ICCJ. Decizia nr. 104/2014. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 104/2014
Dosar nr. 2051/2/2013
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 296/ F din 28 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul M.I.N.
A fost obligat contestatorul la plata sunei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea înregistrată sub nr. 2051/2/2013, petentul M.I.N. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se recunoască zilele muncă prestată într-un penitenciar din Spania, respectiv de la 13 decembrie 2007 şi până la 22 iunie 2012, şi consecutiv reducerea acestei perioade din pedeapsa de 21 de ani ce o are de executat, urmare a unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţată de autorităţile judiciare din această ţară.
În vederea unei soluţionări unitare a cauzei, instanţa a dispus ataşarea Dosarului nr. 3030/2/2011, în care contestatorul mai formulase o cerere, intitulată tot contestaţie la executare, pentru a se verifica identitatea de obiect, cauză şi părţi, respectiv autoritatea de lucru judecat.
Examinând actele şi lucrările de la dosar, instanţa de fond a constatat că cererea de contestaţie la executare nu este fondată.
Astfel, s-a reţinut că, în cauză., nu este incident nici unul dintre cazurile prevăzute de art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., respectiv o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare, lit. d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei, precum şi orice incident ivit în cursul executării", ci se solicită a se ţine cont de o perioadă pe care contestatorul susţine că a executat-o prin zile - muncă într-un penitenciar din Spania, ţara de condamnare, iar aceasta trebuie avută în vedere la calculul pedepsei de executat.
Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor privative de libertate reglementează în cap. V munca prestată de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate iar în cap. VIII, art. 75 şi urm. condiţiile de acordare a liberării condiţionate, partea din durata pedepsei care se consideră ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale şi procedura de acordare a liberării condiţionate înainte de termen.
S-a apreciat că, cererea contestatorului M.I.N. nu poate primi o soluţionare pe calea contestaţiei la executare, întrucât aceasta vizează o problemă de fond a liberării sale la termen sau anticipat, după executarea fracţiei prevăzută de lege din pedeapsa de executat şi numai într-o procedură specială între autorităţile judiciare învestite cu executarea pedepselor, iar nu direct printr-o deducere a unor zile muncă prestate într-un penitenciar din afara României.
Împotriva deciziei menţionate, în termen legal, a declarat recurs contestatorul.
La termenul de judecată de astăzi, în şedinţă publică, recurentul contestator a declarat că îşi retrage recursul.
Faţă de această declaraţie şi având în vedere dispoziţiile art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul, personal sau prin mandatar special, Înalta Curte urmează a lua act de retragerea recursului declarat de contestatorul M.I.N. împotriva sentinţei penale nr. 296/ F din 28 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul contestator va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de contestatorul M.I.N. împotriva sentinţei penale nr. 296/ F din 28 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 277/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 101/2014. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
