ICCJ. Decizia nr. 2858/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2858/2014
Dosar nr. 5843/102/2011
Şedinţa publică din 22 octombrie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 164 din 03 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Mureş, instanţa a hotărât următoarele:
Au fost respinse ca nefondate cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor A.I.M. şi A.C.D., din infracţiunile de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în 4 infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru inculpata A.C.D. şi în 4 infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. şi o tentativă la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru inculpatul A.I.M., cereri formulate de inculpaţi prin avocat ales, conform art. 334 C. proc. pen.
1. A fost condamnată inculpata A.C.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (4 acte materiale) prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi s-a dispus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza 2, b), c) C. pen. timp de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate inculpatei, în baza art. 65, 66 C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestului preventiv a inculpatului, începând cu data de 20 iulie 2011, până la data de 27 iulie 2011, conform art. 88 alin. (1) C. pen.
S-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere, în baza art. 861 alin. (1) şi (2) C. pen.
A fost fixat inculpatei un termen de încercare de 6 ani, conform art. 862 C. pen.
S-a impus inculpatei ca pe durata termenului de încercare stabilit anterior, să se supună mai multor măsuri de supraveghere, conform art. 863 alin. (1) C. pen.:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş, desemnat cu supravegherea sa;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă sau orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi verificate mijloacele sale de subzistenţă;
- toate datele de mai sus s-a dispus a se comunica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş, desemnat cu supravegherea sa, obligaţiile stabilite prin prezenta urmând a fi transmise acestui serviciu.
S-a atras atenţia inculpatei că, în caz de neîndeplinire a obligaţiilor stabilite anterior cu rea-credinţă, este posibilă sesizarea instanţei şi revocarea beneficiului suspendării acordate, conform art. 864 alin. (2) C. pen.
Aceeaşi sancţiune devine aplicabilă şi în cazul comiterii unei noi fapte penale în intervalul termenului de încercare, conform art. 864 alin. (1) C. pen.
S-a constatat suspendată, pe durata beneficiului acordat, executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza 2, lit. b) şi c) C. pen., în baza art. 71 alin. (5) C. pen.
2. A fost condamnat inculpatul A.I.M. la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (5 acte materiale, unul rămas în forma tentativei) prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi s-a dispus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza 2, b), c) C. pen. timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate inculpatului, în baza art. 65, 66 C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 20 iulie 2011 până la data de 16 septembrie 2011, conform art. 88 alin. (1) C. pen.
I-au fost interzise inculpatului, ca pe durata executării pedepsei principale, să exercite drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2, b), c) C. pen., în baza art. 71 C. pen.
3. A fost condamnat inculpatul A.L.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi s-a dispus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza 2, b), c) C. pen. timp de 1 an după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate inculpatului, în baza art. 65, 66 C. pen.
A fost condamnat aceIaşi inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. e) teza 1 C. pen.
A fost condamnat aceIaşi inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. e) teza 1 C. pen.
S-a dispus contopirea pedepselor stabilite, conform art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea din cele stabilite, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) teza 2, lit. a), b), c) C. pen. timp de 1 an după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, în baza art. 35 alin. (1) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii inculpatului, de 24 de ore, din data de 16 ianuarie 2012, ora 14,30, până la data de 17 ianuarie 2012, ora 14,30, conform art. 88 alin. (1) C. pen.
S-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere, în baza art. 861 alin. (1) şi 2 C. pen.
A fost fixat inculpatului un termen de încercare de 5 ani, conform art. 862 C. pen.
S-a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare stabilit anterior, să se supună mai multor măsuri de supraveghere, conform art. 863 alin. (1) C. pen.:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş, desemnat cu supravegherea lui;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă sau orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi verificate mijloacele lui de subzistenţă;
- toate datele de mai sus se vor comunica Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş, desemnat cu supravegherea lui, obligaţiile stabilite prin prezenta urmând a fi transmise acestui serviciu.
S-a atras atenţia inculpatului că, în caz de neîndeplinire a obligaţiilor stabilite anterior cu rea-credinţă, este posibilă sesizarea instanţei şi revocarea beneficiului suspendării acordate, conform art. 864 alin. (2) C. pen.
Aceeaşi sancţiune ar deveni aplicabilă şi în cazul comiterii unei noi fapte penale în intervalul termenului de încercare, conform art. 864 alin. (1) C. pen.
S-a constatat suspendată, pe durata beneficiului acordat, executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza 2, lit. b) şi c) C. pen., în baza art. 71 alin. (5) C. pen.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă B. SA Bucureşti, în baza art. 346 alin. (1), art. 14 alin. (3) lit. b) şi alin. (4) C. proc. pen. şi au fost obligaţi inculpaţii A.I.M., A.C.D. şi A.L.D., în solidar, la plata sumei de 502.424,45 RON, cu titlu de daune materiale în favoarea părţii civile, la care s-a adăugat folosul nerealizat, constând în dobânda legală aplicabilă, începând cu data de 17 august 2011, până la achitarea în fapt a sumei enunţate anterior.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă C. Bank Târgu Mureş, în baza art. 346 alin. (1), art. 14 alin. (3) lit. b) şi alin. (4) C. proc. pen. şi au fost obligaţi inculpaţii A.I.M. şi A.C.D. în solidar, la plata contravalorii în RON a sumei de 58.038 euro, conform cursului oficial la data de 16 august 2011, cu titlu de daune materiale în favoarea părţii civile, la care s-a adăugat folosul nerealizat constând în dobânzile, penalităţile şi comisioanele aferente contractului, până la achitarea în fapt a sumei enunţate anterior.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC R. SA Baia Mare, Sucursala Târgu Mureş, în baza art. 346 alin. (1), art. 14 alin. (3) lit. b) şi alin. (4) C. proc. pen. şi au fost obligaţi inculpaţii A.I.M. şi A.C.D., în solidar, la plata sumei de 189.786,71 RON, cu titlu de daune materiale în favoarea părţii civile.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă P.C. IFN S.A. Bucureşti, Sucursala Cluj-Napoca, în baza art. 346 alin. (1), art. 14 alin. (3) lit. b) şi alin. (4) C. proc. pen. şi au fost obligaţi inculpaţii A.I.M. şi A.C.D., în solidar, la plata contravalorii în RON a sumei de 47.801 euro, conform cursului oficial la data plăţii, cu titlu de daune materiale în favoarea părţii civile.
