ICCJ. Decizia nr. 2740/2014. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Furtul (art.208 C.p.), furtul calificat (art. 209 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2740/2014
Dosar nr. 6047/118/2009
Şedinţa publică din 2 octombrie 2014
Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 110 din 11 martie 2011 pronunţată în Dosarul penal nr. 6047/118/2009, Tribunalul Constanţa, secţia penală, a hotărât următoarele:
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul S.V. din infracţiunea reţinută prin actul de inculpare în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. a) alin. (21) lit. a), b), c) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
Au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice formulate pentru inculpatul L.M.A. în ceea ce priveşte complicitatea la infracţiunea de la tâlhărie reţinută prin actul de inculpare în infracţiunea de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 26 rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), c) şi i) C. pen. sau în infracţiunea de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen.
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul L.T. din complicitate la infracţiunea de la tâlhărie reţinută în actul de inculpare în infracţiunea de tăinuire prevăzută de art. 211 C. pen.
Au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul S.M.G. din complicitate la infracţiunea de tâlhărie reţinută prin actul de inculpare în infracţiunea prevăzută de art. 26 rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), c), i) şi alin. (4) C. pen. sau infracţiunea de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen.
Au fost condamnaţi inculpaţii:
1. E.G.C. - zis P. (cetăţean român, necăsătorit, pregătire 10 clase, fără antecedente penale, fără ocupaţie) la:
- 15 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. a), alin. (2) lit. a), b), c) şi alin. (3) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. au fost interzice inculpatului E.G.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă inculpatului E.G.C. durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 21 ianuarie 2009 şi până la data de 13 octombrie 2010.
În baza art. 350 alin. (1) a fost menţinută măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpatul până la soluţionarea definitivă a cauzei, în cazul în care nu se apreciază altfel.
2. S.V. (studii 6 clase, căsătorit, un copil minor, recidivist) la:
- 16 ani închisoare, 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. a), alin. (21) lit. a), b), c) şi alin. (3) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
S-a constatat că infracţiunea reţinută prin prezenta este concurentă cu infracţiunile reţinute prin Sentinţa penală nr. 295 din 19 martie 2008 a Judecătoriei Constanţa rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 664/P din 12 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 295 din 19 martie 2008 a Judecătoriei Constanţa în pedepsele componente de:
- 10 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;
- 8 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;
- 8 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
- 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 239 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.;
- 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 239 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
În baza art. 36, art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi a art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele, descontopite mai sus, cu pedeapsa de 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. aplicată prin prezenta, în final, inculpatul S.V., urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe care a sporit-o cu 2 ani, în final execută pedeapsa de 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului S.V. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă inculpatului S.V. durata reţinerii şi arestării, preventive începând cu data de 21 ianuarie 2009 şi până la data de 13 octombrie 2010 şi durata reţinerii de 24 de ore de la 3 decembrie 2005.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive faţă de inculpatul S.V.
3. L.M.A. (cetăţean român, studii 12 clase, căsătorit, administrator, fără antecedente penale) la:
- 15 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 rap. la art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. a), alin. (21) lit. a), b), c) şi alin. (3) C. pen.
- 4 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), c), g), i) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi a art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului L.M.A. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă inculpatului L.M.A. durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 21 ianuarie 2009 şi până la data de 13 octombrie 2010.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpatul L.M.A. până la soluţionarea definitivă a cauzei, în cazul în care nu se apreciază altfel.
4. S.M.G. (cetăţean român, studii 12 clase, căsătorit, un copil minor, fără antecedente penale) la:
- 9 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 rap. la art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. a), alin. (21) lit. a), b), c) şi alin. (3), art. 74 alin. (2) şi a art. 76 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen. în sensul neaplicării pedepsei complementare.
În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului S.M.G. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă inculpatului S.M.G. durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 21 ianuarie 2009 şi până la data de 13 octombrie 2010.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatul S.M.G. până la soluţionarea definitivă a cauzei, în cazul în care nu se va aprecia altfel.
5. L.T. (cetăţean român, un copil major, fără antecedente penale) la:
- 8 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 rap. la art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. a), alin. (21) lit. a), b), c) şi alin. (3), art. 74 alin. (2), art. 76 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen. în sensul neaplicării pedepsei complementare.
- 1 an şi 5 luni închisoare, pentru complicitate la tentativa infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 26 rap. la art. 20 în ref. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), c), g), i) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta, în final execută pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului L.T. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
6. V.I. (cetăţean român, studii 10 clase, cu antecedente penale) la:
- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prev de art. art. 221 C. pen., pedeapsa urmând fi executată în regim de detenţie conform art. 57 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului V.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
S-a constatat ca inculpatul V.I. este arestat în altă cauză.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., inculpaţii E.G.C., S.V., L.M.A., S.M.G. şi L.T., au fost obligaţi în solidar, la plata sumelor de 140.000 euro şi 730.000 lei la care s-a adăugat dobânda legală calculată de la 10 noiembrie 20.08, şi până la momentul efectuării plăţii, reprezentând despăgubiri civile către părţile civile C.M. şi S.A.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. art. 998 şi urm. C. civ. inculpaţii E.G.C., S.V., L.M.A., S.M.G. şi L.T., au fost obligaţi în solidar, către partea civilă S.A. la plata sumei de 20.000 lei daune morale şi 2000 lei daune materiale.
În baza art. 14,art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ. inculpaţii E.G.C., S.V., L.M.A., S.M.G. şi L.T., au fost obligaţi în solidar, către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean Constanţa la plata sumei de 3.507,31 lei cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate S.A.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ. inculpaţii E.G.C., S.V., L.M.A., S.M.G. şi L.T., au fost obligaţi în solidar, către partea civilă R.B. SA la plata sumei de 10.200 lei despăgubiri civile.
A fost respinsă acţiunea civilă formulata de părţile civile C.M. şi S.A. în contradictoriu cu inculpatul V.I.
A fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanţa nr. 1523/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa din data de 26 mai 2009 asupra sumei de 800 euro, aparţinând inculpatului S.M.G. şi prin ordonanţa nr. 1523/p/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa din data de 6 februarie 2009 cu modificarea adusă prin procesul-verbal de îndreptare a erorii materiale din data de 9 februarie 2009, asupra bunurilor imobile detaliate în cuprinsul acesteia şi care aparţin inculpaţilor S.V., S.M.G. şi L.T.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a unei săbii cu mâner de culoare neagra ridicata de la inculpatul L.T. şi a unui obiect din metal galben, forma conica şi a unui cablu dublufilar depuse la IPJ Constanţa, în vederea distrugerii.
În baza art. 189 C. proc. pen. dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanţa a sumei de 400 lei pentru doamna avocat S.I. şi a sumei de 400 lei pentru doamna avocat S.G.L., a sumei de 100 lei pentru doamna avocat P.E. din faza de urmărire penală, onorarii apărători din oficiu.
