ICCJ. Decizia nr. 298/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Contestaţie în anulare - Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 298/2014

Dosar nr. 3584/1/2013

Şedinţa publică din 28 ianuarie 2014

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1765 din 24 mai 2013 a Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-au dispus următoarele:

S-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie D.N.A. şi de inculpaţii E.V., C.M., I.M., B.S., Z.I. şi T.E. împotriva Deciziei penale nr. 356/A din 24 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

S-a casat în parte decizia penală atacată numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor E.V., C.M., I.M., B.S., Z.I. şi T.E. şi rejudecând în fond:

1. În baza art. 246 rap. la art. 248¹ şi 258 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata E.V. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, urmare reţinerii dispoziţiilor art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

2. În baza art. 246 rap. la art. 248¹ şi 258 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata C.M. la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, urmare reţinerii dispoziţiilor art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

3. În baza art. 26 rap. la art. 246 comb. cu art. 248¹ şi 258 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (20 C. pen. a fost condamnat inculpatul I.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, urmare reţinerii dispoziţiilor art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

4. În baza art. 26 comb. art. 246 rap. la art. 248¹ şi 258 C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.S. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, urmare reţinerii dispoziţiilor art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

S-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu cele prin care a fost condamnată prin sentinţa penală nr. 1856 din 10 noiembrie 2003 a Judecătoriei Slobozia, def. prin Decizia penală nr. 1987 din 19 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1856 din 10 noiembrie 2003 a Judecătoriei Slobozia şi a repus în individualitatea lor pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare, de 8 luni închisoare, de 2 ani închisoare, de 1 an şi 6 luni închisoare, de 8 luni închisoare şi de 2 ani închisoare.

Conform art. 33, art. 34, art. 36 şi art. 35 C. pen. a contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 07 iulie 2005 ia 07 noiembrie 2006.

5. În baza art. 26 comb. cu art. 246 rap. la art. 248¹ şi 258 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul Z.I. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, urmare reţinerii dispoziţiilor art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

6. În baza art. 26 rap. la art. 246 comb. cu art, 248¹ şi 258 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata T.E. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor urmare reţinerii dispoziţiilor art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

S-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu cele pentru care a fost condamnată prin sentinţa penală nr. 255 din 08 iunie 2004 a Judecătoriei Feteşti, def. prin Decizia penală nr. 823 din 10 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 255/08 iunie 2004 a Judecătoriei Feteşti şi a repus în individualitatea lor pedepsele de 1 an închisoare, de 2 ani şi 6 luni închisoare, de 2 ani închisoare, de 1 an şi 6 luni închisoare şi de 8 luni închisoare, 3 ani închisoare şi 5 ani interzicere drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

Conform art. 33, art. 34, art. 36 şi art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză şi s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 28 octombrie 2002 la 22 decembrie 2003 şi de la 27 mai 2005 la 04 aprilie 2006.

S-a menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.

S-au respins ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Z. (fostă S.) D.L., Z.M., N.I., l.R.L., O.E., Z.Z., S.G., S.N., S.G., G.L. şi de partea responsabilă civilmente SC N. SRL Slobozia împotriva aceleiaşi decizii penale.

Au fost obligaţi recurenţii inculpaţi Z. (fostă S.) D.L., Z.M., N.I., l.R.L., O.E., Z.Z., S.G., S.N., S.G., G.L. la plata sumelor de câte 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, s-au avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii, C.M., I.M., Z.I. şi T.E., în sume de câte 100 lei, s-au plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii B.S. şi E.V. în sume de câte 400 lei, s-au plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

A fost obligată recurenta parte responsabilă civilmente SC N. SRL Slobozia la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se dispune astfel s-au reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 56/F din 25.012008, pronunţată în Dosarul nr. 2746/98/2006, Tribunalul Ialomiţa, secţia penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată, prin apărător, de inculpatul I.M., respectiv din art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 290 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; a fost respinsă cererea de schimbare încadrare juridică formulată de Ministerul Public - D.N.A. pentru fiecare inculpat astfel:

1. Pentru inculpata E.V. din infracţiunile:

- art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000;

- art. 26 rap. la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen.;

- art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea 78/200.0 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunile prev. de:

- art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen.;

- art. 289 C. pen.;

- art. 291 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

2. Pentru inculpata C.M. din infracţiunile:

- art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- art. 26 rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000;

- art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunile prev. de:

- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- art. 289 C. pen.;

- art. 291 C. pen.; fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

3. Pentru inculpata S.D.L. din infracţiunile:

- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen.;

- art. 289 C. pen.; - art. 291 C. pen., fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

4. Pentru inculpata Z.M. din infracţiunile:

- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000;

- art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunile prev. de:

- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- art. 289 C. pen.;

- art. 291 C. pen., fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

5. Pentru inculpata O.E. din infracţiunile:

- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000;

- art. 26 C. pen. raportat ia art. 215 alin. (1) - 5 C. pen.; - art. 289 C. pen.;

- art. 291 C. pen.; fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

6. Pentru inculpata Z.Z. din infracţiunile:

- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000;

- art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunile prev. de:

- art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) - 5 C. pen.;

- art. 289 C. pen.;

- art. 291 C. pen.; fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

7. Pentru inculpata S.G. din infracţiunile:

- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen.; - art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000;

- art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) - 5 C. pen.;

- art. 289 C. pen.;

- art. 291 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

8. Pentru inculpatul I.M. din infracţiunile:

- art. 215alin. (1) -5 C. pen.; - art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000;

- art. 10 lit. c) Legea nr. 78/2000;

- art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunile prev. de:

- art. 215 alin. (1)-(5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- art. 289 C. pen.;

- art. 291 C. pen.; fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

9. Pentru inculpatul B.S. din infracţiunile

- art. 215 alin. (1) -5 C. pen.;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000;

- art. 10 lit. c) Legea nr. 78/2000;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- art. 289 C. pen.;

- art. 291 C. pen.; fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

10. Pentru inculpatul Z.I. din infracţiunile:

- art. 215 alin. (1)-(5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000;

- art. 10 lit. c) Legea nr. 78/2000; fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) - 5 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

11. Pentru inculpatul S.G. din infracţiunile:

- art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. rap. la art. lit. b) Legea nr. 78/2000;

- art. 10 lit. c) Legea78/2000;

- art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunile prev. de : - art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- art. 289 C. pen.;

- art. 291 C. pen., fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

12. Pentru inculpata T.E. din infracţiunile:

- art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. rap.la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000;

- art. 10 lit. c) Legea nr. 78/2000; fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunile prev. de:

- art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

13. Pentru inculpatul N.I. din infracţiunile:

- art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000;

- art. 10 lit. c) Legea nr. 78/2000;

- art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 Iit. b) Legea nr. 78/2000 în infracţiunile prev. de:

- art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- art. 289 C. pen.;

- art. 291 C. pen.

14. Pentru inculpatul I.R. din infracţiunile:

- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(3) C. pen.;

- art. 289 C. pen.; - art. 291 C. pen.; fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

15. Pentru inculpata G.L. din infracţiunile:

- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(3) C. pen.;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000;

- art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 în infracţiunile prev. de:

- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(3) C. pen.;

- art. 289 C. pen.;

- art. 291 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu în următoarele, pentru fiecare inculpat, astfel:

1. E.V. din : art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen. cu 41 alin. (2) C. pen.; art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen.; ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen. ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

2. C.M. din art. 26 C. pen. rap. la art, 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen. ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

3. S.D.L. din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 289 şi art. 291 C. pen. ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen.

4. Z.M. din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 S.N. C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000- fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

5. O.E. din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen. ; art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen.

6. Z.Z. din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen. ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen.

- S.G. din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen. ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen.

7. I.M. din art. 215 alin. (1)-(5) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1),3,5 C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000;art. 10 lit. c)-Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 10 lit. c) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen. ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen.

9. B.S. din art. 215 alin. (1)-(5) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. La art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 10 lit. c) Legea nr. 78/2000;art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 Iit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 10 Iit. c) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen. ambele combinate cu art. 17 Iit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen.

10. Z.I. din art. 215 alin. (1)-(5) C. pen.; art. 26 C. pen. rap, la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 10 Iit. c) Legea nr. 78/2000; fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 10 Iit. c) Legea nr. 78/2000 fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen.

11. S.N. din art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen. cu referire la art. 248 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 289 C. pen.;art. 291 C. pen. în art. 26 C. pen. rap. la art. 248¹ C. pen. cu referire la art. 248 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 289 Cod pena;art. 291 C. pen.

12. S.G. din art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, art. 10 Iit. c) Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 Iit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 10 Iit. c) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 Iit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen.

13. T.E. din art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.;art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, art. 10 Iit. c) Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen. rap. ia art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 10 Iit. c) Legea nr. 78/2000; fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen.

14. N.I. din art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, art. 10 Iit. c) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 Iit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 în art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 10 Iit. c) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 Iit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000.

15. I.R.L. din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen.; ambele combinate cu art. 17 Iit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit b Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen. ambele combinate cu art. 17 Iit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen.

16. G.L. din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(3) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. şi art. 291 Cod penal.ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 în art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000.

1. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitată inculpata E.V., domiciliată în Municipiul Slobozia, judeţul Ialomiţa, fără antecedente penale), pentru infracţiunea de acordare nelegală de credite bancare şi neurmărirea destinaţiilor contractate ale acestora prev. de art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeaşi inculpată pentru infracţiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracţiune de corupţie prev. de art. 289 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, în legătură cu o infracţiune de corupţie, prev. de art. 291 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitată inculpata C.M., domiciliată în Ţăndărei, judeţul Ialomiţa, fără antecedente penale), pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de acordare nelegală de credite bancare şi neurmărirea destinaţiilor contractate ale acestora prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

3. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitată inculpata S.D. fostă Z., domiciliată în Tăndărei, judeţul Ialomiţa, fără antecedente penale), pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de acordare nelegală de credite bancare şi neurmarirea destinaţiilor contractate ale acestora prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

4. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitată inculpata Z.M., cu domiciliul în Slobozia, judeţul Ialomiţa, fără antecedente penale), pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de acordare nelegală de credite bancare şi neurmarirea destinaţiilor contractate ale acestora prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în legătură directă cu o infracţiune de corupţie prev. de art. 289 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, prev. de art. 291 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

5. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitată inculpata O.E., cu domiciliul în Tăndărei, jud. Ialomiţa, fără antecedente penale), pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de acordare nelegală de credite bancare şi neurmarirea destinaţiilor contractate ale acestora prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

6. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitată inculpata Z.Z., domiciliată în Slobozia, judeţul Ialomiţa, fără antecedente penale), pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de acordare nelegală de credite bancare şi neurmărirea destinaţiilor contractate ale acestora prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

7. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitată inculpata S.G., domiciliată în Slobozia, judeţul Ialomiţa, fără antecedente penale), pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de acordare nelegală de credite bancare şi neurmărirea destinaţiilor contractate ale acestora prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeaşi inculpată pentru infracţiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracţiune de corupţie prev. de art. 289 C. pen. combinat cu art, 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

8. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitat inculpatul I.M., domiciliat în Bucureşti, sector 2, fără antecedente penale), pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de acordare nelegală de credite bancare prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen. cu aplicarea art. 12 C. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de utilizare a creditelor bancare în alt scop decât cel pentru care a fost contractat prev. de art. 10 lit. c) Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracţiune de corupţie prev. de art. 289 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de uz de fals, în legătură cu o infracţiune de corupţie, prev. de art. 291 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

9. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitat inculpatul B.S., domiciliat în Bucureşti, sector 6, fără antecedente penale), pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de acordare nelegală de credite bancare prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracţiune de corupţie prev. de art. 291 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000.

15. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitat inculpatul I.R.L., domiciliat în Slobozia, judeţul Ialomiţa, fără antecedente penale), pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de acordare nelegală de credite bancare prev. de art. 26 C. pen. rap. La art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracţiune de corupţie prev. de art. 289 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de uz de fals, în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, prev. de art. 291 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

16. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) Cod procedură penală, cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitată inculpata G.L., domiciliată în municipiul Slobozia, judeţul Ialomiţa, fără antecedente penale), pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de acordare nelegală de credite bancare prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legeajir. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată aceeaşi inculpată pentru infracţiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracţiune de corupţie prev. de art. 289 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000.

În baza art. 346 alin. final C. proc. pen. a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă B.C.R.- Sucursala Ialomiţa.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri: referate ofiţeri credite şi procese verbale ale comitetului director din cadrul B.C.R. - sucursala Ţăndărei cu privire ia acordarea creditelor nerestituite; contractul de antrepriză dintre SC I.C. SRL şi SC S.C.A.F.T. SRL din 01 martie 2000 şi facturi din 10 martie 2000 emise de SC S.C.A.F.T. SRL către SC I.C. SRL, contractul antrepriză din 07 septembrie 2000 dintre SC I.C. SRL şi SC S.I. SA şi facturile emise de către SC S.I. SA în baza contractului menţionat anterior; contractul dintre SC S.C.A.F.T. SRL şi SC S.I. SA şi contractul dintre SC S.C.A.F.T. SRL şi SC I.C. SRL pe baza cărora s-a acordat creditul de 4,9 mild.lei (nr. 185 din 16 iunie 2000) către SC S.C.A.F.T. SRL, precum şi ordinele de plată în avans emise de SC S.C.A.F.T. SRL în executarea acestor contracte; factura din 09 august 2001emisă de SC S. SRL către SC A. SRL; balanţele contabile ale SC S. SRL depuse la documentaţia contractului de credit din 31 mai 2001; balanţa contabilă a SC A.S. SA depusă pentru obţinerea creditului din 27 aprilie 2000; contract din 01 februarie 2001 între SC A. SA şi SC A. SRL Slobozia; ordinele de plată prin care SC A. SA achită lucrări în avans către Agromec Scînteia în februarie 2001; balanţele contabile folosite de SC A. SA la obţinerea celor patru credite; contractele comerciale încheiate între SC P.P. SRL şi SC B.C. SRL Bucureşti, aflate la documentaţia creditelor obţinute de SC P.P. SRL.

În baza art. 353 alin. final C. proc. pen. au fost menţinute măsurile asigurătorii (sechestru judiciar) instituit asupra bunurilor mobile aparţinând inculpaţilor, măsuri luate prin ordonanţele din datele de 30 octombrie 2002,05 noiembrie 2002 şi 18 noiembrie 2002 şi p.v. de aplicare a sechestrului (vol. VII u.p.).

S-a luat act că următorii inculpaţi au fost reţinuţi şi arestaţi preventiv în prezenta cauză, după cum urmează: E.V. de la 04 noiembrie 2002 la 16 mai 2003; C.M. de la 04 noiembrie 2002 - 16 mai 2003; Z.M. de la 04 noiembrie 2002-16 mai 2003; S.D.L. de la 04 noiembrie 2002 - 16 mai 2003; B.S. de la 04 noiembrie 2002- 16 mai 2003; I.M. de la 06 noiembrie 2002 - 16 mai 2003; Z.I. de la 06 noiembrie 2002 la 16 mai 2003.

S-a luat act că inculpaţii S.G. a fost reţinut 24 ore de la 19 noiembrie 2002 şi l.R.L. reţinut 24 ore de la 19 noiembrie 2002.

În cadrul cercetării judecătoreşti, au fost audiaţi inculpaţii G.L., S.G., O.E., S.G., N.I. (de la fila 438 vol. 17), l.R.L., T.E., S.N., Z.I., Z.Z. (de la fila 451 vol. 17), Z.M., C.M., S.D.L. ( de la fila 468 vol. 17), B.S., E.V., (de la fila 485 vol. 17) şi I.M. (fila 498 vol. 17), martorii din lucrări T.C., N.S.G., M.L., R.M.D., V.A., P.V., martorii propuşi de inculpaţi D.B., S.G., N.N., I.E., D.I., P.D., R.l., V.C., M.D.V., s-a realizat o expertiză judiciară tehnică în specialitatea informatică şi o expertiză contabilă în specialitatea financiar bancară.

Analizând datele şi lucrările dosarului, în raport de coroborarea probelor administrate în cauză, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt grupată pe societăţile comerciale beneficiare:

1). SC S.I. SA a contractat trei credite la B.C.R. Sucursala Ţăndărei primul din ele (contractul din 17 nov. 1999) este un credit global de exploatare, care, aşa cum e definit în normele metodologice ale B.C.R. acoperă ansamblul nevoilor de exploatare ale clienţilor, anume pentru aprovizionări cu stocuri de materii prime, materiale, mărfuri, subansamble, piese de schimb, energie, combustibil, cheltuieli curente necesare realizării şi finalizării producţiei de mărfuri.executării de lucrări şi prestări de servicii care au consum şi desfacere asigurată prin contracte şi comenzi ferme.

În realitate, scopul urmărit nu a fost de a susţine o activitate economică curentă, ci acela ca SC S.I. SRL să preia o altă societate comercială SC I.C. SRL Tandarei, societate care avea un credit nerambursat la B.C.R. Țăndărei.

Astfel, din creditul de 5 mld. lei luat de Sal Ind cu termen de rambursare 31 dec. 1999, o parte a fost folosită pentru a acoperi datoria (credit şi dobândă) a SC I.C. SRL, ulterior SC I.C. SRL fiind preluată de inculpatul I.M.

La creditul luat de SC S.I. SRL s-a adus în garanţie o clădire şi mijloace fixe proprietatea SC I.C. SRL.

În afara garanţiei menţionate s-au gajat în favoarea băncii 16 tractoare şi un utilaj agricol (uscător) aparţinând SC S.I. SRL toate bunurile fiind evaluate de inculpata C.M., care a fost totodată ofiţerul de credite ce s-a ocupat de dosarul respectiv. Bunurile aduse în garanţie nu au fost asigurate, iar ipoteca pentru imobilul SC I.C. SRL şi unul din contractele de garanţie mobiliară au fost autentificate ulterior angajării efective a creditului.

Referatul de credit întocmit de inculpata C.M. a fost semnat şi însuşit de inculpata S.D.L., şefa compartimentului credite, iar acordarea creditului a fost aprobată de Comitetul Director al sucursalei compus din inculpatele E.V., C.M., S.D.L., O.E. şi S.G.

După o primă prelungire a perioadei de creditare până la 31 martie 2000, aprobată ulterior scadenţei, la 7 ianuarie 2000, prin act adiţional la contractul de credit din 13 martie 2000, creditul este transformat din credit global de exploatare în credit pentru finanţarea stocurilor sezoniere fixându-se termen de rambursare 30 martie 2.000 = 500 mii. lei, la 30 ianuarie 2000=1,5 mld. lei şi la 15 mai 2000=3 mld. lei.

Societatea nu achită decât 100 mii. lei, iar prin act adiţional în 30 martie 2000, diferenţa de 400 mii.lei este rescadenţată pentru 15 mai 2000. Prin actul adiţional la contractul de credit din 12 mai 2000 datoria de 4,9 mld. lei este reeşalonată pentru 17 noiembrie 2000.

Inculpata C.M. a declarat că schimbarea tipului de creditare s-a efectuat în interesul băncii, după o discuţie cu inculpata E.V. şi reprezentanţi ai Sucursalei judeţene Slobozia şi Centralei B.C.R., însă, practic s-a înlocuit un tip de credit (global de exploatare) ce necesita analiză justificativă şi aprobarea motivată a prelungirii la fiecare 3 luni, cu un alt tip de credit (pentru finanţarea stocurilor temporare) care, conform normelor metodologice ale B.C.R. permitea fixarea scadenţei direct la 12 luni de la acordare.

Al doilea contract de credit din 30 martie 2000 în valoare de 1,5 mld. lei a fost acordat SC S.I. SRL conform Legii nr. 165/1998 (în prezent abrogată) reprezentând credit pentru agricultură (plata cheltuielilor privind aprovizionarea cu seminţe, îngrăşăminte chimice, ierbicide, lucrări mecanice, combustibili).

Noul împrumut a fost acordat în perioada în care societatea mai avea în derulare un alt credit din care nu achitase aproape nimic şi care fusese transformat în interesul clientului întocmindu-se la 30 martie 2000 act adiţional de rescadentare a unei rate.

Inculpata C.M., şi în acest caz ofiţer de credite, a susţinut că noul credit avea destinaţie separată de primul iar societatea avea rulaj mare pe conturi, existând în acest caz aprobarea unităţii bancare ierarhic superioare. Aceeaşi inculpată a mai precizat că, la întocmirea documentaţiei acestui credit, ea a completat partea din referatul de credit în legătură cu reţinerea situaţiei debitorului unic (a grupului de societăţi ce au legătură de interese şi care potrivit normelor metodologice B.C.R. prezintă risc sporit faţă de bancă, trebuind analizate ca un singur şi acelaşi debitor) raportat la SC S.I. SRL S.A. şi la altă societate (respectiv R.T. Făurei) la care SC S.I. SRL deţinea 98% din capitalul social şi care era şi ea creditată de B.C.R. Sucursala Ţandarei), însă inculpata E.V. s-a opus reţinerii acestei situaţii, iar când a dus personal documentaţia spre aprobare la Slobozia, a retras partea din referatul de credit cu menţiunile respective.

Garantarea creditului s-a realizat în proporţie de 50% de către F.G.C.R, (fond de garantare a creditului rural), cu contract de garanţie din 30 martie 2000 şi 50%o cu bunuri mobile, utilaje aparţinând SC S.I. SRL şi imobile proprietatea SC A. SA Bărăganu şi SC A. SA Cireşu.

Evaluare bunurilor aduse în garanţie s-a făcut de inculpata C.M., necalificată în acest sens.

Utilizarea creditului s-a realizat aparent conform destinaţiei cu plăţi (ordine de plată), facturi fiscale emise de SC A. SA Bărăganu, SC A. SA Cireşu şi SC A. SA Slobozia, printre furnizorii de mărfuri şi servicii către care s-au îndreptat banii din credit regăsindu-se aceiaşi care au garantat obţinerea creditului.

Deşi iniţial s-au prevăzut în contractul de credit termene scurte de rambursare şi în rate, prin actul adiţional din 29 septembrie 2000 banca a admis scadenţa la 1 an (conform Legii nr. 165/1998) însă nici la 31 martie 2001 şi nici ulterior, SC S.I. SRL nu a restituit vreo sumă de bani din acest împrumut.

La data de 10 iulie 2000, cu două credite importante în derulare, pentru SC S.I. SRL se încheie acordul de garanţie/contract de credit nr. 5 pe baza căruia se emite scrisoarea de garanţie din 11 iulie 2000 valabilă până la 31 dec.2000 în valoarea de 1,892 mild. lei. Prin aceasta B.C.R. Ţandarei garanta pentru SC S.I. SRL preluarea unei cantităţi de grâu prin contractul de împrumut de la A.N.R.S. (Agenţia naţională a rezervelor statului).

Cum SC S.I. SRL nu a restituit grâul în termen la A.N.R.S., banca a onorat scrisoarea de garanţie şi contractul de garanţie s-a transformat în credit.

