ICCJ. Decizia nr. 2516/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.), lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.), lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2516/2014

Dosar nr. 4109/110/2011

Şedinţa publică din 10 septembrie 2014

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 86/D/14 martie 2013 a Tribunalului Bacău s-a dispus:

Au fost respinse cererile formulate de inculpaţii I.M. şi A.E. de schimbare a încadrării juridice a faptei de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. f) C. pen.

I. A fost condamnat inculpatul I.M. pentru săvârşirea infracţiunii de:

- tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. f) C. pen. la pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.;

- lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) C. pen. la pedeapsa de 9 ani închisoare;

-lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) C. pen. la pedeapsa de 9 ani închisoare;

- lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 1 an. închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi b C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului I.M. în pedeapsa cea mea grea, inculpatul având de executat 10 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive de la data de 18 decembrie 2010 la 12 iunie 2011.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul I.M. în vederea obţinerii şi stocării în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

II. A fost condamnat inculpatul A.E. pentru săvârşirea infracţiunii de:

- tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. f) C. pen. la pedeapsa de 9 ani închisoare şi 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.;

- lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) C. pen. la pedeapsa de 8 ani închisoare;

- lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi b) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului I.M. în pedeapsa cea mea grea, inculpatul având de executat 9 ani închisoare şi 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive de la data de 18 decembrie 2010 la 12 iunie 2011.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A.E. în vederea obţinerii şi stocării în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

III. În baza art. 264 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.M.I. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 86² C. pen. s-a stabilit termen de încercare 6 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

S-a dispus încredinţarea supravegherii inculpatului S.M.I., pe durata termenului de încercare, Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău şi a fost obligat inculpatul să se supună măsurilor prevăzute de art. 86³ alin. (1) C. pen. şi anume:

- să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii cu privire la mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 86³ alin. (3) C. pen. s-a impus inculpatului, pe durata termenului de încercare, respectarea următoarelor obligaţii:

- să nu intre în legătură cu părţile vătămate C.A. şi Ş.S. şi nici cu inculpaţii I.M., A.E. şi C.I.Ş.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii din data de 23 decembrie 2010.

IV. În baza art. 264 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.I.Ş. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale şi a pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. s-a luat act că Serviciul de Ambulanţă Judeţean Bacău nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 C. civ. şi art. 1003 C. civ. şi art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 modificată au fost obligaţi inculpaţii I.M. şi A.E., în solidar, la plata sumei de 2699,25 lei către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău.

În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 C. civ. şi art. 1003 C. civ. şi art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 modificată au fost obligaţi inculpaţii I.M. şi A.E., în solidar, la plata sumei de 512,76 lei către partea civilă Spitalul Municipal Oneşti.

În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 C. civ. şi art. 1003 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii I.M. şi A.E., în solidar, la plata sumei de 125.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă C.A.

În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul I.M. la plata sumei de 20.000 euro echivalent în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, către partea civilă Ş.S.

S-a luat act că partea vătămată Ş.S. nu a formulat acţiune civilă împotriva inculpatului A.E.

În baza art. 109 C. proc. pen. s-a dispus păstrarea mijloacelor de probă consemnate în procesele-verbale de la dosar instanţă, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

S-a luat act că inculpaţii I.M., A.E. şi C.I.Ş. au fost asistaţi de apărători aleşi, iar inculpatul S.M.I. a fost asistat de apărător desemnat din oficiu.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, după cum urmează:

- inculpatul I.M. - 5.000 lei;

- inculpatul A.E. - 4.500 lei;

- inculpatul S.M.I. - 3.000 lei;

- inculpatul C.I.Ş. - 2.500 lei.

În baza art. 193 alineat ultim C. proc. pen. au fost respinse cererile formulate de apărătorii părţilor vătămate - civile de obligare a inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare.

În baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen. au fost admise cererile formulate de av. A.C., av. M.R., av. R.L., av. P.G.I. şi av. C.F., martorii P.P. şi M.S.Ş. de scutire de la plata amenzii judiciare aplicare fiecăruia prin încheierea de şedinţă din data de 21 iunie 2012 şi în consecinţă s-a dispus exonerarea acestora de la plata amenzii în cuantum de 2.000 lei în cazul avocaţilor, respectiv 100 lei în cazul martorilor.

În baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen. au fost respinse cererile formulate de av. A.C. de scutire de la plata amenzilor judiciare aplicate prin încheierile de şedinţă din datele de 24 aprilie 2012 şi 08 iunie 2012.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 648/P/2010 din 10 august 2011 înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 4109/110/2011 s-a dispus:

I. Trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1) I.M., fiul lui V. şi M., născut în com. Helegiu, jud. Bacău, domiciliat în mun. Oneşti, str. I., jud. Bacău, cetăţean român, studii postuniversitare, stagiul militar nesatisfăcut, director firmă privată, căsătorit, fără copii minori, cu antecedente penale dar reabilitat de drept;

2) A.E., fiul lui F. şi C., născut în mun. Mangalia, jud. Constanţa, domiciliat în com. Limanu, sat 2 Mai, jud. Constanţa, cetăţean român, studii 12 clase, stagiul militar satisfăcut, fără ocupaţie, necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale; ambii pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor calificat, pentru comiterea a două infracţiuni de lipsire libertate în mod ilegal şi pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, fapte prevăzute de: art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. f) C. pen., art. 189 alin. (1), (2) C. pen. art. 189 alin. (1), (2) C. pen. şi respectiv art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a), b) C. pen., constând în aceea că în ziua de 17 decembrie 2010, în timp ce se aflau la complexul "S." din mun. Oneşti, împreună, cei doi inculpaţi, le-au lipsit în mod ilegal de libertate timp de mai multe ore (intervalul orar aproximativ 12:00 - 15:00) pe persoanele vătămate C.A. şi Ş.S., le-au aplicat mai multe lovituri cu mijloace contondente, cu o sticlă şi un foarfec şi le-au forţat să consume un volum de aproape 2 l de whisky, intenţionând să o ucidă pe prima dintre ele, toate acestea în legătură cu îndatoririle de serviciu ale celor două victime;

3) S.M.I., fiul lui I. şi E., născut în mun. Oneşti, jud. Bacău, domiciliat în com. Caşin, sat. Curiţa, jud. Bacău, nr. 39, cetăţean român, studii liceale, stagiul militar satisfăcut, fără ocupaţie, căsătorit, fără copii, cu antecedente penale dar reabilitate de drept, pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în noaptea de 17/18 decembrie 2010, acesta a sustras mediul de stocare a informaţiilor tip hard-disk, care conţinea înregistrarea imaginilor surprinse de camerele de supraveghere ale complexului, din aparatura tehnică de la parter, pentru a oferi astfel ajutor celorlalţi doi inculpaţi de mai sus, în îngreunarea şi chiar zădărnicirea urmăririi penale;

II. Punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului:

4) C.I.Ş., fiul lui A. şi R., născut în mun. Oneşti, jud. Bacău, cu acelaşi domiciliu, str. R., cetăţean român, studii liceale, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupaţie, căsătorit, fără copii, fără antecedente penale dar reabilitate de drept, pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în data de 17 decembrie 2010, acesta a şters imaginile înregistrate de camerele de supraveghere ale complexului şi a acordat ajutor inculpaţilor I.M. şi A.E. să şteargă urmele infracţiunii, să îndepărteze şi să ascundă obiectele purtătoare de urme, să transporte şi să schimbe de haine persoanele vătămate, pentru a oferi astfel ajutor celor doi inculpaţi, în îngreunarea şi chiar zădărnicirea urmăririi penale.

În cursul cercetării judecătoreşti în conformitate cu dispoziţiile art. 323 C. proc. pen. şi art. 69 - 74 C. proc. pen. au fost audiaţi inculpaţii I.M. şi A.E., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.

Inculpaţii C.I.Ş. şi S.M.I. s-au prevalat de dreptul la tăcere invocând dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Analizând întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti instanţa a reţinut următoarele:

La data de 17 decembrie 2010, ora 15.00, organele de poliţie au fost sesizate de către personalul de serviciu din cadrul Spitalului Municipal Oneşti despre faptul că a fost adusă o persoană în stare de comă, cu diagnosticele de "TCC, plagă occipitală, comă gradul IV", stabilindu-se că persoana se numeşte C.A., din mun. Oneşti.

Ulterior, prin plângeri prealabile depuse la data de 17 decembrie 2010 şi respectiv 18 decembrie 2010, persoanele vătămate Ş.S. şi C.A. au solicitat tragerea la răspundere penală a numiţilor I.M. şi A.E., care, în ziua de 17 decembrie 2010, i-au chemat la locul de muncă, aflat în administrarea primului dintre inculpaţi, unde i-au obligat să consume whisky şi le-au aplicat numeroase lovituri cu pumnii şi cu picioarele, producându-le leziuni corporale ce au necesitat îngrijiri de specialitate.

Urmare a probatoriului administrat în cauză s-a constatat existenţa următoarei situaţii de fapt:

Persoanele vătămate C.A. şi Ş.S. lucrau la data comiterii faptelor ca pizzer şi respectiv bucătar-şef la complexul comercial "S." din mun. Oneşti, administrat în fapt de către inculpatul I.M.

Din declaraţia inculpatului C.I.Ş., care lucra fără forme legale în cadrul SC E. SRL, ca şef al complexului S. la data de 17 decembrie 2010 a rezultat că "această societate este pe numele soţiei lui I.M., care este şeful meu, acesta are un prieten pe numele de A.E. pe care l-am cunoscut în luna iulie 2010, însă de administrarea treburilor împreună cu şeful meu se ocupa numai de aproximativ 2 luni de zile. Nu pot să spun ce calitate are în cadrul firmei această persoană, am observat însă că acesta oferă mereu sugestii, care îi sunt respectate."

