ICCJ. Decizia nr. 2857/2014. SECŢIA PENAL. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.), lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENAL
Decizia nr. 2857/2014
Dosar nr. 8853/118/2012
Şedinţa publică din 22 octombrie 2014
Asupra recursurilor de faţă ;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 284 din 25 iunie 2013 în Dosarul penal nr. 8853/118/2012, Tribunalul Constanţa a hotărât următoarele:
„Respinge cererile de schimbare a încadrării juridice ca nefondate.
În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 alin. (1), lit. i) C. pen. pentru infracţiunea tentativa la omor calificat, cu aplic. art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 lit. b) C. pen.
Condamnă pe inculpatul C.F., domiciliat în Năvodari, jud. Constanţa, la pedeapsa de 5, 6ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 c.pen aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b), C. pen.pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În art. 180 alin. (2), C. pen. pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe .parte vătămată S.G. cu aplic art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 lit. e) c.pen condamna pe inculpatul C.F., la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi lit. b) C.penal contopeşte pedepsele aplicate urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 5, 6 ani, închisoare.
În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b), C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1), (2), (3), C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), C. pen. pe perioada executării pedepsei închisorii.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr 76/2008 în referire la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul C.F.
În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa astfel aplicată perioada reţinerii din data de 17 mai 2007.
la act ca părţile vătămate G.I. şi S.G. nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen.,art. 998-999 C. civ., art. 1003 C. civ. obligă inculpatul, C.F. către partea civilă S.C.J.U. Constanţa la plata sumei de 1.488,21 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru perioada 13-18 mai 2007 - pentru partea vătămată G.I. şi la suma de 874,66 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru perioada 13-16 mai 2007- pentru partea vătămată S.G.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. obligă pe inculpatul, C.F. la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului."
Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate anterior, tribunalul a reţinut, urmare probatoriului administrat, următoarea situaţie de fapt;
La data de 13 mai 2007, părţile vătămate G.I. şi S.G. se aflau pe un teren de fotbal situat lângă Şcoala din Năvodari, partea vătămata G.I. participând în cadrul unei echipe aflate în întrecere pe teren, iar partea vătămată S.G. şi inculpatul C.F. se aflau pe margine, printre susţinătorii diferitelor echipe ce jucau în cadrul întrecerii sportive organizate de un partid politic.
Întrecerea consta în mai multe meciuri de fotbal, care se desfăşurau organizat, asigurat de care organizatori echipamentul ce deosebea cele două echipe, echipament care la finalul meciurilor era predat de fiecare jucător la masa arbitrilor, loc aflat în apropierea scaunului pe care era aşezat inculpatul C.F.
În aceste împrejurări, în jurul orelor 11,30, pe fondul unor neînţelegeri ce au avut loc în timpul jocului între partea vătămată G.I. şi inculpatul C.F., datorată faptului că cel din urmă a adresat în mod constat cuvinte injurioase şi indecente asupra membrilor din echipa părţii vătămate, partea vătămată după meci în afara terenului de joc, i-a reproşat acestuia modul lui de comportare, luându-i ochelarii de soare de la ochi, aşezându-i pe o masă alăturată, întrebându-l:,,Ce ai mă? sau,, Ce vrei mă ?", moment în care a intervenit şi fratele inculpatului, atrăgându-i atenţia părţii vătămate, că respectivul este fratele lui „A."
În aceste împrejurări,inculpatul s-a ridicat de pe scaunul de pe care stătea şi i-a aplicat părţii vătămate pe lângă fratele sau două lovituri în zona abdominală, cu un corp tăietor, cuţit cu o lamă de lungime 5-7 cm şi lată de 1-2 cm, fapt ce rezulta din declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor audiaţi în cauză.
S-a menţionat este faptul că deşi partea vătămată are conformaţia fizică mai robustă în raport de inculpat, întrucât partea vătămată nu se aştepta la vreo lovitură din partea acestuia nu a avut o reacţie de apărare.
