ICCJ. Decizia nr. 2794/2014. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7), infracţiuni la alte legi sp
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 2794/2014
Dosar nr. 1096/95/2010
Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2014
Prin sentinţa penală nr. 48 din 06 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 1096/95/2010, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de către inculpatul T.C.
În baza art. 7 alin. (1), (3) cu referire la art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul G.H.C. la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. În baza art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare. În baza art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 42 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare; în baza art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare; în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.; în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare; în baza art. 23 alin. (1) lit. c) combinat cu art. 22 din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare; în baza art. 33 - 34 C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe care a sporit-o cu 6 luni, inculpatul urmând să execute 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 7 alin. (1), (3) cu referire la art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul T.C. la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.; în baza art. 26 raportat la art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare; în baza art. 26 raportat la art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 26 raportat la art. 42 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare; în baza art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.; în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare; în baza art. 33 - 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., care s-a sporit cu 6 luni inculpatul urmând să execute 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 7 alin. (1), (3) cu referire la art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul R.C.D. la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.; în baza art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare; în baza art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 42 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare; în baza art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare; în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.; în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare; în baza art. 33-34 C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 7 alin. (1), (3) cu referire la art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul G.l.A. la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.; în baza art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare; în baza art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 42 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare; în baza art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare; în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.; în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare; în baza art. 33 - 34 C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 7 alin. (1), (3) cu referire la art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul Ţ.l.F. la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.; în baza art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare; în baza art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 42 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare; în baza art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare; în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.; în baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare; în baza art. 33 - 34 C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., care s-a sporit cu 6 luni, inculpatul urmând să execute 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 7 alin. (1), (3) cu referire la art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul Ţ.V.M. la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.; în baza art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare; în baza art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 42 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare; în baza art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare; în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.; în baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare; în baza art. 33 - 34 C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., care s-a sporit cu 6 luni, inculpatul urmând să execute 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 7 alin. (1), (3) cu referire la art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul A.R.A. la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.; în baza art. 26 raportat la art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare; în baza art. 26 raportat la art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 26 raportat la art. 42 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare; în baza art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare; în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.; în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare; în baza art. 33 - 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., care s-a sporit cu 6 luni, inculpatul urmând să execute 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 7 alin. (1), (3) cu referire la art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul R.P. la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.; în baza art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare; în baza art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 42 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare; în baza art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare; în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.; în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare; în baza art. 33 -34 C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., care s-a sporit cu 6 luni, inculpatul urmând să execute 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 7 alin. (1), (3) cu referire la art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul D.C.E. la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.; în baza art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare; în baza art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 42 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare; în baza art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare; în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.; în baza art 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare; în baza art. 33 - 34 C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 7 alin. (1), (3) cu referire la art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul M.M.C. la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.; în baza art. 41 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare; în baza art. 41 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 42 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare; în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.; în baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare; în baza art. 33 - 34 C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au interzis inculpaţilor drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen. şi s-a dedus reţinerea de 24 ore din data de 03 noiembrie 2009, pentru inculpaţii: G.H.C., T.C., R.C.D., G.I.A., Ţ.I.F., Ţ.V.M., A.R.A., R.P. şi D.C.E.; s-a menţinut măsura preventivă a obligării inculpaţilor de a nu părăsi ţara, cu excepţia inculpatului R.P., pentru care instanţa a constatat că este arestat în altă cauză; s-a dedus reţinerea de o zi din data de 02 februarie 2010, pentru inculpatul M.M.C. şi s-a dedus arestul preventiv al inculpaţilor: G.H.C., T.C., R.C.D., G.I.A., Ţ.I.F., Ţ.V.M., A.R.A., R.P.şi D.C.E., din data de 23 noiembrie 2009 la data de 14 aprilie 2010, dată la care aceştia au fost puşi în libertate de către Curtea de Apel Craiova.
S-au confiscat de la inculpaţi sumele de bani provenite din săvârşirea infracţiunilor, după cum urmează: de la inculpatul G.H.C., sumele de 48.611,27 euro şi 75.994,98 dolari S.U.A., primite prin W.U.; de la inculpatul T.C. sumele de 32.405,13 euro, 530 dolari S.U.A. şi 1174,43 RON, primite prin W.U.; de la inculpatul R.C.D., suma de 15.339,98 euro primită prin W.U.; de la inculpatul G.I.A., suma de 664,90 euro primită prin W.U.; de la inculpatul Ţ.I.F., suma de 6669,27 euro primită prin W.U.; de la inculpatul Ţ.V.M., suma de 693,08 euro primită prin W.U.; de la inculpatul A.R.A., suma de 4265,1 euro primită prin W.U.; de la inculpatul R.P., suma de 5735,41 euro primită prin W.U.; de la inculpatul D.C.E., suma de 2847,21 euro primită prin W.U.; de la inculpatul M.M.C., suma de 6545,92 euro primită prin W.U.
Conform dispoziţiilor art. 163 şi urm. C. proc. pen. coroborat cu art. 59 din Legea nr. 161/2003 şi art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător ce a fost luată prin ordonanţele din 06 noiembrie 2009, 09 noiembrie 2009, 11 noiembrie 2009 şi 05 ianuarie 2010, asupra următoarelor bunuri: - sumele de 1600 euro şi 81 RON, ridicate în urma percheziţiei domiciliare de la locuinţa din comuna P., jud. Prahova, unde locuieşte fără forme legale inc. T.C., depuse la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. Bank - Sucursala G.; - sumele de 2140 euro şi 200 RON, ridicate în urma percheziţiei domiciliare de la locuinţa din mun. Craiova, str. B.N., jud. Dolj - unde locuieşte fără forme legale inculpatul G.H.C., şi depuse la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. Bank - Sucursala G. - sumele de 400 euro şi 3450 RON, ridicate în urma percheziţiei domiciliare de la locuinţa inc. Ţ.V.M., şi depuse la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. Bank - Sucursala G.; - suma de 1700 euro ridicate în urma percheziţiei domiciliare de la locuinţa din mun. Craiova, str. C.B., jud. Dolj, aparţinând numitei A.T. - soţia inculpatului A.R.A. şi depusă la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. Bank - Sucursala G. - sumele de 350 euro şi 2422 RON ridicate în urma percheziţiei domiciliare de la locuinţa din mun. Craiova, str. C.S.D., jud. Dolj, unde locuieşte fără forme legale inc. R.P., şi depuse la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. Bank - Sucursala G. - sumele de 4105 euro, 200 dolari S.U.A. şi 10.700 RON, ridicate în urma percheziţiei domiciliare de la locuinţa din mun. Craiova, Bld. O., jud. Dolj, aparţinând numitei Ţ.N.C. - soţia inculpatului Ţ.I.F., şi depuse la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. Bank - Sucursala G. - autoturismul marca O.A., aparţinând inc. G.H.C., ce se află sigilat şi depus în parcul auto al I.P.J. Dolj; - autoturismul marca S.L., de culoare gri, aparţinând inc. Ţ.V.M., care se va sigila şi depune în parcul auto al I.P.J. Dolj.
În baza art. 118 lit. b) şi c) C. pen., s-au confiscat de la inculpaţi corpurile delicte, constând în: suporturi optice tip CD/DVD, carduri de memorie, cititor carduri, dispozitiv electronic tip gură de bancomat, fante de bancomat, telefoane mobile, cartele telefonice, carduri bancare, laptop, etc, pe care inculpaţii le-au folosit în activitatea infracţională, şi care au fost ridicate de la aceştia cu ocazia percheziţiilor domiciliare şi corporale fiind menţionate în procesele-verbale întocmite de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Biroul Teritorial Gorj, după cum urmează: bunuri precizate în procesul verbal din 26 mai 2010: - Plic de hârtie de culoare albă sigilat cu sigiliul MI nr. 32937, ce conţine un telefon marca N. 1680c-2, având introdusă cartela sim C. aparţinând inc. Ţ.V.M.; - Plic de hârtie de culoare albă sigilat cu sigiliul MI nr. 32937, ce conţine un număr de 3 carduri blanc, de culoare albastru deschis, prevăzute pe una din feţe cu o bandă magnetică de culoare neagră, aparţinând inc. Ţ.V.M.; Bunuri precizate în procesul verbal din 03 martie 2010: - Plic de hârtie tip MAI sigilat cu sigiliul MI nr. 20505, ce conţine un număr de 5 (cinci) cartele SIM, aparţinând inc. M.M.C.; - Plic de hârtie tip MAI sigilat cu sigiliul MI nr. 20505, ce conţine un hard-disk marca W.D., capacitate 250 GB, aparţinând inc. M.M.C.; - Plic de hârtie tip MAI sigilat cu sigiliul MI nr. 20505, ce conţine un hard-disk marca W.D., capacitate 250 GB, aparţinând inc. Ţ.I.F.; - Colet sigilat cu sigiliul tip MI nr. 20505, ce conţine: Sac din plastic sigilat cu sigiliul tip MI nr. 20505, ce conţine un laptop E. model E520,; telefon mobil marca N. model E65-1, cu cartelă sim C. şi acumulator; telefon mobil marca N. model N85-1, cu cartelă sim C. şi acumulator, aparţinând inc. Ţ.V.M.; Colet sigilat cu sigiliul tip MI nr. 20505, ce conţine: Sac din plastic sigilat cu sigiliul tip MI nr. 20505, ce conţine un laptop marca T.; plic din hârtie sigilat cu sigiliul tip MI nr. 20505, ce conţine un telefon mobil marca N. E.51; plic în care se regăseşte o mufa cu cap USB cu trei fire prevăzut cu circuit şi integrat tip FTDI; plic în care se regăsesc: un card memorie tip SD marca Tr., capacitate 1 GB şi o cartelă sim C.; plic din hârtie în care se regăsesc: 5 (cinci) baterii; un dispozitiv cu led prevăzut cu trei baterii, un led, o mufa cu trei Pini; o cască bluetooth - aparţinând inc. R.P.; Sac din plastic transparent sigilat cu sigiliul tip MI nr. 20505, ce conţine un laptop marca A. şi telefon mobil marca S.E. T700, aparţinând inc. A.R.A.; Sac din plastic legat cu sfoară şi sigilat cu sigiliul tip MI nr. 20505, ce conţine: un laptop marca As. model X50RL cu adaptor, cameră foto marca O.; un număr de 4 (patru) telefoane mobile (telefon mobil marca M. cu clapetă, fără cartelă sim şi acumulator; telefon mobil marca N. 6700 C-l, cu cartelă sim S. şi acumulator; telefon mobil marca N. 1208, cu acumulator; telefon mobil marca N. N95, fără cartelă SIM, şi un memory stick aparţinând inc. G.H.C.; Plic din hârtie legat cu sfoară şi sigilat cu sigiliul tip MI nr. 20505, ce conţine un număr de 12 (doisprezece) suporturi optice CD/DVD, aparţinând inc. G.H.C.; Plic din hârtie tip MIRA sigilat cu sigiliul tip MI nr. 20505, ce conţine: 2 (două) telefoane mobile: marca N. N96, , cu cartelă sim O., cu acumulator marca N. 1202-2, cu cartelă SIM, cu acumulator, precum şi o cartelă sim O., aparţinând inc. T.C.; Plic din hârtie sigilat cu sigiliul tip MI nr. 20505, ce conţine: plic din hârtie sigilat cu sigiliul tip MI nr. 20562, ce cuprinde: - 2 (două) cartele sim C.; - una cartelă sim G.; -un memory card de 1 GB, model SD; - un telefon mobil marca N. 2610, cu cartelă sim C.; - 13 (treisprezece) suporturi optice tip CD/DVD; - 2 (două) suporturi optice tip CD-R; - un fragment de hârtie pe care sunt inscripţionate 3 numere de telefon, respectiv număr de Grecia aparţinând lui R.P.şi 2 numere aparţinând inc. Ţ.I.F. şi Ţ.V.M., aparţinând inc. G.I.A.; Plic din hârtie sigilat cu sigiliul tip MI nr. 20505, ce conţine: - 55 (cincizecişicinci) carduri S., cu inscripţia C.S., ridicate de la inc. G.I.A.; - 8 (opt) carduri ridicate de la inc. M.M.C.; - 2 (două) carduri ridicate de la ATM-ul aparţinând B.C.R. Craiova - Agenţia A. (inc. Ţ.V.M.); - 3 (trei) carduri emise A.A. Bank, B. şi Banca T., aparţinând inc. Ţ.V.M.; - 1 (un) card S. - Visa Electron, ridicat de la inc. R.P.; - 1 (un) card emis de I. Bank - aparţinând inculpatului A.R.A.; Colet sigilat cu sigiliul tip MI nr. 20505, ce conţine: - 2 cutii din carton purtând ştampila Institutului pentru Tehnologii Avansate Bucureşti - anexe la adresa cu nr. 740268, conţinând obiectele-corp delict supuse expertizării (medii de stocare a datelor: CD, hard-disk-uri, carduri memorie, memory-stik-uri) în Dosarul nr. 40D/P/2009 al Biroului Teritorial Gorj al D.I.I.C.O.T., privind pe inculpatul T.C.; Cutie din carton, de culoare gri, cu mâner din plastic alb, având inscripţia As., purtând ştampila Institutului pentru Tehnologii Avansate Bucureşti anexă la adresa cu nr. 740388, conţinând obiectele-corp delict supuse expertizării ridicate de la inc. T.C.; Cutie din carton, inscripţionată L. Z-4, purtând ştampila Institutului pentru Tehnologii Avansate Bucureşti anexă la adresa cu nr. 740388, conţinând obiectele-corp delict supuse expertizării ridicate de la inc. T.C.; Cutie din carton, de culoare maro, inscripţionată M., purtând ştampila Institutului pentru Tehnologii Avansate Bucureşti anexă la adresa cu nr. 740388, conţinând obiectele-corp delict supuse expertizării ridicate de la inc. T.C.; Cutie din carton, cu mâner din plastic alb, având inscripţia S., purtând ştampila Institutului pentru Tehnologii Avansate Bucureşti anexă la adresa cu nr. 740388, conţinând obiectele-corp delict supuse expertizării ridicate de la inc. T.C.; Cutie din carton, de culoare alb-roşu-negru, având inscripţia T., purtând ştampila Institutului pentru Tehnologii Avansate Bucureşti anexă la adresa cu nr. 740306, conţinând obiectele-corp delict supuse expertizării ridicate de la inc. G.H.C.; Cutie din carton, de culoare gri, având inscripţia F., purtând ştampila Institutului pentru Tehnologii Avansate Bucureşti anexă la adresa cu nr. 1054921, conţinând obiectele-corp delict supuse expertizării ridicate de la inc. G.H.C. şi T.C.; Cutie din carton, de culoare neagră, purtând ştampila Institutului pentru Tehnologii Avansate Bucureşti anexă la adresa cu nr. 740062, conţinând obiectele-corp delict supuse expertizării ridicate de la inc. Ţ.I.F. şi Ţ.V.M.; Cutie din carton, de culoare maro, purtând ştampila Institutului pentru Tehnologii Avansate Bucureşti anexă la adresa cu nr. 1054922, conţinând obiectele-corp delict supuse expertizării ridicate de la inc. A.R.A.; Cutie din carton, de dimensiuni 65 x 65 x 40 cm, de culoare maro, cu mânere din sârmă, purtând ştampila Institutului pentru Tehnologii Avansate Bucureşti anexă la adresa cu nr. 1054925, conţinând obiectele-corp delict supuse expertizării ridicate de la inc. A.R.A.; Sac din plastic transparent sigilat cu sigiliul tip MI nr. 32937, ce conţine un sistem audio 2.1 marca C., de culoare neagră, două şepci: una de culoare albă fără inscripţii şi una de culoare bleumarin, cu inscripţia S.M.I. şi având aplicate mai multe embleme, aparţinând inc. G.H.C.
S-a confiscat de la inculpaţii M.M.C., Ţ.V.M. şi Ţ.l.F. suma de 935,1 euro, sustrasă de la A.T.M. C.E.C. Bank Craiova; s-a confiscat de la inculpaţii M.M.C., Ţ.V.M., Ţ.l.F., D.C.E. şi R.P., suma de 69.434,99 RON ce a fost retrasă în mod fraudulos de către inculpaţi de la A.T.M.-urile din Municipiul Craiova, Municipiul Dr. Tr. Severin, Oraşele Filiaşi şi Strehaia.
S-a luat act că părţile vătămate E.I.. 2211, B.G.S.G., B.C.R., R. Bank, C.E.C. Bank, B.P. SA, Banca Comercială C., O. Bank România SA, U.T. Bank, Banca T., I.C.C.S., L. Bank şi Banca R., nu s-au constituit părţi civile.
A fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 8.000 RON, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că infracţionalitatea informatică se manifestă atât prin fraude informatice (licitaţii fictive de bunuri, compromiterea de conturi de utilizatori ai unor site-uri de comerţ electronic), cât şi prin fraude cu cărţi de credit (compromiterea ATM-urilor şi capturarea de informaţii de pe benzile magnetice ale cărţilor de credit). Astfel, s-a constatat că s-a efectuat trecerea de la fraudele informatice clasice (licitaţii) la fraude informatice complexe, în care predominant este factorul tehnic, respectiv folosirea de programe informatice şi scheme de fraudare (activităţi de phishing, infectarea cu diverse forme de malware cu scopul obţinerii de date etc).
La D.I.I.C.O.T - Biroul Teritorial Gorj, s-au aflat în lucru Dosarele nr. 66D/P/2008, nr. 69D/P/2008 şi 20D/P/2009, în care au fost cercetaţi şi trimişi în judecată, pentru infracţiuni de constituire ori aderare la un grup infracţional organizat, săvârşirea de infracţiuni informatice şi la legea comerţului electronic, nerespectarea armelor şi muniţiilor, mai mulţi inculpaţi de pe raza municipiului Craiova.
Materialele de urmărire penală au fost disjunse succesiv, urmare a complexităţii cauzelor şi a multitudinii făptuitorilor implicaţi în săvârşirea acestui gen de infracţiuni.
Din Dosarul nr. 20D/P/2009, a fost disjuns materialul de urmărire penală şi s-a format Dosarul nr. 40D/P/2009, în care s-au efectuat cercetări faţă de G.H.C., T.C., R.C.D., G.I.A., Ţ.I.F., Ţ.V.M., A.R.A., R.P., D.C.E. ş.a., constând în aceea că împreună cu alte persoane, în cursul anilor 2008-2009, au aderat ori sprijinit, sub orice formă, un grup infracţional organizat specializat în fraude informatice şi cu mijloace electronice de plată, confecţionând şi deţinând echipamente hardware şi software folosite la falsificarea instrumentelor de plată electronice (carduri bancare), precum şi echipamente adaptate în scopul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 42, 46 şi 49 din Legea nr. 161/2003 (guri de bancomat, circuite electronice, cabluri de date, minicamere video, cipuri de memorie, laptop-uri, calculatoare medii optice de stocare a datelor (CD/DVD/memory stick, hard-disk-uri externe etc), instrumente şi dispozitive folosite la prelucrarea componentelor electronice de copiere a conturilor bancare (skimming); au accesat fără drept sisteme informatice (bancomate) prin încălcarea măsurilor de securitate, în scopul obţinerii de date informatice (conturi de carduri şi parole de acces); au transferat neautorizat prin aceste procedee, date din sisteme informatice; au deţinut programe informatice adaptate în scopul săvârşirii infracţiunilor enunţate mai sus şi au cauzat prejudicii patrimoniale, prin retragerea frauduloasă a unor sume de bani.
Activitatea infracţională s-a desfăşurat atât în România prin procurarea mijloacelor de sustragere a datelor din bancomat, cât şi în străinătate: Olanda, Grecia, Italia, Germania, unde au montat dispozitive de copiere a conturilor de carduri (guri şi feţe de bancomat) şi au trimis dispozitive electronice şi aplicaţii software, disimulate în sisteme audio, componente electronice şi aparatură electronică, sub formă de colete, distribuite ulterior la diverşi complici atât din ţară, cât şi în străinătate (în S.U.A.), prin intermediul companiei de curierat internaţional F., cât şi prin firme de transport persoane.
Ulterior, cu aparatură tip M., au clonat carduri bancare pe care le-au pus în circulaţie, încredinţându-le celorlalţi membri ai grupului, care le-au folosit la extragerea frauduloasă a unor sume de bani de la bancomatele din Craiova, Filiaşi, Strehaia, Dr.Tr. Severin şi Ploieşti, faptele fiind săvârşite în concurs real şi în mod continuat.
Infracţiunile de genul celor de mai sus, sunt infracţiuni complexe care nu pot fi săvârşite de o singură persoană, ci de grupuri infracţionale organizate, care îndeplinesc diferite acte materiale ale acestor infracţiuni, unele acte materiale fiind realizate în ţară, iar altele în străinătate, aspect ce confirmă caracterul transnaţional al acestor infracţiuni.
Întrucât faptele de natură infracţională săvârşite au avut caracter transfrontalier, în dovedirea acestora şi-au adus aportul organe judiciare româneşti (parchet, poliţie, servicii de informaţii româneşti - S.R.I., D.G.I.P.I., cât şi organe judiciare străine - BKA Germania, servicii de informaţii străine - Secret Service din USA, precum şi Companiile E., respectiv W.U.).
S-a reţinut că faptele persoanelor cercetate în acest caz au fost comise în următoarele împrejurări:
Inculpatul G.H.C. cu domiciliul stabil în mun. Craiova, face parte dintr-o grupare infracţională organizată specializată în infracţiuni bancare de tip skimming, ce acţionează atât pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, unde lider al grupării infracţionale este tatăl său G.C., care domicilia până la sesizarea organelor judiciare americane la adresa M. AVE. şi coordonează activitatea grupării sus-menţionată.
Astfel, la data de 20 octombrie 2009, G.H.C. a primit de la tatăl său din S.U.A., prin intermediul F., un colet (acesta fiind trimis de pe numele C.C. cu domiciliul în G., Statul New York, S.U.A.), ce conţinea un sistem audio, în interiorul căruia se afla suma de 23.000 dolari S.U.A., coletul fiind interceptat şi verificat de organele noastre judiciare, după care a fost lăsat să ajungă la destinatar, pentru a se putea stabili modul de operare, cât şi membrii reţelei.
Rolul inculpatului G.H.C. în cadrul grupării era de a obţine din ţară aparatură electronică necesară în procesul de skimming şi de a o trimite în Statele Unite ale Americii, prin diverse persoane. Astfel, la data de 27 octombrie 2009, inculpatul, folosindu-se de numitul L.M.S., a trimis în Statele Unite ale Americii un colet, prin intermediul firmei de curierat internaţional F., colet ce conţinea un sistem de boxe audio, expediat de pe numele lui L.M.S., destinatar fiind C.M., având foaia de expediţie (AWB), în interiorul sistemului fiind disimulate guri de bancomat, confecţionate artizanal de inculpatul A.R.A.
După verificarea, inventarierea, fotografierea, filmarea şi resigilarea coletului de către organele specializate, în baza ordonanţei procurorului, acesta a fost lăsat să meargă mai departe la destinatar, unde organele competente din Statele Unite ale Americii au procedat la arestarea unei părţi din membrii grupării infracţionale.
Cu privire la aparatura de skimming, s-a stabilit că gurile de ATM au fost confecţionate de inculpatul A.R.A. după model, iar aparatura electronică (dispozitive de memorie) montate de A.R.A. pe aceste guri, a fost achiziţionată de inculpatul G.H.C. de la inculpatul T.C., stabilit pe raza judeţului Prahova.
În ce priveşte capetele de citire a benzilor magnetice de pe cardurile bancare folosite în componenţa „gurii", acestea au fost trimise de G.C. din Statele Unite ale Americii, prin luna septembrie 2009, părţile componente ale circuitelor electronice fiind obţinute din integratele unor reportofoane marca C. CXR 123 şi C. CXR 60.
Inculpatul G.H.C. are legături strânse cu inculpatul T.C., căruia îi comanda aparatură electronică, aşa cum s-a menţionat, atât pentru tatăl său şi gruparea condusă de acesta în S.U.A., cât şi pentru membrii grupării ce acţionau în Europa.
Astfel, s-a stabilit faptul că la data de 20 septembrie 2009, inc. G.H.C. a luat legătura cu T.C. şi a comandat aparatură electronică de skimming, dar şi 4 cabluri folosite la conectarea acestora pentru descărcarea datelor, urmând ca acesta să-i trimită banii prin serviciul de transfer monetar internaţional şi intern W.U.
La data de 21 septembrie 2009, G.H.C. s-a deplasat până la Oficiul Poştal nr. xx, situat pe strada H. din mun. Craiova şi a depus la serviciul W.U., de pe numele lui P.I., suma de 6800 RON, pentru T.C.
După primirea banilor, T.C. a trimis lui G.H.C. dispozitivele electronice, cât şi cablurile, pe un şofer pe nume A., ce lucrează la o firmă cu transport persoane cu plecări din Bucureşti-Craiova, pe microbuz.
De asemenea, a rezultat faptul că G.H.C. i-a comandat lui T.C. aparatură pentru mai mulţi inculpaţi de pe raza mun. Craiova, care acţionează atât în ţară, cât şi în străinătate.
Inculpatul G.H.C. ţinea legătura cu tatăl său ce se afla în Statele Unite ale Americii, de la care primea numeroase sume de bani, folosind la ridicarea acestora diferite persoane, sub pretextul fie că nu are documente la el, fie că le-a pierdut. Amintim în acest sens pe numiţii P.E.B., P.A., B.O., L.M.S. ş.a., care au fost audiaţi în cauză în calitate de martori. S-a stabilit că pe numele său a primit sumele de 48.611,27 euro, respectiv 75.994,98 dolari S.U.A., conform comunicărilor serviciului de transfer internaţional monetar W.U.
Prin acest circuit al sumelor de bani, inculpatul ascundea de fapt provenienţa ilegală a acestora săvârşind infracţiunea de spălare a banilor. Deşi nu realizează nici un venit, are un standard de viaţă ridicat, locuind într-o casă achiziţionată cu bani proveniţi din infracţiuni, posedând mai multe autoturisme şi bani.
Sumele de bani fie au fost ascunse, fie au fost date la diferite persoane pentru achiziţii de bunuri, datori sau daţi în scop de cămătărie.
De asemenea, inculpatul se afla în legătură şi cu ceilalţi învinuiţi cercetaţi în cauză, cărora le-a procurat aparatură de skimming de la T.C., menţionăm pe C.O.F., Ţ.I.F., S.M., C.M.C., M.I.C. ş.a. Este de remarcat faptul că inculpatul G.H.C. ţine legătura telefonică şi cu Mi.M.C., arestat în Spania, tot pentru infracţiuni informatice.
La data de 02 noiembrie 2009, inculpatul G.H.C. urma să primească de la T.C. 31 componente electronice, dintr-un lot de 40, căruia îi plătise pe Aeroportul Henry-Coandă, suma de 16.000 euro, din costul total de 32.000 euro.
La percheziţia domiciliară efectuată, au fost găsite şi ridicate sume de bani, calculatoare, medii de stocare a datelor (CD/DVD, memorii flash, carduri de memorie), minicamere video, dispozitiv tip gură de ATM, instrumente şi dispozitive tip skimming folosite la prelucrarea componentelor electronice de copiere a conturilor bancare.
În urma efectuării percheziţiei în sistem informatic asupra mediilor de stocare a datelor ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare privind pe inculpatul G.H.C., a rezultat faptul că acesta deţinea aplicaţiile „D.", „da." şi „j.", ce permit citirea şi scrierea benzilor magnetice ale cardurilor, respectiv track-ul 2.
Pe de altă parte, din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 24 decembrie 2009, întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate Bucureşti, privind examinarea celor 31 dispozitive, ce conţin montaje electronice cumpărate de inculpat de la T.C., a rezultat că acestea sunt destinate conectării unui montaj electronic ce conţine o interfaţă serială tip UART (Universal Asyncronous Receiver Transmitter) la portul USB (Universal Serial Bus) al unui calculator tip PC (personal computer) în scopul transferării în calculator a datelor stocate în montajul electronic existent pe dispozitivele de tip skimming.
Aceste componente electronice alimentate şi conectate la dispozitive prevăzute cu cap magnetic permit citirea şi stocarea datelor de pe benzile magnetice ale cardurilor bancare şi ulterior transferul acestor date la un calculator, putând fi valorificate ca informaţii bancare.
În ce priveşte dispozitivul de skimming tip gură de bancomat, acesta a fost supus unei constatări tehnico-ştiinţifice la Institutul pentru Tehnologii Avansate Bucureşti, din ale cărei concluzii a rezultat că acesta era adaptat pentru aplicarea pe bancomate, în vederea copierii elementelor de pe track-ul 2 al cardurilor bancare ce tranzitează fanta bancomatului.
Relevante, în ce priveşte activitatea infracţională şi legăturile cu ceilalţi inculpaţi, au fost convorbirile şi comunicările telefonice.
Din procesul verbal de percheziţie în sisteme informatice din data de 13 noiembrie 2009, a rezultat faptul că în urma percheziţiei celor 58 suporturi optice tip CD/DVD şi a unui număr de 3 floppy disk-uri au fost identificate următoarele date informatice şi indicii care interesează cauza:
Pe suportul optic T. inscripţionat cu nr. 17 a fost identificată aplicaţia „d.", pe suportul optice marca V. inscripţionat cu nr. 38, ce conţine un număr de 9 fişiere, a fost identificată aplicaţia „da." şi de asemenea, au fost identificate şi alte aplicaţii, toate putând fi folosite în activitatea de skimming.
Inculpatul T.C. a intrat în legătură cu membri ai unor grupări infracţionale din Craiova, Bucureşti şi alte judeţe, respectiv C.O.F., G.H.C., Ţ.l.F., A.V., M.I.C. ş.a., cărora le-a confecţionat, adaptat şi testat, la comandă, aparatură electronică (cititoare de carduri, camere video miniaturale, integrate şi micro memorii, mulaje de guri de bancomate din material acrilic), pentru echiparea gurilor de bancomat.
