B.T., şi-a deschis un cont de client la S.S.I.F. I.F.B. F. Arad, pe care apoi l-a pus la dispoziţia inculpatului C.G., care a folosit informaţia privilegiată obţinută şi în perioada 17 noiembrie 2009 - 15 decembrie 2009 a încheiat mai multe tranzacţii de cumpărare de titluri T.L.V., achiziţionând în total 3.541.500 acţiuni la valoarea totală de 7.897.545,00 lei, iar ulterior, la data de 15 decembrie 2009 a vândut pe B.V.B., către B.C. P.C. Ltd, Nicosia, Cipru (H.E. 165) întregul pachet de acţiuni dobândit în modalitatea arătată, obţinând un profit brut de 196.505,00 lei.
7. În ceea ce-l priveşte inculpatul D.S.D.: în perioada 8 septembrie 2009 -11 decembrie 2009, a divulgat informaţii privilegiate inculpatului S.E.C.I. (comunicându-i preţul şi cantitatea ordinelor de tranzacţionare emise de către alţi clienţi, înainte de a introduce aceste ordine în piaţă) în scopul achiziţionării de către acesta a pachetelor de acţiuni T.L.V., creând astfel condiţii incorecte de tranzacţionare, şi de asemenea a acţionat concertat cu inculpaţii S.C.E.I. şi J.R.C. (încheind mai multe tranzacţii cu acţiuni T.L.V.), creând condiţii incorecte de tranzacţionare, dând semnale false cu privire la cererea, oferta şi preţul unor acţiuni, menţinând preţul acestora la un nivel artificial.
8. În ceea ce-l priveşte inculpatul J.R.C.: în perioada 15 mai 2009-10 decembrie 2009, în calitate de agent pentru servicii de investiţii financiare (A.S.I.F.) al inculpatei C.D.M., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a emis toate ordinele de tranzacţionare pe numele inculpatei, ascunzând identitatea reală a titularului contului, inculpatul S.C.E.I., care avea şi calitatea de persoană iniţiată (insider) pe simbolul T.L.V., a introdus mai multe ordine de tranzacţionare pe numele inculpatei C.D., în mod concertat, cu inculpatul D.D.S., A.S.I.F. la SC S.S.I.F. B.T. S. SA, creând astfel condiţii incorecte de tranzacţionare, dând semnale false cu privire la cererea, oferta şi preţul unor acţiuni, menţinând astfel preţul acestora la un nivel artificial, a introdus în două situaţii atât ordinul de vânzare cât şi cel de cumpărare ambele transmise de către inculpatul S.C.E.I., transferând formal un număr de 1.972.500, respectiv 1.206.000 acţiuni T.L.V., între conturile inculpatului, al inculpatei C.D.M. şi, respectiv, al SC A.S. SA (firmă controlată de inculpatul S.C.E.I.).
Potrivit art. 279 din Legea nr. 294/2004 privind piaţa de capital, săvârşirea cu intenţie a faptelor prevăzute la art. 237 alin. (3) şi art. 245-248 constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.
Conform art. 245 din acelaşi act normativ: (1) Se interzice oricărei persoane care deţine informaţii privilegiate să utilizeze respectivele informaţii pentru dobândirea sau înstrăinarea ori pentru intenţia de dobândire sau înstrăinare, pe cont propriu sau pe contul unei terţe persoane, direct ori indirect, de instrumente financiare la care aceste informaţii se referă.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică oricărei persoane care deţine informaţii privilegiate:
a) în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau al structurilor manageriale sau de supraveghere ale emitentului;
b) ca urmare a deţinerilor acesteia la capitalul social al emitentului;
c) prin exercitarea funcţiei, profesiei sau a sarcinilor de serviciu;
d) în mod ilegal sau fraudulos, urmare a activităţilor infracţionale.
(3) În condiţiile în care persoana menţionată la alin. (1) este persoană juridică, interdicţia se va aplica şi persoanei fizice care a luat parte la decizia de executare a tranzacţiei pe contul respectivei persoane juridice.
(4) Prevederile alin. (1) - (3) nu se vor aplica tranzacţiilor efectuate, în condiţiile în care persoana angajată în astfel de tranzacţii avea o obligaţie contractuală de a dobândi sau înstrăina instrumente financiare, iar acest contract a fost încheiat înainte ca persoana respectivă să deţină informaţii privilegiate.
Potrivit art. 246 din acelaşi act normativ: se interzice oricărei persoane, subiect al interdicţiei prevăzute la art. 245 să:
a) dezvăluie informaţii privilegiate oricăror altor persoane, exceptând situaţia în care dezvăluirea a fost făcută în exercitarea normală a activităţii, profesiei sau sarcinilor de serviciu;
b) recomande unei persoane, pe baza unor informaţii privilegiate, să dobândească sau să înstrăineze instrumentele financiare la care se referă acele informaţii.
Conform art. 248 din Legea nr. 297/2004: este interzis oricărei persoane fizice sau juridice să se angajeze în activitatea de manipulare a pieţei.
De asemenea, potrivit art. 244 din Legea nr. 294/2004:
(1) Prin informaţie privilegiată se înţelege o informaţie de natură precisă care nu a fost făcută publică, care se referă în mod direct sau indirect la unul sau mai mulţi emitenţi ori la unul sau mai multe instrumente financiare, şi care, dacă ar fi transmisă public, ar putea avea un impact semnificativ asupra preţului acelor instrumente financiare sau asupra preţului instrumentelor financiare derivate cu care se află în legătură.
(2) Atunci când se referă la instrumente financiare derivate pe mărfuri, "informaţia privilegiată" înseamnă informaţia de natură precisă care nu a fost făcută public şi care se referă direct sau indirect la instrumentele financiare derivate şi pe care participanţii pe pieţele pe care se tranzacţionează respectivele instrumente financiare derivate se aşteaptă să o primească, în conformitate cu practicile de piaţă acceptate.
(3) Practicile de piaţă acceptate se referă la practicile utilizate în cadrul uneia sau a mai multor pieţe şi care sunt agreate de C.N.V.M., în conformitate cu procedurile comunitare.
(4) Pentru persoanele răspunzătoare de executarea ordinelor privind tranzacţionarea instrumentelor financiare, "informaţia privilegiată" înseamnă, totodată, informaţia de natură precisă, transmisă de un client, în legătură cu ordinele sale care nu au fost încă executate, referitoare în mod direct sau indirect la unul sau mai mulţi emitenţi ori la unul sau mai multe instrumente financiare, informaţie care, dacă ar fi făcută public, ar putea avea efecte semnificative asupra preţului respectivelor instrumente financiare sau asupra preţului instrumentelor financiare derivate cu care se află în legătură.
(5) Manipularea pieţei înseamnă:
a) tranzacţii sau ordine de tranzacţionare:
1. Care dau sau ar putea da semnale false sau care induc în eroare în legătură cu cererea, oferta sau preţul instrumentelor financiare;
2. Care menţin, prin acţiunea uneia sau a mai multor persoane acţionând împreună, preţul unuia sau al mai multor instrumente financiare, la un nivel anormal ori artificial;
b) tranzacţii sau ordine de tranzacţionare care presupun procedee fictive sau orice altă formă de înşelăciune;
c) diseminarea de informaţii prin mass -media, inclusiv internet sau prin orice altă modalitate, care dă sau ar putea să dea semnale false sau care induc în eroare asupra instrumentelor financiare, inclusiv diseminarea zvonurilor şi ştirilor false sau care induc în eroare, în condiţiile în care persoana care a diseminat informaţia ştia sau trebuia să ştie că informaţia este falsă sau induce în eroare. Referitor la jurnalişti, în exercitarea profesiunii lor, diseminarea informaţiilor va fi luată în considerare ţinându-se cont de regulile care reglementează activitatea acestora, excepţie făcând persoanele care utilizează aceste informaţii în scopul obţinerii, directe sau indirecte, de avantaje sau profituri.
(6) Fac excepţie de la prevederile alin. (5) lit. a) persoanele care execută tranzacţii sau emit ordine de tranzacţionare şi dovedesc că motivele sunt legitime şi, totodată, aceste tranzacţii sau ordine de tranzacţionare sunt în conformitate cu practicile de piaţă acceptate pe respectiva piaţă reglementată.
(7) În sensul prevederilor alin. (5), fără ca enumerarea să fie limitativă, următoarele situaţii sunt considerate operaţiuni de manipulare a pieţei:
a) acţiunea unei persoane sau a unor persoane, care acţionează în mod concertat pentru a -şi asigura o poziţie dominantă asupra cererii de instrumente financiare, având ca efect fixarea, directă sau indirectă, a preţului de vânzare sau cumpărare ori crearea altor condiţii incorecte de tranzacţionare;
b) vânzarea sau cumpărarea de instrumente financiare la momentul închiderii pieţei, cu scopul inducerii în eroare a investitorilor care acţionează pe baza preţurilor de închidere;
c) beneficierea de accesul regulat sau ocazional la mijloacele media, electronice sau tradiţionale, prin exprimarea unei opinii în legătură cu instrumentul financiar sau indirect, în legătură cu emitentul acestuia, în condiţiile în care instrumentul era deja deţinut şi s-a profitat ulterior de impactul opiniilor exprimate cu privire la acel instrument, fără a fi făcut în acelaşi timp public acel conflict de interese, într-o manieră corectă şi eficientă.
Din examinarea acestor texte de lege rezultă că prin dispoziţiile art. 279 din Legea nr. 297/2004, legiuitorul nu a incriminat o singură infracţiune cu mai multe modalităţi normative, alternative, care să fie susceptibilă a fi caracterizată ca o unitate infracţională, cum în mod greşit s-a reţinut prin actul de sesizare a instanţei.
Având în vedere că dispoziţiile art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 fac trimitere la alte prevederi legale, care au obiect juridic special, distinct, fiind incriminate conduite ilicite diferite, este evident că actele materiale ce caracterizează fiecare în parte o activitate infracţională concretă şi care este mcriminată distinct de aceste texte de lege se încadrează, nu în conţinutul unei singure infracţiuni, cum a dispus procurorul trimiterea în judecată ci, în raport de faptele reţinute în sarcina fiecărui inculpat, în conţinuturile mai multor infracţiuni, respectiv dezvăluirea de informaţii privilegiate, utilizarea de informaţii privilegiate şi manipularea pieţei de capital, astfel cum, în mod justificat, în opinia Curţii a stabilit instanţa de fond prin hotărârea atacată, aflându -ne în prezenţa unei pluralităţi de infracţiuni şi nu a unei unităţi de infracţiune.
Faptele incriminate prin dispoziţiile legale susmenţionate constituie, în mod distinct, tot atâtea infracţiuni, fiecare dintre aceste infracţiuni fiind săvârşite printr-o acţiune distinctă, bine determinată.
În prezenta cauză ne aflăm în prezenţa unui concurs real de infracţiuni, faptele deduse judecăţii constituind mai multe infracţiuni, astfel cum în mod corect şi justificat au fost reţinute de instanţa de fond, atât în realitatea obiectivă, cât şi din punct de vedere juridic, fiecare faptă având o existenţă proprie, independentă de celelalte fapte reţinute în sarcina aceleiaşi persoane, prezentând în mod distinct trăsăturile esenţiale şi elementele ce caracterizează o infracţiune.
În raport de situaţia de fapt reţinută prin actul de sesizare a instanţei, astfel cum a fost expusă, Curtea apreciază ca fiind corectă încadrarea juridică stabilită de instanţa de fond, care nu este investită exclusiv numai prin indicarea unui text de lege căruia, astfel cum se susţine, nu i se regăseşte corespondent în activitatea desfăşurată de apelatul inculpat D.S.D., din descrierea în rechizitoriu a situaţiei de fapt rezultând nu numai divulgarea informaţiilor privilegiate, ci şi utilizarea acestor informaţii, fiind încheiate mai multe tranzacţii cu acţiuni T.L.V., reţinându-se că inculpatul D.S.D. a acţionat concertat cu inculpaţii S.C.E.I. şi J.R.C.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază ca fiind nefondate criticile formulate atât de Parchet cât şi de inculpatul D.S.D., ce vizau încadrarea juridică dată de instanţa de fond faptelor deduse judecăţii.
În ceea ce priveşte situaţia de fapt, având în vedere probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa primei instanţe, respectiv declaraţiile inculpaţilor, declaraţiile martorilor M.M.L., R.R.C., P.I.O., N.M.S., G.A.G., J.C.M., N.T.L., T.C., T.N., B.R., N.S., P.C.C., E.A., D.E., M.O., C.B., C.I.C., C.A., R.L.D., B.L.I., N.P.D., C.R.I., C.N., Ş.D.M., L.C.M.C. şi V.F., N.V., I.M., P.Ş., S.A., H.R., N.K., P.P.; înscrisuri (documente transmise de S.S.I.F. I.F.B. F. S.A. Referitoare la tranzacţiile cercetate, S.S.I.F. A.F., C.N.V.M., SC D.C. SA, B.T. S.A.; răspunsuri ale SC A.B.R. SA, B.C. România, S.S.I.F. I.F.B. F. S.A., SC R.C.I. SA, S.S.I.F. SC B.T. S. SA, S.S.I.F. A.F., SC B.V.B. SA, SC D.C. SA, SC C.N.V.M., SC B.T. SA, B.R.D., C.B., M.K.B. R.B., V. România, O. România, SC T. SA, rapoarte cuprinzând analize de specialitate privind tranzacţiile efectuate, aplicarea Directivei privind abuzul de piaţă la nivelul U.E., B.T., tranzacţiile din contul inculpatului A.D.I., deschis la B.C. C. Ltd); proces-verbal al B.C.C.O. Cluj-Napoca din data de 23 aprilie 2010; procese - verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor telefonice purtate de S.C.E.I. şi C.H.; procese-verbale de efectuare a percheziţiilor domiciliare (la S.C. - din data de 12 februarie 2010, C.D. - din data de 12 februarie 2010, SC S.L. SA şi autoturisme - din data de 12 februarie 2010, SC P. SRL - din data de 01 martie 2010, la SC N.C.T. SA - din data de 01 martie 2010); procese -verbale de efectuare a percheziţiilor de sisteme informatice, procese -verbale de constatare (tranzacţii - C.D.M., C. Ltd, I.A., tranzacţie 130.000 acţiuni T.L.V., procente titluri T.L.V. achiziţionate de B.C. P.C. Ltd, de la hotel C.P., identificare 5 e-mail-uri ale S.C.E.I., e-mail S.C.E.I. către S.S.I.F. I.F.B. F. S.A., contracte de împrumut şi tabele, transferuri directe titluri T.L.V., extrase de cont D. Ltd Cipru la SC A.B.R. SA, articole presă seminar Sinaia, articole presă zvonuri vânzare B.T. S. A, documente garanţii reale mobiliare - D. Ltd Cipru, C. Ltd Cipru, C. Ltd, consultare documente ridicate de la SC P. SRL, acte semnate reprezentanţi persoane juridice nerezidente, contracte de împrumut - Ş.D.M., B.R., cotaţii T.L.V. pentru data de 07 decembrie 2009, convorbiri J.R.C. şi S.C.E.I. în data de 07 decembrie 2009, precum şi SC R.C.I. SA, destinaţii sume D. Ltd Cipru, extrase de cont C.H., S.C.E.I.), procese-verbale de localizare, precum şi un proces verbal de filaj, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, fiind amplu prezentată în considerentele hotărârii atacate (pag. 7-31), astfel încât nu va mai fi reluată în prezenta decizie, în condiţiile în care în apelul declarat de procuror este criticată numai greşita apreciere a stării de fapt, în contradicţie flagrantă cu probele de la dosar.
De asemenea, şi soluţia de achitare a inculpaţilor S.M., C.D.M., C.H., C.G., I.A., D.S.D. şi J.R.C., adoptată de instanţa de fond este, în opinia Curţii, legală şi temeinică şi se întemeiază pe o interpretare şi apreciere obiectivă a tuturor datelor relevate de actele dosarului.
I. În ceea ce priveşte infracţiunea de manipulare a pieţei de capital, respectiv infracţiunea de complicitate la manipularea pieţei de capital, prevăzută de art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2 şi lit. b) şi alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2 şi alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004 şi de art. 26 C. pen. rap. la art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2 şi lit. b) şi alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., astfel cum a fost reţinută în sarcina fiecăruia dintre inculpaţii S.C.E.I., J.R.C., C.H., C.G., I.A., D.S.D., şi C.D.M., Curtea apreciază că în cazul inculpaţilor S.C.E.I., J.R.C., C.G., I.A., D.S.D. şi C.D.M., sunt incidente dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în cazul inculpatului C.H., dispoziţiile art. 10 lit. c) C. proc. pen., astfel cum a stabilit şi instanţa de fond.
Potrivit art. 279 din Legea nr. 294/2004 privind piaţa de capital, săvârşirea cu intenţie a faptelor prevăzute la art. 237 alin. (3) şi art. 245 - 248 constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.
De asemenea, conform art. 248 din acelaşi act normativ: este interzis oricărei persoane fizice sau juridice să se angajeze în activitatea de manipulare a pieţei, iar în art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2 şi lila şi alin. (7) lit. a) se prevede că manipularea pieţei înseamnă: tranzacţii sau ordine de tranzacţionare care menţin, prin acţiunea uneia sau a mai multor persoane acţionând împreună, preţul unuia sau al mai multor instrumente financiare, la un nivel anormal ori artificial; tranzacţii sau ordine de tranzacţionare care presupun procedee fictive sau orice altă formă de înşelăciune şi că în sensul prevederilor alin. (5) următoarea situaţie este considerată operaţiune de manipulare a pieţei: acţiunea unei persoane sau a unor persoane, care acţionează în mod concertat pentru a -şi asigura o poziţie dominantă asupra cererii de instrumente financiare, având ca efect fixarea, directă sau indirectă, a preţului de vânzare sau cumpărare ori crearea altor condiţii incorecte de tranzacţionare.
Conform prevederilor B.V.B., acţiunile se tranzacţionează pe pieţele: R., D. şi O.L.
Piaţa R. este piaţa principală în care acţiunile se tranzacţionează pe blocuri de tranzacţionare şi care determină preţul de referinţă al acestora.
Piaţa O.L. este o piaţă auxiliară a pieţei R., în care acţiunile se tranzacţionează în cantităţi mai mici decât un bloc de tranzacţionare;
Piaţa D. este o piaţă auxiliară a pieţei R., de negociere, pentru care B.V.B. Stabileşte o valoare minima a tranzacţiei, este o piaţă auxiliară rezervată tranzacţiilor cu un număr semnificativ de titluri, fiind permis ca tranzacţiile să se efectueze şi după o înţelegere prealabilă între clienţi.
Potrivit art. 1 alin. (1) pct. 32 din Titlul Preliminar al Codului B.V.B., D. este oferta fermă de cumpărare sau de vânzare a unui anumit număr de instrumente financiare, care este transmisă direct de un agent de bursă, denumit iniţiator, către un alt agent de bursă, denumit contraparte. Identitatea celor două părţi nu este publică pentru ceilalţi Participanţi.
Preţurile tranzacţiilor efectuate în pieţele auxiliare nu participă la stabilirea preţului de referinţă al acţiunilor, preţul înregistrat pe piaţa D. nefiind luat în considerare în întocmirea statisticilor zilnice de preţ şi nu influenţează preţul din piaţa principală şi, fiind unul negociat, poate fi sensibil diferit faţă de cel al pieţei R., iar variaţia maximă a preţului ordinelor de bursă în pieţele O.L. şi D. se raportează la preţul de referinţă din piaţa principală R.
Prin urmare, numai preţul unei acţiuni de pe piaţa R. poate fi supus unei activităţi de manipulare, prin efectuarea de tranzacţii ori prin introducerea unor ordine de tranzacţionare care au ca scop alterarea modului normal de formare a preţului unei acţiuni şi influenţarea acestuia către o poziţie ascendentă sau descendentă care nu corespunde cu nivelul normal al preţului care ar fi stabilit liber pe baza cererii şi ofertei investitorilor.
În ceea ce priveşte piaţa D., este posibilă manipularea prin utilizarea de procedee fictive sau prin răspândirea de informaţii false sau înşelătoare, însă, în acest mod se alterează însuşi procesul de negociere, care este de esenţa tranzacţiilor de pe această piaţă, ce ţin de vicierea consimţământului contrapărţii, iar nu de protecţia integrităţii pieţei şi a încrederii celorlalţi investitori, alte modalităţi de manipulare ne putând fi aplicate pe piaţa D. care, fiind una de tip order driven, nu vor apărea cotaţii afişate permanent în sistem, iar mecanismul de încheiere al tranzacţiilor are la bază negocierea dintre agenţii de bursă, motiv pentru care participanţii la piaţă nu pot fi influenţaţi de ordinele introduse în sistemul de tranzacţionare.
În ceea ce priveşte identitatea părţilor, acestea nu sunt publice pentru ceilalţi participanţi, iar negocierea dintre părţi se închide prin confirmarea D. -ului şi în acelaşi timp tranzacţia D. va fi înregistrată în sistemul bursei.
Potrivit dispoziţiilor din Codul B.V.B., termenul "D." are semnificaţia de ofertă fermă de cumpărare sau de vânzare a unui anumit număr de instrumente financiare, transmisă direct de un agent de bursă, denumit iniţiator, către un alt agent de bursă, denumit contraparte, operaţiune care se face însă prin intermediul sistemului de tranzacţionare al B.V.B., fiind astfel reglementată faza de executare a tranzacţiei, ne fiind interzise negocierile prealabile dintre părţi privind volumul, preţul, momentul execuţiei.
1. Referitor la inculpatul S.C.E.I.,
Din probele administrate în cauză nu rezultă săvârşirea faptelor reţinute în sarcina acestui inculpat în vreuna dintre modalităţile normative prevăzute de art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2 şi lit. b) şi alin. (7) lit. b) din Legea nr. 297/2004, neputându-se stabili că prin acţiunile inculpatului S.C.E.I. preţul unor instrumente financiare s-au menţinut la un nivel anormal şi artificial sau că tranzacţiile sau ordinele de tranzacţionare au presupus procedee fictive sau vreo altă'formă de înşelăciune sau că acesta a acţionat în mod concertat pentru a -şi asigura o poziţie dominantă asupra cereri de instrumente financiare, având ca efect fixarea directă sau indirectă a preţului de vânzare sau cumpărare or crearea unor condiţii incorecte de tranzacţionare.
Astfel, din actele dosarului nu rezultă că tranzacţiile din datele de 08 septembrie 2009 şi 13 octombrie 2009 sunt fictive, ambele tranzacţii fiind de tip, fiind efectiv realizate şi decontate, neputându-se reţine că au fost folosite la manipularea pieţei, în condiţiile în care puteau fi luate în calcul la stabilirea preţului de referinţă pentru piaţa R.
Totodată, din materialul probator existent la dosarul cauzei nu reiese nici comiterea infracţiunii de manipulare a pieţei de capital de către inculpatul S.C.E.I. în modalitatea prevăzută de art. 244 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004.
Din analiza acestui text de lege rezultă că pentru existenţa acestei infracţiuni se cer întrunite cumulativ mai multe condiţii, respectiv că mai multe persoane să acţioneze concertat în accepţiunea art. 2 alin. (1) pct. 23 din Legea nr. 297/2004, cu un scop bine determinat - asigurarea unei poziţii dominante asupra cererii de instrumente financiare şi ca acţiunea acestor persoane să aibă o anumită urmare imediată, expres prevăzută de lege, respectiv fixarea directă sau indirectă a preţului de vânzare sau cumpărare ori crearea altor condiţii incorecte de tranzacţionare.
Având în vedere definiţia care este dată noţiunii de „persoane care acţionează în mod concertat" în art. 2 alin. (1) pct. 23 din Legea nr. 297/2004, Curtea constată că datele dosarului nu relevă, dincolo de orice dubiu, că între inculpaţii din prezenta cauză, astfel cum se reţine prin actul de sesizare a instanţei, a existat un acord expres sau tacit de a înfăptui o politică comună în legătură cu un emitent, că inculpaţii au acţionat cu scopul calificat prevăzut de textul de lege de a -şi asigura o poziţie dominantă asupra cererii de instrumente financiare şi că s-a produs urmare specifică, imediată a infracţiunii, respectiv fixarea directă sau indirectă a preţului de vânzare sau cumpărare or crearea altor condiţii incorecte de tranzacţionare.
Astfel, din actele dosarului rezultă că, în perioada 15 mai - 10 decembrie 2009, prin tranzacţiile efectuate de inculpatul S.C.E.I., în calitate de mandatar al inculpatei C.D.M., inculpatul S.C.E.I. nu a deţinut niciodată o poziţie dominantă asupra cererii de instrumente T.L.V., astfel că nu a putut niciodată impune în piaţă un anumit nivel de preţ pentru vânzarea sau cumpărarea acţiunilor T.L.V., inclusiv în cazul B.C., iar în ceea ce priveşte relaţia cu inculpatul C.H., acesta nu a efectuat tranzacţii cu acţiuni T.L.V. în cursul anului 2009, tranzacţia D. din 07 decembrie 2009 a firmei D. Ltd neaparţinându-i, iar inculpaţii C.G. şi I.A. au cumpărat acţiuni T.L.V. potrivit instrucţiunilor primite de la propria bancă.
În cea ce priveşte titlurile nelichide, din probele administrate nu rezultă că tranzacţionarea acestora ar avea un impact important asupra preţului şi asupra volumului tranzacţionat.
Referitor la efectuarea de tranzacţii bursiere prin ascunderea identităţii deţinătorului real, reţinută de asemenea în sarcina inculpatului S.C.E.I., conform art. 272 alin. (2) lit. d) rap. la art. 250 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, care reprezintă transpunerea art. 6 alin. (4) din Directiva nr. 2003/6/CE, constituie contravenţie.
În raport de aceste dispoziţii legale, naţionale şi europene, inculpatul S.C.E.I. care a avansat fondurile necesare efectuării tranzacţiilor şi şi-a însuşit profitul obţinut, avea calitatea de persoană iniţiată şi pe cale de consecinţă obligaţia de a raporta tranzacţiile efectuate, iar inculpata C.D.M. nu poate fi considerată persoană iniţiată, neavând prin urmare obligaţia de a notifica C.N.V.M.
Însă eludarea legii, respectiv nerespectarea dispoziţiilor art. 250 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 atrage cel mult răspunderea contravenţională a inculpatului S.C.E.I. şi nu răspunderea penală, conform art. 272 alin. (2) lit. d) din acelaşi act normativ, în condiţiile în care prin efectuarea de tranzacţii cu titluri T.L.V. pe contul inculpatei C.D.M., prin neraportarea calităţii de persoană iniţiată nu s-a urmărit ascunderea utilizării vreunei informaţii privilegiate sau manipularea preţului.
În contractele de intermediere pentru acţiunile T.L.V. încheiate în nume propriu sau ca reprezentant al societăţii comerciale cipriote W. Ltd, inculpatul S.C.E.I. şi-a declarat calitatea de persoană iniţiată, iar în ceea ce o priveşte pe inculpata C.D.M. la nivelul S.S.I.F. I.F.B. F. Arad era cunoscută atât relaţia familială a acesteia cu inculpatul S.C.E.I. pe care l-a împuternicit pe contul său pe baza unei procuri, formularul acesteia fiind transmisă de S.S.I.F. F.F.B. F. Arad, cât şi împrejurarea că ordinele şi instrucţiunile pentru efectuarea tranzacţiilor bursiere urmau să fie date de inculpatul S.C.E.I., pe baza acestei procuri trimisă la SSLF I.F.B. F. Arad la 23 septembrie 2009 şi care trebuia ataşată de societatea de investiţii la contractul de intermediere, inculpata C.D.M. necontestând niciun moment actele efectuate pe seama sa de inculpat.
De asemenea, completarea ordinelor de tranzacţionare şi semnarea acestora de inculpata C.D.M. nu s-au realizat cu încălcarea legii şi nici nu relevă vreun indiciu al existenţei unei înţelegeri frauduloase între cei doi inculpaţi, în sensul ascunderii împrejurării că ordinele de tranzacţionare au fost transmise de inculpatul S.C.E.l., în condiţiile în care semnarea acestora se poate face atât de mandatar, cât şi de client, era cunoscut că inculpata C.D.M. era soacra inculpatului S.C.E.l., care printr-o procură a fost împuternicit pe contul inculpatei, aspecte necontestate de niciunul dintre cei doi inculpaţi, iar identitatea deţinătorilor de pachete de acţiuni este necunoscută celorlalţi investitori dacă aceste pachete nu atrag un anumit procent prevăzut de lege, atât pe piaţa R., cât şi pe piaţa D., cu excepţia situaţiei în care tranzacţiile se realizează pe baza unei înţelegeri anterioare între clienţi.