Inculpatul s-a îndreptat spre partea vătămată cu intenţia de a o ataca, lovind-o cu cuţitul dinspre dreapta spre stânga, moment în care la solicitarea de ajutor a părţii vătămate Gută a intervenit prietenul acestuia partea vătămată S.G., care a fost şi el vătămat, primind lovituri cu acelaşi briceag în zona abdominală precum şi în zona braţului stâng.
În urma acestei altercaţii, agresorul a fugit escaladând gardul stadionului respectiv, iar cele două victime s-au deplasat la Spitalul Orăşenesc Năvodari în vederea acordării îngrijirilor medicale.
Leziunile suferite de cele două părţi vătămate reies şi din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală din 10 iulie 2007 din care rezultă că, numitul G.I. zis „ F." a prezentat la 13 mai 2007 leziuni traumatice care ar fi putut fi produse prin lovire cu corp tăietor înţepător pentru care a necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale, stabilindu-se totodată că leziunea traumatică abdominală a pus în primejdie viaţa victimei prin caracterul penetrant în cavitatea peritonală precum şi din raportul de expertiză medico-legală din 4 iulie 2007 cu privire la leziunile provocate numitului S.G. zis „L.", concluzionandu-se că acesta a prezentat leziuni ce au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înţepător pentru care durata îngrijirilor medicale acordată iniţial (8-9 zile de la data producerii leziunilor) s-a prelungit la 16-18 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor datorită apariţiei unei complicaţii în evoluţia plăgii ombilicale (dehiscenta suturală).
Declaraţiile părţilor vătămate G.I. şi S.G. sunt confirmate şi de declaraţiile martorilor audiaţi atât în cursul urmăririi penale şi susţinute în cursul cercetării judecătoreşti:
Din materialul probator la dosarul cauzei s-a constatat că faptele exista, au fost săvârşite de inculpat asupra celor două părţi vătămate, existând legătura de cauzalitate între acţiunea inculpatului şi leziunile părţilor vătămate.
Astfel instanţa a apreciat că inculpatul C.F. a comis faptele ce i se reţin în sarcină cu intenţie directă dar în cazul părţii vătămate S.G., pentru că nu s-a putut stabili cu certitudine existenta intenţiei de a ucide, în virtutea principiului "în dubio pro reo „ în mod corect s-a apreciat că faptă comisă întruneşte elementele infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptă prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
Pentru considerentele arătate s-au respins ca nefondate şi şi cererile de schimbare a încadrării juridice formulată de partea vătămată S.G. prin apărător dar şi de inculpatul C.F. care a solicitat prin apărător schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală gravă prev. şi ped.de disp.art. 182 alin. (2) C. pen.
Din perspectiva îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 75 C. proc. pen., instanţa a apreciat că declaraţiile părţilor vătămate s-au coroborat în contextul ansamblului probator, care nu a fost de natură să-l disculpe pe inculpat ori să creeze dubii asupra veridicităţii declaraţiilor părţilor vătămate. Acestea au fost constante cu ocazia audierii, când au descris în detaliu activitatea infracţională, declaraţiile coroborându-se şi cu depoziţiile martorilor, probe care au susţinut situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu.
Deşi şi-a susţinut nevinovăţia, inculpatul nu a reuşit să probeze în conformitate cu dispoziţiile art. 66 C. proc. pen., lipsa de temeinicie a probelor administrate în cursul procesului penal, neexistând temeiuri pentru a fi achitat şi întrucât faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de către inculpat, acesta ar fi fost tras la răspundere penală.
La reţinerea acestei situaţii de fapt instanţa a avut în vedere mijloace materiale de probă precum proces-verbal de sesizare, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe foto, proces-verbal de concluzii provizorii medico-legale, certificate medico-legale raport de expertiză medico-legală; declaraţii părţi vătămate; declaraţii martorilor astfel cum au fost analizate; fișa cazier inculpat, declaraţii inculpat, mijloace de proba ce instanţa le-a analizat anterior.
