ICCJ. Decizia nr. 277/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 277 /2014
Dosar nr. 8618/279/2011
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2014
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 55 din 22 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul nr. 8618/279/2011 s-a dispus:
Condamnarea inculpatului B.I. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 445 C. proc. pen. s-a dispus anularea următoarelor acte: facturile fiscale şi avizul de însoţire a mărfii, având ca furnizor SC A.C.I. SRL, facturile fiscale având ca furnizor SC M.S. SRL, facturile fiscale şi avizele de însoţire a mărfii având ca furnizor SC N.S. SRL, facturile fiscale şi avizul de însoţire a mărfii având ca furnizor SC C.P. SRL.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat, în sumă de 300 RON, a fost achitat Baroului Neamţ din fondurile Ministerului Justiţiei.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să achite statului suma de 500 RON cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a avut în vedere următoarea situaţie de:
Sub nr. 8618/279/2011, a fost înregistrat la instanţă rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor F.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi stabilirea cu rea credinţă a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări de la bugetul consolidat al statului prevăzută de art 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi B.I. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.
În expozitivul rechizitoriului s-a reţinut că, în perioada mai 2004 - martie 2007, inculpatul F.M., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a întocmit în fals facturi fiscale aparţinând altor societăţi comerciale, pentru a crea aparenţa derulării unor operaţiuni comerciale şi a folosit facturile fiscale falsificate de inculpatul B.I., pe care le-a înregistrat în contabilitatea SC F.F. SRL, denaturând astfel cuantumul cheltuielilor efectuate de societate, cu scopul sustragerii de la plata contribuţiilor la bugetul de stat şi solicitând, în baza aceloraşi înregistrări contabile, rambursarea TVA. Inculpatul B.I., în perioada mai 2004 - martie 2007, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a falsificat facturi fiscale, prin completarea, semnarea şi aplicarea ştampilei societăţilor pe care le administra, facturi pe care le-a predat inculpatului F.M.
Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul B.I. a declarat că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în rechizitoriu, cunoaşte şi îşi însuşeşte probele administrate la urmărirea penală şi solicită ca judecarea cauzei să se facă pe baza acestora.
Fiind întrunite condiţiile prevăzute de lege, în baza art. 3201 C. proc. pen. instanţa a admis cererea pentru procedură simplificată formulată de inculpat.
Analizând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, respectiv procesul-verbal de sesizare din oficiu, raportul de inspecţie fiscală din 18 octombrie 2007 a D.G.F.P. Neamţ, notele de compensare-restituire TVA, situaţia facturilor fiscale pentru care s-au efectuat controale încrucişate, situaţia facturilor fiscale întocmită după ce s-au efectuat controale încrucişate, adresele din 19 octombrie 2009 şi din 2007 a A.N.A.F., procesul-verbal de control din 24 iulie 2007 a D.G.F.P. Neamţ, raportul de expertiză grafoscopică din 2008, raportul de expertiză contabilă din 2008 şi completarea la acest raport, declaraţiile martorilor A.C., G.V., A.M., F.I., D.V., G.C., B.N., T.Ş., L.M. şi C.M., documentele contabile depuse în copii şi original, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor, instanţa a reţinut următoarele:
SC F.F. SRL Piatra Neamţ, prin administratorul său, inculpatul F.M., în perioada 2005-2007 a solicitat A.F.P. Piatra Neamţ rambursarea TVA, conform decontului taxei pe valoarea adăugată, cererile fiind admise în perioada martie 2005 - martie 2007.
În luna martie 2007, inculpatul a formulat o nouă cerere de rambursare TVA, motiv pentru care s-a dispus efectuarea unei verificări. Controlul fiscal efectuat a avut ca obiectiv verificarea înregistrării TVA pe toată perioada anterioară, verificându-se situaţia reală a evidenţierii cheltuielilor efectuate cu furnizorii SC M.A.S. SRL, SC A.C.I. SRL, SC M.S. SRL, SC N.S. SRL, SC I. SRL şi SC C. SRL.
În urma acestei inspecţii, conform raportului de inspecţie fiscală din 18 octombrie 2007, s-a constatat că societatea este încadrată în categoria societăţilor plătitoare de impozit pe profit, că în urma verificării documentelor contabile şi a primirii răspunsurilor la controalele încrucişate efectuate la furnizorii de mărfuri, profirul impozabil s-a reîntregit cu suma totală de 617.320 RON, reprezentând cheltuieli nedeductibile şi venituri suplimentare, aceste cheltuieli neavând la bază documente justificative prin care să se facă dovada efectuării operaţiunilor comerciale.
Cu adresa din 2008, D.G.F.P. Neamţ a comunicat că SC F.F. SRL are de achitat suma de 88.375 RON, la care se adaugă penalităţi de întârziere, sumă care provine din: înregistrări în evidenţa contabilă a unui număr de 96 facturi fiscale cu caracter fictiv, înregistrarea de venituri - livrări de mărfuri fără facturare, înregistrări de carburanţi de pe bonuri fiscale fără justificare, produse finite returnate şi neînregistrate în contabilitate, deduceri fiscale de pe facturi care nu reflectă realitatea tranzacţiilor efectuate şi alte cheltuieli nedeductibile fiscal.