În baza art. 191 C. proc. pen. inculpaţii E.G.C. şi V.I. au fost obligaţi la plata sumei de câte 12.000 lei fiecare şi pe inculpaţii S.V., L.M.A., L.T., S.M.G. la plata sumei de câte 11.600 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate, tribunalul a reţinut următoarele;
Părţile vătămate C.M. şi S.(C.)A. locuiesc în imobilul situat în oraşul Hârşova, judeţ Constanţa, desfăşurând împreună, în calitate de asociaţi, activităţi comerciale în cadrul SC U.A. SRL şi SC G.J. SRL.
În urma cu 2 ani, faţă de data faptei reclamate în cauză, părţile vătămate au apelat la o echipă de muncitori, din care făcea parte şi inculpatul E.G.C. zis "P.", pentru diverse lucrări de construcţie atât în interiorul cât şi în exteriorul locuinţei lor, între care şi amplasarea unui seif metalic într-un perete de rigips al camerei de zi, accesul la respectivul seif făcându-se printr-un dulap cu şine.
În cursul anului 2008, părţile vătămate au efectuat numeroase tranzacţii cu utilaje şi alte bunuri mobile şi imobile, obţinând importante sume de bani, pe care le-au depozitat în seiful din locuinţă, intenţionând să achiziţioneze un apartament în municipiul Constanţa şi o maşină de lux.
Având cunoştinţă de aspectele menţionate anterior, inculpaţii E.G.C., S.V., L.T., L.M.A. şi S.M.G. au conceput un plan pentru sustragerea sumelor aflate în seiful din locuinţa părţilor vătămate C.M. şi S.(C.)A.,
Conform planului prestabilit de inculpaţi, la data de 10 noiembrie 2008, când partea vătămată S.(C.)A. a venit singură la domiciliu, aproximativ în jurul orelor 16:00, în momentul când deschidea uşa apartamentului, a fost împinsă înăuntru de la spate, şi imobilizată de doi bărbaţi, având pe faţă cagule de culoare neagră şi purtând mănuşi textile tot de culoare neagră, cei doi fiind ulterior identificaţi în persoana inculpaţilor S.V. şi E.G.C.
În interiorul apartamentului, partea vătămata a fost lovită în mod repetat cu pumnii şi picioarele peste tot corpul, inclusiv peste faţă, a fost legată cu mâinile la spate şi ameninţată cu moartea, punându-i-se la gât o sabie, pentru a le da celor doi agresori cheile de la seif.
În cele din urmă partea vătămată a indicat celor doi atacatori locul unde se aflau cheile de la seif şi modalitatea deschiderii acestuia, după care la scurt timp cei doi au părăsit apartamentul, lăsând-o pe partea vătămată S.(C.)A. legată la mâini şi la picioare, precum şi la gură.
Cei doi atacatori au fost aşteptaţi la ieşirea din bloc de o a treia persoană, ce se afla la volanul unui autoturism de culoare neagră cu nr. de înmatriculare de Bulgaria, marca V.G., identificat ulterior în persoana inculpatului S.M.G., părăsind în grabă zona toţi trei.
Alertat de zgomotele din apartamentul părţii vătămate C., martorul B.C. l-a sunat pe telefon pe numitul R.V., care, la rândul său, l-a anunţat pe partea vătămată C.M. că în apartamentul său se întâmplă lucruri suspecte.
La scurt timp după plecarea inculpaţilor S.V., E.G.C. şi S.M.G. de la locul faptei a sosit partea vătămată C.M. însoţită de tatăl lui şi doi dintre angajaţii săi, care au intrat în apartament, unde au găsit-o pe partea vătămată S.(C.)A. legată la mâini, gură şi picioare, cu faţa şi ochii umflaţi şi tumefiaţi, conştientă, şi pentru că acuza dureri mari, a fost transportată la Spitalul Judeţean Constanţa, unde a fost internată la terapie intensivă.
Totodată, au fost sesizaţi lucrătorii de poliţie, care au constatat printre altele, faptul că în camera de zi a apartamentului, s-a găsit un panou de rigips, parţial rupt cu profile metalice rupte şi îndoite despre care partea vătămată C.M. a declarat că era locul în care se afla seiful ce conţinea sumele de 140.000 euro şi 730.000 lei ce nu au mai fost găsite.
Despre inculpaţii L.T. şi L.M.A. s-a stabilit că, potrivit înţelegerii prealabile, s-au aflat în preajma apartamentului părţilor vătămate C., pentru a supraveghea zona şi a prelua de la inculpaţii E.G.C. şi S.V. sumele de bani sustrase de la aceştia, în vederea distribuirii lor către toţi participanţii la sustragere.
Ulterior sustragerii, inculpatul V.I. a preluat şi predat diferite sume de bani către inculpaţii ce puseseră la punct săvârşirea faptei descrise anterior, cunoscând deci provenienţa ilicită a acestora, iar pentru serviciile sale a beneficiat de anumite sume de bani ce nu au putut fi stabilite în concret, pe toată perioada ţinând legătura cu inculpaţii L.M.A. şi S.V.
Probatoriul pe baza căruia s-a reţinut situaţia de fapt descrisă anterior a constat, în esenţă din plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate C.M. şi S.(C.)A., declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, procesul-verbal de constatare la faţa locului din 10 noiembrie 2008, procesele-verbale întocmite de lucrătorii de poliţie ai oraşului Hârşova, procesul-verbal de consemnare a relatărilor minorului B.A., imaginile înregistrate la 10 noiembrie 2008 de camera video a Complexului Comercial C. Constanţa, raportul de expertiză privind identificarea mărcii autoturismului prezent în imaginile de pe camera video, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi după data de 10 noiembrie 2008, procesele-verbale de percheziţie domiciliară şi acelea privind consemnarea traficului convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi înainte şi după consumarea faptei în dauna părţilor vătămate C.M. şi S.(C.)A.
Inculpaţii E.G.C., S.V., L.T., L.M.A., S.M.G. şi V.I. nu au recunoscut faptele, formulând apărări care au fost înlăturate temeinic, pe baza probelor administrate în cauză de prima instanţă.
În sarcina inculpaţilor L.M.A. şi L.T., s-a mai reţinut că, în noapte de 15/16 ianuarie 2009, în jurul orei 3:15, primul, împreună cu o altă persoană rămasă neidentificată a pătruns prin efracţie în incinta punctului de lucru al magazinului universal al SC A.C. SRL Băneasa, mascaţi cu cagule, purtând mănuşi, unde acţionând, cu un flex electric şi răngi asupra sistemelor de închidere, au încercat să sustragă sumele de bani existente în A.T.M.-ul 400. Activitatea infracţională nu s-a finalizat datorită declanşării alarmei şi intervenirii unui echipaj de poliţie aflat în apropiere.