În ziua de 16 decembrie 2010, fiind de serviciu, cele două persoane vătămate au consumat câte două sticle de vin din depozitul de vinuri aflat în bucătăria complexului comercial, fără să achite contravaloarea acestora, fapt pentru care a doua zi, cei doi au fost invitaţi la sediu de către inculpatul I.M., pentru a-i oferi explicaţii, deşi nu erau de serviciu.

În jurul orei 13.00 din ziua de 17 decembrie 2010, cele două persoane vătămate s-au prezentat la complex, unde au fost confruntate şi cu ospătăriţa care a fost de serviciu pe schimbul lor cu o zi anterioară - martorul P.R.M.

Toţi cei trei angajaţi au fost conduşi într-un birou (contabilitate), pe a cărui uşă era înscris "Proceduri reci", de la primul etaj, unde după ce li s-au cerut scurte explicaţii, ospătăriţa a fost invitată să plece, iar celor două persoane vătămate nu li s-a mai permis să părăsească biroul timp de câteva ore, respectiv până prin jurul orelor 15.30 - 16.00.

În acest interval de timp, inculpatul I.M. le-a obligat pe cele două persoane vătămate să se aşeze pe canapeaua din birou şi nu le-a mai lăsat să se ridice. Împreună apoi cu coinculpatul A.E., cei doi inculpaţi au început să le aplice numeroase lovituri cu pumnii şi cu picioarele ambelor persoane vătămate, în special în zona feţei şi a capului, pe fondul suspiciunii că acestea îl fură pe patron.

La un moment dat, inculpatul I.M. i-a solicitat unui alt angajat (inculpatul C.I.Ş.) să îi aducă o sticlă cu whisky şi două pahare, în care le-a turnat băutură şi din care le-a forţat pe cele două persoane vătămate să consume până la comă alcoolică.

Cei doi inculpaţi nu le-au mai permis persoanelor vătămate să părăsească biroul, iar inculpatul I.M. le-a şi lovit în cap şi cu fundul sticlei de whisky, precum şi cu un foarfece.

Mai înainte de a se goli conţinutul sticlei de whisky, acelaşi inculpat, I.M., l-a trimis pe acelaşi angajat, inculpatul C.I.Ş. să-i mai aducă încă o sticlă de whisky, de acelaşi fel şi acelaşi volum, respectiv marca "J.B." de un litru.

Ulterior inculpatul I.M., cu sprijinul nemijlocit şi al inculpatului A.E., le-a obligat pe cele două persoane vătămate să consume şi din cea de-a doua sticlă, cu aceleaşi două pahare, pentru a putea motiva ulterior faptul că cele două părţi vătămate ar fi fost în stare de ebrietate şi că pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice s-ar fi luat la bătaie între ele şi s-ar fi lovit reciproc, deşi din probatoriile administrate şi chiar şi din declaraţiile inculpatului I.M. a reieşit că părţile vătămate erau foarte bune prietene între ele şi nu aveau motive de dispută.

Ambii inculpaţi au continuat să le aplice persoanelor vătămate lovituri cu pumnii, cu picioarele şi cu sticla (cu fundul) până ce C.A. a rămas fără reacţie, împrejurare în care s-au speriat, fapt pentru care inculpatul I.M. a chemat alţi doi angajaţi şi le-a solicitat să o transporte la spital pe această persoană vătămată.

Au fost considerate ca relevante declaraţiile inculpatului C.I.Ş. care a asistat parţial la scena petrecută în biroul "Proceduri reci".

Persoana vătămată C.A. a fost transportată cu un autoturism privat la Spitalul Mun. Oneşti, unde unul dintre însoţitori a declarat compartimentului primiri-urgenţe, o altă situaţie (precum că victima ar fi fost găsită în stradă, încercând a induce ideea unui accident rutier sau de o altă natură) şi au indicat un alt număr al maşinii cu care o transportaseră.

Personalul medical de serviciu, constatând starea gravă în care se afla victima, a dispus trimiterea ei de urgenţă la Spitalul Jud. de Urgenţă Bacău, unde a rămas internată cu diagnosticele de "Policontuzii, T.C.C., stare de ebrietate, fractură de bază de craniu etaj mijlociu".

Ulterior, cei doi inculpaţi în discuţie, cu ajutorul mai multor angajaţi, pe care i-au determinat la aceasta, au încercat să înlăture urmele infracţiunii. Au luat măsuri de curăţare a biroului, au înlăturat canapeaua murdară de sânge, au şters sângele de pe perete şi de pe jos, au înlăturat ambele sticle de whisky şi cele două pahare şi l-au schimbat de cămaşă pe Ş.S., îmbrăcându-l cu una nouă, cumpărată din oraş, activităţi la care au beneficiat de ajutorul substanţial al inculpatului C.I.Ş., deşi acesta cunoştea pe deplin împrejurările comiterii faptelor şi urmarea acestora.

Inculpaţii I.M. şi A.E. şi, în special, primul dintre ei, a motivat în faţa celorlalţi angajaţi şi pentru a determina implicarea lor activă în a curăţa biroul "Proceduri reci" că persoanele vătămate s-au îmbătat, s-au lovit reciproc şi că efectuarea curăţeniei este necesară de îndată.

Dacă celorlalţi participanţi le-a profitat o atare situaţie, inculpatul C.I.Ş. nu a putut beneficia de aceasta, chiar dacă şi el se afla la comanda inculpatului I.M., întrucât el a asistat la întreaga scenă a conflictului şi cunoştea realitatea celor întâmplate, neputând avea niciun dubiu cu privire la caracterul infracţional al activităţilor celor doi inculpaţi asupra persoanelor vătămate.

Cu toate acestea, inculpatul C.I.Ş. a trimis-o pe martora M.R. în oraş împreună cu un şofer de la firmă, să cumpere cămaşă, pentru a fi schimbată persoana vătămată Ş.S.

De asemenea, acelaşi inculpat avea cunoştinţă despre locul în care a fost ascunsă canapeaua ce prezenta urme ale infracţiunii, găsită ulterior doar ca urmare a intensificării căutărilor de către organele de urmărire penală.

Complexul "S." se află amplasat în mun. Oneşti, pe str. I. Acesta se află în administrarea de fapt a inculpatului I.M., care l-a numit responsabil pentru desfăşurarea activităţilor de restaurant, bar, pizzerie şi club pe inculpatul C.I.Ş.

Complexul comercial în discuţie era dotat cu un sistem de supraveghere video, sistem care includea în aparatura sa şi un suport de stocare a informaţiilor, de tipul hard-disck, care nu a putut fi ridicat cu ocazia primei cercetări la faţa locului, dată fiind necesitatea efectuării unor activităţi cu caracter imediat, care nu sufereau amânare, dar şi necesitatea unui sprijin tehnic specializat.

Cu ocazia cercetării la faţa locului, în imediata apropiere a aparaturii de stocare a informaţiilor video ale complexului, a fost identificat inculpatul S.M.I., care nu-şi justifica prezenţa în acel loc, întrucât nu era angajat nici măcar în fapt al complexului, iar explicaţia oferită pentru moment a fost cu totul alta decât cea furnizată ulterior, în cursul cercetărilor.

Acest inculpat era soţul martorei B. (fostă S.M.) R.C., aflată de serviciu în seara de 17 decembrie 2010, după care venise şi cu care a stat împreună câteva ore în club, dar care a părăsit apoi complexul de una singură, deşi cei doi erau căsătoriţi de foarte puţin timp.

Împrejurările concrete în care a fost depistată prezenţa inculpatului S.M.I., respectiv în timpul efectuării cercetării la faţa locului, sunt - în condiţii obişnuite - de natură a descuraja orice persoană de a participa la aceasta şi cu atât mai puţin de a regăsi în câmpul infracţional o persoană care nu ar avea niciun fel de interes în cauza respectivă.

Suprafaţa mare de cercetat şi situarea la nivele diferite a locului supus cercetării la faţa locului, au oferit prilejul inculpatului în discuţie de a se strecura în spaţiul din proximitatea recepţiei complexului, de a extrage şi îndepărta din aparatură hard-disck-ul mediu de stocare al imaginilor surprinse de camerele de supraveghere, pentru a oferi astfel ajutor celorlalţi doi inculpaţi, coautori la faptele de violenţă şi lipsire de libertate, în a scăpa de urmărirea penală ce urma a se desfăşura în mod inevitabil faţă de aceştia.

Inculpatul S.M.I. nu avea motive obiective pentru a fi prezent în acel loc şi la acea oră, aşa cum s-a precizat şi anterior, nu era angajat al complexului şi era cunoscut printre angajaţi cu pseudonimul "I. de la Internet".

Ora prezenţei inculpatului în locul respectiv este una neobişnuită, iar mai mult, inculpatul o determinase pe soţia sa să părăsească complexul cu un taxi, în urmă cu mai multe ore, în condiţiile în care activitatea infracţională a inculpaţilor I.M. şi A.E. fusese între timp aflată de către angajaţi.

Martora a părăsit complexul în jurul orei 02:30, iar inculpatul a fost depistat în jurul orei 07:00 şi nu a putut oferi vreo justificare privind prezenţa sa în încăperea destinată echipamentului tehnic de monitorizare video a complexului. Ulterior, în timpul urmăririi penale, inculpatul a declarat că dorea să schimbe muzica, apărare care nu a putut fi primită în condiţiile date.