De asemenea, în prezenta cauză, din actele dosarului nu rezultă că prin acţiunile inculpatului S.C.E.l., a fost viciată în vreun fel decizia de tranzacţionare a celorlalţi investitori, că s-a împiedicat formarea normală a preţului acţiunilor, că s-a creat o impresie falsă asupra lichidităţii unui titlu pentru creşterea interesului pentru titlul respectiv şi a preţului său, că s-a urmărit ascunderea atingerii pragului de deţinere a acţiunilor prevăzut de lege, fiind, în cauză, lipsite de semnificaţie volumele tranzacţionate prin raportare la capitalul social.
Referitor la tranzacţiile din data de 07 decembrie 2009, acestea au fost efectuate pe piaţa D., unde preţul este stabilit de către iniţiator şi contraparte prin negociere, iar conform Codului B.V.B. Acest preţ este cel ce este influenţat de preţul de referinţă de pe piaţa R.
Prin urmare, pe baza actelor dosarului nu se poate stabili că tranzacţiile efectuate de inculpatul S.C.E.l. au dus la manipularea preţului simbolurilor T.L.V. sau la alte alte condiţii incorecte de tranzacţionare, că ceilalţi investitori au fost dezavantajaţi prin faptul că nu li s-a dat şi lor posibilitatea să cumpere acţiuni pe care să le poată vinde ulterior către B.C. care are posibilitatea de a lua propriile decizii atât cu privire la acţionarii cu care doreşte să negocieze şi să încheie tranzacţia D., în vederea achiziţionării unui pachet de acţiuni, cât şi cu privire la procedura cumpărare, respectiv tranzacţia D. sau oferta publică de cumpărare, în cadrai căreia potrivit art. 193 din Legea nr. 297/2004) oferta de cumpărare trebuie adresată, într-adevăr, tuturor deţinătorilor de valori mobiliare, pentru această din ultimă procedură B.C. neînţelegând însă să opteze.
2. În ceea ce o priveşte pe inculpata C.D.M., având în vedere considerentele deja expuse referitoare la inculpatul S.C.E.l., este evident că în sarcina acesteia nu se poate reţine infracţiunea de complicitate la manipularea pieţei de capital, prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2 şi lit. b) şi alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în înlesnirea activităţii inculpatului S.C.E.l. de manipulare a pieţei prin încheierea contractului de servicii de intermediere financiară a S.S.I.F. I.F.B. F. Arad, semnarea ordinelor de tranzacţionare transmise de către inculpat şi a unor ordine de plată în alb şi semnarea de documente justificative solicitate de C.N.V.M.
De altfel, în ceea ce o priveşte pe inculpata C.D.M., astfel cum a apreciat şi instanţa de fond, nu se poate reţine nici că aceasta a acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege pentru existenţa acestei infracţiuni, respectiv intenţia.
Inculpata C.D.M. este o persoană în vârstă de 74 de ani la data săvârşirii faptelor deduse judecăţii, cu studii medii, din probele administrate nerezultând că l-a ajutat cu intenţie pe inculpatul S.C.E.l. să ascundă identitatea deţinătorului real şi calitatea de persoană iniţiată, să creeze condiţii incorecte de tranzacţionare pe piaţa de capital sau să-şi asigure o poziţie dominantă asupra cererii de acţiuni T.L.V., fiind evident, dat fiind specificul cu totul deosebit al acestei cauze, care necesită cunoştinţe solide de specialitate în domeniu, că inculpata nu a avut reprezentarea activităţilor desfăşurate de inculpatul S.C.E.I.
În ceea ce priveşte ordinele de plată semnate în alb de către titularul de cont, respectiv inculpata C.D.M., în opinia Curţii nu au caracter ilicit, în condiţiile în care de întreaga activitate de tranzacţionare pe contul acesteia s-a ocupat inculpatul S.C.E.I., astfel cum anterior s-a menţionat, context în care, pe măsura efectuării acestor tranzacţii, ordinele de plată a sumelor de bani necesare decontării tranzacţiilor bursiere realizate erau completate de inculpat care, în final, era cel care cunoştea valoarea acestora.
Referitor la documentele justificative solicitate de C.N.V.M., semnate de inculpata C.D.M. în calitate de titular de cont, de asemenea pe baza actelor dosarului nu se poate reţine, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că prin această activitate inculpata C.D.M. a săvârşit infracţiunea de complicitate la manipularea pieţei de capital, lipsind intenţia ca formă de vinovăţie cerută de lege.
3. Referitor la inculpatul J.R.C. din probele administrate nu rezultă comiterea infracţiunii de manipulare a pieţei de capital în vreuna dintre modalităţile normative prevăzute de art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2 şi lit. b) şi alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Astfel, în tranzacţiile efectuate, inculpatul J.R.C. a respectat legea, acestea nu au fost fictive, cererile nu au fost false şi nu a dat semnale false cu privire la cererea, oferta şi preţul unor acţiuni.
Inculpatul J.R.C. a emis la indicaţiile inculpatului S.C.E.I. ordinele de tranzacţionare şi le-a introdus pe numele inculpatei C.D.M., în condiţiile în care aceasta era titularul contului şi clientul societăţii de investiţii, datorită sistemului informatic emiterea acestor ordine facându-se automat pentru toate tranzacţiile pe numele clientului şi nu al mandatarului acestuia.
De asemenea, în raport de actele dosarului, nu se poate stabili că tranzacţiile s-au efectuat pe baza unor informaţii privilegiate, iar în ceea ce priveşte împrejurarea că inculpatul S.C.E.I. care avea şi calitatea de persoană iniţiată ar fi fost autorul şi beneficiarul real al acestor tranzacţii, inculpatul J.R.C. nu avea vreo obligaţie în schimbarea tipului contului sau în notificarea acestor tranzacţii.
Ca atare, având în vedere aceste aspecte precum şi considerentele exprimate în cazul inculpatului S.C.E.I., nu se poate reţine că tranzacţiile pe care le-a intermediat inculpatul J.R.C. au presupus procedee fictive sau orice altă formă de înşelăciune şi nu au condus la denaturarea modului de formare a preţului, la menţinerea sa la un nivel anormal sau artificial, sau la crearea unei poziţii dominante asupra cererii de acţiuni T.L.V., având ca efect fixarea preţului sau crearea altor condiţii incorecte de tranzacţionare.
4. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.S.D., ca şi în cazul inculpatului J.R.C., având în vedere aceleaşi argumente menţionate în cazul inculpatului S.C.E.I., Curtea apreciază că din probele administrate nu rezultă că tranzacţiile efectuate cu inculpatul S.C.E.I., pe contul inculpatei C.D.M., al cărei A.S.I.F. era inculpatul J.R.C., au presupus procedee fictive sau orice altă formă de înşelăciune şi că au condus la denaturarea modului de formare a preţului, la menţinerea sa la un nivel anormal sau artificial, sau la crearea unei poziţii dominante asupra cererii de acţiuni T.L.V., având ca efect fixarea preţului sau crearea altor condiţii incorecte de tranzacţionare.
Tranzacţiile au fost efectuate de inculpatul D.S.D. cu respectarea legii şi a regulilor bursiere, acesta nefăcând altceva decât să execute potrivit principiului celei mai bune execuţii ordinele unui client, în calitate de agent de investiţii financiare, neputându-se reţine că a concertat împreună cu ceilalţi inculpaţi, conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) pct. 23 din Legea nr. 297/2004.
5. Referitor la inculpatul C.G., de asemenea nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de manipularea pieţei de capital, în formă continuată, prevăzută de art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2, lit. b) şi alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând, în esenţă, în aceea că a achiziţionat, în numele şi pe contul inculpatului I.A., în perioada 16 noiembrie 2009-15 decembrie 2009, în total 3.541.500 acţiuni T.L.V., prin mai multe tranzacţii de cumpărare pe piaţa de capital, pe care la data de 15 decembrie 2009 le-a transferat către B.C., transmiţând atât ordinul de vânzare de pe contul inculpatului I.A., cât şi ordinul de cumpărare pe contul B.C. Public, Nicosia.
Astfel, din probele administrate rezultă că tranzacţia pe piaţa D., prin care s-au transferat acţiunile T.L.V. cumpărate pe contul inculpatului I.A. către beneficiarul real, respectiv B.C., fiind desfăşurată pe piaţa D., nu poate conduce la modificarea preţului acţiunilor, că atât fondurile destinate achiziţionării acestor titluri pe contul inculpatului I.A., cât şi fondurile cu care B.C. a achiziţionat acele titluri au aparţinut aceleiaşi persoane, respectiv B.C., între cele două sume - cea pentru cumpărarea de titluri T.L.V. pe contul inculpatului I.A. şi cea pentru transferul acţiunilor beneficiarului real - operând compensarea, context în care nu se putea realiza niciun profit pentru inculpatul C.G., că nu este o tranzacţie care să nu conducă la schimbarea efectivă a proprietarului, ca formă de manipulare a pieţei, pentru că inculpatul nu a urmărit să creeze o impresie falsă asupra cererii şi ofertei titlurilor T.L.V., lăsând impresia unor false tranzacţionări active şi inducându-i astfel în eroare pe ceilalţi participanţi la piaţă cu privire la preţul şi/sau lichiditatea acţiunilor B.T., urmărindu-se transferul lor în patrimoniul B.C., care iniţiase şi finanţase întreaga operaţiune, că în tranzacţiile derulate de B.C. şi implementate de inculpatul C.G. nu s-au înregistrat schimbări de poziţie, B.C. continuând să cumpere pe întreaga perioadă relevantă, neschimbându-şi poziţia din cumpărător în vânzător şi că nu s-au înregistrat modificări semnificative ale preţului titlurilor T.L.V.
Inculpatul C.G. a acţionat pentru aducerea la îndeplinire a instrucţiunilor primite din partea conducerii B.C., respectiv achiziţionarea de acţiuni T.L.V., inculpatul neavând personal nici-un profit.
Tranzacţiile s-au realizat pe piaţa D., prin urmare preţul fiind negociat şi depinzând de preţul de referinţă de pe piaţa R., pe care însă nu-l influenţează, preţul acţiunilor T.L.V. evoluând liber în cursul anului 2009 în strânsă legătură cu indicii bursieri, nefiind influenţat de aceste tranzacţii.
Împrejurarea că a fost deschis un cont pe numele inculpatului I.A. pe care să se poată efectua tranzacţiile pe seama B.C., în vederea testării lichidităţii unor titluri pe care această bancă le acceptase pentru unele împrumuturi ca şi garanţie şi a prosibilităţii de valorificare a lor, nu poate conduce la concluzia săvârşirii infracţiunii de manipulare a pieţei de capital.
Nu se poate reţine că tranzacţiile efectuate au presupus folosirea de procedee sau altă formă de înşelăciune, în condiţiile în care volumele tranzacţionate prin raportare la capitalul social nu au fost semnificative, iar simbolul T.L.V. nu era singurul tranzacţionat pe acel cont (respectiv inducerea în eroare a celorlalţi participanţi la piaţă prin faptul că pe contul inculpatului I.A. se achiziţionează acţiuni T.L.V. pentru B.C.) neputând fi influenţat în aceste condiţii procesul decizional al unui investitor raţional, identitatea persoanelor care emit ordinele nu este cunoscută (cu excepţia pieţei D. şi a unor tranzacţii efectuate pe baza unor înţelegeri anterioare) şi că s-a urmărit să se creeze o impresie falsă asupra lichidităţii titlului, creşterea interesului pentru titlul respectiv şi al preţului, ascunderea atingerii pragului de deţinere prevăzut de lege, acţiunile cumpărate pe contul inculpatului I.A. nedepăşind pragul de 5% pentru care există obligativitatea raportării.
Prin urmare, prin tranzacţiile efectuate nu s-a urmărit asigurarea unei poziţii dominante asupra cererii de instrumente financiare, având a efect fixarea preţului sau a altor condiţii incorecte de tranzacţionare.
Din probele administrate nu rezultă că achiziţia acţiunilor T.L.V. de B.C. a fost ilegală, inculpaţii C.G. şi I.A. acţionând, în calitate de angajaţi ai acestei bănci, conform dispoziţiilor date de conducerea B.C., şi nu singuri, dat fiind şi competenţele pe care le aveau, precum şi suma foarte mare de bani pe care o presupunea investiţia.
6. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul I.A., pe cale de consecinţă, având în vedere aceleaşi considerente exprimate în cazul inculpatului C.G. şi situaţia de fapt reţinută în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat, Curtea apreciază că sub aspectul laturii obiective nu sunt întrunite nici elemente constitutive ale infracţiunii de complicitate la manipularea pieţei de capital, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la 279 alin. (1) rap. la art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2, lit. b) şi alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinute în sarcina sa, sub aspectul laturii obiective.
Toate operaţiunile efectuate, respectiv deschiderea contului de tranzacţionare pe numele său şi tranzacţiile efectuate, s-au realizat ca urmare a instrucţiunilor primite de inculpatul C.G. din partea conducerii executive a B.C. care le-a şi finanţat, din probele administrate nerezultând că cei doi inculpaţi au avut vreun profit sau avantaj de pe urma acestora.
De altfel, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, din actele dosarului nu reiese că inculpatul I.A. ar fi avut vreun dubiu cu privire la susţinerile, faptele şi acţiunile inculpatului C.G., în sensul că acestea ar fi ilicite, neconforme cu legea, context în care nu s-ar putea reţine nici existenţa laturii subiective a acestei infracţiuni.
7. Referitor la inculpatul C.H., din probele administrate nu rezultă săvârşirea de către inculpat a infracţiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 rap. La art. 244 alin. (1) lit. a) pct. 2, alin. (7) lita din Legea nr. 297/2004, astfel cum s-a reţinut prin actul de sesizare a instanţei de judecată.
Din materialul probator existent la dosarul cauzei nu rezultă că la data de 07 decembrie 2009, când au fost efectuate tranzacţiile bursiere avute în vedere în rechizitoriu, inculpatul C.H. mai era proprietarul firmei D. Ltd, iar în perioada când inculpatul era proprietarul acestei firme, nu a fost efectuată nici-o tranzacţie bursieră cu acţiuni T.L.V.
De altfel, şi dacă s-ar reţine că persoana care a dispus în fapt tranzacţiile din 7 decembrie 2009, prin care au fost vândute un număr 8.918.671 acţiuni T.L.V. către B.C., ar fi inculpatul C.H., Curtea apreciază, în consens cu instanţa de fond, având în vedere argumentele anterior expuse, că în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat ar fi incidente dispoziţiile art. 1O lit. d) C. proc. pen., în condiţiile în care cele două tranzacţiile au fost efectuate pe pieţele auxiliare D. şi O.L., context în care nu participă la stabilirea preţului de referinţă pe piaţa principală şi nu pot influenţa în niciun preţul de pe piaţa R..
De asemenea, Curtea mai are în vedere, în sensul celor anterior arătate, în ceea ce priveşte infracţiunea de manipulare a pieţei de capital, respectiv complicitate la săvârşirea infracţiunii de manipulare a pieţei astfel cum a fost reţinută în sarcina fiecăruia dintre inculpaţii S.C.E.I., C.D.M., J.R.C., C.H., D.S.D., C.G. şi I.A., ca şi instanţa de fond, şi constatările şi concluziile analizei de specialitate efectuate de C.N.V.M., precum şi analiza de specialitate efectuată de specialistul de piaţă de capital T.F.M., consultant de investiţii financiare autorizat de C.N.V.M., care se coroborează cu celelalte probe administrate, respectiv declaraţii inculpaţi şi declaraţii martori audiaţi în cauză, din care rezultă că pe parcursul anului 2009 evoluţia preţului acţiunilor simbol T.L.V. al emitentului B.T. a fost strâns corelată cu principalii indicii bursieri ai B.V.B. (B.E.T., B.E.T.-C., B.E.T.-X.T. şi B.E.T.-F.I.), că analiza comparativă a evoluţiei T.L.V. cu principalele companii din top 10 al randamentului de rentabilitate a arătat că în anul 2009 între aceste titluri a existat un grad ridicat de corelare, iar titlul T.L.V. nu a avut fluctuaţii discordante în raport cu acestea, că se poate afirma cu certitudine că evoluţia titlului T.L.V. pe parcursul anului 2009 a fost una specifică trendului întregii pieţe, cu care a fost strâns corelată şi nu au fost constatate simptome de variaţii discordante, artificiale sau atipice care să atragă vreo nedumerire ori o îndoială legată de modul de formare a preţului acţiunilor T.L.V. pe piaţa bursieră, că tranzacţiile de pe piaţa R. de pe contul inculpatei C.D.M. s-au înscris în evoluţia generală a cursului T.L.V. şi nu există semnale care să atragă atenţia că acestea au avut drept consecinţă manipularea modului de formare a preţului acestor acţiuni pe piaţă, iar cât priveşte tranzacţiile D., acestea, conform reglementărilor legale, nu se iau în calcul la formarea preţului pe piaţa principală (R.), fiind astfel exclusă, prin forţa lucrurilor, posibilitatea ca tranzacţiile de pe piaţa D. cercetate să fi putut manipula evoluţia preţului acţiunilor T.L.V. de pe piaţa R. şi că tranzacţiile de tip D. cu titluri T.L.V. din 7 decembrie 2009 nu au avut vreo influenţă asupra formării preţului titlurilor T.L.V. în piaţă, deoarece acestea nu se iau în calcul la formarea preţului de referinţă astfel că nu au cum să influenţeze preţul din piaţa principală R.. în analiza C.N.V.M. se menţionează că nu rezultă elemente care să conducă la o suspiciune de manipulare a pieţei acţiunilor S.I.F. 1 şi T.L.V., întrucât: în perioada analizată tranzacţiile cu volume semnificative realizate cu acţiuni S.I.F. 1 şi T.L.V. nu au dus, în general, la creşterea preţului acţiunilor, şi au fost realizare la preţurile existente în piaţă la momentul executării acestora; nu există tranzacţii cu volume semnificative efectuate de clienţi care s-au constituit contraparte atât la cumpărare, cât şi la vânzare, ale tranzacţiilor inculpatei C.D.M.; majoritatea ordinelor anulate sunt de volume mici şi nu au influenţat semnificativ cel mai bun preţ de cumpărare sau de vânzare din piaţă; tranzacţiile realizate în închiderea şedinţelor de tranzacţionare, tranzacţiile cu volume semnificative realizate de inculpata C.D.M. în fixing, nu au dus, în general, la modificarea preţului de închidere.
Or, în prezenta cauză, tranzacţiile avute în vedere în cauză au fost efectuate pe pieţele D. şi O.L., iar conform Codului B.V.B., acestea nu pot influenţa preţul de referinţă pe piaţa principală, respectiv piaţa R. II. În ceea ce priveşte infracţiunile de dezvăluire şi utilizare de informaţii privilegiate, respectiv infracţiunea de complicitate la utilizarea de informaţii privilegiate, astfel cum au fost reţinute în sarcina fiecăruia dintre inculpaţii S.C.E.I., C.H., D.S.D., C.G. şi I.A., Curtea apreciază de asemenea că soluţia de achitare adoptată de instanţa de fond este legală şi temeinică, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 244 alin. (1) din Legea nr. 294/2004, prin informaţie privilegiată se înţelege o informaţie de natură precisă care nu a fost făcută publică, care se referă în mod direct sau indirect la unul sau mai mulţi emitenţi ori la unul sau mai multe instrumente financiare, şi care, dacă ar fi transmisă public, ar putea avea un impact semnificativ asupra preţului acelor instrumente financiare sau asupra preţului instrumentelor financiare derivate cu care se află în legătură.
În alin. (4) al aceluiaşi articol se prevede că pentru persoanele răspunzătoare de executarea ordinelor privind tranzacţionarea instrumentelor financiare, "informaţia privilegiată" înseamnă, totodată, informaţia de natură precisă, transmisă de un client, în legătură cu ordinele sale care nu au fost încă executate, referitoare în mod direct sau indirect la unul sau mai mulţi emitenţi ori la unul sau mai multe instrumente financiare, informaţie care, dacă ar fi făcută public, ar putea avea efecte semnificative asupra preţului respectivelor instrumente financiare sau asupra preţului instrumentelor financiare derivate cu care se află în legătură.
Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că pentru a putea fi caracterizată şi reţinută o informaţie ca fiind privilegiată este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii şi anume: informaţia să fie de natură precisă, să nu fi fost făcută publică, să se refere în mod direct sau indirect la unul sau mai mulţi emitenţi ori la unul sau mai multe instrumente financiare şi, dacă ar fi transmisă public, ar putea avea un impact semnificativ asupra preţului acelor instrumente financiare sau asupra preţului instrumentelor financiare derivate cu care se află în legătură.
În prezenta cauză, Curtea apreciază, în acord cu instanţa de fond, că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 pentru a fi considerate informaţii privilegiate informaţiile pe care inculpaţii S.C.E.I., C.H., D.S.D., C.G. şi I.A. le-au dezvăluit şi utilizat, astfel cum s-a reţinut în sarcina fiecărui inculpat prin actul de sesizare a instanţei.
Astfel, sintetizând ca şi instanţa de fond, Curtea constată că prin rechizitoriu s-a reţinut, în esenţă, dezvăluirea şi utilizarea ca şi informaţii privilegiate a următoarelor informaţii: intenţia de identificare a unui investitor strategic a B.T.; intenţia B.C. de a achiziţiona din acţiunile B.T. a unui pachet semnificativ de acţiuni de până la 10% şi informaţiile referitoare la ordinele de vânzare a acţiunilor T.L.V. ale unor clienţi (referitoare la cantitate şi preţ), furnizate de inculpatul D.S.D. inculpatului S.C.E.I.
Noţiunea de informaţie de natură precisă este definită de art. 141 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 care transpune Directiva nr. CE/124/2003 şi anume că prin informaţia de natură precisă se înţelege acea informaţie referitoare, atât la circumstanţe care există sau care, în mod rezonabil, este de aşteptat să apară, cât şi la un eveniment care s-a produs sau care, în mod rezonabil, este de aşteptat să se producă şi în baza căreia, datorită naturii specifice a acesteia, se poate trage o concluzie cu privire la efectul pe care îl pot avea respectivele circumstanţe sau respectivul eveniment asupra preţului instrumentelor financiare sau asupra instrumentelor financiare derivate cu care se află în legătură.
În raport de această definiţie, Curtea apreciază că, în ceea ce priveşte cele două informaţii, respectiv intenţia B.T. în sensul identificării unui investitor strategic şi intenţia B.C. de a achiziţiona un pachet semnificativ de acţiuni din acţiunile B.T., nu este îndeplinită prima condiţie prevăzută de art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, aceste două informaţii neputând fi caracterizate ca fiind informaţii de natură precisă.
Informaţia potrivit căreia B.T. caută un investitor strategic nu poate fi caracterizată nici ca un eveniment care s-a produs şi nici ca un eveniment care, în mod rezonabil, este de aşteptat să se producă, fiind un eveniment viitor, a cărei realizare nu putea fi anticipată în niciun fel.
Simpla alcătuire a unei baze de date (data room), ca de astfel nici încheierea contractului de consultanţă cu Merrill Lyuche, prin care se urmărea testarea pieţei internaţionale, prin identificarea unor surse de împrumuturi ori a unor potenţiale bănci care să analizeze posibilitatea unor investiţii într-o perioadă de criză nu sunt în măsură să confere un caracter cert acestei informaţii, în absenţa unor alte elemente.
De asemenea, nici informaţia privitoare la intenţia B.C. de a achiziţiona un pachet semnificativ din acţiunile T.L.V., apreciat în mod justificat de prima instanţa ca fiind până la 10%, nu poate fi caracterizată ca având un caracter cert, pentru achiziţionarea unui pachet de peste 10% din acţiunile T.L.V. fiind necesar, conform art. 25 din O.U.G. nr. 99/2006, ca B.C. să solicite avizul B.N.R., iar B.T. trebuia să-şi modifice actul constitutiv, în sensul majorării pragului maxim de deţinere care era de 10%, condiţii care exced voinţei părţilor implicate.
Or, B.C. a solicitat un astfel de aviz B.N.R. de abia în anul 2010, răspunsul B.N.R. fiind negativ.
Informaţia că B.C. intenţionează că cumpere un pachet de acţiuni T.L.V. nu era în măsură, în opinia Curţii, să determine un investitor raţional să ia decizia de tranzacţionare, fără un risc financiar sau cu un risc financiar extrem de scăzut, un astfel de investitor neputând avea certitudinea că B.C. va cumpăra de la el, existând posibilitatea ca banca cipriotă să aleagă altă modalitate de dobândire a acţiunilor decât tranzacţiile bursiere, neputând fi caracterizată, în aceste condiţii, ca fiind precisă în accepţiunea art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.
În ceea ce priveşte informaţia că B.T. intenţionează să caute un investitor strategic, Curtea constată că nu este îndeplinită nici cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, respectiv ca informaţia sa nu fi fost făcută publică.
O informaţie este publică dacă este accesibilă publicului, în sensul că poate fi aflată de orice participant interesat de piaţă printr-un sistem de informare pe scară largă.
În prezenta cauză, din actele dosarului rezultă că informaţia privind intenţia B.T. de a căuta un investitor strategic a devenit publică încă din anul 2008, astfel de informaţii, într-un număr considerabil, fiind prezentate în presă atât în anul 2008, cât şi în anul 2009.
De asemenea, informaţiile existente în baza de date (data room), folosite în cadrul procedurii de consultanţă până în luna aprilie 2009, erau informaţii publice, orice persoană avizată având posibilitatea să le analizeze şi să-şi formeze o părere cu privire la activitatea şi performanţele economice ale B.T. care, potrivit art. 226 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 şi art. 143 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, nu avea obligaţia de a le comunica în atenţia publicului şi a C.N.V.M.
în ceea ce priveşte informaţia că B.C. intenţionează să achiziţioneze un pachet de acţiuni la B.T., din actele dosarului, respectiv probele la care instanţa de fond a făcut referire în hotărârea atacată, nu rezultă că B.T. a intrat în posesia unei astfel de informaţii, B.C. punându-şi problema achiziţionării unor acţiuni T.L.V. pe fondul necesităţii executării unor garanţii pentru imposibilitatea de plată a unor credite.
Potrivit celui de-al doilea ghid C. (C.E.R.V.M. - grup consultativ în domeniul valorilor mobiliare al Comisiei Europene; de la 1 ianuarie 2011 C.E.S.R. S-a transformat în E.S.M.A. - A.E.M.P.V.M.), privind implementarea uniformă a Directivei privind abuzul de piaţă, publicat pe site-ul C.N.V.M., pentru a determina dacă o anumită tranzacţie a fost efectuată cu folosirea unor informaţii privilegiate, trebuie ţinut cont de faptul că o informaţie poate deveni disponibilă public chiar dacă nu a fost dezvăluită de emitent printr-o procedură formală. Acest lucru este valabil şi dacă informaţia devine publică ca urmare a unei dezvăluiri incorecte făcută de emitent sau de către o terţă parte.
De asemenea, având în vedere prevederile celui de-al doilea ghid C., privind implementarea uniformă a Directivei privind abuzul de piaţă, publicat pe site-ul C.N.V.M., la pct. 115-116, în care sunt enumerate, cu titlu exemplificativ, informaţii legate de emitent ce pot avea un caracter privilegiat, fără ca existenţa unei asemenea informaţii să implice automat reţinerea unei tranzacţionări pe bază de informaţii privilegiate, Curtea constată că în cauză nu se poate reţine nici îndeplinirea condiţiei conform cu care informaţia trebuie să se refere în mod direct sau indirect la unul sau mai mulţi emitenţi ori la unui sau mai multe instrumente financiare.
Or, în prezenta cauză, din actele dosarului nu rezultă că B.T. i-a fost comunicat de către B.C. vreun înscris prin care banca cipriotă să-i anunţe decizia sa de a achiziţiona acţiuni T.L.V., informaţie pe care ar fi trebuie să o publice.
Totodată, pe baza probelor administrate nu se poate reţine că B.T. a făcut vreun demers concret de atragere a băncii cipriote ca investitor strategic, din procesele verbale întocmite cu ocazia şedinţelor Consiliului de Administraţie al B.T. nerezultând că s-a hotărât acest aspect, nu există nicio menţiune referitoare la vreo discuţie, întâlnire sau negociere între cele două bănci având ca obiect atragerea B.C. ca investitor strategic, nefiind realizată nicio întâlnire între conducerea celor două bănci cu privire la acest subiect, relevante în acest sens fiind, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, adresa din 10 ianuarie 2011 emisă de B.T. şi declaraţiile martorilor R.R., T.N., N.M.S., G.A.G., J.C., P.I.O.
În ceea ce priveşte ultima condiţie prevăzută de art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, Curtea, de asemenea, constată ca şi instanţa de fond că nu este îndeplinită în prezenta cauză în ceea ce priveşte informaţiile privind intenţia B.T. în sensul identificării unui investitor strategic şi intenţia B.C. de a achiziţiona un pachet semnificativ de acţiuni de până 10% din acţiunile B.T.
Astfel, potrivit art. 141 alin. (2) din Regulamentul C.N.V.M. Nr. 1/2006, în înţelesul art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, prin informaţie care, "dacă ar fi transmisă public, ar putea avea un impact semnificativ asupra preţului acelor instrumente financiare sau asupra preţului instrumentelor financiare derivate cu care se află în legătură" se înţelege acea informaţie pe care un investitor o poate folosi în fundamentarea deciziei sale de investiţie.
