ICCJ. Decizia nr. 261/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 261/2014
Dosar nr. 3814/103/2013
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2014
Deliberând asupra legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive a recurentului inculpat B.I., constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 99/P din data de 09 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Neamţ, s-a dispus, printre alţii, condamnarea inculpatului B.I., cu domiciliu în Piatra Neamț, judeţul Neamţ, fără antecedente penale, arestat preventiv în Penitenciarul Bacău, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
a) trafic de droguri de risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni;
b) deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) lit. a, art. 76 alin. (1) lit. e teza I C. pen. şi cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare şi;
c) introducerea în ţară de droguri de risc şi de mare risc, fără drept, în formă continuată, prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C. proc. pen., la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe timp de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea celor trei pedepse principale, în pedeapsa cea mai grea, cea de 3 (trei) ani închisoare, la care s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe timp de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive efectuată de la data de 16 iulie 2013 şi până la data pronunţării prezentei sentinţe, respectiv 09 octombrie 2013.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 13 iunie 2012, organele de poliţie din cadrul S.C.C.O Neamţ, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că mai multe persoane necunoscute de pe raza municipiului Piatra Neamţ şi a oraşului Roznov, procurau droguri de risc şi de mare risc din Olanda şi Italia, le introduceau în ţară fără drept şi ulterior le comercializau la diferiţi consumatori de pe raza judeţului Neamţ, cu sume cuprinse între 80-150 lei, în funcţie de natura şi cantitatea substanţei interzise.
Din datele existente la momentul arătat, a rezultat faptul că persoanele susmenţionate erau, la rândul lor, consumatoare de astfel de substanţe psihotrope, pe care le aveau depozitate la domiciliile lor şi pe care le distribuiau celorlalţi consumatori, în mod direct sau prin intermediari, de cele mai multe ori întâlnirile fiind stabilite prin telefon.
Prin mijloace specifice, lucrătorii din cadrul S.C.C.O. Neamţ, au stabilit faptul că la începutul lunii iulie 2013, inculpatul B.I. s-a hotărât să efectueze o deplasare în Olanda, pentru a achiziţiona droguri de risc şi a efectuat deplasarea propriu-zisă în perioada 12 iulie - 14 iulie 2013, cu un autocar aparţinând SC G.T. SRL Târgu Neamţ, pe ruta Târgu Neamţ - Amsterdam. S-a mai stabilit faptul că acesta a achiziţionat dintr-o cafenea din Amsterdam, 100 de comprimate ecstasy cu suma de 200 euro, precum şi o cantitate de cannabis, pentru care a plătit 10 euro pe gram, din care a consumat o parte cât timp s-a aflat în Olanda. Pentru a asigura transportul cantităţilor de droguri menţionate mai sus în deplină siguranţă şi fără a fi descoperit, inculpatul B.I. a ascuns substanţele psihotrope în interiorul mai multor sandvişuri, pe care le-a ambalat într-o hârtie şi le-a ascuns în bagaje. Geanta de umăr în care au fost introduse aceste sandvişuri a fost păstrată de către inculpat în permanenţă asupra sa. Din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în cauză, a rezultat faptul că inculpatul a intrat pe teritoriul României la data de 15 iulie 2013, prin punctul vamal Borş, deplasându-se spre oraşul Târgu Neamţ, tot cu un autocar aparţinând SC G.T. SRL Târgu Neamţ. Inculpatul a ajuns la destinaţie, în oraşul Târgu Neamţ la data de 16 iulie 2013, în jurul orei 01:00, fiind prins în flagrant de către lucrătorii de poliţie în momentul în care a coborât din autocar. Cu această ocazie, în bagajele inculpatului au fost identificate şi ridicate 100 comprimate de culoare albastră, din care 3 erau mărunţite, motiv pentru care acestea din urmă au fost introduse într-o ţiplă din material plastic transparent, auto-sigilantă, precum şi mai multe fragmente vegetale în stare solidă, de culoare verde-oliv, despre care inculpatul a declarat că le-a achiziţionat contra sumei de 230 euro din Olanda.
Substanţele psihotrope identificate în bagajele inculpatului au fost introduse într-un plic alb, sigilat cu sigiliul D.I.I.C.O.T. şi au fost trimise către Laboratorul de analiză şi profil al drogurilor din cadrul B.C.C.O. Iaşi, în vederea stabilirii naturii acestora.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 17 iulie 2013 al Laboratorului de analiză şi profil al drogurilor din cadrul B.C.C.O. Iaşi, a rezultat că proba nr. 1 era constituită din 97 comprimate care conţineau ca substanţe active M.D.M.A. şi M.D.A., proba nr. 2 era constituită din 1,6 grame fragmente de comprimate care conţineau ca substanţe active M.D.M.A. şi M.D.A., iar proba nr. 3 conţinea 3,39 grame cannabis, în care s-a pus în evidenţă Tetrahidrocannabinol (T.H.C.), substanţă psihotropă biosintetizată de planta Cannabis. Rezina de cannabis face parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi reprezintă drog de risc.