La începutul cercetării la faţa locului, monitorul aparaturii de supraveghere video se afla în stare de funcţionare, pe ecranul acestuia rulând imaginile camerelor de supraveghere din complex, aşa cum funcţiona de obicei, însă la momentul depistării inculpatului S.M.I., respectiv la ora 07:00 din data de 18 decembrie 2010, monitorul era închis - scos din funcţie.

Activitatea de cercetare la faţa locului a fost începută la ora 03:20 şi s-a finalizat la ora 11:00 din ziua de 18 decembrie 2010, iar inculpatul S.M.I. a făcut parte din echipa de instalare a sistemului de supraveghere şi monitorizare video a complexului în discuţie.

Din declaraţiile martorilor şi a părţilor audiate în cauză, a reieşit că sistemul de monitorizare stoca şi înregistra imaginile surprinse de camere, întrucât exista posibilitatea vizionării unor evenimente anterioare, posibilitate care a devenit exclusă după intervenţia inculpatului S.M.I., persoană despre care mai mulţi au afirmat că era singurul priceput şi la care se apela în mod uzual pentru astfel de manopere.

În cadrul convorbirii telefonice purtate de la postul cu nr. X1 de către martora V.R.A. în data de 21 decembrie 2010, la ora 12:56, martora a oferit indicii ale faptului că inculpatului S.M.I. era cel care a sustras mediul de stocare, pentru a oferi ajutor celorlalţi doi inculpaţi în îngreunarea sau zădărnicirea urmăririi penale faţă de aceştia.

Inculpatul C.I.Ş. a recunoscut că el a fost cel care a şters imaginile înregistrate de camerele de supraveghere din proprie iniţiativă şi cu acordul inculpatului I.M., însă inculpatul S.M.I. având cunoştinţe tehnice în domeniu, ştia că există programe informatice cu ajutorul cărora se pot reconstitui imaginile şterse.

Martora interceptată a bănuit că "I. de la Internet (...) a şters de pe cameră o parte din evenimente, ăia l-au prins când el a dat să şteargă (...)", aceasta neştiind faptul că imaginile erau deja şterse la ora 07:00 din ziua de 18 decembrie 2010, de către învinuitul C.I.Ş.

Inculpatul S.M.I. nu avea interesul de a şterge alte imagini şi doar a sustras mediul de stocare. Aparatura a fost sigilată iar specialistul IT deplasat ulterior pentru a ridica hard-disck-ul ce prezenta interes, a comunicat faptul că imaginile sunt rulate în modulul "ttve" şi că nu sunt stocate pe niciun suport, astfel fiind exclusă posibilitatea sustragerii mediului de stocare de o altă persoană decât inculpatul S.M.I.

Din rapoartele medico-legale întocmite de către specialiştii S.M.L. Bacău a reieşit că:

1) Numitul C.A. "prezintă un traumatism cranio-facial cu fractură mastoidă stânga, hemoragie subarahnoidiană în fosa posterioară, plagă confuză epicraniană, echimoze, contuzii membre superioare, ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri dure în condiţiile stabilite de anchetă şi pot data din 17 decembrie 2010.

Necesită 40 - 45 zile îngrijiri medicale în absenţa apariţiei de complicaţii.

Leziunile nu au pus în primejdie viaţa sus-numitului", iar

2) Numitul Ş.S. "a prezentat un traumatism cranio-facial cu fractură de perete intern şi inferior orbita stg.

Leziunile s-au putut produce prin loviri repetate cu mijloace şi corpuri contondente de tipul celor descrise în anchetă.

A necesitat 17 - 18 zile îngrijiri medicale din momentul producerii leziunilor.

Nu i-a fost pusă viaţa în primejdie.

Discreta parestezie a nervului facial stâng ar putea fi consecinţă a leziunilor suferite la 17 decembrie 2010, nu necesită îngrijiri medicale, nu reprezintă pierdere de simţ sau organ şi nici nu este infirmitate fizică.

Timpul de îngrijiri medicale rămâne cel stabilit prin CML din 23 decembrie 2010".

Având în vedere împrejurările cauzei şi condiţiile concrete ale comiterii faptelor, rezultate din ansamblul probatoriu administrat, precum şi concluziile medico-legale în raport de persoana vătămată C.A., s-a apreciat la data de 22 februarie 2011 necesitatea efectuării unei constatări medico-legale la nivelul I.M.L. Iaşi, pentru a elucida aspectul cu privire la existenţa sau nonexistenţa caracterului tanatogenerator al leziunilor produse.

Din raportul de expertiză medico-legală întocmit de către specialiştii I.M.L. Iaşi - cu participarea unui expert parte din aceiaşi localitate - a rezultat că partea vătămată C.A. "a prezentat un traumatism cranio-cerebral obiectivat prin plagă contuză parieto-occipitală stângă, echimoză auriculară stângă, echimoză palbebrală stângă, fractură mastoidă stângă, fistulă LCR cranio-otică stângă şi hemoragie subarahnoidiană în fosa posterioară, precum şi echimoze toracice şi pe membrele superioare.

Leziunile traumatice s-au putut produce la data de 17 decembrie 2010 prin loviri active cu mijloace şi obiecte contondente, neputând exclude lovirea activă urmată de cădere cu impact cranian pe un plan dur.

Leziunile traumatice au necesitat 15 - 16 zile îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii lor.

Prin ele însele şi la momentul producerii lor leziunile traumatice nu au pus în primejdie viaţa sus-numitului.

Conform Buletinului de analiză toxicologică nr. 3916 din 21 decembrie 2010 al SML Bacău a rezultat că la data de 17 decembrie 2010 ora 20:50 sus-numitul prezenta o stare de intoxicaţie etilică acută cu valoarea alcoolemiei de 2,40 g‰.

Conform Raportului nr. 375/R din 07 iunie 2011 al IML Iaşi privind calculul retroactiv al alcoolemiei a rezultat că, teoretic - pe baza datelor de anchetă comunicate - alcoolemia maximă a sus-numitului ar fi putut fi de circa 3,15 g‰ la ora 15:15 (ingestie pe stomac gol) sau de circa 3,00 g‰ la ora 16:30 (ingestie pe stomac plin).

S-a precizat că: numărul de zile de îngrijiri medicale necesar vindecării părţii vătămate C.A. a fost reapreciat, fără a se solicita acest lucru nici prin ordonanţa de dispoziţie a procurorului şi nici de către părţi.

S-a susţinut de către inculpaţii I.M. şi A.E. că recoltarea şi efectuarea analizei sângelui în vederea stabilirii alcoolemiei nu s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor Ordinului nr. 376/2006 privind aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, tribunalul a constatat următoarele:

Instanţa a apreciat că, în practica medico-legală, probarea delictului de a conduce autovehicule sub influenţa alcoolului, se face prin recoltare de probe biologice pentru determinarea alcoolemiei şi examen clinic conform dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Ordinul nr. 376/2006 privind aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Instanţa a constatat că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Ordinul nr. 376/2006 privind aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea, ordin ce se aplică doar în vederea stabilirii alcoolemiei în scopul probării delictului de a conduce autovehicule sub influenţa alcoolului astfel încât, în cauza dedusă judecăţii nu era necesară şi obligatorie respectarea acestei proceduri şi pe cale de consecinţă nu trebuiau recoltate 2 probe de sânge, de câte 10 ml fiecare, la interval de o oră.

În concluzie instanţa a constatat că la momentul prezentării victimei C.A. la unitatea spitalicească i s-a prelevat acestuia o probă de sânge aptă a dovedi gradul de intoxicaţie etilică la acest moment, prelevarea unei singure probe de sânge nefiind de natură să atragă nulitatea buletinului de analiză toxicologică -alcoolemie.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă a fost probată cu: procesul-verbal de sesizare şi plângerile prealabile; procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto aferente; procese-verbale de continuare a cercetării la faţa locului şi planşele foto aferente; declaraţiile părţilor vătămate: C.A. şi Ş.S.; dispoziţiile de examinare medico-legală a acestora; constatările preliminare şi rapoartele de constatare medico-legală ale S.M.L: Bacău; dispoziţia de efectuare a expertizei medico-legale şi raportul de expertiză medico-legală al I.M.L. Iaşi; buletinele de analiză toxicologică alcoolemie, procesele-verbale de prelevare a probelor de sânge, cererile de analiză, buletinele de examinare clinică ale celor două părţi vătămate şi procesul-verbal de investigaţii la Spitalul Municipal Oneşti; foile de observaţie clinică generală ale celor două persoane vătămate, din ambele spitale; adresele furnizorilor de servicii medicale; declaraţiile martorilor: M.S.S., M.R., S.Ş., P.L.B., P.M.I., O.I., D.M.R., V.R.A., P.P., M.S.Ş., P.R.M., S.M.R.C., M.I. şi G.A.; ordonanţele provizorii privind interceptarea convorbirilor telefonice, referatele prin care s-a solicitat confirmarea acestora, încheierile prin care s-a dispus confirmarea ordonanţelor provizorii şi procesele-verbale de redare rezumativă a convorbirilor interceptate; toate coroborate cu declaraţiile inculpaţilor: I.M., A.E., S.M.I. şi C.I.Ş.

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că în ziua de 17 decembrie 2010, pe fondul nemulţumirii pentru faptul că cele două persoane vătămate - angajaţi ai inculpatului I.M. - au consumat, în timpul serviciului, în seara anterioară vin din restaurantul acestuia fără să-l plătească, în jurul orelor 11:30 - 12:00, prin intermediul altor persoane, acesta i-a chemat la complexul său comercial, unde, împreună cu inculpatul A.E., i-a lipsit de libertate timp de mai multe ore.