În baza art. 346 alin. (1), art. 348 raportat la art. 170 C. proc. pen.:
S-a dispus desfiinţarea înscrisurilor care au format obiectul infracţiunilor şi anume, factura proformă nr. 57 din 17 martie 2008, emisă de SC D.L.T. SRL, administrată de inculpatul A.L. şi adresa cu nr. 212 din data de 4 iulie 2008.
A fost menţinută măsura procesual preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă faţă de inculpatul A.I.M., conform art. 1451 C. proc. pen., în baza art. 357 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. inculpaţii A.I.M. şi inculpata A.C.D. au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
În perioada anilor 2008 - 2009 inculpatul A.I.M., în calitate de director executiv al SC A. SRL Şincai şi soţia sa, inculpata A.C.D., în calitate de administrator şi asociat unic al aceleiaşi firme, au indus şi menţinut în eroare mai multe instituţii bancare, cu ocazia contractării şi derulării unor contracte de credit, în principal prin obiectul garanţiei reale mobiliare instituite pentru garantarea acestora, iar în secundar, prin ascunderea scopului real al utilizării sumelor împrumutate.
Aceste activităţi s-au apreciat că s-au circumscris domeniului infracţional, contrar atitudinii de nerecunoaştere a inculpaţilor, ansamblul materialului probator conferindu-le în mod cert acest caracter.
Astfel, referitor la primul act material infracţional reţinut în sarcina ambilor inculpaţi, s-a reţinut că la data de 7 mai 2008, aceştia, prin intermediul firmei deţinute, au contractat un credit de 75.400 de euro de la partea civilă B. SA, Sucursala Târgu Mureş, obiectul garanţiei reale mobiliare constituindu-l un autotractor marca M. cu seria de şasiu X1, care urma să fie achiziţionat, conform unei facturi proforme nr. 57 din 17 martie 2008, de la SC D.L.T. SRL, administrată de cumnatul inculpatului, inculpatul A.L. Ca director al firmei enunţate anterior, figura martorul D.O., care de altfel nu avea această calitate sau nu deţinea o altă funcţie în cadrul societăţii vânzătoare, având o firmă proprie, D.C.F. Group SRL, care funcţiona în aceeaşi locaţie cu SC D.L.T. SRL. Prin urmare, încă de la debutul contractului de creditare, factura depusă de inculpaţi conţinea date nereale pe care nici aceştia nu le-au putut explica logic în faţa instanţei. Mai mult, autotractorul nu exista în patrimoniul firmei vânzătoare, fapt pe care inculpaţii nu l-au adus la cunoştinţa reprezentanţilor băncii, cu toate că suma obţinută în urma creditului a fost virată în contul SC D.L.T. SRL pe baza unor ordine de plată completate de aceştia. Acest autotractor nici măcar nu fusese introdus în ţară sau înmatriculat în ţară (în acest sens s-a putut observa răspunsul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări a Vehiculelor), aspect pe care inculpatul A. nu l-a negat, mai mult, a confirmat că banii i-au fost returnaţi de firma vânzătoare, fapt pe care nu l-a putut proba în vreun fel (în acest sens a se vedea şi răspunsul lichidatorului judiciar de la dosar urm. penală) şi în legătură cu care nu a înştiinţat banca, fapt care a atestat, din nou, reaua-credinţă a inculpaţilor, care nu au uzitat suma împrumutată în scopul precizat în contractul de creditare. De altfel, deşi reprezentanta băncii, martora C.A., a solicitat de la inculpaţi în repetate rânduri depunerea în original a cărţii de identitate a autotractorului şi a poliţei de asigurare a acestuia, acestea nu au fost depuse, sub diverse pretexte. Pentru menţinerea în eroare a instituţiei bancare în continuare, inculpaţii au emis o adresă din care rezulta că la data de 17 iulie 2008, SC D.L.T. SRL le va livra un alt autotractor având aceleaşi caracteristici, dar cu altă serie de şasiu, deşi, pe de o parte, chiar inculpatul a recunoscut că acest autotractor era deja achiziţionat la data de 5 iunie 2008 de la o firmă din Polonia, A. SA de SC A. SRL direct, fără implicarea SC D.L.T. S.R.L, şi, mai mult decât atât, era gajat, la o dată anterioară, 23 iunie 2008, în favoarea C. Bank (raport de evaluare întocmit de reprezentanţii băncii, iar seria de şasiu din copia cărţii de identitate depuse la B., corespundea cu cea din raportul de evaluare indicat şi din factura de achiziţionare a autotractorului de la firma poloneză), motiv pentru care s-a depus doar în copie cartea de identitate a acestuia şi vehiculul nu a fost prezentat pentru efectuarea inspecţiei de risc, împrejurări care, din nou, nu au fost aduse la cunoştinţa băncii de inculpaţi şi care atesta reaua lor credinţă în menţinerea inducerii în eroare a instituţiei bancare. Inclusiv martora B.A., contabila SC D.L.T. SRL, a confirmat că un autotractor cu seria de şasiu X1, nu a existat în evidenţa activelor firmei.
Din descrierea stării de fapt enunţate, a rezultat cu claritate vinovăţia inculpatului A.L.D., care, uzând de calitatea sa de administrator în cadrul SC D.L.T. SRL, a facilitat obţinerea creditului bancar de către sora şi cumnatul său, coinculpaţii enunţaţi, prin acte materiale de complicitate şi prin emiterea unor adrese al căror conţinut nu corespundea adevărului, prin care atesta, în mod nereal, că urma să vândă firmei soţilor A. un autotractor marca M. cu seria de şasiu X1, care urma să fie achiziţionat, conform unei facturi proforme, nr. 57 din 17 martie 2008, an fabricaţie 2008, deşi nu a achiziţionat prin firma sa un astfel de utilaj de la vreo altă firmă, neexistând vreo dovadă scriptică în acest sens. Cu toate acestea, a beneficiat de creditul acordat de bancă, pe care l-a încasat conform unor ordine de plată, de la firma soţilor A. Pentru menţinerea inducerii în eroare a băncii, aceIaşi inculpat a emis o adresă cu nr. 212 din data de 4 iulie 2008, din care rezulta că la data de 17 iulie 2008, SC D.L.T. SRL le va livra coinculpaţilor A. un alt autotractor, având aceleaşi caracteristici, având în vedere că firma din Germania a schimbat lotul de autotractoare din care făcea parte şi cel destinat vânzării, dar cu altă serie de şasiu, deşi, pe de o parte, chiar inculpatul a recunoscut că acest autotractor era deja achiziţionat la data de 5 iunie 2008 de la o firmă din Polonia, A. SA de SC A. SRL direct, fără implicarea SC D.L.T. SRL Mai mult, având în vedere şi menţionarea martorului D.O. ca director executiv al firmei sale, care de altfel nu avea această calitate sau nu deţinea o altă funcţie în cadrul societăţii vânzătoare, deţinând o firmă proprie, D.C.F. Group SRL, care funcţiona în aceeaşi locaţie cu SC D.L.T. SRL Probabil, indicarea sa în factura proformă şi în adresa la care s-a făcut vorbire, era menită să asigure o "portiţă de scăpare" inculpatului A.L.D., în cazul în care toată această afacere profitabilă, pusă la cale cu ceilalţi inculpaţi, ar fi fost descoperită, ceea ce s-a şi întâmplat, mai ales că niciunul dintre inculpaţi nu au avut vreo explicaţie logică sau credibilă în privinţa menţionării martorului pe înscrisurile indicate, iar acesta din urmă a arătat la urmărire penală că era posibil ca inculpatul A.L.D. să-i fi contrafăcut semnătura pe actele în cauză, scrisul putând fi comparat cu al acestuia.