Despre T.C. s-a stabilit că este principalul distribuitor de aparatură electronică folosită în procesul de skimming, este de profesie inginer electronist. Cu privire la dispozitivele electronice confecţionate, adaptate şi distribuite de T.C., s-a stabilit că acestea sunt de două tipuri, unele în valoare de 500 euro pentru modelele mai vechi de bancomate, iar celelalte în valoare de 800 euro pentru modelele noi de bancomate cu un sistem de protecţie mai avansat tehnologic.
Totodată, inculpatul T.C., pentru confecţionarea dispozitivelor electronice, colaborează cu diferite firme în vederea achiziţionării de circuite şi integrate, cărora s-a prezentat sub diferite identităţi.
Printre firmele de la care inculpatul T.C. îşi procura componente electronice s-au regăsit C.E. de la care comandă circuite integrate de tip SMD (componente electronice ce se montează pe suprafeţele plăcilor cu cablaje imprimate, lipindu-se direct cu ajutorul cositorului) şi PC B. la care comandă circuite imprimate. Aceste componente au dimensiuni reduse şi uşor de adaptat la diferite dispozitive.
Referitor la dispozitivele produse de inculpatul T.C., s-a stabilit că acesta foloseşte ca soft două programe informatice necesare pentru a copia datele de identificare de pe cardurile bancare şi anume: D. (program de descărcat fişiere) şi V.
A mai rezultat faptul că inculpatul T.C. primea contravaloarea acestora numai prin serviciul W.U., iar predarea dispozitivelor se făcea de către acesta către beneficiari, prin firme de curierat sau pe şoferii ce lucrează la firmele de transport persoane cu plecare din Bucureşti.
Au fost identificaţi următorii învinuiţi sau inculpaţi, cu care T.C. ţinea legătura şi cărora le vindea dispozitive electronice folosite în procesul de skimming şi anume: A.V., Mi.M.C., M.I.C., G.H.C., Ţ.l.F. ş.a.
La data de 02 noiembrie 2009, inc. T.C. a trimis, prin şoferul microbuzului, un număr de 62 componente electronice, pentru care a primit în Aeroportul Henry Coandă de la G.H.C., jumătate din costul acestora, respectiv suma de 16.000 euro.
Aşa cum s-a precizat şi anterior, a mai primit de la G.H.C., suma de 6800 RON, iar de la D.C.E. suma de 800 euro.
La data de 31 octombrie 2009, Ţ.I.F. a mai comandat la acesta aparatură electronică folosită în procesul de skimming, banii fiindu-i trimişi pentru aceasta din Republica Dominicană, prin serviciul W.U., de numitul N.D., suma de 1700 euro şi B.N. suma de 1500 euro.
Inculpatul a primit numeroase astfel de sume în modalitatea arătată, în sensul că beneficiarii comandau marfa, iar la achitarea acestora o primeau prin firme de curierat sau prin conducătorii unor mijloace de transport persoane pe ruta Bucureşti-Craiova.
Inculpatul T.C. a făcut demersuri pentru producerea dispozitivelor electronice folosite în infracţiuni de skimming, la societatea E. din Bucureşti, unde se află o secţie de lipit componente de tip SMD şi PIC-uri de memorie (microcontroalere ce pot fi folosite la programarea şi reprogramarea memoriilor de tip flash- stick-uri de memorie).
Pentru producerea acestor dispozitive, inculpatul a apelat la numitele M.L.N. şi M.A.E., ce lucrează în cadrul societăţii E. Bucureşti, prezentându-se că reprezintă firma B.S. din Ploieşti şi urmează să producă în secţia condusă de acestea un proiect privind cabluri de date, înmânându-le acestora proiectul, SMD-urile şi PIC-urile ce urmau a fi produse.
În urma analizei propunerii, inculpatului i s-a spus că acestea nu se pot realiza în cadrul întreprinderii, deoarece inginerii care au analizat produsul şi piesele care-l cuprind, au ajuns la concluzia că dispozitivul este interzis folosirii de legislaţia română, fiind folosit la donarea cardurilor.
De asemenea, inc. T.C. a apelat şi la serviciile FS. România cu sediul în Bucureşti (firmă ce oferă software pentru monitorizarea şi securizarea comunicaţiilor GSM), pentru a-i furniza noi servicii privind soft-ul spy phone cu upgradeurile aferente telefoanelor ce folosesc programul S.
T.C. a instalat pe telefonul concubinei sale D.R.E. programul spy phone, prin intermediul acestuia monitorizând-o prin tastarea unor coduri pe telefonul său şi activându-i microfonul telefonului mobil, ascultând-o în diferite împrejurări.
Aşa cum s-a precizat, privind modul de distribuţie a componentelor electronice, T.C. a apelat şi la serviciile unor taximetrişti ce folosesc autoturismul marca D.L., prin care trimite dispozitivele la Bucureşti şi de acolo pe microbuze de transport persoane la Craiova.
La data de 20 octombrie 2009, A.V. a comandat 4 dispozitive electronice necesare procesului de skimming şi a trimis de pe numele lui V.I.C., prin W.U., pentru T.C. suma de 3200 euro.
Din planşele fotografice puse la dispoziţie de organele specializate, a rezultat clar că inculpatul îi cunoştea foarte bine pe ceilalţi coinculpaţi, respectiv G.H.C., Mi.M.C., A.V., C.O.F. ş.a., fiind surprins chiar în momentul când acesta se deplasează cu unul din inculpaţi la bancomate şi studiază în concret modelul de bancomat pentru adaptarea pe acesta a aparaturii de skimming.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare, a fost ridicată o mare cantitate de obiecte corp delict, care serveau la comiterea activităţii infracţionale şi care a fost supusă unor constatări tehnico-ştiinţifice şi unor percheziţii în sisteme informatice, rezultatul fiind următorul:
A mai reţinut instanţa de fond că din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1067391 întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate Bucureşti, privind cele 31 dispozitive ce cuprind montaje electronice terminate cu 5 conductori, trei dintre acestea fiind conectaţi la un conector tip mamă, şi 31 dispozitive ce cuprind montaje electronice terminate la unul din capete cu o mufă tip USB, iar celălalt conector tip tată rezultă că dispozitivele electronice sunt destinate copierii datelor de pe benzile magnetice ale cardurilor bancare deplasate în vecinătatea unui cap magnetic (activitate identică cu cea a introducerii unui card bancar la un dispozitiv ATM). În acelaşi timp datele astfel achiziţionate erau stocate şi ulterior se proceda la transferarea acestora pe un calculator personal.
Complementaritatea dintre conectorul mamă cu trei pini şi conectorul tată cu trei pini conduc la concluzia că cele două tipuri de probe au fost construite în scopul folosirii împreună pentru descărcarea în calculator a datelor stocate.
Capul magnetic permite citirea datelor de pe cardurile magnetice, iar stocarea datelor astfel achiziţionate se realizează în circuitul de memorie nevolatilă care, cu ajutorul unei aplicaţii software proiectate dedicat şi instalată pe calculator, pot fi decodificate şi valorificate ca informaţii bancare.
Aceste componente electronice au fost confecţionate în scopul introducerii ulterioare în dispozitivele de copiere a informaţiilor de pe cardurile bancare.
Aşa cum s-a precizat, cu ocazia percheziţiei domiciliare a fost ridicată de la inculpat o mare cantitate de materiale (obiecte corp delict), care au fost folosite la săvârşirea activităţii infracţionale.
Urmare a expertizării materialelor, s-a constatat că acestea conţineau o cantitate impresionantă de informaţii, de natură infracţională, de la aplicaţii de citire şi scriere a datelor de pe cardurile bancare până la falsificare de documente de identitate, ştampile, contracte etc, ceea ce denotă pericolul deosebit pe care-l prezintă acest inculpat prin preocupările sale.
S-a reţinut din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 05 februarie 2010, o parte din aspectele rezultate la examinarea materialelor corp delict: - pe suporturile informatice marca S., capacitate 500 GB, S. Barracuda capacitate 500 GB, respectiv S. Barracuda capacitate 750 GB, au fost identificate aplicaţii informatice de conectare a sistemelor informatice cu dispozitive electronice, prin intermediul interfeţei seriale R. În urma analizei aplicaţiilor respective a rezultat că acestea sunt destinate, probabil, transferului de date cu caracter bancar; - au fost identificate aplicaţii ce realizează transferul de date prin interfeţe seriale de tip R. ale sistemelor informatice, pe suporturile optice tip CD/DVD, marca M. şi T.; - pe suportul C. Flash Voyager 6086 au fost identificate aplicaţii ce permit transferul de date pe o interfaţă serială de tip R., utilizând unul din porturile „COM1-COM16". Aceste programe informatice pot fi folosite pentru descărcarea şi ştergerea datelor de pe un dispozitiv conectat prin portul serial. De asemenea, cu ajutorul programului „E.F." au fost identificate 2 fişiere de tip „doc", denumite „credit card number" şi „credit card number2", ce conţin informaţii despre numere de card, conduri PIN, date de exprimare a cardului, numele băncii emitente. Documentele „credit card number" şi „credit card number2" au fost salvate de DVD-ul anexat, denumit 40D/P/2009, în folderul „Flash Corsair Voyager 8GB". Totodată, au fost identificate fişiere tip imagine, ce conţin facsimile de ştampile aparţinând Ministerului Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură; - au fost identificate fişiere de tip ,,.pfd",".bmp", „.exe", „.jpg" pe cardul marca S., capacitate 2GB, ce conţin aplicaţii ce permit transferul de date pe o interfaţă serială tip R. pe unul din porturile „COM1-COM16", scheme logice ale unor dispozitive tip gură de ATM, fişier tip imagine reprezentând o fotografie a unui bancomat în care sunt marcate cote mecanice în zona de acces a cardului şi zona de eliberare a banilor şi chitanţei, instrucţiuni de adaptare, modificare, implementare a unor circuite sau dispozitive electronice care pot fi utilizate în procesul de contrafacere a cardurilor bancare, precum şi fişiere reprezentând cărţi de identitate, acte de vânzare-cumpărare, procuri, ştampile, modificate cu diverse date şi imagini. (a se vedea raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 780020 din 05 februarie 2010).
În urma vizualizării fişierelor „PIESE", „catalog digikey", „18F2520", respectiv „16F690" de pe stick-ul C. Flash Voyager 6086, s-a stabilit faptul că următoarele componentele electronice de tipul „FT232RL", „18F2520", „16F690, „336-1465-ND", „ AT 24C512B" au fost comandate pe Internet de către T.C. Circuitele electronice de tipul „FT232RL" şi „18F2520" se regăsesc în coletul trimis de T.C. către inculpatul G.H.C. în data de 13 noiembrie 2009, în mun. Craiova (a se vedea raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1067391 din data de 24 decembrie 2009).
Pe acelaşi stick de memorie au fost identificate două fişiere tip document, denumite „credit card number" şi „credit card number2", ce conţineau date cu caracter confidenţial bancar (BIN, număr card, bancă emitentă, date corespondente track-ului 2 al benzilor magnetice, codul de verificare bancar aferent necesar efectuării de plăţi prin Internet, precum şi codurile PIN aferente).
În urma vizualizării structurii directoarelor şi fişierelor existente pe stick-ul marca T., capacitate 16 GB, au fost identificate următoarele fişiere: P. Downloader modificat, S., P.M. 2520, 1 circuit vultur cu mem, P.S., pisica normală, pisica vultur, c.c, C. 2.02.04.exe.enc, k., D. Fişierele evidenţiate sunt denumiri de programe informatice, unele dintre acestea fiind identificate pe celelalte medii, de stocare a datelor.
Pe suportul informatic marca S. capacitate 320 GB au fost identificate fişiere de tip „.jpg", ce reprezintă poze cu dispozitive tip ATM. Au fost identificate fişiere de tip „.txt", ce conţin date referitoare la carduri bancare (credit card number, expiration date, PIN, numele băncii, date despre posesor). De asemenea, au fost identificate fişiere reprezentând diverse acte în care datele au fost modificate.
Pe suporturile de stocare a datelor transmise au fost identificate scheme logice, instrucţiuni de adaptare, modificare, implementare a unor circuite sau dispozitive electronice.
Aplicaţiile informatice puteau fi utilizate în procesul de contrafacere a cardurilor bancare, pentru transferul datelor de pe dispozitive externe conectate pe porturile seriale ale sistemelor informatice. Au fost identificate documente de tip „.pdf" şi „.jpg", „.txt", „.cdr", „.doc", „.rtf".
Relevante pentru dovedirea activităţii infracţionale au fost înregistrările convorbirilor şi comunicărilor telefonice şi înregistrările în mediul ambiental.
Inculpatul R.C.D., a aderat la un grup infracţional organizat şi, din dispoziţia unora dintre membrii grupului, a executat diferite activităţi infracţionale.
Astfel, în luna septembrie 2009, R.C.D. s-a deplasat în Olanda, fiind aşteptat în aeroportul Schiphol de numitul M.I.C. şi împreună s-au deplasat cu un autoturism rezervat de către inculpat, până în localitatea S., situat în vecinătatea Rotterdam-ului, unde M.I.C. deţine o locuinţă împreună cu alte persoane. Până la data de 06 septembrie 2009, cei doi împreună cu un oarecare F.F. au montat dispozitive de copiere a datelor de pe cardurile bancare în Amsterdam şi în localităţi din vecinătatea oraşului Rotterdam, după care au făcut extrageri de bani din bancomate, cu cardurile donate reîntorcându-se în România cu o cursă aeriană.
Din actele administrate în cauză, a rezultat faptul că inc. R.C.D. a ţinut frecvent legătura cu numitul Mi.M.C., căruia i se adresa cu apelativul „N.", iar după arestarea grupului din care făcea parte S.M.C., la indicaţia lui Mi.M.C., a luat legătura cu mama acestuia şi i-a ridicat toată aparatura electronică, deţinută de Mi.M.C., pentru a nu fi găsită de organele de poliţie în eventualitatea unei percheziţii domiciliare, lucru care s-a şi întâmplat.
Totodată, Mi.M.C. aflat în arest în prezent în Spania tot pentru infracţiuni cu carduri, a apelat frecvent la inc. R.C.D., pentru a-i prenota şi asigura transportul prin Agenţia de Turism T. din Craiova cu diferite curse aeriene low cost în ţări vest europene (Italia, Germania, Spania), unde urma să monteze aparatura de skimming pe bancomate.
Cercetările au relevat faptul că R.C.D. a primit de la Mi.M.C. pentru serviciile efectuate, mai multe carduri bancare donate, pe care le-a folosit la bancomate din mun. Craiova, pentru a face extrageri în numerar, printre acestea aflându-se şi cel al Băncii C., bancomatul capturându-i un card clonat, care a fost ridicat ulterior de organele de poliţie judiciare.
Înainte de plecarea în Olanda, respectiv la sfârşitul lunii august, M.l.C. a trimis inc. R.C.D., prin serviciul W.U. suma de 5000 euro, din care 3000 euro a primit dispoziţie să-i dea unei anume L., iar restul să-i folosească pentru a achita deplasarea în Olanda şi închirierea unui autoturism marca O.C., pe care inculpaţii să-l folosească în Olanda în activităţi de skimming.
De asemenea, la data de 04 august 2009, inc. R.C.D. a efectuat retrageri frauduloase de bani de la ATM-ul aparţinând Băncii C. în mun. Craiova, împrejurare în care i-a fost capturat şi un card.
Cercetările au relevat faptul că inc. R.C.D. a folosit pentru a ţine legătura cu ceilalţi inculpaţi şi serviciile de Internet distribuite de R. şi foloseşte adresa de e-mail „ZZZ@yahoo.com", în care, cu ocazia accesului în sistem informatic, au fost identificate conturi de utilizatori ale Companiei E., unele dintre acestea fiind create cu date fictive, în scopul accesării în mod ilegal a platformei E. În acest sens, Compania E. prin reprezentatul T.R., a formulat plângeri, urmând a fi concertat în cauză în calitate de parte vătămată.
Pentru dovedirea activităţii infracţionale, s-au efectuat percheziţii domiciliare, supravegheri operative, interceptări şi înregistrări ale convorbirilor şi comunicărilor telefonice precum şi înregistrări în mediul ambiental.
Cu ocazia accesului în sistem informatic conform prevederilor art. 57 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (adresa de e-mail ZZZ@yahoo.com - utilizată de inc. R.C.D.), au fost identificate mesaje electronice, conţinând numele celorlalţi coinculpaţi sau învinuiţi care sunt membrii ai grupării respectiv: Mi.M.C., „B.", C.O.F., unele din mesajele electronice având ataşate fişiere ce conţin date confidenţial bancare (nr. card, bancă emitentă, cod PIN) obţinute prin phishing.
Inculpatul G.I.A. este folosit ca „trăgător", de M.l.C., fiind şi arestat în Cracovia pentru operaţiuni cu carduri donate. De asemenea, la cererea lui R.P., a inscripţionat carduri tip blank cu conturi trimise prin Internet, pe care le-a dus în Grecia, împreună cu tatăl său, pentru a fi folosite de membrii grupării, respectiv R.P. şi S.C.A.
Astfel, în data de 03 septembrie 2009, G.I.A. având asupra sa aparatura de skimming solicitată de R.P. şi ridicată de la domiciliul lui S.C.A., s-a îmbarcat la ora 09:00, în autogara Craiova, într-un autocar de transport persoane cu destinaţia Grecia, urmând a se întâlni cu R.P. şi S.C.A. în oraşul Larisa.
La data de 06 septembrie 2009, G.I.A. s-a reîntors în ţară cu un autocar prin Vama Giurgiu având asupra sa un CD, cu datele despre cardurile rezultate în procesul de skimming, realizat de R.P. şi S.C.A., dar şi un card de memorie, pe care existau imagini cu codurile PIN ale acestora. În aceeaşi zi, a apelat la mai multe persoane indicate de R.P., pentru a descărca datele de pe cardurile de memorie şi a corela PIN-urile rezultate cu datele fiecărui card bancar. Printre cei solicitaţi fiind şi Ţ.V.M., care deţinea cheia de la garsoniera lui R.P., unde se afla aparatura necesară inscripţionării cardurilor.
A apelat de asemenea şi la D.M.C, după care, a doua zi, a plecat cu autoturismul în Grecia, împreună cu tatăl său, întâlnindu-se la Salonic cu R.P., căruia i-a predat cardurile bancare. Cei patru s-au întors în ţară pe data de 10 septembrie 2009.
De asemenea, inculpatul a avut legături infracţionale şi cu alţi membrii ai grupului, respectiv M.l.C., R.C.D. ş.a.
La data de 23 septembrie 2009, din dispoziţia lui M.I.C., a expediat lui T.C. suma de 1000 euro prin serviciul W.U., pentru aparatura skimming şi, tot din dispoziţia lui M.I.C., a expediat 300 euro lui J.L.I., fără a cunoaşte însă ce reprezintă aceşti bani.
S-a menţionat faptul că la serviciile sale ca „trăgător" şi transportator cu autoturismul, au apelat mai mulţi membrii ai grupării infracţionale.
Pentru dovedirea activităţii infracţionale, s-au efectuat percheziţii domiciliare, percheziţii în sisteme informatice, supravegheri operative, interceptări şi înregistrări ale convorbirilor şi comunicărilor telefonice precum şi înregistrări în mediul ambiental.
La percheziţiile în sistem informatic privind pe inculpatul G.I.A., a fost găsit un fişier cu numele „a.txt.", pe un CD marca T., inscripţionat „3", ridicat cu ocazia percheziţiei domiciliare, ce conţinea 29 date distincte (număr card şi informaţiile confidenţiale ale cardului aferent) ce corespund informaţiilor existente pe track-ul 2 al benzilor magnetice ale cardurilor bancare precum şi o discuţie cel mai probabil pe Y. Messenger între ID-urile a. şi l.r. cu instrucţiuni de folosire a acestora.
De asemenea, din procesul verbal de efectuare a percheziţiei în sistem informatic a rezultat că au fost identificate, cu ocazia percheziţionării hard-disk-ului W.D., capacitate 40 GB, un număr de 968 fişiere, respectiv conturi utilizatori şi arhive cu discuţiile purtate pe Y. Messenger.
În ceea ce priveşte cele 55 carduri ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare, s-a constatat că acestea sunt prevăzute cu bandă magnetică, au dimensiunea unui card bancar autentic şi pot fi utilizate, după inscripţionare, cu informaţii precum cele identificate în fişierul „a.txt." în vederea retragerii frauduloase a unor sume de bani.
Relevante pentru dovedirea activităţii infracţionale sunt interceptările convorbirilor şi comunicărilor telefonice şi în mediul ambiental din care se redă în extras anumite fragmente:
Inculpaţii Ţ.I.F. şi Ţ.V.M. fac parte dintr-o grupare infracţională organizată, specializată în comiterea de infracţiuni în sisteme informatice şi la legea comerţului electronic, care acţionează pe teritoriul Greciei, Italiei şi Germaniei, în sensul că, în echipe de câte doi, montează aparatură tip skimming pe bancomate din Grecia, cardurile astfel clonate folosindu-le la extrageri de bani din bancomate în ţară şi străinătate. Privind modul de acţiune al sus-numiţilor, s-a stabilit că aceştia folosesc, pentru deplasare în statele respective, autoturisme închiriate de la firme specializate, urmând ca aparatura necesară să fie trimisă de alţi membrii ai grupării în colete, pe firme de transport persoane către ţările în care acţionează.
Totodată, s-a stabilit că aceştia acţionează şi separat împreună cu alţi membrii ai grupării, printre care au fost identificaţi P.M., D.C.E. şi M.M.C.
Astfel, în luna septembrie 2009, Ţ.I.F. împreună cu R.P. şi S.C.A. s-au deplasat cu o maşină închiriată în Grecia, pentru a monta dispozitive de copiere a datelor bancare de pe bancomate din zona Salonic, întrucât erau organizate jocurile olimpice. A rezultat faptul că aparatura necesară în procesul de skimming a fost trimisă într-un colet de Ţ.V.M., fratele lui Ţ.I.F. pe şoferul unui autocar ce aparţine firmei L., cu destinaţia Grecia.
Totodată, la una din deplasările în Grecia, datorită faptului că nu aveau actele necesare care să confirme închirierea autoturismului, aceştia au fost întorşi în ţară de angajaţii unui punct vamal din Grecia.
La data de 24 septembrie 2009, Ţ.V.M. a plecat în Grecia însoţit de mai multe persoane, printre acestea fiind identificaţi D.C.E. şi P M., iar aparatura necesară amplasării pe bancomate a fost luată de fratele său din garsoniera lui R.P., urmând să fie trimisă în Grecia printr-un colet prin firma de transport persoane L., ce are punct de lucru în Craiova, lucru ce s-a şi realizat.
S-a stabilit că inc. Ţ.I.F. a ţinut legătura telefonic cu Mi.M.C., care este arestat de autorităţile spaniole şi deţine un post telefonic, fără ştirea acestora.
A rezultat faptul că Mi.M.C. l-a pus pe Ţ.I.F. în contact cu distribuitorul de aparatură electronică necesară în activitatea de skimming, T.C. Astfel, Ţ.I.F., în baza recomandării făcute de Mi.M.C., a apelat de mai multe ori la serviciile lui T.C., banii pentru aparatură fiind trimişi de Ţ. către T.C. prin şoferii microbuzelor ce aparţin firmei de transport călători C. Bucureşti.
Cercetările au relevat faptul că Ţ.I.F. a comandat aparatură electronică şi pentru numitul G.M., la numitul T.C., banii fiind expediaţi prin serviciul W.U. de pe numele beneficiarului, urmând ca la data de 08 octombrie 2009, Ţ. să primească aparatură electronică comandată, printr-un oarecare D., şoferul microbuzului, ce lucrează la firma de transport persoane C., ce efectuează curse regulate pe ruta Bucureşti-Craiova, fapt care s-a şi realizat.
Întrucât T.C. a uitat să trimită şi programul informatic necesar funcţionării dispozitivelor electronice, i-a spus că-i va transmite un CD cu acesta, printr-o persoană din Craiova, care a fost identificată ca fiind inc. G.H.C. Ulterior, acesta i-a pus la dispoziţie suportul optic cu programul respectiv.
Inculpatul Ţ.I.F. a avut legături strânse şi cu C.M.C., apelând la acesta pentru a-i corela conturile obţinute din activitatea de skimming cu codurile PIN. Activitatea de corelare constă în potrivirea datelor copiate de pe cardurile bancare cu imaginile surprinse de camerele video montate la acelaşi dispozitiv ATM ce surprind momentul introducerii codului PIN.
Fraţii Ţ. s-au întâlnit cu învinuitul C.M.C., la data de 15 octombrie 2009 în barul C. din mun. Craiova, întâlnire la care a fost prezent şi numitul S.B., avocat aflat în anturajul inculpaţilor.
În datele de 26, 27 şi 28 octombrie 2009, fraţii Ţ. însoţiţi de D.C.E., M.M.C. şi R.P. au efectuat mai multe retrageri de bani de la bancomatele din Filiaşi, Strehaia, Craiova, folosind carduri falsificate. Astfel, la data de 26 octombrie 2009, Ţ.I.F. împreună cu M.M.C. s-au deplasat în localitatea Filiaşi, de unde, în intervalul orar 06:30-06:50, au extras cu carduri clonate bani de la bancomatele din localitate, M.M.C. având rolul de a-i transmite telefonic dacă se apropie de acesta alte persoane în timp ce el acţionează la bancomat. Aceştia s-au deplasat în continuare în localitatea Strehaia, acţionând în intervalul orar 07:00 - 07:10, şi au extras bani din bancomate cu carduri clonate, după care s-au deplasat în mun. Dr. Turnu Severin, unde, de asemenea, au acţionat extrăgând bani din bancomate cu carduri clonate în intervalul orar 07:30-07:50.
Fratele său Ţ.V.M. a acţionat împreună cu D.C.E. la bancomate pe raza mun. Craiova, extrăgând sume de bani din acestea cu carduri clonate.
În data de 27 octombrie 2009, Ţ.V.M. a acţionat în intervalul orar 06:00-07:00 împreună cu M.M.C., care a avut acelaşi rol de a ţine legătura telefonică pentru a-l anunţa despre persoanele ce urmează a se apropia în timpul efectuării extragerilor cu cardurile clonate la bancomatul B.C.R., amplasat în faţa băncii de lângă restaurantul M., după care s-a deplasat până la domiciliul lui D.C.E., cu care a acţionat la bancomatele din zona Spitalului nr. 1.
Cu această ocazie le-au fost capturate un număr de două carduri dintre cele folosite, constatându-se cu ocazia expertizării sunt clonate. Cardurile se regăsesc şi comunicările transmise de autorităţile germane, ca fiind ale unor cetăţeni germani, copiate prin metoda skimming (card C1 şi card C2).
Cercetările au relevat faptul că inc. Ţ.I.F. a primit prin Internet pe ID-ul m., conturile corelate cu codurile PIN de la C.M.C., urmând ca mai apoi să le trimită unor indivizi., prin e-mail ce se află în Republica Dominicană, pentru a efectua extrageri de bani din bancomate cu carduri clonate, ţară în care nu există limită la retrageri, aşa cum există în ţările europene. Dintre săgeţi au fost identificaţi N.D., B.N. şi B.C.M., care i-a confirmat faptul că a extras suma de 2200 euro, urmând ca, în baza înţelegerii cu acesta, să-i rămână 1000 euro, restul urmând să-l trimită în ţară lui Ţ. prin serviciul W.U., dar pe numele lui S.V.A.
În perioada 22-24 octombrie 2009, Ţ.V.M. s-a aflat în Germania, unde a montat aparatură de skimming împreună cu alte persoane.
Relevante sunt în acest sens planşele fotografice trimise de autorităţile judiciare din Germania. De asemenea, autorităţile judiciare din Germania ne-au trimis operaţiunile de extrageri frauduloase din conturile unor cetăţeni germani, care au fost sustrase prin metoda skimming, extragerile efectuându-se la bancomate din România, respectiv Craiova, Bacău, Bucureşti, Dr. Turnu Severin, Filiaşi.
Dispozitivele de copiere a conturilor de carduri şi PIN-urile acestora au fost montate la ATM-ul aparţinând D.B. din Munchen, situat pe str. D., în perioada 23 octombrie 2009, orele 23:46-24 octombrie 2009, orele 16:33.
Pentru dovedirea activităţii infracţionale s-au efectuat acte de urmărire penală, respectiv percheziţii domiciliare şi auto, ocazie cu care au fost ridicate mai multe obiecte corp-delict, percheziţii în sisteme informatice, supravegheri operative şi interceptări şi înregistrări ale convorbirilor şi comunicărilor telefonice, precum şi înregistrări în mediul ambiental.
Cu ocazia percheziţiilor domiciliare, s-au ridicat de la inc. Ţ.I F. dispozitive tip skimming folosite la copierea conturilor bancare de la ATM-uri (un dispozitiv tip gură de bancomat şi un dispozitiv de citire carduri), telefoane mobile, sume de bani, un număr de cinci carduri falsificate cu care s-au extras sume de bani din bancomatele din România, conform comunicărilor (jurnalelor băncilor) şi comunicărilor autorităţilor judiciare germane.
Cardurile respective, în urma expertizării, s-au dovedit că sunt clonate.
De asemenea, cu ocazia percheziţiilor domiciliare a fost ridicat un dispozitiv de citire şi inscripţionate a cardurilor cu bandă magnetică, marca B. S-au mai ridicat hard-uri, memory stick-uri, suporturi optice de stocare a datelor.
Din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifîcă din 13 ianuarie 2010, a rezultat următoarele:
La punctul 1 al concluziilor se reţine că dispozitivele artizanale examinate pot fi ataşate peste carcasa unui echipament de tip ATM în zona de manevrare a cardurilor bancare, detaliile constructive permiţând integrarea în ansamblul echipamentului bancar fără a trezi suspiciuni utilizatorilor sistemelor de plată electronică.
În ce priveşte cardurile analizate, din concluziile specialiştilor din cadrul Institutului pentru Tehnologii Avansate Bucureşti rezultă că acestea au fost contrafăcute prin înscrierea unor date în format bancar pe pista a doua a acestora (track-ul 2), înscriere ce nu a fost făcută de instituţia emitentă.