Ofiţer de credite în acest caz a fost inculpata S.D.L. care a întocmit referatul de credit în aceeaşi zi la 6 iulie 2000 cu înregistrarea cererii de acordare a creditului.deşi în realitate a întocmit ulterior şi a antedatat acest referat.

Garanţia împrumutului a fost constituită abia la 10 iulie 2000, respectiv ipotecă rang II asupra unui imobil din Bucureşti proprietatea numitului D.B. SC S.I. SRL nu a restituit acest credit, acesta fiind scos în afara bilanţului la 11 iunie 2001, odată cu celelalte două credite ale societăţii.

2). SC S.I. SRL Ţăndărei după preluarea şi acoperirea datoriei anterioare de către inculpatul I.M., a obţinut de la B.C.R. Ţăndărei două credite.

Prin contractul nr. 50/2 martie 2000 se acordă 2,5 mld. lei reprezentând credit pentru echipament (investiţie) în completarea surselor proprii pe termen scurt, de 1 an pentru achiziţionarea unor utilaje de rafinat ulei.

Ofiţerul de credite care s-a ocupat cu documentaţia a fost inculpata S.D.L., cererea de credit, referatul ofiţerului de credit şi contractul de credit purtând toate aceeaşi dată, 2 martie 2000. în referatul de credit se arată garanţiile, una mobiliară (gaj asupra 8 combine agricole şi utilaje de moară aparţinând SC K.K. SRL Bucureşti-societate deţinută tot de inculpatul I.M.) şi una imobiliară (ipotecă asupra clădirii restaurantului „M." din Slobozia, cu menţiunea că valoarea garanţiilor acoperă doar creditul şi dobânda aferentă unui trimestru, deşi conform normelor metodologice B.C.R. S.A. garanţiile trebuiau să acopere în întregime creditul şi dobânda aferentă întregii perioade de creditare.

Din dosarul de creditare rezultă că doar aducerea în garanţie a combinelor şi utilajelor aparţinând SC K.K. SRL s-a realizat efectiv la încheierea contractului de credit. Aducerea în garanţie a clădirii restaurantului „M." Slobozia nu s-a mai făcut, inculpatul I.M. identificând ulterior în patrimoniile societăţilor pe care le controla, alte bunuri cu care să poată garanta creditul deja acordat. S-au încheiat astfel mai multe contracte de garanţie în favoarea băncii pentru bunuri mobile şi imobile.

S-a întocmit un act adiţional la contractul de credit cu data de 13 martie 2000 având ca obiect modificarea art. 14 din contract, referitor la garanţiijnsă în cuprinsul actului din 13 martie 2000 se face referire directă la contractele de garanţie încheiate ulterior în 14 martie 2000.

Astfel, s-a procedat la încheierea unui contract de antrepriză fictiv, datat 1 martie 2000 prin care antreprenorul SC S.T. SRL se obliga să execute lucrări de montare, reglare, racordare şi probe de funcţiune la instalaţia de rafinare ulei.

În derularea acestui contract, inculpatul B.S. a emis facturile fiscale toate cu data de 10 martie 2000 în sumă totală de circa 2,5 mld. lei cât valoarea creditului.

Inculpatul B.S. a declarat că de fapt a fost folosit drept paravan de către inculpatul I.M., necunoscând în realitate dacă bunurile menţionate în facturi au existat. Mai declară că SC Scaf Total achiziţionase aceleaşi bunuri prin facturi cu dată anterioară de la SC K.K. SRL, SC S.I. SRL şi SC A. SA Cireşu, iar după încasarea banilor de la SC I.C. SRL i-a virat celor trei societăţi menţionate,aşa încât creditul s-a întors în cash la dispoziţia inculpatului I.M..

Înainte de scadenţa primei rate fixate pentru restituirea creditului anterior SC I.C. SRL contractează la B.C.R. Tandarei un nou împrumut pentru echipament în completarea surselor proprii însă pe termen mediu (5 ani) prin contractul din 8 septembrie 2000 pentru 3,8 mId.lei. Între timp, inculpatul B.S. devenise alături de inculpatul I.M. administrator la SC I.C. SRL, scopul declarat al investiţiei fiind achiziţionarea terenului şi construirea unui siloz pentru cereale.

Împrumutul s-a solicitat la 07 septembrie 2000, documentaţia întocmită şi aprobată de Comitetul Director în ziua următoare în care s-a autentificat şi ipoteca asupra bunului imobil adus în garanţie, complexul restaurant „Privighetoarea" din Slobozia proprietatea SC S.I. SRL (inculpatul I.M.).

Imobilul a fost evaluat de inculpata C.M. (în acelaşi timp, ofiţer pentru creditul în cauză) şi admis în garanţie la suma de 575.221 lei, cu menţiunea că acoperă creditul şi dobânda pentru 1 an perioadă de creditare.

Între SC I.C. SRL beneficiar (inculpatul B.S.) şi SC S.I. SRL SA antreprenor general (inculpatul I.M.) se încheie contractul fictiv de antrepriză din 7 septembrie 2000 cu obiect construirea unui siloz de 400 tone capacitate cu durată execuţie 6 luni de la obţinerea avizului de construcţie.

La dosarul de creditare s-a anexat un contract „demonstrativ" semnat de inculpatul B.S. pentru SC I.C. SRL, inculpatul I.M. pentru SC S.I. SRL şi SC I.P. SRL (ca executant proiect) cu un preţ de 39.468 dolari fără T.V.A.

Plăţile din credit au început imediat, aşa încât până la 18 septembrie 2000 SC I.C. SRL a virat către SC S.I. SA suma de 325.000 lei, iar către SC A. SA Bărăganu restul de 550 mii lei.

Întrucât după mai bine de 1 an de la contract nu se restituie nicio sumă din credit, inculpata C.M. a întocmit la 7 decembrie 2001 o notă de constatare în care arată că SC I.C. SRL şi-a încetat activitatea din luna mai 2001, iar pe teren nici măcar nu s-a început construcţia silozului - obiectiv al investiţiei.

Creditul a fost scos în afara bilanţului la 31 ianuarie 2002.

Inculpata C.M. a afirmat că inculpata E.V. i-a spus că urmează să fie acordat un credit către SC I.C. SRL, dându-i detalii despre afacerea clientului şi informând-o că ea va trebui să se ocupe de respectivul credit.

Mai departe, inculpata C.M. a avizat chiar în ziua creditării plata unei prime sume (1,5 mId. lei) din credit, iar la revenirea sa din concediu a constatat că suma era consemnată - ca plată în avans pentru lucrări de construcţie contractate cu SC S.I. SRL (lucrări care însă nu s-au efectuat).

3) SC S.T. SRL SRL Bucureşti a luat de la B.C.R. Tandarei un credit global de exploatare cu plafon majorat succesiv de la 155 milioane lei la 5 mId. lei conform contractului de credit din 16 iunie 2000 şi actelor adiţionale ulterioare cu acelaşi număr.

Creditul iniţial s-a majorat din nou la 18 august 2000 cu 100 milioane lei, iar la 3 ianuarie 2001 s-a revenit la plafonul de 4,9 miliarde lei; creditul a fost analizat şi prelungit din 3 în 3 luni până la limita maximă de 1 an (termen 16 iunie 2001), după care constatându-se nerestîtuirea a fost scos în afara bilanţului băncii la 27 noiembrie 2001.

Inculpatul B.S. a declarat că hotărârea de majorare principală a plafonului a fost iuată în comun cu inculpata E.V. şi inculpatul I.M. la solicitarea celui din urmă.

Întrucât-SC S.T. SRL nu avea la acordarea creditului un rulaj suficient în conturi pentru a justifica acordarea creditului s-au încheiat contracte comerciale fără suport real între SC S.T. SRL, SC S.I. SRL şi SC I.C. SRL, pe baza cărora inculpatul B.S. a plătit marfa în avans către inculpatul I.M., marfa, nelivrată ulterior.

Din acelaşi credit inculpatul B.S. a achitat fără o bază comercială reală suma de 140.000.000 lei către SC F.I. SRL Slobozia la rugămintea inculpatei E.V., iar 50 milioane lei i-a achitat prin O.P. din 19 iunie 2000 către SC A.C. SRL Tandarei pe al cărei patron l-a cunoscut prin intermediul inculpatei E.V.

În ianuarie 2002 inculpatul B.S. a cesionat întregul capital social cu activul şi pasivul societăţii către numiţii B.Z. şi S.l.

4) SC S. SRL Bucureşti a fost înfiinţată în aprilie 2000, capitalul social fiind deţinut 40/60% de numita S.V. (sora inculpatei E.V.) şi inculpatul B.S., acesta fiind şi administratorul societăţii.

S.C. Siveron a luat primul credit prin contractul din 31 mai 2001, creditul global de exploatare este iniţial de 270 milioane lei, ulterior majorat prin actele adiţionale din 1 august 2001 şi 28 noiembrie 2001 la 970 milioane lei, apoi la 2,55 mId. lei

Garanţiile acestui credit au fost gajul general asupra bunurilor societăţii, cesionarea cash flow-ului (rulaj din conturi) şi gaj tară deposedare asupra unui autoturism Opel Frontera (neevaluat), la care s-a adăugat, la prima majorare a plafonului, cesiunea de creanţă asupra contractului de vânzare -cumpărare produse chimice agricole de 1,6 mId. lei încheiat între SC S. SRL şi SC A.H. SRL (din 6 august 2001), apoi a doua majorare a plafonului - un contract de garanţie reală mobiliară asupra unui stoc de produse electronice şi electrocasnice,care nu este autentificat, iar bunurile nu sunt asigurate în favoarea băncii, valoarea luată în garanţie fiind de 1,66 mld.lei.

La 9 august 2001 inculpatul B.S. emite în numele S.C. Siveron către SC A. SRL factura pentru 9.200 kg .îngrăşământ chimic folistop în valoare de 1.599.360.000 lei, ca garanţie a creditării.

La indicaţiile inculpatei E.V., inculpatul B.S. a înregistrat această factură în contabilitatea societăţii în octombrie 2001 alături de alte facturi emise către SC E. SRL Slobozia (1,5 mId. lei) şi SC A.C. SRL Tăndărei (circa 560 mii. lei) societăţi de la care a încasat contravaloarea respectivelor facturi şi cărora Ie-a restituit imediat sumele de bani primite.

Acest rulaj fals în conturi, conform declaraţiei inculpatului B.S. a fost aranjat de inculpata E.V. şi efectuat în scopul obţinerii pentru SC S. SRL a unor indicatori specifici (cifră de afaceri, bonitate) care să permită mărirea plafonului de creditare.

Referitor la utilizarea creditului, acesta s-a făcut parţial conform destinaţiei pentru marfa înregistrată în evidenţele contabile ale SC S. SRL, însă şi în alt scop, respectiv mărirea capitalului social al SC S. SRL.

Ofiţerul de credit ce s-a ocupat de împrumutul SC S. SRL a fost inculpata Z.M. care a declarat că la constituirea documentaţiei de creditare atât în mai 2001 cât şi cu ocazia majorărilor plafonului, inculpata E.V. a intervenit personal pentru ca societatea să îndeplinească condiţiile de creditare.

În legătură cu garanţiile creditului, inculpata Z.M. a arătat că, contractul de gaj asupra aparaturii electronice nu a putut fi autentificat întrucât nu existau documente care să ateste proprietatea S.C. Siveron asupra bunurilor respective.

S-a stabilit pe de altă parte că atunci când inculpata Z.M. s-a deplasat la Bucureşti pentru a verifica faptic existenţa bunurilor ce urmau a fi gajate, inculpatul B.S. i-a arătat într-un depozit mai multe bunuri aparţinând altei societăţi, verificarea făcându-se prin sondaj şi fără listă de inventariere. Creditul a fost scos în afara bilanţului la 30 august 2002.