Potrivit aceluiaşi raport tehnico-ştiinţific, substanţele 3, 4 Methylenedioxymetamfeta-mine (M.D.M.A.) şi Tenamfetamine (M.D.A.), fac parte din tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată, reprezentând droguri de mare risc.
În momentul prinderii în flagrant a inculpatului, asupra acestuia a fost identificat şi un portmoneu ce conţinea un înscris redactat în limba engleză, anexat la dosarul cauzei în original, ce face dovada cazării inculpatului în Amsterdam în perioada 13 iulie -14 iulie 2013.
În declaraţia dată de către inculpat în faţa procurorului, acesta a arătat faptul că este consumator de cannabis de aproximativ un an de zile şi că obişnuieşte să comercializeze această substanţă psihotropă cu suma de 80 de lei pe gram, către diverşi consumatori de pe raza municipiului Piatra Neamţ, dar şi să o ofere apropiaţilor pentru a fuma împreună.
În ceea ce priveşte drogurile de mare risc, inculpatul a declarat că nu consumă astfel de substanţe, ci doar le comercializează persoanelor interesate, cu preţul de 50 de lei pe comprimat, aşa cum intenţiona să procedeze şi cu cele 100 de comprimate ecstasy cumpărate din Olanda.
Martorii audiaţi în cauză, respectiv B.I. şi P.F.F., au confirmat împrejurarea că inculpatul B.I. a efectuat cu autocarul SC G.T. SRL Târgu Neamţ, deplasarea pe ruta Amsterdam - Târgu Neamţ, înaintea prinderii sale în flagrant.
Întrucât declaraţia inculpatului B.I. a arătat că a comercializat droguri de mare risc la diverşi consumatori de pe raza municipiului Piatra-Neamţ, aceasta nu a putut fi coroborată şi cu alte mijloace de probă, astfel s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Instanţa de fond a apreciat că, în drept, fapta inculpatului B.I., care în perioada mai-iulie 2013, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a comercializat şi oferit spre consum, droguri de risc, respectiv cannabis, în ultima ipoteză fără a percepe bani, către mai mulţi consumatori şi prieteni de pe raza municipiului Piatra Neamţ, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat, care, în aceeaşi perioadă de referinţă şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a deţinut în mod repetat, în vederea consumului propriu, diverse cantităţi de droguri de risc (cannabis), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de deţinerea de droguri de risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În fine, fa pta inculpatului B.I., care, la data de 15 iulie 2013, a introdus pe teritoriul României, fără drept, prin punctul vamal Borş, cantitatea de 100 tablete ecstasy (drog de mare risc) şi 3,63 gr. cannabis (drog de risc), achiziţionate din Olanda, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de introducerea în ţară de droguri de risc şi de mare risc, fără drept, prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Instanţa de fond a motivat că la individualizarea judiciară a pedepselor a avut în vedere faptul că infracţiunile comise de inculpaţi sunt de o gravitate deosebită, deoarece drogurile creează dependenţă, iar consumul lor este interzis. Traficul şi consumul ilicit de droguri constituie în prezent un fenomen, mai ales în rândul tinerilor, iar rezolvarea acestui fenomen impune instituirea unui control riguros şi represiv, motiv pentru care legiuitorul român a adoptat Legea nr. 143/2000, cu modificările ulterioare.
Din declaraţiile martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale, din notele de redare ale convorbirilor telefonice cât şi din recunoaşterile inculpaţilor a rezultat vinovăţia acestora în comiterea infracţiunilor concurente descrise mai sus.
S-a mai arătat că la stabilirea pedepselor s-au avut în vedere şi criteriile înscrise în art. 72 C. pen., respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor, modalitatea şi împrejurările în care au fost comise, scopul urmărit, consecinţele produse sau care s-ar fi putut produce şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.
Astfel, pentru inculpatul B.I. s-a reţinut că a comis trei infracţiuni în concurs real la Legea nr. 143/2000, din care cea de introducere în ţară de droguri de risc şi de mare risc, fără drept, prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, fiind prevăzută cu limite mari de pedeapsă, este în vârstă de 26 de ani, nu este căsătorit, nu are ocupaţie, pe parcursul urmăririi penale a avut o poziţie procesuală sinceră, recunoscând integral şi regretând săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, nu prezintă antecedente penale în raport de infracţiunile deduse judecăţii, a avut o comportare bună în familie şi societate şi beneficiază de dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., privind reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, în cadrul termenului legal, inculpatul B.I.