De altfel, s-a constatat că aceste carduri au fost utilizate la retragerile de numerar de către inculpaţii Ţ.l.F. şi Ţ.V.M., în Craiova, Filiaşi, Dr. Turnu Severin.
Pe lângă acestea, la domiciliul inc. Ţ.l.F. au fost găsite copii după actele de urmărire penală din dosarul acestui birou nr. 20D/P/2009, în care au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, un număr de 6 inculpaţi, tot pentru infracţiuni informatice. Astfel, s-a găsit copie după declaraţiile inc. S.M.C., Ş.Ş., copii după documentele din dosar cu corpurile delicte ridicate de inculpaţi, printre care şi un număr de 49 carduri falsificate, copie după referatul cu propunere de arestare preventivă, copie după încheierea Tribunalului Gorj de luare a măsurii arestării faţă de inculpaţi, copie după ordonanţa de delegare emisă de procuror pentru activităţile ce urmau să fie efectuate în cauză.
Acestea denotă faptul că inculpatul era interesat să afle poziţia celor cercetaţi în acea cauză, cu care avea legături infracţionale, ce bunuri le-au fost reţinute, ce carduri şi care este modul de lucru în cauză.
La percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa inc. Ţ.V.M. au fost ridicate sume de bani, telefoane mobile, un laptop, cât şi şase carduri.
În urma percheziţiei în sistem informatic asupra bunurilor ridicate de la inc. Ţ.V.M., a rezultat că din cele 6 carduri ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare, trei sunt clonate, conţinând informaţii obţinute prin skimming pe track-urile 2 şi 3, track-ul 1 fiind fără informaţii (pe track-ul 1 al unui card autentic se regăsesc datele de identificare ale deţinătorului legal).
Conturile acestor carduri s-au regăsit în jurnalele comunicate de bănci cu retragerile frauduloase unor sume de bani, în perioada 26-28 octombrie 2009.
Inculpatul A.R.A. a confecţionat dispozitive skimming (guri de bancomat), pe care amplasa circuite şi cipuri electronice primite de la membrii grupării care comandau gurile, după care vindea produsul contra sumei de 1000 euro/bucată. A produs aparatură pentru C.O.F., C.M.C., G.H.C. şi, prin activitatea sa, a fost complice la accesul neautorizat în sisteme informatice, punând la dispoziţie aparatură de skimming celor care o foloseau. Printre activităţile de urmărire penală, s-au efectuat şi interceptări convorbiri şi comunicări telefonice, cât şi în mediul ambiental rezultând că inculpatul este un tip destul de discret care acţionează cu maximă precauţie.
Este un apropiat al inc. G.H.C., care i-a comandat în mai multe rânduri guri de bancomat, însă nu discută prin telefon despre aceste lucruri, fiind foarte discret.
Astfel, a purtat convorbiri telefonice în datele de 25-26 octombrie 2009, asupra confecţionării gurilor de bancomat, pe care inc. G.H.C. le-a trimis în Statele Unite ale Americii, tatălui său G.C., coletul fiind expediat de pe numele lui L.M.S.
Din concluziile raportului de constatare tehnică-ştiinţifică din 24 decembrie 2009, întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate Bucureşti, rezultă că dispozitivele prelucrate artizanal şi componentele electronice identificate şi ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare şi telefonul mobil marca S.E. pot fi utilizate în dispozitive artizanale mai complexe folosite pentru copierea datelor conţinute pe banda magnetică a cardurilor bancare şi a codului PIN. De asemenea, sculele, dispozitivele, uneltele şi materialele ridicate cu ocazia percheziţiei, pot fi utilizate pentru prelucrarea mecanică, verificarea electrică, executarea de măsurători mecanice şi electrice şi confecţionarea de dispozitive de copiere a informaţiilor bancare conţinute pe cardurile magnetice şi bancare.
Astfel, s-a stabilit că dispozitivele tip gură de bancomat sunt confecţionate artizanal dintr-un material plastic de culoare verde, prezintă fiecare câte o fantă cu dimensiunile 55X2 mm şi au instalate câte un cap magnetic cu o singură pistă. Dimensiunea fantelor permite introducerea unui card magnetic bancar, capetele magnetice sunt poziţionate în aşa fel, încât acestea pot citi datele conţinute pe pista a doua a benzilor magnetice a cardurilor bancare, în momentul când acestea tranzitează fanta. Circuitele integrate U4085B au rolul de interfaţă între capul magnetic şi circuitul de prelucrare (şi eventual memorare) a datelor citite cu capul magnetic.
Inculpatul R.P. a acţionat împreună cu S.C.A. în Grecia, cardurile clonate fiind trimise lui G.I.A., pentru sortare şi corelare cu PIN-urile. Astfel, în data de 02 septembrie 2009, a apelat la G.I.A., să-i achiziţioneze mai multe produse necesare în procesul de amplasare a gurilor pe bancomate, urmând ca acesta să primească banii necesari prin serviciul W.U.
Totodată, acesta i-a indicat să ia de la adresa de domiciliu a numitului S.C.A. (persoană cu care R.P. se afla în Grecia montând dispozitive de skimming pe bancomate) un CD şi o gură de bancomat complet echipată cu circuite electronice, folosită în procesul de skimming, urmând ca G.I.A. să se deplaseze în Grecia cu produsele menţionate.
Astfel, la data de 03 septembrie 2009, G.I.A. având asupra sa produsele mai sus-menţionate, s-a deplasat cu autocarul în direcţia Larisa, transportând instrumentele de skimming comandate.
La data de 06 septembrie 2009, G.I.A. s-a întors în ţară cu un autocar prin Vama Giurgiu, având asupra sa un CD cu date despre cardurile copiate în procesul de skimming realizat de R.P. şi S.C.A., dar şi un card de memorie, pe care existau imaginile cu codurile PIN ale acestora.
În aceeaşi zi, la indicaţia lui R.P., G.I.A. a apelat la mai multe persoane, pentru a descărca datele de pe cardul de memorie şi a corela PIN-urile cu datele fiecărui card bancar.
La inscripţionarea cardurilor, G.I.A. a fost ajutat de D.C.M., şi de către Ţ.V.M., care deţinea cheile de la garsoniera lui R.P.
În ziua următoare, a ascuns cardurile clonate într-un pachet de ţigări (circa 30), pe care l-a lipit cu scotch şi s-a deplasat împreună cu tatăl său, până în Salonic, unde a predat cardurile false lui R.P., care a operat cu acestea în Grecia.
La datele de 17 şi 18 septembrie 2009, R.P. însoţit de Ţ.I.F. şi S.C.A. s-au deplasat din nou în Grecia pentru a monta dispozitive de copiere a datelor de pe cardurile bancare pe bancomate.
Aparatura necesară de skimming a fost trimisă într-un colet de Ţ.V.M., fratele lui Ţ.I.F., pe şoferul unui autocar ce aparţine firmei L. cu destinaţia Grecia, urmând ca pachetul să fie ridicat de numitul P.M.
În luna octombrie 2009, inculpatul R.P. s-a deplasat în Germania cu inc. Ţ.V.M. şi alţii unde au efectuat activităţi de skimming.
La data de 02 noiembrie 2009, R.P. s-a deplasat cu D.C.E. la Ploieşti, unde au amplasat o gură de bancomat, în vederea copierii conturilor de card şi PIN-urile aferente acestora.
Cercetările au relevat faptul că acest inculpat are strânse relaţii de colaborare cu ceilalţi membrii ai grupării, atât dintre cei arestaţi (fraţii Ţ., G.I.A., D.C.E.), cât şi din cei aflaţi în străinătate, precum şi cu alţi făptuitori aflaţi în anturajul său.
La percheziţia domiciliară efectuată la inc. R.P. s-au găsit mai multe bunuri, respectiv aparatură electronică, medii de stocare a datelor (CD/DVD-uri), cabluri USB, mufe, dispozitive electronice cu led, spray de vopsea, tuburi de super glue, materiale folosite la activitatea de skimming. De asemenea, s-au găsit diferite înscrisuri pentru primiri şi expedieri din străinătate, bilet de călătorie L.T. pe numele S.C.A. şi R.P., din 17 septembrie 2009, cost 100 euro, cât şi un imprimat L.E. cu orarul unor curse România-Grecia.
Pe unul din biletele găsite sunt notate sume de bani în euro (ex. drum Germania+Vică (Ţ.V.M.) 1350 euro şi 800 euro).
Cu ocazia percheziţiei în sisteme informatice au fost identificate aplicaţiile M. şi M. 505C, ce pot fi folosite la citirea şi scrierea benzilor magnetice ale cardurilor bancare. A deţinut, de asemenea, un card S. Visa Electron ce s-a dovedit a fi falsificat, deţinând informaţii obţinute prin skimming.
S-au găsit şi 35 fişiere ce conţin date corespunzătoare informaţiilor existente pe trakul 2 al benzilor magnetice ale cardurilor bancare, datele fiind obţinute prin activităţi de skimming. Numerele de carduri identificate formate din 16 cifre aparţin unor bănci, precum BCR SA, I. Bank, R. Bank SA, W.M. Bank, F. Bank.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 07 ianuarie 2010 a I.T.A. Bucureşti, a rezultat că, pe cardul de memorie externă SD marca T., au fost identificate imagini video înregistrate asupra tastaturii unor echipamente tip ATM, vizualizându-se momentul efectuării tranzacţiilor şi tastării codului PIN. Pe acest card sunt stocate şi aplicaţiile d. şi do., care permit transferul de date pe o interfaţă serială, la care este conectat un dispozitiv electronic ce conţine memorie de stocare. Celelalte componente expertizate sunt materiale specifice copierii conturilor de carduri şi PIN-urilor, în vederea falsificării cardurilor bancare.
Pe cardul de memorie tip SD marca T. capacitate 1GB au fost identificate un număr de 4 fişiere tip video denumite „a.", „z.", „ap." respectiv „zi.", ce conţin imagini cu tastatura unui bancomat, surprind şi momentul instalării unui dispozitiv tip skimming la acel bancomat, fişierele redând fiecare aproximativ 3-4 ore de filmări.
Relevante pentru dovedirea activităţii infracţionale sunt convorbirile şi comunicările telefonice.
Inculpatul D.C.E. a aderat la un grup infracţional organizat, săvârşind infracţiuni informatice şi la legea comerţului electronic atât în ţară, cât şi în Grecia şi Germania.
Astfel, la 24 septembrie 2009, inculpatul D.C.E. s-a deplasat în Grecia împreună cu inc. Ţ.V.M., P.M. ş.a., cu un autoturism închiriat pentru a amplasa aparatură de skimming pe bancomate. Aparatura respectivă a fost ridicată de la garsoniera lui R.P. şi a fost trimisă în Grecia, într-un colet prin firma de transport persoane L., ce are punctul de lucru în autogara Craiova.
La datele de 26 octombrie 2009 şi 27 octombrie 2009, D.C E. împreună cu fraţii Ţ. şi un anume M.M.C., au retras bani din bancomate cu carduri clonate de pe raza localităţilor Craiova, Filiaşi, Strehaia, Dr.Turnu Severin. Astfel, s-a stabilit că la data de 27 octombrie 2009, D.C.E. împreună cu Ţ.V.M. au acţionat la bancomate amplasate în zona Spitalului nr. 1 Craiova, extrăgând diferite sume de bani.
La data de 30 octombrie 2009, Ţ.I.F. a comandat aparatură electronică la numitul T.C., aparatură pentru care D.C.E. a plătit suma de 800 euro, banii fiind trimişi prin serviciul W.U. de pe numele lui D.C.E., urmând ca această aparatură să fie folosită ulterior de inculpaţii D.C.E. şi R.P. Inculpatul D.C.E. a continuat activitatea infracţională, astfel că la 02 noiembrie 2009, s-a deplasat împreună cu R.P., în mun. Piteşti şi, apoi, la Ploieşti, unde au amplasat un dispozitiv tip skimmer la un ATM situat pe bulevardul central, aparţinând, posibil, BCR sau BRD, deplasarea efectuând-o cu autoturismul aparţinând sus-numitului.
Pentru acelaşi gen de infracţiuni, a fost condamnat şi executat patru ani de închisoare în Spania; de asemenea, din comunicările poliţiei germane a rezultat că inculpatul a fost condamnat 2 ani pentru infracţiuni informatice fiind găsit cu carduri şi echipamente folosite la skimming, faptele fiind săvârşite împreună cu o altă persoană numită G.M.
Din înregistrările telefonice efectuate în cauză, a rezultat că inculpatul este în legătură apropiată cu R.P. şi fraţii Ţ., împreună cu care a comis acelaşi gen de infracţiuni pe teritoriul României şi Greciei.
Inculpatul M.M.C. a aderat la grupul infracţional organizat şi a fost folosit de membrii grupului drept „săgeată".
Astfel, la datele de 26 şi 27 octombrie 2009, a acţionat împreună cu inculpaţii Ţ.I.F. şi Ţ.V.M. la bancomate din Craiova, Filiaşi, Strehaia, Dr. Turnu Severin, pentru retragere sume de bani cu carduri clonate.
Acesta era cunoscut de membrii grupului sub numele de „C." şi era folositor ori de câte ori era nevoie atât în ţară, cât şi în străinătate.
Cercetările au relevat faptul că, în toamna anului 2009, acesta a fost folosit pentru retrageri de sume de bani cu carduri clonate în Italia, de unde a primit în ţară şi trimis în străinătate importante sume de bani, aşa cum rezultă din comunicările serviciilor de transfer monetar internaţional W.U., din care redăm, în extras, operaţiuni de primire/trimitere a unor sume de bani (a primit suma de 6562,20 euro şi a trimis suma de 1724,89 euro).
Pentru dovedirea activităţii infracţionale s-a efectuat o percheziţie la domiciliul inculpatului, ocazie cu care au fost ridicate hard-uri, medii optice de stocare a datelor, cât şi un număr de 8 carduri, care au fost supuse examinării, rezultatul fiind următorul: 3 carduri fiind clonate, două carduri nu au putut fi citite prezentând deteriorări fizice, unul este blank, iar două sunt autentice.
Cu ocazia percheziţiei în sistem informatic, privind pe inculpatul M.M.C., a rezultat că pe hard-disk-ul W.D., capacitate 250 GB, au fost identificate un număr de două fişiere tip imagine, reprezentându-l pe inc. Ţ.V.M., fişiere fiind create pe data de 13 septembrie 2009, observându-se că cei doi sunt în legături strânse de prietenie, ceea ce denotă relaţiile infracţionale ale acestora.
Conform comunicării C.E.C. Bank din 02 decembrie 2009, a rezultat că M.M.C., în data de 25 octombrie 2009, cu cardurile clonate a făcut operaţiuni de extragere a unor sume de bani de la ATM-ul C.E.C. Bank nr. 51808101, aparţinând Agenţiei E. din mun. Craiova, jud. Dolj.
Legăturile sale cu membrii grupării infracţionale şi participarea la operaţiuni de retrageri cu carduri falsificate, a rezultat şi din interceptarea convorbirilor telefonice ale unora dintre membrii grupului (Ţ.I.F., Ţ.V.M.).
Cu privire la prejudiciul produs prin faptele inculpaţilor, din comunicările primite de la unităţile bancare şi serviciile de transfer monetar internaţional W.U. şi M.G. au rezultat următoarele: inculpatul G.H.C. a primit personal, cât şi prin persoane interpuse (B.O., P.A., Z.F.L., Y.D.), în perioada 2007-2009, sumele de 48.611,27 euro şi 75.994,98 dolari S.U.A., ce urmează a fi confiscate conform dispoziţiilor art. 59 din Legea nr. 161/2003 şi art. 118 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.;- inculpatul T.C. a primit personal, în perioada 2007-2009, sumele de 32.405,13 euro, 530 dolari S.U.A. şi 1174,43 RON, ce urmează a fi confiscate conform dispoziţiilor art. 59 din Legea nr. 161/2003 şi art. 118 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.; - inculpatul R.C.D. a primit personal, în perioada 2008-2009, suma de 15.339,98 euro, ce urmează a fi confiscată conform dispoziţiilor art. 59 din Legea nr. 161/2003 şi art. 118 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.; - inculpatul G.I.A. a primit personal în anul 2009, de la numiţii M.I.C. şi Ţ.I.F., suma de 664,90 euro, ce urmează a fi confiscată conform dispoziţiilor art. 59 din Legea nr. 161/2003 şi art. 118 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.; - inculpatul Ţ.I.F. a primit personal, în perioada 2008-2009, suma de 6669,27 euro de la S.M.C. şi S.D.G. din Spania şi Grecia, ce urmează a fi confiscată conform dispoziţiilor art. 59 din Legea nr. 161/2003 şi art. 118 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.; - inculpatul, împreună cu fratele său, Ţ.V.M., au efectuat activităţi de skimming la ATM-ul D. Bank din Munchen, str. D. şi ATM-ul D. Bank din Munchen, str. R., conturile bancare obţinute fiind folosite pentru retrageri frauduloase cu carduri clonate şi la bancomatele din România (Craiova, Filiaşi, Strehaia, Dr. Turnu Severin), cât şi din Statele Unite ale Americii, de segmentul grupării coordonat de G.C. şi din Republica Dominicană, de către complici ai fraţilor Ţ., respectiv B.M.C., B.N. şi N.D.
Urmare a solicitării S.C.C.O. Gorj, autorităţile germane, prin operatorul german de carduri bancare euro K., a comunicat un prejudiciu în cuantum de 38.942,51 euro, creat prin infracţiuni de phishing şi skimming de către inculpaţii Ţ.I.A., Ţ.V.M. şi ceilalţi membrii ai grupării.
Inculpatul Ţ.V.M. a primit personal, în anul 2009, suma de 693,08 euro ce urmează a fi confiscată conform dispoziţiilor art. 59 din Legea nr. 161/2003 şi art. 118 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi a trimis suma de 598,88 euro în străinătate (Spania, Grecia Germania); de asemenea, inculpatul, împreună cu fratele său, Ţ.V.M., au efectuat activităţi de skimming la ATM-ul D. Bank din Munchen, str. D. şi ATM-ul D. Bank din Munchen, str. R., conturile bancare obţinute fiind folosite pentru retrageri frauduloase cu carduri clonate şi la bancomatele din România (Craiova, Filiaşi, Strehaia, Dr. Turnu Severin), cât şi din SUA şi Republica Dominicană.
Urmare a solicitării S.C.C.O. Gorj, autorităţile germane au înaintat imagini de la ATM-urile unde a fost efectuat skimming-ul, ocazie cu care s-a stabilit că Ţ.V.M. este una dintre persoanele care au montat aparatură skimming.
Inculpatul A.R.A. a primit personal de la numiţii P.R.C. şi B.M., în anul 2008, suma de 4265,1 euro ce urmează a fi confiscată conform dispoziţiilor art. 59 din Legea nr. 161/2003 şi art. 118 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.; inculpatul R.P. a primit personal, în perioada 2007-2009, suma de 5735,41 euro ce urmează a fi confiscată conform dispoziţiilor art. 59 din Legea nr. 161/2003 şi art. 118 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi a trimis suma de 13.088,06 euro şi 1400 dolari S.U.A. în străinătate; inculpatul D.C.E. a primit personal, în cursul anului 2008, suma de 2847,21 euro ce urmează a fi confiscată conform dispoziţiilor art. 59 din Legea nr. 161/2003 şi art. 118 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi a trimis suma de 1184,04 euro inculpatului T.O., la data de 30 octombrie 2009; inculpatul M.M.C. a primit personal, în cursul anului 2009, suma de 6545,92 euro ce urmează a fi confiscată conform dispoziţiilor art. 59 din Legea nr. 161/2003 şi art. 118 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi a trimis suma de 1724,89 euro în străinătate (Italia).
Instanţa de fond, analizând ansamblul probelor administrate în cauză (declaraţiile inculpaţilor, declaraţiile martorilor, procesele-verbale de percheziţii domiciliară, procesele - verbale de percheziţii auto, procesele-verbale de percheziţii în sisteme informatice, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, adresele la bănci şi răspunsuri de la unităţile bancare care au fost prejudiciate de inculpat, CD-uri cu imagini şi planşe foto de la ATM-urile de pe raza oraşelor Craiova, Filiaşi, Strehaia, Dr.Turnu Severin, Ploieşti, unde au operat inculpaţi, dovadă depunere corpuri delicte la I.P.J. Gorj şi I.P.J. Dolj, planşe foto de la percheziţii, ordonanţe de luare a măsurilor asigurătorii, chitanţe depunere sume de bani, bijuterii, autoturisme ridicate de la inculpaţi cu ocazia instituirii măsurii asigurătorii, autorizaţii de interceptare şi înregistrare a unor convorbiri şi comunicări telefonice, precum şi în mediul ambiental, procese-verbale şi planşe foto supravegheri operative), a constatat că, în drept, inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, după cum urmează:
- fapta inculpatului G.H.C., constând în aceea că a aderat la un grup infracţional organizat, săvârşind infracţiuni informatice şi la legea comerţului electronic atât în ţară, cât şi în străinătate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu referire la art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 39/2003; fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că a accesat, fără drept, sisteme informatice în scopul obţinerii de date informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 42 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta inculpatului, constând în aceea că a deţinut, fără drept, programe informatice, parole, coduri de acces şi alte date informatice, concepute şi adaptate în scopul accesului, fără drept, la date informatice, precum şi de a pune la dispoziţia altora, fără drept, astfel de programe şi date informatice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că a cauzat un prejudiciu patrimonial unor bănci şi persoane fizice din străinătate, prin introducerea şi modificarea de date informatice, în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta inculpatului, constând în aceea că prin procurarea de aparatură de skimming şi punerea acesteia la dispoziţia celorlalţi inculpaţi a înlesnit şi ajutat la confecţionarea şi punerea în circulaţie a instrumentelor electronice de plată falsificate şi la folosirea acestora pentru extragerea unor sume de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că a deţinut aplicaţii cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor electronice de plată, întruneşte elementele constitutive la infracţiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta inculpatului G.H.C., constând în aceea că a ajutat şi înlesnit, în diferite moduri, prin utilizarea instrumentelor de plată electronice, extrăgând diferite sume de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că a dobândit, deţinut şi folosit suma de 23.000 dolari S.U.A. primită din Statele Unite ale Americii (ascunsă într-un colet cu aparatură electronică audio) de la G.C., cunoscând că banii provin din infracţiuni; a primit din străinătate mai multe sume de bani pe numele său şi ale unor terţe persoane (48.611,27 euro respectiv 75.994,98 dolari S.U.A.), cunoscând că provin din infracţiuni şi a trimis în străinătate astfel de sume; pentru a nu depăşi plafonul stabilit de lege (15.000 euro), sume pe care le-a încasat, în mai multe tranşe, personal şi prin persoane interpuse, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) comb. cu art. 22 din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- fapta inculpatului T.C., constând în aceea că a aderat la un grup infracţional organizat, săvârşind infracţiuni informatice şi la legea comerţului electronic atât în ţară, cât şi în străinătate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu referire la art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 39/2003; fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că a ajutat şi înlesnit cu intenţie, în diferite moduri, confecţionând, fără drept, aparatură şi sisteme informatice în scopul obţinerii de date informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta inculpatului, constând în aceea că a deţinut, fără drept, programe informatice (D. şi V.), parole, coduri de acces şi alte date informatice, concepute şi adaptate în scopul accesului, fără drept, la date informatice, precum şi de a pune la dispoziţia altora, fără drept, astfel de programe şi date informatice întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că a ajutat şi înlesnit cu intenţie, în diferite moduri, prin confecţionarea aparaturii de skimming utilizată în final la obţinerea şi punerea în circulaţie a instrumentelor electronice de plată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta inculpatului T.C., constând în aceea că a deţinut echipamente hardware şi software cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor electronice de plată, întruneşte elementele constitutive la infracţiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că a ajutat şi înlesnit cu intenţie, în diferite moduri, confecţionarea aparaturii de skimming, prin utilizarea unor instrumente de plată electronice, extrăgând diferite sume de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- fapta inculpatului R.C.D., constând în aceea că a aderat la un grup infracţional organizat, săvârşind infracţiuni informatice şi la legea comerţului electronic atât în ţară, cât şi în străinătate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu referire la art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 39/2003; fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că a accesat, fără drept, sisteme informatice în scopul obţinerii de date informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 42 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta inculpatului, constând în aceea că a deţinut, fără drept, programe informatice, parole, coduri de acces şi alte date informatice, concepute şi adaptate în scopul accesului, fără drept, la date informatice, precum şi de a pune la dispoziţia altora, fără drept, astfel de programe şi date informatice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că a cauzat un prejudiciu patrimonial, prin introducerea şi modificarea de date informatice, în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta inculpatului, constând în aceea că a deţinut şi pus în circulaţie instrumente electronice de plată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că a deţinut echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor electronice de plată, întruneşte elementele constitutive al infracţiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta inculpatului, constând în aceea că a utilizat instrumente de plată electronice (carduri falsificate), extrăgând diferite sume de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- fapta inculpatului G.I.A., constând în aceea că a aderat la un grup infracţional organizat, săvârşind infracţiuni informatice şi la legea comerţului electronic, atât în ţară, cât şi în străinătate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu referire la art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 39/2003; fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că a accesat, fără drept, sisteme informatice în scopul obţinerii de date informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 42 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta inculpatului, constând în aceea că a deţinut, fără drept, programe informatice, parole, coduri de acces şi alte date informatice, concepute şi adaptate în scopul accesului, fără drept, la date informatice, precum şi de a pune la dispoziţia altora, fără drept, astfel de programe şi date informatice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că a cauzat un prejudiciu patrimonial, prin introducerea şi modificarea de date informatice, în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta inculpatului G.I.A., constând în aceea că a deţinut şi pus în circulaţie instrumente electronice de plată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că a deţinut echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor electronice de plată, întruneşte elementele constitutive la infracţiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta inculpatului, constând în aceea că a utilizat instrumente de plată electronice (carduri falsificate), extrăgând diferite sume de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- fapta inculpatului Ţ.I.F., constând în aceea că a aderat la un grup infracţional organizat, săvârşind infracţiuni informatice şi la legea comerţului electronic, atât în ţară, cât şi în străinătate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu referire la art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 39/2003; fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că a accesat, fără drept, sisteme informatice în scopul obţinerii de date informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 42 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta inculpatului, constând în aceea că a deţinut, fără drept, programe informatice, parole, coduri de acces şi alte date informatice, concepute şi adaptate în scopul accesului, fără drept, la date informatice, precum şi de a pune la dispoziţia altora, fără drept, astfel de programe şi date informatice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că a cauzat un prejudiciu patrimonial, prin introducerea şi modificarea de date informatice, în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta inculpatului constând în aceea că a deţinut şi pus în circulaţie instrumente electronice de plată (carduri falsificate), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că a utilizat instrumente de plată electronice, extrăgând diferite sume de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- fapta inculpatului Ţ.V.M. constând în aceea că a aderat la un grup infracţional organizat, săvârşind infracţiuni informatice şi la legea comerţului electronic, atât în ţară, cât şi în străinătate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu referire la art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 39/2003; fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că a accesat, fără drept, sisteme informatice în scopul obţinerii de date informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 42 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta inculpatului constând în aceea că a deţinut, fără drept, programe informatice, parole, coduri de acces şi alte date informatice, concepute şi adaptate în scopul accesului, fără drept, la date informatice, precum şi de a pune la dispoziţia altora, fără drept, astfel de programe şi date informatice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că a cauzat un prejudiciu patrimonial, prin introducerea şi modificarea de date informatice, în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta inculpatului constând în aceea că a deţinut şi pus în circulaţie instrumente electronice de plată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că a utilizat instrumente de plată electronice, extrăgând diferite sume de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. - fapta inculpatului A.R.A. constând în aceea că a aderat la un grup infracţional organizat, săvârşind infracţiuni informatice şi la legea comerţului electronic, atât în ţară, cât şi în străinătate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu referire la art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 39/2003; fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că a ajutat şi înlesnit cu intenţie, în diferite moduri, prin confecţionarea de aparatură de skimming necesară la accesarea fără drept a unor sisteme informatice în scopul obţinerii de date informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta inculpatului constând în aceea că a deţinut, fără drept, programe informatice, parole, coduri de acces şi alte date informatice, concepute şi adaptate în scopul accesului, fără drept, la date informatice, precum şi de a pune la dispoziţia altora, fără drept, astfel de programe şi date informatice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta aceluiaşi inculpat constând în aceea că, a ajutat şi înlesnit cu intenţie, în diferite moduri, la cauzarea unui prejudiciu patrimonial, prin punerea la dispoziţie a aparaturii de skimming unor inculpaţi care au folosit-o la introducerea şi modificarea de date informatice, în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta inculpatului constând în aceea că a ajutat şi înlesnit cu intenţie, în diferite moduri, prin confecţionarea aparaturii de skimming utilizată în final la obţinerea şi punerea în circulaţie a instrumentelor electronice de plată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta inculpatului constând în aceea că a deţinut echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor electronice de plată, întruneşte elementele constitutive la infracţiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că a ajutat şi înlesnit cu intenţie, în diferite moduri, confecţionarea aparaturii de skimming, prin utilizarea unor instrumente de plată electronice, extrăgând diferite sume de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- fapta inculpatului R.P. constând în aceea că a aderat la un grup infracţional organizat, săvârşind infracţiuni informatice şi la legea comerţului electronic, atât în ţară, cât şi în străinătate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu referire la art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 39/2003; fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că a accesat, fără drept, sisteme informatice în scopul obţinerii de date informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 42 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta inculpatului constând în aceea că a deţinut, fără drept, programe informatice, parole, coduri de acces şi alte date informatice, concepute şi adaptate în scopul accesului, fără drept, la date informatice, precum şi de a pune la dispoziţia altora, fără drept, astfel de programe şi date informatice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că a cauzat un prejudiciu patrimonial, prin introducerea şi modificarea de date informatice, în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta inculpatului constând în aceea că a deţinut şi pus în circulaţie instrumente electronice de plată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că a deţinut echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor electronice de plată, întruneşte elementele constitutive la infracţiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta inculpatului constând în aceea că a utilizat instrumente de plată electronice, extrăgând diferite sume de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- fapta inculpatului D.C.E. constând în aceea că a aderat la un grup infracţional organizat, săvârşind infracţiuni informatice şi la legea comerţului electronic, atât în ţară, cât şi în străinătate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu referire la art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 39/2003; fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că a accesat, fără drept, sisteme informatice în scopul obţinerii de date informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 42 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta inculpatului constând în aceea că a deţinut, fără drept, programe informatice, parole, coduri de acces şi alte date informatice, concepute şi adaptate în scopul accesului, fără drept, la date informatice, precum şi de a pune la dispoziţia altora, fără drept, astfel de programe şi date informatice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta aceluiaşi inculpat constând în aceea că a cauzat un prejudiciu patrimonial, prin introducerea şi modificarea de date informatice, în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta inculpatului constând în aceea că a deţinut şi pus în circulaţie instrumente electronice de plată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că a utilizat instrumente de plată electronice (carduri clonate), extrăgând diferite sume de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- fapta inculpatului M.M.C., constând în aceea că a aderat la un grup infracţional organizat, săvârşind infracţiuni informatice şi la legea comerţului electronic, atât în ţară, cât şi în străinătate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu referire la art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 39/2003; fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că a accesat, fără drept, sisteme informatice în scopul obţinerii de date informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 42 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta inculpatului constând în aceea că a deţinut şi pus în circulaţie instrumente electronice de plată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că a utilizat instrumente de plată electronice, extrăgând diferite sume de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Din coroborarea vastului material probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală, cât şi în timpul cercetării judecătoreşti, a rezultat că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii.