Le-a "invitat" în biroul "Proceduri reci", unde le-a obligat să consume aproape 2 litri de whisky şi nu le-a mai permis să plece până ce una dintre ele nu a ajuns în stare avansată de ebrietate (această persoană vătămată - C.A. - a fost adusă la spital la ora 15:00).

De altfel, cealaltă persoană vătămată a fost ţinută în complexul comercial şi după ora 15:00, pentru că a fost condusă într-un alt birou, unde a fost spălată, schimbată de haine şi abia apoi, lăsată să plece.

În intervalul orar aproximativ 12:00 - 15:00 cele două persoane vătămate au fost lovite de către inculpaţii I.M. şi A.E. cu palmele, cu pumnii şi cu picioarele în zona capului şi a feţei, iar pe C.A. şi cu fundul sticlei de whisky şi un foarfec, în cap, în acelaşi timp cu ingerarea forţată a băuturii spirtoase, ultima activitate fiind efectuată numai de către inculpatul I.M., în prezenţa încurajatoare şi activă însă a celuilalt inculpat.

Astfel, inculpatul a lovit-o pe victimă într-o zonă vitală (cap), cu un obiect apt de a-i produce moartea (fundul dur al unei sticle de whisky de 1 l) şi cu intensitate deosebită ("hemoragie subarahnoidiană în fosa posterioară"), după care a încercat să şteargă toate urmele infracţiunii.

Chiar dacă toţi specialiştii medico-legali au considerat că leziunile nu au fost de natură a pune în primejdie viaţa victimei, s-a apreciat totuşi că loviturile aplicate părţii vătămate C.A. au fost de o intensitate deosebită, având în vedere multitudinea acestora, fractura mastoidiană stg. dar mai ales hemoragia subarahnoidiană în fosa posterioară, coroborate cu contuzii ale membrelor superioare, specifice reacţiilor de apărare ale victimei.

De asemenea, având în vedere multitudinea loviturilor aplicate, durata de timp apreciabilă în care au fost lovite cele două victime şi în special C.A., precum şi zona corporală vizată (a capului), dar şi obiectul contondent folosit (materialul dur din care este confecţionată o sticlă de whisky de un litru volum şi mai ales faptul că s-a lovit cu fundul acesteia), s-a apreciat că intenţia celor doi inculpaţi nu a fost una simplă, de creare doar a unor suferinţe corporale, ci de a suprima în mod violent viaţa acestei părţi vătămate.

De asemenea, intenţia de a ucide cu care au fost animaţi cei doi inculpaţi a fost dată şi de volumul de băutură spirtoasă la care a fost determinată prin violenţă a o ingera partea vătămată C.A., într-un interval de timp destul de scurt, împrejurare care i-a indus starea de intoxicaţie etilică gravă şi chiar starea comatoasă.

Starea de indignare a celor doi inculpaţi era mai ales faţă de partea vătămată C.A., iar aceasta ar explica gravitatea superioară a leziunilor create, precum şi starea de intoxicaţie etilică mai accentuată a acesteia, în raport cu cealaltă parte vătămată.

Referitor la susţinerile inculpaţilor I.M. şi A.E. formulate prin apărătorii aleşi, în sensul că infracţiunea de tentativă la omor nu a fost comisă în legătură cu îndatoririle de serviciu ale victimei pentru a fi incidente dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. f) C. pen., instanţa le-a apreciat ca fiind neîntemeiate pentru următoarele considerente:

Coroborând declaraţiile martorului M.R. a rezultat că "Inculpatul I. l-a chemat pe acesta la serviciu (pe Ş.S.) pentru a lămuri o problemă în sensul că avusese loc un incident în restaurant în sensul că au consumat băuturi alcoolice în timpul serviciului, au făcut mizerie şi nu au achitat contravaloarea băuturilor", cu declaraţiile părţii vătămate C.A. din cuprinsul căreia a rezultat că "inculpatul I. le-a acuzat (pe părţile vătămate nota inst.) că-l fură", că a susţinut "dacă vreţi să beţi vă dau eu nu trebuie să mă furaţi" dar şi a părţii vătămate Ş.S. care a precizat ca "inculpatul I. l-a întrebat pe C.A. dacă este adevărat că a furat două sticle de vin din gestiune, acesta recunoscând că este vina sa, cerându-şi scuze. Atunci I. l-a pocnit cu pumnul în faţă şi l-a luat la bătaie" (...) "I. m-a întrebat şi pe mine dacă am furat, am luat produse, i-am răspuns că nu şi atunci I. m-a luat la bătaie" dar în special cu ale inculpatului I.M. care a declarat că "le-am întrebat pe părţile vătămate de ce au această atitudine - de ce consumă băuturi alcoolice în timpul serviciului fără a le plăti", tribunalul a constatat în mod neechivoc că infracţiunea de tentativă la omor a fost comisă în legătură cu îndatoririle de serviciu ale victimei fiind incidente dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. f) C. pen.

Reţinând că părţii vătămate C.A. i-au fost aplicate, de către inculpaţii I.M. şi A.E., lovituri de o intensitate deosebită, având în vedere multitudinea acestora, fractura mastoidiană stg. dar mai ales hemoragia subarahnoidiană în fosa posterioară, în legătură cu îndatoririle de serviciu ale victimei, instanţa a respins cererile formulate de inculpaţii I.M. şi A.E. de schimbarea a încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat prev, de art. 20 C. pen. rap la art. 174 - 175 alin. (1) lit. f) C. pen., în infracţiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 C. pen. rap la art. 174 alin. (1) C. pen. sau în infracţiunea de loviri sau alte violenţe prev. de art. 180 alin 2 C. pen.

Privitor la infracţiunea de tentativă la omor calificat, instanţa a apreciat că, raportat la probele administrate în cauză, acesta a existat sub forma intenţiei directe, întrucât inculpaţii au prevăzut rezultatul acţiunii lor şi au urmărit producerea acestui rezultat, intenţia de a ucide cu care au fost animaţi cei doi inculpaţi fiind evidenţiată şi de volumul de băutură spirtoasă la care a fost determinată prin violenţă a o ingera partea vătămată C.A., într-un interval de timp destul de scurt, împrejurare care i-a indus starea de intoxicaţie etilică gravă şi chiar starea comatoasă, doar intervenţia cadrelor medicale de specialitate împiedicând consumarea infracţiunii.

Contrar susţinerilor inculpatului A.E., în cazul infracţiunii de omor (rămasă în faza tentativei sau în formă consumată), participaţia sub forma coautoratului subzistă şi în ipoteza în care nu toţi participanţii contribuie în aceeaşi măsură la producerea rezultatului morţii, esenţial fiind ca acţiunile simultane sau succesive săvârşite de fiecare participant să se completeze reciproc şi toate împreună să alcătuiască activitatea unică, indivizibilă, considerată în ansamblu activitatea de săvârşire a faptei, indiferent de valoarea contributivă separată a fiecărei acţiuni în parte.

În consecinţă, a existat participaţie sub forma coautoratului la săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. f) C. pen., în cazul în care toţi făptuitorii au acţionat împreună, lovind concomitent sau succesiv victima, cu pumnii şi picioarele, cu o sticlă, în mod repetat şi cu deosebită intensitate, neavând relevanţă care sau dacă vreuna dintre loviturile aplicate victimei a fost sau nu aptă a produce moartea.

Apărările inculpaţilor referitoare la inexistenţa infracţiunii de lipsire de libertate motivat de faptul că uşa de la biroul "proceduri reci" nu a fost încuiată, părţile vătămate având libertatea de a părăsi acest birou oricând au fost apreciate ca neîntemeiate.

Referitor la infracţiunea de lipsire de libertate, s-a apreciat că a existat şi s-a materializat prin împiedicarea victimelor de a părăsi biroul "proceduri reci", neavând relevanţă că uşa era închisă, dar neîncuiată, atâta timp cât din atitudinea inculpaţilor I.M. şi A.E. care le-au arătat victimelor să se aşeze pe canapea, acest din urmă inculpat stând în picioare, în faţa celor două părţi vătămate, şi de a le forţa să consume o cantitate mare de whisky, victimele au înţeles că este mai bine să rămână.

În plus, declaraţiile inculpatului C.I.Ş. şi ale martorilor M.S., M.R. şi V.R.A. au confirmat declaraţiile părţilor vătămate că uşa de la biroul "proceduri reci" era închisă şi încuiată, cum susţine martorul V.R.A. iar accesul în acea cameră se făcea cu acordul inculpatului I.M.

Referitor la individualizarea pedepselor, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Inculpatul I.M. este căsătorit, are loc de muncă şi nu este cunoscut cu antecedente penale.

Pe parcursul procesului penal atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată a avut o atitudine nesinceră şi oscilantă mergând de la nerecunoaşterea faptelor în integralitate lor până la o recunoaşterea parţială a faptelor de o gravitate redusă cu scopul de a-şi diminua răspunderea penală.

Din datele speţei a rezultat că, după comiterea infracţiunilor, inculpatul I.M. şi-a folosit influenţa şi poziţia ascendentă pe care o avea asupra angajaţilor în calitate de administrator în fapt al complexului "S." pentru a şterge urmele infracţiunilor. Astfel a dispus ca biroul "proceduri reci" să fie spălat, să fie mutată canapeaua care purta urme de sânge, să fie cumpărată o cămaşă nouă pentru partea vătămată Ş.S., să fie transportate şi schimbate de haine persoanele vătămate, a cerut să fie şterse imaginile de pe camerele de supraveghere de către inculpatul C.I.Ş.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului I.M. instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume: gradul ridicat de pericol social al faptelor în special al tentativei de omor calificat şi lipsire de libertate în mod ilegal, împrejurările concrete în care au fost comise faptele, pentru a le da o lecţie părţilor vătămate într-o manieră vindicativă, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, leziunile fizice dar şi traumele psihice cauzate părţilor vătămate.