În legătură cu modul concret de comitere a faptei şi contribuţiei fiecăruia dintre inculpaţii L.M.A. şi L.T., s-a reţinut că în noaptea de 15/16 ianuarie 2009 primul s-a deplasat la locul faptei cu un autoturism marca V.P. cu nr. de înmatriculare X de culoare închisă, cu geamuri fumurii, împreună cu alte două persoane, dintre care una era şoferul.
La locul faptei, începând cu ora 3:32 inculpatul L.M.A., împreună cu una din persoanele ce îl însoţeau, a acţionat asupra A.T.M.-ului aparţinând R.B. şi, în tot acest timp a comunicat telefonic cu inculpatul T.L. care rămăsese în zonă pentru a asigura paza.
După întreruperea activităţii infracţionale, inculpaţii L.M.A. şi L.T., însoţiţi de cei doi complici neidentificaţi, au părăsit locul faptei.
Probatoriul pe baza căruia s-a stabilit situaţia de fapt reţinută anterior se constituie din convorbirile telefonice redate în procesul-verbal din 11 martie 2009 purtate între inculpaţii L.M.A. şi L.T., dar şi între L.T. şi numitul B.C.D., zis "F.", procesul-verbal al lucrătorilor de poliţie din 09 aprilie 2009 de descriere a imaginilor camerei de supraveghere aparţinând SC A.C. SRL Băneasa, între orele 3:00 - 4:00, procesul-verbal din 16 ianuarie 2009 de analiză a imaginilor înregistrate pe camera de supraveghere montată la obiectivul SC A.C. SRL Băneasa, în intervalul 03:23 - 03:55 din noaptea de 15/16 ianuarie 2009, declaraţiile martorilor M.V., P.M., I.N.D., M.D., N.I., C.D. şi C.V.
Relevanţă deosebită în probarea faptei din 15/16 ianuarie 2009, a reţinut tribunalul, a prezentat-o convorbirile telefonice din 27 noiembrie 2008 dintre L.M.A. şi C.V., precum şi aceea din 16 ianuarie 2009 dintre L.M.A. şi L.T. localizaţi la adresa intravilan comuna Adamclisi, judeţ Constanţa.
Astfel, în drept fapta inculpatului S.V. care la data de 10 noiembrie 2008 a pătruns împreună cu inculpatul E.G.C. în locuinţa părţilor vătămate C.M. şi S.(C.)A., profitând de faptul că aceasta din urma se întorcea la domiciliu, de a o lovi, imobiliza şi ameninţa cu o sabie, provocându-i leziuni pentru care i-au fost necesare 30 - 35 de zile de îngrijiri medicale, punându-i viaţa în primejdie, au obţinut de la aceasta cheile seifului amplasat în locuinţă, de unde au sustras suma de 140.000 euro şi 7,3 miliarde lei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (21) lit. a), b), c) şi alin. (3) C. pen.
Întrucât, inculpatul S.V. a mai fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 288 din 15 iunie 1999 a Tribunalului Constanţa, rămasă definitivă la data de 19 ianuarie 2001 la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat, fiind arestat la data de 4 noiembrie 1998, prin Sentinţa penală nr. 43 din 13 ianuarie 1999 a Judecătoriei Constanţa, a mai fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, iar prin Sentinţa penală nr. 1212 din 4 iunie 1999 a Judecătoriei Constanţa a fost copedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare în cauză vor fi reţinute şi dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen.
Fapta inculpatului E.G.C., care la data de 10 noiembrie 2008 a pătruns împreună cu inculpatul S.V., în locuinţa părţilor vătămate C.M. şi S.A., profitând de faptul ca aceasta din urmă se întorcea la domiciliu, de a o lovi, imobiliza şi ameninţa cu o sabie, provocându-i leziuni pentru care i-au fost necesare 30 - 35 de zile de îngrijiri medicale, punându-i viaţa în primejdie, au obţinut de la aceasta cheile seifului amplasat în locuinţă, de unde au sustras suma de 140.000 euro şi 7,3 miliarde lei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. a), alin. (21) lit. a), b), c) şi alin. (3) C. pen.
Fapta inculpatului L.M.A. de a ajuta pe inculpaţii S.V. şi E.G.C., în sensul strângerii de informaţii, de urmărire a părţii vătămate C.M., de supraveghere a imobilului părţii vătămate, de coordonare a celorlalţi inculpaţi în timpul săvârşirii faptei şi de ajutare a acestora de a părăsi locul faptei cu banii sustraşi, de implicare efectivă în împărţirea banilor, toate acestea de natură să faciliteze comiterea faptei din data de 10 noiembrie 2008, când alţi inculpaţi au pătruns în locuinţa părţilor vătămate C.M. şi S.A., profitând de faptul că aceasta din urmă se întorcea la domiciliu, pe care au lovit-o, imobilizat-o şi ameninţat-o cu o sabie, provocându-i leziuni pentru care i-au fost necesare 30 - 35 de zile de îngrijiri medicale, punându-i viaţa în primejdie, au obţinut de la aceasta cheile seifului amplasat în locuinţă, de unde a fost sustrasă suma de 140.000 euro şi 7,3 miliarde lei întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea la tâlhărie prevăzută de art. 26 rap. la art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. a), alin. (21) lit. a), b), c) şi alin. (3) C. pen.
Fapta inculpatului L.M.A. care în noaptea de 15/16 ianuarie 2009 în intervalul orar 3:15 - 3:55, împreună cu alţi participanţi a pătruns prin efracţie, mascaţi cu cagule şi purtând mănuşi în mâini, în incinta punctului de lucru al magazinului universal SC A.C. SRL Băneasa, de unde au încercat să sustragă sumele de bani existente într-un ATM aparţinând R.B. cu ajutorul unui flex şi al unei răngi, activitate întreruptă ca urmare a unei alerte primite din exterior de la inculpatul L.T. ce asigura paza întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. art. 20 rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), c), g), i) C. pen.
Întrucât inculpatul L.M.A. nu a fost condamnat definitiv pentru vreuna din aceste fapte, în cauza au fost reţinute şi dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen.
Fapta inculpatului L.T., la înţelegere cu ceilalţi inculpaţi, de a ajuta pe inculpaţii L.M.A., S.V. şi E.G.C., în sensul strângerii de informaţii, de încredinţarea că va sprijini activitatea infracţională a acestora, lucru de altfel realizat ulterior, de încredinţare a sabiei folosită de cei doi autori la comiterea faptei, de ajutare a celorlalţi inculpaţi de a părăsi locul faptei cu banii sustraşi, de implicare efectivă în împărţirea banilor, toate acestea de natură să faciliteze comiterea faptei din data de 10 noiembrie 2008, când alţi inculpaţi au pătruns în locuinţa părţilor vătămate C.M. şi S.A., profitând de faptul că aceasta din urmă se întorcea la domiciliu, pe care au lovit-o, imobilizat-o şi ameninţat-o cu o sabie, provocându-i leziuni pentru care i-au fost necesare 30 - 35 de zile de îngrijiri medicale, punându-i viaţa în primejdie, au obţinut de la aceasta, cheile seifului amplasat în locuinţa de unde a fost sustrasă suma de 140.000 euro şi 7,3 miliarde lei întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 26 rap. la art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. a), alin. (21) lit. a), b), c) şi alin. (3) C. pen.