Din rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică întocmite în cauză de Institutul pentru Tehnologie Avansată, a rezultat că dispozitivele artizanale precum şi celelalte componente electronice găsite asupra inculpaţilor cu ocazia percheziţiilor efectuate, au fost confecţionate în scopul retragerii frauduloase a sumelor de bani de la ATM-uri; aceste dispozitive au fost confecţionate în scopul copierii datelor de pe banda magnetică a cardurilor bancare utilizate de diferiţi clienţi şi folosirea acestor date în scopul extragerii de la ATM-uri în mod fraudulos, cu carduri clonate, a unor sume de bani; unele dintre aceste dispozitive sunt de tip „skimmer", fiind destinate achiziţionării, memorării şi transmiterii datelor electronice ale cardurilor bancare.
Din cantitatea mare de carduri, aparatură electronică, instalaţii artizanale, materiale şi unelte găsite asupra inculpaţilor coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, a rezultat fără dubiu că inculpaţii acţionau în cadrul unui grup infracţional organizat, ce avea drept scop retrageri frauduloase de sume de bani de la ATM-urile unităţilor bancare.
Instanţa de fond a apreciat în concluzie că inculpaţii se fac vinovaţi de faptele deduse judecăţii, dispunând condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea, la individualizarea cărora s-a avut în vedere pericolul social deosebit al faptelor comise de inculpaţi, faptul că aceştia au aderat la o grupare infracţională cu ramificaţii internaţionale şi au adus prejudicii deosebite prin folosirea frauduloasă a mijloacelor de plată electronice.
Deşi, din probele existente la dosarul cauzei a rezultat că unităţile bancare ale căror A.T.M.-uri au fost ţinta activităţii infracţionale a inculpaţilor, au suferit prejudicii, acestea nu s-au constituit părţi civile, probabil din dorinţa de a se evita crearea unui sentiment de insecuritate în rândul persoanelor care apelează la serviciile acestor bănci. Prin urmare, deşi este evident că prin activitatea infracţională a inculpaţilor s-au adus prejudicii băneşti deosebit de importante, nu există unităţi prejudiciate, conform adreselor înaintate instanţei prin care unităţile bancare au arătat că nu se constituie părţi civile în dosarul penal.
În ceea ce priveşte pedepsele aplicate inculpaţilor, instanţa de fond s-a orientat spre un cuantum moderat, însă ca modalitate de executare pentru toţi inculpaţii s-a aplicat pedeapsa privativă de libertate, urmărindu-se în acest mod să fie sancţionate faptele în funcţie de gravitatea lor, cât şi crearea unui sentiment de descurajare a inculpaţilor, precum şi a altor persoane care ar avea intenţia comiterii unor astfel de fapte. S-a menţionat aşadar că nu se impune în cauză aplicarea unor pedepse neprivative de libertate, întrucât inculpaţii au avut o atitudine consecvent nesinceră, nerecunoscând faptele reţinute în sarcina lor.
Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului T.C., instanţa de fond a apreciat că încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina acestuia este corectă
Cu privire la cererile formulate de inculpaţi în timpul cercetării judecătoreşti, privind restituirea unor bunuri reţinute cu ocazia percheziţiilor efectuate, instanţa de fond a apreciat că nu se impune restituirea acestor bunuri, urmând ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 163 şi urm. C. proc. pen. coroborat cu art. 59 din Legea nr. 161/2003 şi art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., să fie menţinută măsura sechestrului asigurător ce a fost luată prin ordonanţele din 06 noiembrie 2009, 09 noiembrie 2009, 11 noiembrie 2009 şi 05 ianuarie 2010.
În baza art. 118 lit. b) şi c) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a corpurilor delicte constând în: suporturi optice tip CD/DVD, carduri de memorie, cititor carduri, dispozitiv electronic tip gură de bancomat, fante de bancomat, telefoane mobile, cartele telefonice, carduri bancare, laptop, etc, pe care inculpaţii le-au folosit în activitatea infracţională, şi care au fost ridicate de la aceştia cu ocazia percheziţiilor domiciliare şi corporale fiind menţionate în procesele-verbale întocmite de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Biroul Teritorial Gorj, conform proceselor verbale: din 26 mai 2010, din 03 martie 2010; s-a dispus totodată confiscarea de la inculpaţii M.M.C., Ţ.V.M., Ţ.I.F., D.C.E. şi R.P., a sumei ce a fost retrasă în mod fraudulos de către aceştia de la A.T.M.-urile din municipiile Craiova, Dr. Tr. Severin şi oraşele Filiaşi şi Strehaia.
Instanţa de fond a luat act de împrejurarea că părţile vătămate E.I. 2211, B.G.S.G., B.C.R., R. Bank, C.E.C. Bank, B.P. SA, Banca Comercială C., O. Bank România SA, U.Ţ. Bank, Banca T., I.C.C.S., L. Bank şi Banca R., nu s-au constituit părţi civile.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii G.H.C., T.C., R.C.D., G.I.A., Ţ.I.F., Ţ.V.M., A.R.A. şi R.P.
Prin decizia penală nr. 307 din 16 octombrie 2013 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de inculpaţii G.H.C., T.C., R.C.D., G.I.A., Ţ.I.F., Ţ.V.M., A.R.A., R.P. (arestat în altă cauză, deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova), D.C.E. şi M.M.C., împotriva sentinţei penale nr. 48 de la 06 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 1096/95/2010.
A fost desfiinţată în parte sentinţa apelată şi în rejudecare, a descontopit pedepsele rezultante aplicate tuturor inculpaţilor în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitate.
1. În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice:
- pentru inculpatul G.H.C. din infracţiunile prev. de art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 şi art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, şi art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, art. 25 din Legea nr. 365/2002 - fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 precum şi din infracţiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- pentru inculpatul T.C. din infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, de art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, art. 25 din Legea nr. 365/2002 - fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - în infracţiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002;
- pentru inculpatul R.C.D. din infracţiunile prev. de art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, de art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, de art. 25 din Legea nr. 365/2002 - fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - în infracţiunile prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002, art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
- pentru inculpatul G.I.A. din infracţiunile prev. de art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 - fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - în infracţiunile prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- pentru inculpatul Ţ.I.F. din art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 - fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen - în infracţiunile prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- pentru inculpatul Ţ.V.M. din art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 - fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - în infracţiunile prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- pentru inculpatul A.R.A. din infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 - fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - în infracţiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002;
- pentru inculpatul R.P. din infracţiunile prev. de art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, art. 25 din Legea nr. 365/2002, art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 - fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - în infracţiunile prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, art. 25 din Legea nr. 365/2002, art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- pentru inculpatul D.C.E. din infracţiunile prev. de art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, de art. 46 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 161/2003, de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 - fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - în infracţiunile prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- pentru inculpatul M.M.C. din infracţiunile prev. de art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 - fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - în infracţiunile prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea pentru infracţiunea prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a inculpaţilor: G.H.C., R.C.D., G.I.A., Ţ.I F., Ţ.V.M., R.P. şi D.C.E. şi pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003 pe inculpatul A.R.A.
1. În baza art. 7 alin. (1) - (3) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul G.H.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
2. În baza art. 7 alin. (1) - (3) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul T.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
3. În baza art. 7 alin. (1) - (3) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul R.C.D. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
4. În baza art. 7 alin. (1) - (3) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul G.l.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a -şi lit. b) C. pen.
5. În baza art. 7 alin. (1) - (3) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul Ţ.l.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
6. În baza art. 7 alin. (1) - (3) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul Ţ.V.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
7. În baza art. 7 alin. (1) - (3) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul A.R.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
8. În baza art. 7 alin. (1) - (3) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul R.P. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
9. În baza art. 7 alin. (1) - (3) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul D.C.E. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 27 alin. (1) din. Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
10. În baza art. 7 alin. (1) - (3) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul M.M.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A fost aplicată pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen. pentru toţi inculpaţii.
În baza art. 33 din Legea nr. 656/2002 s-a dispus confiscarea de la inculpatul G.H.C. a echivalentului în RON a sumei de 42.648,79 dolari S.U.A.
În baza art. 1182 C. pen. s-a dispus confiscarea de la acelaşi inculpat a echivalentului în RON a sumei de 33.346,19 dolari S.U.A. şi a 48.611,27 euro.
A fost menţinută măsura de siguranţă a confiscării sumelor de bani de la toţi ceilalţi inculpaţi, în baza art. 1182 C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Pentru a decide astfel, cu privire la criticile aduse de apelanţii inculpaţi, instanţa de apel a reţinut următoarele:
I. 1. Critica referitoare la cauza de nulitate constând în nemotivarea sentinţei apelate, care, în opinia apelantului inculpat A.R.A., ar conduce la desfiinţarea hotărârii cu trimitere pentru rejudecare la prima instanţă, se reţine ca nefondată, astfel:
Prevederilor art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., modificate prin Legea nr. 356/2006, statuează asupra cazurilor în care instanţa de apel poate dispune desfiinţarea hotărârii primei instanţe cu trimitere pentru rejudecare, indicându-le expres, în sensul că în privinţa cazurilor de nulitate, au fost prevăzute numai încălcările sancţionate cu nulitate absolută, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., respectiv dispoziţiile relative la: competenţa după materie sau după calitatea persoanei; sesizarea instanţei; compunerea instanţei; publicitatea şedinţei de judecată; participarea procurorului; prezenţa inculpatului şi asistarea de către apărător, când este obligatorie.
În acest fel, se reţine că nemotivarea hotărârii pronunţate de prima instanţă nu constituie cauză de nulitate absolută, ci de nulitate relativă, vătămarea produsă persoanelor care o invocă putând fi înlăturată de instanţa de apel, prin decizia pronunţată în urma propriului examen al probelor şi criticilor susţinute de inculpaţi în apărare, în conformitate cu dispoziţiile art. 371 C. proc. pen. referitoare la efectul devolutiv al apelului.
În sprijinul acestei teze se reţin şi alte argumente de text din materia recursului, referitor la soluţiile ce pot să fie adoptate în materia casării cu trimitere pentru rejudecare (conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. modificat prin Legea nr. 2/2013 raportat la 3859 alin. (1) pct. 1, 3, 4, 5, 6 C. proc. pen.), respectiv numai pentru situaţiile care atrag nulitatea absolută a hotărârii, chiar şi în cauzele în care hotărârea nu poate fi atacată cu apel, recursul devenind o cale devolutivă de atac în temeiul art. 385 alin. (3) C. proc. pen.
2. Critica referitoare la nelegala sesizare a instanţei în cazul inculpatului G.H.C., referitor la omisiunea schimbării încadrării juridice - din autorat în complicitate - pentru infracţiunile prev. de art. 24 alin. (2) şi 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care a fost trimis în judecată, s-a apreciat nefondată, astfel:
Începerea urmăririi penale este supusă dispoziţiilor art. 228 C. proc. pen., putându-se dispune dacă există indiciile săvârşirii unei fapte penale şi, în baza actelor premergătoare din cauză, nu a rezultat vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale; ulterior, punerea în mişcare a acţiunii penale are loc în condiţiile art. 235 C. proc. pen., doar în această etapă procesuală existând obligaţia organului de urmărire penală de a indica, în ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale, date cu privire la persoana inculpatului, fapta pentru care este învinuit şi încadrarea juridică a acesteia (art. 235 alin. (3) C. proc. pen.).
Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 228, 235, 250, 262, 263 C. proc. pen., s-a reţinut că persoana faţă de care se instrumentează o procedură penală, cu punerea în mişcare a acţiunii penale şi, ulterior, cu trimiterea în judecată, are garantat dreptul de a fi informată cu privire la învinuire şi la conţinutul dreptului la apărare, astfel cum este reglementat de art. 250 C. proc. pen., în procedura de prezentare a materialului de urmărire penală, ceea ce implică, potrivit dispoziţiilor citate (250 lit. a), b, c) C. proc. pen.), dreptul: - de a lua la cunoştinţă de materialul de urmărire penală, arătându-i-se şi încadrarea juridică a faptei cercetate; de a lua de îndată cunoştinţă de material; - de a formula cereri noi sau de a face declaraţii suplimentare, deoarece în faza intermediară a continuării cercetărilor, posterior începerii urmăririi penale dar anterior trimiterii în judecată, actele de urmărire penală pot fi extinse şi cu privire la alte fapte (art. 237 alin. (1), art. 238 C. proc. pen.).
Or, în speţă, prin rezoluţia nr. 400/P/2009 din 03 noiembrie 2009 a început urmărirea penală faţă de învinuitul G.H.C. pentru inf. prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003; art. 42 alin. (1), (2) şi (3), art. 46 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2), art. 49 din Legea nr. 161/2003; art. 24, art. 25, art. 27 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 C. pen. şi, în final, cu aplic. art. 33, 34 C. pen., învinuire adusă la cunoştinţă persoanei urmărite la data de 03 noiembrie 2009; prin rezoluţia nr. 400/P/2009 din 02 februarie 2010 a început urmărirea penală pentru inf. prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002; prin ordonanţa nr. 400/P/209 din 04 noiembrie 2009 s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru infracţiunile pentru care s-a început urmărirea penală, inculpatului fiindu-i însă prezentat materialul de urmărire penală (proces-verbal din 11 februarie 2010) pentru infracţiunile prev. de: art. 7 alin. (1) şi (3) cu referire la art. 2 lit. b), c) din Legea nr. 39/2003; art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 46 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 28 lit. c) corob. cu art. 22 din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33, 34 C. pen., inculpatul fiind asistat de cei 2 apărători aleşi - avocat S.Ş. şi avocat M.I.
Astfel, s-a constatat că materialul de urmărire penală i-a fost prezentat inculpatului G.H.C. pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, inculpatul beneficiind de asistenţă juridică şi declarând că nu solicită probe noi şi nu dă declaraţii suplimentare, semnând personal procesul verbal încheiat de organul judiciar.
În aceste condiţii, s-a considerat că dreptul la apărare al inculpatului a fost respectat, sesizarea instanţei fiind legal realizată, în condiţiile art. 263 alin. (1), art. 264 C. proc. pen. referitoare la cuprinsul rechizitoriului şi la verificarea de către procurorul ierarhic superior sub aspectul legalităţii şi temeiniciei (astfel cum aceste dispoziţii au fost interpretate prin decizia nr. 9/2008 pronunţată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).
3. Criticile referitoare la nelegalitatea probelor administrate - susţinute de apelanţii inculpaţi A.R.A., G.H.C., Ţ.I.F., Ţ.V.M. şi T.C. - constând în interceptarea convorbirilor telefonice pentru intervalul 21 octombrie 2009 - 20 noiembrie 2009, invocându-se că nu a existat autorizaţie de interceptare şi procesul verbal de transcriere nu a fost certificat de procuror; nelegalitatea percheziţiei domiciliare în locuinţa folosită de inc. T.C. şi de avocatul D.R., invocându-se că autorizaţia de percheziţie a fost emisă de instanţa necompetentă, faţă de calitatea profesională de avocat a proprietarului imobilului - au fost examinate după cum urmează:
a) Criticile referitoare la interceptarea convorbirilor telefonice aparţinând inc. A.R.A., s-a constatat că sunt nefondate, deoarece pentru perioada 21 octombrie 2009 - 20 noiembrie 2009, Tribunalul Gorj s-a pronunţat prin încheierea nr. 122 din 20 octombrie 2009, autorizând interceptarea convorbirilor telefonice şu comunicărilor purtate de inculpat.
b) Împrejurarea că această încheiere nu se regăseşte în dosarul, de urmărire penală, dar a fost înaintată de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism la solicitarea instanţei, în copie conformă, nu poate fi interpretată în sensul absenţei autorizării, cât timp această încheiere există arhivată la instanţa care a pronunţat-o.
c) Cu privire la percheziţia domiciliară a locuinţei comune a inculpatului T.C. şi a concubinei sale, care are calitate de avocat:
Apelantul - inculpat a susţinut că percheziţia locuinţei din comuna P. jud. Prahova, a fost efectuată cu încălcarea competenţei după calitatea persoanei, în baza unei autorizaţii emise de instanţă, deoarece imobilul este proprietatea unui avocat din cadrul Baroului Prahova, fiind astfel ignorate prevederile art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., care instituie competenţa curţii de apel; în argumentarea criticii, a fost invocată cauza Niemietz vs. Germania.
Examinând aceste susţineri, instanţa de apel a reţinut caracterul nefondat, pentru următoarele argumente: pe de o parte, competenţa curţii de apel prev. de art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., este o competenţă funcţională aplicabilă numai dacă subiectul activ al infracţiunii are calitatea profesională de avocat, aşadar, dispoziţiile fiind incidente numai dacă inculpatul din cauză, faţă de care s-au efectuat actele de urmărire penală, inclusiv privitor la efectuarea percheziţiei, are acest statut, premisă care nu se regăseşte în prezenta cauză.
De asemenea, în cauza Niemitz versus Germania, C.E.D.O. a statuat că protecţia instituită de art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (inviolabilitatea domiciliului) trebuie extinsă şi asupra sediului profesional, ori de câte ori ingerinţa organelor judiciare (prin ordonarea şi efectuarea percheziţiei) se materializează într-o compromitere a bunei reputaţii profesionale, încălcând confidenţialitatea datelor deţinute de avocat în raporturile profesionale cu persoanele cărora le acordă asistenţă juridică.
În speţă, s-a reţinut că sediul profesional declarat de avocat D.R. (conform site-ului Baroului Prahova) este în Ploieşti, strada Î., astfel că imobilul de pe raza comunei G. are destinaţia de locuinţă, folosită în comun de proprietar (D.R.) şi de inculpatul T.C., în calitate de concubin; de asemenea, din procesul-verbal întocmit cu ocazia percheziţiei din 03 noiembrie 2009 (autorizată de Tribunalul Gorj - autorizaţia din 30 octombrie 2009) a rezultat că au fost cercetate încăperile destinate fie folosinţei comune (living, hol, hota din bucătărie), fie încăperile şi bunurile folosite exclusiv de inculpat (birou de lucru din living, atelier electronic de la etajul imobilului).
Astfel, pe hota din bucătărie au fost descoperite şi ridicate două telefoane, recunoscute de inculpat că-i aparţin, fără să se probeze că a fost restrâns dreptul la inviolabilitatea domiciliului pentru avocat D.R.
d. Efectuarea percheziţiei în regim informatic dispusă de organul de cercetare penală, iar nu de procuror, contrar dispoziţiilor legale - critică susţinută de apelantul Ţ.I.F.:
S-a reţinut că probele cu înscrisuri aflate la dosar relevă că toate cererile de efectuare a percheziţiilor în sisteme informatice, au fost formulate de Parchet (Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Gorj), adresate instanţei competente - Tribunalul Gorj – şi susţinute cu ocazia dezbaterilor de către procuror, fiind autorizată efectuarea acestor probe prin încheierile pronunţate de judecător, care a emis autorizaţiile de percheziţie conform competenţei statuate prin art. 100 alin. (3) C. proc. pen.
Ulterior, după obţinerea autorizaţiei de percheziţie prevăzută de lege, procurorul de caz a delegat ofiţerii de poliţie judiciară cu îndeplinirea actelor de urmărire penală necesare efectuării percheziţiei în sistem informatic, în aceste condiţii fiind emisă, de către poliţist, rezoluţia de stabilire a obiectivelor pentru constatarea tehnico-ştiinţifică deja dispusă de procuror.
Astfel, în cazul apelantului inculpat Ţ.I.F., la solicitarea procurorului, tribunalul a pronunţat încheierea nr. 36 din 12 noiembrie 2000 prin care a autorizat efectuarea percheziţiei în sistem informatic, iar prin rezoluţia nr. 40D/P/2009 din 16 noiembrie 2009, procurorul de caz a dispus efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice, în regim de urgenţă, delegând totodată ofiţerii din poliţia judiciară în acest scop.
În consecinţă, s-a apreciat că în cauză au fost respectate prevederile art. 9 alin. (1) şi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 508/2004 privind organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, conform cărora „ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară desemnaţi conform art. 27, efectuează numai acele acte de cercetare penală dispuse de procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, sub directa îndrumare şi controlul nemijlocit al acestora", iar „constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată din dispoziţia scrisă a procurorului de către specialiştii prevăzută la art. 10 alin. (1), constituie mijloc de probă în condiţiile legii".
Aşadar, în conformitate cu dispoziţiile art. 118 C. proc. pen. rap. la art. 113 C. proc. pen., obiectul şi obiectivele expertizei/constatării tehnico-ştiinţifice se stabilesc de către organul de urmărire penală, fără ca legea să prevadă competenţa exclusivă a procurorului. Pentru aceste considerente s-a reţinut că probele au fost legal administrate.
e. Critica referitoare la încălcarea prevederilor legale referitoare la autorizaţie pentru procedura de deschidere a coletului expediat de inculpat la data de 27 octombrie 2009:
Procedura contestată de inculpatul G.H.C. este reglementată de dispoziţiile art. 98 C. proc. pen., care are ca obiect ridicarea şi predarea obiectelor expediate (interceptarea corespondenţei şi coletelor), instituind posibilitatea organului judiciar de a dispune oricărei unităţi poştale sau de transport să reţină corespondenţa ori obiectele trimise de inculpat sau adresate acestuia, direct ori indirect.
A reţinut instanţa de apel că procedura aplicabilă în această materie instituie regula autorizării de către judecător, în condiţiile art. 911 alin. (3) C. proc. pen., dar şi posibilitatea ca, în situaţii urgente (conform art. 98 alin. (12) C. proc. pen.), reţinerea obiectelor să fie dispusă şi de procuror, cu respectarea condiţiei de formă (forma scrisă) şi de informare a instanţei de îndată.
Ori, în prezenta speţă, s-a constatat că în procesul-verbal întocmit de organele de urmărire penală la 28 octombrie 2009 cu ocazia verificării conţinutului coletului expediat de martorul L.M. prin intermediul societăţii de transport F. pentru inculpatul G.H.C., s-a menţionat ordonanţa de autorizare cu titlu provizoriu nr. 40D/P/2009 din 27 octombrie 2009, emisă de procurorul de caz, pentru reţinerea şi predarea corespondenţei şi a altor obiecte.
De altfel, s-a constatat că şi pentru restul coletelor examinate (coletele nr. AWB A1 din 20 octombrie 2009; nr. AWB A2 din 20 octombrie 2009) verificarea s-a realizat în baza ordonanţelor cu titlu provizoriu nr. 40D/P/2009 din 20 octombrie 2009, ale căror copii au fost înaintate instanţei competente (Tribunalul Gorj).
Pe cale de consecinţă, instanţa a reţinut că actele de urmărire penală constând în deschiderea şi inventarierea conţinutului coletului AWB nr. A3 expediat indirect (prin intermediul martorului L.M.) de către inculpatul G.H.C., cu destinatarul C.M., în S.U.A., s-au realizat cu respectarea procedurii prev. de art. 98 alin. (1) C. proc. pen., criticile apelantului - inculpat fiind nefondate, reţinându-se că, în coletul respectiv se aflau două dispozitive de skimming (guri de bancomat de culoare verde-maroniu, în interior cu ansamblu electronic realizat artizanal - comutator şi mufa).
f. Critica referitoare la încălcarea prev. art. 913 C. proc. pen., privitor la certificarea înregistrărilor, susţinută de toţi inculpaţii din cauză, s-a apreciat nefondată pentru următoarele considerente:
În raport de dispoziţiile textului invocat, s-a constatat că pentru a deveni mijloace de probă admisibile în cadrul procesului penal, convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate, trebuie să fie redate integral într-un proces-verbal întocmit de lucrătorul din cadrul poliţiei judiciare, delegat de procuror şi să se facă referire expresă la „autorizaţia dată pentru interceptare şi înregistrare la numerele posturilor telefonice, numele persoanelor care le-au purtat, data şi ora fiecărei convorbiri sau comunicări" art. 91 alin. (1) C. proc. pen. iar certificarea din partea procurorului serveşte pentru stabilirea autenticităţii datelor consemnate în procesul verbal de transcriere raportat la conţinutul comunicării sau convorbirii înregistrate.
În absenţa unor dispoziţii exprese care să stabilească sancţiunea nulităţii absolute pentru nerespectarea prevederilor referitoare la certificarea din partea procurorului, respectiv la necesitatea unei rezoluţii exprese în acest sens aplicată pe fiecare dintre procesele-verbale de transcriere, încălcările invocate ar putea fi motivate prin incidenţa art. 197 alin. (1) C. proc. pen., drept cauză de nulitate relativă. Ori, în condiţiile în care inculpaţii nu au invocat aceste apărări cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, când au luat cunoştinţă de conţinutul acestora înscrisuri, iar în cadrul etapei procesuale a apelului nu a fost contestat conţinutul înregistrărilor decât de către inculpatul A.R.A. - respectiv convorbirile interceptate şi înregistrate la data de 25 octombrie 2009, instanţa de apel procedând la ascultarea în şedinţă publică a acestor înregistrări, la termenul din 16 mai 2013, prilej cu care s-a luat act că nu există diferenţe între convorbirea telefonică ascultată şi transcrierea convorbirii - a constatat că încălcările invocate nu au impietat asupra dreptului la apărare de care inculpaţii beneficiază.
II. În ceea ce priveşte situaţia de fapt, Curtea de Apel Craiova a reţinut următoarele, după analizarea probelor aflate la dosar şi a criticilor formulate în apărare de inculpaţi:
1. În cazul inculpatului G.H.C. s-a constatat că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu referire la art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 39/2003; art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. c) comb. cu art. 22 din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33-34 C. pen. iar din reevaluarea probatoriului administrat instanţa de apel reţine următoarea situaţie de fapt:
În perioada septembrie 2009 - decembrie 2009, inculpatul a activat în cadrul unei reţele de infracţionalitate informatică, expediind în S.U.A. tatălui său (G.C., cercetat pentru infracţiuni informatice din domeniul donării de carduri) echipamente de skimming constând în dispozitive tip „gură de bancomat" confecţionate artizanal şi prevăzute cu montaje electronice destinate copierii de date şi, totodată, realizând transferuri de sume importante în euro şi dolari S.U.A. fie direct, fie prin persoane interpuse; în acest scop, a stabilit legături infracţionale cu inculpaţii din prezenta cauză T.C., A.R.A., care îi furnizau partea mecanică, respectiv partea electronică a dispozitivelor de skimming, pentru inculpatul T.C. realizând şi o activitate de facilitare a transferului unui soft destinat inculpatului Ţ.I.F.
a. La data de 20 octombrie 2009, este expediat din S.U.A, un colet cu seria AWB nr. A4 prin Serviciul de curierat F., de către numita C.C., care a acţionat ca intermediar pentru numitul G.C. (tatăl inculpatului), colet care, în România, era destinat inculpatului G.H.C.
Coletul în discuţie a fost deschis, cu verificarea conţinutului, în procedura prev. de art. 98 C. proc. pen. - în baza ordonanţei cu titlu provizoriu pentru reţinere şi predare a corespondenţei şi a obiectelor nr. 40D/P/2009 din 20 octombrie 2009 emisă de D.I.I.C.O.T., care a fost comunicată instanţei competente - Tribunalul Gorj, în urma examinării descoperindu-se că acest colet conţinea două boxe audio în care era ascunsă suma de 22.000 dolari S.U.A.
b. La data de 27 octombrie 2009, inculpatul G.H.C., prin intermediul martorului L.M. a expediat în S.U.A. coletul seria AWB nr. A3, destinatar fiind numita C.M., ca persoană interpusă pentru G.C.; coletul a fost verificat în aceeaşi procedură (procesul verbal încheiat la 28 octombrie 2009 în baza ordonanţei cu titlu provizoriu pentru reţinere şi predare a corespondenţei şi a obiectelor nr. 40D/P/2009 din 27 octombrie 2009 emisă de D.I.I.C.O.T., descoperindu-se că acesta conţinea două dispozitive „tip gură de bancomat", complet echipate şi apte de a servi la operaţiuni de skimming.
Din examinarea proceselor-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate, a rezultat că inculpatul G.H.C. a discutat atât cu G.C. cât şi cu inculpaţii T.C. şi A.R.A. privitor la executarea dispozitivelor de skimming, astfel că inculpatul G.H.C. a intermediat confecţionarea echipamentelor destinate expedierii şi utilizării pe teritoriul S.U.A.; menţionăm, cu titlu exemplificativ, următoarele discuţii:
- convorbirea dintre inculpatul G.H.C. şi G.C. din 21 septembrie 2009
G.C.: „Aşa, pe la băiatul ala ai mai fost, s-a apucat de ceva, ce i-am trimis eu?"
G.H.C.: „Da, până vineri". G.C.: „Bine, două, da?"