Fapta inculpatului C.F. care la data de 13 mai 2007, în jurul orelor 11,30, pe fondul unei stări conflicruale spontane i-a aplicat părţii vătămate G.I. două lovituri de cuţit în zona abdominală, producându-i leziuni traumatice ce au necesitat 30-35 de zile de îngrijiri medicale, punându-i viaţa în pericol prin hemoperitoneu, necesitând intervenţie chirurgicală de urgenţă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 alin. (1), lit. i) C. pen.
Fapta inculpatului C.F. care la data de 13 mai 2007, în jurul orelor 11,30, pe fondul unei stări conflictuale spontane i-a aplicat părţii vătămate S.G., lovituri ce i-au produs leziuni traumatice prin lovire cu corp tăietor-înţepător pentru care durata îngrijirilor medicale acordată iniţial de 8-9 zile a fost prelungită cu 16-18 zile de îngrijiri medicale datorită apariţiei unei complicaţii în evoluţia plăgii ombilicale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violente, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume: dispoziţiile din partea generală a C. pen., limitele de pedeapsa prevăzute pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat, gradul extrem de ridicat de pericol social al infracţiunii comise dat de modalitatea concretă de săvârşire, de obiectul folosit, de zona vitală în care au fost aplicate loviturile părţii vătămate G.I., relaţiile sociale încălcate privind viaţa şi integritatea persoanei.
S-a avut, totodată în vedere atitudinea inculpatului, care a negat în mod constant faptele şi care a arătat că nu îşi explica leziunile celor două părţi vătămate, deşi a fost prezent şi s-a îmbrâncit cu partea vătămată.
S-a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului care deşi nu este infractor primar, este o persoană matură, are 5 clase, nu a mai săvârşit alte fapte după comiterea acestei fapte din 2007, fapt pentru care s-a reţinut în favoarea inculpatului incidenţa circumstanţelor atenuante prevăzute la art. 74 alin. (2) C. pen.
Pe cale de consecinţă, instanţa a face aplicarea art. 74 alin. (2) şi a art. 76 alin. (1) lit. b) în cazul în cazul infracţiunii de tentativă de omor şi 76 lit. d) pentru infracţiunea de loviri şi alte violente.
Faţă de aceste considerente instanţa a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 5, 6 ani pedeapsa care este suficientă pentru realizarea constrângerii şi reeducării inculpatului, răspunzând cerinţelor art. 52 C. pen., pedeapsă care s-a executat în regim de detenţie potrivit art. 57 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata reţinerii din data de 17 mai 2007.
Văzând şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 în referire la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul C.F.
Cât priveşte acţiunea civilă s-a constatat că părţile vătămate G.I. şi S.G. au declarat în cursul urmăririi penale că se constituie părţi civile în procesul penal cu daune materiale şi morale al căror cuantum îl vor preciza în faţa instanţei de judecată.
La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită părţile vătămate au arătat că nu se constituie parte civilă în procesul penal solicitând tragerea la răspundere penală a inculpatului.
S.C.J.U. Constanţa s-a constituit parte civilă cu suma de 1.488,21 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru perioada 13-18 mai 2007 - pentru partea vătămată G.I. şi la suma de 874,66 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru perioada 13-16 mai 2007- pentru partea vătămată S.G.
Constatând îndeplinite cerinţele răspunderii delictuale instanţa a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă şi a obligat pe inculpatul C.F. către S.C.J.U. Constanţa, la plata sumei de 1.488,21 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru perioada 13-18 mai 2007 - pentru partea vătămată G.I. şi la suma de 874,66 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru perioada 13-16 mai 2007 - pentru partea vătămată S.G.
Văzând şi art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei 2.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, cu menţiunea că suma de reprezintă cheltuieli judiciare aferente celor doua faze ale procesul penal.
Împotriva sentinţei penale nr. 284 din 25 iunie 2013 a Tribunalului Constanţa, au declarat apel, în termen legal, părţile vătămate G.I. şi S.G., precum şi inculpatul C.F.
O primă critică din apelurile părţii civile S.G., s-a referit la greşita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în condiţiile în care din probe rezultă că inculpatul i-a aplicat şi lui mai multe lovituri de cuţit la nivelul abdomenului, care chiar dacă nu i-au pus viaţa în primejdie, puteau produce decesul dacă nu s-ar fi apărat.