Fapta inculpatului L.T. care în noaptea de 15/16 ianuarie 2009 în intervalul orar 3:15 - 3:55, de a asigura paza în apropierea locului unde urma să se comită fapta, de atenţionare a autorilor cu privire la prezenţa unor persoane în zonă sau a poliţiei, în timp ce alţi participanţi au pătruns prin efracţie, mascaţi cu cagule şi purtând mănuşi în mâini, în incinta punctului de lucru al magazinului universal SC A.C. SRL Băneasa, de unde au încercat să sustragă sumele de bani existente într-un ATM aparţinând R.B. cu ajutorul unui flex şi al unei răngi, activitate întreruptă, întruneşte elementele constitutive ale complicitate la tentativa infracţiunii de de furt calificat prevăzută de art. 26 rap. la art. 20 în referire la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), c), g), i) C. pen.
Întrucât inculpatul L.T. nu a fost condamnat definitiv pentru vreuna din aceste fapte, în cauză vor fi reţinute şi dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen.
Fapta inculpatului S.M.G., la înţelegere cu inculpatul L.M.A., dar şi cu ceilalţi inculpaţi, de a asigura paza în apropierea imobilului părţilor vătămate şi de a transporta cu autoturismul pe autorii faptei având asupra lor sumele de bani sustrase şi de a obţine foloase, toate; acestea de natură să faciliteze comiterea faptei din data de 10 noiembrie 2008, când alţi inculpaţi au pătruns în locuinţa părţilor vătămate C.M. şi S.(C.)A., profitând de faptul că aceasta din urmă se întorcea la domiciliu, pe care au lovit-o, imobilizat-o şi ameninţat-o cu o sabie, provocându-i leziuni pentru care i-au fost necesare 30 - 35 de zile de îngrijiri medicale, punându-i viaţa în primejdie, au obţinut de la aceasta cheile seifului amplasat în locuinţă, de unde a fost sustrasă suma de 140.000 euro şi 7,3 miliarde lei, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de la tâlhărie prevăzută de art. 26 rap. la art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. a), alin. (21) lit. a), b), c) şi alin. (3) C. pen.
Fapta inculpatului V.I. care ulterior comiterii faptei de sustragere prin violenţă de către inculpaţii S.V. şi E.G.C., a sumei de 140.000 euro şi 7,3 miliarde lei din locuinţa părţilor civile C.M. şi S.A., a facilitat celorlalţi inculpaţi la domiciliul lui şi în apropierea acestora întâlnirea şi împărţirea banilor, obţinând foloase pentru contribuţia sa întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen.
Împotriva Sentinţei penale nr. 110 din 11 martie 2011 a Tribunalului Constanţa, au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, inculpaţii S.V., V.I., L.M.A., L.T., S.M.G. şi petentul D.G.I., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, atât în privinţa laturii penale a cauzei cât şi a laturii civile.
Apelantul Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a criticat hotărârea de fond în privinţa greşitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaţilor, apreciate ca blânde în privinţa cuantumului, raportat la modalitatea de săvârşire a faptelor şi urmările deosebit de grave produse în patrimoniul părţilor civile. Referitor la inculpaţii intimaţi S.M.G. şi L.T., s-a criticat şi reţinerea nejustificată a circumstanţelor atenuante, solicitându-se înlăturarea acestora.
În concluzie apelantul parchet a solicitat, admiterea apelului, desfiinţarea în parte a hotărârii de fond şi, în rejudecare, să se reindividualizeze cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor intimaţi, în sensul majorării acestora către media limitelor de pedeapsă legale.
Apelantul S.V., a criticat hotărârea primei instanţe atât pentru greşita sa condamnare cât şi pentru obligarea lui la plata despăgubirilor civile. În esenţă, a susţinut că nu s-a probat cu certitudine participarea sa la săvârşirea faptelor, în condiţiile în care nu există probe directe care să îl plaseze în câmpul infracţional, iar cele care au stat la baza condamnării lui la fond, constând, în declaraţiile unui martor ce descrie o situaţie imposibilă, descrierea vagă a părţii vătămate referitor la Constituţia atletică şi îmbrăcămintea unuia dintre agresori, dar şi conţinutul convorbirilor telefonice în care se face referire la un produs alimentar ce provenea de la animalele socrilor săi, creează serioase dubii asupra vinovăţiei sale în săvârşirea faptelor.
Pe latură civilă, apelantul inculpat S.V. a susţinut, că părţile civile nu au probat existenţa sumelor de bani ce s-ar fi aflat în seif, în condiţiile în care au afirmat că le-au obţinut prin comercializarea unor utilaje fără ca aceste operaţiuni să fie înregistrate în evidenţele contabile ale societăţii, care s-a dovedit că nu figura cu activitate de mai mult timp.
În concluzie, apelantul inculpat S.V. solicitat admiterea apelului său, desfiinţarea hotărârii atacate în ceea ce îl priveşte şi, urmare aplicării principiului "in dubio pro reo", să se dispună achitarea sa, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. c). C. proc. pen., şi respingerea ca nefondată a acţiunii civile formulate de C.M. şi S.(C.)A.
Apelantul inculpat V.I. a criticat hotărârea de fond cu privire la greşita sa condamnare, în condiţiile în care, în cauză, nu s-a probat cu certitudine cine sunt autorii faptelor de tâlhărie, aşa încât nu se cunoaşte faţă de cine a săvârşit el actele de tăinuire. Pe latură civilă s-a susţinut că nu au fost probate pretenţiile civile de către părţile civile C.M. şi C.A. În concluzie, a solicitat achitarea sa, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Apelantul inculpat L.M.A., a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea de tentativă la furt calificat, motivat de faptul că nu s-a probat cu certitudine că este autorul acestei fapte.
Referitor la infracţiunea de complicitate la tâlhărie, raportat la descrierea faptei din actul de inculpare şi hotărârea instanţei de fond, în sensul că a strâns şi furnizat informaţii în prealabil datei de 10 noiembrie 2008, când s-a comis fapta şi ulterior a primit sume de bani provenite din activitatea infracţională, pe care le-a ascuns împreună cu S.V. şi apoi le-a împărţit cu ceilalţi participanţi, inculpatul L.M.A. a solicitat schimbarea încadrării juridice din complicitate la tâlhărie în complicitate la furt calificat sau favorizarea infractorului.
Având în vedere că telefonul mobil şi cartela acestuia, despre care se pretindea că au fost folosite în activitate de sprijin a celorlalţi inculpaţi, nu au putut fi prezentate de organele de anchetă, apelantul inculpat L.M.A. a solicitat achitarea sa, conform prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., în oricare din variantele de încadrare juridică menţionate anterior, întrucât nu este probată participaţia sa.