Instanţa având în vedere toate aceste circumstanţe reale şi personale ale inculpatului I.M. a apreciat că nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de dispoziţiile art. 74 C. pen.

Referitor la cererea formulată de inculpat prin apărător, în concluziile pe fondul cauzei, privind reţinerea circumstanţei atenuante legale a provocării "având în vedere atitudinea părţii vătămate C.A. care l-a lovit, înjurat pe inculpatul I.M., având un comportament necuviincios faţă de acesta", instanţa a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. infracţiunea nefiind săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă. Astfel din probele administrate în acuză a rezultat că cele două părţi vătămate au fost chemate în data de 17 decembrie 2010 de către inculpatul I.M. prin intermediul inculpatului C.I.Ş. şi al martorei O.I. să se prezinte la complexul "S." pentru a oferi explicaţii cu privire la neachitarea a două sticle cu vin.

Cele două părţi vătămate însoţite de inculpaţii I.M. şi A.E. au urcat în biroul "Proceduri reci" unde inculpatul C.I.Ş., la solicitarea inculpatului I.M. a adus o sticlă de whisky şi două pahare.

Inculpatul C.I.Ş. a declarat că "am lăsat sticla de un litru de whisky cu cele două pahare pe birou, timp în care d-l I. pe un ton ridicat îi admonesta verbal pe cei doi, respectiv C.A. şi Ş.S. în problema neplăţii vinului. D-l I. mi-a spus să mai aduc o sticlă de whisky, revenind după aproximativ un minut şi jumătate. Revenind în birou i-am văzut pe C.A. şi Ş.S. cu câte un pahar în mână, iar d-l I. le spunea să bea. Cei doi au băut whisky din pahare. Văzând starea neplăcută în care erau puşi cei doi, m-am întors cu spatele. Văzând că d-l I. şi prietenul său A.E. le aduce în continuare injurii am părăsit incinta. Am stat pe hol şi la recepţie aproximativ 20 de minute timp în care din acel birou continuau să se audă injurii şi ameninţări".

Fiind audiaţi nemijlocit de către instanţă, inculpaţii I.M. şi A.E. au arătat pentru prima dată că părţile vătămate le-au adresat injurii şi chiar i-au lovit motiv pentru care au ripostat lovindu-le la rândul lor. Ori aceste declaraţii au fost contrazise chiar de declaraţiile iniţiale ale acestor doi inculpaţi date în cursul urmăririi penale imediat după comiterea infracţiunilor când memoria este proaspătă şi neinfluenţată, unde ambii inculpaţi au susţinut că discuţiile au fost civilizate şi că părţile vătămate s-ar fi lovit între ele, negând în totalitate că le-ar fi aplicat vreo lovitură.

De altfel şi inculpatul C.I.Ş. care a asistat parţial la conflict nu a declarat că ar fi auzit pe vreuna din părţile vătămate să adreseze injurii sau să fi văzut pe vreuna dintre acestea că a lovit pe cineva. Acesta a susţinut că cei care adresau injurii şi ţipau erau inculpaţii I.M. şi A.E. iar pe părţile vătămate le-a văzut de fiecare data stând pe canapea.

Pentru toate aceste motive Tribunalul a apreciat că nu se justifică reţinerea circumstanţei atenuante legale a provocării, neexistând o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.

Inculpatul A.E. este necăsătorit, are studii medii, nu are un loc de muncă şi nu este cunoscut cu antecedente penale.

Din datele speţei a rezultat că, după comiterea infracţiunilor, inculpatul A.E., în calitatea sa de prieten şi ajutor al inculpatului I.M., a ajutat în mod direct şi nemijlocit la ştergerea urmele infracţiunilor mutând canapeaua din biroul "Proceduri reci", ştergând peretele din spatele canapelei de urmele de sânge.

Tribunalul a constatat că declaraţiile date în cursul urmăririi penale de inculpaţii I.M. şi A.E. seamănă izbitor, dar mai ales declaraţiile date de cei doi inculpaţi în faţa instanţei, deşi sunt esenţial diferite de cele date în cursul urmăririi penale, seamănă, fiind identice în aspectele lor esenţiale, fapt ce a întărit convingerea instanţei că aceştia, de comun acord, au hotărât ce şi cum să declare tot în scopul de a zădărnici aflarea adevărului.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului A.E. instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume: gradul ridicat de pericol social al faptelor în special al tentativei de omor calificat şi lipsire de libertate în mod ilegal, împrejurările concrete în care au fost comise faptele, contribuţia la săvârşirea acestora, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, leziunile fizice dar şi traumele psihice cauzate părţilor vătămate.

Instanţa având în vedere toate aceste circumstanţe reale şi personale ale inculpatului A.E. a apreciat că nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de dispoziţiile art. 74 C. pen.

Inculpatul S.M.I. are studii liceale, este căsătorit, are stagiul militar satisfăcut, nu are o ocupaţie şi nu este cunoscut cu antecedente penale.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a negat comiterea faptei, iar în faţa instanţei s-a prevalat de dreptul la tăcere.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului S.M.I. instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume: gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, contribuţia la ascunderea urmelor infracţiunii, urmările produse sau care s-ar fi putut produce.

Instanţa a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale şi care s-a prezentat în faţa organelor judiciare, dar nu a recunoscut comiterea faptei, împrejurări în temeiul cărora, instanţa a aplicat o pedeapsă în limitele prevăzute de lege orientată spre mediul special.

Inculpatul C.I.Ş. are studii medii, nu are loc de muncă şi nu este cunoscut cu antecedente penale.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut comiterea faptei, iar în faţa instanţei s-a prevalat de dreptul la tăcere.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului C.I.Ş. instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume: gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, contribuţia la ascunderea urmelor infracţiunii, urmările produse sau care s-ar fi putut produce.

Instanţa a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale şi care s-a prezentat în faţa organelor judiciare având o atitudine sinceră de recunoaştere şi regret a comiterii faptei, împrejurări în temeiul cărora instanţa a aplicat o pedeapsă în limitele prevăzute de lege orientată spre minimul special.

Sub aspectul laturii civile:

În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. instanţa a luat act că Serviciul de Ambulanţă Judeţean Bacău nu s-a constituit parte civilă, întrucât nu a transportat victima C.A.

Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2699,25 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu spitalizarea victimei C.A.

Spitalul Municipal Oneşti s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 512,76 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu spitalizarea victimei Ş.S.

Instanţa a constatat că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv: există faptă ilicită (infracţiunea de tentativă de omor - în ceea ce o priveşte pe partea vătămată C.A.; infracţiunea de loviri sau alte violenţe în ceea ce o priveşte pe partea vătămată Ş.S.), există prejudiciu cert şi nereparat, există raport de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi există vinovăţia inculpaţilor I.M. şi A.E. sub forma intenţiei.

Pentru considerentele expuse anterior, instanţa în baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 C. civ. şi 1003 C. civ. şi art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 modif. a obligat inculpaţii I.M. şi A.E., în solidar, la plata sumei de 2699,25 lei către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău şi la plata sumei de 512,76 lei către partea civilă Spitalul Municipal Oneşti.

Partea vătămată C.A. a declarat că se constituie parte civilă împotriva inculpaţilor I.M. şi A.E. cu suma de 10.000 lei daune materiale reprezentând cheltuieli de spitalizare, contravaloarea tratamentelor şi a medicamentelor şi cu suma de 640.000 lei reprezentând daune morale motivat de faptul că i-a fost afectată sănătatea în urma loviturilor primite, timpanul stâng fiindu-i fisurat şi neştiind dacă se va reface în totalitate vreodată atât pentru suferinţa ce i-a fost creată, cât şi pentru cheltuielile făcute cu refacerea sănătăţii, dar şi pentru faptul că o perioadă de timp nu va mai putea munci.

Privitor la daunele materiale, instanţa a constatat că, deşi partea vătămată C.A. a fost reprezentată de apărător ales, nu s-a făcut dovada existenţei şi întinderii prejudiciului material, nefiind depuse la dosarul cauzei înscrisuri şi nefiind solicitată administrarea probei testimoniale în scopul probării efectuării şi întinderii acestor cheltuieli materiale făcute de parte.

Nefiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale sub aspectul existenţei şi întinderii prejudiciului material instanţa nu a acordat aceste despăgubiri.

Privitor la daunele morale solicitate, instanţa a apreciat că în raport de probele administrate, prejudiciul moral există.

S-a reţinut că actele medicale au relevat că partea vătămată C.A. a "prezentat un traumatism cranio-facial cu fractură mastoidă stânga, hemoragie subarahnoidiană în fosa posterioară, plagă contuză epicraniană, echimoze, contuzii membre superioare, ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri dure în condiţiile stabilite de anchetă şi pot data din 17 decembrie 2010, care necesita 40 - 45 zile îngrijiri medicale în absenţa apariţiei de complicaţii, iar leziunile nu au pus în primejdie viaţa sus-numitului"

Conform Buletinului de analiză toxicologică din 21 decembrie 2010 al SML Bacău a rezultat că la data de 17 decembrie 2010 ora 20:50 sus-numitul prezenta o stare de intoxicaţie etilică acută cu valoarea alcoolemiei de 2,40 g‰.