- convorbirea dintre inculpaţii G.H.C. şi T.C. din 21 septembrie 2009:
T.C.: „Cât ai trimis acolo?" G.H.C.: „6.800"
T.C.: „"6.800. Da. Pentru cât?" G.H.C.: „Pentru două (...)".
- convorbirea dintre inculpaţii G.H.C. şi T.C. din 08 octombrie 2009:
G.H.C.: „Vezi că am măsurat capu. Are 3 milimetri şi un pic".
T.C.: „Păi (...), e perfect. Trei milimetri decojit, nu? (...) Am piesă care mi-a dat 20.000 pe ea cât a văzut-o (...) Ştii cum e, adevărată rău. Aşa ceva nu s-a făcut decât în America".
- convorbirea dintre inculpaţii G.H.C. şi A.R.A. din 25 octombrie 2009:
G.H.C.: „A, mă ai terminat cu ăla, cu acoperişul?" A.R.A.: „Da, e în maşină la mine".
G.H.C.: „îmi trebuia mâine la prima oră, că mă sunară (...) m-au sunat ăştia ieri (...)".
A.R.A.: „Treci (...) păi eu ştiu, trec mâine să ţi-o aduc? Treci la mine acasă şi-o iei, că sunt sculat, o am în maşină (...) decât suni şi urci".
În legătură cu această ultimă discuţie, s-a constatat că ambii inculpaţi s-au apărat, negând caracterul infracţional al înţelegerii dintre ei şi motivând că, în realitate, sintagma „acoperiş" a fost utilizată în sens propriu în legătură cu edificarea unui imobil.
Examinând conţinutul tuturor convorbirilor realizate în perioada 20 octombrie 2009 - 25 octombrie 2009, instanţa de apel a menţionat că numai în convorbirea din 21 octombrie 2009 s-au precizat elemente care permit concluzia că se refereau la lucrări de construcţie, în timp ce, în convorbirea citată anterior, ambii inculpaţi au utilizat un limbaj codificat, în realitate referindu-se la un dispozitiv fantă ATM, parte mecanică, produs de inculpatul A.R.A.
c. Cu ocazia percheziţiei domiciliare s-au ridicat sisteme informatice şi dispozitive reţinute ca dovezi pentru activitatea infracţională cercetată în prezenta cauză: astfel din raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 24 decembrie 2009 rezultă că inculpatul deţinea: - un dispozitiv skimming tip „gură de bancomat" adaptat pentru copierea datelor de pe track-ul 2 al cardurilor bancare, apt de a reproduce o fantă de bancomat; - aplicaţiile informatice „d.", „da." şi „j." pentru citirea şi inscripţionarea benzilor magnetice ale cardurilor.
S-a reţinut ca relevant în dovedirea legăturii infracţionale dintre inculpaţii G.H.C. şi T.C., împrejurarea că dispozitivele de skimming aflate în coletul expediat de G.H.C. la 27 octombrie 2009 conţineau circuite electronice obţinute din integratele unor reportofoane marca C. CXR 123 şi C. CXR 60 (mărci similare cu cele ale echipamentelor audio aflate în coletul primit la 20 octombrie 2009, în care era ascunsă suma de 22.000 dolari S.U.A.), existând suspiciunea că au fost expediate din S.U.A.
În privinţa dispozitivelor reprezentând montaje electronice destinate transferării în calculator a datelor stocate pe un dispozitiv skimming (62 de dispozitive, asupra cărora s-a pronunţat Institutul Pentru Tehnologii Avansate prin raportul de constatare tehnico ştiinţifică din 24 decembrie 2009), pentru care s-a reţinut în primă instanţă că au fost construite ca echipamente complementare, respectiv reperul 1 prevăzut cu un conector mamă cu un trei pini şi reperul 2 prevăzut cu un conector tată cu trei pini, tocmai în scopul descărcării datelor stocate de dispozitivele skimming, în vederea transferării pe calculator a decodificării şi valorificării informaţiilor obţinute pentru clonare de carduri, instanţa de apel a constatat că nu pot fi reţinute ca probe concludente cauzei, deoarece au fost administrate cu încălcarea prevederilor art. 98 C. proc. pen.
Astfel, în rechizitoriu s-a menţionat că aceste dispozitive au fost expediate într-un colet de către inc. T.C., fiind destinate inc. G.H.C., prin intermediul şoferului unui mijloc de transport aparţinând societăţii SC C.C. SRL cu sediul în Bucureşti, coletul fiind interceptat de organele de urmărire penală la data de 03 noiembrie 2009 şi, în aceste condiţii, s-a dispus prin rezoluţia din 23 noiembrie 2009 efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice asupra obiectelor descoperite în colet.
Ori, din examinarea tuturor probelor administrate în faza urmăririi penale, s-a reţinut că nu a fost identificat în mod concret mijlocul de transport şi martorul (şoferul) care urma să predea inculpatului G.H.C. coletul, în rechizitoriu indicându-se numai că este vorba de o persoană numită „D.".
În aceste condiţii, în faza cercetării judecătoreşti în apel s-au solicitat relaţii de la firma transportatoare cu privire la mijloacele de transport care au efectuat curse pe ruta Bucureşti-Craiova în data de 02 noiembrie 2009, din răspunsul comunicat (adresa din 06 februarie 2013) rezultând că au existat trei mijloace de transport, instanţa procedând şi la suplimentarea probatoriului testimonial, în sensul că au fost audiaţi martorii conducători auto D.C.G. şi T.S., la termenele din 16 mai 2013 şi 20 iunie 2013.
S-a reţinut astfel că martorul T.S. a indicat împrejurarea că, în anul 2009, a primit în Bucureşti un colet, pentru a fi predat unei persoane din Craiova, fără ca martorul să cunoască pe cele două persoane sau să le poată identifica, iar la destinaţie, în Craiova, persoana care urma să ridice pachetul nu s-a prezentat şi acest colet a fost ridicat de organele de poliţie, deschis în prezenţa martorului, acesta având astfel posibilitatea să constate conţinutul, reprezentat de mai multe montaje electronice.
S-a apreciat că în condiţiile în care în dosarul de urmărire penală nu există ataşate ordonanţa procurorului, emisă în condiţiile art. 98 C. proc. pen., privitor la reţinerea şi predarea corespondenţei şi a obiectelor, şi nici proces-verbal în care să se constate operaţiunile de deschidere şi examinare a conţinutului coletului - astfel cum s-a procedat în cazul coletelor primite, respectiv expediate la 20 octombrie şi 27 octombrie 2009, de către inculpatul G.H.C. prin firma de curierat F. - s-a reţinut incidenţa art. 64 alin. (2) C. proc. pen., astfel că aceste mijloace de probă nu au fost reţinute în ansamblul dovezilor de la dosar.
În consecinţă, instanţa de apel a precizat că inculpatul G.H.C. a deţinut echipamente mecanice şi electronice destinate activităţii de skimming, precum şi programe informatice specifice (constatate cu ocazia percheziţiei domiciliare şi în sistem informatic) şi, totodată, că a expediat dispozitive de skimming (2 echipamente tip „fantă bancomat" complet echipate) la data de 27 octombrie 2009, realizând numeroase transferuri de sume de bani importante atât în perioada investigată în prezenta cauză, cât şi în perioada anterioară, începând cu anul 2007.
d. Din situaţiile transferurilor bancare de sume de bani a reieşit că inculpatul G.H.C. a primit fie personal, fie prin persoane interpuse (B.O. la 11 octombrie 2009, suma de 2.875 dolari S.U.A.; P.A. suma de 8.103,79 dolari S.U.A., totalizată din tranzacţiile efectuate la 23 octombrie, 27 octombrie şi 9 decembrie 2009, Z.L. la 22 octombrie 2009, suma de 2.970 dolari S.U.A.) suma de 42.648,79 dolari S.U.A. (incluzând suma de 22.000 dolari S.U.A. ascunsă în coletul primit în 20 octombrie 2009), în perioada octombrie - decembrie 2009, reţinută ca perioada în care s-a desfăşurat activitatea infracţională din prezenta cauză, dar şi sumele de 33.346,19 dolari S.U.A. şi 48.611,27 euro în perioada 2007 - 2009, pentru care nu s-a probat provenienţa licită.
De asemenea, s-a reţinut că s-au înregistrat transferuri de sume de bani de la inculpatul G.H.C., către inculpatul T.C., reprezentând plăţi ale dispozitivelor achiziţionate, după cum urmează: în data de 21 septembrie 2009, inculpatul G.H.C. expediază prin Serviciul W.U., inculpatului T.C. suma de 6.800 RON, prin intermediul martorului P.I., care a acţionat ca persoană interpusă; la data de 30 octombrie 2009, inculpatul G.H.C. întâlneşte pe inculpatul T.C. pe Aeroportul Henry Coandă Bucureşti şi îi remite suma de 16.000 euro pentru componente transmise prin şoferul autovehiculului, care apare în filmările efectuate cu ocazia supravegherilor operative atât împreună cu inculpatul T.C., la data de 22 octombrie 2009, când inculpatul îi înmânează un pachet, cât şi cu inculpatul G.H.C., la data de 30 octombrie 2009 pe Aeroportul din Bucureşti, în aceeaşi dată cei doi inculpaţi fiind observaţi în timp ce discutau aşezaţi la aceeaşi masă.
În ceea ce priveşte transmiterea unor componente electronice prin intermediul şoferului mijlocului de transport, la data de 22 septembrie 2009, s-a constatat că inc. G.H.C. este filmat în timp ce primeşte un pachet de mici dimensiuni de la şoferul autoturismului, astfel că nu a putut fi reţinută versiunea prezentată în rechizitoriu, în sensul că, în această modalitate, i-au fost transmise cele 62 de componente electronice anterior menţionate.
e. S-a arătat că la data de 08 octombrie 2009, inculpaţii G.H.C. şi T.C. discută despre expedierea unui soft pentru folosirea echipamentelor de skimming, destinat coinculpatului Ţ.l.F., din discuţie rezultând că, anterior, inc. T.C. confecţionase şi predase şi lui Ţ. un dispozitiv electronic înţelegerea dintre G.H.C. şi T.C. fiind în sensul ca G.H.C. să copieze un CD care-i fusese transmis în nume personal de către T.C. (la data de 22 septembrie 2009, prin şoferul autocarului) şi să remită copia lui Ţ.l.F. Astfel, au fost considerate relevante pentru stabilirea acestor activităţi convorbirile telefonice dintre inculpaţii G.H.C. şi T.C., pe de o parte, G.H.C. şi Ţ.l.F., pe de altă parte, din data de 08 octombrie 2009:
- convorbire între G.H.C. şi T.C. din 08 octombrie 2009, ora 19:12:
T.C.: „Uite, am trimis la cineva nişte motoraşe (...)" G.H.C.: „Aşa (...)".
T.C.: „Şi am uitat să pun CD-ul în pacheţel (...) Arzi tu un CD şi te întâlneşti cu omul să-i dai"
G.H.C.: „Da, dă-i numărul meu".
- convorbire între G.H.C. şi Ţ.l.F. din 08 octombrie 2009, ora 19:19:
G.H.C.: „Salut!"
J.J.F.: „Zisă C. că îmi dai tu un CD (...)".
Concluzionând, instanţa de apel a reţinut că inculpatul G.H.C. a săvârşit infracţiunile prev. de: art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, grupul infracţional organizat fiind constituit cu tatăl său, persoană cercetată pentru infracţiuni similare în S.U.A., T.C. care îi furniza echipamentele electronice, A.R.A., care îi furniza partea mecanică pentru dispozitivele de skimming (tip fantă bancomat), - relaţii infracţionale care se probează cu discuţiile telefonice interceptate, respectiv transferurile de bani, astfel cum au fost reţinute şi de prima instanţă; de art. 25 din Legea nr. 365/2002 - infracţiunea de deţinere de echipamente (hardware şi software) cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică; şi de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. - infracţiunea de spălare de bani constând în primirea sumei de 46.648,79 dolari S.U.A. (compusă atât din suma descoperită în coletul primit la 20 octombrie 2009, cât şi din sumele transferate în perioada desfăşurării activităţii infracţionale din prezenta cauză), deoarece inculpatul a avut cunoştinţă că banii în discuţie provin din săvârşirea de infracţiuni de falsificare de instrumente de plată electronică.
În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003, accesul fără drept la un sistem informatic, în scopul obţinerii de date informatice şi cu încălcarea măsurilor de securitate, s-a constatat că, în prezenta cauză a fost dovedită numai fapta de deţinere de echipamente de falsificare instrumente de plată electronică iar nu şi fapta de montare a dispozitivelor de skimming ori de utilizare a cardurilor bancare donate, inculpatul fiind un intermediar în activitatea de procurare şi transmitere a acestor echipamente către alte persoane, identificat fiind numai G.C. aflat pe teritoriul S.U.A., privat de libertate pentru infracţiuni similare.
Similar, în cazul infracţiunii prev. de art. 46 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, s-a apreciat că, pe de o parte, nu s-a demonstrat în cauză că inculpatul ar fi săvârşit acţiuni precum producerea, vânzarea, distribuirea, punerea la dispoziţie a unui program informatic, respectiv a unei parole sau cod de acces, în scopul săvârşirii uneia din infracţiunile prev. de art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003, pentru a fi incidente disp. art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 161/2003; pe de altă parte, deţinerea programelor informatice indicate în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică („d.", „da." şi „j." pentru citirea şi inscripţionarea benzilor magnetice ale cardurilor), nu poate constitui atât infracţiunea prev. de art. 46 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cât şi infracţiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, întrucât intenţia inculpatului a fost aceea de a deţine echipamentul software în scopul falsificării instrumentelor de plată electronică, iar nu pentru accesul fără drept la sistemul informatic ori transferarea neautorizată de date din sistemul informatic.
Astfel, s-a considerat că, probele administrate în prezenta speţă evidenţiază că inculpatul doar a deţinut aplicaţiile informatice în discuţie, fără vreo acţiune de transfer de date specifice (accesare sau constituire de fişiere conţinând date personale de natura celor care se pot inscripţiona pentru obţinerea cardurilor clonate), situaţie în care nu s-a realizat elementul material al infracţiunilor prev. de art. 46 din Legea nr. 161/2003.
În privinţa infracţiunii prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003, s-a menţionat că în dosar nu există nici o probă care să susţină existenţa, sub aspect material a acestei infracţiuni, respectiv înşelăciune în sistem informatic, realizată în modalitatea incriminată de lege: introducere, modificare sau ştergere de date informatice, restricţionarea accesului la aceste date ori împiedicarea funcţionării unui sistem informatic, urmând a fi reţinută incidenţa art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi să se dispună achitarea inculpatului pentru această faptă.
Totodată, Curtea de Apel Craiova a reţinut că în privinţa infracţiunilor de complicitate la infracţiunile de falsificare de instrumente de plată electronică (art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002) şi la efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos (art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002) nu s-au administrat probe convingătoare în faza urmăririi penale, deoarece nu s-a stabilit că acest inculpat a contribuit la punerea în circulaţie sau la deţinerea în vederea punerii în circulaţie a instrumentelor de plată electronică falsificate ori la efectuarea de operaţiuni financiare frauduloase, cât timp nu s-a probat că echipamentele de skimming descoperite asupra sa, implicit cele expediate, au fost utilizate efectiv la obţinerea unor carduri clonate care să fie utilizate în operaţiuni concrete de retrageri bancare de sume de bani.
Astfel, s-a apreciat că simpla deţinere a acestor dispozitive constituie doar acte premergătoare pentru infracţiunile prev. de art. 24 şi 27 din Legea nr. 365/2002, incriminate însă distinct în conţinutul infracţiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002.
Pentru aceste motive, în privinţa inculpatului G.H.C. a fost schimbată încadrarea juridică conform art. 334 C. proc. pen., respectiv din infracţiunile prev. de art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 şi art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, şi art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, art. 25 din Legea nr. 365/2002 - fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - într-o singură infracţiune, prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 precum şi din infracţiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art: 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a renumerotării textelor în legea republicată.
2. În cazul inculpatului T.C. s-a reţinut că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu referire la art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 39/2003; art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33-34 C. pen. iar din reevaluarea probatoriului administrat instanţa de apel s-a constatat următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul T.C. a îndeplinit rolul de furnizor al componentelor electronice montate în interiorul dispozitivelor de skimming, respectiv a montat circuite electronice asupra „gurilor de bancomat" reproduse artizanal de A.R.A., furnizând totodată şi programele informatice necesare copierii, transferului şi inscripţionării datelor specifice cardurilor bancare, în scopul obţinerii unor clone ale instrumentelor de plată electronică, astfel:
a) Percheziţia domiciliară a locuinţei folosită de inculpat a condus la descoperirea unui atelier dedicat activităţilor infracţionale suspectate, ceea ce a permis concluzia că activitatea infracţională reprezintă principala sursă de venituri pentru inculpat, deoarece acesta deţinea atât uneltele şi materialele necesare, cât şi aplicaţiile informatice pentru producerea montajelor electronice afectate activităţii de skimming, alături de scheme logice ale unor dispozitive tip „fantă ATM" şi fişiere tip imagine reprezentând fotografii ale unui bancomat, cu marcarea cotelor mecanice în zonele de acces al cardului şi de eliberare a sumei de bani.
În acest sens, prima instanţă a reţinut un probatoriu amplu, din care menţionăm: dispozitive reprezentând montaje electronice destinate copierii datelor de pe benzile magnetice ale cardurilor bancare, aplicaţii informatice folosite pentru descărcare şi ştergere date specifice clonării cardurilor (fişiere intitulate „credit card number", „credit card number 2", conţinând date confidenţiale bancare precum număr card, banca emitentă, codurile PIN aferente, fişiere de tip „pfd", „bmp", exe", „jpb" care conţin aplicaţii pentru transfer de date de pe o interfaţă serială pe suport digital conţinând programe informatice de skimming intitulate; P.M. 2525, circuit vultur cu mem, pisica normală, pisica vultur, k., etc), scheme logice de dispozitive tip fantă ATM, fişiere tip imagine ale unor bancomate cu marcarea cotelor mecanice în zona de acces card şi zona de eliberare a banilor şi chitanţei, comenzi pe internet ale unor componente electronice de tipul „FT232RL", „18F2520", „16F690","336-1465 -ND", „AT 24C512B", primele două circuite electronice regăsindu-se în dispozitive expediate inculpatului G.H.C., precum şi un atelier pentru confecţionarea echipamentelor electronice cu uneltele aferente (planşele foto ataşate procesului verbal de percheziţie domiciliară.
În privinţa materialelor utilizate de inculpatul T.C., s-a probat cauzei că acesta se aproviziona de la C.E. (circuite integrate de tip „SMD" - componente care se montează prin lipire directă pe plăcile cu cablaje imprimate) şi de la P.B. (circuite imprimate), cu dispozitive electronice, dar şi cu dispozitive metalice care imită fanta ATM (la percheziţia domiciliară descoperindu-se un număr important, după cum rezultă din planşele foto), deţinând şi mulaje ale unor asemenea obiecte.
Totodată, au fost reţinute şi demersurile întreprinse de inculpat la SC E. Bucureşti şi F. România (firmă specializată în software pentru securizarea comunicaţiilor GSM) în vederea obţinerii unor componente electronice destinate transferului de date (conform declaraţiilor martorelor M.A. şi M.L.).
De asemenea, convorbirile telefonice interceptate în lunile septembrie - octombrie 2009, se referă la activităţi de producere a echipamentelor electronice destinate dispozitivelor de skimming, după cum corect a reţinut prima instanţă:
- convorbirea dintre T.C. şi G.H.C. din 04 septembrie 2009:
T.C.: „Zi-mi şi mie ce bani vrea tovarăşul tău să-mi ambaleze şi mie o electronică într-una din aia?"
G.H.C.: „în jur de 1.000 (...)"
T.C.: „Am înţeles, şi pe o cutie goală, cât vrea?"
G.H.C.: „Cu atât face aia, de vorbirăm de ea!".
TC: „Aha (...) fără că bage miezul în ea, nu?".
- convorbirea dintre T.C. şi G.H.C. din 06 octombrie 2009:
T.C.: „Am făcut circuitul acela, ţi-am zis, ştii cum a ieşit, beton!"
G.H.C.: „Da!"
T.C.: „Ştii cât are grosimea? (...) Cinci milimetri, cinci virgulă doi şi lungime, e mai scurt, are unu virgulă unu".
G.H.C.: „Bun pentru cine îi trebuie mic (...) aşa".
T.C.: „Şi ţine trei mii de bucăţi".
- convorbirea dintre T.C. şi Ţ.I.F. din 07 octombrie 2009:
Ţ.I.F.: „Salut! Sunt prieten cu M. "
T.C.: „Aşa. Cu ce pot să se ajut?".
Ţ.I.F.: „îmi trebuie şi mie o aia, mică"
T.C.: „Bun, o s-o ai, când îţi trebuie?".
Ţ.I.F.: „Astăzi"
T.C.: „Şi mâine ţi-o trimit cu maxi-taxi şi îmi trimiţi banii"
Ţ.I.F.: „Şi CD-ul (...) La ce preţ este?".
T.C.: „Optsute (...) Şi, după ce mi-ai pus bănuţii la W.U. îţi dau codul maşinii şi numărul".
b) În acest context, la data de 21 septembrie 2009, inculpatul T.C. primeşte suma de 6.800 RON prin W.U. pentru a-i livra lui G.H.C., la comanda acestuia, două dispozitive de skimming pe care, ultimul inculpat le-a livrat la 27 octombrie 2009, prin colet, cu destinaţia S.U.A.
c) La data de 30 octombrie 2009, T.C. se întâlneşte cu inc. G.H.C. pe Aeroportul „Henry Coandă" din Bucureşti, care îi remite suma de 16.000 de euro.
Din procesele-verbale de supraveghere operativă, a rezultat că la data de 22 octombrie 2009, inc. T.C. a predat şoferului autoturismului un pachet, iar la data de 30 octombrie 2009, inc. G.H.C. este filmat în vecinătatea aceluiaşi autoturism, pe Aeroportul „Henry Coandă" din Bucureşti, unde cei doi inculpaţi s-au întâlnit, s-au aşezat la aceeaşi masă, unde au purtat o discuţie.
d) La data de 31 octombrie 2009, ora 11:44, inc. Ţ.I.F. i-a comandat inc. T.C. confecţionarea de aparatură electronică de skimming, expediindu-i sumele de 1.700 euro prin intermediul lui N.D. şi respectiv de 1.500 euro prin intermediul lui B.N.; relevante pentru stabilirea acestor situaţii de fapt sunt următoarele:
- convorbirea telefonică din 31 octombrie 2009 realizată de Ţ.I.F.:
Ţ.I.F.:" Frăţioare, vezi că rezolvai cu ăla !"
X: „ Aşa"
Ţ.I.F." Da, aşteaptă bănişorii!".
X:" Păi, şi pe ce să-i pun?"
Ţ.I.F:" Pe W.U. (...) şi numele ţi-i trimit mesaj, aicea!"
X:" Păi, trimite-i mesaj, că după aia îi trimit eu lui N., că vreau să îi pună acela de acolo!"
În aceeaşi zi la ora 11:55 Ţ.l.F. (identificat după postul telefonic) a transmis mesajul „T.C." , la postul telefonic implicat în convorbirea redată anterior, iar în aceeaşi dată, respectiv 31 octombrie 2009, inculpatului T.C. i-a fost expediată suma de 22263,22 dolari S.U.A. de către B.N.
De asemenea, inc. T.C. a primit prin transfer W.U. suma de 800 euro de la inc. D.C.E., care a acţionat în numele lui M.l.C. (cercetat în altă cauză pentru infracţiuni similare).
Cu ocazia supravegherilor operative s-a descoperit că inc. T.C. s-a întâlnit cu G.H.C., Mi.M.C., A.V. şi C.O.F. - persoane cu care a purtat şi discuţii telefonice referitoare la comenzi pentru dispozitive de skimming - pentru a studia caracteristicile tehnice ale unui ATM bancar; de asemenea, la data de 26 octombrie 2009 au fost înregistrate imagini cu inculpatul T.C. care se afla împreună cu M.l.C. şi D.C. în Ploieşti, din imagini rezultând că cei trei au supravegheat un ATM, aparţinând R. Bank.
e) Din înscrisurile referitoare la transferurile sumelor de bani obţinute de inculpatul T.C. a rezultat că acesta a încasat sumele de 32.405,13 euro, 530 dolari S.U.A. şi 1174,43 RON, primite prin W.U., faţă de care nu a dovedit că ar proveni din activităţi licite.
Faţă de acestea, instanţa de apel a reţinut că activitatea desfăşurată de inc. T.C. întruneşte elementele constitutive prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi de art. 25 din Legea nr. 365/2002, în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
În privinţa inf. prev. de art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003 şi de art. 46 alin. (1) lit. a) şi b), respectiv de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, s-a constatat că activitatea inculpatului s-a concretizat în confecţionarea de componente electronice destinate dispozitivelor de skimming şi în deţinerea de programe informatice în acest scop, fără a se proba şi transferul propriu-zis de date personale specifice card-urilor bancare pentru a coexista infracţiunea de acces fără drept la un sistem informatic. Astfel, cât timp cât nu s-a probat că dispozitivele electronice furnizate de inculpat au servit efectiv la interceptarea, copierea şi transferul datelor de pe card-urile bancare, urmate de contrafacerea de carduri şi utilizarea în concret a acestora, nu poate fi reţinută nici infracţiunea de complicitate la falsificare de carduri (art. 26 C. pen. rap la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002) şi, respectiv, nici infracţiunea de complicitate la efectuarea de operaţiuni frauduloase prin folosire de carduri falsificate (art. 26 C. pen. rap al art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002).
3. Inculpatul R.C.D., a fost trimis în judecată pentru infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu referire la art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 39/2003; art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33-34 C. pen. (între genurile diferite de infracţiuni); iar din reexaminarea probatoriului s-a reţinut că acesta a făcut parte dintr-o asociere infracţională alături de M.I.C., Mi.M.C., V.L.M. (cercetaţi în dosarul penal nr. 20D/P/2009), prin intermediul cărora a cunoscut pe inculpaţii din prezenta cauză, G.I.A., T.C. şi R.P., astfel:
a) Inculpatul R.C.D. a efectuat transferuri de sume de bani prin W.U., după cum urmează: a primit de la R.P. suma de 310,17 dolari S.U.A. la 10 iunie 2008 şi de la M.I.C. suma de 7.160,94 dolari S.U.A., la 26 august 2008, şi suma de 5.000 euro la 26 august 2009; a expediat suma de 4.290,29 dolari S.U.A. lui T.C. la 31 august 2009 şi suma de 121,08 dolari S.U.A. lui R.P. la 28 mai 2007.
De asemenea, în perioada martie 2008 - ianuarie 2009, a primit prin Serviciul W.U. suma totală de 15.339,98 euro, pentru care nu a fost probată provenienţa licită.
b) Din declaraţiile coroborate ale inculpaţilor R.C.D. şi G.I.A., a rezultat că aceştia au primit de la Mi.M.C. mai multe carduri clonate, din care, inc. R.C.D. a folosit unul pentru retrageri frauduloase de la ATM-ul aparţinând Băncii C. din Craiova, la data de 04 august 2009, cardul clonat fiind capturat de bancomat (planşele foto indicându-l pe R.C.D. în timp ce efectua retragerile).
c) De asemenea, inculpatul R.C.D. împreună cu G.l.A., V.L.M. şi M.l.C., s-au deplasat în Rovinari la 27 iunie 2008 şi au utilizat 2 carduri clonate, pentru retrageri frauduloase (elocvente fiind imaginile surprinse de la ATM-ul Băncii C. din Rovinari, care-i indică pe R.C.D. şi M.l.C.).
S-a reţinut că inculpatul a recunoscut că din retragerile efectuate în anul 2008, în sumă de 1.000 RON, a beneficiat numai de 200 RON, restul sumei predând-o persoanei care i-a procurat cardurile clonate, respectiv lui Mi.M.C.
Preocupările infracţionale ale inc. R.C.D. au rezultat din conţinutul convorbirilor telefonice realizate cu M.l.C., elocventă fiind convorbirea din 02 septembrie 2009:
M.I.C.: „îşi luă acela şmecheria?"
R.C.D.: „Da, lasă, că văd că acum apăsară toţi bine. Veniră unii şi văzură că nu intră aşa şi plecară. Văzură că nu merge nici acela, ştii? Şi de-aia, da trebuie apăsat mai tare, probabil că îl împiedică ceva acolo (...)".
M.I.C.: „S-ar putea să intre să intre mai greu, că e aparatul mai strâmt, dar de ieşit iese bine, nu (...)?".
d) Percheziţia în sistem informatic asupra echipamentelor ridicate din locuinţa inculpatului a relevat că acesta a primit mesaje electronice de la Mi.M.l., la care se află ataşate fişiere care conţin date confidenţial bancare (numere de card, banca emitentă, coduri pin) obţinute prin phishing, precum şi două conturi de acces la platforma E.
În ceea ce priveşte faptele din septembrie 2009, de montare de dispozitive skimming în Olanda (zona Amsterdam) şi de retragere frauduloasă de sume de bani, s-a constatat că materialul de urmărire penală nu a furnizat probe concludente în acest sens. Astfel, la dosar a fost ataşat doar procesul verbal de supraveghere operativă, care atestă deplasarea inc. R.C.D. în Olanda cu transport aerian şi sosire pe Aeroportul Schiphol, dar restul activităţilor suspectate nu sunt dovedite în sarcina inculpatului cât timp autorităţile olandeze au informat că nu au efectuat cercetări în privinţa sa pentru infracţiuni informatice (conform răspunsului comunicat de autorităţile străine).
De asemenea, în privinţa contului de acces la platforma E. în raport de care există suspiciunea fie a contrafacerii, fie a utilizării ilegale, se constată că aceste fapte au fost insuficient investigate de organele de urmărire penală.