Referitor la acţiunea civilă, apelantul inculpat L.M.A., a solicitat exonerarea sa de la plata despăgubirilor civile, urmare achitării lui sau, în eventualitatea condamnării, să fie obligat la despăgubiri în cuantumul probat.
Apelantul inculpat L.T., a criticat hotărârea primei instanţe întrucât a reţinut, în ceea ce-l priveşte, o altă situaţie de fapt decât aceea din rechizitoriu, relatând împrejurări ulterioare comiterii faptei şi a solicitat pentru acest motiv schimbarea încadrării juridice din complicitate la tâlhărie în favorizarea infractorului.
Având în vedere că infracţiunea de favorizare a infractorului se raportează la o acţiune a fiului său, inculpatul L.M.A., apelantul inculpat L.T., a solicitat încetarea procesului penal pentru respectiva infracţiune în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b) rap.la art. 10 lit. i1) C. proc. pen.
Cum singura probă care atestă implicarea inculpatului L.T. în activitatea infracţională este declaraţia martorului G.I., apelantul inculpat a solicitat achitarea sa pentru infracţiunea de complicitate la tâlhărie, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
În privinţa infracţiunii de tentativă la furt calificat, apelantul inculpat a solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu s-a probat fără echivoc săvârşirea respectivei fapte în subsidiar, a solicitat condamnarea la pedeapsa de 1 an şi 5 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării acesteia.
Pe latură civilă, întrucât nu a participat la săvârşirea faptei de tâlhărie, apelantul inculpat L.T., a solicitat înlăturarea din hotărârea apelată a dispoziţiei privind obligarea lui la plata despăgubirilor civile.
Apelantul S.M.G., a criticat hotărârea de fond pentru greşita sa condamnare pentru infracţiunea de complicitate la tâlhărie cu consecinţe deosebit de grave, în condiţiile în care nu există nici o probă directă care să-l incrimineze.
În concret, apelantul inculpat S.M.G., a susţinut că la locul faptei nu au fost identificate urme de A.D.N sau amprente care să-i aparţină, şi nici un martor nu l-a văzut la locul faptei sau în preajma părţilor vătămate.
Totodată, numărul de telefon nu face o localizare exactă a sa, în condiţiile în care releul acoperă o arie de 6000 km2 cu 11 localităţi, el putând fi oriunde în respectiva arie geografică, autoturismul sau nu a fost identificat în apropierea părţilor vătămate, iar convorbirile telefonice dintre el şi inculpatul T.L., se referă la solicitarea drepturilor sale salariale, fiind astfel confirmate toate apărările formulate şi desfiinţate prezumţiile şi presupunerile ce susţin acuzarea lui.
În concluzie, apelantul inculpat S.M.G., a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, să se dispună achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu el este autorul faptei pentru care a fost condamnat în primă instanţă.
Referitor la acţiunea civilă, formulată de părţile civile C.M. şi S.(C.)A., apelantul inculpat S.M.G., a susţinut că a fost eronată admisă, în ceea ce-l priveşte, în condiţiile în care prejudiciul pretins nu a fost probat, neavând deci caracter cert, iar fapta sa ilicită nu există. Drept urmare, apelantul inculpat S.M.G. a solicitat respingerea acţiunii civile faţă de el ca nefondată.
Apelantul petent D.G.I., a declarat apel împotriva Sentinţei penale nr. 110 din 11 martie 2011 a Tribunalului Constanţa şi încheierilor de şedinţă din 17 februarie 2010 şi 16 noiembrie 2010 pronunţate în Dosarul nr. 6047/118/2009, solicitând, în esenţă, radierea sechestrului asigurător instituit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, asupra apartamentului situat în municipiul Constanţa, judeţ Constanţa, iar în subsidiar, poprirea sumei de 145.05075 lei achitată de el către P.B.
Apelantul petent D.G.I., a susţinut că instituţia bancară având calitatea de creditor ipotecar de rang 1 avea dreptul să-şi recupereze creanţa cu prioritate faţă de orice alt creditor de rang inferior, iar sechestrul instituit conform C. proc. pen., împiedică exercitarea atributelor dreptului de proprietate asupra apartamentului, dobândit în baza actului de adjudecare nr. 2380/2009.
Prin Decizia penală nr. 165/P din 19 decembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu.minori şi de familie, au fost admise apelurile inculpaţilor S.V., L.M.A., S.M.G. şi L.T. împotriva Sentinţei penale nr. 110 din 11 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 6047/118/2009.
În baza art. 373 C. proc. pen. au fost extinse efectele apelurilor şi cu privire la intimatul inculpat E.G.C..
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală şi, în rejudecare:
Au fost reduce cuantumul despăgubirilor civile acordate părţilor civile C.M. şi S.(C.)A., de la sumele de 140.000 euro şi 730.000 lei, la sumele de 140.000 euro şi 300.000 lei.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. şi următoarele, inculpaţii E.G.C., S.V., L.M.A., S.M.G. şi L.T., au fost obligaţi în solidar, la plata sumelor de 140.000 euro şi 300.000 lei, la care se adaugă dobânda legală calculată de la 10 noiembrie 2008 şi până la data plăţii efective, reprezentând daune materiale către părţile civile C.M. şi S.(C.)A.
A fost înlăturată obligarea inculpaţilor E.G.C., S.V. şi S.M.G., în solidar, de la plata despăgubirilor civile în sumă de 10.200 lei către partea civilă R.B. SA.
A fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituită prin Ordonanţa nr. 1523/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, din data de 26 mai 2009 asupra sumei de 800 euro, aparţinând inculpatului S.M.G. şi prin Ordonanţa nr. 1523/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa din data de 06 februarie 2009, cu modificarea adusă prin procesul-verbal de îndreptare a erorii materiale din data de 09 februarie 2009, asupra bunurilor imobile, detaliate în cuprinsul acesteia şi care aparţin inculpaţilor S.V., S.M.G. şi L.T.
În baza art. 383 alin. (1), rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului S.V.
În baza art. 383 alin. (2), rap. la art. 88 C. pen., a fost dedusă din durata pedepsei aplicate apelantului inculpat S.V. perioada arestării preventive de la 11 martie 2011 la zi.
S-a luat act că apelantul inculpat V.I. este arestat în altă cauză.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor Sentinţei penale nr. 110 din 11 martie 2011 a Tribunalului Constanţa, în măsura în care nu contravin dispoziţiilor prezentei decizii penale.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, de petentul D.G.I. şi inculpatul V.I. împotriva Sentinţei penale nr. 110 din 11 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 6047/118/2009.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelantul inculpat V.I. şi apelantul petent D.G.I. au fost obligaţi la plata sumei de câte 1500 lei fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
În baza art. 189. C. proc. pen., onorariile parţiale în sumă de câte 100 lei, pentru apărătorii desemnaţi din oficiu s-a dispus a fi plătite din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Constanţa.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în apelul parchetului, au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar a reţinut că din analiza coroborată a probelor administrate în cauză, prima instanţă a stabilit în mod temeinic situaţia de fapt, căreia i-a dat o încadrare juridică legală faţă de toţi inculpaţii.
