ICCJ. Decizia nr. 2768/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2768/2014
Dosar nr. 12389/83/2012
Şedinţa publică din 8 octombrie 2014
Deliberând asupra cauzei.de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 166 din 1 iulie 2013 a Tribunalului Satu Mare, secţia penală, au fost condamnaţi inculpaţii:
1. B.E., domiciliat în Satu Mare, Jud. Satu Mare) la;
- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de livrare cu orice titlu şi trimitere de/droguri de risc fără drept, infracţiune prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. raportat la art: 74, 76 C. pen.;
- 1 an şi 9 Tuni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vânzare de droguri de risc fără drept, infracţiune prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 74, 76 C. pen.;
- 4;. ani închisoare şi interzicerea pe o durată de 4 ani a drepturilor prevăzuta de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. potrivit art. 65 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la introducerea în ţară de droguri de risc fără ;drept,infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 74, 76 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a).
În baza art. 33 lit. a), 34. lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.; potrivit art. 65 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
2. N.L.J., domiciliat în Satu Mare, jud. Satu Mare) la:
- 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare şi vânzare de drbguri.de risc fără drept, infracţiune prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, .cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. raportat Ia dispoziţiile art. 74, 76 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 118 alin. (3) C. pen. raportat la dispoziţiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul B. a sumei de 4.000 lei, iar de la inculpatul N. a sumei de 16.000 lei.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, după cum urmează: inculpatul B. 300 lei iar inculpatul N. 700 lei fiecare.
În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus virarea din contul Ministerului Justiţiei în contul Baroul de Avocaţi Satu Mare a sumei de 300 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 66/D/P/2011din 26 iunie 2012, emis de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Satu Mare, s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor cu privire la : inculpatul B.E., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de livrare cu orice titlu şi trimitere de droguri de risc fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, vânzare de droguri de risc fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, complicitate la introducerea în ţară de droguri de risc fără drept, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. ; învinuitul V.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vânzare de droguri de risc fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; a numiţilor N.L.J., L.S.V., S.R.G., T.D.B., M.C.l., B.C.A., C.C. şi A.N., A.F., persoană neidentificată încă, sub aspectul, săvârşirii infracţiunii de vânzare de cumpărare şi vânzare de droguri de risc fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Prin rezoluţia din 4 iulie 2012, a fost începută urmărirea penală faţă de N.L.J., sub aspectul săvârşirii fracţiunii de cumpărare şi vânzare de droguri de risc fără drept, prevăzutăde art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, reţinându-se în sarcina acestuia că, în cursul lunii noiembrie a anului 2011, a cumpărat, contra sumei de 35 lei pentru un gram, cantitatea de 400 grame droguri de risc, respectiv canabis de la inculpatul B.E., droguri pe care apoi Ie-a vândut, contra sumei de 50 lei pentru un gram unor persoane neidentificate, pe raza municipiului Satu Mare.
În fapt, din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat că, în cursul lunii noiembrie a anului 2011, învinuitul N.L.J. a fost abordat în municipiul Satu Mare de inculpatul B.E., stabilit în Portugalia şi aflat în vizită în România, acesta oferindu-i spre vânzare canabis, drog de risc, contra sumei de 35 lei pentru un gram. Cu privire la provenienţa drogurilor s-a stabilit că acestea erau trimise ilegal din Portugalia în România de către inculpatul B.E., disimulate în bagaje destinatei mamei sale, B.N., prin intermediul unor firme ce operau servicii de.transport persoane între Portugalia şi România, operatorii acestor firme fiind în necunoştinţă de cauză eu privire la conţinutul bagajelor. Conform înţelegerii,: învinuitul N.L.J. urma să preia drogurile de ia domiciliul numitei B.N., mamă inculpatului B.E., să le valorifice şi, din suma obţinută, să plătească inculpatului B.E., prin intermediul mamei sale, suma de 35 lei pentru fiecare gram de canabis.
Din materialul probator administrat în cauză, respectiv interceptările de convorbiri telefonice purtate între inculpatul B.E. şi mama sa, numita B.N.;declârăţiile numitei B.N. date în calitate de învinuită în cauză clin cărev s-a efectuat actuala disjungere şi în care a fost trimisă în judecată, precum şi declaraţiile învinuitului N.L.J. a rezultat că, la. scurt timp după întâlnirea, dintre inculpatul B.E. cu învinuitul N.L., acesta din urmă s-a deplasat la locuinţa numitei B.N. de unde a ridicat cantitatea de 400 grame canabis, în două pachete a câte 200 grame fiecare.