Aptitudinea unei informaţii de a influenţa semnificativ preţul se verifică în raport de volumul participaţiei dorit a fi achiziţionat, preţul şi modalitatea de achiziţie (ofertă publică, majorare de capital).
De asemenea, conform pct. 1.13 din al doilea ghid C. privind implementarea uniformă a Directivei privind abuzul de piaţă, fixarea unor praguri de modificare a preţului sau introducerea unor criterii cantitative nu reprezintă metode adecvate pentru a determina însemnătatea unei modificări a preţului. Pentru a determina probabilitatea producerii unui anumit eveniment, trebuie luate în considerare următoarele elemente: magnitudinea anticipată a efectului relevant în contextul întregii activităţi a companiei; relevanţa informaţiilor cu privire la principalii determinanţi ai preţului instrumentului financiar; gradul de încredere atribuit sursei; variabilele de pe piaţă care influenţează preţul instrumentului financiar în cauză (preţuri, câştiguri, volatilităţi, lichiditate, corelaţiile dintre preţuri pentru diferite instrumente financiare, volum, ofertă, cerere etc).
În prezenta cauză, pe baza actelor dosarului, nu se poate reţine că informaţiile transmise de B.C. cu privire la dobândirea unui pachet de 9,7% din capitalul social al B.T. şi de a-şi majora participaţia la 20% au avut un impact semnificativ asupra preţului.
Este adevărat că, astfel cum se susţine în motivele de apel ale parchetului, potrivit dispoziţiilor art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, ne aflăm în prezenţa unei infracţiuni de pericol şi nu de rezultat, însă având în vedere criteriile prevăzute de pct. 1.13 din al doilea ghid C.E.S.R. intenţia B.C. de a achiziţiona un pachet de până la 10% din acţiunile T.L.V. nu este o informaţie de natură să aibă un impact semnificativ asupra preţului acţiunilor T.L.V., dat fiind că această informaţie era una generică, nefiind precizate nici momentul în care urmează să se realizeze o astfel de achiziţie, nici volumul ce urmează a fi tranzacţionat şi nici preţul la care se va realiza această tranzacţie, inculpatul C.G. neavând competenţa de a decide în ceea ce priveşte o astfel de achiziţie, ci Departamentul de Fuziuni şi Achiziţii al B.C.
În ceea ce priveşte informaţia că B.T. este interesată în atragerea unui investitor strategic, fiind o informaţie cu un caracter extrem de general, este evident că nu era în măsură să aibă vreun impact asupra preţului acţiunilor T.L.V.
Prin urmare, având în vedere considerentele anterior expuse, Curtea constată că informaţiile referitoare la intenţia B.T. de atragere a unui investitor strategic şi la intenţia B.C. de a achiziţiona un pachet semnificativ de acţiuni la B.T. de până 10% nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 pentru a putea fi considerate informaţii privilegiate.
În acest context, este evident că nu se poate reţine în sarcina inculpaţilor C.G., S.C.E.I., I.A. săvârşirea infracţiunilor de dezvăluire şi/sau utilizare de informaţii privilegiate(astfel cum s-a reţinut situaţia de fapt pentru fiecare inculpat prin actul de sesizare a instanţei şi cum în mod corect şi justificat s-a stabilit încadrarea juridică de către instanţa de fond)., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni, sub aspectul laturii obiective, lipsind situaţia premisă, respectiv existenţa informaţiei privilegiate .
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.G., decizia privind achiziţia pachetului de acţiuni din 07 decembrie 2009 a fost luată de conducerea B.C. fiind fundamentată pe analize economice, tranzacţiile de pe piaţa D. fiind efectuate în baza M. primit de la B.C., iar posibilitatea negocierii directe între părţi a tranzacţiilor cu valori mobiliare este prevăzută de lege.
Inculpatul C.G. nu a fost implicat nici măcar în procedura de consultanţă derulată la B.T. până în aprilie 2009, de aceasta ocupându-se Departamentul de Fuziune şi Achiziţii al B.C., iar acordul de confidenţialitate încheiat în vederea consultării bazei de date (data room) a fost semnat de reprezentantul B.C.
Inculpatul C.G. a fost împuternicit de conducerea executivă a B.C. Nicosia să deschidă un cont de tranzacţionare, tranzacţiile efectuate pe acest cont, ca şi cele din 7 decembrie 2009, urmând strict instrucţiunile primite de la instituţia bancară -mamă, care a şi finanţat toate operaţiunile, inculpaţii C.G. şi I.A. neavând nicio implicare în aprobarea şi/sau transferul fondurilor şi niciun profit sau avantaj de pe urma acestora, la data de 7 decembrie 2009 B.C., reprezentată de G.C., achiziţionând astfel pe piaţa D. a B.V.B., un procent de aproximativ 4% din acţiunile B.T.
D.F.A. (M.A.) din Nicosia a negociat cu reprezentanţii societăţii D. din Cipru transferai titlurilor T.L.V. deţinute de această societate şi a efectuat demersuri în vederea contactării altor investitori deţinători de acţiuni la B.T., identificându -l pe inculpatul S.C.E.l. ca potenţial vânzător de titluri T.L.V.
De asemenea, având în vedere calitatea în care a acţionat inculpatul C.G., astfel cum s-a menţionat, nu se poate reţine în sarcina sa utilizarea de informaţii privilegiate, având în vedere şi Preambulul Directivei nr. 2003/6/CE, privind abuzul de piaţă, care menţionează expres că de vreme ce dobândirea sau dispunerea de instrumente financiare implică în mod necesar o decizie anterioară de a dobândi sau a dispune luată de persoana care derulează una sau alta dintre aceste operaţiuni, dobândirea sau dispunerea respectivă nu poate fi considerată că ar constitui în sine folosire de informaţii privilegiate.
În contextul celor arătate, neputându-se reţine în sarcina inculpatului C.G., pentru considerentele arătate, săvârşirea infracţiunilor de dezvăluire şi utilizare de informaţii privilegiate, este evident că nici în ceea ce-l priveşte pe inculpatul I.A. nu sunt întrunite sub aspectul laturii obiective elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la utilizarea de informaţii privilegiate în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 279 alin. (1) rap. la art. 245 alin. (1), alin. (2) lit. c), rap. la art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că a înlesnit activitatea inculpatului C.G., de folosire de informaţii privilegiate la încheierea de tranzacţii pe piaţa de capital, prin deschiderea unui cont la S.S.I.F. I.F.B. F. Arad şi punerea acestuia la dispoziţia inculpatului C.G.
Astfel cum s-a menţionat şi atunci când a fost analizată infracţiunea de manipulare a pieţei de capital, deschiderea contului de tranzacţionare pe numele inculpatului I.A. s-a făcut ca urmare a instrucţiunilor specifice primite de inculpatul C.G. din partea conducerii executive a B.C. Nicosia, tranzacţiile efectuate pe acest cont, ca şi cele din 7 decembrie 2009, urmând strict dispoziţiile instituţiei bancare-mamă, care a şi finanţat toate operaţiunile, cei doi inculpaţi neavând absolut niciun profit sau avantaj de pe urma acestora.
De altfel, în cazul inculpatului I.A., astfel cum a menţionat şi instanţa de fond, se pune problema şi a existenţei intenţiei, forma de vinovăţie cerută de lege, în ipoteza în care s-ar reţine săvârşirea acestei infracţiuni de către inculpatul C.G., întrucât nu ar fi avut cum să aibă reprezentarea că inculpatul C.G. comite o faptă ilicită şi că prin deschiderea unui cont şi punerea acestuia la dispoziţia inculpatului în vederea efectuării unor tranzacţii pentru care fondurile erau avansate de bancă, săvârşeşte o faptă de natură penală.
Referitor la inculpatul S.C.E.l., din actele dosarului nu rezultă că acesta ar fi efectuat tranzacţii bursiere pe bază de informaţii privilegiate, comportamentul sau investiţional nerelevând acest aspect, având în vedere că tranzacţiile nu prezintă un caracter „atipic" faţă de obiceiurile sale investiţionale, după vânzarea tuturor acţiunilor T.L.V., singura operaţiune posibilă era aceea a cumpărării unor asemenea titluri, nefiind nici un motiv pentru care inculpatul să înceteze definitiv să le mai tranzacţioneze, dat fiind lichiditatea acestora, precum şi faptul că piaţa era în creştere, dar şi împrejurarea că titlurile au fost cumpărate cu mult înainte de efectuarea tranzacţiilor cu B.C.
În ceea ce priveşte tranzacţiile de pe piaţa D. din data de 07 decembrie 2009, Curtea apreciază că se putea reţine că au fost efectuate prin utilizarea de informaţii privilegiate, numai în măsura în care s-ar fi stabilit că achiziţiile inculpatului S.C.E.l. au avut în vedere tocmai înstrăinarea acţiunilor către B.C., iar acesta ar fi fost deţinut o informaţie privilegiată, în sensul art. 244 alin. (1) din Lege, încă de la început.
Curtea are în vedere în acest sens că din probele administrate, respectiv declaraţiile martorilor M.O., C.B., D.E., E.A., P.C.C., N.C., P.P., ale inculpaţilor J.R.C. şi D.S.D., precum şi din practica C.N.V.M., rezultă că încheierea unei tranzacţii D. presupune două etape: negocierea şi executarea tranzacţiei. Negocierea, care are ca obiect preţul şi cantitatea de acţiuni, poate fi făcută fie direct de către clienţi între ei, în cazul în care aceştia se cunosc, fie prin intermediul brokerilor, când clientul nu şi-a putut găsi singur contraparte şi l-a mandatat pe brokerul său să o identifice din rândul altor clienţi ai săi ori la alte case de brokeraj, natura juridică a tranzacţiei bursiere fiind aceea a unui cpontract de vânzare-cumpărare, părţile având libertatea dee a contracta. Executarea tranzacţiei D. se poate face numai de către brokeri şi aceasta reprezintă componenta tehnică a tranzacţiei, la care se ajunge evident dacă părţile au ajuns anterior la un acord. Executarea tranzacţiei D. presupune transmiterea de către un broker a ofertei de D. (care conţine emitentul, cantitatea de acţiuni şi preţul) către brokerul celeilalte contrapărţi folosind în acest sens un sistem de user-name-uri (similar adreselor de e-mail). Deci pentru a transmite o ofertă de D. trebuie ca în prealabil să fi găsit contrapartea, să fi ajuns cu aceasta la un acord după negociere şi să se cunoască user-ul brokerului căruia îi trimiţi oferta de D.. în momentul în care brokerul destinatar al ofertei o acceptă tranzacţia D. este încheiată.
Prin urmare, aflarea intenţiei de cumpărare, a volumului şi preţului titlului în discuţie, şi chiar a identităţii contrapărţii cu ocazia negocierii şi încheierii tranzacţiei nu poate constitui utilizare de informaţii privilegiate, aspecte ce rezultă şi din preambulul Directivei nr. 2003/6/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, privind utilizările abuzive ale informaţiilor confidenţiale şi manipulările pieţei (abuzul de piaţă) conform cu care deoarece dobândirea sau cedarea de instrumente financiare presupune în mod necesar decizia prealabilă de a dobândi sau de a ceda din partea persoanei care întreprinde una din aceste operaţiuni, faptul de a dobândi sau a ceda nu ar trebui să constituie în sine uz de informaţie confidenţială.
În ceea ce priveşte modalitatea în care au comunicat inculpaţii S.C.E.l. şi J.R.C., precum şi locul încheierii contractului, în opinia Curţii, nu sunt în măsură, în contextul probelor administrate, să conducă la concluzia existenţei unui comportament infracţional, respectiv utilizarea de informaţii privilegiate, cu atât mai puţin informaţia imputată inculpatului, respectiv intenţia B.C. de a cumpăra acţiuni T.L.V., care astfel cum s-a arătat nu constituie o informaţie privilegiată.
Suspiciunile C.N.V.M. cu privire la o posibilă utilizare de informaţii privilegiate nu au fost confirmate, în opinia Curţii, prin probele administrate în cauză.
Referitor la împuternicirile aflate la dosarul clienţilor C.D.M., S.C. - fiul, S.M. şi S.S.L., date inculpatului S.C.E.l. sunt, cu excepţia datelor mandanţilor, identice, este vorba de un formular folosit de societatea de investiţii, iar redactarea de către inculpatul S.C.E.l. a unui asemenea formular şi completarea sa, semnare acestora de către membrii familiei, în condiţiile în care l-au împuternicit, nu au un caracter ilicit, dat fiind că împuternicirea în cauză a fost transmisă către societatea de investiţii la data de 23 martie 2009, inculpatele C.D.M. şi S.M. nu au contestat împuternicirile date inculpatului să tranzacţioneze pe conturile lor şi nu au susţinut ar fi fictive, iar inculpatul S.C.E.l. nu a pretins niciodată că nu el ar fi dat ordinele de tranzacţionare pe contul inculpatei C.D.M., soacra sa.
Cât priveşte contactarea directă a S.S.I.F. I.F.B. F. S.A. de către agenţii pentru servicii de investiţii financiare ai SSIF R.C.I. SA, deşi nu existau informaţii publice privind portofoliul de acţiuni T.L.V. deţinute de inculpata C.D.M., din declaraţia martorului N.K. - director general al B.C. şi cea a inculpatului C.H. rezultă faptul că deţinerea de către inculpatul S.C.E.I. a unui pachet de acţiuni T.L.V. şi datele de contact ale brokerului său au fost obţinute de la compania de consultanţă J.C., al cărui client era acesta, iar inculpatul S.C.E.I. le-a comunicat datele de contact ale brokerului pentru a fi transmisă o ofertă clară din partea celor care îl contactaseră telefonic înjurai datei de 4 decembrie 2009, din Anglia, Cehia şi Cipru, contactarea directă între brokeri fiind normală în cazul tranzacţiilor D.
De asemenea, împrejurarea că inculpatul S.C.E.I. a fost clientul contactat de S.S.I.F. I.F.B. F. S.A. Nu este un lucru nefiresc, în condiţiile în care la sfârşitul zilei de 6 decembrie 2009 acesta deţinea cel mare volum de acţiuni T.L.V., apt să constituie contraparte pentru SSIF R.C.I. SA, din declaraţiile martorul M.O. şi ale inculpatul J.R.C. rezultând că au fost contactate şi SIF-urile, care nu au dorit să vândă.
Totodată, din actele dosarului reiese că toate tranzacţiile bursiere efectuate de inculpatul S.C.E.I., fie pe contul său de client, fie ca împuternicit pe conturile membrilor familiei sale au au fost finanţate cu sume de bani din fondurile proprii ale familiei S., context în care transferarea sumei de 60.000.000 lei aparţinând inculpatei C.D.M. - client al S.S.I.F. I.F.B. F. Arad - către contul deschis la C.B. în numele inculpatului S.C.E.I., ca urmare a decontării tranzacţiilor cu acţiuni T.L.V. realizate în data de 7 decembrie 2009 pe piaţa D., este justificată, cu atât mai mult cu cât acesta a alimentat contul de la I.F.B. F. chiar cu suma de 60.000.000 lei.
Referitor la inculpatul C.H., din probele administrate în cauză nu rezultă săvârşirea infracţiunii de utilizare de informaţii privilegiate, prevăzută de art. 279 alin. (1) rap. la art. 245 alin. (1), (2) lit. a) şi la art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, constând în aceea că, aflând în perioada 2008-2009, informaţii privilegiate referitoare la decizia B.C. de a achiziţiona un pachet semnificativ de acţiuni T.L.V., folosind această informaţie privilegiată la 7 decembrie 2009, a vândut în două tranzacţii bursiere, prin societatea D. Ltd, pe care o controla, un număr 8.918.671 acţiuni T.L.V. către B.C.
Astfel, cum s-a precizat şi în cazul analizei infracţiunii de manipulare a pieţei de capital, din probele administrate, respectiv declaraţia inculpatului C.H., declaraţia inculpatului D.D.S., faxul transmis de P.C., adresele din 15 februarie 2011 şi din 20 aprilie 2011 transmise de compania D. Ltd, declaraţia martorului N.K. şi adresa B.C. către D.I.I.C.O.T., rezultă că în perioada 1 februarie 2008 - 30 octombrie 2009, perioadă în care compania D. Ltd s-a aflat în proprietatea inculpatului H.C., aceasta nu a efectuat nicio tranzacţie bursieră cu acţiuni T.L.V.., iar la data de 7 decembrie 2009 nu mai era proprietarul acestei firme, începând cu 30 octombrie 2009 această calitate fiind deţinută de numitul R.O. care a efectuat tranzacţia din 7 decembrie 2009, din actele dosarului nereieşind realizarea vreunui profit de către inculpat, ca urmare a acestor tranzacţii.
De altfel, şi dacă s-ar reţine deţinerea companiei D. Ltd la data de 07 decembrie 2009 de către inculpatul C.H., pentru considerentele deja exprimate, în cauză oricum ar fi incidente dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., informaţia referitoare la decizia B.C. de achiziţionare a unui pachet de acţiuni T.L.V. nefiind, astfel cum s-a arătat, în accepţiunea art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, o informaţie privilegiată.
In ceea ce priveşte informaţiile furnizate de inculpatul D.S.D. inculpatului S.C.E.l., privind ordinele de vânzare a acţiunilor T.L.V. ale unor clienţi, de asemenea, astfel, cum a apreciat şi instanţa de fond nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a fi caracterizate ca fiind informaţii privilegiate.
Din probele administrate în cauză rezultă că nici unul dintre vânzători nu reprezintă un mare investitor pe piaţa de capital sau un mare acţionar al B.T., cantităţile de acţiuni vândute au reprezentat procente mici din capitalul social, lichiditatea pe piaţă în momentul executării fiind una ridicată, preţurile limită indicate de client şi preţurile executate au fost foarte apropiate de preţul mediu al pieţei, încadrându-se în trendul firesc, nefiind prin urmare în măsură să modifice în mod semnificativ preţul de referinţă al acţiunilor T.L.V., iar în ceea ce priveşte identitatea persoanei care a emis ordinul, nici unul dintre clienţii care au transmis cele 8 ordine de tranzacţionare nu se află în vreuna dintre situaţiile prevăzute de art. 228 şi de art. 250 din Legea nr. 297/2004 când se prezintă participanţilor la piaţă identitatea persoanei care a emis ordinul.
În prezenta cauză, din actele dosarului nu rezultă că inculpatul D.S.D. a dezvăluit inculpatului S.C.E.l. identitatea persoanelor care doresc să vândă acţiuni, iar în ceea ce-i priveşte pe N.V., P.Ş. şi C. Ltd, acestea erau tranzacţii discutate anterior între părţi.
De asemenea, în ceea ce priveşte tranzacţia cu martorul I.V.M., datele privitoare la cantitate şi preţ au fost cunoscute de inculpatul S.C.E.l. direct de la client, respectiv martorul I.V.M. şi nu de la inculpatul D.D.S.
De altfel, comunicarea de către broker a simbolului, cantităţii şi preţului reprezintă o condiţie necesară în procesul de executare a unei tranzacţii negociate, reprezentând o exercitare normală a profesiei de broker în urmărirea îndeplinirii principiului bunei execuţii a ordinelor clienţilor.
Prin urmare, având în vedere cantitatea de acţiuni vândută, preţul şi identitatea cumpărătorilor, Curtea apreciază că ordinele primite de inculpatul D.S.D. nu conţineau informaţii care să fie în măsură să modifice în mod semnificativ preţul acţiunilor T.L.V., nu orice informaţie privind volumul şi preţul dintr-un ordin de tranzacţionare transmis unui broker de un client al său putând fi considerată informaţie privilegiată, fiind necesară îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.
De altfel, în considerentul art. 20 al Directivei nr. 2004/39/CE se menţionează că activitatea de primire şi transmitere a ordinelor ar trebui să includă, de asemenea, punerea în legătură a doi sau mai mulţi investitori, permiţându-se astfel realizarea unei tranzacţii între aceşti investitori.
Pe cale de consecinţă, în contextul celor arătate, este evident că, în măsura în care s-a apreciat, pentru considerentele expuse, că informaţiile furnizate de inculpatul D.S.D. inculpatului S.C.E.l. privind ordinele de vânzare a simbolurilor T.L.V. ale unor clienţi nu sunt informaţii privilegiate în accepţiunea art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, nu se poate reţine nici în sarcina inculpatului D.S.D. infracţiunile de dezvăluire şi utilizare de informaţii privilegiate, constând în aceea că a furnizat inculpatului S.C.E.l. informaţii privind ordinele de vânzare a acţiunilor T.L.V. ale unor clienţi, în perioada 28 octombrie - 11 decembrie 2009 şi în aceeaşi perioadă a folosit informaţiile privind ordinele de vânzare a acţiunilor T.L.V. ale unor clienţi în vederea realizării unor tranzacţii pe piaţa de capital, prin care inculpatul S.C.E.l. a dobândit acţiuni T.L.V. pe contul inculpatei C.D.M., şi nici în sarcina inculpatului S.C.E.I. infracţiunea de utilizare de informaţii privilegiate constând în aceea că a folosit informaţiilor care i-au fost divulgate de către inculpatul D.D.S., privitoare la cantitatea şi preţul acţiunilor T.L.V. cuprinse în conţinutul unora dintre ordinele de tranzacţionare pe care acestea le avea de executat, mai înainte ca aceste ordine să fi fost introduse pe piaţă, întrucât lipseşte situaţia premisă, respectiv existenţa informaţiilor privilegiate.
De altfel, din actele dosarului rezultă că inculpatul D.S.D. şi-a exercitat profesia de borker în vederea îndeplinirii principiului bunei execuţii a ordinelor clienţilor, obţinând în privinţa tuturor ordinelor în cauză preţul cerut de client sau un preţ mai bun, executarea integrală a ordinului, iar restul de acţiuni ce nu constituia multiplu de 500 fiind executat de piaţa O.L. sau R.; executarea rapidă, în aceeaşi zi sau la un interval redus de timp, clienţii acestuia, respectiv martorii N.V., P.Ş., H.R., S.A.V., I.V.M., care au emis ordinele în discuţie, declarându-se mulţumiţi de execuţia lor şi neconsiderându-se în niciun fel prejudiciaţi, din analiza preţurilor tranzacţiilor negociate rezultând că au fost identice sau foarte apropiate de preţul mediu de tranzacţionare a acţiunilor T.L.V. de pe piaţa R..
Potrivit art. 19 din Regulamentul nr. 1287/2006 al Comisiei, de punere în aplicare a Directivei nr. 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind obligaţiile întreprinderilor de investiţii de păstrare a evidenţei şi înregistrărilor, raportarea tranzacţiilor, transparenţa pieţei, admiterea de instrumente financiare în tranzacţii şi definiţia termenilor în sensul directivei în cauză, o tranzacţie negociată desemnează o tranzacţie care implică membri sau participanţi ai unei pieţe reglementate (...), care este negociată în particular, dar este executată în cadrul pieţei reglementate (...).
Având în vedere specificul fiecăreia dintre cele trei pieţe, R., D. şi O.L., în ipoteza unui ordin de dimensiuni mari, situaţie în care buna execuţie, respectiv execuţia completă, rapidă şi la preţul cerut de client se poate asigura în principal pe piaţa D., datorită posibilităţilor de negociere, nu pe piaţa R., în lipsa unei instrucţiuni exprese a clientului care nu a negociat anterior cu nicio altă persoană, pentru a asigura buna execuţie a ordinului, brokerul trebuie să aleagă modalitatea de executare a tranzacţiilor negociate (D.), iar pentru a executa o asemenea tranzacţie trebuie să existe o contraparte, pe care evident că brokerul o va căuta printre proprii clienţi despre care ştie că sunt interesaţi în tranzacţionarea acelui simbol şi despre care ştie că au puterea financiară de a efectua tranzacţia şi va încerca să execute ordinul în cadrul aceleiaşi societăţi de intermediere pentru a -şi optimiza performanţele în exercitarea atribuţiilor de serviciu, iar în situaţia în care dacă nu găseşte astfel contraparte, va apela la alţi intermediari
Din declaraţiile inculpaţilor D.S.D. şi J.R.C., ce se coroborează cu declaraţiile martorilor M.O., C.B., D.E., E.A., S.A.V., reiese că procesul de identificare şi apoi de negociere cu o asemenea contraparte este o condiţie absolut necesară pentru negocierea, încheierea tranzacţiei şi executarea ei în sistemul de tranzacţionare, nereprezentând, prin urmare, divulgare de informaţii privilegiate.
În ceea ce priveşte tranzacţia din data de 9 noiembrie 2009, în cazul în care ordinul nu atinge valoarea minimă impusă de Codul B.V. B singura opţiune rămâne execuţia pe piaţa R., existând situaţii în care piaţa R. oferă preţuri mai bune decât cele indicate de client, deşi de obicei, având în vedere că privesc pachete mari de acţiuni, preţurile tranzacţiilor D. sunt mai ridicate decât cele de pe piaţa R., unde se tranzacţionează pachete mai mici de acţiuni, Context în care brokerul are opţiunea alegerii acestei pieţe.
Prin urmare, în acest context, şi având în vedere că anterior inculpatul S.C.E.I. vânduse prin intermediul inculpatului D.S.D. toate acţiunile T.L.V. din contul său de la B.T. S., iar ulterior, având în vedere menţinerea trendului ascendent al evoluţiei preţului T.L.V., i-a comunicat inculpatului D.S.D. că doreşte să achiziţioneze din piaţă un alt pachet de acţiuni T.L.V., similar ca volum cu cel vândut, este explicabil şi deloc nefiresc de ce inculpatul D.S.D., după data de 08 septembrie 2009, l-a contactat pe inculpatul S.C.E.I. pentru încheierea de tranzacţii negociate pe simbolul T.L.V.
Opţiunea inculpatului D.S.D. de a căuta ca şi contraparte pentru vânzarea pachetelor de acţiuni pe inculpatul S.C.E.I. nu este în măsură să ridice semna de întrebare, în condiţiile în care acesta cunoştea interesul inculpatul S.C.E.I. pentru cumpărarea de pachete mari de acţiuni T.L.V., disponibilităţile financiare ale acestuia şi faptul că era unul dintre clienţii cei mai mari al societăţii de servicii de investiţii financiare B.T. Securities făcând parte chiar din portofoliul de clienţi ai brokerului D.S.D., într-un clasament pe anul 2009 situându-se pe poziţia a Ii-a în topul clienţilor, conform adresei B.T. S. nr. 483 din 15 februarie 2011.
III. În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, reţinută în sarcina inculpaţilor S.C.E.I. şi S.M., Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 12 ani ascunderea sau disimularea adevăratei valori a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii banilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni.
De asemenea, conform art. 23 alin. (1) lit. a)-c) din Legea nr. 656/2002, constituie infracţiunea de spălare a banilor:
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;
b) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.
În prezenta cauză, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare de bani, s-a reţinut în ceea ce priveşte pe inculpaţii S.C.E.I. şi S.M. următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul S.C.E.I., în perioada 15 mai 2009 - 10 decembrie 2009 a acţionat, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în mod concertat cu ceilalţi inculpaţi, pe baza informaţiilor privilegiate obţinute de la inculpatul D.S.D., achiziţionând în mod repetat, de pe piaţa B.V.B., pe contul inculpatei C.D.M., soacra sa, un număr total de 43.646.740 titluri T.L.V. ale emitentului B.T. S.A. în valoare totală de 74.797.448,34 lei, în scopul asigurării unei poziţii dominante asupra cererii şi ofertei acestor titluri, pentru crearea unor condiţii incorecte de tranzacţionare şi în scopul ascunderii identităţii deţinătorului real, precum şi aceea de a folosi informaţia privilegiată cunoscută încă din toamna anului 2008 (în calitatea sa de membru al Consiliului de Administraţie al B.T. S.A.), referitoare la intenţia B.C. P.C. Ltd, Nicosia, Cipru (H.E. 165) de a achiziţiona un pachet semnificativ de acţiuni emise de B.T. S.A. (titlul T.L.V.), vânzând în data de 07 decembrie 2009, prin intermediul inculpatei C.D.M., toate acţiunile achiziţionate deţinute la acel moment, (33.600.000 titluri T.L.V.) la preţul de de 80.640.000,00 lei cumpărătorului B.C. P.C. Ltd, Nicosia, Cipru (fila 165).
Inculpatul S.C.E.I., în scopul ascunderii originii ilicite şi a adevăratei provenienţe a sumei de bani provenită din săvârşirea infracţiunii de manipulare a pieţei de capital (80.640.000,00 lei), a efectuat mai multe operaţiuni financiare în cursul lunii decembrie 2009, ulterior datei de 10 decembrie 2009, împreună cu inculpata S.M.