Chiar dacă instanţa de apel urmează a reduce cuantumul despăgubirilor materiale acordate părţilor civile C.M. şi S.(C.)A. la sumele de 140.000 euro şi 300.000 lei, nu se impune schimbarea încadrării juridice în sensul reţinerii agravantei consecinţelor deosebit de grave.
În privinţa reindividualizării pedepselor aplicate inculpaţilor E.G.C., S.V., L.T., L.M.A., S.M.G. şi V.I. de primă instanţă, curtea a constatat că s-a făcut o evaluare corectă a criteriilor prev. de art. 72 C. pen., raportat la faptele săvârşite de fiecare inculpat, atât cuantumul cât şi modalitatea de executare a pedepselor fiind proporţională cu gravitatea faptelor şi datele personale ale făptuitorilor.
Din situaţia de fapt reţinută în cauză rezultă, fără echivoc, faptul că inculpatul V.I., cunoscând provenienţa ilicită a sumelor ce urmau a fi împărţite între ceilalţi inculpaţi, le-a înlesnit acestora întâlnirea şi a primit şi distribuit diverse sume către aceştia, obţinând astfel şi el foloase proprii din sumele de bani obţinute ilicit.
S-a arătat că vinovăţia inculpatului V.I. se probează prin convorbirile şi comunicările interceptate pentru postul telefonic al inculpatului L.M.A., cu trimiterea expresă la convorbirile din 02 decembrie 2008, 14:24:42; 15:36:17; ora 19:26:58 şi din 07 decembrie 2008, orele 17:08:03; 17:12:30;. 17:14:10; 17:35:33; 19:07:42; 19:07:31 şi 19:17:51.
Din conţinutul procesului-verbal din 03 ianuarie 2009 rezultă că persoana numită din convorbirile telefonice amintite "I.M.", este inculpatul V.I. şi că nr. de telefon Y este utilizat de inculpatul V.I. cunoscut şi sub apelativul de "L." de pe terminalul ridicat de la locuinţa inculpatului la percheziţia domiciliară din 21 ianuarie 2009.
Constatând îndeplinite cerinţele art. 345 alin. (2) C. proc. pen. în privinţa inculpatului V.I. şi că nu există niciun dubiu cu privire la săvârşirea infracţiunii de tăinuire de către acesta, curtea a respins ca neîntemeiată solicitarea de achitare, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Critica apelantului inculpat S.V., în sensul că nu există probe directe care să-l plaseze la locul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie a fost apreciată ca neîntemeiată, raportat la descrierea făcută de S.(C.)A. unuia dintre agresori, prin specificarea faptului că era îmbrăcat cu un trening de culoare închisă ce avea dungi portocalii, iar un astfel de trening a fost identificat la locuinţa lui.
Împrejurarea că la locul faptei nu au fost identificat urme biologice care să ateste prezenţa inculpatului S.V. în apartamentul părţilor vătămate C., este explicabil prin faptul că aceştia şi-au protejat mâinile cu mănuşi, iar până la percheziţiile domiciliare au avut timp suficient să şteargă eventualele urme de pe haine şi încălţăminte.
Descrierea părţii vătămate, în sensul că unul din agresori a vorbit tot timpul la telefon cât s-a aflat în apartament este susţinută de împrejurarea că la data de 10 noiembrie 2008, în intervalul 16:05 - 16:20, utilizatorul postului telefonic Y1, identificat în persoana inculpatului S.V., a apelat de 4 ori un post telefonic cu utilizator neidentificat.
Faptul că ulterior comiterii faptei din 10 noiembrie 2008 nu s-au mai găsit telefoanele mobile întrebuinţate la comunicări între inculpaţi este explicabil prin activitatea de ştergere a posibilelor urma care să-i incrimineze.
Implicarea inculpatului S.V. în activitatea infracţională din data de 10 noiembrie 2008, a rezultat, cu evidenţă, din traficul convorbirilor telefonice efectuate la 11 noiembrie 2008 de la postul telefonic Y2 când acesta discută cu inculpatul L.M.A., iar apoi, acesta din urmă, în declaraţia olografă din 21 ianuarie 2009 afirmă că nu cunoaşte pe inculpaţii S.V. şi V.I.
La percheziţia domiciliară a inculpatului S.V. a fost identificat şi ridicat terminalul mobil folosit la 11 noiembrie 2008 care a fost distrus de inculpat la data de 03 martie 2009 pentru a nu putea fi verificate datele stocate în memoria acestuia, aspect consemnat în procesul-verbal din 03 martie 2009 al lucrătorilor de poliţie, pe care inculpatul a refuzat să-l semneze, fiind semnat de apărătorul său.
Încercarea de constituire a unui alibi de către inculpatul S.V., în sensul că a fost acasă la data de 10 noiembrie 2008, când a primit o citaţie, nu a fost reuşită pentru că martorii nu au putut afirma cu certitudine că în ziua respectivă au fost permanent în compania inculpatului iar primirea citaţiei se putea face la orice oră anterioară a celeia comiterii faptei.
Raportat la cele reţinute, curtea a constatat că s-a probat, dincolo de orice dubiu, implicarea inculpatului S.V. în săvârşirea infracţiunii de tâlhărie cu consecinţe deosebit de grave, din 10 noiembrie 2008, iar descrierile părţii vătămate S.(C.)A. şi convorbirile telefonice purtate în timpul şi după comiterea faptei, fac dovada indubitabilă că a fost unul dintre cei doi agresori care au pătruns în locuinţa părţilor vătămate.
Constatând netemeinicia criticilor din apelul inculpatului S.V. în privinţa existenţei unui puternic dubiu legat de participarea sa la comiterea infracţiunii de tâlhărie a fost respinsă solicitarea acestuia de achitare, în temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru fapta din 10 noiembrie 2008.
În privinţa sumelor de 140.000 euro şi 300.000 lei sustrase de la părţile civile C.M. şi S.(C.)A., fiind împărţite între inculpaţi fără a se cunoaşte exact sumele de care au beneficiat fiecare, s-a apreciat că se impune răspunderea lor solidară la plata despăgubirilor materiale constând în sumele menţionate anterior.
În condiţiile în care infracţiunea de tâlhărie din 10 noiembrie 2008 a fost săvârşită după un plan prestabilit între toţi inculpaţii, mai puţin V.I., iar comiterea ei presupunea pătrunderea în locuinţa părţilor vătămate şi deschiderea seifului, unde se prezuma că există sume importante de bani, este evident că toţi participanţii au avut reprezentarea că se vor exercita violenţe asupra părţilor vătămate.