Apelantul-inculpat a criticat hotărârea apelată, susţinând că aceasta este netemeinică pentru motivele pentru motivele reţinute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Curtea, i-a prezentat apelantului-inculpat învinuirile care i s-au adus prin actul de sesizare al instanţei, precum şi prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., respectiv, faptul că are dreptul să nu facă nici o declaraţie la instanţa de control judiciar, că tot ce declară poate fi folosit şi împotriva sa, iar dacă acceptă să dea declaraţii are obligaţia să spună tot ce ştie cu privire la învinuirile care i se aduc.
Inculpatul a declarat că nu doreşte să dea declaraţie, prevalându-se de dreptul la tăcere.
Prin Decizia penală nr. 200 din 10 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală cauze minori şi familie, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat B.I. împotriva sentinţei penale nr. 99/P din data de 09 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Neamţ.
În baza art. 383 alin. (1)1 C. proc. pen., cu art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestului preventiv a apelantului-inculpat.
În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus în continuare, din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului de instanţa de fond perioada executată prin arest preventiv, începând cu data pronunţării sentinţei penale apelate, respectiv de la data de 09 octombrie 2013, la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul-inculpat să plătească statului suma de 350 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate şi examinând-o sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul a fost respins pentru considerentele care au fost prezentate.
Din examinarea probelor administrate, Curtea a constatat că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptelor săvârşite de apelantul-inculpat o corectă încadrare juridică şi a dat dovadă de multă înţelegere, prin reţinerea în favoarea acestuia a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. şi prin coborârea pedepselor cu mult sub minimele speciale prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, minime care şi aşa, au fost reduse cu 1/3, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Instanţa de fond a respectat dispoziţiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris faptele săvârşite, cu arătarea timpului şi locului unde au fost comise, încadrarea juridică dată acestora, de asemenea a analizat probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale şi a arătat temeiurilor de drept care justifică soluţia dată în cauză.
Instanţa de control judiciar şi-a însuşit motivarea hotărârii recurate făcută de instanţa de fond, cu completările care au fost făcute.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului a rezultat pe deplin vinovăţia apelantului - inculpat, pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţa de fond.
De altfel, apelantul-inculpat a declarat în faţa instanţei de fond, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, că recunoaşte săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, aşa cum au fost reţinute în actul de sesizare a instanţei, că solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a cerut aplicarea procedurii simplificate a recunoaşterii vinovăţiei, prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.
În aceste condiţii, instanţa de control judiciar nu a mai analizat situaţia de fapt, care, aşa cum s-a arătat mai sus, a fost corect reţinută de instanţa de fond.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, aşa cum s-a arătat mai sus, instanţa de fond a dat dovadă de multă înţelegere, prin reţinerea în favoarea acestuia a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. şi prin coborârea pedepselor cu mult sub minimele speciale prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, minime care şi aşa, au fost reduse cu 1/3, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, aşa cum s-a arătat mai sus, instanţa de fond a dat dovadă de multă înţelegere prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., prin coborârea pedepselor sub minimele speciale prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite şi prin aplicarea unor pedepse de doar 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru infracţiunea continuată trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu art. 41 alin. (2) C. pen., 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi a unei pedepse de doar 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de introducerea în ţară de droguri de risc şi de mare risc, fără drept, în formă continuată, prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Curtea a apreciat că nu se impunea reţinerea în favoarea recurentului-inculpat de instanţa de fond a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) C. pen., şi pe cale de consecinţă nu trebuiau coborâte pedepsele aplicate pentru infracţiunile deduse judecăţii sub minimele speciale prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, minime reduse potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
De altfel, din examinarea hotărârii apelate a rezultat că instanţa de fond nici nu a indicat care este împrejurarea care se circumscrie dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen.
Existenţa uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen., sau a altora asemănătoare, nu a obligat instanţa de judecată să le considere circumstanţe atenuante şi să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen., a rezultat că recunoaşterea unor atari împrejurări drept circumstanţe atenuante a fost lăsată la aprecierea instanţei de judecată.
În această apreciere a fost obligatoriu să se ţină seama de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-au săvârşit infracţiunile, de urmările produse, ca şi de orice elemente de apreciere privitoare la fapte şi persoana inculpatului.
Recunoaşterea circumstanţelor atenuante a fost atributul instanţei de judecată şi deci lăsată doar la aprecierea acesteia.
Pentru termenul de azi 24 ianuarie 2014 recurentul inculpat B.I. a solicitat a se lua act de declaraţia de retragerea recursului formulat în cauză.
Înalta Curte faţă de declaraţia recurentului inculpat în sensul retragerii recursului, aceasta reprezentând manifestarea sa de voinţă privind soluţionarea acestei cauze, în baza art. 3854 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 200 din data de 10 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, şi în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. să oblige recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea inculpatului B.I. la recursul declarat împotriva Deciziei penale nr. 200 din data de 10 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 26/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 264/2014. Penal → |
|---|