Cu privire la al doilea act material, tot în numele firmei lor, inculpaţii au contractat un credit de 50.000 de euro, la data de 23 iunie 2008 de la C. Bank S.A., Sucursala Târgu Mureş, obiectul garanţiei reale mobiliare constituindu-l un autotractor marca M. achiziţionat la data de 5 iunie 2008 de la o firmă din Polonia, A. SA, în valoare de 78.800 euro, evaluat la data de 14 septembrie 2009 de reprezentanţii băncii (a se observa raportul de evaluare întocmit de reprezentanţii băncii). Dacă în acest caz, cel puţin bunul gajat exista, spre deosebire de situaţia expusă anterior, inculpaţii au încercat inducerea în eroare a băncii pe parcursul derulării contractului, încercând să dovedească bonitatea firmei lor prin depunerea mai multor contracte având ca obiect efectuarea de transport de marfă în beneficiul altor firme, pe o perioadă lungă de timp, de 4, 5 ani, deşi în realitate, în unele cazuri, transporturile s-au efectuat doar sporadic (declaraţia martorului T.C.L.) sau deloc (declaraţie martor O.I.D.). Mai mult, deşi reprezentanta băncii, martora C.S.C., a solicitat de la inculpaţi în repetate rânduri depunerea în original a cărţii de identitate a autotractorului, aceasta nu a fost depusă, sub diverse pretexte, raţiunea fiind aceeaşi, ca aceştia să dispună de bunul gajat după bunul lor plac şi de a induce în eroare în continuare banca, simulând că ar fi deţinut de fapt o carte de identitate, dar a pierdut-o, motiv pentru care nu ar mai avea decât o copie a acesteia (în acest sens, s-a observat cele cuprinse la dosar), copie deja depusă, pentru aceIaşi utilaj, la partea civilă B. SA, Sucursala Târgu Mureş. Ca o dovadă în plus a relei-credinţe a inculpaţilor, l-a constituit faptul că, deşi bunul gajat era indisponibilizat, aceştia l-au înstrăinat unei persoane fizice, B.N., la data de 2 decembrie 2008, conform facturii fiscale, cu suma de 258.468 RON, atitudine pe care inculpatul şi-a explicat-o în faţa instanţei prin prisma unor ameninţări de tip mafiot din partea unor persoane, care le-au luat bunul gajat cu forţa şi că nu ar şti cine era cumpărătorul, deşi pe factura în cauză apare ştampila firmei inculpaţilor. De altfel, autotractorul nu a fost identificat în patrimoniul societăţii inculpaţilor nici de lichidatorul judiciar, martorul B.I.D. faţă de care inculpatul A. din nou a adoptat o atitudine nesinceră, afirmând că utilajul s-ar afla la o exploatare forestieră în judeţul Suceava. În plus, această persoană, B.N., apare ca fiind una fictivă, neputând fi identificată de instanţa de fond nici cu ocazia cercetării judecătoreşti pentru a fi audiată şi un alt element cel puţin curios, care defineşte aceeaşi atitudine a inculpatului A. a fost acela că acesta vorbea despre un împrumut pe care l-ar fi luat de la cămătari, de la această persoană fictivă, împrumut a cărui existenţă în fapt nu a fost probată în niciun fel, mai mult nici nu s-a justificat în perioada avută în vedere de acuză, cât timp inculpatul era un client fidel al băncilor.
Al treilea act material infracţional reţinut în sarcina inculpaţilor a vizat contractarea unui credit de 100.000 RON, la data de 28 noiembrie 2008 de la R. IFN, Sucursala Târgu Mureş, obiectul garanţiei reale mobiliare constituindu-l aceIaşi autotractor marca M, gajat, la o dată anterioară, 23 iunie 2008, în favoarea C. Bank, aspect care nu a fost adus de inculpaţi la cunoştinţa reprezentanţilor instituţiei financiare, pentru a putea obţine din nou foloase materiale ilicite. Dimpotrivă, inculpatul a afirmat că bunul gajat ar fi liber de sarcini şi afirmaţia sa din faţa instanţei că era datoria reprezentanţilor acestei instituţii să verifice dacă bunul era sau nu gajat, era o dovadă indubitabilă a caracterului inculpatului, a atitudinii sale contrare ordinii de drept care, în pofida probelor care îi atestau vinovăţia, a continuat să pozeze într-o persoană total nevinovată şi să arunce responsabilitatea în sarcina reprezentanţilor părţilor civile, cu o uşurinţă ieşită din comun. Menţinerea în eroare a reprezentanţilor instituţiei financiare pe parcursul derulării contractului a fost relevată şi de martorul M.T.A., care a arătat că inculpaţii nu au achitat vreo rată din împrumutul acordat, mai mult, la debutul anului 2009, firma lor a fost înscrisă în procedura insolvenţei, iar cartea de identitate a autotractorului, deşi iniţial a fost depusă în original, a fost retrasă la scurt timp de inculpat sub pretextul că trebuie aduse corecţii la Registrul Auto Român, intenţia acestuia fiind aceeaşi ca şi în cazurile anterioare, de a dispune de bunul gajat după bunul său plac şi de a obstacula controlul circuitului juridic al autotractorului, profitând de naivitatea reprezentantului instituţiei financiare care, în mod normal, nu ar fi trebuit să restituie originalul cărţii de identitate a utilajului. Deşi, cel puţin formal, firma inculpaţilor trecea printr-un declin financiar, această situaţie nu a fost adusă la cunoştinţa părţii civile, mai mult, aceştia au emis la datele de 17 august 2009 un bilet la ordin avalizat, cu scadenţă la data de 20 august 2009, pentru suma de 17.650 RON şi un altul, pentru suma de 140.000 RON, cu scadenţă la data de 20 septembrie 2009. La data de 26 august 2009, beneficiarul celor două bilete, le-a depus la bancă, însă au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă disponibil. În plus, la datele respective, firma inculpaţilor se afla deja în procedura insolvenţei, iar aceştia nu puteau face acte de dispoziţie decât cu acordul lichidatorului judiciar. Susţinerea inculpatului A., că ar fi semnat în alb, împreună cu soţia sa aceste bilete (care nici nu recunoaşte semnarea lor, considerat fapt, cel puţin ciudat), restul datelor fiind completate anterior, a fost o nouă încercare a inculpatului de a arunca vina asupra reprezentanţilor părţii civile, care ar fi îndrăznit să încerce recuperarea debitului fără a-i înştiinţa, prin completarea biletelor la ordin depuse cu titlu de garanţie de inculpaţi, reţinându-se, de altfel o nouă reflectare a atitudinii sale procesuale total nesincere.