Mai mult, în ce îl priveşte pe inculpatul L.M.A., s-a demonstrat că a avut convorbiri telefonice cu inculpatul S.V. în timpul comiterii faptei, sabia cu care a fost ameninţată partea vătămată S.(C.)A., a fost găsită la societatea tatălui lui, inculpatul L.T. şi s-a aflat în preajma locului comiterii tâlhăriei, ori aceste împrejurări atestă că s-au cunoscut circumstanţele de săvârşire a infracţiunii, care presupuneau sustragerea prin întrebuinţare de violenţe şi ameninţări.
Împotriva Deciziei penale nr. 165/P din 19 decembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în termen legal au declarat recurs inculpaţii de S.V., V.I., L.M.A., S.M.G., L.T. şi E.G.C. şi părţile civile C.M., S.(C.)A.
Recurentele părţi civile C.M. şi S.(C.)A., invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., au solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a deciziei atacate şi, în rejudecare, menţinerea soluţiei primei instanţe pe latura civilă, apreciind că, în mod eronat, instanţa de apel a redus cuantumul despăgubirilor civile de la 730.000 lei la 300.000 lei.
Inculpaţii S.V. şi S.M.G., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12, 14 şi 172 C. proc. pen., au solicitat:
- în principal, achitarea, întrucât nu s-a dovedit participaţia celor doi inculpaţi la săvârşirea infracţiunilor;
- în subsidiar, aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv, noul C. pen., potrivit căruia limitele de pedeapsă sunt mai mici.
Inculpatul V.I., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12 şi 172 C. proc. pen., a solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Inculpatul L.M.A. a susţinut că recursul său vizează aplicarea legii penale mai favorabile astfel că, în baza art. 386 C. proc. pen., art. 334 C. proc. pen. anterior, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute la art. 211 alin. (1), (2) lit. a), alin. (11) lit. a), b) şi c) şi alin. (3), art. 258 alin. (1), art. 209 alin. (1)2 lit. a), c), g) şi i) C. pen. anterior, în infracţiunile prev. de art. 233, art. 234 lit. a), c), d) şi e), art. 234 alin. (3), art. 228 şi art. 229 C. pen. şi stabilirea unei pedepse rezultante orientate sub jumătatea maximului de 10 ani.
Inculpatul L.T. a solicitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior, achitarea invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.; în subsidiar, stabilirea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată în oricare din modalităţile prevăzute de lege.
Inculpatul E.G.C. a solicitat, în principal, în baza art. 3859 pct. 12 rap. la art. 11 pct. 2 lit. a), cu referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea; în subsidiar, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.
Asupra tuturor recursurilor de faţă, preliminar, Înalta Curte observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la 19 decembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, lege prin care s-a operat o limitare semnificativă a devoluţiei recursului - reglementat ca a doua cale de atac ordinară - în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate iar altele au fost substanţial modificate, Codul de procedură penală din 1969 fiind legea procesul penală aplicabilă recursurilor de faţă, toate acestea, în considerarea, de către legiuitor, a finalităţii restrângerii controlului judiciar realizat prin mijlocirea acestei căi de atac doar la chestiuni de drept (de legalitate).
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) din acelaşi cod.
Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva deciziilor date în apel, nu pot fi analizate decât motivele care se circumscriu unuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ reglementate în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen.
Cererile inculpaţilor S.V., V.I., S.M.G., L.T. şi E.G.C., de achitare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. .pentru toate faptele reţinute în sarcina lor, sub incidenţa cazurilor de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. pct 12 sau. pct. 172 C. proc. pen., nu sunt fondate.
Ipoteza în care s-ar fi comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, constituia, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., în prezent abrogat; acest caz de casare [art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.] era unul dintre cele care permiteau, în mod excepţional, examinarea situaţiei de fapt de către instanţa de recurs.
Această verificare, nu mai este permisă de legea în vigoare, cât timp art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., în redactarea dată prin sus-menţionata lege, reglementează doar motive de casare ce vizează chestiuni de drept ale hotărârilor recurate. Astfel, criticile recurenţilor inculpaţi privind greşita condamnare şi cererile de achitare exced cazurilor de casare prevăzute de actualul art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei.
Totodată, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Critica inculpatului L.T. vizând reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia şi al schimbării modalităţii de executare, nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiaşi articol, câtă vreme este evident că, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, reglementându-se, aşadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate, sub singurul aspect al individualizării pedepsei, nu mai poate fi examinată în recurs.
Urmare a intrării în vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (penal şi de procedură penală), instanţa este datoare să verifice dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care "în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă".
În procesul de determinare a legii penale mai favorabile, Înalta Curte urmează a stabili care dintre legile penale succesive conduce la aplicarea unei sancţiuni mai uşoare, în raport de toate cauzele şi circumstanţele agravante sau atenuante ce sunt incidente potrivit fiecăreia dintre legile penale succesive în concret, având în vedere Decizia nr. 265 din 06 mai 2014, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 5.714/118/2012 şi a constatat că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile. Aşadar, Înalta Curte urmează a compara pedepsele concrete care ar putea fi aplicate inculpaţilor ca urmare a individualizării şi a aplica legea penală care - în cazul concret - permite aplicarea unei pedepse mai mici.
Analizând dosarul cauzei se constată că numai în privinţa inculpaţilor L.M.A., S.M.G., L.T. şi E.G.C., legea penală nouă este favorabilă, motiv pentru care recursurile declarate de aceşti inculpaţi vor fi admise pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Analizându-se actele şi lucrările dosarului se constată că infracţiunea de tâlhărie pentru care au fost condamnaţi toţi cei patru inculpaţi are corespondent în noul C. pen., în art. 234 alin. (1), potrivit cu care infracţiunea de tâlhărie calificată se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, comparativ cu infracţiunea de tâlhărie [art. 211 alin. (3) C. pen./1969] care se pedepsea cu închisoare de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi, motiv pentru care legea nouă apare ca fiind favorabilă inculpaţilor.
Totodată, se observă că şi în privinţa infracţiunii de furt calificat [art. 208 - 209 alin. (3) C. pen./1969, care se pedepsea cu închisoare de la 3 la 15 ani închisoare], noul C. pen. este favorabil inculpaţilor, întrucât art. 229 alin. (1) C. pen./2014, în care îşi găseşte corespondent infracţiunea săvârşită de inculpaţi, limitele de pedeapsă sunt reduse de la 2 ani la 7 ani închisoare.
În raport cu dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora "în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă", Înalta Curte va proceda în consecinţă la aplicarea acestora potrivit legii penale noi.
Aşa fiind, pentru considerentele expuse, vor fi admise recursurile declarate de inculpaţii L.M.A., S.M.G., L.T. şi E.G.C. împotriva Deciziei penale nr. 1.65/P din 19 decembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Vor fi casate, în parte, decizia penală recurată şi Sentinţa penală nr. 110 din 11 martie 2011 a Tribunalului Constanţa şi, în rejudecare:
Referitor la inculpatului E.G.C.:
Se va face aplicarea, art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. a), alin. (21) lit. a), b), c) şi alin. (3) C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 234 alin. (1) lit. a), c) şi f) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.