Astfel, la dosar a fost ataşat doar mesajul electronic comunicat de Compania E., conţinând 20 de plângeri în limba italiană a unor potenţiali utilizatori legitimi, sau persoane păgubite prin tranzacţii frauduloase, fără a se stabili faptele pentru care se doreşte tragerea la răspundere penală a inculpatului. Simpla indicare a infracţiunilor prev. de art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 161/2003, ca obiect al învinuirii, fără descrierea faptelor şi fără a se administra probe care să ateste faptele de acces fără drept la un sistem informatic în scopul obţinerii de date informatice cu încălcarea măsurilor de securitate şi, respectiv faptele de a produce sau a distribui parole sau coduri de acces, fără drept şi în scopul comiterii uneia din infracţiunile prev de art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003, s-a considerat că nu poate fi reţinută ca suficientă pentru angajarea răspunderii penale a inculpatului. S-a apreciat astfel că în echipamentele informatice pe care le deţine, datele informatice în discuţie existau în format fişier ataşat unui mesaj transmis de către M.I.C., fără a se dovedi că inculpatul R.C.D. a accesat aceste date sau le-a transmis în scopul sancţionat de legea penală, motiv pentru care a fost reţinută numai infracţiunea prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.
Faţă de această situaţie de fapt, în sarcina inculpatului R.C.D. instanţa de apel a reţinut comiterea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/20023 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
4. A mai reţinut instanţa de apel cu privire la inculpatul G.I.A. că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu referire la art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 39/2003; art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41.alin. (2) C. pen. şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33-34 C. pen. (între genurile diferite de infracţiuni, iar din reexaminarea probatoriului a reieşit că acesta a fost cooptat în gruparea infracţională de către M.I C. şi R.P., prin intermediul cărora i-a cunoscut pe inculpaţii R.C.D. şi Ţ.V.M., acţionând după cum urmează:
a) La data de 03 septembrie 2009, în înţelegere cu M.I.C. şi R.P. a transportat în Grecia dispozitive de skimming pe care le-a predat coinculpatului R.P.; revine în România la data de 06 septembrie 2009 şi împreună cu Ţ.V.M. folosesc echipamentele informatice din locuinţa lui R.P. pentru a descărca datele de pe cardurile de memorie aduse din Grecia (obţinute prin skimming), realizând şi corelarea codurilor pin aferente şi împreună cu inscripţionat carduri blank, obţinând astfel carduri clonate; pe data de 07 septembrie 2009, inc. G.I.A. a plecat cu tatăl său şi cu martorul D.M.C., cu autoturismul în Grecia, unde, în localitatea Salonic i-a predat lui R.P. cardurile clonate, revenind în România la 10 septembrie 2009.
Relevante pentru dovedirea acestei situaţii de fapt sunt comunicările (convorbiri telefonice şi SMS-uri) realizate între inculpaţii G.I.A. şi R.P. Astfel:
- la data de 02 septembrie 2009, ora 17:05, R.P. îi comunică lui G.I.A. sumei de 150 de euro;
- la data de 02 septembrie 2009, ora 17:06, are loc o convorbire telefonică între cei doi, R.P. instrundu-l pe G.I.A. despre etapele de urmat în vederea obţinerii card-urilor clonate:
G.A.J. „Primii mesaj!"
R.P. „Te duci, iei ăia, după ce iei toate astea, te duci la băiatul acesta de e cu mine (...) Vezi că-ţi dă ceva, aia mare (...) şi un CD".
- similar, în data de 06 septembrie 2009:
G.A.J.: „Sunt aici, prin Brazdă, mă duc să mă întâlnesc tot aşa, cu un băiat, să-mi dea ce-mi trebuie!"
R.P.: „Unde le copiezi, la internet?".
G.A.I.: „Nu, vere, acasă mă duc, le fac pe laptop, alea, frumos".
- SMS din 06 septembrie 2009:
R.P. către G.I.A.: „Zi-i lui V. să-ţi dea şi programul şi laptopul cu tot (...) sau ia dimineaţă un cititor".
- convorbirea din 7 septembrie 2009:
R.P.: „Cu alea e bine totul, sunt gata, nu?":
G.A.I.: „d A"
R.P.: „Dar vezi cum le bagi şi tu bine pe acolo (...) înţelegi. Vezi tu ce pui prin alea pe acolo, o cutiuţă cu ceva, cu alea (...)".
b) La data de 23 septembrie 2009, G.I.A. a expediat lui T.C. suma de 1477,88 dolari S.U.A., prin W.U., din dispoziţia lui M.I.C., de la care a primit în perioada 23 ianuarie - 27 ianuarie 2009 suma totală de 664,90 dolari S.U.A.;
La data de 27 iunie 2008, G.I.A. împreună cu R.C.D. şi M.I.C. s-au deplasat în Rovinari şi au efectuat retrageri frauduloase folosind 4 carduri clonate (imagini surprinse la ATM de la Banca C.), obţinând suma totală de 1.600 RON, din care inc. G.I.A. i-a revenit suma de 700 RON.
Percheziţia domiciliară a evidenţiat că inculpatul avea în posesie 51 carduri blank, care au caracteristicile fizice (dimensiuni) şi tehnice (bandă magnetică) similare cardurilor bancare autentice, fiind astfel apte pentru inscripţionare în scopul obţinerii de carduri clonate; percheziţia în sistem informatic a demonstrat că deţinea un fişier conţinând 29 de date aferente cardurilor bancare (număr de card, cod pin, date de utilizator).
Totodată, s-a mai reţinut că pentru inculpatul G.I.A. s-au comunicat de către autorităţi judiciare din Germania prin Comisie Rogatorie Internaţională, planşe foto conţinând imagini în care apare acesta alături de Ţ.V.M., în timp ce supravegheau un ATM la sediul Băncii D.G., precum şi imagini ale altor persoane - suspectate a face parte din acelaşi grup infracţional, care montează dispozitive de tip skimming - rămase neindentificate, pentru intervalul de timp 24 - 25 octombrie 2009; cum însă la dosar nu există şi alte probe care să poată fi coroborate privitor la participaţie concretă a inculpatului G.I.A., la faptele copiere, descărcare, inscripţionare în vederea clonării cardurilor, operaţiunile de supraveghere redate în imaginile filmate nu au fost reţinute decât ca acte preparatorii la săvârşirea faptelor penale cu autori neidentificaţi, respectiv acţiuni de strângerea informaţiilor asupra amplasamentului şi dispozitivelor de supraveghere şi de securitate de la ATM-ul bancar.
A constatat instanţa de apel că faptele inculpatului, astfel cum au fost reţinute, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002, art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, ultima cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi, în final, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., motiv pentru care a schimbat încadrarea juridică a infracţiunilor, conform art. 334 C. proc. pen.
5. Inculpatul Ţ.I.F. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu referire la art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 39/2003; art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33-34 C. pen. (între genurile diferite de infracţiuni), din examinarea probelor Curtea de Apel reţinând că a acţionat alături de coinculpaţii Ţ.V.M., T.C., D.C.E. şi M.M.C. în activitatea de montare de dispozitive de skimming, falsificare de carduri (copiere, inscripţioare de date) şi retrageri frauduloase de sume de bani prin utilizarea de carduri clonate.
a) Ţ.I.F. a comandat inculpatului T.C. confecţionarea de dispozitive de skimming (componente electronice) la datele de 08 octombrie 2009 şi 27 octombrie 2009, după cum s-a probat prin redarea convorbirilor telefonice dintre cei doi şi, respectiv, cu inculpatul G.H.C.:
- convorbirea din 27 octombrie 2009 dintre Ţ.I.F. şi T.C.:
Ţ.I.F.: „Sunt prieten cu Mi.M.C.".
T.C.: „Salut"
Ţ.I.F.: „Vreau şi eu să te întreb ceva (...), am două cititoare, de alea, de pus, în două d-ălea".
T.C.: „Aşa"
Ţ.I.F.: „Şi vreau să mai iau de la tine, cu toate alea, o de-aia cu dinţi. înţelegi ce zic?".
T.C.: „n-am din aia cu dinţi".
Ţ.I.F.: „Şi nu poţi să faci?".
T.C.: „Ce să îţi pun?":
Ţ.I.F.: „Cititoarele, în ele (...) Sunt mari, ai loc, ai tot, nu-i problemă. Deci mie îmi trebuie să-mi pui acela care citeşte, ăla mic".
- convorbirea din 08 octombrie 2009, dintre Ţ.I.F., T.C. şi G.H.C., citat anterior, referitoare la transmiterea unei copii de către G.H.C. către Ţ.I.F., după un CD transmis de T.C.
Astfel, din actele de urmărire penală efectuate, a rezultat că la data de 22 septembrie 2009, inc. G.H.C. a ridicat de la şoferul autobuzului un pachet de dimensiuni reduse care putea ascunde un dispozitiv electronic de stocare de date (CD), astfel că discuţia dintre G.H.C. şi T.C. s-a reţinut că se referă la copierea acestui dispozitiv.
În privinţa suspiciunii referitoare la aparatura electronică de skimming, destinată numitului G.M. dar comandată de Ţ.I.F. inculpatului T.C., s-a constatat că probele din faza urmăririi penale nu au stabilit în mod cert momentul predării, mijlocul de transport utilizat, destinatarul ori cantitatea şi caracteristicile echipamentelor în discuţie, existând astfel un dubiu rezonabil cu privire la intrarea acestor dispozitive în posesia inc. Ţ.I.F. În consecinţă, s-a apreciat că la data de 8 octombrie 2009, inc. Ţ.I.F. a purtat o convorbire telefonică cu inculpatul T.C. prin care solicita să-i pună la dispoziţie un CD (conţinând aplicaţia informatică pentru utilizarea dispozitivelor de skimming deja expediate de T.C.), precum şi că la aceeaşi dată inculpatul T.C. a primit prin serviciul W.U. suma de 2362,71 dolari S.U.A. de la numitul G.M., astfel că activitatea inculpatului Ţ.I.F. a fost reţinută în modalitatea deţinerii unei aplicaţii informatice destinate falsificării instrumentelor de plată electronică, sancţionate de art. 25 din Legea nr. 365/2002.
b) La data de 26 octombrie 2009 Ţ.I.F. s-a deplasat împreună cu inculpatul M.M.C. în Filiaşi, în intervalul orar 6:30 - 6:50, respectiv în Strehaia, în intervalul orar 7:00 - 7:10 (distanţa dintre cele două localităţi fiind de circa 25 de km) şi în Drobeta Turnu Severin în intervalul orar 7:30-7:50 (distanţa între Strehaia şi ultima destinaţie fiind de aproximativ 46 de km), iar în aceste localităţi inculpaţii au efectuat operaţiuni de retrage frauduloasă de sume de bani folosind carduri clonate, acţionând succesiv atât în calitate de autori cât şi în calitate de complici prin asigurarea pazei locului infracţional; în consecinţă, reţinând că activitatea infracţională a ambilor inculpaţi se realizează în modalitate continuată, instanţa de apel a reţinut săvârşirea infracţiunii prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Relevante pentru stabilirea acestei situaţii de fapt au fost reţinute transcrierile convorbirilor telefonice din 26 octombrie 2009, între inculpaţii Ţ.I.F. şi Ţ.V.M.:
- convorbirea din 26 octombrie 2009, ora 6:07:
Ţ.I..F.: "Ce fac cu C. (identificat în cursul urmăririi penale ca fiind apelativul pentru inculpatul M.M.C.), mă duc să-l iau , sau cum ?"
Ţ.V.M.:" Da, Da!"
- convorbire din 26 octombrie 2009 , ora 6:42;
Ţ.I.F.: „ Eu o luai încolo aşa, unde am fost eu atunci, mai departe (...)"
Ţ.V.M: „ Treaba ta. Noi ne duceam aici (...) ziceam că vii şi tu (...)"
Ţ.I.F:" Voi ce făcurăţi? Tot aşa, sau (...)"
- convorbirea din 26 octombrie 2009, ora 10:49
Ţ. V.M: „ Una a mers (...)"
Ţ.I.F.: "Şi ălelalte două, una a mers şi acum nu mai merseră (...)
Ţ.V.M.: "Puţin, da."
Ţ.I.F.: "Acum nu mai merseră. A mers aseară decât 5 RON de ăia (...)"
Ţ.V.M.:" ailaltă 2526 RON cu totul".
- mijloace de probă coroborate cu imaginile foto din care rezultă că inculpatul Ţ.I.F. a fost surprins la ATM-ul aparţinând BCR Filiaşi, la data de 26 septembrie 2009, când s-a încercat retragerea unei sume de bani, operaţiunea eşuând (conform documentului bancar), astfel că amplasamentul ATM îi era familiar, precum şi cu documentele care atestă retragerile bancare din 26 octombrie 2009 de la ATM-urile aparţinând BCR Filiaşi şi Strehaia.
De asemenea, instanţa de apel a mai avut în vedere că la dosar au fost ataşate înscrisurile comunicate de organele judiciare din Germania referitor la sumele de bani retrase prin folosirea cardurilor clonate emise de unităţi bancare din Germania iar pentru ziua de 26 octombrie 2009 s-a reţinut că au existat retrageri de la ATM-urile bancare următoare: ATM din Filiaşi; ATM aparţinând B.R.D. Craiova; ATM din Iaşi; C.E.C. Bank ATM aparţinând C.E.C. Bank Bacău; Bacău; ATM Iaşi, Craiova; ATM aparţinând C.E.C. Bank Bucureşti; Craiova; ATM aparţinând B.R.D. Dr.Tr.Severin, echipamente bancare pentru care nu s-a dovedit că au fost accesate de către inculpatul Ţ.I.F.
În consecinţă, sumele de bani reţinute a fi fost retrase prin utilizarea cardurilor clonate, în raport de cardurile originale emise în Germania, de grupul alcătuit din Ţ.I.F., Ţ.V.M., G.I.A., D.C.E. şi M.M.C., au fost apreciate de instanţa de apel ca fiind valori obţinute din săvârşirea infracţiunilor informatice, incriminate de Legea nr. 365/2002, fiind supuse confiscării extinse conform art. 118 lit. e) C. pen.
În ceea ce priveşte fapta inculpaţilor Ţ.I.F. şi Ţ.V.M. de a se fi deplasat în Grecia în luna septembrie 2009 pentru a monta dispozitive de skimming la ATM-uri bancare, a considerat instanţa de apel că singurele împrejurări dovedite cauzei sunt cele referitoare la deplasarea celor doi inculpaţi până la graniţa statului elen, unde li s-a interzis accesul pentru lipsa documentelor referitoare la închirierea mijlocului de transport, precum şi dovada unei convorbiri telefonice a inculpatului Ţ.l.F. cu un angajat al firmei de transport internaţional L., referitoare la orarul deplasărilor pe ruta România - Grecia. Ori, cât timp aceste dovezi nu se coroborează cu alte probe referitoare la activităţile concrete de falsificare de instrumente de plată electronică, ori la deţinerea, respectiv punerea în circulaţie de echipamente de skimming pe teritoriul Greciei, aceste activităţi au fost reţinute ca probate în sarcina celor doi inculpaţi.
c) Percheziţia domiciliară efectuată în locuinţa inculpatului Ţ.I.F. a permis descoperirea unui dispozitiv tip "gură de bancomat", a unui dispozitiv de citire carduri şi a 5 carduri falsificate, cardurile originale fiind emise de bănci germane (conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 13 ianuarie 2010), a unui dispozitiv de citire şi inscripţionare a cardurilor ca bandă magnetică marca B., dispozitive faţă de care prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică s-a concluzionat că sunt dispozitive artizanale ce pot fi ataşate peste carcasa unui echipament de timp ATM bancar, în zona de manevrare a cardurilor bancare, deoarece detaliile constructive permit integrarea acestora în ansamblul echipamentului bancar.
d) Din documentele referitoare la transferurile de bani prin serviciul W.U. s-a reţinut că inculpatul Ţ.l.F. a încasat suma de 6669,27 euro, pentru care nu a probat un mod de dobândire licit.
Totodată, s-a mai constatat că s-au realizat transferuri de sume de bani prin serviciul W.U., inculpatul Ţ.l.F. expediind bani altor inculpaţi, după cum urmează: lui R.P. sumele de 566,37 dolari S.U.A. la 12 martie 2007; de 696,91 dolari S.U.A. la 25 februarie 2008; de 707,30 dolari S.U.A. la 27 februarie 2008; de 278,69 dolari S.U.A. la 20 iunie 2009; lui G.l.A. suma de 359,32 dolari S.U.A. la 24 ianuarie 2009 şi lui Ţ.V.M. suma de 465,74 dolari S.U.A. la 4 mai 2009.
Situaţia de fapt anterior reţinută întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de: art. 7 alin. (1) - (3) din Legea nr. 39/2003; art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002; art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., motiv pentru care instanţa de apel a schimbat încadrarea juridică a infracţiunilor deduse judecăţii.
6. Inculpatul Ţ.V.M. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu referire la art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 39/2003; art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33-34 C. pen. (între genurile diferite de infracţiuni), Curtea de Apel Craiova reţinând că a acţionat alături de coinculpaţii Ţ.I.F., G.I.A., D.C.E., M.M.C. şi R.P., realizând activităţi de falsificare a cardurilor şi de utilizare a instrumentelor de plată electronică falsificate pentru efectuare de retrageri frauduloase, după cum urmează:
a) în perioada 6-7 septembrie 2009 în înţelegere cu G.I.A. şi R.P. participă la falsificare de instrumente de plată electronică în locuinţa inculpatului R.P., care se afla în Grecia, respectiv pune la dispoziţia coinculpatului G.I.A. echipamentele sofware (cititor date) necesare pentru transferuri de date stocate în dispozitivele de skimming, în calculator, respectiv pentru inscripţionarea cardurilor clonate, care au rămas în posesia lui G.I.A., acesta transportându-le în Grecia unde le-a predat lui R.P. iar acesta le-a utilizat la retrageri frauduloase, situaţie de fapt probată conform considerentelor expuse la parag. (4) anterior.
În ceea ce priveşte fapta inculpatului Ţ.V.M. de a se fi deplasat în Grecia alături de Ţ.I.F., în luna septembrie 2009, au fost reţinute considerentele expuse în cazul inculpatului Ţ.I.F., constatându-se că fapta nu a fost dovedită.
b) împreună cu inculpaţii M.M.C. şi D.C.E. au efectuat retrageri frauduloase de sume de bani de la ATM-uri situate în Craiova, după cum urmează: la data de 27 octombrie 2009 inculpatul Ţ.V.M. efectuează retrageri alături de inculpatul M.M.C. care i-a asigurat paza locului infracţional, acţionând astfel în calitate de complice;
De asemenea, la datele de 27 octombrie şi 28 octombrie 2009, inculpaţii Ţ.V.M. şi D.C.E. au participat la retrageri frauduloase de sume de bani, acţionând succesiv în calitate de autor şi, respectiv complice, prin asigurarea pazei locului infracţional; relevante sunt convorbirile telefonice dintre inculpaţi:
- convorbire dintre Ţ.V.M. şi M.M.C. din 27 octombrie 2009, ora 6:04;
Ţ.V.M: „ Dormeai mă?"
M.M.:"Uite acum cobor, hai".
- convorbire dintre aceeaşi inculpaţi din 27 octombrie 2009, ora 6:23
Ţ.V.M.: „Uită-te prin intersecţie, pe aicea, să nu vină (...)".
M.M.: "Da. Dacă vine ceva de gardă zic: Vezi că trece mă fac colea că aştept taxiul în stradă."
M.M.: „ Aha, e (...) merge ?"
Ţ.V.M." Nu, un miliard, să dau în el ? Aia, ia uită-te pe ea, are 15 milioane acum, nu?"
M.M.: „Prima, nu?"
Ţ.V.M.:"Da (...) ia zi şi (...) ailaltă 11(...) stai un pic aşa"
M.M.: „7799, prima,,
Ţ.V.M.." îhî ?"
M.M.." Trece unul lângă tine cu o şapcă!".
Similar au fost reţinute convorbirile telefonice dintre inculpaţii Ţ.V.M. şi D.C.E. din datele 27 octombrie 2009 şi 28 octombrie 2009, referitoare la convocarea inculpatului D.C.E. pentru aceleaşi activităţi:
- convorbire din 27 octombrie 2009, ora 6:41
D.C.:" Zi, mă!"
Ţ.V.M.:" Ia, îmbracă-te!"
- convorbire din 28 octombrie 2009 , ora 6:24
Ţ.V.M.:" Dormi, mă?"
D.C." Aha (...)"
Ţ.V.M.: „Trezeşte-te, mă, hai la muncă, mă!"
D.C.: „ în cât timp vii?"
Ţ.V.M:" în 15 minute" coroborate cu imaginile din planşele foto care îl indică pe inculpatul Ţ.V.M., efectuând retrageri la un ATM, aparţinând R. Bank, în data de 28 octombrie 2009.
Apărarea inculpatului referitoare la caracterul incert al imaginilor aflate la dosarul cauzei, în sensul că în fotografiile nr. 21 şi 22 ar fi indicată identitatea atât inculpatului Ţ.l.F. cât şi a inculpatul Ţ.V.M., a fost apreciată nefondată deoarece fotografiile în discuţie au fost realizate la date diferite şi indică persoane diferite, respectiv planşa foto nr. 21 indică o acţiune din data de 11 noiembrie 2009 a inculpatului Ţ.l.F., în timp ce planşele foto nr. 22 şi 23 indică o acţiune din data de 19 octombrie 2009 a inculpatului Ţ.V.M.
c) La data de 19 octombrie 2009, inculpatul Ţ.V.M. a fost filmat în timp ce efectua retrageri de la un ATM bancar aparţinând R. Bank.
d) Percheziţia domiciliară efectuată în locuinţa inculpatului Ţ.V.M., a evidenţiat că acesta deţinea 3 carduri bancare clonate, raporturi de constatare tehnico-ştiinţifică concluzionând că la origine erau carduri blank pe care au fost inscripţionate date specifice cardurilor bancare, pe track-urile 2 şi 3.
e) Documentele referitoare la transferuri bancare de sume de bani atestă că inculpatul Ţ.V M. a expediat inculpatului R.P. suma de 286,47 dolari S.U.A. la data de 22 august 2009 şi suma de 65,73 dolari S.U.A. lui Ţ.I.F. la data de 8 martie 2007, legătura dintre inculpaţii Ţ.V.M., D.C.E. şi R.P. rezultând şi din imaginile filmate cu ocazia întâlnirii acestora, la data de 20 octombrie 2009.
De asemenea, s-a mai reţinut că inculpatul a primit sume de bani pentru care nu a justificat provenienţa licită, în valoare de 693,08 euro şi că instrumentele de plată electronică falsificate au circulat între membrii grupării infracţionale fără a se putea stabili în mod cert care sunt sumele retrase efectiv de fiecare, deoarece unităţile bancare din România au comunicat că nu s-au înregistrat prejudicii, urmând să se reţină valorile comunicate de unităţile bancare germane ca fiind retrase fraudulos în beneficiul tuturor inculpaţilor implicaţi, adică valoarea totală de 935,1 euro şi suma de 69.434,99 RON.
În consecinţă, sumele de bani constatate a fi fost retrase prin utilizarea cardurilor clonate, în raport de cardurile originale emise în Germania, de grupul alcătuit din Ţ.I.F., Ţ.V.M., M.M.C. - de 935,1 euro - şi, respectiv de Ţ.I.F., Ţ.V.M., D.C.E., R.P. şi M.M.C. - suma de de 69.434,99 RON - au fost reţinute ca fiind valori obţinute din săvârşirea infracţiunilor informatice, incriminate de Legea nr. 365/2002, fiind supuse confiscării extinse conform art. 1182 C. proc. pen.
Instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută pentru inculpatul Ţ.V.M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de: art. 7 alin. (1)-(3) din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., motiv pentru care a dispus schimbarea încadrării juridice.
În ceea ce priveşte prejudiciul rezultat din retragerile frauduloase prin folosirea clonelor unor carduri emise de această de unitatea bancară D. Bank, s-a apreciat că prima instanţă a luat act că nu există constituire de parte civilă, instanţa de apel nu a examinat cauza şi sub acest aspect pentru a nu se încălca drepturile procesuale ale inculpaţilor, singurele părţi care au formulat cale de atac, efectul devolutiv al apelului fiind limitat de principiul neagravării situaţiei în propriul apel, consacrat de art. 372 C. proc. pen.
7. Inculpatul A.R.A. a fost trimis în judecată pentru infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. şi art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, de art. 26 C. pen., rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, iar din reevaluarea probatoriului, instanţa de apel a reţinut că acest inculpat a confecţionat dispozitive de skimming (partea metalică), pe care le-a furnizat inculpatului G.H.C., dar şi altor persoane implicate în activităţi infracţionale de falsificare şi utilizare de instrumente de plată electronică cercetate în alte cauze (numiţii C.O.F., C.M.C.).
Astfel, relevante pentru implicarea infracţională a acestui inculpat au fost considerate bunurile descoperite la domiciliul său, constând în: 10 mulaje de ghips care imită dispozitivul gură de bancomat, 9 dispozitive guri de bancomat de diverse tipuri mărimi şi culori, 6 circuite electronice destinate acestor dispozitive, un caiet de schiţe cu fante ATM, precum şi un card falsificat (cardul A.P.), alături de un telefon mobil, marca S.E., despre care raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 24 decembrie 2009, a concluzionat împreună cu dispozitivele prelucrate artizanal că este apt de a fi utilizat pentru construirea unor dispozitive mai complexe folosite pentru copierea datelor conţinute pe banda magnetică a cardului bancar şi a datelor reprezentând codul PIN.
De asemenea, inculpatul A.R.A. a beneficiat de transferuri de sume de bani prin serviciul W.U.- suma de 4265,1 euro, dar şi sume de bani remise personal de persoane cercetate în alte cauze (B.M., P.R.C.).
În ceea ce priveşte legătura cu inculpatul G.H.C., s-a reţinut că este probată cu discuţia telefonică din data de 25 octombrie 2009, analizată pe larg (inclusiv în ceea ce priveşte apărarea formulată de inculpat) la expunerea situaţiei de fapt pentru inculpatul G.H.C.
Concluzionând, s-a apreciat că faptele inculpatului A.R.A., astfel cum au fost reţinute, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 şi prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, în cazul celorlalte infracţiuni, constatându-se că nu s-a probat împrejurarea că dispozitivele predate lui G.H.C. şi celorlalte persoane au servit efectiv la falsificarea unor anume carduri bancare, care ulterior să fi fost utilizate pentru retrageri frauduloase care să fie identificate în mod concret; Pe cale de consecinţă, şi pentru acest inculpat a fost schimbată încadrarea juridică corespunzător infracţiunilor reţinute de instanţa de apel.
8. Inculpatul R.P. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, de art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., iar din reevaluarea probatoriului s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
a) În înţelegere cu inculpaţii G.l.A. şi Ţ.V.M. se deplasează în Grecia la data de 2 septembrie 2009, unde montează dispozitive de skimming împreună cu G.l.A., acesta revenind în România la data de 6 septembrie - 7 septembrie 2009, inculpatul G.l.A., după instrucţiunile date de inculpatul R.P., confecţionează carduri clonate, folosind dispozitivele de descărcare date, copiere şi inscripţionare aflate în locuinţa lui R.P., fiind ajutat de inculpatul Ţ.V.M.; cardurile contrafăcute au fost transportate în Grecia de către inculpatul G.I.A., fiind predate inculpatului R.P., iar acesta le-a utilizat pentru retrageri frauduloase (mijloacele de probă pentru dovedirea acestor activităţi fiind analizate cu ocazia descrierii activităţii infracţionale a inculpaţilor G.I.A. şi Ţ.V.M.).
b) La data de 2 noiembrie 2009, inculpatul R.P. s-a deplasat împreună cu inculpatul D.C.E. în municipiul Ploieşti, unde au amplasat un dispozitiv de skimming la un ATM bancar.
c) Percheziţia domiciliară şi în sistem informatic a relevat că inculpatul deţinea echipamente electronice (cabluri dolari S.U.A., mufe, dispozitive electronice cu led), apte să servească transferului de date în cadrul activităţii de skimming; aplicaţii informatice cu aceeaşi destinaţie (aplicaţii M. 206 D., M. 505 C, destinate citirii şi inscripţionării benzilor magnetice de pe carduri); unelte specifice montării şi disimulării fantelor de bancomat (spray vopsea); un card de memorie conţinând imagini video ale unei tranzacţii la ATM (tastare cod PIN), dar şi imagini cu tastatura bancomatului şi instalarea unui dispozitiv de skimming; aplicaţii informatice pentru transferul de date (d., do.), precum şi 35 de fişiere conţinând date corespunzătoare cardurilor bancare; un card VISA Electron falsificat; documente de călătorie pentru destinaţia Grecia.
d) La dosar au fost administrate probe concludente referitoare la transferurile de sume de bani în care a fost implicat inculpatul R.P., dar şi referitoare la legăturile cu inculpaţii D.C.E. şi Ţ.V.M. (imagini asupra întâlnirii inculpaţilor din data de 20 octombrie 2009), dar şi referitoare la legăturile cu inculpatul Ţ.I.F. (convorbirile telefonice din datele de 18 septembrie 2009, 17 septembrie 2009, 26, 27 şi 30 octombrie 2009), astfel cum au fost reţinute exhaustiv de prima instanţă.
A arătat instanţa de apel că faptele inculpatului R.P., astfel cum au fost reţinute în apel şi recunoscute de inculpat cu ocazia acordării ultimului cuvânt în cadrul dezbaterilor, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, de art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., motiv pentru care a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor şi cu privre la acest inculpat.
9. Cu privire la situaţia inculpatului D.C.E. instanţa de apel a reţinut că acesta a fost trimis în judecată pentru infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, de art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 46 alin. (1) lit. a) şi b), art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., iar din reexaminarea probatoriului a constatat următoarea situaţie de fapt:
a) La datele de 26 octombrie şi 27 octombrie 2009, a participat alături de inculpatul Ţ.V.M. la retrageri frauduloase de sume de bani de la ATM-uri bancare din Craiova, prin folosire de carduri clonate, inculpatul D.C.E. acţionând succesiv în calitate de complice şi de autor (probele pentru dovedirea acestor activităţi au fost analizate cu ocazia descrierii activităţii infracţionale pentru inculpatul Ţ.V.M., respectiv convorbirile telefonice din 26 octombrie şi 29 octombrie 2009 coroborate cu datele rezultate din transcrierea convorbirii din 23 octombrie 2009, realizată între D.C.E. şi Ţ.V.M., referitor la aparatura de skimming comandată lui T.C., respectiv:
T.V.M.: „Da (...)"