Martorul O.I. a declarat că "la reanimare l-am văzut pe C.A. în stare de inconştienţă. Era lovit la o ureche, dar nu pot preciza la care şi părea lovit la faţă. Ştiu că în urma incidentului din data de 17 decembrie partea vătămată C.A. nu mai poate să socializeze cu colegii cum o făcea înainte, nu mai vorbeşte, în prezent (08 mai 2012 nota inst.) fiind angajat ca şi bucătar pizzer la un restaurant".

În consecinţă, având în vedere declaraţia părţii vătămate C.A. care s-a coroborat cu declaraţia martorului O.I. dar şi cu concluziile medico-legale, tribunalul a apreciat că partea vătămată a suferit un cert prejudiciu moral, raportat la intensitatea loviturilor primite, numărul acestora, intervalul de timp în care partea a fost supusă acestor suferinţe fizice şi unei veritabile traume psihice, intoxicaţia etilică şi starea de comă în care a fost adusă, stabilind în echitate că suma de 125.000 lei este justificată şi suficientă pentru repararea acestui prejudiciu moral.

Având în vedere că delictul este imputabil inculpaţilor I.M. şi A.E., instanţa în baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 C. civ. şi 1003 C. civ. a obligat inculpaţii în solidar, la plata sumei de 125.000 lei, cu titlul de daune morale, către partea civilă C.A.

Partea vătămată Ş.S. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului I.M. cu suma de 100.000 euro, cu titlu de daune morale motivat de faptul că, fiind bucătar, îi este teamă că în urma celor întâmplate nu o să mai poată profesa la fel de bine ca înainte. Partea vătămată a declarat că inculpatul I.M. putea să o omoare, copilul său putea rămâne fără tată, iar în timpul cât a fost în acel birou a gândit că nu va mai ieşi viu de acolo. Nu a solicitat nicio despăgubire de la A.E.

Din declaraţia martorului C.D. tribunalul a reţinut că partea vătămată Ş.S. a prezentat urme de lovire, respectiv vânătăi în zona capului, şi la o lună de la data agresiunii. Pentru a-şi ascunde vânătăile purta halat cu glugă. Timp de un an de zile nu şi-a găsit loc de muncă întrucât nu se simţea refăcut din punct de vedere fizic da şi psihic. Partea, vătămată s-a retras dintre prieteni şi îi era frică să mai iasă pe stradă din cauza inculpatului I., să nu îl urmărească acesta. Şi în prezent partea vătămată are coşmaruri şi nu poate să doarmă din cauza a aceea ce i s-a întâmplat atunci.

Actele medicale aflate la dosarul cauzei au relevat că partea vătămată Ş.S. "a prezentat un traumatism cranio-facial cu fractură de perete intern şi inferior orbita stâng, leziunile s-au putut produce prin loviri repetate cu mijloace şi corpuri contondente de tipul celor descrise în anchetă, a necesitat 17 - 18 zile îngrijiri medicale din momentul producerii leziunilor şi nu i-a fost pusă viaţa în primejdie.

Timpul de îngrijiri medicale rămâne cel stabilit prin CML din 23 decembrie 2010".

Având în vedere declaraţia părţii vătămate Ş.S. care s-a coroborat cu declaraţia martorului C.D. dar şi cu concluziile medico-legale, tribunalul a apreciat că partea vătămată a suferit un cert prejudiciu moral, raportat la intensitatea loviturilor primite, numărul acestora, intervalul de timp în care partea a fost supusă acestor suferinţe fizice şi unei veritabile traume psihice, stabilind în echitate că suma de 20.000 euro echivalent în lei la data plăţii este justificată şi suficientă pentru repararea acestui prejudiciu moral.

Întrucât partea vătămată a renunţat la solidaritate solicitând în mod expres daune morale doar de la inculpatul I.M., instanţa în baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 C. civ. a obligat inculpatul I.M. la plata sumei de 20.000 euro echivalent în lei la data plăţii, cu titlul de daune morale, către partea civilă Ş.S.

S-a luat act că partea vătămată Ş.S. nu a formulat acţiune civilă împotriva inculpatului A.E.

În baza art. 109 C. proc. pen. s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă consemnate în procesele-verbale de la dosar instanţă, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

S-a luat act că inculpaţii I.M., A.E. şi C.I.Ş. au fost asistaţi de apărători aleşi iar inculpatul S.M.I. a fost asistat de apărător desemnat din oficiu.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, după cum urmează: inculpatul I.M. - 5000 lei, inculpatul A.E. - 4500 lei, inculpatul S.M.I. - 3000 lei şi inculpatul C.I.Ş. - 2500 lei.

În baza art. 193 alin. ultim C. proc. pen. au fost respinse cererile formulate de apărătorii părţilor vătămate-civile de obligarea a inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare întrucât nu s-a făcut dovada existenţei şi întinderii acestor cheltuieli nefiind ataşate la dosarul cauzei chitanţe, facturi sau alte înscrisuri justificative.

Prin încheierea de şedinţă din data de 21 iunie 2012 instanţa a dispus amendarea apărătorilor av. A.C., av. M.R., av. R.L., av. P.G.I. şi av. C.F. şi a martorilor P.P. şi M.S.Ş. pentru lipsa nejustificată de la judecarea acuzei şi neasigurarea substituirii în cazul apărătorilor.

Ulterior, s-au formulat cereri de scutire de la plata acestor amenzi judiciare fiind depuse înscrisuri prin care s-a făcut dovada lipsei justificate de la termenul din data de 21 iunie 2012 motiv pentru care instanţa în baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen. a admis cererile formulate de av. A.C., av. M.R., av. R.L., av. P.G.I. şi av. C.F., martorii P.P. şi M.S.Ş. de scutire de la plata amenzii judiciare aplicate fiecăruia prin încheierea de şedinţă din data de 21 iunie 2012 şi în consecinţă a dispus exonerarea acestora de la plata amenzii în cuantum de 2000 lei în cazul avocaţilor, respectiv 100 lei în cazul martorilor.

Prin încheierile de şedinţă din datele de 24 aprilie 2012 şi 08 iunie 2012 instanţa a dispus amendarea d-lui av. A.C. pentru lipsa nejustificată şi neasigurarea substituirii, instanţa fiind astfel pusă în imposibilitatea de a audia 5 martori (la termenul din data de 24 aprilie 2012), respectiv 2 martori (la termenul din data de 05 iunie 2012), ce fuseseră citaţi cu mandate de aducere şi care au fost prezenţi în sală până la finalul şedinţei de judecată.

Motivele invocate de d-l avocat A.C. prin cererile de scutire de la plata amenzii judiciare că a asigurat apărare într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Iaşi într-o cauză având ca obiect "recunoaştere hotărâre penală străină şi contopire pedepse" şi respectiv, a asistat 5 inculpaţi în procedura prezentării materialului de urmărire penală în faţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, nu au justificat lipsa d-lui avocat de la cel două termene de judecată, întrucât acesta cunoştea că trebuie să se prezinte atât la organele judiciare anterior menţionate cât şi la Tribunalul Bacău, iar realizarea unui management defectuos al dosarelor în care asigură apărarea nu echivalează cu un motiv întemeiat a justifica lipsa de la termenul de judecată.

Privitor la apărarea d-lui avocat că nu a putut asigura substituirea datorită gradului ridicat de complexitate a prezentei cauze, instanţa a reţinut că art. 198 alin. (3) C. proc. pen. dispune că "lipsa nejustificată a apărătorului ales sau desemnat din oficiu fără a asigura substituirea, în condiţiile legii, ori înlocuirea sau refuzul acestuia de a asigura apărarea se sancţionează cu amendă judiciară", fără a distinge din ce motiv nu s-a asigurat substituirea.

Pentru aceste considerente, instanţa în baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen. a respins cererile formulate d-l av. A.C. de scutire de la plata amenzilor judiciare aplicate prin încheierile de şedinţă din datele de 24 aprilie 2012 şi 08 iunie 2012, apreciind că s-a urmărit tergiversarea soluţionării prezentei cauze.

Împotriva sentinţei penale mai sus menţionată au declarat apel, în termen legal, apelanţii inculpaţii I.M., A.E. şi S.M.I., pentru netemeinicie.

Împotriva aceleiaşi sentinţe penale a declarat apel şi A.C., apărător ales, solicitând scutirea de la plata amenzii judiciare aplicate de instanţa de fond.

În faţa instanţei de control judiciar apelanţii inculpaţi au solicitat audierea, readministrarea probei testimoniale, reaudierea părţilor vătămate, şi încuviinţarea probei cu înscrisuri, cereri care au fost admise în considerarea suplimentării probatoriului administrat de instanţa de fond.

Prin Decizia penală nr. 201 din 10 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de apelanţii inculpaţi M.I. şi A.E. împotriva Sentinţei penale nr. 86/D/2013 din 14 martie 2013 a Tribunalului Bacău, cu privire la încadrarea juridică dată infracţiunii de tentativă la omor, la cuantumul pedepsei principale aplicată pentru această infracţiune inculpaţilor apelanţi M.I. şi A.E., la cuantumul pedepsei aplicate pentru infracţiunea de lipsire de libertate pentru aceiaşi apelanţi inculpaţi şi la cuantumul pedepsei rezultante de executat de apelanţii inculpaţi M.I. şi A.E.

S-a dispus desfiinţarea sentinţei penale sub aceste aspecte, reţine cauza spre rejudecare, şi în fond.

S-au admis cererile formulate de inculpaţii I.M. şi A.E. de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. f) C. pen., în tentativă la omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., dispunând schimbarea încadrării juridice în acest sens şi în consecinţă:

A condamnat inculpatul I.M., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. f) C. pen., la pedeapsa de 9 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen..