Verificările efectuate de diverse agenţii din ţară aflate în subordinea A.N.A.F. au confirmat irealitatea operaţiunilor comerciale înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii administrate de inculpatul F.M.
Declaraţiile martorei A.C., administrator la SC L. SRL şi SC A.C.I. SRL şi ale inculpatului B.I., administrator la SC C.P. SRL şi SC N.S. SRL confirmă faptul că operaţiunile comerciale înscrise în facturile fiscale emise în numele societăţilor pe care le reprezintă nu au fost reale, facturile fiscale fiind ridicate şi vândute inculpatului F.M.
În cauză a fost efectuată o expertiză criminalistică grafoscopică, iar prin raportul de expertiză din 04 aprilie 2008 s-a stabilit că scrisul olograf de pe facturile fiscale care au înscrise la rubrica furnizori SC A.C.I. SRL, SC N.S. SRL, SC C.P. SRL au fost executate de inculpatul B.I. De asemenea, semnăturile depuse la rubrica semnătura şi ştampila furnizorului din facturi au fost executate tot de inculpatul B.I.
Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul B.I. a declarat că a achiziţionat părţile sociale ale SC N.S. SRL în anul 2006. Deoarece avea nevoie de bani pentru băutură, acesta a falsificat mai multe facturi fiscale la solicitarea inculpatului F.M. Inculpatul B.I. a precizat că nu a efectuat operaţiunile comerciale cu material lemnos cu SC F.F. SRL şi a recunoscut că facturile emise în numele SC N.S. SRL, SC C.P. SRL şi SC M.S. SRL, pentru livrare piese auto, au fost scrise de el, dar nu reflectă operaţiuni reale.
Raportat la probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, instanţa a constatat că fapta inculpatului B.I., care în perioada mai 2004 - martie 2007, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a falsificat mai multe facturi fiscale prin completarea, semnarea şi aplicarea ştampilei societăţilor pe care le administra, deşi acestea nu reflectau operaţiuni reale, facturi pe care le-a dat inculpatului F.M. pentru ca acesta să le înregistreze în contabilitatea SC F.F. SRL în scopul de a denatura cuantumul cheltuielilor efectuate de societate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza acestor texte de lege şi a dispoziţiilor art. 345 C. proc. pen., instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă, la individualizarea căreia s-au avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei, care rezultă din modalitatea concretă de comitere şi urmările produse, persoana inculpatului, care are antecedente, penale, în prezent aflându-se în executarea unei alte pedepse, în regim de detenţie.
În consecinţă, instanţa a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii, redusă ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Întrucât inculpatul are antecedente penale, mai este cercetat şi în alte cauze pentru săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni, instanţa constată că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea acesteia în regim de detenţie.
În condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În cauză nu s-a impus interzicerea dreptului de a vota, întrucât interzicerea acestui drept contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 privind cauza Hirst contra Marii Britanii. În motivarea acestei hotărâri s-a reţinut că, indiferent de durata pedepsei şi de natura infracţiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea celor condamnaţi din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nicio legătură între interdicţia votului şi scopul pedepsei, de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni şi de a asigura reinsertia socială a infractorilor.
Având în vedere că prin interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen. s-ar aduce atingere vieţii private şi de familie, fapt ce ar contraveni Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, în cauză nu s-a impus aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. cu privire la drepturile părinteşti.
În baza art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 445 C. proc. pen. s-a dispus anularea actelor falsificate de inculpat.
Ca o consecinţă a condamnării, în baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.
Împotriva hotărârii a declarat apel în termenul legal partea civilă Ministerul Finanţelor Publice, A.N.A.F. - D.G.F.P. Neamţ.
Prin motivele de apel depuse în scris la dosarul cauzei, partea civilă a criticat latura civilă a cauzei sub aspectul omisiunii de a examina şi soluţiona acţiunea civilă formulată în cauză de apelantă.
Prin decizia penală nr. 119 din 16 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice, A.N.A.F. - D.G.F.P. Neamţ împotriva sentinţei penale nr. 55/D din 22 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul nr. 8618/279/2011.
Pentru a decide astfel, s-a reţinut, în esenţă, faptul că prin încheierea din data de 15 mai 2013, prima instanţă a dispus disjungerea judecării cauzei privind pe inculpatul F.M.
În atare situaţie, având în vedere că sentinţa apelată se referă doar la inculpatul B.I. trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnături privată, prevăzută de art. 290 C. pen. - infracţiune nesusceptibilă de a produce prejudicii materiale (infracţiune de pericol), în mod întemeiat instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acţiunii civile formulate în cauză de apelanta parte civilă.
Curtea a notat că acţiunea civilă promovată în cauză urmează a fi analizată şi soluţionată odată cu judecarea cauzei faţă de care s-a dispus disjungerea prin încheierea din data de 15 mai 2013, care îl priveşte pe coinculpatul F.M., trimis în judecată pentru comiterea mai multor infracţiuni, apte, unele dintre acestea prin natura lor, de a cauza prejudicii materiale părţii civile.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs partea civilă care a formulat critici de nelegalitate şi netemeinicie după cum urmează:
Astfel, partea civilă a considerat că în mod greşit atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel nu au avut în vedere cererea de constituire parte civila formulată în cauză.