D.CE.:" M-am, uite, sunt cu cineva aicea, pentru de-ălea, ştii ce vorbii eu cu (...) de vorbişi şi tu cu P., am una chiar în mână, frate-miu (...)"
Ţ.V.M.:" Şi ce lovele?"
D.C.E:" E, asta, 25 (...), dacă suntem hotărâţi în 2 ore":
Ţ.V.M.:" Hai, vino să o văd":.
La data de 2 noiembrie 2009 inculpaţii D.C.E. şi R.P. se deplasează la Ploieşti, cu autoturismul aparţinând inculpatului D.C.E., unde au montat dispozitive de skimming la un ATM bancar, reţinându-se ca relevante transcrierile convorbirilor telefonice din data de 1 noiembrie şi 2 noiembrie 2009, respectiv 28 octombrie 2009 din inculpaţi, astfel cum au fost expuse în sentinţa apelată.
La data de 30 octombrie 2009 inculpatul D.C.E., acţionând pentru numitul M.l.C. (cercetat în altă cauză pentru in fracţiuni similare) a expediat prin W.U. inculpatului T.C. suma echivalentă valorii de 800 euro.
Transferurile de sume de bani prin W.U. au relevat că inculpatul D.C.E. a primit în anul 2008 suma de 2847,21 euro, în cursul anului 2008.
Concluzionând, instanţa de apel a apreciat că faptele inculpatului D.C.E., astfel cum au fost reţinute, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 3/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., sens în care a schimbat încadrarea juridică conform art. 334 C. proc. pen.
S-a constatat astfel că fapta de montare de dispozitive de skimming la ATM-ul din Ploieşti întruneşte elementele constitutive ale infracţiuni prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 pentru fiecare dintre inculpaţii D.C.E. şi R.P. (în modalitatea deţinerii de echipamente de skimming cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică), deoarece probele de la dosar nu au stabilit dacă prin această operaţiune din 2 noiembrie 2009 au fost copiate date specifice de pe cardurile utilizatorilor legitimi şi, respectiv, dacă au fost folosite pentru contrafacere de carduri, precum şi dacă, ulterior, acestea au fost efectiv utilizate pentru retrageri frauduloase.
Dimpotrivă, s-a reţinut că inculpaţii D.C.E. şi R.P. au fost reţinuţi la data de 3 noiembrie 2009, fiind astfel improbabil că au avut posibilitatea să comită infracţiunile de acces fără drept la un sistem informatic şi de transfer neautorizat de date informatice, cu încălcarea măsurilor de securitate prev. de art. 42 alin. (1)-(3) din Legea nr. 161/2003 şi art. 46 alin. (1) lit. a) şi b), art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.
10. Inculpatul M.M.C. a fost trimis în judecată, pentru infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, de art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2), de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., iar reexaminarea probatoriului a condus în opinia instanţei de apel la reţinerea situaţiei de fapt astfel:
a) La data de 25 octombrie 2009, inculpatul a efectuat retrageri frauduloase de la ATM aparţinând C.E.C. Bank Craiova, la dosar fiind ataşate planşele foto cu imaginile surprinse la acest bancomat.
b) La data de 26 octombrie 2009, inculpaţii M.M.C. şi Ţ.I.F. s-au deplasat în oraşele Filiaşi, Strehaia şi Drobeta Turnu Severin unde au efectuat retrageri frauduloase de sume de bani, folosind carduri clonate (probele reţinute pentru aceste activităţi fiind evidenţiate cu ocazia prezentării faptelor inculpatului Ţ.I.F.).
c) La data de 27 octombrie 2009, inculpaţii M.M.C. şi Ţ.V.M. au efectuat retrageri frauduloase de la ATM-uri bancare din Craiova, inculpatul M.M.C. acţionând în calitate de complice prin asigurarea faptei locului infracţional (mijloacele de dovadă fiind indicate în considerentele referitoare la activitatea infracţională a inculpatului Ţ.V.M.).
d) Percheziţia domiciliară efectuată în locuinţa inculpatului a relevat că acesta deţinea mai multe carduri din care 3 fiind clonate şi utilizate de la retragerile aparţinând C.E.C. Bank (4 operaţiuni, din care s-a obţinut suma totală de 935,1 euro), în beneficiul inculpaţilor M.M.C. şi Ţ.V.M. şi Ţ.I.F.
e) Din înscrisurile ataşate la dosar, a rezultat că inculpatul a fost implicat în transferuri de bani prin W.U., în acest fel încasând suma de 6.545,92 euro în cursul anului 2009.
Aşadar, aceste fapte în opinia instanţei de apel întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., motiv pentru care a fost schimbată încadrarea juridică, conform art. 334 C. proc. pen.
Totodată, s-a apreciat că dispoziţiile art. 42 din Legea nr. 161/2003 nu incriminează 3 infracţiuni distincte, ci o infracţiune unică pentru care sunt însă prevăzute modalităţi alternative de comitere, prevederile alin. (2) şi (3) referindu-se la formele agravate ale infracţiunii, reflectate de limitele de pedeapsă.
În privinţa infracţiunii prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003, instanţa de apel a reţinut că dispoziţiile în discuţie incriminează infracţiunea de înşelăciune în sistem informatic, constând în fapta de „prejudiciere a unei persoane prin introducere, modificare sau ştergere de date informatice în scopul obţinerii unui beneficiu material", ceea ce în prezenta speţă nu s-a dovedit pentru nici unul dintre inculpaţi. Astfel, s-a considerat că toate dovezile de la dosar susţin comiterea de către inculpaţii din cauză, fie a faptelor de deţinere a unor fişiere conţinând date specifice cardurilor bancare, fie a faptelor de deţinere ori punere în circulaţie a instrumentelor de plată electronică falsificate, fie de retragere frauduloasă de sume de bani prin utilizare de carduri clonate, activităţi care se circumscriu infracţiunilor prev. de: art. 25 din Legea nr. 365/2002 (deţinere de echipamente hardware ori software cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică), în cazul inculpaţilor D.C.E., R.P., A.R.A., Ţ.l.F., G.l.A., R.C.D., T.C. şi G.H.C.; de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 (deţinerea şi punerea în circulaţie de instrumente de plată falsificate) în cazul inculpaţilor Ţ.l.F., Ţ.V.M., R.P. şi M.M.C.; de art. 27 din Legea nr. 365/2002 (retrageri frauduloase prin folosire de instrumente de plată electronică falsificate) în cazul inculpaţilor R.C.D., G.l.A., Ţ.l.F., Ţ.V.M., R.P., D.C.E. şi M.M.C.
De asemenea, în cazul inculpatului R.D.C. fapta de a deţine două conturi de acces pe platforma E., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2002 (deţinere fără drept a unei parole, cod de acces, date informatice, în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prev. de art. 42 - 45 din lege), iar nu şi ale infracţiunilor prev. de art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003 şi art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 161/2003, deoarece nu s-a probat în speţă că inculpatul a obţinut aceste date informatice prin demersuri personale ci, dimpotrivă, că i-au fost expediate de numitul M.M.I., ca fişier ataşat unor mesaje transmise în sistem informatic (e-mail).
În consecinţă, în cazul infracţiunile prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003, s-a constatat incidenţa art. 10 lit. a) C. proc. pen., (fapta nu există în materialitatea ei), pentru toţi inculpaţii deduşi judecăţii în ceea ce priveşte această faptă, motiv pentru care s-a dispus achitarea acestora, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
Criticile apelanţilor inculpaţi referitoare la achitare pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., au fost apreciate ca nefondate, întrucât legăturile infracţionale dintre inculpaţi în cadrul grupului infracţional organizat sunt demonstrate de modul de desfăşurare a faptelor, ceea ce relevă rolul infracţional asumat de flecare participant şi beneficiile obţinute de fiecare dintre aceştia, alături de durata în timp a activităţilor întreprinse care excede participaţiei ocazionale. Astfel, relevante au fost considerate convorbirile telefonice dintre inculpaţi în grupuri de către 3 şi mai mulţi, întâlnirile grupurilor infracţionale şi transferurile sumelor de bani între membrii grupării. Şi criticile referitoare la inexistenţa infracţiunilor prev. de art. 24, 25 şi art. 27 din Legea nr. 365/2002, au fost considerate nefondate, probatoriul evocat în cazul fiecăruia dintre apelanţii inculpaţi demonstrând comiterea infracţiunilor cu vinovăţie.
Reţinând astfel participaţia penală a tuturor inculpaţilor la săvârşirea cu intenţie directă a infracţiunilor reţinute prin decizia din apel, instanţa a procedat la condamnarea acestora la pedepse privative de libertate orientate către mediu, în raport de limitele speciale prevăzute de legea de incriminare, precum şi corespunzător gradului de participaţie penală şi specializare infracţională pentru unii dintre inculpaţi şi, totodată, constatând că au fost comise în cadrul unui concurs de infracţiuni, a fost stabilită pedeapsa rezultată corespunzător dispoziţiilor art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare, în raport de toate aspectele reţinute, s-a apreciat că scopul preventiv-educativ al pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen., poate fi îndeplinit numai prin aplicarea regimului de executare în detenţie, constatându-se nefondate criticile inculpaţilor de stabilire a modalităţii de executare prin suspendare condiţionată ori sub supraveghere.
Infracţiunile deduse judecăţii au produs un pericol social crescut raportat atât la modalitatea concretă în care au fost săvârşite (asociere infracţională, durată în timp, pluralitatea operaţiunilor de retrageri frauduloase), cât şi prin beneficiile obţinute în mod ilicit de către inculpaţi, iar în cursul procesului penal inculpaţii au avut o poziţie procesuală nesinceră, formulând apărări neverosimile raportat la mijloacele materiale de probă descoperite în posesia lor.
Cu privire la solicitarea inculpatului apelant R.P. care a solicitat, pe de o parte, ca individualizarea judiciară a pedepselor să se realizeze conform dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., iar pe de altă parte să fie contopite pedepsele din prezenta cauză cu pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 522 din 7 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj şi definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr. 147 din 24 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, s-a reţinut că este nefondată, întrucât în privinţa incidenţei art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., s-a menţionat că aceste dispoziţii de atenuare a pedepsei devin aplicabile numai în situaţia judecării cauzei în procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen., consecutiv recunoaşterii vinovăţiei şi însuşirii probelor administrate la urmărirea penală de către inculpatul trimis în judecată, numai dacă acordul de vinovăţie este prezentat instanţei de judecată înainte de începerea cercetării judecătoreşti. În speţă, recunoaşterea comiterii faptelor a intervenit numai cu ocazia ultimului termen de judecată în apel, când au avut loc şi dezbaterile, fiind depăşit momentul procesual instituit de legiuitor prin art. 3201 alin. (1) C. proc. pen., atitudinea sinceră a inculpatului a fost reţinută de instanţa de apel numai ca element de individualizare a pedepselor conform art. 72 C. pen.
În ceea ce priveşte cererea de contopire, s-a constatat că aceasta a fost formulată în faza de apel, la termenul de judecată din data de 2 octombrie 2013, iar faţă de interpretarea prevederilor art. 36 alin. (1) C. pen., realizată prin decizia nr. 70/2007 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul că „instanţele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă", a fost respinsă această cerere ca nefondată.
Criticile referitoare la confiscarea bunurilor descoperite cu ocazia percheziţiilor domiciliare, susţinute de inculpaţii T.C., A.R.A., au fost de asemenea apreciate ca nefondate, întrucât bunurile în discuţie au fost destinate şi utilizate comiterii infracţiunilor, fiind corectă aplicarea prevederilor art. 188 lit. b) şi c) C. pen., iar în privinţa sumelor de bani de 935,1 euro şi respectiv 69.434,99 RON, pentru care s-a dispus confiscarea de inculpaţii M.M.C., Ţ.V.M., Ţ.l.F. şi respectiv de la inculpaţii M.M.C., Ţ.V.M., D.C.E. şi R.P., s-a reţinut corect că sunt bunuri rezultate din comiterea infracţiunilor prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, fiind aplicabile corespunzător prevederile art. 118 lit. e) C. pen.
În privinţa sumelor de bani pentru care s-a dispus confiscarea a menţionat instanţa de apel că probele de la dosar au condus la suspiciunea provenienţei acestora din activitatea infracţională, deoarece nici unul dintre inculpaţi nu a dovedit obţinerea acestor sume din surse licite, apreciindu-se incidente dispoziţiile art. 118 C. pen., referitor la confiscarea extinsă, motiv pentru care s-a dispus reformarea sentinţei instanţei de fond sub aspectul schimbării temeiului confiscării. Pentru inculpatul G.H.C., a fost restrânsă măsura confiscării la sumele de 33.346,19 dolari S.U.A. şi a 48.611,27 euro, pentru care s-au administrat dovezi în cauză.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpaţii G.H.C., T.C., R.C.D., G.l.A., Ţ.l.F., Ţ.V.M., A.R.A., D.C.E. şi M.M.C.
Cu respectarea termenului prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior au fost depuse la dosar motivele de recurs de către inculpaţii G.H.C., A.R.A. şi M M.C.
Prin motivele scrise de recurs depuse la data de 24 aprilie 2014, în termenul prev. de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior, susţinute cu prilejul dezbaterilor de apărătorul ales, inculpatul G.H.C. a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12 şi 172 C. proc. pen. anterior, solicitând în esenţă, schimbarea încadrării juridice dată faptelor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prev. de art. 367 C. pen., achitarea inculpatului în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cât şi în ceea ce priveşte infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat, nefiind întrunite în cauză elementele constitutive ale acestei infracţiuni. Totodată, prin motivele scrise ale recursului său, inculpatul G.H.C. a mai solicitat, în raport de cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. anterior, coborârea pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de lege ca urmare a reţinerii în favoarea sa a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. anterior.
Prin motivele scrise de recurs depuse la data de 24 aprilie 2014, în termenul prev. de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior, susţinute cu prilejul dezbaterilor de apărătorul ales, inculpatul M.M.C., a solicitat casarea deciziei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare având în vedere că instanţa de apel nu a motivat în ce constă grupul organizat ce a stat la baza condamnării sale, fiind reţinută în mod greşit săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1)-(3) din Legea nr. 39/2003. În subsidiar, inculpatul M.M.C. a solicitat modificarea hotărârii recurate, atât în sensul redozării pedepsei aplicate, cât şi sub aspectul modalităţii de executare, respectiv să se dispună suspendarea condiţionată a executării pedepsei potrivit dispoziţiilor art. 81 C. pen.
De asemenea, cu respectarea termenului prev. de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior, au fost depuse la dosarul cauzei motivele de recurs de către inculpatul A.R.A., la data de 25 aprilie 2014, susţinute cu prilejul dezbaterilor de apărătorul ales, prin care se solicită în temeiul art. 5 din noul C. pen. schimbarea încadrării juridice dată faptelor prev. de art. 7 alin. (1) - (3) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., achitarea inculpatului în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. Aceste solicitări au fost întemeiate pe dispoziţiile cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. anterior. S-a mai criticat decizia instanţei de apel în raport de cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior întrucât pedeapsa nu a fost coborâtă sub minimul special ca urmare a incidenţei circumstanţelor atenuante (a recunoscut fapta, se află la primul contact cu legea penală, comportament corespunzător, etc), solicitând totodată, aplicarea unei pedepse cu suspendare în temeiul art. 81 sau 861 C. pen.
Cu prilejul dezbaterilor, apărătorul ales al inculpaţilor Ţ.I.F. şi Ţ.V.M., a susţinut motivele de recurs prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12 şi 17 C. proc. pen. anterior, dar şi în raport de prevederile art. 5 C. pen., apreciind că sunt mai favorabile prevederile noului C. pen., pentru argumentele pe larg expuse în cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 26 septembrie 2014, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
De asemenea, cu prilejul dezbaterilor apărătorul recurentului inculpat T.C. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. anterior, apărătorul din oficiu pentru inculpaţii G.I.A. şi R.C.D. a susţinut cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. anterior cu referire la art. 5 din noul C. pen., iar pentru inculpatul D.C.E., prin apărător din oficiu, a criticat decizia atacată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. anterior. Argumentele apărătorilor inculpaţilor sunt detaliate în cuprinsul încheierii de şedinţă anterior menţionată.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 17 ianuarie 2014, stabilindu-se termen de judecată a recursului la data de 02 mai 2014.
Având în vedere că la data judecării cauzei în recurs era în vigoare noul C. proc. pen. ale cărui dispoziţii sunt de imediată aplicare, a fost necesar să se stabilească cadrul procesual în raport cu împrejurarea că, în prezent, recursul nu mai este o cale ordinară de atac iar Înalta Curte nu mai are competenţa funcţională de a judeca recursul.
Situaţia tranzitorie expusă anterior este reglementată prin dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, care stabilesc atât competenţa de soluţionare cât şi dispoziţiile procesuale aplicabile în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi.
Astfel, în conformitate cu dispoziţia tranzitorie anterior menţionată, „recursurile în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs."
Prin urmare, constatând că recursul în prezenta cauză se afla în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., fiind declarat împotriva unei hotărâri supuse apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte a apreciat că este competentă să soluţioneze calea de atac, fiind aplicabile prevederile C. proc. pen. anterior în materia recursului.
Cu privire la prevederile C. proc. pen. anterior privind judecarea recursului, Înalta Curte notează că în raport cu data pronunţării deciziei recurate sunt incidente în cauză dispoziţiile Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.
Sub acest aspect, se constată că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Craiova la data de 16 octombrie 2013, ulterior intrării în vigoare, la 15 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013, fiind supusă casării exclusiv în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Din examinarea cazurilor de casare expres prevăzute de textul de lege anterior menţionat, rezultă că prin limitarea obiectului judecăţii în recurs legiuitorul a urmărit ca nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale să constituie temeiuri pentru a casa hotărârea atacată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.
În consecinţă, Înalta Curte notează că sfera controlului judiciar a fost limitată prin adoptarea Legii nr. 2/2013, astfel că, nu poate examina decât chestiunile ce privesc aspecte de drept, fără a putea examina şi netemeinicia deciziei atacate.
Examinând recursurile formulate de inculpaţi, conform dispoziţiilor art. 385 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, dar şi a prevederilor art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Înalta Curte observă că, motivele de recurs, anterior menţionate, au ca finalitate, în esenţă, modificarea stării de fapt reţinută cu caracter definitiv de către instanţa de apel.
În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că motivele de recurs invocate nu se circumscriu şi nu pot fi cenzurate de instanţa de recurs, prin prisma cazurilor de casare prev. de 3859 C. proc. pen. anterior.
Aceasta, în condiţiile în care, prin modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei de recurs.
Judecata în recurs înseamnă o verificare a hotărârii recurate numai sub acele aspecte care se încadrează într-unul din cazurile de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen. anterior. Limitarea obiectului judecăţii în recurs la cazurile de casare prevăzute de lege, înseamnă că nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temeiuri pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia din cazurile de casare prevăzute de lege.
Critica inculpaţilor ce vizează achitarea, s-ar fi circumscris, teoretic, cazului de casare prev. de pct. 18, care dădeau dreptul instanţei de recurs de a cenzura modul în care au fost reţinute faptele şi împrejurările de fapt ale cauzei. Însă, chiar şi sub imperiul legii de procedură, anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, cazul de casare prev. la pct. 18 presupunea o eroare gravă de fapt, care nu echivala cu o apreciere greşită a faptelor, astfel cum solicită la acest moment.
Prevederile pct. 18 al art. 3859 C. proc. pen. anterior au fost abrogate prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel încât netemeinicia deciziei penale atacate nu mai poate fi cenzurată în calea de atac a recursului.
În ceea ce priveşte criticile vizând greşita individualizare a pedepsei atât sub aspectul cuantumului dar şi a modalităţii de executare, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate.
Individualizarea pedepsei aplicate fiecărui inculpat în parte s-a realizat pe baza criteriilor menţionate în art. 72 C. pen. anterior, printr-o operaţiune de apreciere fundamentată pe probatoriului administrat, astfel că, aşa cum s-a arătat anterior, în recurs nu se mai poate proceda la o reapreciere a probelor ori a circumstanţelor personale de care instanţele au ţinut seama în procesul de stabilire a cuantumului pedepsei ori a modalităţii de executare.
Tot astfel, solicitarea formulată de inculpaţi de a se reţine circumstanţe atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. anterior este neîntemeiată întrucât ar implica, în final, o reindividualizare a pedepsei care nu mai este posibilă în recurs.
De altfel, abrogarea expresă a cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior, arată că voinţa legiuitorului a fost aceea ca, în conformitate cu art. 3859 C. proc. pen. anterior, examinarea în recurs să se limiteze doar la chestiunile de legalitate şi nu de temeinicie.
Criticile inculpatului T.C. privind nelegalitatea unor mijloace de probă şi a unor procedee probatorii, greşita respingere a cererii de excludere a acestor probe, nesoluţionarea altor solicitări de art. 64 alin. (2) C. proc. pen. anterior, în susţinerea cărora a invocat incidenţa cazului de casare prev. art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. anterior, nu pot fi examinate întrucât recurentul nu a formulat acest motiv de recurs în termenul impus de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior.
Cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., a fost exclus din categoria acelora care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanţa de recurs, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Înalta Curte constată că nu a fost respectată obligaţia prev. de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., cazul de casare nefiind invocat cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ţinând seama de prevederile art. 38510 alin. (21), precum şi de cele ale art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 17 al art. 3859 C. proc. pen., nu poate examina criticile recurentului inculpat T.C., prin prisma acestui caz de casare, nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute în art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
În speţă, primul termen de soluţionare a recursului a fost stabilit în data 02 mai 2014, recurentul inculpat T.C. fiind înştiinţat de acest termen, inclusiv despre obligaţia motivării recursului şi consecinţele nerespectării termenului, încă din data de 24 ianuarie 2014 (dovada de îndeplinire a procedurii de citare). De altfel, inculpatul a cunoscut termenul fiind prezent în şedinţa din 02 mai 2014.
Cu toate acestea, recursul a fost motivat la data de 13 iunie 2014, aşa încât sunt aplicabile disp. art. 38510 alin. (21) C. proc. pen. anterior, potrivit cărora instanţa de recurs nu poate lua în considerare decât cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu.
Pentru aceleaşi motive nu poate fi examinată nici critica inculpatului T.C. privind omisiunea instanţelor de fond şi apel de a dispune restituirea calculatorului aparţinând avocatei D.R., confiscat cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la persoana menţionată. Deşi se încadrează în cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. anterior, nu poate fi examinat întrucât recurentul nu a formulat acest motiv de recurs în termenul impus de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior.
Inculpaţii G.H.C. şi A.R.A. au invocat în termenul legal prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior, incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 din acelaşi Cod, solicitând achitarea pentru infracţiunea de spălare de bani şi pentru infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat în ceea ce îl priveşte pe inculpatul G.H.C. şi pentru infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A.R.A., însă criticile invocate, fie nemotivarea temeinică a deciziei instanţei de apel, fie lipsa probelor care să dovedească săvârşirea infracţiunii, nu se circumscriu cazului de casare menţionat, care nu permite cenzurarea situaţiei de fapt, respectiv verificarea concordanţei dintre cele reţinute în hotărârea de condamnare şi probele administrate.
Aşa cum s-a arătat în decizia penală nr. 815 din 20 martie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 12 teza I C. proc. pen. - „nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni" - este incident, dacă instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare, reţinând o situaţie de fapt corectă, însă în mod greşit a apreciat că fapta constituie o anumită infracţiune, deşi în realitate lipseşte unul din elementele constitutive ale acesteia, soluţia fiind contrară legii. Situaţia de fapt, verificarea concordanţei dintre cele reţinute în hotărârea de condamnare şi probele administrate, poate fi cenzurată numai prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., referitor la eroarea gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Totodată, analizând motivele de recurs formulate în termen legal de către inculpaţii G.H.C., A.R.A. şi M.M.C. şi întemeiate pe cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. anterior, se constată că acestea vizează reanalizarea situaţiei de fapt şi reindividualizarea pedepselor (inculpatul G.H.C., prin apărător, a precizat că pedepsele trebuiau coborâte sub minimul special ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante), dar şi a modalităţii de executare, fiind aşadar critici care vizează elemente de netemeinicie, iar nu de nelegalitate, ce nu pot fi verificate în calea de atac a recursului.
Drept urmare, deşi acest caz de casare poate fi analizat de către instanţa de recurs, Înalta Curte nu poate să procedeze la reindividualizarea pedepsei atât sub aspectului cuantumului pedepselor cât şi al modalităţii de executare.
De asemenea, în ceea ce priveşte solicitarea inculpatului A.R.A. de restituire a sumei de 1700 euro ridicată la percheziţia domiciliară, critica vizând greşita confiscare a acesteia se încadrează în cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. anterior, invocat de recurent în termenul impus de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior.
Verificând legalitatea măsurii asigurătorii în vederea confiscării, din perspectiva respectării dispoziţiilor legale care reglementează această materie, Înalta Curte constată că nu s-a făcut o greşită aplicare a legii, astfel cum susţine recurentul inculpat.
Cu privire la suma de 1700 euro ridicată la percheziţia domiciliară s-a dispus măsură asigurătorie în vederea confiscării acesteia, reţinându-se că există suspiciunea provenienţei acesteia din activitatea infracţională.
Astfel, se constată că măsura asigurătorie a fost luată ăn scopul confiscării, cu respectarea legii şi anume a prevederilor art. 163 alin. (1) C. proc. pen. anterior, dispoziţie preluată în noul C. proc. pen. în art. 249 alin. (4).
Prin urmare, critica este neîntemeiată.
În ceea ce priveşte criticile recurenţilor inculpaţi T.C., Ţ.I.F., Ţ.V.M., G.I.A., R.C.D. şi D.C.E. şi întemeiate pe cazurile de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 12 şi 17 C. proc. pen. anterior, Înalta Curte nu va proceda la examinarea acestora, constatându-se că nu au fost respectate dispoziţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior.
Concluzionând, dat fiind că recurenţii au adus critici ce vizează temeinicia hotărârilor atacate şi nu nelegalitatea acestora, Înalta Curte apreciază că acestea nu se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen. anterior şi, ca atare sunt neîntemeiate.
Referitor la solicitările recurenţilor inculpaţi de aplicare a prevederilor art. 5 C. pen., Înalta Curte apreciază ca sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce se vor arăta:
Înalta Curte constată că în timpul judecării cauzei în calea de atac exercitată de inculpaţi, a intrat în vigoare noul C. pen., care a adus schimbări ale limitelor speciale ale pedepselor pentru infracţiunile deduse judecăţii.
Modificările ivite în cursul judecării cauzei în recurs, ca urmare a succesiunii în timp a celor două legi penale, impun soluţionarea acestui conflict al legilor în timp în scopul determinării legii penale aplicabile în această situaţie tranzitorie.
Demersul apare ca fiind necesar în condiţiile în care principiul legalităţii incriminării şi pedepsei ar impune ca infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor şi limitele de pedeapsă pentru acestea să fie cele prevăzute de lege la data comiterii faptei, ceea ce ar face imposibil ca legea nouă să se aplice cu privire la fapta comisă anterior intrării ei în vigoare.
Cu toate acestea, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţia României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.
Excepţia înscrisă în art. 15 alin. (2) din Constituţie impune ca într-o situaţie tranzitorie cum este cea din prezenta cauză, să se facă aplicarea dispoziţiei constituţionale.
Expresie a acestui principiu constituţional este dispoziţia din art. 5 alin. (1) C. pen. potrivit căreia, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Principiul constituţional, chiar în lipsa unui caz de casare prin prisma căruia hotărârea devenită nelegală să fie casată, impune aplicarea retroactivă a legii noi mai favorabile şi restabilirea legalităţii sub acest aspect.
Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională, sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 C. pen. din 17 iulie 2009 (Legea nr. 286/2009), a pronunţat Decizia nr. 265 din 06 mai 2014, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, prin care a statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile.
Pentru a deveni aplicabile dispoziţiile mai favorabile din legile succesive, în afara condiţiei de existenţă a unei situaţii tranzitoriu care a fost anterior constatată în cuprinsul acestor considerente, mai este necesar ca fapta ce face obiectul acuzaţiei să fie infracţiune atât potrivit legii sub imperiul căreia a fost comisă cât şi conform legii în vigoare la data judecării cauzei, iar dintre leşile penale succesive una să fie mai favorabilă.
Determinarea legii penale mai favorabile şi alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispoziţiilor penale din legi succesive care îşi găsesc aplicarea în speţă, utilizând aşadar criteriul aprecierii in concret.
Examinând cauza sub aspectul îndeplinirii condiţiilor ca faptele ce constituie obiectul acuzaţiilor să fie infracţiuni atât potrivit legii sub imperiul căreia au fost comise cât şi conform legii în vigoare la data judecării cauzei, iar dintre leşile penale succesive una să fie mai favorabilă, Înalta Curte constată următoarele:
Recurenţii inculpaţi G.H.C., T.C., R.C.D., G.I A., Ţ.I.F., Ţ.V.M., A.R.A., D.C.E. şi M.M. C. au fost condamnaţi în apel, printre altele, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Prin dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 39/2003 era incriminată iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 5 şi 20 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.
În alin. (2) se prevedea că pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat.
Alin. (3) al art. prevedea că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni grave, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni.
În prezent, în art. 367 alin. (1) C. pen. este incriminată sub denumirea marginală de „Constituire a unui grup infracţional organizat" fapta de iniţiere sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 1 şi 5 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.
În alin. (3) al art. fiind prevăzut că în situaţiile în care faptele de la alin. (1) şi (2) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni.
Prin grup infracţional organizat, în conformitate cu alin. (6) al art. 367 C. pen., se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.
Din analiza comparativă a celor două texte de lege prin raportare la faptele inculpaţilor ce au stat la baza acuzaţiilor de aderare la un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni informatice şi la legea comerţului electronic, se constată că sub aspectul elementului material al laturii obiective şi sub aspectul formei de vinovăţie cerute de lege nu sunt diferenţe între textul art. 7 din legea specială anterioară şi cel al art. 367 alin. (1) C. pen.