Al doilea credit acordat SC S. SRL a fost un credit pentru facilităţii de cont cu termen la 07 februarie 2002 de 250 milioane lei - contract din 8 ianuarie 2002, în împrejurările în care creditul global de exploatare era în fază ultimă a termenului de derulare.

Creditul a fost garantat doar cu gajul general şi cesionarea cash-flow-ului societăţii, legal posibil în cazul clienţilor cu situaţie financiară economică bună şi numai după o analiză temeinică a parametrilor activităţii respectivului client.

Cei 250 milioane lei au fost plătiţi conform destinaţiei unui astfel de credit către o firmă de la care SC S. SRL achiziţionase anterior marfa şi faţă de care nu-şi achitase obligaţiile din lipsă de lichidităţi. Creditul nu a fost restituit şi a fost scos în afara bilanţului la 30 august 2002 odată cu creditul global de exploatare.

5) SC A.C. SA la care inculpatul I.M. deţinea prin SC S.I. SRL, 98% din capital a fost creditată de B.C.R. Țăndărei, prin contractul din 31 iulie 2000, credit de tipul - credit pentru echipament în completarea surselor proprii fiind acordat pe termen mediu (5 ani) la un plafon de 3,5 mld. lei.

în garanţie au fost aduse bunuri mobile şi imobile aparţinând atât societăţii împrumutate cât şi altor societăţi comerciale: SC A. SA Bărăganu, SRL, SC T. SA Făurei şi SC K.K. SRL.

Investiţia propusă de SC A. SRL Cireşu consta în construirea unei clădiri pentru o fabrică de pâine şi cumpărarea utilajelor de la SC S.I. SRL SA, iar după angajarea credituluiSC A. SRLCireşu SA a achitat către SC S.I. SRL SA suma de 1.137.012.930 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale (utilaje fabrică de pâine import Turcia şi uzinaj cuptor).

La data de 21 noirmbrie 2000 creditul utilizat e în sumă de 2 mld. lei cu dobânzi restante de-160 milioane lei. În continuare nu s-au mai folosit sume din credit, iar prin actul adiţional la contractul din 24 dec. 2000 plafonul este diminuat la suma deja cheltuită de 2 mld. Lei.

În împrejurările în care creditul a fost contractat tocmai pentru realizarea investiţiei şi nu a fost utilizat decât parţial, prin adresa către bancă din 22 iunie 2001 SC A. SA Cireşu, a comunicat că investiţia nu a putut fi pusă în funcţionare din lipsă de fonduri.

La 29 noiembrie 2001 creditul este scos în afara bilanţului pentru suma de 2 mld. lei şi dobânzile aferente, ofiţerul de credit care a întocmit raportul de evaluare a bunurilor aduse în garanţie fiind inculpata S.D.L.

6). SC A. SA Scânteia a beneficiat de un credit pentru echipament în completarea surselor proprii în sumă de 1,6 mld. lei, în contractul din 27 aprilie 2000 fiind fixată perioada de rambursare la 5 ani, garanţia constând în ipotecă rang II asupra unei clădiri şi utilaje aferente pentru rafinat ulei, proprietatea SC I.C. SRL. Inculpatul S.N. administratorul SC A. SA Scânteia fusese administrator la SC S.I. SRL SA, alături de inculpatul I.M. până în februarie 2000 cu două luni înainte de contractarea creditului.

Inculpatul S.N. declară că inculpata E.V. i-a propus să-i dea un credit pentru a cumpăra respectivele capacităţi productive, iar la o lună după primirea creditului inculpatul S.N. nu a mai putut continua activitatea, neputând obţine avizele necesare.

În luna ianuarie 2002 se aduce garanţie suplimentară la credit, respectiv gaj fără deposedare asupra unei combine agricole şi a unui tractor, proprietatea SC A. SRL Scânteia. Creditul a acumulat dobânzi de peste 1 mld. lei şi în 30 august 2002 e scos în afara bilanţului, ofiţer de credit în acest caz fiind inculpata S.D.L.

7) SC A. SA Slobozia administrată de inculpatul S.G. a beneficiat de 4 credite de la B.C.R. Tandarei, în toate cazurile figurând ofiţer de credite inculpata S.D.L. Inculpatul S.G. este fratele inculpatului S.N., iar acţionari la SC A. SA erau mai mulţi membrii ai familiei. Cei doi inculpaţi au declarat că societatea nu a avut nevoie de primul credit, însă acest lucru Ie-a fost propus de inculpata E.V. şi I.M. şi B.S. Astfel din creditul de 6,2 mld. lei urma ca o parte să fie folosit de SC A. SRL pentru achitarea unui activ adjudecat anterior de la Federalcoop Slobozia cu plata căruia se aflau în termen, iar de restul sumei să beneficieze inculpatul I.M. ce avea nevoie de lichidităţi.

Astfel, inculpatul I.M. contribuie iniţial cu bunuri mobile aparţinând SC S.I. SRL alături de complexul „Privighetoarea" ipotecat de inculpatul S.G., după care la 10 februarie 2001 scoate de sub garanţie prin act adiţional toate bunurile SC S.I. SRL, rămânând în garanţie doar imobilul SC A. SA.

Între SC A. SA şi SC A. SA se încheie un contract datat 1 februarie 2001 pentru cumpărarea fictivă de marfa (pesticide), iar în 2 februarie 2001 se emite factură de către SC A.SA pentru 2,4 mld. lei, marfa a fost achitată după care s-a anulat factura iar banii au fost restituiţi de către inculpatul l.R.L.(administrator la SC A. SA).

Suma de 2,4 mld.lei din credit a fost virată de inculpatul S.G. în conturile S.C. SC A. SA Scânteia ca plată în avans pentru lucrări agricole şi pesticide, inculpatul S.N. transferând imediat banii către SC I.C. SR.

Întrucât SC A. SA înregistra pierderi şi nu putea beneficia de credit în aceste condiţii, inculpata G.L. (angajată la societate pe post de casieră cu atribuţii de evidenţă contabilă primară) a completat cu date false la sediul băncii patru balanţe lunare ale societăţii, balanţele respective aflate la dosarul de creditare nu corespund cu cele din evidenţa contabilă a societăţii, având modificat contul de profit şi pierdere astfel încât să rezulte că SC A. SA desfăşurase o activitate în profit.

Inculpata G.L. a declarat că după depunerea balanţelor reale la bancă, inculpata C.M. (şi nu inculpata S.D.L. care figura ca ofiţer de credite în documente) îi prezenta modificările ce trebuiau făcute, după modelul cărora ea completa rubricile noilor balanţe. Actele respective erau ştampilate şi semnate ulterior de inculpatul S.G.

Termenul scadent al creditului a fost 30 iulie 2001, fără cerere din partea debitorului, prin actul adiţional din 30 iulie 2001 este prelungită perioada de creditare până la 31 decembrie 2001. Dobânda nu era achitată aşa încât la 31 iulie 2001 se acordă SC A. SA un credit pentru facilităţi de cont de 400 milioane lei, garantat doar cu gajul general al societăţii cu termen la 29 august 2001. Odată ajunşi în contul curent banii au fost folosiţi pentru acoperirea restanţelor anterioare ale aceleiaşi societăţi.

În aceeaşi atitudine de nesocotire a normelor de prudenţă bancară SC A. SA mai primeşte două credite - unul global de exploatare în 30 august 2001 de 500 milioane lei şi o nouă facilitate de cont eliberată a doua zi.

Două din creditele SC A. SA, cel de 4,7 mld. lei şi cel din 30 august 2001 de 500 milioane lei au rămas nerestituite, ambele fiind scoase în afara bilanţului băncii la 30 august 2002.

8) SC P.P. SRL Bucureşti a primit de la B.C.R. Ţăndărei patru credite, toate fiind credite pe C.E.C.uri emise spre încasare. La acest tip de credit clientul împrumutat are de încasat sume de bani de la alţi agenţi economici, având emise C.E.C.uri în favoarea sa pentru efectuarea plăţilor, C.E.C.uri cu care garantează prin cesiune împrumutul luat de la bancă, banca urmând a încasa respectivele file C.E.C. dacă debitorul nu restituie creditul.

Asociat şi administrator al SC P.P. SRL Bucureşti era în vara anului 2001 inculpatul I.M.. Acesta îl cunoştea pe inculpatul Z.I. (care fusese director al B.I.R. - Sucursala Slobozia până la falimentul acestei bănci). După o primă etapă în care inculpatul Z.I. a devenit asociat la SC P.P. SRL în septembrie 2001 preia de la inculpatul I.M. procentul majoritar al părţilor sociale (80%) devenind şi administrator al societăţii.

Primul credit (contractul din 26 iulie 2001 semnat de inculpatul I.M.) a fost în sumă de 3,6 mId. lei având ca destinaţie „plată furnizori" şi termen scadent la 7 septembrie 2001; ca garanţie a fost cesionată fila de C.E.C. barat emis de SC N. SRL Bacău.

Al doilea credit (contractul din 13 septembrie 2001) semnat de inculpatul Z.I. e în sumă de 4,5 mid. lei, cu aceeaşi destinaţie generică de „plată furnizori" şi termen scadent la 28 septembrie 2001. în garanţie sunt cesionate 2 file C.E.C. în valoare de 2,5 mid. lei fiecare.

Al treilea credit (contract din 5. Octombrie 2001 semnat de inculpatul Z.I.) păstrează aceleaşi caracteristici. Suma împrumutată este de 5,85 mid. lei, scadentă la 26.X.2001, fiind garantată cu cesionarea drepturilor de încasat din C.E.C.urile în sumă totală de 6,5 mid. lei, rambursat integral la 14 noiembrie 2000.

Al patrulea credit este în valoare de 6,1 mild. lei cu termen la 25 dec.2001, garantat cu 3 file C.E.C. în valoare de 2,5 mild. lei fiecare, emise de SC B.C. SRL Bucureşti. Referatele de creditare au fost în toate aceste situaţii întocmite de inculpata S.D.L.

Creditul de 6,1 mild. lei nu a fost restituit în termen, aşa încât C.E.C.urile au fost introduse la decontare, fiind refuzate la plată la B.C.R. - Sucursala Bucureşti, pentru lipsă totală disponibil; comunicarea refuzului de plată deşi trimisă la B.C.R. Tandarei la 3 ianuarie 2002 e înregistrată chiar la 7 ianuarie 2002.

Primele trei credite au fost restituite băncii, deci fără ca la scadenţă filele C.E.C. aduse în garanţie să fie introduse spre decontare. în fapt, acoperirea sumelor datorate (credit şi dobânzi) s-a făcut „în lanţ" din creditele acordate ulterior tocmai în acest scop, aşa cum declară şi inculpatul I.M.

9) SC E.S. SRL Brăila administrată de inculpata T.E. a primit 5 credite de la B.C.R. Ţăndărei.

Primul credit (contractul din 8 martie 2001), credit global de exploatare a fost iniţial în sumă de 250 milioane lei, la data de 17 mai 2001 plafonul fiind majorat la 380 milioane lei, la 26 septembrie 2001 la 2,6 miliarde lei, iar la 4 octombrie 2001 la 4,1 miliarde lei, scadenţa fiind prelungită în mod corespunzător până la maximul posibil de 1 an, respectiv 7 martie 2002.

Următoarele trei credite (contractul din 3 septembrie 2001 în sumă de 2 miliarde lei; contractul din 2 noiembrie 2001 în sumă de 100 milioane lei; contractul din 23 noiembrie 2001 în sumă de 1,4 miliarde lei) au reprezentat facilităţi de cont cu scadentă la 30 zile.