Prin cererea de constituire de parte civilă formulată în cauză s-a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 148.068 RON (ce se va actualiza la data plaţii efective prin calcularea accesoriilor prevăzute de C. proc. fisc.), reprezentând: impozit pe profit - 39.375 RON, dobânzi - 2.509 RON, penalităţi de întârziere - 647 RON, majorări de întârziere 24.346 RON, TVA de plată - 49.000 RON, dobânzi - 30.189 RON, penalităţi de întârziere - 518 RON, majorări de întârziere - 1.484 RON.
Prin aceeaşi cerere s-a solicitat şi înfiinţarea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului şi părţii responsabile civilmente SC F.F. SRL, până la concurenţa sumei de 148.068 RON (ce se va actualiza la data plaţii efective prin calcularea accesoriilor prevăzute de C. proc. fisc.), cererea fiind întemeiată pe existenţa condiţiilor de fapt (atitudinea infracţională a inculpatului) care pot duce la periclitarea sau îngreunarea colectării debitelor pentru care s-au constituit parte civilă, prin posibilitatea înstrăinării bunurilor proprietate personală.
Recursul este nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu cauza conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică urmând a o menţine ca atare.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor F.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi stabilirea cu rea credinţă a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări de la bugetul consolidat al statului prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi B.I. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.
În expozitivul rechizitoriului s-a reţinut că, în perioada mai 2004 - martie 2007, inculpatul F.M., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a întocmit în fals facturi fiscale aparţinând altor societăţi comerciale, pentru a crea aparenţa derulării unor operaţiuni comerciale şi a folosit facturile fiscale falsificate de inculpatul B.I., pe care le-a înregistrat în contabilitatea SC F.F. SRL, denaturând astfel cuantumul cheltuielilor efectuate de societate, cu scopul sustragerii de la plata contribuţiilor la bugetul de stat şi solicitând, în baza aceloraşi înregistrări contabile, rambursarea TVA. Inculpatul B.I., în perioada mai 2004 - martie 2007, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a falsificat facturi fiscale, prin completarea, semnarea şi aplicarea ştampilei societăţilor pe care le administra, facturi pe care le-a predat inculpatului F.M.
Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul B.I. a declarat că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în rechizitoriu, cunoaşte şi îşi însuşeşte probele administrate la urmărirea penală şi solicită ca judecarea cauzei să se facă pe baza acestora.
Fiind întrunite condiţiile prevăzute de lege, în baza art. 3201 C. proc. pen. instanţa a admis cererea pentru procedură simplificată formulată de inculpat.
Raportat la probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, instanţa a constatat că fapta inculpatului B.I., care în perioada mai 2004 - martie 2007, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a falsificat mai multe facturi fiscale prin completarea, semnarea şi aplicarea ştampilei societăţilor pe care le administra, deşi acestea nu reflectau operaţiuni reale, facturi pe care le-a dat inculpatului F.M. pentru ca acesta să le înregistreze în contabilitatea SC F.F. SRL în scopul de a denatura cuantumul cheltuielilor efectuate de societate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza acestor texte de lege şi a dispoziţiilor art. 345 C. proc. pen., instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă, la individualizarea căreia s-au avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei, care rezultă din modalitatea concretă de comitere şi urmările produse, persoana inculpatului, care are antecedente, penale, în prezent aflându-se în executarea unei alte pedepse, în regim de detenţie.
În consecinţă, instanţa a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii, redusă ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 3201 C. proC. pen.
Prin încheierea din data de 15 mai 2013, prima instanţă a dispus disjungerea judecării cauzei privind pe inculpatul F.M.
În condiţiile date, observând că sentinţa penală apelată se referă doar la inculpatul B.I. trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnături privată, prevăzută de art. 290 C. pen. - infracţiune nesusceptibilă de a produce prejudicii materiale (infracţiune de pericol), în mod întemeiat instanţele nu s-au pronunţat asupra acţiunii civile formulată în cauză de apelanta parte civilă.
În atare situaţie, instanţa de recurs reţine că acţiunea civilă promovată în cauză urmează a fi analizată şi soluţionată odată cu judecarea cauzei faţă de care s-a dispus disjungerea prin încheierea din data de 15 mai 2013, care îl priveşte pe coinculpatul F.M., trimis în judecată pentru comiterea mai multor infracţiuni, apte, unele dintre acestea prin natura lor, de a cauza prejudicii materiale părţii civile.
Pentru considerentele arătate, văzând dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Neamţ împotriva deciziei penale nr. 119 din 16 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, privind pe intirnaţii inculpaţi F.M. şi B.I.
Văzând dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a obliga recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, cheltuieli ocazionate de judecarea recursului promovat de aceasta împotriva deciziei penale menţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta parte civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Neamţ împotriva deciziei penale nr. 119 din 16 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, privind pe intimaţii inculpaţi F.M. şi B.I.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat B.I., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 27 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 105/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 104/2014. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