Un aspect important ce a interesat toate cele trei situaţii expuse, a fost acela că, singurul autotractor care a existat faptic în posesia inculpaţilor, cel achiziţionat de la firma poloneză, a fost prezentat la R.A.R. (declaraţii martori O.I. şi D.C.A.) şi, deşi nu a fost înmatriculat, i s-au eliberat trei cărţi de identitate, inculpaţii având nevoie de acestea în original, pentru obţinerea creditelor, modul de operare presupunând ca după depunerea unui set de acte la bancă, cartea de identitate să fie declarată pierdută. După obţinerea unei noi cărţi de identitate, acesta putea fi folosită pentru garantarea altui credit şi obţinerea altui folos material ilicit. O altă chestiune mai mult decât relevantă, l-a constituit faptul că seria de şasiu a autotractorului gajat apărea parţial diferită în contractele încheiate cu C. Bank S.A. şi B. SA Sucursala Târgu Mureş, Sucursala Târgu Mureş şi în adresa emisă de SC D.L.T. SRL către B. SA, Sucursala Târgu Mureş, comparativ cu seria reală, indicată la dosar şi în raportul de evaluare întocmit de reprezentanţii C. Bank, însă nu s-a putut proba că inculpaţii ar fi autorii acestor falsuri, deşi ei erau unicii interesaţi de obţinerea creditelor şi de inducerea în eroare a instituţiilor bancare. Probabil, prin aceste mici modificări ale seriei de şasiu, inculpaţii intenţionau să insinueze că ar fi vorba de mai multe utilaje asemănătoare, pentru a împiedica reprezentanţii băncii să efectueze verificările necesare cu privire la indisponibilizarea anterioară a bunului gajat, profitând şi de neatenţia acestora la negocierea contractelor şi la analizarea documentaţiei depuse în susţinerea cererilor de creditare, deşi faptic exista doar unul singur, cel achiziţionat de la firma poloneză, cu o singură serie de şasiu corectă.
Referitor la al patrulea act material infracţional ce s-a reţinut în sarcina inculpaţilor, a vizat contractarea unui credit de 32.500 euro, la data de 19 martie 2008 de la P.C. IFN SA, Sucursala Cluj-Napoca, la acel moment SC C.F. IFN SA, în scopul amenajării unui teren de 7000 mp pentru deschidere pensiune, credit garantat cu un teren intravilan de 7000 mp, situat în localitatea Şincai, jud. Mureş, precum şi construcţiile aferente acestuia. Se viza deschiderea unei pensiuni pe acel teren prin contractul de creditare. În realitate, în certificatul de urbanism din data de 18 iunie 2008 solicitat de firma inculpaţilor, se urmărea demolarea construcţiilor aflate pe teren şi edificarea unui grajd pentru cai, a unui teren de sport şi a două piscine, depunându-se de inculpaţi şi avizul favorabil de demolare şi de edificare a zonei de agrement. Deşi inculpaţii şi chiar reprezentantul instituţiei financiare, martorul H.C.A., au arătat că s-au depus acte care atestau achiziţionarea de materiale în scopul edificării construcţiilor, în realitate aceste înscrisuri (facturi, chitanţe) nu au fost identificate şi nici obiectivele prevăzute în certificatul de urbanism nu s-au realizat (în acest sens s-a observat adresa Primăriei Şincai şi rezultatul inspecţiei în teren a reprezentanţilor instituţiei financiare din data de 28 decembrie 2009). Inculpaţii nu au făcut nici dovada evidenţierii în contabilitatea firmei a sumei împrumutate şi nu au depus documente care să ateste folosirea creditului în scopul pentru care a fost acordat, în termen de 5 zile de la contractarea acestuia, conform clauzelor prevăzute în contractul de împrumut. Toate aceste aspecte au trădat comportamentul infracţional al inculpaţilor care în mod repetat au indus în eroare instituţiile bancare şi financiare în scopul obţinerii unor împrumuturi pe care le-au utilizat în cu totul alte scopuri decât cele pentru care au fost contractate, profitând de credulitatea unor angajaţi ai acestor instituţii bancare şi de buna lor credinţă, ca ulterior să nu achite deloc sau să nu achite majoritatea ratelor aferente creditelor.
Al cincilea act material infracţional l-a vizat doar pe inculpatul A.I.M. şi a vizat şi încercarea de inducere în eroare a reprezentanţilor R. IFN., Sucursala Târgu Mureş prin obţinerea unui credit de refinanţare în numele SC V. SRL, societate administrată doar în fapt de inculpat, însă, la momentul solicitării creditului, inculpatului nu i se conferise legal dreptul de a semna actele necesare obţinerii împrumutului, hotărârea V. datând din 20 noiembrie 2009, iar cererea de credit, din 7 noiembrie 2009. Inculpatul şi-a explicat această situaţie printr-o simplă eroare materială, însă prima instanţă a considerat că era generată de graba inculpatului de a obţine un nou folos material, chiar prin asumarea unei calităţi false, pe care nu o avea la acel moment în firma solicitantă. Oricum, în cele din urmă, creditul nu a fost acordat, reprezentanţii băncii având suspiciuni cu privire la autenticitatea documentelor depuse, din acest motiv fapta rămânând în forma tentativei.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş la data de 23 noiembrie 2011 sub nr. 5843/102/2011 inculpaţii A.I.M., A.C.D. şi A.L.D. au declarat apel împotriva Sentinţei penale nr. 164 din 03 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Mureş.