Venind scadenţa la prima facilitate de cont şi nedispunând de suma necesară restituirii, inculpata T.E. în înţelegere cu inculpata E.V., la 26 septembrie 2001, au majorat plafonul creditului global de exploatare („adăugând" 2,2 miliarde lei) din care a doua zi (27 septembrie 2001) s-au achitat cele 2 miliarde lei reprezentând creditul pentru facilităţi de cont.

Din creditul luat la 23 noiembrie 2001, s-a restituit în aceeaşi zi cel contractat la 2 noiembrie 2001, de 100 milioane lei, iar ultimul credit pentru facilităţi de cont, de 2,4 miliarde lei a rămas restant la începutul anului 2002.

Al cincilea credit (contract din 7 martie 2002) global de exploatare cu un plafon de 6,5 miliarde lei şi scadenţa la 6 luni, a reprezentat o prelungire mascată a creditului iniţial de exploatare, din care au şi fost practic acoperite soldul şi dobânda primului credit, ce nu mai putea fi prelungit, precum şi restanţe de la ultimul credit pentru facilităţi de cont, cu tot cu dobânzile aferente,

Primul credit a fost contractat şi iniţial s-a derulat în condiţii legale cu garanţii suficiente, problemele apărând odată cu majorările considerabile ale plafonului de creditare, Astfel, la cele două majorări (la 2,6 şi la 4,1 miliarde lei) intervenite la 8 zile una de alta, s-au adus în garanţie, succesiv, două case de vacanţă situate în comuna Rucăr, judeţul Argeş, proprietatea inculpatei T.E. Evaluarea acestor imobile s-a efectuat de către inculpata C.M. (ofiţer de credite în acest caz) doar pe bază de documente şi fără a se deplasa în teren, folosind o formulă de calcul specifică construcţiilor din beton/cărămidă, şi nu celor din lemn, cum era cazul imobilelor în speţă.

Astfel, s-a ajuns la acceptarea, ca valoare luată în garanţie a sumelor de 2.807.016.445 lei, respectiv 1.709.411.745 lei pentru cele două imobile (teren şi construcţii), deşi valoarea reală (stabilită ulterior prin expertiză) era de 910 milioane lei, mai mult, la data creditării nu exista autorizaţie de construcţie pentru acele case de vacanţă, iar una din ele nu era terminată de construit.

Totodată, se menţionează că SC E.S. SRL era înregistrată din luna august 2001 la C.I.P. pentru emitere de C.E.C.uri fără acoperire-aspect ignorat la creditare.

10). SC N. SRL Slobozia, administrată de inculpatul N.I., a beneficiat de două credite de la B.C.R. Ţăndărei.

Primul (contract din 7 noiembrie 2000 în valoare de 3,6 miliarde lei) este un credit pentru agricultură cu dobândă subvenţionată conform Legii nr. 165/1998, cu scadenţă la 30 septembrie 2001 pentru 1 miliard lei şi la 25 octombrie 2001 pentru 2,6 miliarde lei.

Deşi în anul 1999 banca refuzase acestui client acordarea unui credit similar, solicitat la o valoare de 1,5 miliarde lei, iar pe de altă parte prima rată scadentă a fost amânată pentru termenul final 25 octombrie 2001, având în vedere garanţiile depuse şi faptul că dosarul a primit aprobarea structurilor superioare ale SC B.C.R. SA (conform procedurii specifice), nu s-au reţinut încălcări ale normelor bancare cu privire la acordarea respectivului credit.

în luna mai 2001 (contract din 4 mai 2001) înainte de a fi confirmată calitatea de bun platnic a SC N. SRL Slobozia, B.C.R. Ţăndărei acordă aceluiaşi client un credit global de exploatare în sumă de 1,5 miliarde lei. Ofiţer de credit a fost inculpata S.D.L., care la întocmirea referatului de credit a copiat, practic, din documentaţia creditului anterior, fiind menţionată ca dată a aprobării creditării în comitetul director 9 mai 2001, la 5 zile după semnarea contractului de credit.

În a doua jumătate a lunii octombrie 2001 se apropia data scadenţei la creditul iniţial, inculpatul N.I. neavând posibilităţi de rambursare integrală, în termen, în cazul depăşirii acestuia riscând să piardă beneficiul dobânzii subvenţionate - specific creditelor pentru agricultură. Soluţia găsită de comun acord cu inculpata E.V. a fost mărirea plafonului creditului global de exploatare, prin act adiţional, la 15 octombrie 2001, până la 4,1 miliarde lei, astfel încât din această sumă, odată intrată în contul curent al societăţii, programul informatic automat al băncii să identifice disponibilul şi să acopere creditul devenit scadent al aceluiaşi client.

Astfel, între SC N. SRL Slobozia şi SC A. SRL Slobozia (administrator inculpatul l.R.L.) se încheie la 22 octombrie 2001 un contract pentru vânzarea-cumpărarea de insecticide, ierbicide şi seminţe, cu plata în avans, în baza căruia suma de 4 miliarde lei este achitată către SC A. SRL Slobozia la 23 octombrie 2001.

În ziua de 25 octombrie 2001 (data scadenţei creditului), contractul este anulat cu menţiunea „din motive obiective", iar suma este retransmisă la dispoziţia SC N. SRL Slobozia şi, fiind găsită în contul curent, este folosită la acoperirea creditului pentru agricultură.

Creditul global de exploatare nerestituit, reeşalonat, a avut ultim termen de rambursare la 29 aprilie 2003, cu acumulare de dobândă 1.267.236.648 lei. La 28 mai 2003 creditul e scos în afara bilanţului băncii.

Inculpatele C.M., S.D.L. şi Z.M. au avut o atitudine sinceră în cauză, la fel şi inculpaţii O.E., S.G., Z.Z., S.G., S.N. şi G.L.

O poziţie procesuală de nerecunoaştere a faptelor se regăseşte în persoana inculpaţilor E.V., Z.I., T.E., N.I. şi l.R.L.

Prin raportul de expertiză contabilă specialitatea financiar-bancară, s-au stabilit pentru creditele acordate fiecărei societăţi în parte, normele de creditare încălcate cu ocazia acordării, derulării, utilizării şi rambursării creditelor, prejudiciul cauzat părţilor civile, sumele rambursate, modalitatea de rambursare, sumele scoase în afara bilanţului, ce sume de bani au fost recuperate din garanţiile constituite pentru fiecare contract în parte şi prejudiciul rămas nerecuperat pentru fiecare societate în parte.

Cu privire la schimbarea încadrării juridice, instanţa de fond a apreciat că inculpaţii funcţionari bancari pentru care s-a reţinut prin rechizitoriu şi complicitatea la înşelăciune, iar pentru inculpaţii administratori, înşelăciune şi complicitate la înşelăciune, după caz, din întregul material probator administrat rezultă că activitatea infracţională desfăşurată în cauză se circumscrie infracţiunilor prev. de art. 10 lit. b) şi Iit. e) din Legea nr. 78/2000, neputând fi reţinute înşelăciunea nici sub forma autoratului şi nici a complicităţii, ca forme ale participaţiei penale.

Astfel, sub aspectul încadrării juridice, din acest punct de vedere, au fost reţinute doar infracţiunile complexe din Legea nr. 78/2000, art. 10 lit. b) şi c), după caz, complicitate şi autorat.

Raportat la situaţia de fapt sus-menţionată, instanţa de fond a reţinut că întreaga activitate de acordare, derulare şi utilizare a creditelor s-a făcut cu încălcarea unei multitudini de norme cu specific bancar, la fel şi creditele acordate beneficiarilor care au fost utilizate în alt scop decât cel pentru care au fost acordate.

Corelativ, însă, au fost avute în vedere dispoziţiile Legii nr. 69 din 26 martie 2007 în vigoare la 1 aprilie 2007 ce a dezincriminat infracţiunile prev. de art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000, sub aspectul tezei întâi din ambele litere, referitoare la acordarea de credite şi utilizarea creditelor.

În aceste condiţii, ţinând seama de faptul că aceste prevederi sunt de imediată aplicare, instanţa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpaţilor, în ambele forme ale participaţiei penale cu aplicarea, totodată, a art. 12 C. pen.

Având în vedere această motivare, instanţa a respins cererea de schimbare a încadrării juridice cerută de reprezentantul D.N.A., în sensul reţinerii infracţiunii de înşelăciune, după caz, autorat şi complicitate, şi art. 289 şi 291 C. pen. cu reţinerea formei continuate, acolo unde e cazul (deci fără raportare la legea specială).

S-a apreciat apliCurtea de Apel Bucureștiil principiul unicităţii încadrării juridice, în sensul că o persoană nu poate fi trimisă în judecată în vederea angajării răspunderii penale în sarcina sa pentru aceeaşi faptă săvârşită în acelaşi timp şi în aceeaşi modalitate, atât în baza normei cu caracter general C. pen., cât şi a normei cu caracter special inserată în art. 17 lit. c) Legea nr. 78/2000.

Cu privire la respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul I.M. s-a reţinut că înscrisurile sub semnătură privată au fost falsificate, dar fapta nu s-a comis prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lor în orice mod.

Fapta de falsificare a înscrisurilor sub semnătură privată s-a produs cu prilejul întocmirii acestora, cum se reţine, de altfel, prin rechizitoriu, prin atestarea unor fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului.

Pe de altă parte, alterarea actelor, în modalităţile prev. de art. 288 C. pen. priveşte, însă, forma actelor şi nu conţinutul acestora - legea penală neincriminând falsul intelectual al înscrisurilor sub semnătură privată, ci numai falsul material al unor asemenea înscrisuri.

Faţă de aceste aspecte, s-a apreciat, deci, corectă construcţia juridică din rechizitoriu privind falsul şi uzul de fals, în raportare, bineînţeles, la prevederile legii speciale, art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu art. 41 alin. (2) C. pen., acolo unde este cazul.

Cât priveşte instituţiile bancare, s-a apreciat că orice bancă, indiferent de natura dreptului de proprietate asupra capitalului este destinată a intra în relaţii de afaceri cu un grup nelimitat de persoane fizice şi juridice, devenind astfel o persoană juridică de interes public, în sensul art. 145 C. pen. (referitor la inculpaţii funcţionari bancari şi natura actelor emise de aceştia).

Cu privire la soluţia de achitare a inculpaţilor pentru infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals cu raportare la Legea nr. 78/2000, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Pornind de la premisa că cele două infracţiuni art. 10 lit. b) şi art. 10 lit. c) Legea nr. 78/2000 au fost dezincriminate (sub aspectul creditelor), trebuie reanalizata latura subiectivă în cadrul modalităţii agravante din art. 17 lit. c) Legea nr. 78/2000.

Astfel, modalitatea agravată prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 este caracterizată din punctul de vedere al elementului subiectiv de intenţie directă calificată de scop, legea cerând ca făptuitorul să acţioneze, să săvârşească faptele în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile de corupţie sau a uneia asimilată cu acestea, ori în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune.

Deci, în această modalitate agravată fapta nu poate fi săvârşită decât cu intenţie calificată de scop.

Ca efect al dezincriminării celor două infracţiuni, s-a apreciat, că în modalitatea agravată a art. 17 lit. c) Legea nr. 78/2000 nu mai subzistă scopul, nemaifiind întrunită cerinţa legală a intenţiei calificată de scop - cu care trebuie să acţioneze făptuitorul.

Din punctul de vedere al poziţiei subiective a făptuitorului, infracţiunea de uz de fals se săvârşeşte numai cu intenţie directă calificată de scop, în modalitatea agravată prev. de art. 17 lit. c) Legea nr. 78/2000, acesta trebuie să acţioneze în scopul de a ascunde săvârşirea unei infracţiuni de corupţie sau asimilată acestora, ori în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune.