Conform declaraţiilor sale, din această cantitate, învinuitului N.L.J. a valorificat 200 grame, prin vânzarea către persoane necunoscute,, contrasumei de 50 lei pentru un gram .obţinând suma de 10.000 lei,, surnă clini care ă plătit o parte din drogurile achiziţionate către inculpatul B.E., prin intermediul mamei acestuia, numita B.N.
Cu privire la restul de 200 grame droguri învinuitul N.L.J. a declarat că Ie-a folosit pentru consumul propriu. Despre suma concretă achitată către inculpatul B.E., prin intermediul mamei acestuia, numita B.N., învinuitul N.L. a declarat că nu şi-o mai aminteşte cu exactitate dar că este mai mare de 2.500 lei, atât cât a declarat numita.B.N. că a primit de la învinuit şi apoi a trimis în Portugalia către fiul ei. Din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv declaraţiile învinuitului N. referitoare la suma la care s-a înţeles cu inculpatul B.E. să cumpere drogurile, respectiv 35 lei pentru un gram şi la cantitatea de droguri primită, adică 400 grame în 2 pachete a câte 200 grame fiecare şi convorbirile telefonice purtate de inculpatul B.E. cu mama sa referitoare la datoria pe care învinuitul o avea de achitat, indicată ca fiind de 10.000 lei, a rezultat că, din suma de 14.000 lei convenită, sumă rezultată din vânzarea către învinuit a cantităţii de 400 grame canabis contra sumei de 35 lei pentru un gram, acesta a achitat suma de 4.000 lei şi a rămas dator către inculpatul B.E. cu suma de 10.000 lei.
În ceea ce priveşte afirmaţia învinuitului N.L.J. conform căreia, din cantitatea de 400 grame de cannabis a valorificat doar 200 grame iar restul Ie-a utilizat în scopul consumului propriu, s-a constat că aceasta nu poate fi susţinută cu alte mijloace de probă şi că este contrazisă de declaraţiile inculpaţilor G.G.J. şi N.R., trimişi în judecată în cauza din care s-a efectuat actuala disjungere, declaraţii în care se arată că au cunoştinţă că învinuitul a valorificat drogurile primite de la inculpatul B.E. şi că a încercat să le vândă şi lor, contra sumei de 50 lei pentru un gram,
Avându-se în vedere aceste aspecte, s-a constat că probatoriul administrat în cauză, s-a tras concluzia că toate cele 400 grame de droguri au fost valorificate de către învinuitul N.L.J., contra sumei de 50 lei pentru un gram, suma obţinută de către acesta fiind de 20.000 lei, din care a plătit către inculpatul B.E. suma de 4.000 lei.
În drept, faptele învinuitului N.L.J. de a cumpăra de la inculpatul B.E., în cursul lunii noiembrie a anului 2011, cantitatea de 200 grame cannabis, droguri de risc, contra sumei de 35 lei pentru un gram şi de a vinde apoi aceste droguri contra sumei de 50 lei pentru un gram, respectiv contra sumei totale de 20.000 lei către persoane neidentificate, urmată de plata sumei de 4.000 lei către inculpatul B.E., prin intermediul numitei B.N., ca şi contravaloare a unei părţi din drogurile cumpărate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare şi vânzare de droguri de risc fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Învinuitului i-a fost aplicată sancţiunea amenzii cu caracter administrativ, în cuantum de 800 lei, prin ordonanţa din data de 21 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare,.în Dosar nr. 3175/P/2011, pentru săvârşirea faptelor prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen.
Pe parcursul investigaţiei penale învinuitul -a avut o .atitudine de recunoaştere şi regret cu privire la acuzaţiile.formulate.
Fapta inculpatului B.E. de a trimite fără drept, din Portugalia în România, în cursul lunii noiembrie a anului 2011, cantitatea de 400 grame canabis, drog de risc, precum şi de a livra fără drept, în aceeaşi perioadă de timp, aceste droguri transportatorilor A.N., care le-au transportat din Portugalia în România fiind în eroare de fapt cu privire la conţinutul coletelor, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de livrare cu orice titlu şi trimitere de droguri de risc fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000."