Prin memoriul depus, inculpatul A.L.D. a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. de sub acuza săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen şi de art. 290 alin. (1) C. pen, precum şi respingerea acţiunii civile formulate de partea civilă SC B. SA.
Apelurile inculpaţilor A.I.M. şi A.C.D. nu au fost motivate în scris, însă în faţa instanţei s-a solicitat în principal achitarea acestora în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. de sub acuza săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina lor, invocându-se principiul in dubio pro reo, iar în subsidiar s-a solicitat reducerea cuantumului pedepselor stabilite de prima instanţă şi suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului A.I.M.
În faţa instanţei de apel, au fost audiaţi inculpaţii şi martorii.
S-au depus înscrisuri.
Curtea de Apel a constatat că apelurile declarate sunt nefondate sub aspectul solicitării de achitare, fiind întemeiat doar apelul declarat de inculpatul A.I.M., în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei.
S-a reţinut că situaţia de fapt, aşa cum a fost expusă mai înainte a fost corect reţinută de prima instanţă, corespunde probelor administrate în cauză, vinovăţia inculpaţilor a fost pe deplin dovedită, iar faptele comise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina acestora.
Sub aspectul aplicării disp. art. 72 C. pen, Curtea a apreciat că instanţa de fond a făcut o justă interpretare şi o corectă aplicare a criteriilor prevăzute în textul legal doar în privinţa inculpaţilor A.L.D. şi A.C.D.
Astfel, în mod corect le-au fost reţinute circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen, în prezenţa cărora şi în lipsa circumstanţelor agravante sau a stării de recidivă, devin incidente disp. art. 76 C. pen privind coborârea obligatorie sub minimul special.
Pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, minimul special prevăzut de lege este de 10 ani închisoare, iar art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen, permite coborârea sub acest minim, dar nu mai jos de 3 ani. Dată fiind contribuţia cea mai redusă a inculpatului A.L.D. la activitatea infracţională şi participarea acestuia în calitate de complice la un singur act material, instanţa s-a oprit la pedeapsa de 3 ani închisoare, limită sub care aceasta nu mai poate fi coborâtă, potrivit disp. art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
De asemenea, dat fiind concursul de infracţiuni în cazul acestui inculpat, pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată de prima instanţă poate fi suspendată sub supraveghere, fiind, de această dată, limita maximă permisă de art. 861 alin. (2) C. pen.
Şi pentru inculpata A.C.D., pedeapsa a fost stabilită la 4 ani închisoare, respectiv orientată aproape la minimul de 3 ani închisoare permis de art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
Dată fiind contribuţia mai importantă a acesteia faţă de inculpatul A.L.D., pentru a respecta şi principiul proporţionalităţii, pedeapsa stabilită de 4 ani închisoare este una necesară dar şi suficientă pentru atingerea scopului prev. de art. 52 C. pen, iar suspendarea sub supraveghere dispusă de judecătorul fondului fiind just stabilită.
Cu referire la inculpatul A.I.M., Curtea a reţinut că, deşi a avut o contribuţie majoră, că infracţiunea este una de o gravitate sporită şi a fost săvârşită în formă continuată, nu este de acord cu motivarea primei instanţe privind reţinerea circumstanţelor atenuante doar în favoarea primilor doi inculpaţi, deoarece şi inculpata A.C.D. a săvârşit infracţiunea în formă continuată (patru dintre cele cinci acte materiale), a beneficiat de creditele obţinute împreună cu soţul său, iar inculpatul A.L.D. a săvârşit în stare de concurs real un număr de trei infracţiuni.
Deşi inculpatul A.I.M. nu a solicitat probe în circumstanţiere, pe lângă lipsa antecedentelor penale, Curtea a avut în vedere persoana inculpatului, vârsta acestuia, statutul social şi familial, aspecte care îndreptăţesc instanţa să reţină şi în favoarea acestuia, aşa cum a procedat judecătorul fondului în privinţa celorlalţi doi coinculpaţi, circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen.
Fiind reţinute doar circumstanţe atenuante, devin incidente disp. art. 76 lit. a) C. pen. privind coborârea obligatorie a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, acela de 10 ani închisoare.
Curtea a apreciat că se impune reducerea pedepsei stabilite de prima instanţă acestui inculpat, sub minimul special, respectiv de la 11 ani la 3,10 ani închisoare, cuantum care este necesar dar şi suficient pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru aceleaşi considerente a fost redusă şi pedeapsa complementară stabilită de prima instanţă, de la 5 la 2 ani.
În privinţa modalităţii de executare în cazul inculpatului A.I.M., pentru considerentele reţinute, instanţa de apel a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea efectivă, în regim de detenţie.
În baza acestor considerente, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 1/A, din 6 ianuarie 2014, a dispus următoarele:
I. În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul A.I.M. (fiul lui I. şi M., născut în Luduş, jud. Mureş, domiciliat în Târgu Mureş, str. G., jud. Mureş) împotriva Sentinţei penale nr. 164 din 03 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Mureş.
A desfiinţat parţial hotărârea atacată şi rejudecând cauza:
În baza art. 345 alin. (1), (2) C. proc. pen., a redus pedeapsa stabilită de prima instanţă inculpatului A.I.M., de la 11 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen, cu aplic. art. 65, art. 66 C. pen, la 3,10 ani (trei ani şi zece luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (cinci acte materiale, din care unul rămas în forma tentativei), prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen, cu aplic. art. 65, art. 66 C. pen, ca pedeapsă complementară.
A menţinut celelalte dispoziţii din sentinţa atacată, care nu contravin prezentei decizii.
