ICCJ. Decizia nr. 2719/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2719/2014
Dosar nr. 1069/98/2013
Şedinţa publică din 30 septembrie 2014
Deliberând asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 228/A din 27 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Ialomiţa împotriva sentinţei penale nr. 119 din 15 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia penală. S-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi în fond rejudecând:
În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen. a obligat inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.C. SRL Borduşani - prin lichidator SC E.I. SPRL la plata sumei de 67.867 RON despăgubiri civile cu dobânda legală până la achitarea debitului către partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Ialomiţa.
A menţinut celelalte dispoziţii.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata V.A.N. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut că prin sentinţa penală nr. 119/F din data de 15 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1069/98/2013,Tribunalul Ialomiţa, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen. cu art. 74 - 76 C. pen., a condamnat pe inculpata V.A.N. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală.
În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. .241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen. cu art. 74 - 76 C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infractiunea de evaziune fiscală.
În baza art. 33 - 34 C. pen. inculpata V.A.N. având de executat pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 81 - 82 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
A făcut în cauză aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
A făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. şi art. 83 C. pen.
În baza art. 115 C. pen. cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005 a interzis inculpatei V.A.N. exercitarea profesiei de fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale respectiv a dispus decăderea din aceste drepturi, dacă a fost ales.
A admis în parte acţiunea civilă promovată de Statul Român prin A.N.A.F. reprezentantă de D.G.F.P. Ialomiţa.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a obligat inculpata V.A.N. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.C. SRL Borduşani - prin lichidator SC E.I. SPRL la plata sumei de 67.008 RON despăgubiri civile cu dobânda legală până la achitarea debitului către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Ialomiţa.
În baza art. 348 C. proc. pen. a dispus anularea următoarelor înscrisuri:
- factura din 21 septembrie 2009 emisă de SC M.I. SRL Prahova şi chitanţele din 30 decembrie 2009 şi din 28 decembrie 2009;
- factura din 28 iunie 2009 emisă de SC F.P. SRL Orăştie, factura din 04 septembrie 2009 şi chitanţele din 24 iulie 2009, din 22 iulie 2009;
- factura din 30 septembrie 2010, chitanţa din 30 septembrie 2010, factura din 30 august 2010, chitanţa din 30 august 2010, factura din 15 iunie 2010, chitanţa din 16 august 2010, factura din 16 februarie 2010, chitanţa din 16 februarie 2010, factura din 31 august 2010, chitanţa din 27 septembrie 2010 (emisă de SC B.T. SRL Iaşi);
- factura din 12 noiembrie 2011, chitanţa din 28 februarie 2011, factura din 28 noiembrie 2011, factura din 03 septembrie 2010, chitanţa din 30 noiembrie 2010, din 26 noiembrie 2010, din 24 noiembrie 2010, din 16 noiembrie 2010 emisă de SC T.P. SRL Bucureşti;
- factura din 27 septembrie 2010, din 15 noiembrie 2007 şi chitanţele din 21 iunie 2011, din 28 iunie 2011 emise de SC B.E. SRL Bucureşti;
- factura din 30 septembrie 2010 emisă de SC R.I.I. SRL Bucureşti;
- factura din 17 decembrie 2009, din 15 decembrie 2009, din 11 decembrie 2009, din 10 decembrie 2009, din 09 decembrie 2009, din 08 decembrie 2009, chitanţele din 20 mai 2010, din 30 aprilie 2010 emise de SC P.E.C. SRL Bucureşti.
- factura din 24 august 2008 şi chitanţa din 24 august 2010 emisă de SC T.C. SRL Bucureşti.
În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 a menţinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa nr. 506/P din 04 februarie 2013 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa asupra cotei de 1/2 din imobilul apartament cu 2 camere situat în municipiul Feteşti, judeţul Ialomiţa.
În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 a dispus comunicarea către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a unei copii de pe dispozitivul prezentei sentinţe rămase definitive.
În baza art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a obligat inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente la 2.300 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpata V.A.N. a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, prin rechizitoriul nr. 506/P/2012 din 03 aprilie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi o infracţiune de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a reţinut în fapt că în calitate de administrator al SC C.C. SRL Borduşani, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 14 septembrie 2007 - 31 decembrie 2007 nu a înregistrat în evidenţa contabilă un număr de 22 facturi fiscale, note de aprovizionare cu materiale de construcţii de la un număr de 5 furnizori, sustrăgându-se de la plata impozitului pe venit şi TVA de plată.