Definiţia dată grupului infracţional organizat din noul C. pen. înlătură doar cerinţa privitoare la scopul constituirii grupului - obţinerii direct sau indirect a unui beneficiu financiar sau material, fiind suficientă constituirea unui grup organizat doar în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, prin urmare, nici sub acest aspect nu se poate aprecia că noua dispoziţie legală a eliminat vreun element de care depinde caracterul penal al faptei ori forma de vinovăţie, dimpotrivă, a lărgit sfera noţiunii grupului infracţional organizat.
Aşadar, abrogarea art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu echivalează cu o dezincriminare a faptei, operând de fapt o preluare a normei de incriminare în dispoziţiile art. 367 alin. (1) din noul C. pen.
Din punct de vedere sancţionator, legea mai favorabilă este legea nouă.
Dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 privind falsificarea instrumentelor de plată electronică, în vigoare la data comiterii faptelor de către recurenţii inculpaţi G.I.A. Ţ.I.F., Ţ V.M. şi M.M.C., prevedea pentru variantele normative constând în punerea în circulaţie, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie, pedeapsa închisorii de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
În prezent această faptă este incriminată în art. 313 alin. (1) rap. la art. 311 alin. (2) C. pen. şi pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Legea nouă a redus maximul pedepsei de la 12 ani la 10 ani închisoare, fără a se aduce modificări privind conţinutul constitutiv al infracţiunii.
În aceste condiţii, legea mai favorabilă se va stabili in concreto, în funcţie de pedeapsa aplicată de instanţa de apel.
Examinând cauza se constată că infracţiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, în modalitatea faptică concretă în care a fost comisă de inculpaţii G.H.C., T.C., R.C.D., G.I A., Ţ.I.F., A.R.A. şi D.C.E. continuă să fie incriminată în art. 314 alin. (2) din noul C. pen., având, aşadar, corespondent în noua reglementare.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 365/2002, fabricarea ori deţinerea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
În prezent, fapta de a fabrica, de a primi, de a deţine sau de a transmite echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică este prevăzută ca infracţiune în art. 314 alin. (2) C. pen. şi sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.
Din examinarea normelor legale anterior menţionate, Înalta Curte notează că dispoziţia din noul C. pen. prevede două noi acte de executare, respectiv primirea şi transmiterea, menţinând actele de executare prevăzute de Legea nr. 365/2002, şi anume deţinerea şi fabricarea.
Sub aspectul sancţiunii se observă o majorarea a limitelor de pedeapsă, ceea ce conduce la concluzia că legea veche ar fi mai favorabilă.
Infracţiunea prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, în modalitatea faptică concretă în care a fost comisă de inculpaţii R.C.D., G.I.A., Ţ.I.F., Ţ.V.M., M.M.C. şi D.C.E. continuă să fie incriminată în noul C. pen., având, aşadar, corespondent în noua reglementare.
Potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, efectuarea uneia dintre operaţiunile prevăzute la art. 1 pct. 10, prin utilizarea unui instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, fără consimţământul titularului instrumentului respectiv, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 12 ani.
Art. l pct. 10 din Legea nr. 365/2002, în înţelesul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:
Instrument de plată electronică - un instrument care permite titularului său să efectueze următoarele tipuri de operaţiuni:
- transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate şi executate de către instituţii financiare;
- retrageri de numerar, precum şi încărcarea şi descărcarea unui instrument de monedă electronică.
În prezent această faptă are corespondent în art. 250 alin. (1) şi (2) din noul C. pen.
În conformitate cu alin. (1) al dispoziţiei legale anterior menţionată, efectuarea unei operaţiuni de retragere de numerar, încărcare sau descărcare a unui instrument de monedă electronică ori de transfer de fonduri, prin utilizarea, fără consimţământul titularului, a unui instrument de plată electronică sau a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Potrivit alin. (2), cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează efectuarea uneia dintre operaţiunile prevăzute în alin. (1), prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.
În reglementarea din noul C. pen. legiuitorul nu a mai apelat la o normă de referire (trimiterea la art. l pct. 10) în cadrul formei tip şi a ales să enumere în mod expres în textul de incriminare toate modalităţile de comitere a faptei.
În ceea ce priveşte sancţiunea se observă că minimul special a fost majorat în timp ce maximul special a fost redus sub cel prevăzut de vechea reglementare.
Prin urmare, legea mai favorabilă se va stabili in concreto, în funcţie de pedeapsa aplicată de instanţa de apel.
În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 reţinută în sarcina inculpatului R.C.D., acesta este în prezent incriminată în art. 365 alin. (2) C. pen.
Potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 6 ani:
- fapta de a produce, vinde, de a importa, distribui sau de a pune la dispoziţie, sub orice altă formă, fără drept, a unui dispozitiv sau program informatic conceput sau adaptat în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 42-45;
- fapta de a produce, vinde, de a importa, distribui sau de a pune la dispoziţie, sub orice altă formă, fără drept, a unei parole, cod de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau parţial la un sistem informatic în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 42 - 45.
Alin. (2) al aceluiaşi art. stipulează că se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă şi deţinerea, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică dintre cele prevăzute la alin. (1) în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 42 - 45.
În conformitate cu art. 365 alin. (1) C. pen., fapta persoanei care, fără drept, produce, importă, distribuie sau pune la dispoziţie sub orice formă:
- dispozitive sau programe informatice concepute sau adaptate în scopul comiterii uneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 360 - 364;
- parole, coduri de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau parţial la un sistem informatic, în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 360 - 364, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. Potrivit alin. (2), deţinerea, fără drept, a unui dispozitiv, a unui program informatic, a unei parole, a unui cod de acces sau a altor date informatice dintre cele prevăzute în alin. (1), în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 360 - 364, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Din examinarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, rezultă că legea nouă a simplificat conţinutul infracţiunilor fără însă a modifica textul vechi în sensul de a-i restrânge sfera de aplicabilitate, aşa încât nu poate fi analizată o eventuală dezincriminare.
Ca urmare a reducerii limitelor de pedeapsă din legea nouă, aceasta constituie legea penală mai favorabilă.
În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, la momentul comiterii faptei, constituia infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepsea cu închisoare de la 3 la 12 ani:
- schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;
- ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;
- dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.
Potrivit art. 29 din Legea nr. 656/2002, astfel cum a fost modificat prin art. 111 din Legea nr. 187/2012, constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani:
- schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;
- ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;
- dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.
În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 reţinută în sarcina inculpat G.H.C., Înalta Curte reţine că, prin Legea nr. 187/2012, a fost micşorat maximul pedepsei prevăzute pentru această infracţiune, de la 12 ani la 10 ani închisoare, fără a se aduce modificări privind conţinutul constitutiv al infracţiunii.
În aceste condiţii, legea mai favorabilă se va stabili in concreto, în funcţie de pedeapsa aplicată de instanţa de apel.
În concluzie, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de incriminare se constată că faptele pentru care au fost condamnaţi inculpaţii au corespondent în noul C. pen. neexistând nici un motiv pentru a fi incidente dispoziţiile privind dezincriminarea, prevăzute de art. 3 din Legea nr. 187/2012 (fapta comisă sub imperiul legii vechi să nu mai constituie infracţiune sub imperiul legii noi datorită lipsei unui element constitutiv ori a formei de vinovăţie cerută de lege).
Legea nouă a modificat limitele de pedeapsă cu privire la infracţiunile pentru care recurenţii inculpaţi au fost condamnaţi, urmând să fie analizată în concret situaţia fiecăruia sub aspectul stabilirii legii penale mai favorabile în condiţiile unei aplicări globale, potrivit deciziei Curţii Constituţionale.
Potrivit legii vechi, instanţa de apel a constat că faptele săvârşite de recurenţii inculpaţi au fost comise în cadrul unui concurs de infracţiuni, stabilind pedepse rezultante pentru flecare dintre inculpaţi corespunzător dispoziţiilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. anterior, prin aplicarea pedepsei celei mai grele dintre cele stabilite.
Regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., este mai sever decât tratamentul sancţionator reglementat de C. pen. anterior, întrucât, la pedeapsa cea mai grea s-ar impune, în mod obligatoriu, adăugarea unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, ceea ce în mod evident ar îngreuna situaţia inculpaţilor.
Infracţiunea de spălare a banilor şi infracţiunile prevăzute de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 3 65/2002 reţinute în sarcina recurenţilor inculpaţi au fost comise în formă continuată, fiind reţinute dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior. Conform art. 42 din acelaşi Cod, în cazul infracţiunii continuate, pedeapsa prevăzută de lege era pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea săvârşită la care se putea adăuga un spor de 5 ani închisoare conform art. 34 C. pen. anterior.
Conform legii noi, infracţiunea continuată este reglementată de art. 35 care introduce, în ceea ce priveşte infracţiunile de prejudiciu, condiţia unităţii subiectului activ, care nu influenţează însă situaţia inculpaţilor din cauza de faţă deoarece infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi nu fac parte din această categorie.
Conform art. 36 alin. (1) C. pen. în vigoare, infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul închisorii.
Înalta Curte notează că instanţa de apel nu au dat eficienţă dispoziţiilor legii vechi, căci aşa cum rezultă din hotărârile recurate au fost aplicate pedepse reprezentând minimul ori orientate către minim.
Analiza situaţiei inculpaţilor în cazul aplicării legii noi, presupune respectarea principiului proporţionalizării sancţiunilor.
În concret, Înalta Curte va adapta pedepsele prin luarea în considerare a noilor limite prevăzute de legea nouă, în sensul proporţionalizării acestora în aceste noi coordonate, dar cu respectarea raţionamentului pe care instanţa de apel l-a avut în vedere în procesul de individualizare a sancţiunilor.
1. În aceste condiţii, în ceea ce priveşte pe inculpatul G.H.C., Înalta Curte constată că acesta a fost condamnat, în baza art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 la pedeapsa de 3 ani închisoare, în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 la pedeapsa de 2 ani închisoare şi în baza art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Totodată, constată că i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, fiind contopite pedepsele în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. anterior.
Astfel, respectând principiul proporţionalităţii pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. (art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003) instanţa de recurs ar trebui să stabilească o pedeapsă 1 an închisoare, reprezentând minimul special (ca urmare a reducerii limitelor de pedeapsă de la 5-20 ani închisoare la limite cuprinse între 1-5 ani închisoare), iar pentru infracţiunea prev. de art. 314 alin. (2) C. pen. (art. 25 din Legea nr. 365/2002) o pedeapsă de 4 ani închisoare. În condiţiile în care instanţa de apel a stabilit o pedeapsă de 2 ani închisoare, orientată către mediu prin raportare la limitele prevăzute de vechea reglementare de la 6 luni la 5 ani închisoare, în prezent, art. 314 alin. (2) C. pen. prevăzând o pedeapsă cuprinsă între 2 şi 7 ani închisoare.
Pentru infracţiune prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, având în vedere că minimul pedepsei pentru această infracţiune a rămas neschimbat (fiind micşorat doar maximul pedepsei), iar instanţa de apel a aplicat pedeapsa minimă prevăzută pentru aceasta, se constată că pedeapsa stabilită inculpatului G.H.C. pentru această infracţiune ar rămâne neschimbată, respectiv de 3 ani închisoare.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 reţinută în sarcina inculpat G.H.C., instanţa de apel nu au dat eficienţă dispoziţiilor legii vechi, aplicându-i pedeapsa minimă prevăzută de lege, de 3 ani închisoare, în condiţiile reţinerii comiterii infracţiunii în formă continuată. Ca atare, şi în condiţiile legii noi, nu va fi aplicat un spor, conform art. 36 alin. (1) C. pen.
Însă, în raport de regimul sancţionator al concursului de infracţiuni prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., la pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, s-ar aplica un spor de 1 an şi 4 luni, reprezentând o treime din suma celorlalte 2 pedepse de 1 an închisoare şi cea de 3 ani închisoare.
Astfel, prin aplicarea acestor reguli s-ar ajunge la o pedeapsă de 5 ani şi 4 luni închisoare, fiind aşadar mai mare decât cea care a fost aplicată recurentului inculpat G.H.C. pe baza legii vechi.
Prin urmare, pentru acest inculpat legea mai favorabilă este legea veche care a fost aplicată în ceea ce-l priveşte.
2. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul T.C. Înalta Curte, constată că acesta a fost condamnat, în baza art. 7 alin. (1)-(3) din Legea nr. 39/2003 la pedeapsa de 3 ani închisoare şi în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 la pedeapsa de 3 ani închisoare. Înalta Curte constată că acestuia i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, fiind contopite pedepsele în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. anterior.
Respectând principiul proporţionalităţii pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. (art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003) instanţa de recurs ar trebui să stabilească o pedeapsă 1 an închisoare, reprezentând minimul special (ca urmare a reducerii limitelor de pedeapsă de la 5 - 20 ani închisoare la limite cuprinse între 1-5 ani închisoare), iar pentru infracţiunea prev. de art. 314 alin. (2) C. pen. (art. 25 din Legea nr. 365/2002) o pedeapsă de 5 ani închisoare, în condiţiile în care instanţa de apel a stabilit o pedeapsă de 3 ani închisoare, orientată către mediu prin raportare la limitele prevăzute de vechea reglementare de la 6 luni la 5 ani închisoare, în prezent, art. 314 alin. (2) C. pen. prevăzând o pedeapsă cuprinsă între 2 şi 7 ani închisoare.
Potrivit regimului sancţionator al concursului de infracţiuni prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., la pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, s-ar aplica un spor de 4 luni, reprezentând o treime din celalaltă pedeapsă de 1 an închisoare.
Astfel, prin aplicarea acestor reguli s-ar ajunge la o pedeapsă de 5 ani şi 4 luni închisoare, fiind aşadar mai mare decât cea care a fost aplicată recurentului inculpat T.C. pe baza legii vechi.
Prin urmare, pentru acest inculpat legea mai favorabilă este legea veche care a fost aplicată în ceea ce-l priveşte.
3. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul R.C.D., Înalta Curte constată că acesta a fost condamnat, în baza art. 7 alin. (1)-(3) din Legea nr. 39/2003 la pedeapsa de 2 ani; în baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare; în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare; în baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Înalta Curte constată că acestuia i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, fiind contopite pedepsele în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. anterior.
Respectând principiul proporţionalităţii pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. (art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003) instanţa de recurs ar trebui să stabilească o pedeapsă 1 an închisoare, reprezentând minimul special (ca urmare a reducerii limitelor de pedeapsă de la 5 - 20 ani închisoare la limite cuprinse între 1 - 5 ani închisoare) şi pentru infracţiunea prev. de art. 314 alin. (2) C. pen. (art. 25 din Legea nr. 365/2002) o pedeapsă de 3 ani închisoare, în condiţiile în care instanţa de apel a stabilit o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, orientată către minim prin raportare la limitele prevăzute de vechea reglementare de la 6 luni la 5 ani închisoare, în prezent, art. 314 alin. (2) C. pen. prevăzând o pedeapsă cuprinsă între 2 şi 7 ani închisoare.
Pentru infracţiunea prevăzută de art. 365 alin. (2) C. pen. (art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003) instanţa de recurs ar trebui să stabilească o pedeapsă de 6 luni închisoare, având în vedere că în prezent pedeapsa prevăzută de lege a fost redusă, fiind de la 3 luni la 2 ani închisoare, iar instanţa de apel a aplicat acestuia o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, orientată către minim în condiţiile în care limitele de pedeapsă erau de la 1 an la 6 ani închisoare.
Pentru infracţiunea prev. de art. 250 alin. (1), (2) C. pen. (art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002) instanţa de recurs ar trebui să stabilească o pedeapsă de 3 ani închisoare, în condiţiile în care, în prezent, pedeapsa prevăzută de lege este de la de la 2 ani la 7 ani închisoare, iar instanţa de apel a aplicat acestuia o pedeapsă de 2 ani închisoare, orientată către minim în condiţiile reţinerii comiterii infracţiunii în formă continuată, limitele de pedeapsă fiind de la 1 an la 12 ani închisoare. Ca atare, şi în condiţiile legii noi, nu va putea fi aplicat un spor, conform art. 36 alin. (1) C. pen.
Potrivit regimului sancţionator al concursului de infracţiuni prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., la pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, s-ar aplica un spor de 1 an şi 6 luni, reprezentând o treime din celalalte trei pedeapse de 1 an închisoare, de 6 luni închisoare şi de 3 ani închisoare.
Or, prin aplicarea acestor reguli s-ar ajunge la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni ani închisoare, fiind aşadar mai mare decât cea care a fost aplicată recurentului inculpat R.C.D. pe baza legii vechi.
Prin urmare, pentru acest inculpat legea mai favorabilă este legea veche care a fost aplicată în ceea ce-l priveşte.
4. În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii G.I.A. şi Ţ.I.F., Înalta Curte constată că aceştia au fost condamnat, în baza art. 7 alin. (1)-(3) din Legea nr. 39/2003 la câte o pedeapsa de 3 ani închisoare; în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 la câte o pedeapsa de 2 ani închisoare; în baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 la câte o pedeapsa de 2 ani închisoare; în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 au fost condamnaţi la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Înalta Curte constată că le-a fost aplicată câte o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, fiind contopite pedepsele în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. anterior.
Respectând principiul proporţionalităţii pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. (art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003) instanţa de recurs ar trebui să stabilească o pedeapsă 1 an închisoare, reprezentând minimul special (ca urmare a reducerii limitelor de pedeapsă de la 5 - 20 ani închisoare la limite cuprinse între 1 - 5 ani închisoare) şi pentru infracţiunea prev. de art. 314 alin. (2) C. pen. (art. 25 din Legea nr. 365/2002) o pedeapsă de 4 ani închisoare, în condiţiile în care instanţa de apel a stabilit o pedeapsă de 2 ani închisoare, orientată către mediu prin raportare la limitele prevăzute de vechea reglementare de la 6 luni la 5 ani închisoare, în prezent, art. 314 alin. (2) C. pen. prevăzând o pedeapsă cuprinsă între 2 şi 7 ani închisoare.
Pentru infracţiunea prev. de art. 250 alin. (1), (2) C. pen. (art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002) instanţa de recurs ar trebui să stabilească o pedeapsă de 3 ani închisoare, în condiţiile în care, în prezent, pedeapsa prevăzută de lege este de la de la 2 ani la 7 ani închisoare, iar instanţa de apel a aplicat acestuia o pedeapsă de 2 ani închisoare, orientată către minim în condiţiile reţinerii comiterii infracţiunii în formă continuată, limitele de pedeapsă fiind de la 1 an la 12 ani închisoare. Ca atare, şi în condiţiile legii noi, nu va putea fi aplicat un spor, conform art. 36 alin. (1) C. pen.
Pentru infracţiunea prev. de art. 313 alin. (1) rap. la art. 311 alin. (2) C. pen. (art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002) având în vedere că minimul pedepsei pentru această infracţiune a rămas neschimbat (fiind micşorat doar maximul pedepsei), iar instanţa de apel a aplicat pedeapsa minimă prevăzută pentru aceasta, se constată că pedeapsa stabilită inculpatului pentru această infracţiune ar rămâne neschimbată, respectiv de 3 ani închisoare.
Potrivit regimului sancţionator al concursului de infracţiuni prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., la pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, s-ar aplica un spor de 2 ani şi 4 luni, reprezentând o treime din celalalte trei pedeapse de 1 an închisoare, de 3 ani închisoare şi de 3 ani închisoare.
Astfel, prin aplicarea acestor reguli s-ar ajunge la o pedeapsă de 6 ani şi 4 luni închisoare, fiind aşadar mai mare decât cea care a fost aplicată recurenţilor inculpaţi G.I.A. şi Ţ.I.F. pe baza legii vechi.
Prin urmare, pentru aceşti inculpaţi legea mai favorabilă este legea veche care a fost aplicată în ceea ce-i priveşte.
5. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul Ţ.V.M., Înalta Curte constată că acesta a fost condamnat, în baza art. 7 alin. (1)-(3) din Legea nr. 39/2003 la pedeapsa de 3 ani închisoare; în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare; în baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Înalta Curte constată că acestuia i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, fiind contopite pedepsele în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. anterior.
Respectând principiul proporţionalităţii pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. (art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003) instanţa de recurs ar trebui să stabilească o pedeapsă 1 an închisoare, reprezentând minimul special (ca urmare a reducerii limitelor de pedeapsă de la 5 - 20 ani închisoare la limite cuprinse între 1 - 5 ani închisoare).
Pentru infracţiunea prev. de art. 313 alin. (1) rap. la art. 311 alin. (2) C. pen. (art. 24 alin. (2) din Legea nr. 3 65/2002) având în vedere că minimul pedepsei pentru această infracţiune a rămas neschimbat (fiind micşorat doar maximul pedepsei), iar instanţa de apel a aplicat pedeapsa minimă prevăzută pentru aceasta, se constată că pedeapsa stabilită inculpatului pentru această infracţiune ar rămâne neschimbată, respectiv de 3 ani închisoare.
Pentru infracţiunea prev. de art. 250 alin. (1), (2) C. pen. (art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002) instanţa de recurs ar trebui să stabilească o pedeapsă de 4 ani închisoare, în condiţiile în care, în prezent, pedeapsa prevăzută de lege este de la 2 ani la 7 ani închisoare, iar instanţa de apel a aplicat acestuia o pedeapsă de 3 ani închisoare, orientată către minim în condiţiile reţinerii comiterii infracţiunii în formă continuată, limitele de pedeapsă fiind de la 1 an la 12 ani închisoare. Ca atare, şi în condiţiile legii noi, nu va putea fi aplicat un spor, conform art. 36 alin. (1) C. pen.
Potrivit regimului sancţionator al concursului de infracţiuni prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., la pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, s-ar aplica un spor de 1 an şi 4 luni, reprezentând o treime din celalalte două pedeapse de 1 an închisoare şi de 3 ani închisoare.
Or, prin aplicarea acestor reguli s-ar ajunge la o pedeapsă de 5 ani şi 4 luni închisoare, fiind aşadar mai mare decât cea care a fost aplicată recurentului inculpat Ţ.V.M. pe baza legii vechi.
Prin urmare, pentru acest inculpat legea mai favorabilă este legea veche care a fost aplicată în ceea ce-l priveşte.
6. În ceea ce priveşte pe inculpatul A.R.A., Înalta Curte constată că acesta a fost condamnat, în baza art. 7 alin. (1)-(3) din Legea nr. 39/2003 la pedeapsa de 3 ani închisoare şi în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 la pedeapsa de 2 ani închisoare; în baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Înalta Curte constată că acestuia i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., fiind contopite pedepsele în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. anterior.
Astfel, respectând principiul proporţionalităţii pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. (art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003) instanţa de recurs ar trebui să stabilească o pedeapsă 1 an închisoare, reprezentând minimul special (ca urmare a reducerii limitelor de pedeapsă de la 5-20 ani închisoare la limite cuprinse între 1 - 5 ani închisoare), iar pentru infracţiunea prev. de art. 314 alin. (2) C. pen. (art. 25 din Legea nr. 365/2002) o pedeapsă de 4 ani închisoare, în condiţiile în care instanţa de apel a stabilit o pedeapsă de 2 ani închisoare, orientată către mediu prin raportare la limitele prevăzute de vechea reglementare de la 6 luni la 5 ani închisoare, în prezent, art. 314 alin. (2) C. pen. prevăzând o pedeapsă cuprinsă între 2 şi 7 ani închisoare.
Potrivit regimului sancţionator al concursului de infracţiuni prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., la pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, s-ar aplica un spor de 4 luni, reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă de 1 an închisoare.
Astfel, prin aplicarea acestor reguli s-ar ajunge la o pedeapsă de 4 ani şi 4 luni închisoare, fiind aşadar mai mare decât cea care a fost aplicată recurentului inculpat A.R.A. pe baza legii vechi.
Prin urmare, pentru acest inculpat legea mai favorabilă este legea veche care a fost aplicată în ceea ce-l priveşte.
7. În ceea ce priveşte pe inculpatul D.C.E., Înalta Curte constată că acesta a fost condamnat, în baza art. 7 alin. (1)-(3) din Legea nr. 39/2003 la pedeapsa de 2 ani închisoare; în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare; în baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Înalta Curte constată că acestuia i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, fiind contopite pedepsele în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. anterior.
Respectând principiul proporţionalităţii pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. (art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003) instanţa de recurs ar trebui să stabilească o pedeapsă 1 an închisoare, reprezentând minimul special (ca urmare a reducerii limitelor de pedeapsă de la 5 - 20 ani închisoare la limite cuprinse între 1 - 5 ani închisoare) şi pentru infracţiunea prev. de art. 314 alin. (2) C. pen. (art. 25 din Legea nr. 365/2002) o pedeapsă de 3 ani închisoare, în condiţiile în care instanţa de apel a stabilit o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, orientată către minim prin raportare la limitele prevăzute de vechea reglementare de la 6 luni la 5 ani închisoare, în prezent, art. 314 alin. (2) C. pen. prevăzând o pedeapsă cuprinsă între 2 şi 7 ani închisoare.
Pentru infracţiunea prev. de art. 250 alin. (1), (2) C. pen. (art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002) instanţa de recurs ar trebui să stabilească o pedeapsă de 3 ani închisoare, în condiţiile în care, în prezent, pedeapsa prevăzută de lege
este de la 2 ani la 7 ani închisoare, iar instanţa de apel a aplicat acestuia o pedeapsă de 2 ani închisoare, orientată către minim în condiţiile reţinerii comiterii infracţiunii în formă continuată, limitele de pedeapsă fiind de la 1 an la 12 ani închisoare. Ca atare, şi în condiţiile legii noi, nu va putea fi aplicat un spor, conform art. 36 alin. (1) C. pen.
Potrivit regimului sancţionator al concursului de infracţiuni prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., la pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, s-ar aplica un spor de 1 an şi 4 luni, reprezentând o treime din celelalte două pedepse de 1 an închisoare şi de 3 ani închisoare.
Astfel, prin aplicarea acestor reguli s-ar ajunge la o pedeapsă de 4 ani şi 4 luni închisoare, fiind aşadar mai mare decât cea care a fost aplicată recurentului inculpat D.C.E. pe baza legii vechi.
Prin urmare, pentru acest inculpat legea mai favorabilă este legea veche care a fost aplicată în ceea ce-l priveşte.
8. În ceea ce priveşte pe inculpatul M.M.C., Înalta Curte constată că acesta a fost condamnat în baza art. 7 alin. (1)-(3) din Legea nr. 39/2003 la pedeapsa de 3 ani închisoare; în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare; în baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Înalta Curte constată că acestuia i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, fiind contopite pedepsele în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. anterior.
Respectând principiul proporţionalităţii pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. (art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003) instanţa de recurs ar trebui să stabilească o pedeapsă 1 an închisoare, reprezentând minimul special (ca urmare a reducerii limitelor de pedeapsă de la 5 - 20 ani închisoare la limite cuprinse între 1 - 5 ani închisoare).
Pentru infracţiunea prev. de art. 313 alin. (1) rap. la art. 311 alin. (2) C. pen. (art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002) având în vedere că minimul pedepsei pentru această infracţiune a rămas neschimbat (fiind micşorat doar maximul pedepsei), iar instanţa de apel a aplicat pedeapsa minimă prevăzută pentru aceasta, se constată că pedeapsa stabilită inculpatului pentru această infracţiune ar rămâne neschimbată, respectiv de 3 ani închisoare.
Pentru infracţiunea prev. de art. 250 alin. (1), (2) C. pen. (art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002) instanţa de recurs ar trebui să stabilească o pedeapsă de 3 ani închisoare, în condiţiile în care, în prezent, pedeapsa prevăzută de lege este de la 2 ani la 7 ani închisoare, iar instanţa de apel a aplicat acestuia o pedeapsă de 2 ani închisoare, orientată către minim în condiţiile reţinerii comiterii infracţiunii în formă continuată, limitele de pedeapsă fiind de la 1 an la 12 ani închisoare. Ca atare, şi în condiţiile legii noi, nu va putea fi aplicat un spor, conform art. 36 alin. (1) C. pen.
Potrivit regimului sancţionator al concursului de infracţiuni prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., la pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, s-ar aplica un spor de 1 an şi 4 luni, reprezentând o treime din celalalte două pedeapse de 1 an închisoare şi de 3 ani închisoare.
Or, prin aplicarea acestor reguli s-ar ajunge la o pedeapsă de 4 ani şi 4 luni închisoare, fiind aşadar mai mare decât cea care a fost aplicată recurentului inculpat M.M.C. pe baza legii vechi.
Prin urmare, pentru acest inculpat legea mai favorabilă este legea veche care a fost aplicată în ceea ce-l priveşte.
Sintetizând, Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă calculată pentru fiecare recurent inculpat potrivit dispoziţiilor din legea nouă este mai severă decât cea care a fost aplicată pe baza legii vechi.
Toate aceste aspecte relevă aşadar, în considerarea celor expuse anterior, că legea penală veche este legea mai favorabilă inculpaţilor, neimpunându-se admiterea recursului pe acest aspect.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii G.H.C., T.C., R.C.D., G.I.A., Ţ.I.F., Ţ.V.M., A.R.A., D.C.E. şi M.M.C. împotriva deciziei penale nr. 307 din data de 16 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenţii inculpaţi R.C.D., G.I.A. şi D.C.E. la plata sumei de câte 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
De asemenea, vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi G.H.C., T.C., Ţ.I.F., Ţ.V.M., A.R.A. şi M.M.C. la plata sumei de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.H.C., T.C., R.C.D., G.l.A., Ţ.l.F., Ţ.V.M., A.R.A., D.C.E. şi M.M.C. împotriva deciziei penale nr. 307 din data de 16 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova. secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii inculpaţi R.C.D., G.l.A. şi D.C.E. la plata sumei de câte 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenţii inculpaţi G.H.C., T.C., Ţ.l.F., Ţ.V.M., A.R.A. şi M.M.C. la plata sumei de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2770/2014. Penal. Mandat european de arestare.... | ICCJ. Decizia nr. 2719/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