II. În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A.C.D. (fiica lui O. şi F.D., născută în Târgu Mureş, jud. Mureş, domiciliată în Şincai, jud. Mureş) şi A.L.D. (fiul lui I.V. şi G., născut în Braşov, jud. Braşov, domiciliat în Târgu Mureş, str. P-ţa Victoriei, jud.Mureş, cu reşedinţa în Germania, loc. Alveslohe, str. B.) împotriva aceleiaşi sentinţe.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii A.C.D., A.L.D. şi A.I.M., care au reiterat, în principal, criticile formulate în apel şi au solicitat, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, motivând că faptele comise nu întrunesc elementele constitutive ale acestei infracţiuni (respectiv complicitate la înşelăciune pentru inculpatul A.L.D.). Pentru inculpatul A.L.D. s-a cerut achitarea şi pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. anterior, întrucât factura proformă a fost stornată, banii s-au returnat, astfel că e strict o problemă de drept comercial şi nu o faptă penală. Cu caracter subsidiar, s-a solicitat aplicarea art. 5 C. pen. privind legea penală mai favorabilă.
Reprezentantul parchetului a invocat, în recursul inculpatului A.I.M. şi în favoarea acestuia cazul de casare prevăzut de art. 38515 pct. 14 C. proc. pen., arătând că în apel pedeapsa aplicată este una nelegală câtă vreme a fost coborâtă sub minimul textului incriminator, dar fără reţinerea circumstanţelor atenuante.
Înalta Curte, analizând soluţia pronunţată în cauză în raport de cazul de casare invocat, dar şi în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază ca neîntemeiate recursurile declarate de inculpaţii A.C.D. şi A.L.D. şi ca parţial întemeiat recursul declarat de inculpatul A.I.M.
Motivul principal de recurs, invocat de cei trei inculpaţi, raportat la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., prin care se solicită achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, respectiv art. 16 lit. b) C. proc. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune (respectiv complicitate la înşelăciune) nu este fondat.
Înalta Curte constată, în prealabil, că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel la data de 1 ianuarie 2014, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prev. de art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, dorindu-se, astfel cum rezultă şi din expunerea de motive, pe lângă scopul principal de degrevare a instanţelor şi o introducere anticipată a filozofiei noului Cod de procedură penală, aceea de impunere a unei singure căi de atac în materie penală, aspect ce se conformează atât cerinţelor constituţionale de acces la justiţie, cât şi art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de consolidare a caracterului de excepţie a căilor extraordinare de atac.
În aceste condiţii, prin Legea nr. 2/2013 au fost eliminate anumite motive de casare în recurs, avându-se în vedere că aceste motive sunt analizate în cadrul căii de atac a apelului.
Printre motivele de casare eliminate se află şi cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., privind comiterea "unei grave erori de fapt".
Deşi inculpaţii au solicitat achitarea pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni (art. 16 lit. b) C. proc. pen., căruia îi corespunde art. 10 lit. d) din Codul anterior de procedură penală), motiv ce, aparent, s-ar încadra în cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte constată că inculpaţii au formulat şi critici prin care contestă însăşi existenţa faptelor, de vreme ce argumentează că nu au comis unele din acţiunile de inducere în eroare a părţilor civile, acţiuni reţinute în sarcina lor.
Aşa cum deja s-a arătat, în recurs nu mai poate fi pusă în discuţie situaţia de fapt reţinută de instanţe, întrucât pct. 18 al art. 3859 C. proc. pen. a fost expres abrogat prin Legea nr. 2/2013, astfel că această critică nu vor putea fi examinate.
Pornind de la situaţia de fapt stabilită în cauză şi care nu mai poate fi contestată în recurs, Înalta Curte constată că în mod corect s-a apreciat că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea infracţiunii de înşelăciune.
Astfel, pentru primul act material reţinut în rechizitoriu, s-a dovedit mai presus de orice dubiu că factura proformă a fost emisă de SC D.L. Trans SRL, societate administrată de inculpatul A.L.D., fără ca această societate să aibă în patrimoniu autotractorul marca M., că pe baza acestei facturi, inculpaţii A.I.M. - administrator de fapt şi A.C.D. - administrator de drept al SC A. SRL, la data de 07 mai 2008 au negociat, semnat şi obţinut pentru societate un credit de 75.400 euro de la partea civilă SC B. SA. Banca a fost indusă în eroare prin prezentarea ca adevărată a faptei mincinoase că autotractorul ce urma să fie achiziţionat cu creditul contractat se afla în patrimoniul SC D.L. Trans SRL. Inculpaţii nu au încunoştinţat banca, deşi li s-a solicitat în repetate rânduri să depună cartea de identitate şi poliţa de asigurare a utilajului. Deşi acest autotractor nu a intrat niciodată în patrimoniul societăţii, cu creditul obţinut s-a achiziţionat un alt autotractor, însă direct din Polonia de către SC A. SRL, însă pentru menţinerea în eroare a băncii, inculpaţii au prezentat o adresă din care rezulta că utilajul va fi livrat de către SC D.L. Trans SRL, fiind adus din Germania. Acţionând cu aceeaşi rea-credinţă, inculpaţii au prezentat băncii noul utilaj, ca garanţie în locul celui descris iniţial în factura proformă, fără însă a încunoştinţa banca despre faptul că acesta era deja gajat la o dată anterioară, în favoarea C. Bank, pentru contractarea unui alt împrumut.
Faţă de situaţia de fapt reţinută, apărările inculpaţilor nu pot fi primite.
Nu li se impută inculpaţilor că au obţinut creditul pe baza unei facturi proforme (care este un document legal, acceptat de bancă, prevăzut în Codul fiscal etc.), aşa cum susţin aceştia, ci faptul că documentul conţinea date nereale şi prin prezentarea acestuia la bancă, s-a realizat inducerea în eroare încă la momentul încheierii contractului.
Se mai susţine că banii s-au întors în România, au reintrat în contul societăţii şi nu există interdicţii de folosire a banilor în alt scop decât cel contractat. Şi această apărare este una nefondată, deoarece folosirea ulterioară a banilor în alt scop de către societate a fost făcută cu aceeaşi rea-credinţă, banca fiind menţinută în eroare pe parcursul desfăşurării contractului prin prezentarea adreselor care nu corespundeau realităţii. Chiar dacă banii au reajuns în contul societăţii, cert este că banca nu a fost încunoştinţată despre faptul că nu a fost achiziţionat utilajul, iar banii nu au fost restituiţi băncii, prejudiciul cauzat fiind unul cert.
Faptul că au fost plătite o parte din rate, nu înlătură reaua-credinţă cu care inculpaţii au acţionat.
Inculpaţii au mai arătat că prin contractul încheiat cu banca nu erau obligaţi să achiziţioneze aceeaşi maşină.