Aceeaşi inculpată, în perioada 01 ianuarie 2009 - 31 decembrie 2011, a dispus înregistrarea în evidenţa contabilă a SC C.C. SRL, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a unui număr de 22 facturi reprezentând cheltuieli fictive şi având drept consecinţă sustragerea de la plata către bugetul de stat a impozitului pe profit şi TVA de plată.
Cu privire la încadrarea juridică, instanţa a constatat că fapta inculpatei V.A.N., care în calitate de administrator al SC C.C. SRL Borduşani, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 14 septembrie 2007 - 31 decembrie 2007, nu a înregistrat în evidenţa contabilă un număr de 29 facturi fiscale reale de aprovizionare cu materiale de construcţii de la un număr de 5 furnizori de profil, şi anume SC O.C. SRL Slobozia, SC A. SRL Slobozia, SC E. SA Medgidia, SC B. SRL Slobozia, SC A. SRL Galaţi, ocazie cu care s-a sustras de la plata către bugetul statului a sumei de 4.079 RON reprezentând impozit pe venituri din vânzare marfă şi 3.875 RON TVA de plată, constituie infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta aceleiaşi inculpate, care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 01 ianuarie 2009 - 31 decembrie 2011, a dispus înregistrarea în evidenţa contabilă a SC C.C. SRL a unui număr de 22 facturi fiscale reprezentând cheltuieli fictive şi având drept consecinţă sustragerea de la plata către bugetul de stat a sumei de 44.157 RON din care 9.780 RON reprezintă impozit pe profit şi 34.377 RON reprezentând TVA de plată, constituie infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Întrucât faptele au fost săvârşite înainte de a fi condamnată definitivă pentru vreuna din ele urmează a se face în cauză aplicarea art. 33 - 34 C. pen.
În temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. constatând că faptele există, constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi au fost comise de inculpata V.A.N., instanţa de fond a pronunţat condamnarea acesteia.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, gradul de pericol social al faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege, persoana inculpatei astfel încât să se realizeze eficient scopul pedepsei astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.
La stabilirea pedepselor pentru cele două infracţiuni săvârşite a făcut şi aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., în sensul că în cazul judecării după procedura simplificată privind recunoaşterea vinovăţiei, limitele de pedeapsă în cazul închisorii se reduce cu 1/3.
Legat de persoana inculpatei, s-a ţinut seama de vârsta acesteia, conduita bună avută înainte de săvârşirea faptelor, precum şi în faţa instanţei de judecată, lipsa antecedentelor penale, are copii minori în întreţinere şi faptul că în cursul judecăţii a achitat o parte din prejudiciu, respectiv suma de 2.000 RON, conform chitanţei din 29 martie 2013 depusă la dosar.
Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei rezultante, tribunalul a apreciat că ţinând seama de persoana inculpatei, de comportamentul şi de acoperirea parţială a prejudiciului produs părţii civile sunt întrunite în cauză în mod cumulativ condiţiile de admisibilitate ale acordării suspendării executării pedepsei.
Totodată, a apreciat că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpată şi chiar fără executarea pedepsei, aceasta nu va mai săvârşi alte fapte.
În ceea ce priveşte aplicarea pedepsei accesorii aplicate inculpatei V.A.N., Tribunalul a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în baza art. 71 alin. (5) C. pen., instanţa de fond a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei. întrucât a săvârşit faptele în calitate de asociat şi administrator a făcut şi aplicarea art. 64 lit. c) C. pen.
A făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. şi art. 83 C. pen.
Întrucât activitatea infracţională a inculpatei s-a materializat în considerarea calităţii ei de asociat unic şi administrator al SC C.C. SRL, această societate dobândind calitatea de parte responsabilă civilmente, răspunderea sa fiind solidară cu cea a inculpatei.
Cu privire la latura civilă a cauzei, Tribunalul a reţinut:
Prin adresa din 19 martie 2013, D.G.F.P. Ialomiţa - Biroul Juridic a comunicat faptul că SC C.C. SRL Borduşani a înregistrat datorii la bugetul de stat în cuantum de 69.807 RON, sumă cu care s-a constituit parte civilă în procesul penal, astfel: impozit pe profit - 9.780 RON; majorări de întârziere impozit pe profit - 3.414 RON; penalităţi de întârziere impozit pe profit - 1.467 RON; TVA - 34.377 RON; majorări de întârziere TVA - 15.612 RON şi penalităţi de întârziere TVA - 5.157 RON.