O altă critică adusă hotărârii de fond, comună ambelor părţi vătămate apelante S.G. şi G.I., s-a referit la greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului C.F. Astfel, apelantele părţi vătămate au susţinut că inculpatul a fost acela care a iniţiat conflictul, a aplicat ambelor părţi vătămate mai multe lovituri de cuţit şi apoi a fugit de la locul faptei manifestând dezinteres fată de soarta victimelor, ceea ce nu justifică reţinerea de circumstanţe atenuante.
În concluzie, apelantele părţi vătămate S.G. şi G.I., au solicitat, admiterea apelurilor lor, desfiinţarea în parte a hotărârii de fond şi, în rejudecare, să se schimbe încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., înlăturarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., faţă de ambele infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului C.F. şi aplicarea unor pedepse corect individualizate.
Apelantul inculpat C.F. a criticat hotărârea de fond în privinţa greşitei respingeri a cererii sale de schimbare a încadrării juridice a faptei comise de partea vătămată G.I., din infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. sau, în subsidiar, în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. şi cu privire la greşita individualizare a pedepselor ce i-au fost aplicate.
În concluzie, apelantul inculpat C.F., a solicitat, admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, să se schimbe încadrarea juridică a faptei comise în dauna părţii vătămate G.I. în infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., sau de art. 182 alin. (2) C. pen., să se reindividualizeze pedeapsa pentru fapta respectivă, cu reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., în cuantum sub limita minimă prevăzută de lege, iar ca modalitate de executare a pedepsei rezultante să se dispună suspendarea condiţionată sau suspendarea sub supraveghere, conform prevederilor art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 138/P din 14 noiembrie 2013 Curtea de Apel Constanţa a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.F., domiciliat în Năvodari, jud. Constanţa, împotriva sentinţei penale nr. 284 din 25 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 8853/118/2012.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de părţile vătămate G.I. şi S.G. împotriva sentinţei penale nr. 284 din 25 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 8853/118/2012.
În temeiul art. 382 alin. (2) C. proc. pen. a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând, a dispus:
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracţiunile prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-art. 175 lit. i) C. pen. şi art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen. a condamnat inculpatul C.F. la pedeapsa principală de 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat şi deosebit de grav.
În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului C.F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Pedeapsa s-a executat în regim de detenţie, conform dispoziţiilor art. 57 C. pen.
A înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţiile contrare. prezentei decizii şi a menţinut celelalte dispoziţii.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat, inculpatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare avansate de către stat în apel.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate în apelurile părţilor vătămate au rămas în sarcina statului.
Conform art. 189 C. proc. pen. onorariul parţial ai . apărătorului desemnat din oficiu-avocat C.L., în cuantum de 50 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanta.
Din coroborarea declaraţiilor părţilor vătămate G.I. şi S.G. cu ale martorilor oculari A.A., A.F., D.I., Ş.P., A.V., R.M. şi Ş.P., precum şi cu declaraţiile inculpatului dar şi cu rapoartele de expertiză medico-legale din 10 iulie 2007 şi din 04 iulie 2007 ale S.M.L. Constanţa, curtea a reţinut următoarea situaţie de fapt.
La data de 13 mai 2007, în timpul unei întreceri sportive organizate între mai multe echipe de fotbal, pe un teren situat lângă Şcoala din oraşul Năvodari jud. Constanţa, inculpatul C.F. a adresat repetate cuvinte injurioase şi indecente la adresa membrilor echipei din care făcea parte şi partea vătămată G.I. Imediat după meci, partea vătămată G.I., s-a îndreptat spre locul în care se afla inculpatul C.F., reproşându-i modul de comportare, luându-i ochelarii de la ochi, aşezându-i pe o masă alăturată şi întrebându-l ce are şi ce doreşte. Pentru a calma spiritele, între cei doi a intervenit fratele inculpatului, însă inculpatul a scos un briceag cu care a aplicat părţii vătămate G.I., două lovituri în abdomen, pe lângă fratele său, după care a mai încercat să o lovească pe partea vătămată din nou cu briceagul, însă acesta s-a apărat cu mâinile, chemându-l în ajutor pe prietenul său, partea vătămată S.G., care la rându-i a fost lovit de inculpat cu acelaşi briceag, în zona abdominală şi a braţului stâng.