Inculpata S.M., după data de 10 decembrie 2009, în scopul ascunderii originii ilicite şi a adevăratei provenienţe a sumei de 12.880.803,02 lei - provenită ca urmare a manoperelor depuse de inculpatul S.C.E.I., de manipulare a pieţei de capital, a convertit-o în euro, rezultând 3.0 2.561,04 euro, din care prin semnarea unor ordine de plată 1.010.853,68 euro au fost transferaţi în contul numitei S. Laura-Stanca (fiica celor doi inculpaţi), iar diferenţa a fost utilizată pentru achiziţionarea a 20 de obligaţiuni emise de M.F.P. la data de 11 noiembrie 2009 cu scadenţa în data de 10 noiembrie 2012, la valoarea nominală de 100.000 euro pe unitate.
Prin urmare, în raport de dispoziţiile legale susmenţionate şi modalitatea săvârşirii faptelor deduse judecăţii, astfel cum a fost stabilită prin rechizitoriu, Curtea constată că acţiunile reţinute ca fiind comise de inculpaţii S.C.E.I. şi S.M. se circumscriu prevederilor art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 în cazul inculpatului S.C.E.I., respectiv a prevederilor art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 în cazul inculpatei S.M., nefiind incidente prevederile art. 23 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., astfel cum s-a dispus trimiterea în judecată.
În acest context, în mod corect, instanţa de fond, în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată infracţiunilor de spălare a banilor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii S.C.E.I. şi S.M. din aceea prevăzută de art. art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în cea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 şi, respectiv, de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În prezenta cauză, în condiţiile în care, astfel cum s-a arătat, nu sunt întrunite în ceea ce-1 priveşte pe inculpatul S.C.E.I. elementele constitutive ale infracţiunilor de manipulare a pieţei de capital, dezvăluire şi utilizare de informaţii privilegiate, este evident că, în raport de situaţia de fapt reţinută în sarcina fiecăruia dintre inculpaţii S.C.E.I. şi S.M., nu se poate reţine în sarcina celor doi inculpaţi nici comiterea infracţiunii de spălare de bani, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, respectiv lipseşte situaţia premisă, şi anume existenţa unor bunuri care provin din săvârşirea de infracţiuni.
De altfel, din probele dosarului nu rezultă că prin acţiunile sale, respectiv transferul sumelor de bani din contul deschis la societatea de investiţii financiare al inculpatei C.D.M., pe care inculpatul era împuternicit, în contul său şi de aici în contul inculpatei S.M., soţia sa, care la rândul său a virat -o în parte în contul fiicei sale, S.S.L., cu restul achiziţionând titluri de stat;în contul persoanei juridice nerezidente W. Ltd, Cipru, care a achiziţionat ulterior titluri T.L.V. cu o parte din sumă, o parte rămânând în contul de la S.S.I.F. SC B.T. S. SA şi într-un cont de economii pe numele său, inculpatului S.C.E.I. a urmărit ascunderea sau disimularea originii acestor fonduri, despre care, de altfel, nu se poate reţine că sunt ilicite.
De asemenea, în ceea ce o priveşte pe inculpata S.M., din actele dosarului nu rezultă că aceasta avea vreo suspiciune cu privire la legalitatea tranzacţiilor efectuate de soţul său pe piaţa de capital şi pe cale de consecinţă cu privire la originea licită sau ilicită a banilor dobândiţi de inculpat din aceste tranzacţii bursiere, încrederea fiind, astfel cum a menţionat şi instanţa de fond, o trăsătură esenţială a relaţiilor dintre soţi, iar activitatea anterioară a inculpatului, statutul şi reputaţia acestuia, nu erau în măsură să-i trezească bănuieli în sensul celor arătate, cu atât mai mult cu cât acesta nu mai fusese cercetat sau sancţionat în legătură cu vreo tranzacţie bursieră, pentru existenţa acestei infracţiuni fiind necesar ca inculpata să fi cunoscut provenienţa ilicită a banilor.
În opinia Curţii, argumentele invocate în actul de sesizare a instanţei pentru stabilirea vinovăţiei inculpatei S.M. nu sunt în măsură să conducă la concluzia existenţei vinovăţiei inculpatei şi că inculpata a comis infracţiunea de spălare de bani, având în vedere aceleaşi argumente exprimate pe larg de prima instanţă în hotărârea atacată.
Prin urmare, pentru argumentele anterior menţionate, Curtea apreciază că soluţia de achitare a inculpaţilor C.H., S.M., C.D.M., D.S.D., J.R.C., C.G. şi I.A., adoptată de instanţa de fond, este legală şi temeinică, ca de altfel şi soluţia de încetare a procesului penal faţă de inculpatul S.C.E.I., în temeiul art. 10 lit. g) C. proc. pen., în condiţiile în care pe parcursul judecăţii a intervenit decesul acestuia.
Ca atare, pentru considerentele expuse, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchet şi de inculpatul D.S.D. împotriva sentinţei penale nr. 577/F din 04 iulie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală.
Recursul a fost întemeiat pe disp. art. 385 pct. 9 C. proc. pen. (doar în ce priveşte decizia pronunţată în apel), respectiv art. 3859 pct. 17 şi 18 C. proc. pen. (cu privire la ambele hotărâri).
În esenţă (urmând ca la analiza fiecărui caz de casare să fie detaliate), criticile evidenţiate în dezvoltarea motivelor scrise de recurs sunt următoarele:
Prin invocarea art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., se susţine că prima instanţă de control judiciar nu a analizat punctual criticile invocate în motivele de apel, cu trimitere la probele administrate în cauză, ci a făcut doar o apreciere generică a acestora, ajungând la concluzii diametral opuse situaţiei de fapt, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză. Se mai arată că decizia apelată nu este nici clară şi nici nu răspunde tuturor problematicilor ridicate de probele administrate, motivarea nefiind conformă legii, bazându-se pe aparenta interpretate a unor probe scoase din context, sau pe ignorarea totală a altor probe.
Practic, decizia nu are nici un element de noutate faţă de sentinţă, având un conţinut identic cu al acesteia, în cuprinsul deciziei fiind preluate într-o altă ordine considerentele din sentinţa penală.
Contribuţia instanţei de apel la redactarea deciziei este limitată, instanţa de apel omiţând să examineze motivele susţinute oral de către procuror ca şi criticile suplimentare aduse hotărârii primei instanţe.
Instanţa de apel nu a argumentat respingerea criticilor, nu a efectuat un examen propriu şi obiectiv al probelor, din cuprinsul deciziei nerezultând care au fost raţiunile pentru care nu a apreciat întemeiate criticile formulate.
În concluzie, se susţine că lipsa de motivare a deciziei este evidentă, ceea ce face să lipsească elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc de către instanţa de recurs, ceea ce face incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen.
În temeiul art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., Parchetul a criticat hotărârea instanţei de fond şi decizia instanţei de apel pe motiv că s-a făcut o greşită aplicare a legii, instanţele fiind într-o eroare de drept atunci când au considerat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, în ceea ce priveşte infracţiunea de manipulare a pieţei de capital, dar şi infracţiunea de spălare de bani.
În opinia Parchetului, motivarea celor 2 hotărâri referitor la manipularea pieţei de capital este anulată de conţinutul Legii nr. 297/2004, mai precis de disp. art. 279 alin. (1) şi art. 248, din care rezultă că legiuitorul a incriminat o singură infracţiune cu conţinut alternativ cuprinzând mai multe variante de comportament ilicit, iar infracţiunea, deşi unică, se consumă prin comiterea oricăreia sau mai multor acţiuni.
Parchetul susţine că niciuna dintre cele două instanţe nu au oferit argumente convingătoare care să motiveze soluţia de schimbare a încadrării juridice, cele expuse în hotărârea primei instanţe, fiind simple afirmaţii şi judecăţi de valoare nesusţinute de un raţionament juridic care să se raporteze la probele existente la dosarul cauzei. în realitate, ambele instanţe au preluat fără cenzură susţinerile apărării, ajungându-se chiar la pronunţarea unor soluţii cu privire la infracţiuni pentru care nu s-a dispus trimiterea în judecată şi nici nu s-a pus în mişcare acţiunea penală. în acest sens se arată, referitor la inculpatul D.S.D. că, deşi în cuprinsul actului de sesizare nu se susţine că acesta ar fi utilizat informaţii privilegiate şi nici nu se descrie vreo activitate care ar putea fi subsumată acestei acţiuni, totuşi s-a dispus schimbarea încadrării juridice şi achitarea inculpatului şi pentru infracţiunea de utilizare de informaţii privilegiate, reţinându-se că lipseşte situaţia premisă şi elementul material al infracţiunii.
Procedând în această manieră, instanţa de fond a fragmentat în mod nejustificat activitatea infracţională, ceea ce a permis apoi pronunţarea unor soluţii nelegale de achitare.
Conform art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., cele două hotărâri au fost criticate pe motiv că achitarea inculpaţilor S.M., C.D.M., C.H., C.G., I.A., D.S.D. şi J.R.C. se datorează unei grave erori de fapt.
Se susţine că, pentru a ajunge la soluţia de achitare, ambele instanţe au procedat la o greşită apreciere a stării de fapt, în contradicţie flagrantă cu probele de la dosar, bazându-şi argumentaţia în principal pe declaraţiile inculpaţilor - cărora le-a acordat o prezumţie de exprimare a adevărului, pe actele depuse de cele două bănci - din care una era condusă chiar de inculpatul C.H., iar cealaltă a avut un interes economic major în realizarea întregii operaţiuni, precum şi pe „studii independente" - lipsite de valoare probatorie, nefiind administrate în cursul procesului penal, ignorându-se calitatea de înscrisuri extrajudiciare întocmite "pro-causa".
Parchetul susţine că ambele instanţe au ignorat probele administrate în cursul urmăririi penale (cu toate că nu le-au înlăturat) şi au constatat legalitatea acestora, lipsindu-le astfel de eficienţă juridică, ajungându-se la o soluţie în totală contradicţie cu materialul probator şi cu elementele constitutive ale infracţiunilor menţionate în rechizitoriu.
Drept urmare, se solicită admiterea recursului şi, în principal, corespunzător cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 9 din C. proc. pen., casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, iar în subsidiar, corespunzător cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 172 şi 18 din C. proc. pen., casarea ambelor hotărâri şi pronunţarea unei hotărâri de condamnare a inculpaţilor S.M., C.D.M., C.H., C.G., I.A., D.S.D. şi J.R.C. pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, respectiv constatarea săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului S.C.E.I. şi încetarea procesului penal faţă de acesta, ca urmare a intervenirii decesului în cursul judecăţii.
Urmare a administrării probelor noi în faţa instanţei de recurs, atât prin "Notele de şedinţă" cât şi cu ocazia dezbaterilor (aşa cum reiese din încheierile de la termenele din 20 şi 24 iunie 2014), reprezentantul Parchetului a nuanţat atât argumentarea recursului, cât şi solicitările adresate instanţei de recurs, aspecte ce urmează a fi evidenţiate cu ocazia examinării fiecărui caz de casare invocat.
I. Legea de procedură penală aplicabilă şi limitele învestirii instanţei de recurs
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 26 iulie 2013, având primul termen de judecată la data de 13 ianuarie 2014.
În data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare un nou C. proc. pen., iar potrivit normelor tranzitorii, şi anume art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, prin excepţie de la principiul imediatei aplicări a normei de procedură, legiuitorul a prevăzut că "Recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs."
Luând în considerare data pronunţării deciziei atacate, respectiv 27 iunie 2012, se constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. pen. anterior, în forma dinaintea modificării intervenite prin Legea nr. 2/2013. Drept urmare, în cuprinsul prezentei decizii, instanţa de control judiciar va avea în vedere aceste dispoziţii legale când va face referire la normele de procedură ce reglementează soluţionarea recursului.
Astfel, potrivit art. 3856 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.: „Instanţa judecă recursul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de recurs şi numai în raport cu calitatea pe care recurentul o are în proces. Instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. în art. 3859 C. proc. pen."
Conform art. 3857 alin. (1) C. proc. pen.: „Instanţa de recurs examinează cauza prin extindere şi cu privire la părţile care nu au declarat recurs sau la care acesta nu se referă putând hotărî şi în privinţa lor, fără să poată crea acestor părţi o situaţie mai grea".
În speţă, aşa cum reiese din declaraţia de recurs, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală a exercitat calea de atac la data de 28 iunie 2012, precizând că declară „recurs împotriva Deciziei penale nr. 194 din 27 iunie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 33545/3/2010 (nr. 3990/2011) privind pe inculpaţii S.M., C.D.M., C.H., C.G., I.A., D.S.D. şi J.R.C. (fila 3 vol. I dos.recurs). Aceiaşi inculpaţi sunt menţionaţi şi în adresa din 23 iulie 2013, prin care Parchetul restituie Curţii de Apel Bucureşti dosarul cauzei după formularea motivelor de recurs (fila 4 vol. I dos.recurs).
Cu toate acestea, în motivarea scrisă a recursului - atât în partea introductivă cât şi în dezvoltarea motivelor şi în concluziile finale - Parchetul se referă şi la inculpatul S.C.E.l., solicitând reevaluarea situaţiei acestuia pe baza probelor administrate, cerându-se „constatarea săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului S.C.E.l. şi încetarea procesului penal faţă de acesta ca urmare a intervenirii decesului în cursul judecăţii" (fila 5-87 vol. I dos.recurs).
Aşa cum reiese din dispoziţiile legale mai sus enunţate, limitele învestirii instanţei de control judiciar se stabilesc prin raportare la declaraţia de recurs şi nu la motivarea căii de atac (cu excepţia cazului când motivele au fost depuse înăuntrul termenului de recurs), iar examinarea cauzei în temeiul efectului extensiv nu se poate realiza cu privire la persoanele la care nu se referă declaraţia de recurs, decât dacă li se creează o situaţie mai favorabilă, legea interzicând în mod expres îngreunarea situaţiei acestor persoane (în acelaşi sens, Decizia penală nr. 167 din 15 ianuarie 2002 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
În cazul de faţă, recursul nu a fost declarat cu privire la inculpatul S.C.E.l., motivele de recurs nu au fost depuse în interiorul termenului de recurs, iar referirile şi solicitările ulterioare ale Parchetului tind la crearea unei situaţii mai grele în ce-l priveşte pe acesta, aşa încât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu se poate considera legal investită cu privire la acest inculpat.
Drept urmare, dispoziţiile referitoare la inculpatul S.C.E.I. din hotărârea primei instanţe au intrat în autoritate de lucru judecat, sentinţa rămânând definitivă în această parte, ca urmare a respingerii apelului declarat de către Parchet şi neexercitării căii de atac a recursului în ce-l priveşte pe inculpatul S.
II. Desfăşurarea judecăţii în faţa instanţei de recurs
În data de 6 ianuarie 2014 a fost înregistrată adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Cluj, în care se precizează că se înaintează documentul intitulat „Jiaport de investigaţie - Banca din Cipru - Investiţia privind B.T.", pregătit pentru B.C. din Cipru, 26 martie 2013, întocmit de A.M. (denumit în continuare Raportul A.M.), document obţinut de la autorităţile judiciare din Cipru în baza unei comisii rogatorii, precum şi copia traducerii legalizate din limba engleză a respectivului document şi acceptul autorităţilor din Cipru pentru ca documentul să fie utilizat în Dosarul de faţă, înregistrat sub nr. 33545/3/2010. Astfel, cum se precizează în adresă, au fost înaintate un exemplar al documentului în limba engleză şi un exemplar în traducere legalizată, precum şi o corespondenţă din 22 noiembrie 2013 în limba engleză (fila 104-167 vol. I dos.recurs), ulterior fiind depusă şi traducerea legalizată a acestei corespondenţe (fila 281 vol. I dos.recurs).
În data de 14 februarie 2014, a fost înregistrată cererea formulată de inculpatul C.H., de constatare a nelegalităţii parţiale a măsurii sechestrului asigurător instituită de organele de urmărire penală prin Ordonanţa nr. 20/D/P/2009 din 17 martie 2010 la pct. 1 - pentru asigurarea garantării executării pedepsei amenzii până la concurenţa sumei de 21.404.762, 52 lei, susţinându-se că această măsură a devenit nelegală ca efect al modificării Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital. Se solicită ridicarea în parte a măsurii sechestrului, astfel încât bunurile efectiv indisponibilizate să asigure garantarea pedepsei amenzii numai până la concurenţa sumei de 50.000 lei, aceasta fiind limita maximă prevăzută de legea penală aplicabilă în cauză (fila 197-vol. I dos. recurs).
Intimaţii inculpaţi C.H., S.M., C.D.M. şi D.S.D. au solicitat proba cu înscrisuri, vizând stabilirea calităţii de proprietar a companiei D. Ltd la data de 07 decembrie 2009, respectiv cereri ale Companiei D. Ltd. de deschidere a unor conturi bancare, declaraţii date de martorul R.O. şi un memoriu transmis de acesta în Dosarul nr. 293/D/P/2010, disjuns din prezenta cauză şi instrumentat de aceeaşi unitate de Parchet, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, precum şi documente referitoare la Compania W. Ltd. Cipru (fila 207 şi 221 vol. I dos.recurs).
La termenul din 18 februarie 2014, reprezentantul Parchetului a depus la dosar o cerere de sesizare a C.J.U.E. în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare (fila 242 vol. I dos.recurs).
La acelaşi termen, reprezentantul Parchetului a solicitat şi introducerea în cauză a moştenitorilor inculpatului S.C.E.I. prin raportare lapct. 3 al motivelor de recurs, prin care s-a solicitat condamnarea inculpaţilor. Reprezentantul Parchetului a precizat că cererea vizează măsura confiscării speciale extinse şi că o atare solicitare nu a putut fi formulată în faţa celorlalte instanţe, deoarece la momentul judecării cauzei nu exista cadrul normativ necesar pentru luarea acestei măsuri.
De asemenea, la termenul din 1 aprilie 2014, reprezentantul Parchetului a depus copia cererii precizatoare referitoare la cererea de comisie rogatorie internaţională din data de 15 aprilie 2013, formulată în Dosarul de urmărire penală nr. 293/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, precum şi copiile Deciziilor nr. 2826 din 7 iunie 2012 şi nr. 3529 din 12 decembrie 2012 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, (fila 2 şi urm. vol. II dos.recurs).
Apărătorii inculpaţilor S.M., C.D.M., C.H. şi D.S.D. au depus la dosar Raportul A.M. conţinând 108 file în limba engleză, precum şi înscrisul intitulat „Declaraţie de protocol" în limba engleză şi traducerea leaglizată în limba română (fila 36 şi urm. vol. II dos.recurs).
Ca urmare a aspectelor învederate de către apărătorii inculpaţilor şi la solicitarea instanţei de recurs, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Cluj a comunicat lămuriri în legătură cu raportul de investigaţie, în sensul că acesta a fost depus la dosarul cauzei în integralitate formei transmise de autorităţile judiciare din Cipru ca urmare a cererii de comisie rogatorie din data de 15 aprilie 2013, prin care s-a solicitat copia parţială a acestui raport în ceea ce priveşte: acţionarii fondatori ai B.T. şi B.C., împrumuturile B.C. acordate unui fondator al B.T., performanţa împrumuturilor grupului C., refinanţarea acestor împrumuturi, achiziţia participaţiei la B.T. de către B.C., acordurile încheiate dintre această ultimă bancă şi numiţii C.H. şi C.S., precum şi anexele care au fundamentat aceste părţi ale raportului.
Se mai arată că, urmare a cererii de comisie rogatorie, prin adresa din 12 iulie 2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală a transmis Serviciului Teritorial Cluj un material conţinând 40 de file din partea autorităţilor judiciare din Cipru, acest document fiind înaintat instanţei, constatându-se abia ulterior că nu conţinea paginile 4 şi 40. Ulterior, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Cluj a înaintat instanţei în limba engleză şi în traducere legalizată în limba română paginile 4 şi 40 din respectivul raport, puse la dispoziţie de autorităţile judiciare din Cipru (filele 339 şi 347 vol. II dos.recurs).
De asemenea, Parchetul arată că autorităţile din Republica Cipru şi-au exprimat în mod expres acordul pentru ca raportul să fie folosit în faţa instanţelor judecătoreşti.
Parchetul a înaintat în copie toate documentele la care a făcut referire (fila 146-164 vol. II dos.recurs).
Ulterior, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Cluj a comunicat instanţei că a înţeles să depună la dosar Raportul A.M., deoarece acest material a fost întocmit la solicitarea B.C. din Cipru în urma unei investigaţii efectuate de un organism independent, respectiv A.M.G.F.D.S. L.L.P., fiind prezentate concluziile investigaţiilor efectuate cu privire la achiziţionarea cotei de 9,7% din B.T. de către B.C. P.C. Ltd. Concluziile acestui material se întemeiază exclusiv pe documentaţia specifică şi anume email-uri, procese verbale ale şedinţelor, interviuri oficiale.
De asemenea, în susţinerea recursului, Parchetul a depus la dosar un material realizat prin compilarea stării de fapt expuse în rechizitoriu cu fragmente din Raportul A.M., pentru a evidenţia faptul că probatoriul administrat în cauză este confirmat şi completat de investigaţia independentă realizată de A.M.G.F.D.S. L.L.P. (fila 175-290 vol. II dos.recurs).
În conformitate cu disp. art. 38514 alin. (1)1 C. proc. pen., la termenul din 20 iunie 2014, instanţa de recurs a procedat la audierea intimatului inculpat D.S.D., inculpaţii S.M. şi C.H. precizând că invocă dreptul la tăcere, aceeaşi situaţie fiind învederată de către avocatul ales şi în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii C.G. şi I.A., care nu au fost prezenţi la acest termen. De asemenea, inculpatul J.R.C. a lipsit la acest termen.
Inculpata C.D.M. nu s-a prezentat la niciunul din termenele stabilite de instanţa de recurs.
La termenul din 20 iunie 2014:
a) Instanţa de recurs a încuviinţat proba cu înscrisuri solicitată de către Parchet şi de către intimaţii inculpaţi S.M., C.D.M., C.H. şi D.S.D., considerându-le concludente şi utile cauzei.
În ce priveşte Raportul A.M., Înalta Curte a avut în vedere faptul că acesta a fost obţinut de către Parchet în urma unei comisii rogatorii efectuată într-un dosar de urmărire penală disjuns din dosarul de urmărire penală în care a fost emis rechizitoriul ce constituie actul de sesizare în cauza de faţă, că autorităţile judiciare din Republica Cipru şi-au dat acordul pentru ca respectivul raport să fie utilizat şi în faţa instanţelor judecătoreşti şi, nu îl ultimul rând, faptul că - aşa cum rezultă din susţinerile orale, cererile scrise şi chiar documentele depuse la dosar de către inculpaţi, aceştia au avut cunoştinţă despre efectuarea investigaţiei finalizată prin Raportul A.M. şi au avut acces la întregul document, nu doar la materialul depus la dosar de către Parchet, aşa încât dreptul la apărare nu a fost lezat.
Astfel:
- un exemplar al raportului, în integralitatea sa, dar şi declaraţia de protocol, au fost depuse la dosarul de recurs chiar de către apărătorul inculpaţilor S.M., C.D.M., C.H. şi D.S.D.;
- la termenul din 1 aprilie 2014, cu ocazia discutării cererilor de probe, apărătorul inculpatului C.G. a susţinut că respectivul raport poate fi descărcat de pe Internet, iar apărătorul inculpatului I.A. a arătat că în calitate de avocaţi, atât el cât şi colegii săi, au participat direct şi nemijlocit la investigaţia efectuată de A.M. care au solicitat Băncii Ciprului informaţii cu privire la dosarul penal de faţă. Urmare acestei solicitări, avocaţii părţilor din dosar s-au întâlnit cu membrii comisiei de investigare şi le-au pus la dispoziţie rechizitoriul şi hotărârea instanţei de fond, întâlnirea la care se referă a avut loc după pronunţarea hotărârii instanţei de apel, dar înainte ca această soluţie să fie motivată, despre întâlnire făcându-se menţiune chiar în unul din documentele raportului, respectiv Declaraţia de protocol din 26 martie 2013.
- aşa cum reiese din conţinutul raportului, chiar inculpaţii C.G. şi I.A. au fost intervievaţi cu ocazia investigaţiei efectuate de A.M.
La soluţionarea cererilor de probe şi la încuviinţarea probei cu înscrisuri, Înalta Curte a avut în vedere şi disp. art. 385 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora „instanţa verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate la instanţa de recurs".
Or, alături de celelalte documente prezentate instanţei de recurs de către Parchet şi de către inculpaţi, şi Raportul A.M. are valoarea unui înscris nou, ce nu a fost adus la cunoştinţa instanţei de fond sau a instanţei de control judiciar.
Aşa cum rezultă din copia corespondenţei purtată între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj şi autorităţile judiciare din Cipru, acest raport a fost obţinut pe baza unei solicitări de efectuare a unei comisii rogatorii datată ulterior pronunţării deciziei atacate. Mai mult, chiar din cuprinsul raportului reiese că a fost întocmit la data de 26 martie 2013, deci ulterior pronunţării deciziei instanţei de apel.
Cu privire la valoarea probatorie a acestui înscris, instanţa de recurs va face cuvenitele precizări la capitolul referitor la examinarea motivelor de recurs formulate de către Parchet.
b) Instanţa de recurs a respins cererea Parchetului de sesizare a C.J.U.E.
Reprezentantul Parchetului a solicitat sesizarea C.J.U.E. pentru a se pronunţa cu titlu preliminar asupra următoarelor întrebări:
- dacă informaţia privind vânzarea, respectiv cumpărarea, unui pachet de peste 10% din acţiunile unei bănci comerciale, tranzacţionate pe o piaţă reglementată, constituie o informaţie privilegiată conform art. 1 alin. (1) din Directiva nr. 2003/6/CE?
- dacă informaţia legată de ordinele de tranzacţionare ale unui emitent, primite de un broker de la mai mulţi clienţi şi comunicate unui insider înainte de a fi introduse în sistemul de tranzacţionare al pieţei reglementate, constituie o informaţie privilegiată conform art. 1 alin. (1) din Directiva nr. 2003/6/CEE?
- constituie abuz de piaţă, conform art. 1 alin. (2) din Directiva nr. 2003/6/CEE, tranzacţionarea acţiunilor unui emitent, pe o piaţă reglementată, printr-un interpus care nu are calitatea de insider, la solicitarea şi în folosul unei persoane care are calitatea de insider, aflat în posesia unei informaţii privilegiate, profitând de faptul că respectiva informaţie nu a ajuns încă la cunoştinţa publicului?
În motivarea cererii, se arată că pronunţarea cu titlu preliminar de către C.J.U.E. se impune având în vedere hotărârile instanţei de fond şi de apel, care au procedat la o interpretare eronată a prevederilor art. 1 alin. (1) din Directiva nr. 2003/6/CE, precum şi a practicii C.J.U.E.
De asemenea, se arată că în conformitate cu art. 267 din Tratatul de funcţionare a U.E., instanţa a cărei decizie nu este supusă nici unei căi de atac în dreptul intern trebuie să se adreseze C.J.U.E. atunci când sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţia mai sus citată.
Se susţine că sunt îndeplinite condiţiile de sesizare în procedura întrebării preliminare, respectiv: Directiva nr. 2003/6/CE este relevantă pentru soluţionarea cauzei, iar necesitatea interpretării normei europene rezultă din modul în care instanţa naţională a înţeles să aplice şi să interpreteze art. 1 alin. (1) din Directiva nr. 2003/6/CE.
Parchetul expune obiectul litigiului prin redarea în mod succint a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor şi a încadrării juridice, astfel cum au fost stabilite prin rechizitoriu, precum şi a soluţiilor pronunţate de instanţa de fond şi de instanţa de apel.
De asemenea, redă în extras argumente reţinute de cele două instanţe cu privire la informaţia referitoare la intenţia B.C. de a achiziţiona un pachet de peste 10% al B.T., respectiv în legătură cu informaţiile folosite de inculpatul D.S.D., în calitate de agent pentru servicii de investiţii financiare, relativ la ordinele de vânzare a acţiunilor T.L.V. - cu referire la noţiunea de informaţie privilegiată.
În final, sunt redate articolele considerate relevante din cuprinsul Directivei nr. 2003/6/CE şi a Legii nr. 297/2004.
Este adevărat că anterior, cu ocazia soluţionării apelului, Parchetul a formulat o cerere similară de sesizare a C.J.U.E. pentru a răspunde la 5 întrebări, iar cererea adresată instanţei de recurs constituie, în esenţă, reiterarea cu anumite nuanţe a unora din acele întrebări (enumerate în cererea din apel la pct. 1, 2 şi 5).
Prin încheierea din 16 martie 2012, instanţa de apel a respins solicitarea Parchetului, apreciind că, în raport de întrebările ridicate, de stadiul procesual şi împrejurarea că întrebările ce pot fi adresate C.J.U.E. vizează numai validitatea şi interpretarea normelor juridice comunicate şi nu starea de fapt dintr-o cauză şi aplicarea acestor norme la acea situaţie de fapt, care este atributul instanţei naţionale, sesizarea C.J.U.E. nu se impune, cu atât mai mult cât conceptele juridice din directiva U.E. au fost transpuse într-o lege, iar legiuitorul român a utilizat şi mijloace represive de natură penală în domeniul pieţei de capital, aşa încât judecătorul naţional este singurul în măsură să interpreteze şi să aplice normele din respectiva lege.