Tribunalul a apreciat că la stabilirea prejudiciului penal din suma de 69.807 RON trebuie scăzută suma de 365 RON impozit pe profit şi suma de 434 RON TVA de plată conform facturii fiscale din 04 august 2008 reprezentând contravaloare centrală termică întrucât înregistrarea acestei facturi fiscale în evidenţa contabilă nu poate constitui infracţiunea de evaziune fiscală.
De asemenea, întrucât în cursul judecăţii la termenul din 08 mai 2013 a făcut dovada achitării sumei de 2.000 RON, a dedus această sumă astfel încât prejudiciul cert produs de inculpată părţii civile este de 67.008 RON.
Partea civilă a solicitat prin adresele sale de constituire şi majorări de întârziere, precum şi dobânzi şi penalităţi aferente, toate acestea reprezentând taxe calculate conform C. fisc.
S-a reţinut că astfel de taxe datorate de contribuabili au la bază răspunderea fiscală, ce nu poate fi grefată pe răspunderea civilă delictuală reglementată de prevederile art. 998, 999 şi urm. ale vechiului C. civ., în vigoare la data desfăşurării activităţii infracţionale şi singurele operante în cauza de faţă.
Astfel s-a constatat, că în opinia Tribunalului, dobânda legală aferentă debitului este singura ce se poate acorda cu titlu de „damnum emergens” (folos nerealizat), în cadrul răspunderii civile delictuale, de la data producerii prejudiciului.
Tribunalul a considerat că nu s-ar justifica acordarea altor majorări sau penalităţi de întârziere în afara dobânzii legale, pentru că acestea fiind calculate conform C. fisc., au ca subiect contribuabilul, şi nu persoana ce a săvârşit un delict.
Penalităţile de întârziere pretinse de partea civilă au la bază răspunderea fiscală, art. 119 - 120 C. proc. fisc. ce nu poate fi grefată răspunderea civilă delictuală reglementată de art. 998 - 999 C. civ. în prezent art. 1381 şi urm. din noul C. civ.
Acordarea altor majorări sau penalităţi de întârziere în afara dobânzii legale în condiţiile în care, aşa cum s-a mai arătat, astfel de majorări sau penalităţi de întârziere sunt calculate conform C. fisc. şi au ca subiect contribuabilul şi nu persoana ce a săvârşit un delict, ar echivala cu o dublă impunere în sarcina inculpatei pentru aceeaşi faptă, ceea ce nu poate fi admis.
S-a apreciat că potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005 în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.
S-a reţinut că prin ordonanţa nr. 506/P/2012 din 04 februarie 2013 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa s-a instituit sechestru asigurător asupra cotei de 1/2 din apartamentul compus din 2 camere situat în Feteşti, judeţul Ialomiţa. S-a menţinut sechestrul asigurător asupra bunului menţionat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, inculpata V.A.N. şi partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Ialomiţa, criticând-o pentru netemeinicie şi solicitând admiterea apelului, casarea sentinţei penale sub aspectul laturii civile a cauzei.
În motivarea scrisă a apelului partea civilă A.N.A.F. a arătat că s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 69.807 RON, reprezentând obligaţii fiscale datorate bugetului de stat, la care se adaugă dobânzi Şi penalităţi de întârziere, însă prima instanţă nu a luat în considerare constatările organelor de inspecţie fiscală din procesul-verbal din 03 octombrie 2012 potrivit cărora suma de 365 RON reprezintă impozit pe profit şi suma de 434 RON reprezintă TVA de plată, conform facturii fiscale din 04 august 2008. Aceasta, deoarece centrala termică nu se afla la sediul societăţii, iar acest obiect nu este aferent operaţiunilor taxabile. Aşadar, apelanta-parte civilă susţine că aceste sume trebuie scăzute din prejudiciul stabilit de organele de control, rămânând un rest de 69.008 RON, nu de 67.008 RON cât s-a reţinut în hotărâre, la care se adaugă şi obligaţiile fiscale accesorii, respectiv penalităţi şi dobânzi.
În motivarea orală a apelului inculpata V.A.N., prin apărătorul din oficiu, solicită înlăturarea din cuprinsul sentinţei a majorărilor şi a penalităţilor de întârziere, în concret suma de 19.026 RON, respectiv suma de 6.624 RON.
Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept a cauzei, conform art. 371 C. proc. pen., instanţa de apel a reţinut următoarele:
Situaţia de fapt, recunoscută de inculpată în condiţiile art. 3201 C. proc. pen., a fost corect reţinută de prima instanţă şi nu impune o analiză suplimentară. De asemenea, încadrarea juridică a fost corect realizată, iar operaţiunea de individualizare a pedepsei judicios realizată, în condiţiile în care a solicitat aplicarea disp. art. 81-82 C. pen. în raport de gravitatea faptei, reflectată în primul rând în cuantumul ridicat al prejudiciului 69.807 RON, în mod corect a apreciat prima instanţă că nu se impun a fi reţinute circumstanţe atenuante.
