ICCJ. Decizia nr. 2846/2014. Penal. Contestaţia la executare (art.598 NCPP). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2846/2014
Dosar nr. 3543/1/2014
Şedinţa publică din 20 octombrie 2014
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 9 octombrie 2014 sub nr. 3543/1/2014, condamnatul M.C.S.a formulat contestaţie la executare în temeiul dispoziţiilor art. 598 lit. c) C. proc. pen., împotriva sentinţei penale nr. 218 din 31 mai 2013 a Tribunalului Dâmboviţa, definitivă prin Decizia penală nr. 455 din 6 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
În cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), contestaţia se face la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Or, instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind competentă să soluţioneze contestaţia la executare formulată de condamnat.
Se reţine că prin sentinţa penală nr. 218 din 31 mai 2013 a Tribunalului Dâmboviţa inculpatul M.C.S.a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) Cod procedură penală, art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 150 din 2 septembrie 2013, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat apelul inculpatului M.C.S.declarat împotriva sentinţei penale nr. 218 din 31 mai 2013 a Tribunalului Dâmboviţa.
Prin Decizia penală nr. 455 din 6 februarie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de inculpatul M.C.S.împotriva Deciziei penale nr. 150 din 2 septembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
A casat decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 218 din 31 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia penală, numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.C.S.şi numai sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi al cuantumului pedepselor şi, rejudecând în aceste limite:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 255/2013, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (1) C. proc. pen., a redus pedeapsa aplicată inculpatului M.C.S.de la 3 ani închisoare, la 2 ani şi 2 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (1) C. proc. pen., a redus pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat de la 2 ani închisoare, la 1 an închisoare.
În baza art. 35 alin. (1), art. 38, art. 39 alin. (2) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus şi a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 2 ani şi 2 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 8 luni închisoare, inculpatul executând în final 2 ani şi 10 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 10 aprilie 2013 la 6 februarie 2014.
Conform dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face şi în cazul în care se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Împiedicările la executare trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu se poate continua executarea acesteia.
Constituie o împiedicare la executare faptul că în dispozitivul Deciziei penale nr. 455 din 6 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit ca inculpatul M.C.S.să execute o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare în. loc de 2 ani şi 6 luni închisoare conform dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen. Potrivit dispoziţiilor enunţate, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
În acest sens, s-au stabilit pedepse de 2 ani şi 2 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 255/2013 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (1) C. proc. pen. şi 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (1) C. proc. pen. Pedeapsa rezultantă ce urmează să o execute inculpatul M.C.S., ca urmare a contopirii pedepselor în conformitate cu dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., inclusiv prin adăugarea sporului de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită este de 2 ani şi 6 luni închisoare în loc de 2 ani şi 10 luni închisoare (o treime din cealaltă pedeapsă stabilită de 1 an închisoare reprezintă 4 luni iar nu 6 luni, iar adăugarea a 4 luni la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare reprezintă 2 ani şi 6 luni închisoare, iar nu 2 ani şi 10 luni închisoare).
Prin această modalitate nu se aduce atingere autorităţii de lucru judecat de care se bucură hotărârea judecătorească pronunţată în cauză, întrucât nu s-a invocat şi nu s-au pus în discuţie nevinovăţia, greşita condamnare a petentului condamnat în lipsa unor probe temeinice, greşita încadrare juridică a faptelor sau alte aspecte ce ţin de judecata în fond a cauzei şi care se bucură de autoritate de lucru judecat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 597 raportat la art. 599 C. proc. pen. se va admite contestaţia la executare formulată de condamnatul M.C.S.împotriva Deciziei penale nr. 455 din 6 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 3253/120/2013, cu privire la cuantumul pedepsei rezultante aplicate, pe care îl va reduce de la 2 ani şi 10 luni închisoare, la 2 ani şi 6 luni închisoare.
Va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii din 6 februarie 2014 emis de Tribunalul Dâmbovita şi va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii potrivit prezentei sentinţe.
Va deduce perioada executată de la 10 aprilie 2013 la 20 octombrie 2014.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia la executare formulată de condamnatul M.C.S.împotriva Deciziei penale nr. 455 din 6 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 3253/120/2013, cu privire la cuantumul pedepsei rezultante aplicate, pe care îl reduce de la 2 ani şi 10 luni închisoare, la 2 ani şi 6 luni închisoare.
Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii din 6 februarie 2014 emis de Tribunalul Dâmbovita şi dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii potrivit prezentei sentinţe.
Deduce perioada executată de la 10 aprilie 2013 la 20 octombrie 2014.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă, publică, azi 20 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2845/2014. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 2768/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