Va fi dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea şi arestarea preventivă de la 21 ianuarie 2009 la 30 octombrie 2010 şi de la 3 mai 2013 la 2 octombrie 2014.
Referitor la inculpatul L.M.A.:
Va fi descontopită pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. aplicată inculpatului în pedepsele componente.
Se va face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. a), alin. (21) lit. a), b), c) şi alin. (3) C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 234 alin. (1) lit. a), c) şi f) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Se va face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în bază art. 386 alin. (1) C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului L.M.A. din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), c), g) şi i) C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpat va fi condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. vor fi contopite pedepsele şi se va dispune ca inculpatul L.M.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. la care se va adaugă un spor de 8 luni, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 7 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.
Referitor la inculpatul S.M.G.:
Se va face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. a), alin. (21) lit. a), b), c) şi alin. (3) C. pen. anterior, în infracţiunea prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 234 alin. (1) lit. a), c) şi f) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.
Referitor la inculpatul L.T.:
Va fi descontopită pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente. Se va face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului L.T. din infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. a), alin. (21) lit. a), b), c) şi alin. (3) C. pen. anterior, în infracţiunea prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 234 alin. (1) lit. a), c) şi f) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora, inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Se va face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului L.T. din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), c), g) şi i) C. pen. anterior în infracţiunea prev. de. art. 32 C. pen. rap la art. art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. vor fi contopite pedepsele şi se va dispune ca inculpatul L.T. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., la care se va adaugă un spor de 5 luni, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 5 ani şi 5 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.
Recursurile declarate de părţile civile C.M. şi S.(C.)A., şi de inculpaţii S.V. şi V.I., sunt nefondate şi urmează a fi respinse ca atare pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cu privire la recursurile părţilor civile C.M. şi S.(C.)A.:
Obiecţiunile formulate în recurs de părţile civile, obiecţiuni prin care solicită menţinerea sentinţei, cu privire la cuantumul despăgubirilor civile nu pot fi examinate în recurs întrucât presupune (re) evaluarea stării de fapt, contrar spiritului Legii nr. 2/2013, prin care controlul judiciar exercitat în recurs este limitat la chestiuni de drept, încât incidenţa, atât a cazului de casare prevăzut de pct. 172, cât şi a oricărui alt caz de casare de sub art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. este exclusă.
Cu privire la recursul inculpatului S.V.:
După cum se poate observa, inculpatul S.V. a săvârşit fapta de tâlhărie din prezenta cauză, prevăzută de art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. a), alin. (21) lit. a), b), c) şi alin. (3) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen./1969 în stare de recidivă. Dacă s-ar face corespondentul infracţiunii săvârşite în noul C. pen. şi s-ar aplica noile prevederi legale [art. 234 alin. (1) lit. a), c) şi f) C. pen.] care, într-adevăr prevăd limite mai mici de pedeapsa, va trebui să se facă aplicare şi a art. 43 C. pen./2014 (care reglementează pedeapsa în cazul recidivei, care este sancţionată mult mai aspru) şi astfel s-ar ajunge ca inculpatului să îi fie stabilită o pedeapsă rezultantă mult mai mare decât cea de 16 ani închisoare, încălcându-se astfel principiul neagravării situaţiei inculpatului în propria cale de atac.
În privinţa inculpatului V.I.:
Inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de tăinuire prev. de art. art. 221 C. pen./1969, pedeapsă, ce s-a dispus a fi executată în regim de detenţie conform art. 57 C. pen.
Infracţiunea de tăinuire săvârşită de inculpat are corespondent în noul C. pen. în art. 270 şi se sancţionează cu închisoarea de la 1 la 5 ani, faţă de art. 221 C. pen./1969, potrivit cu care sus - arătata infracţiune era pedepsită cu închisoarea de 3 luni la 7 ani. Înalta Curte observând că pedeapsa stabilită de instanţa de fond a fost judicios individualizată, atât în cuantum - 3 ani închisoare, situat între limitele (minimă/maximă) prevăzute de noul C. pen., cât şi ca modalitate de executare, nu va proceda la aplicarea art. 5 C. pen./2014, cu consecinţa schimbării încadrării juridice în art. 270 C. pen., încât această schimbare de încadrare juridică nu ar fi urmată de un beneficiu imediat şi efectiv, constând în stabilirea unei pedepse mai blânde.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat S.V. va fi obligat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat V.I. va fi obligat la plata sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Recurentele părţi civile C.M. şi S.(C.)A., vor fi obligate în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de câte 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen. onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii L.M.A., L.T. şi E.G.C., în sumă de câte 400 lei şi onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul S.M.G., în sumă de 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpaţii L.M.A., S.M.G., L.T. şi E.G.C. împotriva Deciziei penale nr. 165/P din 19 decembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează, în parte, decizia penală recurată şi Sentinţa penală nr. 110 din 11 martie 2011 a Tribunalului Constanţa şi, rejudecând:
1. Face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului E.G.C. din infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (21) lit. a), b), c) şi alin. (3) C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 234 alin. (1) lit. a), c) şi f) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea şi arestarea preventivă de la 21 ianuarie 2009 la 30 octombrie 2010 şi de la 3 mai 2013 la 2 octombrie 2014.
2. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. aplicată inculpatului L.M.A. în pedepsele componente.
Face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului L.M.A. din infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. a), alin. (21) lit. a), b), c) şi alin. (3) C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 234 alin. (1) lit. a), c) şi f) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului L.M.A. din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), c), g) şi i) C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora condamna pe inculpat la pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele şi dispune ca inculpatul L.M.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. la care se adaugă un spor de 8 luni, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 7 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.
3. Face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului S.M.G. din infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. a), alin. (21) lit. a), b), c) şi alin. (3) C. pen. anterior, în infracţiunea prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 234 alin. (1) lit. a), c) şi f) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.
4. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului L.T. în pedepsele componente.
Face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului L.T. din infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. a), alin. (21) lit. a), b), c) şi alin. (3) C. pen. anterior, în infracţiunea prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 234 alin. (1) lit. a), c) şi f) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului L.T. din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), c), g) şi i) C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 32 C. pen. rap la art. art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele şi dispune ca inculpatul L.T. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., la care se adaugă un spor de 5 luni, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 5 ani şi 5 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii S.V. şi V.I., precum şi de părţile civile C.M. şi S.(C.)A. împotriva aceleaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.V. reţinerea şi arestarea preventivă de la 21 ianuarie 2009 la 31 octombrie 2010, 22 ianuarie 2009 la 2 octombrie 2014 şi reţinerea din 3 decembrie 2005.
Obligă recurentul inculpat S.V. la plata la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat V.I. la plata la plata sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii L.M.A., L.T. şi E.G.C., în sumă de câte 400 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul parţial al apărătorului din oficiu pentru inculpatul S.M.G., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 2 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2768/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 266/2014. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