Cu privire la latura civilă s-a reţinut că partea vătămată A.N.A.F. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 69.807 RON, reprezentând TVA de plată, impozit pe profit, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere.
Curtea de Apel a constatat că prima instanţă a dedus corect suma de 2.000 RON achitată de inculpată în cursul judecăţii (fila 26 dosar fond), însă a omis a acorda sumele de 365 RON, impozit pe profit şi 434 RON, TVA de plată, conform facturii fiscale din 04 august 2008.
S-a reţinut că, pe de altă parte, în mod corect instanţa de fond a acordat ca şi obligaţii fiscale accesorii doar dobânda legală până la achitarea debitului, având în vedere că în suma reprezentând constituirea de parte civilă au fost incluse penalităţile de întârziere şi majorările de întârziere. Cu privire la criticile aduse de inculpată laturii civile a cauzei acestea sunt nefondate, obligaţiile fiscale accesorii se datorează şi se calculează conform C. fisc., solicitarea de înlăturare a acestora neavând temei legal.
Împotriva deciziei nr. 228/A din 27 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a declarat prezentul recurs inculpata V.A.N.
Inculpata V.A.N. a formulat recurs la data de 11 octombrie 2013, invocând cazul de casare prevăzut la art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., însă nu şi-a motivat cererea.
Motivele de recurs au fost susţinute oral, cu ocazia dezbaterilor, arătând că instanţa de apel şi recurs au soluţionat în mod greşit latura civilă a cauzei, iar sentinţa Tribunalului Ialomiţa a fost criticată de inculpată, inclusiv prin formularea apelului, întrucât din înscrisurile depuse la dosar ar rezulta că ar fi existat simultan atât răspunderea societăţii, cât şi răspunderea personală a administratorului, respectiv a asociatului unic al societăţii. A menţionat că Curtea de Apel Bucureşti a admis, prin soluţionarea apelului, obligarea inculpatei la suma de 67.867 RON cu dobânda legală. A precizat, însă, că din această sumă pe parcursul desfăşurării procesului s-a recuperat o parte din prejudiciu, urmare a valorificării unui bun din patrimoniul societăţii, astfel că recurenta inculpată putea să fie obligată numai la plata unei sume de 44. 448 RON reprezentând prejudiciul efectiv cauzat şi care putea fi antrenat în temeiul răspunderii civile delictuale, cu dobânda legală de la momentul rămânerii definitive a hotărârii şi a solicitat soluţionarea recursului doar pe latură civilă.
Examinând recursul declarat de inculpată, prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
În cauză, se constată că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, la data de 27 septembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, iar recursul declarată de inculpată a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 06 februarie 2014, situaţie în care acesta este supus casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior, care este legea procesual penală aplicabilă recursului de faţă, toate acestea, în considerarea de către legiuitor a finalităţii restrângerii controlului judiciar realizat prin mijlocirea acestei căi de atac doar la chestiuni de drept (de legalitate).
Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 38510 C. proc. pen. anterior, recursul trebuia sa fie motivat în scris, iar motivele de recurs se depun la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată sub sancţiunea luării în considerare numai a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.
Cat priveşte recursul declarat de inculpată, Înalta Curte constată că deşi a fost formulat şi depus în termenul prevăzut de lege, acesta nu a fost motivat în condiţiile legii, ci doar s-a indicat în mod formal cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. Având cuvântul, pe fondul cauzei, apărătorul inculpatei a precizat, oral, care sunt motivele pentru care a înţeles să declare recurs.
Astfel, recursul nefiind motivat în termen de inculpată, Înalta Curte nu are posibilitatea de a examina critica formulată de aceasta, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. - ce are în vedere situaţia în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii, ca urmare, recursul acesteia nu mai poate face obiectul examinării instanţei de control judiciar.
Totodată, Înalta Curte constată că instanţa de apel a menţionat în cuprinsul hotărârii pronunţate că, „cu privire la criticile aduse de inculpată, laturii civile a cauzei acestea sunt nefondate, obligaţiile fiscale accesorii se datorează şi se calculează conform C. fisc., solicitarea de înlăturare a acestora neavănd temei legal”.
În consecinţă, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata V.A.N. împotriva deciziei penale nr. 228/A din 27 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata V.A.N. împotriva deciziei penale nr. 228/A din 27 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 30 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2794/2014. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 2715/2014. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