Conform art. 267 din Tratatul de funcţionare a U.E. (fost art. 234 din Tratatul Comunităţii Europene):
"C.J.U.E. este competentă să se pronunţe cu titlu preliminar cu privire la:
a) interpretarea tratatelor;
b) validitatea şi interpretarea actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii.
În cazul în care o asemenea chestiune se invocă în faţa unei instanţe dintr-un stat membru, această instanţă poate, în cazul în care apreciază că o decizie în această privinţă îi este necesară pentru a pronunţa o hotărâre, să ceară Curţii să se pronunţe cu privire la această chestiune.
În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în faţa unei instanţe naţionale ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această instanţă este obligată să sesizeze Curtea. (...)".
În speţă, cererea a fost formulată în faţa unei instanţe de recurs, aşa încât decizia ce urmează a fi pronunţată de Înalta Curte nu mai poate fi atacată potrivit regimului căilor ordinare de atac.
Pe de o parte, formularea unei noi cereri de sesizare a C.J.U.E. în faţa instanţei de control judiciar, după respingerea acesteia în fazele anterioare ale procesului nu este interzisă de dreptul intern şi nici nu poate fi dedusă din jurisprudenţa C.J.U.E., aşa încât nu constituie un motiv de inadmisibilitate a cererii de sesizare a instanţei europene în procedura întrebării prealabile, nici dacă se reiterează în totalitate cererea respinsă de instanţa a cărei hotărâre este atacată.
Pe de altă parte, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 267 T.F.U.E., dar şi în concordanţă cu jurisprudenţa constată a C.J.U.E. şi cu recomandările adresate instanţelor naţionale, sintagma „trebuie" sau „este obligată" menţionată în legătură cu instanţele a căror hotărâre nu mai poate fi atacată, nu este înţeleasă în sensul unei obligaţii imperative, care anihilează dreptul de apreciere cu privire la îndeplinirea condiţiilor de sesizare a C.J.U.E.
Aşa cum a stabilit Curtea de la Luxemburg în cauza Cilfit c. Ministry of Health, chiar şi aceste instanţe au libertatea de a evalua pertinenţa întrebărilor şi nu sunt obligate să folosească procedura trimiterii preliminare dacă răspunsul la întrebările formulate nu ar putea avea nicio influenţă asupra soluţionării litigiului.
Aceste rigori au fost preluate şi dezvoltate în Recomandarea nr. 2012/C-338 din 01 referitoare la efectuarea trimiterilor preliminare, emisă de C.J.U.E. în atenţia instanţelor naţionale.
În plus, în cuprinsul Recomandării nr. 2012/C-338/01, C.J.U.E. reaminteşte faptul că trimiterea preliminară reprezintă un mecanism fundamental al dreptului U.E. care este menit să confere instanţelor din statele membre mijloacele de a asigura o interpretare şi o aplicare uniformă a acestui drept în cadrul Uniunii. Se arată că rolul Curţii în cadrul procedurii preliminare este acela de a oferi o interpretare a dreptului Uniunii sau de a se pronunţa cu privire la validitatea acestuia, iar nu de a aplica acest drept la situaţia de fapt care face obiectul procedurii principale. Acest rol revine instanţei naţionale şi, prin urmare, Curtea nu este competentă să se pronunţe cu privire la probleme de fapt ivite în cadrul litigiului principal, şi nici să soluţioneze eventuale divergenţe de opinii în interpretarea sau aplicarea normelor de drept naţional.
În ce priveşte momentul adecvat pentru efectuarea unei trimiteri preliminare, în recomandarea mai sus menţionată, se arată că instanţa naţională poate adresa Curţii o cerere de decizie preliminară de îndată ce constată că, pentru a soluţiona cauza cu care a fost investită, este necesară o decizie asupra interpretării sau a validităţii dreptului Uniunii, instanţa naţională fiind cea mai în măsură să aprecieze în ce etapă a procedurii se impune adresarea respectivei cereri. Recomandarea atrage atenţia că este indicat, însă, ca decizia de a efectua o trimitere preliminară să fie luată într-o etapă a procedurii în care instanţa de trimitere este în măsură să definească cadrul juridic şi factual al cauzei, astfel încât C.J.U.E. să dispună de toate elementele necesare pentru a verifica eventual dacă dreptul Uniunii este aplicabil în litigiul principal.
Or, în speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este învestită cu soluţionarea unei căi de atac restrictive, limitată la cazurile de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen., iar cererea de sesizare a C.J.U.E. a fost formulată în etapa evaluării incidenţei acestor cazuri de casare, fără ca instanţa de recurs să poată modifica situaţia de fapt stabilită prin hotărârile atacate şi fără să poată cenzura aprecierea pe care cele două instanţe au dat-o întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor.
În consecinţă, având un caracter devolutiv limitat, recursul nu deschide posibilitatea reexaminării pe deplin şi în toate elementele sale, a cauzei penale.
Drept urmare, şi cenzurarea cererii formulată de Parchet cu privire la sesizarea C.J.U.E. pentru pronunţarea unei hotărârii preliminare, trebuie subsumată rigorilor impuse de legea internă cu privire la desfăşurarea procesului în faţa instanţei de recurs.
Din această perspectivă, Înalta Curte a constatat că sesizarea C.J.U.E. nu este necesară şi nu poate influenţa soluţionarea cauzei în această etapă procesuală.
În primul rând, întrebările formulate de către Parchet vizează interpretarea şi aplicarea la speţă a normei interne care a preluat aproape „ad literam" dispoziţiile Directivei nr. 2003/6/CE şi care, în plus, a reglementat răspunderea penală în domeniul pieţei de capital, aşa încât nu se pune problema interpretării normelor comunitare.
În al doilea rând, toate cele trei întrebări vizează aspecte pe care instanţa de recurs nu le poate cenzura în această fază, fiind vorba despre noţiunea de informaţie privilegiată şi abuz de piaţă şi despre corespondenţa dintre anumite comportamente (reţinute în acuzaţia penală) şi aceste noţiuni, deci despre elementele constitutive ale infracţiunilor reglementate de Legea nr. 297/2004 şi despre modul în care instanţa de fond şi instanţa de apel au interpretat aceste noţiuni, inclusiv prin referire la normele comunitare ce au fost preluate în dreptul intern, dar şi la jurisprudenţa relevantă a C.J.U.E.
Faţă de cele reţinute, constatând că soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză nu depinde de răspunsul la întrebările prealabile propuse de către Parchet, sesizarea C.J.U.E. nefiind în consecinţă necesară, Înalta Curte a respins cererea formulată în acest sens de către Parchet.
c). Instanţa de recurs a respins cererea de introducere în cauză a moştenitorilor inculpatului S.C.E.l., având în vedere cele expuse la pct. I din prezenta decizie referitor la limitele sesizării, constatând că recursul formulat de Ministerul Public nu-l vizează pe acest inculpat.
d). Cu privire la cererea formulată de intimatul inculpat C.H., de ridicare a sechestrului asigurător sau de menţinere a acestuia până la o limită de 50.000 lei, instanţa de recurs a stabilit că pronunţarea nu se poate face preliminar judecării recursului, ci în conformitate cu disp. art. 385 alin. (2) rap. la art. 381 C. proc. pen., soluţia asupra cererii fiind influenţată de modul în care înalta Curte soluţionează recursul Parchetului, având în vedere că prin hotărârile atacate s-a dispus achitarea inuclpatului şi ridicarea în parte a sechestrului asigurător.
Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, inculpatul C.H. a exercitat calea de atac a apelului, pe care nu a mai înţeles să-l susţină, formulând declaraţie expresă de retragere a acestei căi de atac.
După pronunţarea deciziei instanţei de apel, inculpatul C.H. nu a înţeles să exercite calea de atac a recursului, însă, aşa cum s-a reţinut, a formulat o cerere referitoare la măsura asiguratorie invocând nelegalitatea acesteia ca urmare a modificării dispoziţiilor legale de incriminare şi sancţionare reţinute ca şi temei de luare a măsurii sechestrului judiciar.
Astfel, inculpatul a arătat că la data comiterii faptei, 7 decembrie 2009, art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 prevedea sancţiunea închisorii de la 6 luni la 5 ani sau amendă, iar potrivit art. 276 lit. c) din aceeaşi lege, la acea dată limitele speciale ale amenzii erau cuprinse între jumătatea şi totalitatea valorii tranzacţiei bursiere în considerarea căreia urma să se aplice pedeapsa amenzii.
Ordonanţa din 17 martie 2010 prin care s-a instituit măsura sechestrului asigurător a avut în vedere aceste dispoziţii, aşa încât, în vederea garantării executării pedepsei amenzii, măsura asiguratorie a fost dispusă până la concurenţa sumei de 21.404.762,52 lei, măsură ce a fost dusă la îndeplinire.
Dispoziţiile art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 au fost modificate prin O.U.G. nr. 32/2012, intrată în vigoare la data de 30 iunie 2012, în sensul că au fost înlăturate referirile la stabilirea limitelor pedepsei amenzii prin raportare la valoarea tranzacţiei realizate, aşa încât cuantumul pedepsei amenzii trebuie determinat conform art. 63 alin. (3) cu referire la art. 53 pct. 1 lit. c) C. pen. din 1968, care prevăd că limitele speciale ale amenzii sunt cuprinse între 500 lei şi 30.000 lei, iar maximul general al amenzii este de 50.000 lei.
Potrivit art. 38516 alin. (2) rap. la art. 381 C. proc. pen., instanţa de control judiciar face, când este cazul, aplicaţia dispoziţiei referitoare la măsurile asigurătorii şi la orice alte probleme de care depinde soluţionarea completă a căii de atac.
Aceste dispoziţii trebuie interpretate şi aplicate cu referire la art. 3857 C. proc. pen., care limitează efectul extensiv al recursului, aşa încât în speţă, având în vedere că recursul Parchetului este declarat în defavoarea inculpatului C.H., iar acest inculpat nu a exercitat calea de atac a recursului, şi având în vedere că inculpatul a invocat o problemă de nelegalitate a hotărârii ce decurge dintr-o modificare a dispoziţiilor legale intervenită după pronunţarea deciziei atacate, înalta Curte poate examina cererea referitoare la legalitatea măsurii asigurătorii dispusă în cauză cu privire la acest inculpat, fără să-i creeze o situaţie mai grea.
Cererea este însă nefondată, având în vedere dispoziţia instanţei de fond care, prin sentinţa penală nr. 577 din 4 iulie 2011, a dispus în temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) din C. proc. pen. ridicarea în parte a sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa din 17 martie 2010 în Dosarul nr. 20/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj asupra bunurilor mobile şi imobile a inculpatului C.H., astfel cum au fost evidenţiate în procesul - verbal din 25 martie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Cluj, cu excepţia a 7.941.204 acţiuni ale emitentului S.I.F. Banat Crişana (Simbol S.I.F. 1) cu privire la care a menţinut măsura sechestrului asigurător până la concurenţa sumei de 11.699.576,13 lei.
Ridicarea sechestrului a fost determinată de soluţia de achitare a inculpatului, iar menţinerea în parte a acestei măsuri asigurătorii s-a întemeiat pe împrejurarea că suma de bani mai sus menţionată face obiectul infracţiunii de spălare de bani pentru care inculpatul C.H. şi învinuita Compania D. Ltd sunt cercetaţi în Dosarul nr. 293/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, disjuns din dosarul de urmărire penală în care a fost emis rechizitoriul din prezenta cauză.
Pentru motivele ce vor fi expuse la pct. III din prezenta decizie, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul Parchetului. În atare situaţie, rămâne definitivă soluţia primei instanţe de ridicare a sechestrului asigurător, fiind lipsită de relevanţă modificarea normei de incriminare şi sancţionare, căci nu se mai pune problema aplicării vreunei sancţiuni pentru infracţiunea de manipularea pieţei de capital.
Doar în situaţia admiterii recursului declarat de Parchet, condamnării inculpatului C. şi aplicării unei amenzi penale, se impunea limitarea sumei sechestrate în vederea garantării executării amenzii, în conformitate cu modificarea intervenită prin O.U.G. nr. 32/2012 asupra dispoziţiilor Legii nr. 297/2004.
Pe cale de consecinţă, pe de o parte, dată fiind soluţia de achitare a inculpatului menţinută de către instanţa de recurs, iar pe de altă parte, împrejurarea că sechestrul a fost menţinut doar cu privire la un număr de acţiuni în vederea confiscării speciale a unei sume de bani ce nu face obiectul prezentei cauze, Înalta Curte nu poate admite cererea formulată de inculpatul C.H. cu privire la ridicarea sau modificarea sechestrului asigurător.
III. Analiza motivelor de recurs
Parchetul a exercitat calea de atac şi a motivat recursul cu respectarea termenelor legale, invocând şi cazurile de casare pe care se întemeiază, însă Înalta Curte urmează să examineze motivele de recurs formulate şi din punct de vedere al conţinutului acestor critici, respectiv dacă se încadrează sau nu în cazurile de casare invocate sau în cele ce pot fi examinate din oficiu. Altfel spus, motivarea în termen a recursului nu obligă de plano instanţa de control judiciar să examineze respectivele motive, decât în situaţia în care acestea se circumscriu cazurilor de casare invocate sau a celor ce pot fi avute în vedere din oficiu, astfel cum sunt reglementate de art. 3859 C. proc. pen.
A. Criticile formulate în temeiul cazului de casareprev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen.
Înalta Curte apreciază ca nefondate criticile formulate de Parchet în temeiul dispoziţiilor legale mai sus menţionate şi, pe cale de consecinţă, solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru lipsa de motivare a deciziei penale, pentru următoarele considerente:
Este adevărat că instanţa de prim control judiciar nu a analizat în mod detaliat fiecare din criticile formulate, însă, aşa cum rezultă din considerentele deciziei, a răspuns motivelor de apel invocate, pe care le-a structurat în 3 părţi importante: cele referitoare la greşita schimbare a încadrării juridice, cele referitoare la greşita stabilire a situaţie de fapt şi cele referitoare la greşita achitare a inculpaţilor.
Chiar şi în jurisprudenţa C.E.D.O., când se invocă de către acuzaţi lipsa de motivarea a hotărârilor (cauzele Van de Hurk c. Olandei, Ruiz Torija c. Spaniei, Boldea c. României), se acceptă că, deşi art. 6 parag.l din Convenţie obligă instanţele să-şi motiveze deciziile şi motivarea ar trebui să evidenţieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate, nu se poate cere să se dea răspuns detaliat la fiecare argument, iar întinderea acestei obligaţii poate să varieze după natura deciziei şi trebuie să se analizeze în lumina circumstanţelor cauzei.
În speţă, nu se poate susţine că instanţa de apel a preluat în totalitate motivarea primei instanţe şi nu a efectuat o analiză proprie a cauzei, în virtutea efectului devolutiv total ce caracterizează apelul, ca primă cale de atac ordinară prevăzută de lege.
în primul rând, prezentarea sentinţei prin expunerea în integralitate a motivării instanţei de fond în cuprinsul deciziei atacate este nu doar acceptabilă, în general, ci chiar necesară în speţă, având în vedere că prima instanţa a procedat la o examinare completă a întregului material probator, verificând acuzaţia penală în toate componentele sale, astfel cum rezultă din actul de sesizare, atât din perspectiva normelor de incriminare, a normelor interne şi comunitare relevante, dar şi a jurisprudenţei C.J.U.E. şi a lucrărilor de specialitate în materia pieţei de capital, iar sintetizarea acestei sentinţe era mai mult decât dificilă, datorită multitudinii aspectelor abordate dar şi dificultăţii generate de domeniul specific vizat de acuzaţia penală.
În al doilea rând, se constată că singura componentă a motivelor de apel cu privire la care instanţa de prim control judiciar nu a expus o motivare detaliată este cea referitoare la greşita stabilire a situaţiei de fapt, aspect cu privire la care instanţa de apel a precizat, în mod succint: „prima instanţă, acordând semnificaţia cuvenită tuturor probelor administrate în prezenta cauză, atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti, a stabilit şi reţinut corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică a tuturor faptelor pentru care inculpaţii S.C.E.I., J.R.C., D.S.D., C.G., C.H., S.M., C.D.M. şi I.A. au fost trimişi în judecată. (...) Având în vedere probele administrate (...), Curtea constată că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, fiind amplu prezentată în considerentele hotărârii atacate, astfel încât nu va mai fi reluată în prezenta decizie, în condiţiile în care în apelul declarat de procuror, este criticată numai greşita aprecierea stării de fapt în contradicţie flagrantă cu probele de la dosar".
Drept urmare, în condiţiile motivării deosebite a sentinţei, instanţa de apel şi-a însuşit toate argumentele expuse de prima instanţă, considerând că nu mai este necesară reevaluarea punctuală a întregii situaţii de fapt, ceea ce nu echivalează însă cu lipsa examinării de către instanţa de apel a criticii formulate, care a fost apreciată ca nefondată tocmai prin referire la considerentele expuse de prima instanţă, în condiţiile în care Curtea de apel nu a identificat argumente contrare, care să conducă la stabilirea unei alte situaţii de fapt. Se observă însă, că analizând motivul de apel privind achitarea inculpaţilor, în cuprinsul deciziei se fac referiri implicite la modul în care instanţa de fond a stabilit situaţia de fapt şi la probele administrate.
În atare situaţii, când hotărârea atacată este considerată legală şi temeinică, iar motivarea este completă şi evidenţiază de o manieră incontestabilă argumentele care au fundamentat soluţia, instanţa de control judiciar are o sarcină dificilă, deoarece, fiind întru-totul de acord cu considerentele sentinţei, nu ar avea altă posibilitate decât aceea de a relua motivarea ceea ce, desigur, ar fi un demers inutil. Din această perspectivă, nu se poate susţine că hotărârea instanţei de control judiciar trebuie să se caracterizeze printr-o noutate absolută a considerentelor, dacă nu se identifică argumente suplimentare sau contrare celor reţinute, mai ales în situaţia în care prima instanţă le-a epuizat, iar motivele de apel nu au adus în discuţie aspecte care să nu fi fost cunoscute sau analizate de instanţa de fond.
Efectuarea unui examen propriu de către instanţa de apel este cu atât mai evidentă în ceea ce priveşte criticile referitoare la schimbarea încadrării juridice, pe care Curtea de apel le-a examinat din perspectiva faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor şi a conţinutului normei de incriminare, dar şi în ceea ce priveşte contestarea soluţiilor de achitare, care au fost analizate prin raportare la acuzaţia penală adusă fiecărui inculpat şi la probele administrate, comparativ cu elementele constitutive ale infracţiunilor, astfel cum rezultă din norma de incriminare, dar şi prin luarea în considerare a normelor comunitare şi a jurisprudenţei C.J.U.E., în ambele cazuri Curtea de apel aducând argumente suplimentare celor reţinute de instanţa de fond.
Se mai constată că instanţa de apel a răspuns şi criticii formulate de inculpatul D.D.S., prin referire la descrierea situaţiei de fapt şi a încadrării juridice din rechizitoriu, considerând că acuzarea a avut în vedere şi activitatea de utilizare a informaţiilor privilegiate, corespunzător disp. art. 245 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) din Legea nr. 297/2004 (critica a vizat exclusiv modalitatea de schimbare a încadrării juridice, prin greşita reţinere a infracţiunii de utilizare de informaţii privilegiate).
Decizia penală nu este neclară, deoarece din conţinutul acesteia rezultă cu evidenţă considerentele pentru care instanţa de apel a apreciat că se impune respingerea căii de atac exercitate, aşa încât modalitatea în care s-a procedat la motivarea acestei hotărâri nu împiedică efectuarea examenului cauzei de către instanţa de recurs.
În concluzie, pe de o parte, nu se poate susţine că decizia penală contravine disp. art. 383 cu referire la art. 378 C. proc. pen. anterior (în vigoare la data redactării hotărârii) şi că este lipsită de motivare, iar pe de altă parte, eventualele carenţe nu afectează calitatea motivării, în ansamblu, aşa încât nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare din acest motiv.
B. Criticile formulate în temeiul cazului de casare prev. de art. 385 pct. 17 C. proc. pen.
Motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile legale mai sus-menţionate au vizat greşita schimbare a încadrării juridice dispusă de instanţa de fond şi acceptată de instanţa de apel în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii S.C.E.I., S.M., C.H., C.G., I.A. şi D.S.D. cu privire la infracţiunile de manipulare a pieţei de capital şi spălarea banilor.
Luând în considerare dispoziţiile ce reglementează soluţionarea recursului, în vigoare la data pronunţării deciziei atacate şi exercitării căii de atac de către Parchet, se constată că asemenea critici nu se circumscriu cazului de casare invocat expres de către Parchet, şi anume art. 385 pct. 17 C. proc. pen.: „când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii și cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.: „când faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică", aceasta fiind dizpoziţia ce dă posibilitatea instanţei de recurs să verifice corectitudinea încadrării juridice a faptelor, prin raportare la situaţia de fapt stabilită de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel.
Si acest ultim caz de casare se referă, într-adevăr, la o greşită aplicare a legii, dar are prioritate în aplicare, fiind o normă specială faţă de dispoziţiile art. 385 pct. 17 C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază criticile ca nefondate.
Instanţa de fond şi instanţa de apel au stabilit în mod corect că disp. art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 (în forma în vigoare la data comiterii faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, art. 279 fiind modificat prin O.U.G. nr. 32/2012 şi prin Legea nr. 187/2012) constituie o normă penală de referire care se complineşte cu dispoziţiile art. 237 alin. (3), respectiv art. 245-248 din aceeaşi lege, incriminând patru infracţiuni distincte, respectiv:
- prezentarea către acţionari a unor situaţii financiare inexacte şi a unor informaţii false privind condiţiile economice ale societăţii, prev. de art. 279 alin. (1) rap. la art. 237 alin. (3);
- utilizarea de informaţii privilegiate, prev. de art. 279 alin. (1) rap. la art. 245;
- dezvăluirea de informaţii privilegiate, prev. de art. 279 alin. (1) rap. la art. 246;
- manipularea pieţei de capital, prev. de art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 şi la art. 244 alin. (5)-7.
Literatura de specialitate susţine o atare opinie, care se bazează pe interpretarea dispoziţiilor legale interne, dar şi a normelor comunitare, în aplicarea cărora a fost adoptată Legea nr. 297/2004.
Fiind prevăzute într-o lege specială şi datorită domeniului specific de reglementare, aceste infracţiuni au o situaţie premisă unică (comportamentele descrise prin normele de incriminare să fie adoptate în cadrul sau în legătură cu operaţiuni pe piaţa de capital), un obiect juridic generic comun (relaţiile sociale care au în vedere asigurarea desfăşurării corecte a activităţii din domeniul pieţei de capital, respectiv integritatea pieţelor financiare şi consolidarea încrederii investitorilor în aceste pieţe) şi sunt infracţiuni formale şi nu de rezultat, având, în mod generic, o urmare imediată comună (crearea unei stări de pericol cu privire la corecta şi libera funcţionare a pieţei de capital).
Există deosebiri esenţiale ce caracterizează si individualizează aceste infractiunisi anume: au un obiect juridic specific diferenţiat; nu toate infracţiunile au obiect material; unele din aceste infracţiuni au un subiect activ calificat, altele nu au subiect activ circumstanţial de lege; elementul material este diferit şi vizează comportamente distincte, cu consecinţe deosebite, ce implică şi o urmare imediată specifică.
Este adevărat că unele din aceste infracţiuni au un element material prevăzut în modalităţi alternative (cum este cazul divulgării de informaţii privilegiate şi manipulării pieţei de capital), însă această constatare nu poate constitui un argument pertinent care să justifice opinia că art. 279 alin. (1) cu referire la art. 237 alin. (3) şi art. 245-248 din Legea nr. 297/2004 reglementează o singură infracţiune cu conţinut alternativ.
Reglementarea mai multor infracţiuni este evidentă pornind şi de la topografia normelor de incriminare la care se referă art. 279 alin. (1), căci dispoziţiile art. 237 alin. (3) se regăsesc în Titlul VI - "Emitenţii", diferit de Titlul VII - "Abuzul pe piaţă" şi vizează relaţii sociale diferite, fără nicio legătură cu dispoziţiile art. 245-248 din Legea nr. 297/2004.
În plus, există şi o inadvertenţă din punct de vedere terminologic, căci elementele constitutive ce rezultă din dispoziţiile art. 279 alin. (1) cu referire la art. 237 alin. (3), respectiv art. 245-248 din Legea nr. 297/2004 nu ar putea fi subsumate denumirii unice de „manipularea pieţei de capital" aşa cum susţine Parchetul, aceasta fiind denumirea adecvată doar prin raportare la dispoziţiile art. 279 alin. (1) raportat la art. 248 şi art. 244 alin. (5) din Legea nr. 297/2004.
Nu se poate susţine nici că prevederile art. 279 alin. (1) raportat la art. 245-248 din Legea nr. 297/2004 (care se regăsesc în Titlul VII - "Abuzul pe piaţă") reglementează o singură infracţiune. Manipularea pieţei de capital, utilizarea de informaţii privilegiate şi dezvăluirea de informaţii privilegiate pot fi subsumate noţiunii generice de „abuz pe piaţă", ceea ce generează, desigur anumite asemănări, dar care nu afectează individualitatea celor trei infracţiuni.
Opinia Parchetului nu este susţinută nici de normele comunitare. Dimpotrivă, diferenţierea între diferitele tipuri de comportamente prohibite, ca şi concepţia incriminării unor infracţiuni distincte reies chiar din denumirea şi conţinutul documentelor emise la nivel comunitar.
Astfel, Directiva nr. 2003/6/CE este denumită directiva "privind utilizările abuzive ale informaţiilor confidenţiale si manipulările pieţei (abuzul de piaţă)".
Cu toate că această directivă nu conţine norme de incriminare, atât din preambul cât şi din conţinutul său reiese preocuparea legiuitorului european de a distinge între practicile de manipulare de piaţă şi cele referitoare la folosirea de informaţii privilegiate şi la divulgarea unor asemenea informaţii.
Prima directivă care se referea la faptele de abuz de piaţă, şi anume Directiva nr. 89/582/CEE, viza doar tranzacţionarea pe bază de informaţii privilegiate şi transmiterea de informaţii privilegiate, fără să aibă în vedre manipularea de piaţă. Tocmai datorită acestei omisiuni şi urmare a constatării că această directivă nu acoperea toate categoriile de fapte relevante din perspectiva abuzului de piaţă, a fost adoptată Directiva nr. 2003/6/CE, prin care au fost introduse reglementări specifice privind manipularea pieţei de capital.
Chiar în preambulul acestei din urmă directive se prevede în mod expres că există două categorii principale ale abuzului de piaţă, diferenţiindu-se între utilizarea de informaţii privilegiate şi manipularea pieţei. Mai mult, se evidenţiază schimbările pieţei financiare şi ale legislaţiei europene intervenite după adoptarea Directivei nr. 89/592/CEE şi se aduce în discuţie necesitatea actualizării acesteia. Drept urmare, a fost adoptată Directiva nr. 2003/6/CE care se referă şi la manipularea pieţei de capital, abordată distinct de tranzacţionarea de informaţii privilegiate şi de dezvăluirea de informaţii privilegiate.
Diferenţierea între diferitele tipuri de comportamente abordate generic şi incluse în noţiunea de "abuz de piaţă", dar şi necesitatea reglementării în legislaţiile interne a unor infracţiuni corespunzătoare acestor comportamente prohibite este reafirmată şi prevăzută expres prin Directiva nr. 2014/57/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 aprilie 2014, privind sancţiunile penale pentru abuzul de piaţă, în cuprinsul căreia se prevede necesitatea ca statele membre să stabilească infracţiuni cel puţin pentru formele grave de abuz de piaţă, cu sancţiuni penale pentru anumite tipuri de încălcări grave ale dreptului intern care pun în aplicare Directiva nr. 2003/6/CE. Se recomandă stabilirea unor norme minime cu privire la definirea infracţiunilor, iar cu ocazia enumerării exemplificative a conduitelor interzise se face distincţie, pe de o parte, între utilizarea abuzivă şi divulgarea ilegală a informaţiilor privilegiate, iar pe de altă parte, manipularea pieţei.
În concluzie, dispoziţia art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 este o normă penală cadru, incompletă şi de referire, deoarece, pentru stabilirea conţinutului legal al infracţiunilor, această normă se completează cu dispoziţii nepenale din aceeaşi lege (art. 237 alin. (3) şi art. 245-248, respectiv art. 244) care instituite reglementări specifice cu privire la anumite tipuri de comportament.
Dispoziţiile art. 279 alin. (1) cu referire la art. 237 alin. (3) şi art. 244-248 din Legea nr. 297/2004 reglementează mai multe infracţiuni, iar faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată corespund unei forme a pluralităţii de infracţiuni, respectiv unui concurs real şi nu unei infracţiuni unice.