Imediat după aceea, inculpatul C.F. a fugit de la locul faptei, escaladând gardul stadionului, iar cele două victime au mers la Spitalul Orăşenesc Năvodari, unde au primit îngrijiri medicale.
Împrejurarea că după scoaterea ochelarilor de soare inculpatului, partea vătămată G.I. i-ar fi aplicat şi două palme peste faţă, atestată doar de martorii A.V. şi R.M., nu poate fi reţinută ca atare, deoarece este neconfirmată de ceilalţi martori oculari, dar şi adevărată de ar fi nu este de natură să justifice o ripostă cu cuţitul şi nici nu echivalează cu un act de provocare, în condiţiile în care inculpatul a fost acela care a agresat primul, prin cuvinte injurioase, echipa părţii vătămate G.I.
Din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că gestul inculpatului de a lovi pe părţile vătămate repetat cu briceagul, a fost unul surprinzător şi nejustificat în condiţiile în care nici una dintre părţile vătămate nu l-a atacat de o manieră care să-l pună în pericol ci, dimpotrivă, în ajutorul său intervenise fratele pe care l-a ignorat, atacând pe partea vătămată G.I. cu briceagul.
Din situaţia de fapt reţinută, curtea a constatat, că inculpatul C.F. a lovit cu briceagul, în aceeaşi împrejurare, pe ambele părţi vătămate, în mod repetat, după care a fugit de la locul faptei.
Din conţinutul rapoartelor de expertiză medico-legale din 10 iulie 2007 şi din 04 iulie 2007, rezultă că părţile vătămate G.I. şi S.G., au suferit leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înţepător, care au necesitat, în cazul primului 30-35 zile de îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în primejdie, iar în cazul celui de-al doilea, 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Lovirea repetată a ambelor părţi vătămate cu briceagul în zona abdomenului, cauzându-le plăgi penetrante, evidenţiază împrejurarea că inculpatul a acţionat cu intenţia indirectă de a le provoca moartea, acceptând posibilitatea producerii respectivului rezultat, chiar dacă nu 1-a urmărit, atunci când a folosit cuţitul, lovind în mod repetat cu el, iar apoi a fugit de la locul faptei, manifestând dezinteres total faţă de starea victimelor sale.
Intenţia inculpatului de a o ucide pe partea vătămată S.G. a rezultat din faptul folosirii unui obiect vulnerant, apt de a produce moartea şi aplicarea de lovituri repetate şi penetrante într-o zonă vitală a corpului (abdomen) cu briceagul, numai faptul că partea vătămată s-a ferit determinând, producerea unor leziuni mai uşoare.
În drept, fapta inculpatului C.F., de a lovi cu un briceag în zona abdomenului şi a braţelor, în acelaşi conflict, consumat în loc public, pe părţile vătămate G.I. şi S.G., cauzându-le leziuni traumatice penetrante, care au necesitat îngrijiri medicale de urgenţă, în cazul primei părţi vătămate punându-i viaţa în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 20, C. pen. raportat la art. 174 C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.
Pentru considerentele menţionate anterior, curtea constatând întemeiată critica din apelul părţii vătămate S.G., privind greşita încadrare juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului C.F., a admis apelul părţii vătămate amintite, a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 284 din 25 iunie 2013 a Tribunalului Constanţa şi rejudecând, în temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunile prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. şi de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen.
Constatând existenţa faptei şi săvârşirea ei de către inculpat cu forma de vinovăţie a intenţiei indirecte, întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav, conform art. 345 alin. (2) C. proc. pen., s-a angajat răspunderea penală a inculpatului intimat C.F., pentru respectiva infracţiune.