A fost redus cuantumul pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) C. pen., parte vătămată Ş.S., de la 9 ani închisoare la 8 ani închisoare.

A fost redus cuantumul pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) C. pen., parte vătămată C.A. de la 9 ani închisoare la 8 ani închisoare;

În baza art. 33 lit. a) şi b C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului I.M. în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

A condamnat inculpatul A.E. pentru săvârşirea infracţiunii de: tentativă la omor prevăzut de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. f) C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

A redus cuantumul pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) C. pen., parte vătămată Ş.S., de la 8 ani închisoare la 7 ani închisoare.

A redus cuantumul pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) C. pen., parte vătămată C.A. de la 8 ani închisoare la 7 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mea grea de 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În temeiul art. 379 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat S.M.I., şi ca inadmisibil, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. apelul declarat de apelantul avocat A.C., împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelanţii să plătească statului fiecare câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 193 C. proc. pen. a obligat inculpaţii să plătească părţii civile S.Ş. fiecare câte 833 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat ales.

Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut că apelurile declarate de inculpaţii M.I. şi A.E. sunt în parte întemeiate, iar apelul declarat de inculpatul S.M.I. este vădit nefondat, pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.

S-a apreciat că instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor în concordanţă cu probele administrate, însă a încadrat incorect în dispoziţiile legii infracţiunea de tentativă la omor dedusă judecăţii prin reţinerea nejustificată a agravantei de la lit. f) a art. 175 alin. (1) C. pen., întrucât faptele nu au fost comise în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, (nemulţumirea cu privire la modul de îndeplinire a îndatoririlor de serviciu).

Între săvârşirea omorului şi îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ale victimei C.A. nu există concordanţă. Pentru a reţine că omorul a fost săvârşit în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ale victimei, nu este suficient ca aceasta în momentul săvârşirii faptei să se afle în exerciţiul unei asemenea îndatoriri, fiind necesar ca mobilul agresiunii să fie în legătură cu îndeplinirea ei de către victimă, iar nu cu o stare conflictuală survenită din alte motive, străine de îndeplinirea îndatoririlor victimei.

Victima C.A. avea la data faptelor alte atribuţii profesional contractuale decât cele privind consumul întâmplător de alcool din barul societăţii administrată de inculpatul I.M., conduită care a stârnit o reacţie disproporţionată şi nefirească din partea inculpatului, persoană cu o reputaţie de notorietate privind agresivitatea fizică şi verbală manifestată faţă de proprii angajaţi, dar şi faţă de alte persoane altele decât cele din anturajul său.

Din examinarea întregului material probator administrat inclusiv în faţa curţii a rezultat că nu există contrarietate necontestabilă între actele dosarului şi faptele reţinute de instanţa de fond cu privire la derularea activităţii infracţionale comise de către cei doi inculpaţi, mijloacele de probă administrate conducând la concluzia certă că există tentativă la infracţiunea de omor, întrucât inculpatul I.M., ajutat fiind de coinculpatul A.E. care a acţionat în mod direct, lovind repetat la rândul sau victimele, aflându-se într-o stare de nervozitate accentuată, iritat de comportarea victimelor, le-a lovit în mod repetat, folosindu-se de sticlă, dar şi de un foarfece, obiecte indicate de victimele agresiunii - a se vedea declaraţiile date în faţa instanţei de control judiciar şi confirmate de actele medicale care în conţinutul lor reţin "folosirea de corpuri dure" într-o zona vitală a corpului, cu intensitate, viaţa victimei C.A. fiind salvată doar în urma intervenţiei chirurgicale efectuate la timp.

S-a apreciat că acţionând în modul descris, inculpaţii I.M. şi A.E. au prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al faptelor lor - suprimarea vieţii victimei C.A. - rezultat pe care, chiar l-au prevăzut şi acceptat, şi, cu certitudine, nu au acţionat cu intenţia doar de lovire, pentru a se dispune schimbarea de încadrare juridică a faptei în infracţiunea de lovire sau alte violenţe.

Mijlocul folosit în agresiune foarfecele, dar şi sticla şi, pe de altă parte zona vitală vizată - zonă cranio-facială, epicraniana, intensitatea deosebită a loviturilor şi în mod repetat, pe parcursul mai multor ore, îngurgitarea forţată de alcool, până la aducerea victimelor în stare de intoxicaţie etilică gravă, au constituit elemente suficiente pentru a se reţine intenţia de a ucide, şi indubitabil, numai intervenţia în timp util, pe cale chirurgicală -au împiedicat producerea decesului victimei C.A.

S-a considerat că activitatea infracţională desfăşurată nu a fost întreruptă prin voinţa inculpaţilor, aşa cum se susţine de apărare, ci în momentul în care s-a produs urmarea periculoasă, rezultat al punerii în executare a hotărârii de a săvârşi acţiunea infracţională, (şi tentativa produce o urmare periculoasă), când victima nu mai avea nicio reacţie senzorială sau comportamentală.

Curtea de Apel, în urma analizării tuturor probelor, a apreciat că se relevă împrejurarea că inculpaţii I.M. şi A.E. au acceptat urmările acţiunii lor, au acţionat cu intenţia de a o ucide pe partea vătămată C.A. şi de a o vătăma pe partea vătămată Ş.S. a cărei viaţă nu a fost pusă în pericol numai din întâmplare, iar ulterior comiterii faptelor după o restrângere totală a posibilităţii de mişcare, prin folosirea violenţei fizice şi psihice, într-un perimetru restrâns la nivelul unei canapele dintr-o cameră încuiată cu cheia, pe parcursul a câtorva ore, au încercat să inducă personalului medical şi organelor de poliţie ideea autoagresivităţii victimelor şi a consumului voluntar de alcool, cu intenţia vădită de a se sustrage răspunderii penale, hotărârea pronunţată de instanţa de fond fiind legală şi temeinică inclusiv sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate comisă de aceiaşi inculpaţi I.M. şi A.E.

În continuare s-a apreciat că hotărârea primei instanţe, privind condamnarea inculpatului S.M.I., persoană care a tăgăduit comiterea faptei şi s-a prevalat de dispoziţiile legii privind dreptul la tăcere, până în faţa instanţei de apel, unde a fost audiat la cerere, este de asemenea temeinică şi în concordanţă cu întreg materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât şi în instanţă.

S-a reţinut că accesul la aparatura sistemului de supraveghere video, aflată la demisolul spaţiului comercial, în special la suportul de stocare a informaţiilor care presupunea existenţa unui soft special şi un bagaj de cunoştinţe specializat din partea persoanei care intervenea asupra lui, îl avea doar inculpatul care asigura ocazional sprijinul tehnic informatic specializat şi nu persoanele care urmăreau înregistrările pe monitoarele calculatoarelor aflate la recepţie, aşa cum a susţinut inculpatul în apărare.

Mai mult, s-a mai reţinut că la momentul efectuării cercetărilor la faţa locului inculpatul, aflat în poziţia ghemuit, ascuns după o perdea, în spaţiul destinat echipamentului tehnic de monitorizare video a complexului, nu a putut justifica prezenţa în apropierea sistemul de înregistrare video şi totodată, apare de neînţeles o asemenea prezenţă din partea unei persoane care la data şi ora (7,00) faptelor nu era angajată a restaurantului, ci eventual un simplu consumator.

Instanţa de apel a apreciat că toate aceste aspecte se coroborează cu declaraţiile celorlalte persoane, angajate ale complexului, martora G.A., martora M.S.S., dar mai ales cu declaraţia martorei V.R., prin care îl indică ca şi autor al sustragerii pe inculpat şi respectiv, conţinutul interceptărilor efectuate în cauză şi aflate pe suport de hârtie în dosarul de urmărire penală, dovezi certe care converg spre convingerea fermă că sustragerea mediului de stocare a imaginilor putea fi realizată doar de inculpatul S.M.I., care a urmărit îngreunarea şi zădărnicirea efectuării urmăririi penale faţă de administratorul societăţii şi inculpatului A.E.

S-a stabilit că pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, ca şi cuantum şi modalitate de executare nu este excesivă şi corespunde coordonatelor stabilite de legiuitor prin dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen., însă, raportat la împrejurarea că instanţa de apel a dispus schimbarea încadrării juridice, iar limitele de pedeapsă prevăzute de încadrarea juridică nouă dată infracţiunii de tentativă la omor sunt mai blânde, instanţa de apel a redus uşor cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor I.M. şi A.E. pentru comiterea acestei infracţiuni.

Instanţa de apel a constatat că instanţa de fond a soluţionat temeinic şi latura civilă a cauzei acordând despăgubiri în limita prejudiciului solicitat şi efectiv dovedit.

Temeiul despăgubirii părţii civile ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni în dauna sa este, aşa cum se arăta răspunderea civilă pentru fapta proprie, prevăzută de Codul civil.

Cu privire la acordarea despăgubirilor civile cu titlu de daune materiale, instanţa de apel a constatat că inculpaţii I.M. şi A.E. au fost obligaţi, în solidar, la plata cheltuielilor suportate de unitatea spitalicească, în limita cheltuielilor suportate de Spitalul Mun. Oneşti pentru refacerea sănătăţii părţii vătămate C.A., victimă a agresivităţii prin fapta celor doi inculpaţi, hotărârea pronunţată sub acest aspect fiind legală şi temeinică.

Curtea de Apel a apreciat că în cuantificarea prejudiciului moral, criteriile de acordare a daunelor morale sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs părţilor civile.