În consecinţă, soluţia de schimbare a încadrării juridice dintr-o singură infracţiune în mai multe infracţiuni este legală, fiind pronunţată în concordanţă cu acuzaţia formulată împotriva inculpaţilor şi cu descrierea faptelor în actul de sesizare.
Situaţia este aceeaşi şi în ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.S.D., cu privire la care instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice prin reţinerea a trei infracţiuni: utilizare de informaţii privilegiate, divulgare de informaţii privilegiate şi manipularea pieţei de capital.
Parchetul a criticat reţinerea infracţiunii de utilizare de informaţii privilegiate, susţinând că o asemenea faptă nu a fost descrisă în cuprinsul actului de sesizare.
Este adevărat că în cuprinsul rechizitoriului nu se face referire în mod expres la utilizarea de către acest inculpat a unor informaţii privilegiate, însă, în acord cu instanţa de fond şi instanţa de apel, înalta Curte apreciază că schimbarea de încadrare juridică prin reţinerea şi a acestei infracţiuni este corectă, luând în considerare expunerea pe larg a activităţii infracţionale desfăşurate de inculpatul D.S.D., precum şi încadrarea juridică din rechizitoriu, fiind reţinute şi dispoziţiile art. 245 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, care se referă tocmai la utilizarea de informaţii privilegiate.
Cu privire la infracţiunea de spălare de bani, se constată că, deşi Parchetul invocă greşita schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatei S.M. din infracţiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., nu formulează critici concrete în acest sens.
În dezvoltarea motivelor de recurs subsumate cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., Parchetul a criticat raţionamentul folosit de instanţa de fond şi instanţa de apel pentru a motiva soluţia de achitare, susţinând că s-au raportat doar parţial la elementele constitutive ale acestei infracţiuni atunci când au procedat la o analiză fragmentată atât a actelor materiale cât şi a metodelor ilicite folosite de către inculpaţi pentru punerea în practică a circuitelor infracţionale. în concluzie, se arată că inculpata S.M. împreună cu soţul său S.C.E.I. au avut drept scop ascunderea originii ilicite şi a adevăratei provenienţe a sumei de bani, ceea ce corespunde disp. art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002.
Cu ocazia dezbaterilor, de această dată, prin încadrarea criticii în cazul prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., reprezentantul Parchetului a arătat că nici instanţa de apel şi nici instanţa de fond nu au motivat ce anume a determinat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 în infracţiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.
Şi acest motiv de recurs vizează greşita încadrare juridică, aşa încât trebuie analizată în temeiul art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Critica este nefondată, deoarece instanţele au examinat şi au stabilit încadrarea juridică prin raportare la situaţia de fapt reţinută în sarcina inculpatei S.M. care, din punct de vedere al normei de incriminare, corespunde infracţiunii de spălare de bani în modalitatea normativă prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 şi nu celei reglementată de art. 23 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege, ce a fost reţinută în rechizitoriu.
Ca şi în cazul celorlalte soluţii de schimbare a încadrării juridice, instanţa de fond şi instanţa de apel au realizat o completă analiză a acuzaţiei penale şi a normelor de mcriminare, motivând corespunzător reţinerea altor dispoziţii de incriminare decât cele stabilite prin actul de sesizare.
C. Criticile formulate în temeiul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Potrivit acestor dispoziţii legale în forma aplicabilă în cauză: „Hotărârile sunt supuse casării (...) când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Alături de celelalte prevederişi dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior statuau caracterul strict al recursului, ca a doua cale ordinară de atac, dar şi faptul că instanţa de recurs verifică modalitatea de aplicare a legii cu ocazia soluţionării cauzei, pe baza situaţiei de fapt reţinută în urma propriei aprecieri a instanţei de fond şi a instanţei de apel cu privire la probele administrate.
Dispoziţiile legale referitoare la soluţionarea recursului exercitat împotriva unei hotărâri pentru care legea prevedea posibilitatea atacării cu apel nu dădeau dreptul instanţei de recurs să efecteze o nouă apreciere a probelor şi, cu excepţia înscrisurilor noi prezentate la instanţa de recurs şi audierii inculpaţilor conform art. 38514 alin. alin. (1) şi (1)1 C. proc. pen., nici să administreze alte probe necesare judecării cauzei, aşa cum se prevedea în cazul apelului, care este o cale de atac devolutivătotal (art. 378 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior).
Recursul era reglementat ca şi cale de atac ce viza preponderent aspectele de legalitate, fără posibilitatea examinării chestiunilor de fapt şi a soluţiilor ce implicau o operaţiune de apreciere a probelor administrate, decât subsecvent constatării unei erori grave de fapt, în sensul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Pentru a fi incident acest caz de casare trebuie îndeplinite mai multe condiţii, şi anume: instanţa de recurs să constate existenţa unei erori de fapt, această eroare să fie gravă şi să fi influenţat soluţia atacată.
Atât în doctrină cât şi în jurisprudenţă s-a statuat în mod constant că eroarea gravă de fapt nu se confundă cu greşita apreciere a probelor, ci vizează o evidentă stabilire eronată a faptelor în existenţa sau inexistenţa lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conţinutului probelor.
Bineînţeles, este necesar ca respectiva eroare să fi influenţat soluţia adoptatăşi anume, să fi determinat pronunţarea unei soluţii greşite de achitare sau condamnare. Cerinţa ca eroarea de fapt să fie gravă implică o influenţă determinantă asupra soluţiei pronunţate, fiind posibil ca anumite erori referitoare la situaţia de fapt să fie nerelevante din perspectiva pronunţării de către instanţă a condamnării, sau după caz, a achitării inculpatului. Această cerinţă a fost subliniată prin Legea nr. 356/2006 care a modificat disp. art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., prevăzând în mod expres efectele erorii grave de fapt, în sensul că eroarea trebuie să aibă „drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri de achitare sau de condamnare".
Prin eroare de fapt se înţelege o greşită statuare pe baza examinării probelor în sensul că, deşi la dosar există o anumită probă care conduce la stabilirea unui element de fapt, instanţa de fond sau de apel au ignorat-o, sau dimpotrivă, instanţele au reţinut o anumită situaţie de fapt întemeindu-se şi făcând referire la o probă care în realitate nu există, ori au reţinut anumite fapte sau elemente faptice în totală contradicţie cu conţinutul probelor administrate în cauză.
Drept urmare, cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. nu este incident în situaţia în care instanţei de recurs i se solicită o reapreciere a probelor sau o reinterpretare a dispoziţiilor legale.
Aceste considerente au fost confirmate prin Decizia în interesul legii nr. 8 din 9 februarie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, (M. Of, Partea I, nr. 694 din 15/10/2009) care, deşi se referă la o situaţie specifică, stabileşte, în esenţă, rigorile aplicării cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
1). Examinarea incidenţei cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. din perspectiva probelor administrate până la soluţionarea cauzei de către instanţa de fond şi de apel.
Motivele iniţiale de recurs, depuse în scris de către Parchet, nu evidenţiază existenţa unei erori grave de fapt, în sensul consideraţiilor teoretice mai sus expuse.
În principal, s-a criticat soluţia de achitare a inculpaţilor, susţinându-se că mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti dovedesc cu claritate că inculpaţii au comis faptele pentru care au fost trimişi în judecată şi că, în baza unei înţelegeri prealabile, au efectuat operaţiuni de manipulare a pieţei de capital prin folosirea de informaţii privilegiate, ceea ce a avut drept scop formarea artificială a preţurilor acţiunilor T.L.V. în perioada 15 mai - 7 decembrie 2009.
Înalta Curte constată că instanţa de fond şi instanţa de apel au stabilit situaţia de fapt cu privire la această împrejurare pe baza unor probe indirecte (aşa cum se admite de altfel, în susţinerea motivelor de recurs). Drept urmare, demersul instanţelor a constat tocmai în aprecierea întregului material probator, prin reţinerea unor aspecte ce reies din conţinutul mai multor probe, prin înlăturarea motivată a celor care nu se coroborează cu celelalte probe, instanţele considerând că sunt contrazise de anumite mijloace de probă, raţionament ce nu poate fi cenzurat de instanţa de recurs. Chiar dacă unele probe invocate de Parchet puteau conduce la o anumită concluzie, altele au infirmat respectiva susţinere, aşa încât nu se poate constata că situaţia de fapt este urmarea unei erori de tipul celei prevăzute de art. 3859 pct. 18 C.proc. pen.
Criticile referitoare la împrejurarea că cele două instanţe au ignorat mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale sunt înlăturate de considerentele celor două hotărâri, din care rezultă că instanţa de fond a examinat în conformitate cu dispoziţiile art. 63 C. proc. pen. toate probele administrate, fără a omite evaluarea vreunui mijloc de probă concludent şi util cauzei, analiza declaraţiilor inculpaţilor şi a celorlalte probe realizându-se prin raportare la întregul material probator, iar instanţa de apel şi-a însuşit constatările primei instanţe sub acest aspect, făcând ea însăşi trimitere la mijloacele de probă când a analizat motivul de apel privind greşita soluţie de achitare.
În acest sens, se constată că au fost evaluate în mod coroborat (instanţa de fond făcând referiri exprese şi indicând fila şi volumul în care se regăsesc), atât probele din cursul urmăririi penale cât şi cele din cursul judecăţii, respectiv declaraţiile inculpaţilor şi declaraţiile martorilor, precum şi înscrisurile administrate în cauză: documentele referitoare la tranzacţiile efectuate, rapoartele de control şi adresele emise de C.N.V.M., procesele-verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor telefonice, procesele-verbale de efectuare a percheziţiilor domiciliare şi în sistemele informatice, procesele-verbale de localizare şi de filaj, documentele referitoare la D. Ltd Cipru, C. Ltd Cipru, C. Ltd şi SC P. SRL, rapoartele privind analiza de specialitate cu privire la tranzacţiile efectuate.
Preponderent, motivele scrise de recurs depuse iniţial vizează aprecierea dată de instanţa de fond şi preluată de instanţa de apel cu privire la probele administrate, dar şi modalitatea de interpretare şi aplicarea în speţă a dispoziţiilor legale incidente, atât interne cât şi comunitare, precum şi evaluarea jurisprudenţei relevante a C.J.U.E.
Or, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, sfera de acţiune a instanţei de recurs este limitată deoarece, potrivit dispoziţiilor legale, aceasta nu judecă din nou cauza, ci verifică doar modul în care probele administrate se reflectă în soluţia pronunţată şi dacă există concordanţă între conţinutul real al probelor şi situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond sau de instanţa de apel. Eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, altfel spus, starea de fapt reţinută să fie vădit şi necontroversat contrară probelor existente la dosar.
În speţă, stabilirea situaţiei de fapt nu este consecinţa unei denaturări evidente a probelor, ci a modului în care instanţa de fond şi instanţa de apel le-au apreciat.
Motivarea recursului nu evidenţiază erori grave de fapt, conform art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., ci exprimă aprecierea Ministerului Public cu privire la materialul probator, la dispoziţiile legale şi la jurisprudenţa relevantă, de natură a conduce la o soluţie contrară celei de achitare. Astfel, motivarea recursului conţine ample referiri la conţinutul şi interpretarea mijloacelor de probă. Parchetul expune pe larg pasaje din conţinutul probelor, din conţinutul dispoziţiilor legale, din cuprinsul hotărârilor C.J.U.E. precum şi opinii extrase din lucrări de specialitate, ajungând la concluzia întrunirii tuturor elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, cu consecinţa pronunţării unei soluţii de condamnare.
Or, caracterul devolutiv al recursului este limitat prin disp. art. 385, art. 3859 şi art. 38510 din C. proc. pen., iar instanţa de recurs nu poate da o nouă apreciere materialului probator şi nu poate stabili o altă situaţie de fapt, acestea fiind atributul exclusiv al instanţei de fond şi al instanţei de apel.
Pe de altă parte, învestită cu recursul declarat de Parchet, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate examina cauza cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor, deoarece cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 teza I C. proc. pen. este aplicabil numai în situaţia contrară celei din cauza de faţă, respectiv când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare fără a fi întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni.
Cu două excepţii (criticile referitoare la faptul că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că informaţia privind căutarea unui investitor strategic de către B.T. ar fi devenit publică, respectiv că, în mod eronat, nu a reţinut calitatea de „persoană iniţiată" a inculpatei C.D.M.), nu au fost invocate erori de fapt - prin indicarea concretă a unor aspecte care să vizeze reţinerea unei împrejurări esenţiale fără ca probele administrate să o susţină sau omisiunea reţinerii unei astfel de împrejurări esenţiale, deşi probele administrate o confirmau, ambele ipoteze fiind rezultatul denaturării grave a probelor.
În mod evident, în conformitate cu dispoziţiilor art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., eroarea vizează doar elementele faptice ale cauzei şi nu se referă la modul în care, pe baza şi prin evaluarea materialului probator, este stabilită situaţia de fapt.
Cât priveşte critica referitoare la faptul că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că informaţia privind căutarea unui investitor strategic de către B.T. ar fi devenit publică, Înalta Curte o apreciază ca nefondată.
Astfel, în motivarea recursului, dar şi ulterior, în susţinerea orală a acestuia, s-a arătat că cele două instanţe au preluat fără cenzură poziţia exprimată de către inculpaţi şi conţinutul rapoartelor independente, pe baza cărora au stabilit că informaţia privind căutarea unui investitor strategic de către B.T. ar fi devenit publică, Parchetul subliniind că informaţiile provin dintr-un document ce nu constituie mijloc de probă şi care nu a fost însoţit de articolele de presă la care face referire. In concluzie, în opinia Parchetului, toate aceste informaţii la care instanţa de fond se referă sunt simple speculaţii cu caracter general, fiind negate în mod oficial de către B.T.
În primul rând, contestarea valorii probatorii a Raportului independent din 7 iulie 2010 cu privire la B.T. (D.) nu este o critică ce poate fi circumscrisă prevederilor art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., urmând a fi analizată în cele ce succed din perspectiva cazului prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
În al doilea rând, se constată că, analizând caracterul public al informaţiei privilegiate, instanţa de fond a avut în vedere nu doar concluzii din Raportul independent cu privire la B.T. din 7 iulie 2010 - D., ci şi comunicatul de presă emis în acest sens chiar de B.T. la 3 noiembrie 2008, precum şi articole de presă (făcând trimitere la filele 95-106 din vol. 4 şi filele 41-94 din vol. 5, dosar tribunal).
Examinând aceste documente, se constată că în cuprinsul respectivului raport independent din 7 iulie 2010 (fila 43-44 vol. V, dosar tribunal) se face vorbire despre existenţa unui număr de 300 de menţionări în presa română şi în presa din Grecia, în special în anul 2009, dar şi în anul 2008, a informaţiei referitoare la căutarea unui investitor strategic, la vânzarea SC B.T. SA, la existenţa unor potenţiali cumpărători.
De asemenea, la dosarul primei instanţe au fost depuse copiile unor articole de presă din perioada octombrie-noiembrie 2008 referitoare la intenţia acţionarilor de a vinde B.T., la faptul că B.T. a angajat un consultant în acest sens, respectiv societatea de investiţii M.L., precum şi la existenţa unor oferte neangajante de la două bănci (fila 95-103 vol. IV dos tribunal).
B.T. nu a negat existenţa articolelor de presă ci, tocmai urmare a acestor informaţii apărute în presă, la 3 noiembrie 2008 a dat un comunicat în care a precizat că nu poartă discuţii în vederea negocierii vânzării (fila 105, vol. IV dosar tribunal).
Astfel, nu se poate constata că instanţa a reţinut aceste elemente faptice în discordanţă cu conţinutul mijloacelor de probă, sau că probele administrate conduc la o altă situaţie de fapt, contrară celei reţinute.
În ce priveşte calitatea de „persoană iniţiată". Parchetul a susţinut că, în mod eronat şi în contradicţie evidentă cu probele administrate, deşi au constatat că a existat o ascundere a identităţii reale de către inculpatul S., instanţele au reţinut că S.C.E.I. şi C.D.M. nu aveau calitatea de „insider", respectiv de „persoană iniţiată".
Se arată că cele două instanţe au stabilit în mod eronat că inculpata C.D.M. nu poate fi considerată persoană iniţiată, neîncadrându-se în niciuna din ipotezele prevăzute de lege şi, din acest motiv, nu avea obligaţia de notificare a tranzacţiilor către C.N.V.M.. Or, dacă instanţa a apreciat că inculpatul S.C.E.I. şi-a ascuns identitatea reală acţionând în numele soacrei sale, înseamnă că instanţa admite că întreaga operaţiune este una simulată. Tocmai pentru a-şi ascunde calitatea şi a eluda nomele privind tranzacţionarea de către persoana interesată, inculpatul S.C.E.I. a ales să facă aceste tranzacţii pe contul unei persoane care, aparent, nu avea legătură cu el sau cu emitentul.
Parchetul mai susţine că raţionamentul celor două instanţe referitor la lipsa calităţii de „insider", respectiv de "persoană iniţiată" a inculpaţilor S.C.E.I. şi C.D.M., este infirmat prin două hotărâri judecătoreşti rămase irevocabile, respectiv Decizia civilă nr. 2826 din 07 iunie 2012 şi decizia civilă nr. 5329 din 12 decembrie 2012 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Din conţinutul acestor hotărâri depuse la dosarul de recurs (fila 15 şi urm., vol. II) rezultă următoarele:
a). prin sentinţa civilă nr. 3817 din 31 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2826 din 07 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios admistrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţii S.C.E.I., S.M. şi S.S.L., în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M.
S-a reţinut în acest sens că inculpatul S.C. a solicitat anularea mai multor acte emise de C.N.V.M., inclusiv a Ordonanţei nr. 273 din 17 iunie 2010, prin care a fost sancţionat contravenţional cu amendă de 2500 lei, pe motiv că nu a procedat la notificarea către C.N.V.M. şi către emitent a tranzacţiilor efectuate ca mandatar al numitei C.D.M., S.C.E.I. fiind persoană iniţiată în raport cu emitentul acţiunilor tranzacţionate şi având obligaţia notificării în conformitate cu art. 150 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2006 emis de C.N.V.M.
Referitor la faptele pentru care s-a aplicat sancţiunea, s-a reţinut că, în calitate de mandatar al numitei C.D.M. cu care este afin de gradul I, reclamantul S.C.E.I. a realizat tranzacţii cu acţiuni ale emitentului B.T., în condiţiile în care deţinea funcţia de membra în consiliul de administraţie al emitentului. Reclamantul nu a contestat faptele pentru care i-a fost aplicată sancţiunea contravenţională.
S-a constat că atât reclamantul S.C.E.I. - ca mandatar, cât şi numita C.D.M. - în calitate de mandant, aveau calitatea de persoane implicate (iniţiate) conform art. 2 pct. 22 lit. c) şi d) din Legea nr. 297/2004, fiind prezumaţi a acţiona în mod concertat conform art. 2 pct. 23 lit. a) din Legea nr. 297/2004 şi art. 149 alin. (4) lit. a) şi f) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006. Instanţa civilă a avut în vedere şi art. 150 din acelaşi regulament, reţinând că instituia obligaţia de notificare a tranzacţiilor în sarcina persoanelor iniţiate, între care sunt menţionate şi persoanele care au acces la informaţiile privilegiate conform art. 149 alin. (4) din regulamentul mai sus menţionat.
Pentru toate aceste considerente, s-a stabilit că reclamantul S.C.E.I. avea obligaţia de notificare.
b). Prin sentinţa civilă nr. 6006 din 18 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea reclamantei C.D.M. şi s-a dispus anularea ordonanţei C.N.V.M. nr. 272 din 17 iunie 2010 şi a altor acte aferente emise de C.N.V.M. cu privire la reclamantă.
Soluţia a fost atacată cu recurs de către C.N.V.M. iar reclamanta C.D.M. a exercitat calea de atac doar împotriva încheierii din 14 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, (prin care s-a respins cererea de suspendare a executării sancţiunii contravenţionale), iar prin Decizia civilă nr. 5329 din 12 decembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respins ca nefondat recursul declarat de C.D.M., s-a admis recursul declarat de C.N.V.M., a fost casată sentinţa recurată şi s-a admis în parte acţiunea reclamantei, s-a constatat că fapta contravenţională este dezincriminată şi a fost înlăturată sancţiunea aplicată. S-a respins în rest acţiunea formulată de reclamanta C.D.M.
Instanţa civilă de recurs a înlăturat aprecierea instanţei de fond, care a reţinut că obligarea persoanelor prezumate a avea acces la informaţii privilegiate de a notifica tranzacţiilor efectuate este contrară Directivei nr. 2003/6/CE şi Directivei nr. 2004/72/CE, pe motiv că normele comunitare nu au inclus în obligaţia notificării şi astfel de persoane.
Dimpotrivă, în opinia instanţei civile de recurs, concluzia care se desprinde din preambulul celor două Directive, dar şi din disp. art. 6 alin. (4) din Directiva nr. 2003/6/CE şi art. 6 alin. (1) din Directiva nr. 2004/72/CE, este aceea că orice stat membru are dreptul să impună obligaţii de notificare, altele decât cele menţionate expres în conţinutul dispoziţiilor comunitare mai sus menţionate, aşa încât obligaţia de notificare impusă reclamantei este conformă cu dreptul comunitar şi respectă principiul legalităţii.
De asemenea, instanţa de recurs a reţinut că art. 150 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2006 nu încalcă dispoziţiile Legii nr. 297/2004 referitoare la persoanele care au obligaţia de notificare şi rolul C.N.V.M. de a impune asemenea obligaţii şi că art. 149 alin. (4) din Regulamentul nr. 1/2006 nu a extins domeniul de aplicare al art. 250 din legea nr. 297/2004 şi la persoanele ce acţionează în mod concertat.
În final, instanţa de recurs a reţinut că trebuie aplicat întreg ansamblu de norme care se subscriu noţiunilor de „persoane iniţiate", „persoane implicate", persoane "prezumate a avea acces la informaţii privilegiate", precum şi persoane "care acţionează concertat".
În concluzie, s-a reţinut că S.C.E.I. şi C.D.M. intră în categoria persoanelor implicate care sunt prezumate a acţiona concertat, fără a se cere dovedirea existenţei unui acord între acestea şi fără a se putea considera că s-au încălcat disp. art. 250 din Legea nr. 297/2004.
Cu ocazia soluţionării recursului civil, numita C.D.M. a susţinut că O.U.G. nr. 32/2012 a modificat art. 272 din Legea nr. 297/2004 şi a enumerat concret, limitativ, faptele ce constituie contravenţie, astfel încât fapta unei persoane de a încălca obligaţia de raportare a tranzacţiilor reglementată în art. 150 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2006 emis de C.N.V.M. nu mai constituie contravenţie, devenind aplicabile disp. art. 12 din O.G. nr. 2/2011. De asemenea, a susţinut că a fost abrogat şi art. 280 din Legea nr. 297/2004, legiuitorul aducând materia constatării şi sancţionării contravenţiilor sub incidenţa O.G. nr. 2/2001.
Instanţa de recurs a reţinut că, într-adevăr, O.U.G. nr. 32/2012 a modificat disp. art. 272 din Legea nr. 297/2004, prevăzându-se că numai încălcările anumitor dispoziţii din Legea nr. 297/2004 constituie contravenţie, eliminându-se cele prevăzute în regulamentele adoptate de C.N.V.M.
Astfel, s-a constatat că la momentul soluţionării recursului, fapta săvârşită de reclamanta C. nu mai constituie contravenţie, devenind aplicabile disp. art. 2 din O.G. nr. 2/2001 cu privire la dezincriminare.
Faţă de cele reţinute, revenind la critica ce face obiectul prezentului recurs, în primul rând, se constată că nu vizează stabilirea unei situaţii de fapt, ci o evaluare „în drept" şi aprecierea condiţiilor legale ce trebuie îndeplinite pentru ca o anumită persoană să aibă calitatea de „persoană iniţiată" şi, pe cale de consecinţă, să aibă obligaţia raportării tranzacţiilor.
Or, în recursul penal, în temeiul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., nu se poate verifica raţionamentul logico-juridic al instanţelor, ci, sub condiţia indicării în mod concret a unei erori grave de fapt, înalta Curte poate examina dacă raţionamentele instanţei de fond şi apel se bazează pe erori esenţiale în reţinerea faptelor şi a împrejurărilor în care au fost comise.
Aşa cum rezultă din motivarea hotărârilor penale atacate, pentru a stabili calitatea de „persoană iniţiată", instanţa de fond nu a examinat elemente de fapt, ci, pe baza interpretării dispoziţiilor legale incidente - interne şi comunitare, a constatat că inculpata C.D.M. nu se încadrează în niciuna din ipotezele art. 6 alin. (4) din Directiva nr. 2003/6/CE şi art. 1 pct. 1 din Directiva nr. 2004/72/CE, aşa încât, luând în considerare obligativitatea normei naţionale care trebuie să fie în concordanţă cu normele comunitare, norme pe care legiuitorul român nu a făcut decât să le transpună, a stabilit că inculpata C. nu se încadrează în niciuna din ipoteze şi nu poate fi considerată persoană iniţiată.
În al doilea rând, se constată că instanţele civile au examinat aceleaşi dispoziţii legale interne şi comunitare şi au ajuns la opinia contrară, respectiv că numita C.D.M. are calitate de „persoană iniţiată", fără ca soluţiile finale şi toate argumentele instanţelor civile să fie cunoscute de instanţa penală, cele două hotărâri rămânând irevocabile fie cu puţin timp înainte, fie după pronunţarea în cauză a deciziei de către instanţa de apel.
Mai mult, după pronunţarea sentinţei şi a deciziei penale ce fac obiectul prezentului recurs, a intrat în vigoare O.U.G. nr. 32 din 27 iunie 2012, publicată în M. Of. nr. 435 din 30 iunie 2012, prin care, aşa cum a stabilit instanţa civilă de recurs, contravenţia prev. de art. 150 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2006 emis de C.N.V.M., referitoare la obligaţia de notificare, a fost dezincriminată.
Cu toate acestea, instanţa civilă a reţinut calitatea de "persoană iniţiată" a inculpatei C.
În ce-l priveşte pe inculpatul S.C.E.l., recursul civil a fost judecat înainte de această modificare legislativă, aşa încât nu s-a putut constata dezincriminarea contravenţiei.
În finalşi în situaţia în care se consideră că dezlegarea referitoare la calitatea de "persoană iniţiată" a inculpatei C., reţinută prin hotărârile civile, reprezintă o chestiune prealabilă în sensul art. 52 alin. (3) C. proc. pen., se constată că acest element de noutate nu influenţează soluţia de achitare pronunţată în cauză.
Astfel cum a reţinut instanţa de fond (în acord cu instanţele civile), la data comiterii faptelor reţinute în rechizitoriu, omisiunea inculpatei C. de a raporta tranzacţiile efectuate în calitate de „persoană iniţiată" era sancţionată ca şi contravenţie, aşa încât calificarea unei fapte concrete de acest tip ca fiind infracţiune de manipulare a pieţei de capital implica analiza mai multor aspecte decât cel referitor la calitatea de „persoană iniţiată", impunându-se verificarea întrunirii tuturor elementelor constitutive prevăzute de norma penală.
În speţă, soluţia de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. nu a fost dispusă exclusiv pentru lipsa calităţii de "persoană iniţiată" a inculpatei C.D.M.
Aceasta a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la manipularea pieţei de capital, în temeiul art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 279 alin. (1), rap. la art. 248, rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2, lit. b) şi alin. (7) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, reţinându-se că în perioada 15 mai 2009-10 decembrie 2009, în baza unei înţelegeri cu inculpatul S.C.E.I. (membru în consiliul de administraţie al B.T.), a încheiat un contract de servicii financiare cu S.S.I.F. I.F.B. F. Arad, acordând în acest fel sprijin material inculpatului S. în vederea tranzacţionării în mod repetat şi în baza unei rezoluţii infracţionale unice pe piaţa B.V.B. a titlurilor T.L.V. ale emitentului B.T. şi, în aceeaşi perioadă, a semnat ordinele de tranzacţionare emise în realitate de către inculpat, ordine de plată în alb, precum şi documente justificative solicitate de C.N.V.M., în scopul asigurării unei poziţii dominante asupra cererii şi ofertei acestor titluri, pentru crearea unor condiţii incorecte de tranzacţionare şi în scopul ascunderii identităţii deţinătorului real şi a calităţii acestuia de persoană iniţiată.
Rezultă că inculpata C. a fost acuzată de complicitate la manipularea pieţei de capital, infracţiune ce ar fi fost comisă în calitate de autor de către inculpatul S.C.E.I., în două modalităţi alternative: manipularea pieţei prin tranzacţii sau ordine de tranzacţionare care menţin, prin acţiunea uneia sau mai multor persoane acţionând împreună, preţul unuia sau a mai multor instrumente financiare la un nivel anormal sau artificial; manipularea pieţei prin tranzacţii sau ordine de tranzacţionare care presupun procedee fictive sau orice altă formă de înşelăciune.