S-a adiţionat şi la uzul de fals (subsecventă, derivată şi corelativă, în raport de infracţiunea de fals) cele aspectate la infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. cu referire la Legea nr. 78/2000.

Instanţa de fond a apreciat că dezincriminarea art. 10 lit. b) şi 10 lit. c) atrage automat dezincriminarea art. 289 şi 291 C. pen., toate raportate la legea specială.

Cu privire la soluţia pronunţată în cauză privind pe inculpatul S.N..

Pentru acest inculpat s-au reţinut, ca încadrare juridică, faptele de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată cu art. 41 alin. (2) C. pen., fals intelectual şi uz de fals C. pen.

Cât priveşte inculpaţii funcţionari bancari, reprezentantul D.N.A. nu a înţeles să sesizeze instanţa pentru infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată (sub aspectul participaţiei penaie-autorat) pentru a se putea reţine pentru inculpatul S.N. complicitatea la abuzul în serviciu în formă calificată (raportat la actele materiale desfăşurate de acesta).

Prin acelaşi rechizitoriu, pentru inculpaţii funcţionari bancari s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu.

Pe de altă parte, în mod corect, s-a reţinut că activitatea infracţională a acestui inculpat s-a desfăşurat în întregime înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 78/2000, aşa încât faptele sale nu se circumscriu legii speciale.

Faţă de cele ce preced, prima instanţă a apreciat că aceasta nu a fost învestită în cauză, în primul rând, cu infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată, ca situaţie premisă, aşa încât nici complicitatea la această faptă nu poate fi reţinută.

Cum prin rechizitoriu nu s-a prezentat situaţia premisă - infracţiunea de abuz în serviciu comisă de inculpaţii funcţionari bancari la acordarea creditului către inculpatul S.N. - anterior Legii nr. 78/2000, nu se poate atrage şi eventuala complicitate ia abuz în serviciu pentru acest inculpat.

Sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 289 şi 291 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal conform art. 10 lit. g) C. proc. pen. (intervenirea prescripţiei răspunderii penale) cu referire şi ia art. 124 C. pen. (prescripţia specială) şi având în vedere, pentru art. 291 C. pen., teza ultimă referitoare la pedeapsa pentru înscrisul sub semnătură privată.

Legea nr. 78/2000 e apliCurtea de Apel Bucureștiilă din 18 mai 2000, actele materiale săvârşite de acest inculpat situându-se anterior legii speciale, cum s-a reţinut anterior, aşa încât termenul de prescripţie calculat, chiar şi din 18.05,2000, s-a împlinit la nivelul lunii noiembrie 2007, pentru ambele fapte prev. de art. 289 C. pen. şi 291 C. pen.

Pentru inculpata Grosu Liiica, sub aspectul infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, prima instanţă a apreciat că aceasta a îndeplinit calitatea de subiect activ întrucât complice la săvârşirea acestei infracţiuni poate fi orice persoană care are capacitatea de a răspunde penal, legea neimpunând ca aceştia (fie complice, fie instigator) să aibă o anume calitate.

În baza art. 346 alin. final C. proc. pen., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă B.C.R. Sucursala Ialomiţa, atât în referire la infracţiunile pentru care s-a dispus achitarea conform art. 10 lit. b) C. proc. pen., cât şi în referire la inculpatul S.N., pentru care s-a încetat procesul penal conform art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Cât priveşte soluţia de achitare conform art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals raportate la legea specială, s-a apreciat că nu se poate reţine paguba în relaţionarea cu cele două infracţiuni de fals.

Aceste infracţiuni se consumă la momentul efectuării respectivelor menţiuni în fals, deci la acest moment nu putem vorbi despre existenţa pagubei întrucât nu s-a produs încă, ci ea apare ulterior folosirii înscrisurilor falsificate şi obţinerii creditului.

În genere, infracţiunile de fals nu fac altceva decât să afecteze încrederea în circuitul civil al respectivelor documente (aceasta ţinând de esenţa infracţiunilor de fals, falsul fiind premisa săvârşirii altor infracţiuni).

Din aceste motive instanţa nu a pronunţat o soluţie de admitere pe latură civilă, conform art. 346 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva sentinţei penale nr. 56/F din 25 ianuarie 2008, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa au formulat apeluri Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., inculpaţii Z.I., N.I., l.R.L., S.D.L. şi Z.M. şi partea responsabilă civilmente SC N. SRL Slobozia.

La termenul din 29 octombrie 2008 inculpatele S.D.L. şi Z.M. şi-au retras recursurile.

În motivarea apelurilor s-a susţinut că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, solicitându-se admiterea apelurilor.

Prin Decizia penală nr. 115 A din 30 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. 2746/98/2007 (nr. 597/2008), au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., inculpaţii Z.I., N.I. şi l.R.L. şi de partea responsabilă civilmente SC N. SRL, a fost desfiinţată, în totalitate, sentinţa apelată şi în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 300 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., în vederea refacerii actului de sesizare.

Totodată, s-a luat act de retragerea apelurilor formulate de inculpatele S.D.L. şi Z.M., iar cheltuielile judiciare au fost lăsate în sarcina statului.

Pentru a decide în acest sens, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 317 C. proc. pen., fapta ce constituie obiectul judecăţii trebuie determinată în cuprinsul actului de sesizare prin toate elementele sale constitutive, care să ateste neîndoielnic vocaţia la o anumită încadrare juridică, iar în caz de participaţie, este necesară determinarea contribuţiei fiecărui participant la săvârşirea infracţiunii.

Astfel, prin fapta arătată în actul de sesizare nu se poate înţelege doar o simplă referire la anumite fapte, ci descrierea acelor fapte într-un mod susceptibil de a produce consecinţe juridice, adică cu referiri la elementele constitutive ale infracţiunii, la toate împrejurările de loc, timp, mijloace, mod şi scop în care a fost săvârşită fapta, daca acestea au consecinţe asupra încadrării juridice, la persoanele care au participat şi a contribuţiei fiecăreia.

O cauză penală trebuie lămurită sub toate aspectele, în faţa organului de urmărire penală, în scopul de a fi judecate cazurile clarificate pe deplin.

Or, în cauză, neexistând o descriere a faptelor susceptibilă de a conduce la reţinerea unei situaţii de fapt, Curtea a apreciat că nu poate să complinească această sarcină ce revine acuzării.

Se arată că în mod obiectiv, nu se poate verifica dacă încadrările juridice corespund situaţiei de fapt reţinute prin actul de inculpare, câtă vreme acesta nu conţine o descriere a faptelor reţinute în sarcina fiecărui inculpat şi a participaţiei concrete a fiecăruia la comiterea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

A stabili, pentru prima dată, în apel, data comiterii acţiunilor ce întregesc conţinutul infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, a determina participaţia fiecăruia dintre inculpaţi, modalitatea faptică de comitere a infracţiunilor dar şi câte acţiuni ale infracţiunii săvârşite în formă continuată, urmează a se reţine în sarcina fiecărui inculpat, echivalează cu o încălcare a principiului separaţiei funcţiilor procesuale (acuzare - judecată) şi o autosesizare a instanţei prin precizarea obiectului judecăţii şi anume determinarea actelor materiale şi a faptelor asupra cărora urmează să se pronunţe precum şi a persoanelor care le-au comis.

În respectarea principiului anterior menţionat, instanţa a conchis că nu poate judeca decât pe baza unei acţiuni în justiţie exercitate de către un subiect îndrituit şi în urma unei sesizări corespunzătore, care să-i permită să fie liberă în aprecierile sale, pentru a pronunţa o hotărâre dreaptă, neinfluenţată de faptul că prin stabilirea obiectului judecăţii, şi-a exprimat deja părerea cu privire la faptele deduse judecăţii.

Instanţa trebuie să fie sesizată cu o situaţie de fapt clar determinată, urmând ca pe baza probatoriului administrat să stabilească dacă aceasta a fost corect reţinută şi dacă există corespondenţă cu încadrările juridice date faptelor.

A mai reţinut instanţa de apel că inculpaţii nici nu şi-au putut construi o apărare efectivă, până în prezent, întrucât nu li s-a precizat prin actul de inculpare care sunt, în concret, faptele ce li se impută.

Pentru considerentele expuse, în prezenta cauză, Curtea a constatat că, în cuprinsul rechizitoriului nu se regăseşte o descriere, care să satisfacă cerinţele art. 264 alin. (1) C. proc. pen. şi ale art. 317 din acelaşi cod, nefiind îndeplinite cerinţele unei legale sesizări.

Astfel, Curtea a apreciat că se impune refacerea de către procuror a actului de trimitere în judecată în sensul descrierii, în concret, în cazul fiecăruia dintre inculpaţi, a activităţii infracţionale desfăşurate.

Această din urmă soluţie a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., cale de atac soluţionată prin Decizia penală nr. 641 din 19 februarie 2010 prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis recursul, a casat decizia penală atacată şi a trimis cauza pentru continuarea judecării la Curtea de Apel Bucureşti.

Totodată, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de partea responsabilă civilmente SC N. SRL Slobozia şi de inculpaţii C.M., Z.Z., S.N., S.G., G.L., O.E. şi S.G. şi ca tardiv formulate recursurile declarate de inculpaţii N.I., l.R.L., E.V., B.S. şi I.M. împotriva aceleiaşi decizii.

Înalta Curte, referitor la motivul de recurs formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., a constatat critica formulată ca fiind fondată, pentru următoarele considerente:

Instanţa de apel nu a pus în discuţia părţilor şi nici a procurorului măsura restituirii cauzei la Parchet, întemeiată pe dispoziţiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen., prin raportare la dispoziţiile art. 300 alin. (2) C. proc. pen., deşi potrivit art. 371 C. proc. pen. raportat la art. 384 C. proc. pen., judecata cauzei se face în faţa instanţei constituite potrivit legii şi se desfăşoară în şedinţă, oral, nemijlocit şi în contradictoriu.

Din interpretarea acestor dispoziţii rezultă că excepţia vizând neregularitatea actului de sesizare trebuia pusă în discuţia părţilor şi a procurorului, în contradictoriu.

Totodată, instanţa supremă a constatat că soluţia restituirii cauzei a fost tardiv adoptată, avându-se în vedere dispoziţiile art. 300 alin. (2) C. proc. pen., din interpretarea sistematică a acestora rezultând că se coroborează cu prevederile art. 300 alin. (1) C. proc. pen., potrivit căruia instanţa este datoare să verifice din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea actului de sesizare. Or, din acest punct de vedere, s-a observat că acest moment procesual specific reglementat de art. 300 alin. (1) C. proc. pen. a fost depăşit cu mult de către Curtea de Apel Bucureşti în soluţionarea apelurilor, după momentul rămânerii cauzei în pronunţare.

S-a reţinut că, în mod greşit, Curtea de Apel Bucureşti a considerat că nu ar exista o descriere a situaţiei de fapt în rechizitoriu, în realitate faptele fiind detaliate pe larg în rechizitoriu (filele 7-41), în conformitate cu prevederile art. 263 alin. (1) C. proc. pen..

Inculpaţii îşi pot formula apărări efective şi în faza apelului, întrucât garanţiile procesuale specifice judecăţii în fond sunt încorporate şi în această fază. Astfel, potrivit art. 384 C. proc. pen., judecarea în fond a cauzei de către instanţa de apel sau rejudecarea cauzei după desfiinţarea hotărârii atacate se desfăşoară potrivit dispoziţiilor cuprinse în Partea specială, Titlul II, Capitolele I şi II, care se aplică în mod corespunzător.