Fapta inculpatului B.E. de a preda fără drept, în cursul lunii noiembrie a anului 2012, cantitatea de .400 grame canabis, drog de risc, transportatorilor persoane fizice an aflate în eroare de fapt cu privire la conţinutul coletelor, spre a fi introduse de către aceştia în mod ilegal în România întrunesc.elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la introducerea în ţară de droguri de risc fără drept, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, .
Fapta inculpatului B.E. de a vinde, fără drept, în cursul lunii noiembrie/ a anului 2011 - în timp ce se afla pş teritoriul României, cantitatea de 400 grame canabis, drog de risc învinuitului N.L.J., contra sumei de 14.000 lei din care a primit suma de 4.000 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vânzare de droguri de risc fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
S-a reţinut că.inculpatul B.E. nu are antecedente penale însă s-a sustras de la urmărirea penală, pe numele său fiind emis mandat de arestare.în lipsa, mandat european de arestare şi; mandat de dare în urmărire- internaţională în cauza din care s-a efectuat, prezenta disjungere.
Au fost efectuate verificări la A.N.P. şi în baza-de date cu evidenţa persoanelor constatându-se că inculpatul B.E. nu este încarcerat şi nu figurează cu menţiuni speciale în registrele de stare civilă.
Cu privire la activităţile de preluare a pachetelor cu droguri.trimise din Portugalia de către inculpatul B.E., de distribuire a acestora către beneficiarii din România şi de încasare şi trimitere în Portugalia a sumelor debania rezultat în urma valorificării acestor droguri, inclusiv în ceea ce priveşte droguriie cumpărate de învinuitul N.L.J., numita B.N. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul din data de 26 iunie 2012.
Punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acestui inculpat a făcut posibilă şi prezenţa lui în faţa instanţei de judecată, şi după soluţionarea în sensul respingerii a cererii de conexare a prezentei cauze la Dosarul nr. 4115/83/2012, s-a procedat la audierea inculpatului, care a recunoscut faptele comise, arătând că totul s-a datorat necunoaşterii legilor române, solicitând şi acest inculpat judecata în procedura simplificată reglementată de art. 3201 C. proc. pen.
Reţinând vinovăţia inculpaţilor în comiterea faptelor de care sunt acuzaţi, reţinând gravitatea acestora, instanţa de fond a dispus condamnarea lor la pedepse cu închisoarea, stabilind ca modalitate de executare a acesteia privarea de libertate.
Această modalitate de executare a fost stabilită în considerarea gravităţii infracţiunilor, a pericolului concret pe care flagelul drogurilor îl reprezintă, a numărului mare de persoane care sunt în ultima perioadă victime ale acestor substanţe, instanţa de fond apreciind că astfel poate fi temperat într-o oarecare măsură acest fenomen.
La stabilirea cuantumului pedepselor aplicate instanţa de fond a avut în vedere limitele impuse de prevederile art. 3201 C. proc. pen., recunoscute în favoarea inculpaţilor, precum şi ale atitudinii manifestate anterior comiterii faptelor care au determinat reţinerea de circumstanţe atenuante, astfel cum sunt ele reglementate de art. 74, 76 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Satu Mare care a solicitat modificarea acesteia în sensul înlăturării circumstanţelor atenuante reţinute inculpatului şi inculpatul B.E., care a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul reţinerii în concret a circumstanţelor atenuante şi aplicarea unei pedepse în regim neprivativ de libertate.
Prin Decizia penală nr. 104/A din 3 octombrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de. D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Satu Mare şi de inculpatul B.E.
A fost desfiinţată împotriva sentinţa penală nr. 166 din 1 iulie 2013 în sensul că a fost reţinută circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) Codul penal în favoarea inculpaţilor B.E. şi N.L.J. pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina acestora.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus la rămânerea definitivă a hotărârii prelevarea probelor biologice de la inculpaţii B.E. şi N.L.J. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Cheltuielile judiciare avansate în apel au rămas în sarcina statului, iar suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu s-a dispus a fi avansată din.fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar a reţinut că pentru o individualizare corectă a pedepselor în vederea realizării scopului urmărit de către legiuitor privind factorii de constrângere şi de reeducare a inculpatului se impune reţinerea circumstanţelor atenuante prev.de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. privind conduita bună a infractorului înaintea comiterii faptelor care nu are antecedente penale şi nu aplicarea automată a limitelor pedepselor care pentru o faptă începe de la 10 ani, deşi în cauză activitatea infracţională ainculpatului se circumscrie la o „tranzacţie,, cu toate operaţiunile aferente acesteia mai mică de 1 kg canabis pentru care urma să se încaseze 14.000 lei.
