ICCJ. Decizia nr. 2845/2014. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECTIA PENALĂ
Decizia nr. 2845/2014
Dosar nr. 2067/1/2014
Şedinţa publică din 20 octombrie 2014
Asupra contestaţiei la executare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 23 mai 2014 sub nr. 2067/1/2014, condamnatul R.D.C. a formulat contestaţie la executare împotriva Deciziei penale nr. 1612 din 12 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, solicitând aplicarea legii penale mai favorabile.
Analizând actele şi lucrările dosarului, se reţin următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 285 din 27 iunie 2013 a Tribunalului Iaşi inculpatul R.D.C. a; fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori prevăzute de art. 12 alin. (1) alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 74 alin. (2), art. 75 alin. (2), art. 80 alin. (2) C. pen.
Împotriva sentinţei penale nr. 285 din 27 iunie 2013 a Tribunalului Iaşi, inculpatul R.D.C. a declarat apel, iar prin Decizia penală nr. 173 din 17 octombrie 2013, Curtea de Apel Iaşi l-a respins ca nefondat.
Recursul inculpatului R.D.C. declarat împotriva Deciziei penale nr. 173 din 17 octombrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 1612 din 12 mai 2014 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) Când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva I altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Nici unul dintre cazurile enumerate nu sunt incidente în cauză.
Referitor la legea penală favorabilă, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din noul C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În privinţa inculpatului R.D.C., instanţa de recurs prin Decizia nr. 1612 din 12 mai 2014, a reţinut că prin compararea legilor penale succesive, cea din momentul săvârşirii faptelor cu cea din momentul judecării, legea penală favorabilă inculpatului R.D.C. este legea veche, C. pen. anterior - sub aspectul modalităţii de stabilire a pedepsei în caz de concurs de infracţiuni.
În conformitate cu prevederile art. 94 pct. 2 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001 au fost abrogate. Aceasta nu înseamnă că infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori au fost dezincriminate o dată cu abrogarea art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001, întrucât faptele se regăsesc în noul C. pen.
Astfel, potrivit art. 210 alin. (1) din noul C. pen., infracţiunea de trafic de persoane constă în recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia săvârşită : a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate; b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane; c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimţământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Conform art. 211 alin. (1) din noul C. pen., infracţiunea de trafic de minori constă în recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia şi se pedepseşte cuiînchisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Dacă fapta a fost săvârşită în condiţiile art. 210 alin. (1) ., pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Conţinutul constitutiv al infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori prevăzute de art. 210 alin. (1) şi art. 211 alin. (1) şi (2) din noul C. pen. este acelaşi cu cel din reglementarea anterioară cuprinsă în art. 12 alin. (1), alin. (2), respectiv art. 13 alin. (1) din Legea specială nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, elementul material al laturii obiective realizându-se prin aceleaşi modalităţi alternative: recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea, primirea unei persoane, respectiv minor, în scopul exploatării acestora.
Inculpatul R.D.C. a săvârşit două infracţiuni în concurs - trafic de persoane şi trafic de minori - şi a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare.
Conform art. 34 lit. b) C. pen. anterior, în caz de concurs de infracţiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani. Aşadar, în cazul concursului de infracţiuni, legea veche prevedea că atât sporirea până la maximul special cât şi adăugarea unui spor de pedeapsă sunt facultative.
Potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., în caz de concurs de infracţiuni când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Prin urmare, aplicarea unui spor de pedeapsă a devenit obligatorie conform noului C. pen.
Sub aspectul modalităţii de stabilire a pedepsei rezultante în caz de concurs de infracţiuni, în cauză, legea veche este favorabilă inculpatului R.D.C. întrucât pedeapsa cea mai grea nu a fost sporită până la maximul ei special - 15 ani închisoare - şi nici nu a fost adăugat vreun spor de pedeapsă de până la 5 ani, în total 20 ani închisoare, spre deosebire de legea nouă care prevede aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Instanţa de fond a aplicat inculpatului R.D.C. - 6 ani închisoare pentru trafic de persoane şi 8 ani închisoare pentru trafic de minori, pedepse orientate spre mediu.
Cu toate că legea nouă prevede limite speciale mai reduse pentru ambele infracţiuni, de la 3 la 10 ani, respectiv, de la 5 la 12 ani închisoare, prin aplicarea legii penale mai favorabile nu se poate realiza o nouă reindividualizare a pedepselor, în sensul că nu se poate stabili pedepse orientate spre minimul special - 3 ani închisoare, întrucât instanţa de fond a stabilit pedepse înspre mediu.
Ca atare, pedepsele; ce ar fi putut fi aplicate, dacă s-ar fi stabilit că legea nouă este favorabilă inculpatului, ar fi trebuit orientate spre mediu - 5 ani închisoare pentru trafic de persoane şi 7 ani închisoare pentru trafic de minori; însă în acest caz, pedeapsa rezultantă ar fi fost stabilită conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. potrivit cărora, în caz de concurs de infracţiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Aceasta ar fi însemnat 7 ani închisoare, la care se adaugă obligatoriu un spor de o treime din 5 ani închisoare (ceea ce înseamnă 1 an şi 8 luni închisoare) în total 8 ani şi 8 luni închisoare.
Or, pedeapsa rezultantă stabilită inculpatului R.D.C. potrivit C. pen. anterior (art. 34 lit. b) C. pen.), de 8 ani închisoare este mai redusă decât pedeapsa rezultantă ce ar fi trebuit stabilită conform noului C. pen. (art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen.) de 8 ani şi 8 luni închisoare.
Ca atare, instanţa de recurs, prin Decizia nr. 1612 din 12 mai 2014 a stabilit că în ceea ce-l priveşte pe inculpatul R.D.C., legea penală favorabilă este legea veche sub aspectul modalităţii de stabilire a pedepsei în caz de concurs de infracţiuni.
Pentru considerentele expuse, contestaţia la; executare formulată de condamnatul R.D.C. împotriva deciziei penale nr. 1612 din 12 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este nefondată şi urmează a fi respinsă ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 597 C. proc. pen., iar conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul R.D.C. împotriva Deciziei penale nr. 1612 din 12 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5187/99/2010.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2858/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2846/2014. Penal. Contestaţia la executare... → |
|---|