În aceste condiţii, reluându-se judecata apelului, Curtea a constatat că împotriva sentinţei penale nr. 56 din 25 ianuarie 2008 a Tribunalului Ialomiţa pronunţată în Dosarul nr. 2746/98/2006, au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., inculpaţii S. (fostă Z.) D.L., Z.M., Z.I., N.I., l.R.L. şi partea responsabilă civilmente SC N. SRL Slobozia.

În dezvol.tarea motivelor de apel depuse în scris la dosar, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţia şi Justiţie - D.N.A critică soluţia primei instanţe sub aspectul:

1). Greşitei schimbări a încadrării juridice dispuse din oficiu de către instanţa de fond, susţinând în dezvol.tarea motivelor scrise, că încadrarea juridică trebuia schimbată, astfel:

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul din 17 noiembrie 1999, faţă de inculpatele C.M., S.D.L., E.V., O.E. şi S.G., în infracţiunile prevăzute de art. 248¹ C. pen. raportat la art. 248 C. pen., art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul din 30 martie 2000, faţă de inculpatele C.M., Z.M. şi E.V., în infracţiunile prevăzute de art. 248¹ C. pen. raportat la art. 248 C. pen., art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la acordul de garanţie din 11 iulie 2000, faţă de inculpatele E.V., O.E. şi C.M., în infracţiunile prevăzute de art. 248¹ C. pen. raportat la art. 248 C. pen., art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul din 16 iunie 2000, faţă de inculpatele E.V., S.D.L., O.E., C.M. şi S.G., în infracţiunile prevăzute de art. 248¹ C. pen. raportat la art. 248 C. pen., art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul din 31 mai 2001, faţă de inculpatele E.V. şi Z.M., în infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul din 31 mai 2001 faţă de inculpatele S.D.L., O.E., C.M., S.G. şi Z.Z., în infracţiunile prevăzute de art. 248¹ C. pen. raportat la art. 248 C. pen., art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul din 8 ianuarie 2002, faţă de inculpatele Z.M., S.D.L., E.V., O.E., C.M. şi S.G., în infracţiunile prevăzute de art. 248¹ C. pen. raportat la art. 248 C. pen., art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul din 15 februarie 2001, faţă de inculpatele E.V., O.E., S.D.L. şi S.G., în infracţiunile prevăzute de art. 248¹ C. pen. raportat la art. 248 C. pen., art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul din 31 iulie 2000, faţă de inculpatele E.V., O.E., S.D.L. şi C.M., în infracţiunile revăzute de art. 248¹ C. pen. raportat la art. 248 C. pen., art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul din 27 aprilie 2000, faţă de inculpata E.V., în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul din 27 aprilie 2000, faţă de inculpatele O.E., S.D.L. şi C.M., în infracţiunile prevăzute de art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditarea SC A. SA, faţă de inculpatele E.V., G.L., C.M., O.E., S.D.L. şi S.G., în infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditarea SC P.P. SA, faţă de inculpatele E.V., C.M., O.E. şi S.D.L., în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- pentru faptele descrise privind creditarea SC E. SA, faţă de inculpatele E.V., C.M., O.E., S.D.L. şi S.G., în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- pentru faptele descrise privind creditarea SC N. SRL, faţă de inculpatele E.V. şi S.D.L., în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- pentru faptele descrise privind creditele din 17 noiembrie 1999, din 30 martie 2000, din 11 iulie 2000, faţă de inculpatul I.M., în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- pentru faptele descrise privind creditul din 2 martie 2000, faţă de acelaşi inculpat, în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul din 8 septembrie 2000, faţă de acelaşi inculpat, în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul din 31 iulie 2000, faţă de acelaşi inculpat, în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 248/1 C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditarea SC P.P. SA, faţă de acelaşi inculpat, în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul din 02 martie 2000, faţă de inculpatul B.S., în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul 279/8 septembrie 2000, faţă de acelaşi inculpat, în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul din 16 iunie 2000, faţă de acelaşi inculpat, în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul din 31 mai 2001, faţă de acelaşi inculpat, în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul din 8 ianuarie 2002, faţă de acelaşi inculpat, în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 248/1 C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditarea SC P.P. SRL, faţă de inculpatul Z.I., în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditarea SC A. SA, faţă de inculpatul S.G., în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditarea SC E.S. SRL, faţă de inculpata T.E., în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- pentru faptele descrise privind creditarea SC N. SRL, faţă de inculpatul N.I., în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- pentru faptele descrise privind creditarea SC N. SRL, faţă de inculpatul l.R., în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul din 27 aprilie 2000, faţă de inculpatul S.N., în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.

S-a susţinut că, în mod greşit, prima instanţă a considerat că în toate situaţiile de creditare inculpatele funcţionare au avut cunoştinţă de împrejurarea că beneficiarii creditelor au uzitat de mijloace frauduloase.

S-a solicitat a se constata că o parte din activitatea infracţională a inculpaţilor, reprezentanţi ai societăţilor comerciale beneficiare de credite se circumscrie infracţiunii de înşelăciune, fals intelectual şi uz de fals, iar o parte infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată, iar activitatea inculpaţilor funcţionari bancari infracţiunilor de abuz în serviciu în formă calificată, fals intelectual, uz de fals şi complicitate la înşelăciune.

Faptele funcţionarilor bancari sunt în strânsă conexitate cu cele ale beneficiarilor de credite, constituind acte de complicitate fără de care infracţiunile de înşelăciune comise de autori nu ar fi fost posibile.

De asemenea, o parte din credite au fost acordate cu încălcarea normelor bancare prin neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu cu concursul funcţionarilor bancari.

În condiţiile în care faptele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată şi complicitate la această infracţiune, se arată că, în mod greşit s-a dispus achitarea inculpaţilor în ioc să se schimbe încadrarea juridică în infracţiunea prevăzută de legea specială.

2). Greşitei achitări a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 289 şi art. 291 C. pen. ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, având în vedere că infracţiunea de fals intelectual şi uz de fals sunt incriminate prin dispoziţii cu caracter general, respectiv art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen.

3). Greşitei achitări a inculpatului S.N. sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 248¹ C. pen. cu referire la art. 248 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (fila 217 vol. ll Dosar nr. 4305/2/2010 - Curtea de Apel București, secţia a II-a, fila 6 vol. I, Dosar nr. 2746/98/2007 Curtea de Apel București, secţia a II-a).

Apelantul inculpat Z.I. a criticat soluţia primei instanţe sub aspectul greşitei anulări a înscrisurilor, susţinând că acestea nu au caracter de înscrisuri false, iar în sarcina sa nu s-au reţinut infracţiunile de fals şi uz de fals.

A criticat încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina sa, susţinând că aceasta este influenţată de încadrarea juridică dată faptelor de care sunt acuzaţi inculpaţii - funcţionari bancari, care nu poate fi aceea de înşelăciune, ci eventual de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, apreciind în final că sunt incidente prevederile care reglementează infracţiunea de gestiune frauduloasă prev. de art. 214 C. pen. pentru care este împlinit termenul special al răspunderii penale.

A solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea de înşelăciune avută în vedere de Parchet prin cererea de schimbare a încadrării juridice.

Apelantul inculpat N.I. a solicitat, prin concluziile scrise, schimbarea temeiului achitării pentru infracţiunile prev. de art. art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, apreciind că în mod corect se impune aplicarea dispoziţiilor art. 10 Iit. b C. proc. pen., având în vedere dezincriminarea infracţiunilor prev. de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi prev. de art. 10 lit. c) din aceeaşi lege, între infracţiunile de fals şi infracţiunile din legea specială, pentru care a fost trimis în judecată, fiind o legătură condiţionată de „obţinerea creditelor şi utilizarea acestora nelegală".

Totodată a susţinut achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât nu există în materialitatea lor nici una dintre infracţiunile reţinute prin rechizitoriu.

A criticat în acelaşi timp obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, în condiţiile în care a fost achitat (fila 253, vol. ll).

Apelanta parte responsabilă civilmente SC N. SRL Slobozia a criticat soluţia primei instanţe sub aspectul lăsării nesoluţionate a laturii civile a cauzei.

Apelantul inculpat l.R.L. a criticat soluţia primei instanţa sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, solicitând achitarea întrucât s-au administrat probe din care rezultă indubitabil nevinovăţia sa.

În esenţă, a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) sau lit. c) C. proc .pen. pentru infracţiunea asimilată infracţiunii de corupţie de care este acuzat a fi comisă în relaţiile comerciale aie SC A. SRL cu SC A. SA SRL; achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc .pen. pentru infracţiunea asimilată infracţiunii de corupţie de care este acuzat a fi comisă în relaţiile comerciale ale SC A. SRL cu SC N. SRL; achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunile de fals şi uz de fals, ambele în legătură cu o infracţiune de corupţie, reţinute a fi săvârşite în formă continuată (conform concluziilor scrise - fila 83 vol. I, Dosar nr. 2746/98/2007 şi susţinerilor orale de la dezbaterile în fond a cauzei).

Apelantele inculpate S. (fostă Z.) D.L., Z.M. au formulat apel la data de 25 ianuarie 2008, iar la termenul din 29 octombrie 2008, personal, şi-au retras apelurile după cum s-a consemnat în încheierea de şedinţă de la termenul respectiv (fila 220, vol. 1, Dosar nr. 2746/98/2007 Curtea de Apel București, secţia a II-a).

În conformitate cu dispoziţiile art. 369 C. proc. pen., care prevede că până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat, Curtea a luat act de această manifestare de voinţă a inculpatelor S. (fostă Z.) D.L. şi Z.M.

Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar şi în conformitate cu dispoziţiile art. 371 C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti a constatat următoarele:

Declaraţia de apel a procurorului face referire generică la sentinţa atacată şi la toţi inculpaţii, iar apelul declarat este în defavoarea acestora, astfel că se impune examinarea legalităţii şi temeiniciei hotărârii criticate sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., inclusiv situaţia tuturor inculpaţilor.

Referitor la fapte, Curtea a fost sesizată cu faptele care au format obiectul judecăţii în primă instanţă, ceea ce înseamnă că urmează a se dispune în privinţa faptelor cuprinse în actul de trimitere în judecată (chiar şi asupra cărora prima instanţă nu s-a pronunţat - faptele în legătură cu creditul acordat prin contractul din 15 februarie 2001 pentru SC T.T. SRL), precum şi cu privire la schimbarea de încadrare juridică dată acestora, căci instanţa de apel este sesizată cu faptele, iar nu cu caracterizarea juridică.

Prima instanţă de fond nu a realizat o analiză a mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală şi în timpul cercetării judecătoreşti, dar Curtea a constatat că această situaţie nu constituie motiv pentru desfiinţarea sentinţei penale şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă în raport de dispoziţiile art. 379 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. care reglementează expres şi limitativ cazurile în care sentinţa primei instanţe poate fi desfiinţată cu trimitere spre rejudecare.

Cât priveşte încadrarea juridică a faptelor, prin rechizitoriu, s-a stabilit că faptele inculpatelor funcţionare bancare E.V., O.E., S.D.L., Z.M., C.M., Z.Z. şi S.G. constituie concurs de infracţiuni între infracţiunea prev. de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu apiic.art. 41 alin. (2) C. pen. (autor sau complice, după caz, în forma în vigoare la momentul sesizării instanţei) şi complicitate la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1)-(5) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. sau complicitate la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., după caz, dat fiind scopul urmărit prin acordarea creditelor cu încălcarea legii sau normelor de creditare şi prin neurmărirea destinaţiilor contractate (în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite), dar şi împrejurarea că s-a cauzat, în acest mod, un prejudiciu B.C.R. Sucursala Ţăndărei.