Constâtând că, cuantumul pedepselor aplicate inculpatului a fost corect individualizat raportat la art. 72 C. pen. instanţa a făcut aplicare art. 74 lit. a) C. pen. cu privire la circumstanţe atenuante pentru păstrarea limitelor de pedeapsă aplicate în primă instanţă.
Totodată, s-a apreciat că nu se impune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere având în vedere natura infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, modalitatea de comitere a acestora, precum şi cantitatea de canabis tranzacţionată.
Împotriva acestei din urmă decizii inculpatul B.E. a declaraturi termen legal, recursul de faţa, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la 31 octombrie 2013.
În inotiyele scrise de recurs inculpatul a solicitat, prin invocarea cazurilor de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) pct 172 şi pct. 14 C. proc. pen., precum şi a art. 5 din noul C. pen., o reindividualizare a pedepselor, în sensul reducerii cuantumului acestora şi a stabilirii unei pedepse rezultante a cărei executare să poată fi suspendată sub supraveghere, potrivit art. 61 C. pen.
La termenul de judecată din 24 septembrie 2014, dată la care cauza a fost luata în.dezbateri, apărătorul inculpatului a solicitat să se aplice legea penală mai favorabilă, în sensul stabilirii unei pedepse orientate spre minimul special.
Examinând recursul declarat de inculpatul B.E., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Preliminar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la 3 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, iar recursul declarat de inculpat a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 31 octombrie 2013, situaţie în care acesta este supus casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. (1969), care este legea procesual - penală aplicabilă recursului de faţă.
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte, în alin. 2, că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod.
Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât a lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le-ar cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.
Critica inculpatului, vizând reindividualizarea pedepselor, în sensul reducerii lor şi suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante, nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiaşi articol, câtă vreme este evident că, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege şi reglementându-se, aşadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate - sub aspectul individualizării pedepsei - nu mai.poate fi examinata în recurs.
Cu toate acestea, urmare intrării în vigoare la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (penal şi de procedură penală), instanţa verifică dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care „ în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă".
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că faptele săvârşite de inculpat erau reglementate şi sancţionate astfel:
Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 „cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepseau cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 sancţiona cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea, unor drepturi introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept.
Prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri a fost modificată, astfel că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) este de la 2 la 7 ani, (în loc de 3 la 5 ani) iar pentru; infracţiunea prev. de art. 3 alin. (1) este de Ia 3 la 10 ani (în loc de 10-20 ani).
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul B.E. împotriva Deciziei penale nr. 104/A din 3 octombrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va. casa, în parte, decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 166 din 1 iulie 2013 a Tribunalului Satu Mare şi, rejudecând:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. şi va repune în individualitatea lor pedepsele componente.
Vaface aplicarea art. 5 C. pen. şi, în consecinţa:
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen. de la 1 an şi 6 luni închisoare la 1 an şi 4 luni închisoare.
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen.: de la 1 an şi 9 luni închisoare la 1 an şi 5 luni închisoare.
Se vă reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 C. pen. (art. 26 C. pen. anterior) rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen., de la 4 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a. ll-a şi lit. b) C. pen. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. se vor contopi pedepsele şi se va dispune ca inculpatul B.E. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., la care se adaugă un spor de 11 luni, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 3 ani şi 5 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul B.E. împotriva Deciziei penale nr. 104/A din 3 octombrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 166 din 1 iulie 2013 a Tribunalului Satu Mare şi, rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. şi repune în individualitatea lor pedepsele componente.
Face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în consecinţă:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen. de la 1 an şi 6 luni închisoare la 1 an şi 4 luni închisoare.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen. de la 1 an şi 9 luni închisoare la 1 an şi 5 luni închisoare.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 C. pen. (art. 26 C. pen. anterior) rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen. de la 4 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b C. pen. contopeşte pedepsele şi dispune ca inculpatul B.E. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. la care se adaugă un spor de 11 luni, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 3 ani şi 5 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 8 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2846/2014. Penal. Contestaţia la executare... | ICCJ. Decizia nr. 2740/2014. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