Ori, împrumutul a fost acordat tocmai pentru achiziţionarea utilajului menţionat în factura proformă, de la SC D.L. Trans SRL, care constituia şi garanţia reală mobiliară şi nu pentru achiziţionarea ulterioară a oricărui alt utilaj, de la orice vânzător, ba chiar gajat anterior pentru un alt credit.
Este lipsit de importanţă faptul că banca a denunţat unilateral contractul după intrarea societăţii în faliment, ori că ar fi depus plângerea penală doar la câţiva ani, la solicitarea organelor de urmărire penală. De asemenea, faptul că societatea avea în derulare numeroase contracte de credit cu alte unităţi bancare, nu înlătură forma de vinovăţie cu care au acţionat inculpaţii în speţa dedusă judecăţii.
Pentru inculpatul A.L.D. s-a susţinut că firma acestuia nu a realizat beneficii de pe urma creditului obţinut, că semnăturile lui nu au produs efecte juridice şi nu a avut intenţia de a frauda.
Art. 215 alin. (1) C. pen nu cere exclusiv ca folosul material injust să fie obţinut "pentru sine", ci obţinerea folosului material injust este alternativă, respectiv "pentru sine sau pentru altul". Aşadar, ca element constitutiv al infracţiunii de înşelăciune, prin activitatea infracţională a inculpatului A.L.D., folosul material injust a fost obţinut "pentru altul", respectiv pentru societatea celorlalţi doi inculpaţi SC A. SRL, care a beneficiat de creditul obţinut, fără să-l mai restituie.
Efectele juridice ale înscrisurilor emise de SC D.L. Trans SRL (inclusiv ale semnăturilor inculpatului A.L.D.) au fost tocmai inducerea şi menţinerea în eroare a băncii, cu ocazia încheierii şi derulării contractului de împrumut, prin folosirea respectivelor înscrisuri de către inculpaţii A.I.M. - administrator de fapt şi A.C.D. - administrator de drept al SC A. SRL.
De asemenea, prin modalitatea în care a acţionat (cuprinderea menţiunilor nereale în înscrisuri şi înmânarea acestora inculpaţilor A.I.M. şi A.C.D., care le-au prezentat băncii), este dovedită şi forma de vinovăţie cu care inculpatul a săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina sa.
În privinţa celui de-al doilea act material, inculpaţii A.I.M. şi A.C.D. au obţinut de la C. Bank SA, tot în numele societăţii lor, un credit de 50.000 euro prin prezentarea ca garanţie reală mobiliară a autotractorului achiziţionat din Polonia, inducând în eroare banca pe parcursul derulării contractului prin depunerea înscrisurilor doveditoare a pretinsei bonităţi a societăţii, fără să depună originalul cărţii de identitate a autotractorului, tocmai pentru a putea dispune de el, lucru pe care l-au şi făcut, înstrăinând utilajul, deşi acesta era indisponibilizat, cauzând şi în acest caz un prejudiciu prin nerestituirea împrumutului.
Al treilea act material constă în obţinerea de către inculpaţii A.I.M. şi A.C.D. a unui alt împrumut de 100.000 RON de la R. IFN, prin garantarea cu aceIaşi cap autotractor adus din Polonia, despre care s-a afirmat că este liber de orice sarcini, deşi era gajat şi pe baza lui a fost obţinut împrumutul descris la alineatul precedent şi aceIaşi utilaj a fost prezentat băncii şi pentru împrumutul de la B. SA. Apoi, fără să achite vreo rată, deşi a fost depusă în original cartea de identitate, aceasta a fost retrasă cu un pretext neadevărat, tocmai pentru a dispune de utilaj, ca şi în cazurile anterioare.
Faptul că ofiţerii de credit aveau obligaţia să verifice în Arhiva electronică a garanţiilor mobiliare dacă asupra bunului mai exista instituită o altă garanţie, aşa cum se susţine în apărare, această pretinsă omisiune a angajaţilor băncii nu înlătură vinovăţia cu care au acţionat inculpaţii, atâta vreme cât s-a afirmat în mod expres că bunul este lipsit de orice sarcini.
Al patrulea credit în sumă de 32.500 euro a fost obţinut de la P.C. IFN SA - Sucursala Cluj-Napoca pentru deschiderea unei pensiuni. Deşi s-a arătat că s-au achiziţionat materiale de construcţii pentru realizarea obiectivului, nu au fost prezentate acte justificative. Nu s-au depus alte documente care să ateste folosirea creditului în scopul pentru care a fost acordat, iar suma de 32.500 euro nu a fost nici măcar evidenţiată în contabilitatea societăţii.
Faptul că însuşi directorul băncii a semnat contractul de împrumut, ori că experţii C. şi B. au vizualizat şi evaluat bunurile aduse drept garanţie ori lipsa unei dispoziţii exprese din contract care să interzică schimbarea destinaţiei fondurilor este lipsit de importanţă, atâta vreme cât inculpaţii nici măcar nu au evidenţiat în contabilitate împrumutul obţinut şi, bineînţeles, nu au prezentat documente justificative privind folosirea banilor.
Ultimul act material, rămas în forma tentativei, constă în completarea de către inculpatul A.I.M., a cererii de credit adresată Sucursalei Târgu Mureş a R. IFN, datată 07 noiembrie 2009 prin asumarea calităţii false de administrator al SC V. SRL, calitate pe care a dobândit-o abia la 20 noiembrie 2009.
Nu poate fi primită nici apărarea potrivit căreia inculpata A.C.D. ar fi acţionat fără vinovăţie. Chiar dacă inculpatul A.I.M. a avut o contribuţie mai însemnată în activitatea infracţională (a negociat şi a semnat majoritatea contractelor), nu s-a făcut dovada că faţă de inculpata A.C.D. ar fi incident vreuna din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.
Aceasta nu şi-a pierdut calitatea de administrator al societăţii, astfel încât şi prezentarea ei la bancă doar pentru "unul sau cinci minute" şi semnarea contractelor "gata negociate şi semnate de directorul băncii", aşa cum însăşi apărarea susţine, reprezintă elementul material al laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune.
Apărarea inculpaţilor privind pierderea actelor autotractorului este una nefondată, atâta vreme cât în cazul primelor două bănci au refuzat categoric să depună originalul actelor, iar la a treia bancă, după ce au depus cartea de identitate în original au retras-o, toate cu intenţia clară de a dispune de bunul gajat, procedând la înstrăinarea acestuia, ştiind că reprezenta garanţia reală mobiliară pentru cele trei împrumuturi contractate. Reaua-credinţă cu care au acţionat este dovedită inclusiv prin obţinerea de către inculpaţi a nu mai puţin de trei cărţi de identitate pentru aceIaşi autotractor.