Examinând comiterea infracţiunii de manipulare a pieţei de capital de către inculpatul S. cu complicitatea inculpatei C., din perspectiva ultimei modalităţi alternative mai sus menţionate, instanţele au analizat efectuarea de tranzacţii bursiere prin ascunderea identităţii deţinătorului real şi, pe lângă lipsa calităţii de „persoană iniţiată" a inculpatei C., instanţele au reţinut că, în condiţiile în care C.D.M. a dat, încă din luna martie 2009, o procură inculpatului S.C.E.I. în vederea efectuării operaţiunilor pe contul său, nu se poate stabili dincolo de orice îndoială că scopul emiterii M. a fost acela al încălcării obligaţiei de notificare, pentru mai multe argumente: inculpatul S. a acţionat pe contul inculpatei C. şi cu privire la alte titluri decât cele aparţinând B.T., pentru care nu era persoană iniţiată; inculpata C. a avut cont deschis la societatea de investiţii şi înainte de data de 11 februarie 2009, efectuând tranzacţiile tot prin intermediul inculpatului S., fără să se aprecieze necesară notificarea acestor tranzacţii; identitatea deţinătorilor de pachete de acţiuni era şi rămânea nepublică chiar dacă ar fi fost efectuate notificările tranzacţiilor, aşa încât nu putea fi cunoscută de către ceilalţi investitori pe piaţă şi publicului larg decât în situaţia în care deţinerile depăşeau anumite praguri prevăzute de lege, fără ca tranzacţiile în discuţie să fi depăşit pragul minim de 5%.
S-a mai reţinut că evitarea raportării calităţii de persoană iniţiată nu a vizat ascunderea utilizării vreunei informaţii privilegiate şi nici depăşirea pragului de deţinere tară notificare; că inculpatul S. şi-a declarat calitatea de persoană iniţiată („insider") -ca membru al consiliului de administraţie al B.T. în toate contractele de intermediere pe care le-a încheiat în nume propriu sau ca reprezentant legal; că atât conducerea, cât şi brokerii S.S.I.F. I.F.B. F. Arad ştiau că inculpata C. este soacra inculpatului S. dar şi faptul că ordinele şi instrucţiunile pentru efectuarea de tranzacţii bursiere urmau a fi date de către inculpatul S.; că modalitatea de întocmire şi transmitere a împuternicirii dată de inculpata C. nu influenţează valabilitatea acesteia şi nici valabilitatea ordinelor de tranzacţionare, fiind depusă la dosarul său de client cel mai târziu la 23 martie 2009 şi nefiind contestată de către inculpată.
De asemenea, s-a reţinut că ascunderea identităţii titularului real al contului poate constitui o formă de înşelăciune, dar numai în cazul în care s-a produs inducerea în eroare a celorlalţi investitori şi vicierea deciziei de tranzacţionare sau după caz împiedicarea formării pe cale naturală a preţului acţiunilor, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat, deoarece contrapărţile din tranzacţiile efectuate pe piaţa D. nu au reclamat o asemenea inducere în eroare, iar în ce priveşte tranzacţiile efectuate pe piaţa R. - în cadrul căreia se poate vorbi de inducerea în eroare a potenţialilor investitori, tranzacţiile nu ar fi putut să influenţeze procesul decizional al unui investitor raţional, datorită lipsei de semnificaţie a volumelor tranzacţionate (sub 5%) prin raportare la capitalul social al B.T.
Sintetizând, instanţele au reţinut că, în speţă, nu se regăseşte niciuna dintre cele două variante ce ar putea constitui raţiunea ascunderii titularului real al contului: de a crea impresia unei tranzacţionări active a titlului pentru crearea unei impresii false asupra lichidităţii acestuia pentru creşterea interesului pentru titlu sau pentru creşterea preţului; pentru a ascunde atingerea pragurilor de deţinere prevăzute de lege).
În concluzie, instanţele au constatat lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de manipulare a pieţei de capital reţinută în sarcina inculpatului S. şi, pe cale de consecinţă, lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de complicitate la manipularea pieţei de capital reţinută în sarcina inculpatei C., iar suplimentar, în ceea ce o priveşte pe această inculpată, s-a stabilit şi lipsa intenţiei ca formă a laturii subiective, examinată chiar şi în varianta reţinerii în sarcina inculpatului S. a infracţiunii de manipularea pieţei de capital. Această concluzie s-a întemeiat pe evaluarea mijloacelor de probă administrate şi pe interpretarea dispoziţiilor legale, ce nu mai pot fi cenzurate de instanţa de recurs.
Instanţele au mai observat că ascunderea calităţii de persoană iniţiată este strâns legată de deţinerea şi, după caz, utilizarea de informaţii privilegiate, dar cu toate acestea, în sarcina inculpatei Coj ocara nu s-a reţinut nicio formă de participaţie la infracţiunea de utilizare de informaţii privilegiate reţinută în sarcina inculpatului S., ca autor.
Rezultă, aşadar, că reţinerea calităţii de persoană iniţiată a inculpatei C. nu poate, prin ea însăşi, să determine pronunţarea unei soluţii de condamnare, contrară celei atacate, aşa încât nu o poate influenţa, motiv pentru care, nici sub acest aspect nu sunt îndeplinite condiţiile cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Cu ocazia dezbaterilor, ca urmare a solicitării instanţei de recurs, reprezentantul Parchetului a precizat erorile grave de fapt din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., indicând alături de cele două erori la care se face referire expresă în motivele scrise de recurs (mai sus examinate), şi:
- modul în care instanţele au analizat intenţia de a vinde sau de a cumpăra acţiuni T.L.V. pe piaţa de capital de către inculpatul S.C.E.I. după data de 10 decembrie 2009, pe motiv că. nu are susţinere în datele aflate la dosarul cauzei, respectiv documentele depuse de C.N.V.M., din care rezultă că după 10 decembrie 2009 inculpatul S.C.E.I. nu a mai cumpărat şi nici nu a mai vândut, având acelaşi comportament ca şi anterior datei de 15 mai 2009;
- în cazul inculpatei C.D., s-a susţinut că lipsa intenţiei este înlăturată prin aceea că ulterior declanşării activităţii de verificare de către C.N.V.M., a semnat un acord de intermediere cu I.F.B. F. Arad, ceea ce denotă că aceasta cunoştea că ginerele său s-a folosit de calitatea sa, nefiind prima dată când S.C.E.I. vindea sau cumpăra acţiuni în numele inculpatei C. în calitate de persoană iniţiată;
- în ce o priveşte pe inculpata S.M., se invocă faptul că din convorbirile telefonice interceptate în mod legal rezultă că a folosit suma de 12.000.000 lei pentru a investi în titluri de valoare care să aibă o aparenţă legală şi licită, ceea ce denotă faptul că ea cunoştea modul în care soţul său şi mama sa obţinuseră suma în urma vânzării acţiunilor T.L.V.;
- faptul că instanţa de fond a reţinut că inculpatul I.A. a luat cunoştinţă de intenţia B.C. de achiziţionare de acţiuni T.L.V. pe data de 4 decembrie 2009, deşi din probele existente la dosarul cauzei rezultă că şi acest inculpat cunoştea încă din luna octombrie 2009, când i-a fost acordat împrumutul de 1.500.000 euro, că urmează să achiziţioneze acţiuni T.L.V. pentru B.C.;
- cu privire la inculpaţii D.S.D. şi J.R.C. se susţine că, deşi aceştia lucrau în locaţii diferite, prin probele administrate s-a dovedit cooperarea dintre aceştia şi existenţa unei legături între cei doi prin intermediul inculpatului S.C.E.l., cu care amândoi au vorbit anterior sau ulterior primirii ordinului de vânzare sau cumpărare de acţiuni cu simbolul T.L.V., vândute atât pe piaţa D. cât şi pe piaţa R., iar din raportul înaintat de C.N.V.M. reiese că cei doi nu au respectat regulamentele aplicabile pieţei de capital.
Chiar şi cu aceste precizări, se constată că motivele de recurs nu se încadrează în dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. deoarece aspectele evidenţiate nu vizează comiterea unei erori grave de fapt în sensul cazului de casare invocat, ci modalitatea în care instanţele şi-au formulat concluziile în urma interpretării şi aprecierii anamblului probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile.
În speţă, situaţia de fapt a fost stabilită prin aprecierea materialului probator, fără să se evidenţieze vreo denaturare a probelor sau o lipsă de concordanţă cu conţinutul mijoacelor de probă administrate până la momentul soluţionării cauzei la fond sau în apel. O discuţie specială trebuie făcută din perspectiva probelor noi administrate în recurs, care nu influenţează însă constatarea lipsei erorii grave de fapt, prin raportare la materialul probator cunoscut de instanţele de fond şi de apel.
Există şi alte critici invocate în temeiul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., dar care nu se circumscriu de plano dispoziţiilor legale mai sus-menţionate, putând fi însă analizate din perspectiva altor cazuri de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen., deoarece Parchetul a motivat recursul în termenul legal, criticile fiind formulate cu respectarea dispoziţiilor art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Astfel, Parchetul a contestat valoarea probatorie a studiilor independente, susţinând că instanţele au ignorat calitatea lor de înscrisuri extrajudiciare, că acestea au fost întocmite pro causa şi conţin concluzii care puteau fi formulate de către specialişti, în condiţiile în care instanţele nu au dispus efectuarea unei expertize în condiţiile art. 116 şi 119 C. proc. pen. Mai mult, instanţa de apel a respins cererea de efectuare a unei expertize contabile formulată de către Parchet, considerând-o neutilă în raport de întregul material probator.
Nu se poate constata însă nelegalitatea acestor mijloace de probă sau nerespectarea vreunei dispoziţii referitor la administrarea probei, întrucât studiile independente a fost încuviinţate de către instanţă cu valoare de înscrisuri, în concordanţă cu dispoziţiile legale, cererea de probe fiind pusă în discuţie cu respectarea tuturor normelor procedurale. Aceste documente conţin elemente pertinente cauzei şi trebuie observat că, deşi Parchetul le-a negat valoarea probatorie, a manifestat o atitudine contradictorie, deoarece ulterior, a înţeles să invoce în susţinerea recursului şi să solicite instanţei de control judiciar încuviinţarea cu aceeaşi valoare de înscris a unui document similar, respectiv Raportul A.M.
Nu se constată existenţa vreunei nelegalităţi nici în ceea ce priveşte soluţia instanţei de respingere a cererii Parchetului de efectuare a expertizei contabile, nefiind incidente dispoziţiile art. 385 pct. 17 C. proc. pen., deoarece, instanţa de apel a respectat principiul contradictorialităţii şi s-a pronunţat asupra acestei cereri motivat, în conformitate cu dispoziţiile art. 67 C. proc. pen., în vigoare la acel moment (astfel cum reiese din încheierea de şedinţă de la termenul din 8 mai 2012).
De altfel, Parchetul a criticat aprecierea instanţei de apel cu privire la lipsa de utilitate a acestei probe, aspect ce nu poate fi cenzurat de instanţa de recurs nici în temeiul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. dar nici în temeiul art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., acesta din urmă fiind incident doar în situaţia în care instanţa nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale formulate în cauză.
Pe de altă parte, se constată că, invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. în legătură cu infracţiunea de spălare de bani reţinută în sarcina inculpatei S.M., Parchetul a criticat raţionamentul folosit de instanţa de fond şi instanţa de apel pentru a motiva soluţia de achitare, ce denotă grava eroare în care s-au aflat atunci când s-au raportat doar parţial la elementele constitutive ale acestei infracţiuni şi atunci când au procedat la o analiză fragmentată atât a actelor materiale cât şi a metodelor ilicite folosite de către inculpaţi pentru punerea în practică a circuitelor infracţionale. Această afirmaţie a Parchetului este urmată de analiza elementelor constitutive ale infracţiunii de spălare de bani din perspectiva normei interne de incriminare, dar şi a Convenţiei Consiliului Europei adoptată la Varşovia la 16 mai 2005, precum şi de expunerea circuitului financiar (fila 76-79 motive scrise de recurs), finalizându-se cu concluzia că inculpata S.M. împreună cu soţul său S.C.E.I. au avut drept scop ascunderea originii ilicite şi a adevăratei provenienţe a sumei de bani, considerată ca fiind rezultatul săvârşirii de către inculpaţii S. şi C. a infracţiunii de manipulare a pieţei de capital.
În mod evident, şi această critică tinde la reanalizarea materialului probator şi la reevaluarea întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii, ceea ce nu corespunde cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., o atare analiză neputând fi efectuată nici în temeiul art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Motivul de recurs poate fi examinat doar în temeiul art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., din perspectiva corectitudinii schimbării încadrării juridice a faptelor cu privire la infracţiunea de spălare de bani (a se vedea supra, pct. III.B).
Întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor nu poate fi analizată nici în temeiul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 12 teza I C. proc. pen., deoarece aceste dispoziţii se referă exclusiv la situaţia în care s-a dispus condamnarea inculpatului, deşi nu erau întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, pe când Parchetul susţine contrariul, contestând o soluţie de achitare.
2). Examinarea incidenţei art. 385 pct. 18 C. proc. pen. din perspectiva probelor noi administrate în faţa instanţei de recurs. Raportul A.M.
Aşa cum s-a arătat, la solicitarea Parchetului şi a inculpaţilor, înalta Curte a încuviinţat administrarea probei cu înscrisuri, probă în cadrul căreia a fost depus la dosar "Raportul de investigaţie B.C. - Investiţia în B.T., întocmit pentru B.C. a Republicii Cipru, 26 martie 2013, A.M.G.F.D.S., L.L.P." (Raportul A.M.).
Acesta reprezintă unul din cele patru rapoarte ce compun "Raportul de investigaţie a aspectelor specifice ale crizei bancare din Cipru". Aşa cum reiese din Declaraţia preliminară şi din Declaraţia Guvernatorului B.C. a Republicii Cipru (menţionate în partea de început a raportului), investigaţia realizată de A.M. a rezultat din nevoia de a proteja sistemul bancar din Cipru şi de a preveni repetarea crizei C.P.B.. Investigaţia nu a fost extinsă asupra întregului sistem bancar, ci a vizat situaţiile şi acţiunile principalelor două bănci naţionale (B.C. şi C.P.B.) şi ale B.C., pentru a se determina dacă B.C. prezenta probleme care puteau conduce la o soartă similară cu cea a C.P.B.
În acest context, alături de alte teme, din domeniul de investigaţie a făcut parte şi cumpărarea de către B.C. de acţiuni la B.T. în decembrie 2009, Raportul A.M. conţinând constatările şi concluziile formulate sub acest aspect, ceea ce evidenţiază legătura raportului cu cauza penală de faţă.
În conformitate cu disp. art. 38514 C. proc. pen., instanţa de recurs verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, iar cu ocazia judecării recursului, instanţa este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţele de fond şi apel, precum şi atunci când aceste instanţe nu au pronunţat o hotărâre de condamnare.
Drept urmare, în recurs nu se desfăşoară o nouă judecată iar verificarea hotărârilor atacate nu se poate realiza prin administrarea altor probe decât cele mai sus menţionate, însă instanţa de recurs evaluează criticile (inclusiv cele privind existenţa unei erori grave de fapt) şi în temeiul probelor noi administrate în faţa sa.
Cu referire la aceste probe noi, Parchetul şi-a precizat motivele de recurs, depunând la dosar o compilaţie între rechizitoriu şi pasaje din Raportul A.M., dar şi note de şedinţă în care a indicat cu claritate aspectele vizate de eroarea gravă de fapt, cu trimitere la Raportul A.M., precizările scrise fiind susţinute şi cu ocazia dezbaterilor.
În mod evident, aceste critici vizează exclusiv persoanele menţionate în Raportul A.M., şi anume: S.C.E.l., C.H., C.G. şi I.A., fără să-i privească pe inculpaţii S.M., C.D.M., D.S.D. şi J.R.C.
Referitor la inculpatul S.C.E.I., trebuie amintit că, astfel cum s-a stabilit în prezenta decizie la pct. I - "Legea penală aplicabilă şi limitele învestirii instanţei de recurs", calea de atac nu-l vizează, aşa încât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate reanaliza situaţia sa decât în măsura în care se impune pentru lămurirea situaţiei celorlalţi inculpaţi, fără a influenţa soluţia în ce-l priveşte.
Aşa cum rezultă din dezbaterea cererilor de probe ce a avut loc la termenele din 1 aprilie 2014 şi 20 iunie 2014, instanţa de recurs a calificat Raportul A.M. ca fiind un înscris - în conformitate cu dispoziţiile art. 97 rap. la art. 198 C. proc. pen. şi care - potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. pen., are aceeaşi valoare ca şi celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
În cuprinsul Raportului (pe fiecare pagină), se face menţiune expresă că trebuie să fie "citit în coroborare cu Declaraţia de protocol din 26 martie 2013".
Din conţinutul acestei declaraţii ("1. Instrucţiunile privind investigaţia şi M."), rezultă că A.M. a primit solicitarea de a desfăşura o investigaţie prin contractul de angajament încheiat în 21 august 2012 cu B.C. a Republicii Cipru, angajament în care se stipulează că A.M. va oferi servicii de consultanţă şi asistenţă băncii şi guvernatorului B.C. a Republicii Cipru, iar personalul A.M. angajat în investigaţie acţionează în calitate de experţi independenţi, motiv pentru care s-a prevăzut că rapoartele sau recomandările trebuie să fie obiective şi imparţiale.
Cu toate acestea, la fel ca şi celelalte studii independente administrate în cauză până la sesizarea instanţei de recurs, acest document nu are valoarea unei expertize, căci nu a fost întocmit din dispoziţia organelor judiciare şi, date fiind circumstanţele în care a fost întocmit, înalta Curte consideră că nu-şi poate însuşi concluziile formulate de comisia de investigare şi nu le poate avea în vedere la soluţionarea cauzei.
Astfel, în cuprinsul Declaraţiei de protocol sunt expuse limitele investigaţiei, prevăzându-se următoarele:
- echipa de investigaţie nu a putut emite citaţii şi nu i-a putut obliga să participe la audieri pe cei care, în prezent, nu mai lucrează pentru o entitate supravegheată de B.C. a Republicii Cipru, aşa încât investigaţia s-a bazat pe cooperarea voluntară, anumite persoane refuzând să coopereze;
- echipa de investigaţie nu a putut solicita documente şi nu a putut obliga la producerea de date şi înscrisuri de către entităţile şi persoanele care nu se află sub supravegherea B.C. a Ciprului.
Referitor la ştergerea datelor, în cuprinsul Declaraţiei de protocol se precizează că:
- la data de 21 august 2012, B.C. a Ciprului a transmis către B.C. o scrisoare prin care i-a adus la cunoştinţă că a început o investigaţie şi că toate registrele, arhivele şi documentele tipărite sau electronice trebuiau să fie păstrate şi că orice rutină în activitatea de distrugere ori ştergere a documentelor trebuia să fie suspendată;
- datele privind e-mailurile transmise de B.C. echipei de investigaţie par să fie incomplete, iar unii custozi - cheie aveau foarte puţine sau nu aveau date din perioada 2009-2010. Doar în cazuri limitate a fost posibil să se identifice explicaţii pentru lipsurile din datele electronice colectate, care includ ştergerea deliberată a datelor, arhivarea precară ori managementul inadecvat. Nu s-a putut stabili dacă o parte sau toate datele importante absente există în altă parte;
- la data de 8 noiembrie 2012, echipa de investigaţie a primit aprobare scrisă de la B.C. a Ciprului pentru a obţine şi a analiza criminalistic copii ale calculatoarelor angajaţilor. In baza unei examinări iniţiale, tehnicienii criminalişti au identificat programe de ştergere a datelor care nu făceau parte din pachetul de programe standard de la B.C. pe calculatoarele a doi angajaţi, şi anume A.E. şi C.P., iar pe calculatorul acestuia din urmă s-a identificat o ştergere în masă a datelor la 18 octombrie 2012. De asemenea, se constată că unele date au fost şterse după solicitarea de prezervare transmisă la 21 august 2012.
Echipa de investigaţie a evidenţiat şi alte lacune în colectarea datelor, precizând:
- au existat lacune semnificative în privinţa datelor primite de la B.C. referitoare la e-mailurile din perioada 2007-2010, intervalul cheie pentru domeniul investigaţiei. Sistemele de e-mail au fost upgradate în perioada sfârşitul anului 2010 -începutul anului 2011, fără să se realizeze o copie de siguranţă a e-mailurilor anterioare upgradării sistemului informatic;
- anterior anului 2011, la B.C. nu au existat proceduri prin care să se asigure arhivarea de către companie a e-mailurilor de pe calculatoarele angajaţilor şi din acest motiv, arhivele de e-mail nu au fost salvate. Angajaţii au avut de asemenea, libertatea de a muta sau şterge asemenea e-mailuri de pe calculatoarele lor.
În ce priveşte lucrările efectuate în legătură cu achiziţionarea de către B.C. de acţiuni ale B.T., în Declaraţia de protocol se menţionează că:
- s-au efectuat vizite la B.C. în Cipru şi în România pentru a examina diferite înscrisuri şi pentru a obţine copii ale documentelor relevante;
- au fost organizate întâlniri cu actuali şi foşti angajaţi ai B.C. şi au fost luate declaraţii numiţilor Y.K., C.H. şi N.K.;
- au fost organizate întâlniri cu consultanţi externi, inclusiv cu numitul A.B.P. (R. şi Asociaţii, România);
- au fost analizate normele comunitare referitoare la abuzul de piaţă şi reglementarea pieţelor valorilor mobiliare, dar şi Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M. România, precum şi rechizitoriul întocmit de D.I.I.C.O.T. din România la 9 iulie 2010 în Dosarul nr. 191/D/P/2010.
Rezultă, astfel, caracterul incomplet al investigaţiei, datorat imposibilităţii de evaluare a întregii documentaţii relevante şi de intervievare a tuturor persoanelor implicate sau care deţineau informaţii utile, dar şi faptul că, în anumite limite, investigaţia efectuată de experţii independenţi se suprapune celei realizate de organele judiciare din România în prezenta cauză.
Tocmai datorită acestor motive, raportul însuşi este redactat cu prudenţă, exprimarea este precaută, concluziile referitoare la manipularea pieţei şi alte operaţiuni interzise sau suspecte fiind formulate la nivel de suspiciune, cu precizarea că trebuie investigate de organele competente.
În plus, unele din aceste opinii sunt în contradicţie cu concluziile celorlalte studii independente, evidenţiate în hotărârile atacate, aşa încât sunt infirmate de alte mijloace de probă şi nu pot sta la baza constatării unei erori grave de fapt.
Mai mult, se constată că în cuprinsul raportului sunt redate, pe lângă aprecierile proprii ale comisiei, conturate pe baza examinării unor documente ce nu au fost ataşate, şi relatări ale unor persoane care au fost intervievate.
Aceste consemnări nu pot fi luate în considerare, deoarece instanţa de recurs nu poate examina în mod direct toate documentele avute în vedere de experţi, iar audierea persoanelor nu s-a făcut de către organele abilitate, în cadrai unei proceduri judiciare şi, pe cale de consecinţă, nu au valoarea probatorie a declaraţiilor luate în cadrul procesului penal. Pe lângă faptul că este vorba despre funcţionari implicaţi ei înşişi în operaţiunile supuse investigaţiei, se mai observă că unele dintre aceste persoane au fost audiate în mod direct de către organul de urmărire penală şi/sau de către instanţa de fond în cauza de faţă. Este vorba despre inculpaţii C.G. şi I.A. şi martorul N.K. - director general al Grupului pentru managementul riscului şi a pieţelor în cadrai B.C., iar acesta din urmă a dat declaraţii diferite de cele consemnate în raport.
Drept urmare, instanţa de recurs constată că ceea ce poate face obiectul examinării, cu valoare probatorie în cauză, sunt numai informaţiile conţinute de documentele interne ale băncii şi corespondenţa electronică, depuse în anexele raportului (necontestate, de altfel, de către apărare).
Se observă că şi Parchetul a îmbrăţişat aceeaşi opinie, deoarece referirile la elementele noi din Raportul A.M., considerate relevante din perspectiva erorii grave de fapt, vizează informaţiile rezultate din corespondenţa electronică şi documentele întocmite de bancă, ataşate la dosar.
Incontestabil, Raportul A.M. are caracter de noutate, nefiind cunoscut instanţei de fond sau de apel, investigaţia fiind demarată abia la 21 august 2012, raportul fiind întocmit după pronunţarea deciziei instanţei de apel şi depus deabia cu ocazia soluţionării recursului.
Trebuie să se stabilească, însă, în ce măsură acest raport conţine informaţii noi, care nu au fost aduse la cunoştinţa primelor două instanţe, sau pe care instanţa de fond şi de apel nu le-au avut în vedere şi nu le-au analizat. Se impune, aşadar, să se facă diferenţă între noutatea mijlocului de probă (instrumentum) şi proba însăşi (ca element de fapt ce serveşte la aflarea adevărului).
Aspectele noi evidenţiate de către Parchet pe baza Raportului A.M. au vizat patra elemente de fapt cu privire la care s-a invocat existenţa unei erori grave din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., şi anume:
- înţelegerea anterioară dintre părţi privind preluarea acţiunilor T.L.V. B.T.;
- volumul pachetelor de acţiuni ce vor fi achiziţionate precum şi preţul de vânzare a acţiunilor T.L.V. la 2,4 lei/acţiune a fost stabilit anterior;
- D. Ltd. este o societate nerezidentă controlată de C.H.;
- de la început, s-a urmărit preluarea unui procent de până la 20% din capitalul B.T..
În concordanţă cu disp. art. 103 alin. (1) C. proc. pen., aceste constatări întemeiate pe Raportul A.M. nu pot conduce prin ele însele la stabilirea incidenţei cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., ci trebuie evaluate prin raportare la celelalte probe administrate, inclusiv documentele depuse în apărare de către inculpaţi în faţa instanţei de recurs.
Altfel spus, într-o primă etapă, elementele de noutate trebuie raportate la ceea ce instanţa de fond şi instanţa de apel au stabilit în cauză, pentru a putea verifica existenţa unei erori grave de fapt - influenţată în acest caz de imposibilitatea celor două instanţe de a cunoaşte împrejurări de natură a schimba situaţia de fapt stabilită şi, în caz afirmativ, deabia ulterior, într-o a doua etapă, instanţa de recurs ar putea proceda ea însăşi la reevaluarea întregului material probator cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt.
În această primă etapă, instanţa de recurs trebuie să verifice, în concordanţă cu cerinţele art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., nu numai caracterul de noutate al împrejurărilor relevate de probele noi administrate în recurs, ci şi influenţa acestora asupra soluţiei atacate. Eroarea în stabilirea faptelor trebuie să fie atât de gravă încât să aibă drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite, de achitare sau de condamnare. Tocmai de aceea, cenzura instanţei de recurs trebuie să urmărească atenta şi completa verificare a întregului material probator din dosar, pentru ca eroarea de fapt sesizată să nu fie doar aparentă sau ca împrejurarea considerată esenţială lămuririi cauzei să fie nerelevantă.
Din această perspectivă, se constată că instanţa de fond a avut în vedere şi varianta dovedirii faptelor - astfel cum au fost expuse în actul de sesizare - şi a efectuat analiza acestora corespunzător elementelor constitutive ale infracţiunilor, aşa încât, cu excepţia achitării inculpatului C.H. în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunile de manipulare a pieţei de capital şi utilizare de informaţii privilegiate, toate soluţiile se întemeiază pe dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., ca urmare a constatării neîntrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor.
Rezultă, astfel, că soluţia atacată este urmarea unei analize preponderent „în drept" şi nu „în fapt", efectuată de către cele două instanţe.
Drept urmare, chiar pornind de la premisa acceptării în totalitate a elementelor de noutate evidenţiate de către Parchet pe baza Raportului A.M., în urma evaluării coroborate cu celelalte probe administrate instanţa de recurs constată că o eventuală eroare cu privire la stabilirea situaţiei de fapt nu influenţează soluţia pronunţată în cauză.
2.1. Într-adevăr, aspectele evidenţiate în notele de şedinţă depuse la dosar de către Parchet referitor la:
- înţelegerea anterioară dintre părţi privind preluarea acţiunilor B.T.;
- volumul pachetelor de acţiuni ce vor fi achiziţionate, preţul de vânzare-cumpărare a acţiunilor T.L.V., respectiv 2,4 lei/acţiune a fost stabilit anterior;
- împrejurarea că de la început s-a urmărit preluarea unui procent depănă la 20% din capitalul B.T., reprezintă elemente diferite de situaţia de fapt stabilită de instanţe pe baza probelor administrate până la soluţionarea apelului.
Raportul A.M. a furnizat indicii temeinice cu privire la cele trei aspecte mai sus menţionate, invocate de Parchet. Inculpatul C.H. nu a mai contestat aceste împrejurări, iar inculpatul C.G. a învederat unele din aceste aspecte încă de la începutul anchetei penale.