În cauza pendinte cuantumul prejudiciului nepatrimonial, stabilit în favoarea părţilor civile, s-a considerat că a fost stabilit într-un cuantum îndestulător şi echitabil.

Împotriva Deciziei penale nr. 201 din 10 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie au declarat recurs inculpaţii I.M., A.E. şi S.M.I., şi A.C.

Inculpatul A.E. a criticat hotărârile instanţei de fond şi a celei de apel, apreciind că raportat la gradul său de participaţie la săvârşirea faptelor ce i-au fost reţinute în sarcină, dar şi la probele administrate în cauză, pedeapsa aplicată este prea mare.

Prin motivele scrise depuse la dosar a mai solicitat achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor, respectiv două infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. anterior, iar oral, în faţa instanţei a solicitat schimbarea încadrării juridice di infracţiunea de tentativă la omor în cea de loviri şi alte violenţe, iar pentru infracţiunile de lipsire de libertate, în subsidiar, a solicitat achitarea în baza dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior.

Inculpatul I.M. a solicitat să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 22 C. pen. anterior, cu privire la infracţiunea de omor, iar în ceea ce priveşte infracţiunea de lipsire de libertate, a apreciat că lipsesc condiţiile de existenţă ale infracţiunii. Pe latură civilă, ambii recurenţi au solicitat reducerea cuantumul despăgubirilor morale acordate.

Recurentul A.C. nu şi-a motivat cererea de recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 10 ianuarie 2014.

Preliminar, Înalta Curte apreciază că potrivit dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

De asemenea, prin încheierea din data de 28 mai 2014 s-a luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul S.M.I., acesta fiind obligat la suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Examinând decizia penală atacată prin prisma motivelor de recurs, dar şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază recursurile inculpaţilor I.M. şi A.E. ca nefondate, iar recursul declarat de A.C., ca inadmisibil, din următoarele considerente:

Cu privire la recursul declarat de inculpatul I.M.,

Acesta a depus motivele scrise de recurs la data de 10 septembrie 2014, primul termen de judecată fiind stabilit la data de 28 mai 2014. În cuprinsul acestora a cerut să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 12 şi 17² C. proc. pen. anterior.

Înalta Curte, faţă de momentul depunerii motivelor de recurs, nu poate examina criticile încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 şi 17² C. proc. pen. anterior, cazuri care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, nu pot fi avute în vedere din oficiu.

Cu toate acestea, ca urmare a intrării în vigoare, la data de 1 februarie 2014, a noilor coduri - penal şi de procedură penală - instanţa este datoare, fie la cererea inculpatului recurent, fie chiar din oficiu, să examineze conform art. 5 C. pen. care este legea penală mai favorabilă.

Din această perspectivă, instanţa constată ca inculpatul I.M. a fost condamnat pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

- lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) C. pen. la pedeapsa de 9 ani închisoare;

- lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi b) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului I.M. în pedeapsa cea mea grea, inculpatul având de executat 10 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Ulterior, prin decizia pronunţată de instanţa de apel a fost admisă cererea de schimbare de încadrare juridică formulată de inculpat şi acesta a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. f) C. pen., la pedeapsa de 9 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi b) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului I.M. în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Se constată că infracţiunea de tentativă la omor este reglementată şi de dispoziţiile noului C. pen., în cuprinsul art. 32 raportat la art. 188, iar limitele de pedeapsă, pentru infracţiunea consumată, sunt aceeaşi ca şi în reglementarea anterioară, iar modalitatea de calcul a pedepsei pentru tentativă este identică.

Infracţiunea de lipsire de libertate este reglementată şi în legislaţia actuală, în cuprinsul art. 205 alin. (1), (2) C. pen., limitele de pedeapsă fiind semnificativ reduse, acestea fiind între 3 şi 10 ani.

De asemenea, infracţiunea de lovire sau alte violenţe are corespondenţă în cuprinsul dispoziţiilor art. 193 alin. (1), (2) C. pen.

Şi legislaţia actuală reglementează instituţia concursului de infracţiuni, în cuprinsul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. fiind prevăzut că, în caz de concurs de infracţiuni, atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în ambele situaţii sporurile fiind obligatorii.

Aşa fiind, în aplicarea art. 5 C. pen., precum şi a Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, în privinţa inculpatului, instanţa constată că legea penală veche îi este mai favorabilă, deoarece, dacă s-ar proceda la schimbarea încadrării juridice, în aplicarea globală a legii penale mai favorabile, sporul de pedeapsă acordat în cazul săvârşirii concursului de infracţiuni, în legislaţia actuală, este obligatoriu, determinând astfel stabilirea unei pedepse rezultante mai mari decât cea aplicată prin decizia Curţii de Apel Bacău, motiv pentru care, faţă de considerentele expuse mai sus, recursul declarat de inculpatul I.M. va fi respins ca nefondat.

În baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. l lit. b) C. proc. pen. anterior.

Cu privire la recursul declarat de inculpatul A.E.:

Acesta a indicat, la finalul motivelor scrise de recurs, ca şi temei de drept, dispoziţiile art. 385⁹ pct. 10, 14, 17, 17² şi 18 C. proc. pen. anterior.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, posibilitatea examinării cauzei în recurs - reglementat ca a doua cale de atac, a fost restrânsă doar la chestiunile de legalitate, legiuitorul excluzând, din atribuţia instanţei de recurs, examinarea chestiunilor de fapt şi a celor care implică aprecierea asupra unor elemente de fapt.

Criticile referitoare la individualizarea pedepsei, anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 2/2013, puteau fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut la pct. 14, care în prezent este modificat.

Voinţa legiuitorului referitor la individualizarea pedepsei este expresă în acest sens întrucât, anterior, cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., se referea atât la nelegalitatea pedepsei cât şi la greşita individualizare a sancţiunii în raport cu prevederile art. 72 C. pen. anterior.

Criticile vizând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor în cea de vătămare corporală, respectiv lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate, nu pot fi supuse cenzurii instanţei de recurs nici în temeiul art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior (astfel cum a fost încadrată de inculpat).

Raportat la cazul de casare prevăzut de pct. 12, Înalta Curte constată că în mod corect instanţele inferioare au reţinut că, raportat la situaţia de fapt, la modul şi mijloacele de săvârşire ale faptei, inculpatul acţionând cu intenţia de a ucide, având în vedere aplicarea loviturilor, cu intensitate, într-o zonă vitală - zona capului, viaţa părţii vătămate C.A. fiind salvată ca urmare a intervenţiei chirurgicale la care aceasta a fost supusă.

Prin abrogarea pct. 18 al art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, a fost înlăturată posibilitatea instanţei de recurs de a reaprecia faptele şi probele, orice reformare a hotărârii pronunţate în apel, fiind legată de aplicarea legii.

Înalta Curte apreciază că nici susţinerile în sensul schimbării încadrării juridice a faptei deduse judecăţii, din infracţiunea de tentativă la omor, în infracţiunea de loviri sau alte violenţe, nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., respectiv prevăzut de pct. 17² (invocate de inculpat), dar nici în vreunul din celelalte cazuri de casare.

Cu ocazia dezbaterilor, apărarea inculpatului a solicitat achitarea acestuia, în baza dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior, solicitare pe care Înalta Curte o apreciază ca fiind făcută în sensul dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. anterior.

Instanţa consideră că şi prin acest motiv de recurs se tinde, în realitate, la o reapreciere a stării de fapt, aspect de netemeinicie care nu poate fi luat în discuţie în urma abrogării pct. 18 al articolului mai sus indicat.

De asemenea, critica vizând latura civilă a cauzei, în sensul reducerii cuantumului daunelor morale stabilite de instanţele de fond şi de apel nu poate fi analizată prin prisma niciunui caz de casare.

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, prin raportare la dispoziţiile art. 5 C. pen. şi a Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte apreciază că, şi în cazul inculpatului A.E. legea veche, prin aplicarea sa globală este mai favorabilă, deoarece, în ceea ce priveşte instituţia concursului de infracţiuni, fiind lăsată la latitudinea instanţei, în cadrul procesului de individualizare a pedepsei, aplicarea sau nu a sporului de pedeapsă. Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. l lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.E.

În ceea ce priveşte recursul declarat de A.C.,

Prin decizia recurată s-a constatat că acesta a beneficiat de o cale de cenzurare şi retractare a dispoziţiei instanţei prin care acesta, în calitatea sa de avocat, a fost sancţionat administrativ, cale de atac de care a uzat.

Conform art. 385² raportat la art. 362 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. anterior, apărătorul poate formula recurs în ceea ce priveşte cheltuielile judiciare cuvenite acestuia.

În speţa de faţă calea de atac vizează o amendă aplicată recurentului A.C., care a lipsit nejustificat la două termene consecutive la soluţionarea cauzei în fond.

Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. anterior urmează a fi respins ca inadmisibil recursul declarat de A.C.

Având în vedere dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul A.C. va fi obligat la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar recurenţii inculpaţi I.M. şi A.E. vor fi obligaţi la plata sumei de câte 375 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 276 C. proc. pen., recurenţii inculpaţi I.M. şi A.E. vor fi obligaţi la plata sumei de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă C.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.M. şi A.E. împotriva Deciziei penale nr. 201 din 10 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A.C. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Obligă recurentul A.C. la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenţii inculpaţi I.M. şi A.E. la plata sumei de câte 375 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi I.M. şi A.E. la plata sumei de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă C.A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2014.

Procesat de GGC - NN

← ICCJ. Decizia nr. 2490/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2699/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2516/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.), lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.), lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 C.p.). Recurs