Având în vedere că inculpatul C.F. s-a manifestat în mod deosebit de agresiv şi nejustificat în loc public, faţă de două persoane, că nu este la primul conflict cu legea penală, suferind o condamnare în ţară pentru care a intervenit reabilitarea, dar şi o condamnare în 2003 în Italia, curtea a apreciat, că nu este justificată reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. în consecinţă curtea a admis apelurile părţilor vătămate G.I. şi S.G., a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 284 din 25 iunie 2013 a Tribunalului Constanţa şi rejudecând, a înlăturat aplicarea prevederilor art. 74 alin. (2) C. pen. în procesul de individualizare a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului C.F.
Raportând datele concrete ale speţei la criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. şi cu deosebire modul şi mijloacele de săvârşire a faptei săvârşite de inculpat dar şi urmările produse sau care s-ar fi putut produce, curtea l-a condamnat pe inculpatul C.F., în baza prevederilor art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., art. 176 lit. b) C. pen., la pedeapsa principală de 7 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Având în vedere natura de violenţă a faptei săvârşite dar şi împrejurarea că inculpatul C.F., nu a înţeles să-şi corijeze comportamentul deşi a beneficiat de clemenţă atunci când i-a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei aplicate anterior, curtea a apreciat, că scopul aplicării pedepsei, prevăzută de art. 52 C. pen., poate fi atins numai prin executarea acesteia în regim privativ de libertate, conform art. 57 C. pen., urmând a dispune ca atare.
Raportat la cele reţinute anterior, constatând neîntemeiate criticile din apelul inculpatului C.F., curtea, în temeiul prevederilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., l-a respins ca nefondat.
Constatând întemeiate criticile din apelurile părţilor vătămate G.I. şi S.G., curtea, în temeiul prevederilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. l-a admis, a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 284 din 25 iunie 2013 a Tribunalului Constanţa şi în rejudecare a procedat în sensul celor menţionate în precedent.
Având în vedere că examinarea din oficiu a hotărârii de fond nu a evidenţiat alte motive de reformare, cu excepţia acelora pentru care s-au admis apelurile părţilor vătămate, s-au menţinut restul dispoziţiilor acesteia şi s-au înlăturat dispoziţiile contrare prezentei decizii penale.
Examinând recursurile prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată următoarele:
Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
La termenul de judecată din data de 22 octombrie 2014 reprezentantul Ministerului Public a învederat instanţei că retrage recursul promovat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
Văzând dispoziţiile art. 3854 alin. (2) C. proc. pen. anterior rap. la art. 369 alin. (3) din acelaşi cod, care prevăd că recursul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior şi, constatând îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de lege, Înalta Curte va lua act de retragerea recursului declarat de Ministerul Public.
Referitor la recursul declarat de inculpatul C.F., verificând îndeplinirea condiţiilor prev. de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior Înalta Curte constată că inculpatul nu a motivat recursul în termenul legal de 5 zile înainte de primul termen de judecată cu procedura completă, care a fost la data de 10 septembrie 2014.
Recursul, ca a doua cale ordinară de atac, nu devoluează integral cauza ci într-o măsură limitată, exclusiv în ceea ce priveşte problemele de drept şi nu cu privire la chestiunile de fapt.
Analizând cauza din perspectiva cazurilor de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, se constată că nu sunt incidente disp. art. 3859 pct. l- care vizează nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei; pct. 3 - care se referă la situaţia în care instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292 alin. (2) sau a existat un caz de incompatibilitate; pct. 4 - când şedinţa de judecată nu a fost publică; pct. 5 - când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului când aceasta a fost obligatorie; pct. 6 - când judecata a avut loc în lipsa apărătorului, dacă prezenţa acestuia era obligatorie; pct. 13 - când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; pct. 14 - când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; pct. 15 - dacă nu s-a constatat graţierea.
Faţă de cele ce preced Înalta Curte, va lua act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.F. împotriva Deciziei penale nr. 138/P din 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa.
Văzând dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În NUMELE LEGII
D E C I D E
la act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lăngă Curtea de Apel Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 138/P din 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.F. împotriva deciziei penale susmenţionate.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 260/2014. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 2978/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