Comparativ cu aspectele ce rezultă din Raportul A.M., se constată că instanţa de fond şi instanţa de apel au reţinut următoarele:
La începutul lunii noiembrie 2009, inculpatul C.G. - director general al B.C. Nicosia Cipru- Sucursala România, i-a cerut inculpatului I.A. să-şi deschidă un cont la o societate de servicii şi investiţii financiare din România pe care să achiziţioneze acţiuni pentru B.C., scopul deschiderii acestui cont de tranzacţionare fiind acela de a testa lichiditatea pieţei de capital din România în ceea ce priveşte o serie de acţiuni ale unor societăţi din domeniul financiar, în principal S.I.F. şi B.T.
Evaluând materialul probator avut la dispoziţie, instanţele au mai reţinut inexistenţa unei înţelegeri prealabile între inculpaţi şi a vreunui angajament între C.H., S.C.E.I. şi B.C. referitoare la decizia de a dobândi o participaţie la capitalul social al B.T.
De asemenea, instanţele au reţinut că intenţia B.C. de a achiziţiona un pachet de până la 10% din acţiunile T.L.V. (aceasta fiind informaţia privilegiată la care s-au referit organele de urmărire penală) nu are un caracter precis şi că această intenţie s-a manifestat abia la 4 decembrie 2009, anterior acţiunile B.T. intrând în aria de preocupare a B.C. din nevoia executării unor garanţii pentru imposibilitatea de plată a unor credite.
S-a mai reţinut că informaţia că B.C. intenţionează să cumpere un pachet de acţiuni T.L.V. era una generică, nefiindprecizat momentul la care urma să se realizeze achiziţia, volumul şi preţul de tranzacţionare.
Cu referire la inculpatul C.G., s-a reţinut că acesta a primit dispoziţia de achiziţie a pachetului de acţiuni din 7 decembrie 2009 cu o noapte înainte, nedeţinând această informaţie anterior, Comitetul executiv al B.C. Nicosia fiind cel care a decis la începutul lunii decembrie achiziţionarea unui pachet de până la 10% din acţiunile B.T..
În final, instanţele au reţinut că nu poate fi acceptată teza potrivit căreia intenţia B.C. de a achiziţiona acţiuni la B.T. a fost dezvăluită de către inculpatul C.G. inculpaţilor S.C.E.I. şi C.H., informaţie care să fi stat la baza tranzacţiilor bursiere din cursul anului 2009 precum şi a tranzacţiilor negociate din 7 decembrie 2009, precum şi faptul că nu se poate stabili o legătură între întâlnirile inculpaţilor din octombrie-noiembrie 2009 şi comportamentul investiţional al inculpatului S.C.E.I., în sensul că acesta ar fi avut la bază deţinerea unor informaţii privilegiate.
Faţă de cele reţinute şi pentru evaluarea influenţei pe care informaţiile cu caracter de noutate furnizate de Raportul A.M. le pot avea asupra soluţiei pronunţată în cauză, trebuie avute în vedere şi următoarele aspecte:
Toate împrejurările invocate de Parchet au fost analizate de către cele două instanţe, făcând obiectul acuzaţiei penale şi fiind redate în rechizitoriu.
Cele două instanţe au avut cunoştinţă de intenţia B.C. de achiziţionare a acţiunilor T.L.V. până aproape de 10% din capitalul social al B.T., această decizie fiind luată în şedinţa Comitetului executiv al grupului B.C. din 4 decembrie 2009, instanţele reţinând în mod corect că o atare decizie nu a fost comunicată niciodată oficialilor B.T. (cum reiese din adresele constante ale băncii şi declaraţiile mai multor martori), împrejurare pe baza căreia instanţele au stabilit că informaţia nu privea emitentul, respectiv B.T., în lipsa unei oferte angajante în acest sens şi pe care B.T. ar fi trebuit să o publice.
De asemenea, instanţele au reţinut că achiziţia acţiunilor T.L.V. de către B.C. a implicat, într-adevăr, o activitate de coordonare, dar nu una infracţională efectuată de inculpaţii din prezenta cauză, ci, legală, realizată de B.C., care a dat dispoziţii inculpaţilor C.G. şi I.A., care îşi desfăşurau activitatea în sucursala sa din România.
Mai mult, instanţele au avut la dispoziţie informaţii complete şi au analizat dobândirea de către B.C. a 9,7068% din acţiunile B.T., expunând în cuprinsul hotărârilor atacate istoricul complet al acestor tranzacţii, ce au făcut, de altfel, şi obiectul acuzaţiei penale.
Deşi nu au reţinut existenţa unei înţelegeri prealabile între inculpaţii S.C. şi C.H. şi B.C. cu privire la achiziţionarea unui pachet de până la 10%, respectiv intenţia B.C. de a achiziţiona peste 10% din capitalul B.T., instanţele au examinat şi această posibilitate şi consecinţele demersului din perspectiva dispoziţiilor legale interne, care obligau la obţinerea avizului B.N.R. dar şi la modificarea actului constitutiv al B.T., în sensul majorării pragului maxim de deţinere.
Mai mult, instanţele au reţinut că între D.F.A. (M.A.) din Nicosia şi reprezentanţii societăţii D. din Cipru au existat negocieri cu privire la transferai titlurilor T.L.V. deţinute de această societate, B.C. efectuând demersuri în vederea contactării altor deţinători de acţiuni la B.T., identificându-1 pe inculpatul S.C.E.I. ca potenţial vânzător de titluri T.L.V.
Instanţa de fond a analizat şi posibilitatea unei acţiuni concertate între inculpaţii S.C. şi C.H., respectiv între aceşti inculpaţi şi angajaţi ai B.C., reţinând că un client ori mandatarul acestuia împreună cu agentul său pentru servicii de investiţii financiare, după caz, clientul şi mandatarul său sau vânzătorul şi cumpărătorul unui anumit simbol nu pot să acţioneze concertat, deoarece aceştia nu pot înfăptui o politică comună în legătură cu un emitent; că inculpatul S. nu putea înfăptui o politică comună în legătură cu B.T. nici cu inculpaţii G.C. şi I.A., care au cumpărat acţiuni T.L.V. potrivit instrucţiunilor primite de la B.C.; că singurii care ar fi putut acţiona în mod concertat erau inculpţii S.C. şi C.H., dar acesta din urmă nu a efectuat tranzacţii cu acţiuni T.L.V. în cursul anului 2009, iar tranzacţia D. din 7 decembrie 2009 aparţine firmei D.
Instanţele au examinat chiar şi varianta în care inculpatul C.H. ar fi vândut la 7 decembrie 2009 acţiunile T.L.V. deţinute de D. Ltd., reţinând că lipseşte elementul material al infracţiunii de manipulare a pieţei de capital deoarece acţiunile D. Ltd. se aflau deja în patrimoniul firmei încă din anul 2007, dar şi alte elemente constitutive: preţul nu putea fi influenţat, căci tranzacţiile sau ordine de tranzacţionare ce i-ar putea fi imputate, din 7 decembrie 2009, au fost pe piaţa D. şi O.L., deci fără vreo influenţă asupra preţului de referinţă al pieţei R. şi nu au dus la înstrăinarea acţiunilor din patrimoniul său, ceea ce nu poate avea ca efect sub nicio formă crearea unei poziţii dominante asupra cererii de instrumente financiare.
În final, instanţele reţin cu caracter de certitudine faptul că B.C. a fost cea care a iniţiat şi coordonat întreaga procedură de achiziţie, cu intenţia ca la momentul în care urma să o notifice ca urmare a depăşirii pragului de 5% să deţină aproape 10% din acţiuni, pentru ca apoi, în funcţie de obţinerea avizului B.N.R. şi de posibilităţile oferite de actul constitutiv al emitentului, să şi depăşească acest prag, ceea ce concordă cu informaţiile furnizate de Raportul A.M.
De asemenea, se constată că instanţele au analizat toate efectele intenţiei puse în aplicare de B.C., de achiziţionare a pachetului de până la 10% din acţiunile T.L.V., dar şi de a-şi majora participaţia până la 20% din capitalul social al B.T., atât din perspectiva condiţiilor ce caracterizează existenţa informaţiilor privilegiate, cât şi din perspectiva impactului semnificativ asupra preţului pe care o atare informaţie ar trebui să îl aibă.
Pe de altă parte, deşi au considerat că nu există nicio probă în acest sens, instanţele au analizat şi ipoteza existenţei unei negocieri directe între părţi a tranzacţiilor cu valori mobiliare, în toate elementele faptice conţinute chiar în acuzaţia penală, respectiv că între S.C.E.I., C.H. şi reprezentanţi ai B.C., s-a stabilit achiziţionarea unui pachet de acţiuni, sens în care inculpatul S.C.E.I. le-a cumpărat de pe piaţă pe contul inculpatei C., comunicând brokerilor de la S.S.I.F. R.C.I. user-ul inculpatului J.R.C. Concluzia instanţelor a fost că principiul negocierii directe între părţi a tranzacţiilor cu valori mobiliare este reglementat de lege şi nu există tranzacţionare pe bază de informaţii privilegiate sau divulgare de informaţii privilegiate.
Instanţele au examinat şi varianta potrivit căreia achiziţiile de acţiuni ale inculpatului S. au avut în vedere tocmai înstrăinarea acţiunilor către B.C. şi că acesta ar fi deţinut o informaţie privilegiată chiar de la început, concluzionând că aflarea intenţiei de cumpărare, a volumului şi preţului titlului în discuţie şi chiar a identităţii contrapărţii cu ocazia negocierii şi încheierii tranzacţiei, nu poate constitui utilizare de informaţii privilegiate, invocând în aces sens pe lângă alte argumente juridice, jurisprudenţa Curţii de Justiţie a U.E., mai precis Hotărârea din 10 mai 2007 - Cauza Georgakis (considerentul 39) prin care s-a statuat că nu constituie o tranzacţionare pe bază de informaţii privilegiate atunci când toţi cocontractanţii deţin aceeaşi informaţie, deoarece se află pe poziţii de egalitate şi informaţia încetează să mai fie privilegiată pentru ei în cadrul executării deciziei adoptate în interiorul grupului. Aceasta întrucât niciuna dintre părţile tranzacţiei nu are posibilitatea de a obţine un avantaj în raport cu ceilalţi, iar tranzacţiile efectuate între membrii grupului pe baza acestei informaţii, nu constituie o exploatare în cunoştinţă de cauză a unei informaţii privilegiate.
Or, aşa cum rezultă din Raportul A.M., inculpaţii S.C.E.I., C.H. şi C.G. împreună cu persoane cu putere de decizie din conducerea B.C., au încheiat un acord detaliat cu privire la tranzacţionarea acţiunilor B.T., stabilind nu doar momentul, volumul şi preţul de tranzacţionare pentru pachetul de până la 10% din capitalul B.T., ci şi modalitatea în care urmau să suporte consecinţele în cazul neefectuării tranzacţiei la preţul stabilit de 2,4 lei/acţiune.
În ce-l priveşte pe inculpatul I.A., contrar celor susţinute de Parchet, dar în acord cu informaţiile furnizate de Raportul A.M., instanţele au reţinut că acesta a primit instrucţiunile de tranzacţionare la sfârşitul lunii octombrie -, începutul lunii noiembrie 2009, şi nu doar la 4 decembrie 2009. De asemenea, s-a reţinut că inculpatul a urmat întocmai instrucţiunile primite de la angajator, instanţele analizând şi varianta desfăşurării de către inculpatul C.G. a unei activităţi infracţionale la care inculpatul I.A. ar fi acţionat în calitate de complice, concluzionând în sensul lipsei laturii subiective deoarece inculpatul I.A. nu ar fi avut cum să aibă reprezentarea că ar fi înlesnit comiterea unei fapte penale, în condiţiile în care a primit instrucţiuni de la oficiali ai B.C. în vederea efectuării de tranzacţii cu fonduri ce fuseseră avansate chiar de bancă.
În cele din urmă, pentru a efectua o deplină examinare a acuzaţiilor penale, instanţele iau în considerare şi ipoteza că inculpaţii C.H. şi S.C.E.I. s-au înţeles cu reprezentanţii B.C., pe care i-au ajutat să achiziţioneze 9,7% din capital al B.T., printr-o tranzacţie negociată, stabilind că nu ar putea constitui manipulare de piaţă sau utilizare de informaţii privilegiate, în conformitate cu preambulul Directivei nr. 2003/6/CE privind abuzul de piaţă. în concluzie, au apreciat că ar fi vorba despre o cedare, respectiv dobândire de instrumente financiare pe baza unei decizii prealabile, similară cu alte operaţiuni în care a fost implicată chiar B.T.
2.2. Chiar şi în situaţia în care s-ar accepta caracterul de noutate al acestor informaţii şi existenţa unei disproporţii între cele reţinute de instanţa de fond şi ceea ce ar putea rezulta în urma reevaluării întregului material probator, nu s-ar putea constata ca fiind îndeplinită cea de-a doua condiţie prevăzută de lege pentru incidenţa cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., şi anume, influenţa asupra soluţiei de achitare pronunţată în cauză, căci, aşa cum s-a arătat, instanţa a examinat în mod detaliat întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor şi (cu excepţia inculpatului C.H. a cărei situaţie va fi analizată separat) a dispus achitarea inculpaţilor în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Sintetizând, motivele soluţiilor de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., neinfluenţate de informaţiile din Raportul A.M. şi care vizează exclusiv informaţia referitoare la intenţia B.C. de a achiziţiona un pachet de până la 10%, respectiv de peste 10% din acţiunile B.T., sunt următoarele:
Cu privire la infracţiunea de dezvăluire de informaţii privilegiate imputată inculpatului C.G. şi de utilizare de informaţii privilegiate reţinută în sarcina inculpaţilor S.C.E.I., C.H. şi C.G., respectiv infracţiunea de complicitate la utilizare de informaţii privilegiate imputată inculpatului I.A., instanţele au stabilit că nu se poate reţine existenţa unei informaţii privilegiate, înţeleasă ca şi situaţie premisă, deoarece informaţia nu se referă direct sau indirect la emitent şi la instrumentele emise de emitent şi nu a avut un impact semnificativ asupra preţului.
Suplimentar, referitor la inculpatul I.A., s-a reţinut că fapta nu întruneşte elementele constitutive, deoarece complicitatea presupune comiterea de către autor a unor fapte cu caracter penal (condiţie neîndeplinită pentru că în sarcina inculpatului C.G. nu se poate reţine infracţiunea de utilizare de informaţii privilegiate), iar pe de altă parte, s-a reţinut că inculpatul I.A. a acţionat ca urmare a instrucţiunilor specifice primite din partea conducerii executive a B.C., care a şi finanţat toate operaţiunile, motive pentru care s-a stabilit că nu este îndeplinită nici condiţia referitoare la latura subiectivă, întrucât inculpatul I.A. nu ar fi avut cum să aibă reprezentarea că ar înlesni o faptă ilicită.
Cu privire la infracţiunea de manipulare a pieţei de capital reţinută în sarcina inculpaţilor S.C.E.I., C.H. şi C.G., respectiv complicitate la manipularea pieţei de capital reţinută în sarcina inculpatului I.A., instanţele au reţinut lipsa elementelor constitutive în ceea ce priveşte elementul material şi urmarea imediată, pe motiv că doar preţul unei acţiuni pe piaţa R. poate fi supus unei activităţi de manipulare prin efectuarea de tranzacţii ori prin introducerea unor ordine de tranzacţionare care urmăresc denatura modului de formare a preţului, în timp ce, în principiu, este exclusă aplicarea normelor juridice ce sancţionează abuzul de piaţă în cazul tranzacţiilor efectuate pe piaţa D., deoarece preţul înregistrat pe piaţa D. nu este luat în considerare la întocmirea statisticilor zilnice de preţ şi nu influenţează preţul din piaţa principală R.
Referitor la tranzacţiile din 7 decembrie 2009, instanţele au reţinut că, fiind încheiate pe piaţa D. şi O.L. (ceea ce concordă cu informaţiile furnizate de Raportul A.M.), nu pot constitui element material al infracţiunii de manipulare pe piaţă şi pentru că preţul tranzacţiei a fost unul negociat de către iniţiator şi contraparte, în limitele permise de lege, potrivit înţelegerii dintre părţi, fiind determinat de preţul de referinţă de pe piaţa principală R., la stabilirea căruia nu este luat însă în calcul.
Pe de altă parte, s-a reţinut că acţiunile inculpatului S. nu au fost de natură să menţină preţul unuia sau al mai multor instrumente financiare la un nivel anormal ori artificial, că tranzacţiile sau ordinele de tranzacţionare nu au presupus procedee fictive sau orice altă formă de înşelăciune, inculpatul neacţionând în mod concertat pentru a-şi asigura o poziţie dominantă asupra cererii de instrumente financiare, cu consecinţa fixării preţului de vânzare sau cumpărare sau crearea altor condiţii incorecte de tranzacţionare.
În acelaşi sens, prin hotărârile atacate s-a stabilit că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de manipulare a pieţei de capital nici în modalitatea inducerii în eroare sau a unei alte forme de înşelăciune, prin ascunderea identităţii titularului real al contului, deoarece, în cazul tranzacţiilor D., contrapartea nu s-a plâns cu privire la inducerea în eroare şi la faptul că nu ar fi încheiat tranzacţia, iar în cazul pieţei R., datorită lipsei de semnificaţie a volumelor tranzacţionate, prin raportare la capitalul social, aceasta nu ar fi avut cum să influenţeze procesul decizional al investitorului.
În plus, s-a reţinut că nu a fost vorba de tranzacţii care să nu conducă la schimbarea efectivă a proprietarului, ca formă de manipulare a pieţei, ci s-a urmărit transferul titlurilor T.L.V. în patrimoniul B.C., care iniţiase şi finanţase întreaga operaţiune şi nu s-au constatat schimbări de poziţie ale B.C., care a continuat să cumpere, neschimbându-şi poziţia din cumpărător în vânzător şi nu s-au înregistrat modificări semnificative ale preţului titlurilor T.L.V.
Alte aspecte relevante ce rezultă din Raportul A.M., ce se cuvin a fi menţionate în contextul argumentelor expuse de cele două instanţe pentru pronunţarea soluţiei de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., sunt următoarele:
- Aşa cum reiese din angajamentul de exclusivitate din 12 octombrie 2009, ca şi din formele revizuite ale aşa-zisului Proiect Beatrice, în special cea din 28 noiembrie 2009, negocierea directă dintre inculpatul S. şi B.C. a avut în vedere un preţ ţintă de 2,4 lei/acţiune, acordurile făcând referire însă la încheierea tranzacţiei la preţul pieţei, stabilindu-se în acest sens şi clauze exprese în legătură cu persoanele care vor suporta consecinţele efectuării tranzacţiei la un alt preţ decât cel stabilit, şi anume: B.C. în cazul în care preţul raportat va fi mai mare de 2,4 lei/acţiune, S.C.E.I. în cazul în care preţul va fi mai mic;
- Raportul A.M. evidenţiază o altă situaţie decât cea susţinută iniţial de către Parchet - respectiv că inculpaţii S. şi C. au obţinut informaţia referitoare la intenţia B.C. de a achiziţiona acţiuni T.L.V. de până la 10% încă din cursul anului 2008, în calitatea lor de membru, respectiv preşedinte al Consiliului de Administraţie la B.T.. Dimpotrivă, din raport reiese că interesul B.C. de a achiziţiona acţiuni T.L.V. s-a manifestat în luna iunie şi apoi în lunile iulie-august 2009, dar în alte condiţii decât demersurile pe care aceeaşi bancă le efectuase în aprilie 2009, ca potenţial investitor (când a accesat baza de date virtuală constituită de B.T. în procedura de consultanţă). Această intenţie nu avea legătură cu calitatea celor doi inculpaţi de preşedinte, respectiv membru în Consiliul de Administraţie al B.T., căci începerea negocierilor de încheiere a acordului de preluare a acţiunilor T.L.V. a fost determinată de dificultăţile financiare ale firmelor din „Grupul C.", debitoare ale B.C., pe fondul discuţiilor referitoare la suplimentarea garanţiilor, refinanţare - şi acordare de către B.C. a unui împrumut suplimentar;
- scopul încheierii acordurilor nu a vizat, aşadar, piaţa de capital şi nici eventuala prejudiciere a acesteia,- ci, pe de o parte, rezolvarea problemelor financiare ale firmelor controlate de inculpatul H.C., iar pe de altă parte, dobândirea de către B.C. a unui pachet de acţiuni T.L.V., iar în ceea ce-l priveşte pe inculpatul S., obţinerea unui profit în urma tranzacţionării acestor acţiuni;
- în egală măsură, din raport reiese că încheierea acordurilor a avut loc în timp, prin negocieri directe între inculpaţii S. şi C. cu înalţi oficiali ai B.C., ceea ce contrazice afirmaţia Parchetului în sensul că inculpatul C.G. a fost cel care a deţinut iniţial informaţia, considerată privilegiată, pe care apoi ar fi dezvăluit-o celorlalţi inculpaţi;
2.3. Ultimul element de noutate ce ar rezulta din Raportul A.M., astfel cum a fost expus de către Parchet, este faptul că D. Ltd. este o societate nerezidentă controlată de către inculpatul C.H.
În susţinerea elementului de noutate, Parchetul invocă mai multe documente (memorandumuri din 6 august 2009, din 25 septembrie 2009 şi 10 martie 2010, acordul privind proiectul Beatrice, corespondenţă electronică purtată de persoane din conducerea B.C. şi un raport întocmit de Serviciul de control intern al B.C.) din care rezultă că D. Ltd. face parte dintr-un grup de societăţi comerciale denumite generic „Grupul C.", grup controlat de către inculpatul C.H.
Inculpatul C. a negat în mod constant implicarea sa în activitatea firmei D. Ltd. după data de 30 octombrie 2009, când a cedat părţile sociale numitului R.O., susţinând că la data de 7 decembrie 2009, când a avut loc tranzacţia referitoare la 8.918.671 titluri T.L.V. vândute de D. Ltd. către B.C., el nu mai avea nicio putere de decizie în respectiva societate.
Susţinerile inculpatului sunt confirmate atât de probele administrate până la soluţionarea apelului (declaraţii de martori, declaraţii de inculpaţi, documentele depuse la dosar la soluţionarea cauzei la fond şi în apel), dar şi de înscrisurile noi depuse la instanţa de recurs, din care rezultă că după data de 30 octombrie 2009 inculpatul H.C. nu a mai avut nicio calitate în cadrul D. Ltd. (aspect consemnat şi în Raportul A.M.) şi că vânzarea acţiunilor către B.C. la 7 decembrie 2009 a fost realizată de Consiliul director al companiei D., în temeiul instrucţiunilor primite de la numitul R.O., ordinul de tranzacţionare fiind transmis de numitul P.C., reprezentant legal al D. Ltd.
Pe de altă parte, din documentele invocate de către Parchet rezultă indicii temeinice cu privire la implicarea inculpatului C.H. în toate negocierile desfăşurate cu B.C. pentru achiziţionarea de acţiuni T.L.V., întrucât una din componentele înţelegerii îi profita, fiind vorba despre preluarea de către B.C. a unor credite neperformante acordate mai multor companii în care inculpatul deţinea calitatea de acţionar sau cu privire la care avea anumite interese şi refinanţarea acestor împrumuturi. Mai mult, demararea înţelegerii cu B.C. a avut loc în luna august 2009, iar la 12 octombrie 2009, H.C. a semnat un acord de exclusivitate în care erau detaliate condiţiile tranzacţiei ce implica vânzarea de acţiuni de către D. Ltd., după care, la 30 octombrie 2009, inculpatul C.H. a cedat părţile sociale ale D. Ltd. continuând şi ulterior acestei date să se implice în procesul de negociere cu B.C., chiar şi la data de 28 noiembrie 2009, când s-a întocmit varianta revizuită a acordului privind proiectul B., în care se stabileau detaliile tranzacţiei, respectiv cantitatea şi preţul acţiunilor pe care D. Ltd. urma să le vândă către B.C.
Instanţa de fond şi instanţa de apel au reţinut că în perioada 1 februarie 2008 - 30 octombrie 2009, compania D. Ltd. s-a aflat în proprietatea inculpatului H.C., dar acesta nu a efectuat nicio tranzacţie cu acţiuni T.L.V., iar începând cu data de 30 octombrie 2009 nu a mai fost proprietarul firmei, această calitate fiind deţinută de numitul R.O., persoană ce a gestionat efectuarea tranzacţiei din 7 decembrie 2009, fără să se fi dovedit o legătură între inculpat şi societatea D. Ltd. pentru perioada ulterioară lunii octombrie 2009.
Rezultă, aşadar, că influenţa şi controlul exercitat de inculpatul H.C. asupra companiei D. Ltd. au făcut obiectul acuzaţiei penale şi constituie un element de fapt analizat de instanţa de fond şi de apel în urma evaluării materialului probator avut la dispoziţie.
Chiar acceptând caracterul de noutate al informaţiilor furnizate de Raportul A.M., în sensul că, deşi nu mai era proprietarul companiei D. Ltd., inculpatul H.C. controla această companie, alături de alte societăţi comerciale denumite de B.C. „Grupul C.", o atare informaţie nu influenţează soluţia pronunţată în cauză.
Astfel, inculpatul C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de manipulare a pieţei de capital, reţinându-se în sarcina acestuia că în perioada 2008-2009 a aflat informaţii privilegiate referitoare la intenţia B.C. P.C. Ltd, Nicosia, Cipru de a achiziţiona un pachet semnificativ de acţiuni emise de B.T., tranzacţionate la Bursa de Valori Bucureşti cu simbolul T.L.V., iar ulterior, în data de 7 decembrie 2009, folosind informaţia privilegiată, a vândut în cadrai a două tranzacţii, prin intermediul societăţii off-shore D. Ltd. (controlată de inculpat) un număr total de 8.918.6671 titluri T.L.V. în valoare totală de 21.404.762,52 lei cumpărătorului B.C.
Instanţa de fond şi de apel au stabilit că nu există nicio probă în sensul că inculpatul H.C. a transmis instrucţiuni pentru efectuarea tranzacţiei din 7 decembrie 2009 sau că ar fi încasat vreo sumă de bani din preţul obţinut prin vânzarea acţiunilor, motiv pentru care au dispus achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., pe motiv că nu a comis fapta reţinută în sarcina sa.
Aceste împrejurări nu sunt contrazise de Raportul A.M., nici chiar de documentele la care Parchetul face referire în mod direct, raportul furnizând indicii numai în ceea ce priveşte controlul exercitat de inculpatul C. asupra grupului de firme denumit „Grupul C." în care era inclusă şi compania D. Ltd., fără să ofere informaţii concludente în legătură cu acţiunile concrete ale inculpatului H.C. referitor la tranzacţia din 7 decembrie 2009, care nu putea fi efectuată din dispoziţia directă a inculpatului H.C., ci numai de către reprezentanţii legali ai D. Ltd.
Ceea ce reiese din documentele ataşate Raportului A.M. este implicarea inculpatului C., şi după data de 30 octombrie 2009, în continuarea negocierilor cu B.C., inclusiv în ce priveşte tranzacţiile efectuate de D. Ltd. la data de 7 decembrie 2009.
Însă, aşa cum s-a evidenţiat la pct. 2.7 şi 2.2 de mai sus, instanţele de fond şi de apel au evaluat şi situaţia în care s-ar fi dovedit că inculpatul H.C. ar fi transmis instrucţiuni pentru efectuarea tranzacţiei din 7 decembrie 2009 şi ar fi beneficiat de pe urma acestei tranzacţii şi au stabilit că şi într-o atare situaţie, se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru lipsa elementelor constitutive ale infracţiunilor, o atare soluţie nefiind influenţată de constatarea controlului exercitat de inculpat asupra D. Ltd.
Drept urmare, Raportul A.M. - probă cu caracter de noutate administrată în recurs, nu evidenţiază aspecte care să justifice constatarea unei erori grave de fapt care să fi influenţat soluţia pronunţată în cauză, motiv pentru care nu este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., aşa încât instanţa de recurs nu are posibilitatea legală de a reevalua materialul probator cu consecinţa stabilirii unei alte situafi de fapt şf "de"a" reexamina întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor din punct de vedere obiectiv şi subiectiv.
Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge ca nefondat, recursul declarat de Parchet.
Conform art. 275 alin. (3) şi (6) C. proc. pen. în vigoare (de imediată aplicare în lipsa unor dispoziţii tranzitorii), cheltuielile judiciare determinate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului, inclusiv onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, până la prezentarea apărătorilor aleşi, care se avansează din fondul Ministerului Justiţiei, ca şi onorariul interpretului de limba engleză, care se va avansa din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală împotriva Deciziei penale nr. 194 din 27 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Cheltuielile judiciare determinate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 100 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba engleză se avansează din fondul Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 2 iulie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2143/2014. Penal. Alte cereri privind judecata... | ICCJ. Decizia nr. 2481/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