Toate aceste consideraţii îndreptăţesc instanţa să aprecieze ca neîntemeiată critica formulată de inculpaţi.
Cât priveşte critica formulată doar de inculpatul A.L.D., privind infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, pentru care se solicită achitarea în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen. anterior (art. 16 lit. b) C. proc. pen.), Înalta Curte constată, de asemenea, că nu este fondată.
Fapta inculpatului A.L.D., în calitate de administrator la SC D.L. Trans SRL Târgu Mureş, de a emite factura proformă către SC A. SRL Şincai, din conţinutul căreia rezulta că va livra către societatea cumpărătoare un autotractor marca M., an fabricaţie 2008, având seria şasiu X1, la preţul de 107.715 euro, toate datele din cuprinsul facturii fiind nereale, firma inculpatului neavând în proprietate ori posesie bunul vândut, factură predată lui A.I.M. spre folosire, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prev. şi ped. de art. 290 alin. (1) C. pen.
Fapta inculpatului A.L.D., în calitate de administrator la SC D.L. Trans SRL Târgu Mureş, de a emite, în data de 04 iulie 2008 adresa cu nr. 212, către SC A. SRL, adresă care are următorul conţinut "Prin prezenta vă facem cunoscut că producătorul M. Germania a schimbat lotul de autotractoare M. ce era destinat pentru România din care făcea parte maşina dvs. cu seria X1. În consecinţă pentru dvs. a sosit un nou autotractor cu aceleaşi caracteristici şi aceIaşi preţ, diferind doar seria de şasiu. Totodată vă facem cunoscut că livrarea autotractorului se va face în jurul datei de 17 iulie anul curent", toate datele din cuprinsul adresei fiind nereale, firma inculpatului neavând în proprietate ori posesie bunul oferit iniţial spre vânzare şi nici vreun contract cu firma M. Germania, act încredinţat lui C.I.M. spre folosire, s-a reţinut că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prev. şi ped. de art. 290 alin. (1) C. pen.
Apărările inculpatului în recurs cu privire la aceste fapte vizează o reinterpretare a materialului probator administrat şi o contestare a situaţiei de fapt, aspecte care nu mai pot fi cenzurate în această cale de atac în cadrul niciunuia din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 C. pen., respectând principiul aplicării globale a legii statuat prin Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, prin care Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea legilor penale succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile obligatorie pentru instanţe, Înalta Curte apreciază că pentru inculpaţi legea penală mai favorabilă este legea veche.
Se observă că pentru infracţiunea prev. de art. 215 C. pen., chiar dacă în legea nouă limitele de pedeapsă sunt mai reduse, în favoarea inculpaţilor s-au reţinut circumstanţe atenuante prevăzute de legea anterioară şi care în legea nouă nu se mai regăsesc, făcând posibilă aplicarea unei pedepse sub minimul textului incriminator din legea anterioară, dar în limitele prevăzute de art. 244 C. pen. din legea nouă.
Mai mult decât atât, inculpaţii au săvârşit infracţiunile în forma continuată prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, iar regimul acestei instituţii este diferit reglementat în legea nouă, textul art. 35 C. pen. prevăzând condiţia aceluiaşi subiect pasiv pentru reţinerea formei continuate a infracţiunii, ceea ce ar face ca în speţă, având în vedere subiecţii pasivi diferiţi, să nu mai poată fi reţinută infracţiunea continuată ci concursul de infracţiuni.
În aceIaşi timp, regimul sancţionator al concursului de infracţiuni este net defavorabil în legea nouă, care prevede un spor de pedeapsă obligatoriu, ceea ce ar conduce la pedepse mai mari decât cele dispuse în cauză.
Foarte important, faţă de inculpaţii A.C.D. şi A.L.D. s-a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere, în condiţiile art. 861 C. pen. anterior, iar echivalentul acestei instituţii în legea nouă este mai puţin favorabil, dispoziţiile art. 91 - 93 din noul C. pen. incluzând printre obligaţiile ce revin condamnatului prestarea unei munci în folosul comunităţii, măsură evident mai severă faţă de obligaţiile dispuse de instanţă în aplicarea art. 863 C. pen. anterior.
Înalta Curte apreciază, însă, ca fiind întemeiată critica formulată de procuror în recursul inculpatului A.I.M., vizând nelegalitatea pedepsei aplicate acestuia, critică ce poate fi examinată în cadrul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 şi care, potrivit aceloraşi modificări aduse prin actul normativ menţionat, poate fi luat în discuţie şi din oficiu.
Deşi în considerentele hotărârii, instanţa de apel a arătat că are în vedere persoana inculpatului, vârsta acestuia, statutul social şi familial, aspecte care îndreptăţesc instanţa să reţină şi în favoarea acestuia, aşa cum a procedat judecătorul fondului în privinţa celorlalţi doi coinculpaţi, circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., aspecte în raport de care a şi apreciat reducerea pedepsei, menţionând şi art. 76 lit. a) C. pen., în dispozitiv aceste texte nu se regăsesc, ceea ce face ca pedeapsa aplicată în apel să apară ca nelegală.
Pentru aceste argumente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul A.I.M. şi va casa în parte decizia penală recurată.
Rejudecând, va face aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., menţinând pedeapsa de 3 ani şi 10 luni închisoare aplicată acestui inculpat pentru infracţiunea de înşelăciune în formă continuată.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.L.D. şi A.C.D. împotriva aceleiaşi decizii.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpaţii A.L.D. şi A.C.D. vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile parţiale ale avocaţilor din oficiu urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru inculpatul A.I.M., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului din oficiu urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul A.I.M. împotriva Deciziei penale nr. 1/A din 6 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează în parte decizia penală atacată, şi rejudecând:
Face aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen. şi menţine pedeapsa de 3 ani şi 10 luni închisoare aplicată inculpatului A.I.M. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 65, art. 66 C. pen. ca pedeapsă complementară.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.L.D. şi A.C.D. împotriva aceleiaşi decizii.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate dacă nu sunt contrare prezentei decizii.
Obligă recurenţii inculpaţi A.L.D. şi A.C.D. la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul parţial în suma de 100 RON cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A.I.M., până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2970/2014. Penal. Contestaţia la executare... | ICCJ. Decizia nr. 2845/2014. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