Relativ la infracţiunea prev. de art. art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, prin rechizitoriu, s-a reţinut că inculpata E.V. - directoarea B.C.R. Sucursala Ţăndărei a acţionat cu forma de participaţie a autoratului, iar celelalte inculpate funcţionare bancare şi inculpaţii beneficiari ai creditelor I.M., B.S., Z.I., S.G., S.N., N.I. şi T.E., precum şi inculpaţii l.R.L. şi G.L., au săvârşit infracţiunea cu forma de participaţie a complicităţii.

Referitor la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, s-a reţinut că inculpaţii beneficiari ai creditelor au comis infracţiunea în calitate de autori, iar inculpatele funcţionare bancare şi inculpaţii l.R.L. şi G.L. au participat la săvârşirea acestei infracţiuni în calitate de complici.

În plus, s-a reţinut că inculpaţii I.M. şi B.S. sunt complici în raport de infracţiunea de înşelăciune comisă de inculpaţii reprezentanţi ai societăţilor creditate, ai căror administratori nu erau, datorită"faptului că, în realitate, aceştia erau apropiaţii inculpatei E.V. - directoarea B.C.R. Sucursala Ţăndărei, ei fiind cei care „au aranjat", ajutând în interes propriu Ia obţinerea creditelor de către celelalte societăţi.

Curtea a constatat, ca şi prima instanţă, că faptele inculpatelor funcţionare bancare E.V., O.E., S.D.L., Z.M., C.M., Z.Z. şi S.G., constând în modalitatea concretă de acţiune în procesul de acordare, derulare a creditelor şi de urmărire a utilizării acestora, respectiv prin încălcarea, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a normelor legale cu specific bancar în materia creditării, nu mai sunt incriminate prin art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, deoarece conţinutul constitutiv al infracţiunii sancţionate prin acest text legal a fost modificat prin Legea 69/26 martie 2007 privind lit. b) şi c ale art. 10 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (în varianta actuală, prin art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 este incriminată numai acordarea de subvenţii cu încălcarea legii şi neurmărirea destinaţiei acestora, conform legii).

Diferit însă de instanţa de fond, Curtea a considerat că aceste fapte au rămas incriminate, ca infracţiuni, prin legea generală reprezentată de C. pen., atâta timp cât au cauzat un prejudiciu B.C.R. Sucursala Ţăndărei.

Norma de incriminare a faptei de a nu îndeplini un act ori de a-l îndeplini în mod defectuos, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, C. pen., are caracter general şi subsidiar în raport cu norma de incriminare specifică a aceleiaşi fapte din Legea nr. 78/2000.

Pe cale de consecinţă, sunt incidente dispoziţiile art. 246 C. pen. deoarece acţiunile inculpatelor E.V., O.E., S.D.L., Z.M., C.M., Z.Z., S.G., funcţionare bancare ce s-au aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se circumscriu elementului material al laturii obiective a infracţiunii, mai sus menţionate, constând în „neîndeplinirea unui act ori îndeplinirea acestuia în mod defectuos".

Împrejurarea că dispoziţiile ce reglementează infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. nu prevăd cerinţa intenţiei calificate prin scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, nu echivalează cu dezincriminarea faptelor comise de inculpatele funcţionare bancare, atâta timp cât sunt întrunite elementele constitutive aie acestei infracţiuni.

Apoi, prin mijloacele de probă administrate, s-a dovedit că, prin faptele lor, inculpatele funcţionare bancare au produs un prejudiciu B.C.R. Sucursala Ţăndărei, adică au cauzat o vătămare intereselor legale ale unei persoane juridice, condiţie prevăzută de Codul penal pentru existenţa infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. în plus, cum acest prejudiciu a fost mai mare de 200 000 lei (chiar în mod repetat), infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor îmbracă forma calificată prev. de art. 248¹ C. pen.

Faptele întrunesc, aşadar elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, sens în care Parchetul a şi solicitat schimbarea încadrării juridice, pentru unele fapte de care sunt acuzaţi inculpaţii.

În consecinţă, în mod incorect, prin sentinţa penală atacată s-a considerat că faptele nu sunt prevăzute de legea penală şi s-a dispus achitarea inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (în calitate de autor sau complice, după caz).

Dintr-o altă perspectivă, schimbarea de încadrare juridică în infracţiunea de abuz în serviciu, este posibilă întrucât, prin rechizitoriu, au fost prezentate atât normele legale cu specific bancar din materia creditării care au fost încălcate de inculpatele funcţionare, în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, cât şi vătămarea adusă (crearea unei pagube), iar toate acestea s-au reflectat în încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare a instanţei (chiar dacă sub forma unui concurs de infracţiuni).

În plus, Curtea a constatat că probele administrate dovedesc că în toate cazurile în care s-au acordat credite cu încălcarea normelor legale cu specific bancar în materia creditării, inculpatele E.V., O.E., S.D.L., Z.M., C.M., Z.Z. şi S.G., funcţionare bancare, care s-au aflat în exerciţiul funcţiunii, în cadrul instituţional al părţii vătămate B.C.R. Sucursala Ţăndărei, constituită parte civilă, au acţionat cu intenţie în sensul îndeplinirii defectuoase a atribuţiilor de serviciu sau a neîndeplinirii acestora.

În acest context nu se poate admite că, în acelaşi timp şi cu acelaşi prilej, inculpatele funcţionare bancare au fost induse în eroare sau au contribuit la inducerea în eroare a B.C.R. Sucursala Ţăndărei, şi astfel s-a creat paguba în patrimoniul B.C.R. Sucursala Ţăndărei. Acordarea creditelor bancare în condiţiile în care inculpatele funcţionare bancare nu au respectat minime norme de prudenţă bancară şi nu au efectuat o analiză riguroasă, pe baza unor documente prezentate de ceilalţi inculpaţi, întocmind ulterior referatele de creditare şi procesele verbale ale Comitetului director, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, întrucât banca, prin angajaţii săi, care şi-au încălcat atribuţiile de serviciu, a cunoscut condiţiile în care a acordat împrumuturile.

Aşadar, deosebit de opinia Parchetului, exprimată prin cererea de schimbare a încadrării juridice, în sensul că inculpatele funcţionare bancare au comis, în concurs, infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată (cu excepţia inculpatei Z.Z. pentru care au fost invocate numai dispoziţiile prev. de art. 248¹ C. pen.), Curtea a considerat că faptele fiecăreia dintre aceste inculpate constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată şi continuată.

Faptele de abuz în serviciu au fost comise în forma reglementată de dispoziţiile art. 246 C. pen. - abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, iar nu în forma ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen.

Paguba cauzată prin activitatea infracţională a inculpaţilor nu s-a produs în patrimoniul unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 C. pen. întrucât B.C.R. Sucursala Ţăndărei nu reprezintă o instituţie de interes public şi nici nu efectuează un serviciu de interes public, chiar dacă în parte avea capital de stat.

Ca urmare, prin schimbarea de încadrare juridică a faptelor, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 246 C. pen., iar nu cea a dispoziţiilor art. 248 C. pen., ceea ce reprezintă o încadrare juridică favorabilă inculpaţilor, astfel că nu se aduce acestora o vătămare, în acest sens fiind şi jurisprudenţa instanţei supreme (Înalta Curte de Casație și Justiție, secţia penală, Decizia nr. 1778 din 14 martie 2005).

Curtea a mai constatat că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 258 C. pen. având în vedere că inculpatele funcţionare bancare E.V., O.E., S.D.L., Z.M., C.M., Z.Z. şi S.G. nu au calitate de funcţionari publici întrucât nu au exercitat o însărcinare în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., B.C.R. SA nefăcând parte din acea categorie de unităţi.

Faţă de toate cele de mai sus, Curtea a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatelor E.V., O.E., S.D.L., Z.M., C.M., Z.Z. şi S.G., din complicitate la infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1)-(5) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. sau complicitate la infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi autorat sau complicitate la infracţiunea prev. de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2), după caz, în infracţiunea prev. de art. 246 coroborat cu art. 248¹ şi art. 258 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru fiecare dintre aceste inculpate.

Având în vedere calitatea şi atribuţiile corespunzătoare în exercitarea cărora au comis faptele, Curtea a apreciat că inculpatele S.D.L., O.E., C.M., Z.M., S.G. şi Z.Z. au participat la comiterea faptelor, în calitate de coautori, iar nu de complici întrucât contribuţiile lor la activitatea infracţională se înscriu în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii, acestea participând în mod nemijlocit ia săvârşirea infracţiunii, prin acordarea creditelor cu nerespectarea dispoziţiilor legale în materia creditării.

Având în vedere cele menţionate, Curtea a considerat că faptele constând, în esenţă, în prezentarea de situaţii de eficienţă economică, de existenţă a garanţiilor şi a unor relaţii comerciale neconforme cu realitatea, de întocmire şi utilizare la bancă de înscrisuri false (în unele cazuri) şi de completare ulterioară a documentaţiei dosarului de credit, în scopul obţinerii unor credite în mod nelegai, comise de inculpaţii beneficiari ai creditelor I.M., B.S., Z.I., S.N., S.G., T.E., N.I., precum şi de inculpaţii l.R.L. şi G.L. constituie complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 26 rap. la art. 246 coroborat cu art. 248¹ şi art. 258 (cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., în majoritatea cazurilor), pentru niciuna din situaţiile de acordare a creditelor nefiind incidente dispoziţiile care reglementează infracţiunea prev. de art. 215 C. pen.

Pe cale de consecinţă, s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor I.M., B.S., Z.I., S.G., T.E., N.I. din concurs între complicitate la infracţiunea prev. de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (în formă simplă sau continuată, după caz), infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1)-(5) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. sau infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) (în formă simplă sau continuată, după caz), infracţiunea de prev. de art. 10 Iit. e) din Legea nr. 78/2000 (în formă simplă sau continuată, după caz), infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3), (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (în cazul inculpatului I.M.) şi infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (în cazul inculpatului B.S.), în infracţiunile prev. de art. 26 rap. la art. 246 coroborat cu art. 248¹ şi art. 258 C. pen. (în formă simplă sau continuată, după caz) şi prev. de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (în formă simplă sau continuată, după caz), pentru fiecare dintre inculpaţi.

S-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor l.R.L. şi G.L. din concurs între complicitate la infracţiunea prev. de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (în formă simplă sau continuată, după caz), infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.(în cazul inculpatului l.R.L.) şi infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1)-(3) (în cazul inculpatei Grosu Liiica) în infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 246 coroborat cu art. 248¹ şi art. 258 C. pen. (în formă simplă sau continuată, după caz), pentru fiecare dintre aceşti inculpaţi.

De asemenea, s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului S.N., din concurs între infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată şi infracţiunea continuată de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, urmând ca răspunderea sa penală să fie antrenată în funcţie de participarea sa, în calitate de complice, la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată şi continuată.

Ţinând seama de toate cele mai sus precizate, Curtea a apreciat corectă critica adusă de inculpatul Z.I. că faptele sale nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, dar în raport de materialul probator administrat, nu se poate admite cererea de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât activitatea sa infracţională, strâns legată de cea a inculpatelor funcţionare din cadrul B.C.R. Ţăndărei (pe care prima instanţă a circumscris-o infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.), îmbracă forma complicităţii la abuz în serviciu prev. de art. 26 rap. la art. 246 coroborat cu art. 248¹ şi art. 258 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., ca efect al incidenţei dispoziţiilor C. pen., cu caracter general şi subsidiar celor din legile speciale.

Curtea a mai precizat că faptele nu constituie un concurs de infracţiuni, ci infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată şi continuată, având în vedere şi împrejurarea că inculpaţii, care au săvârşit mai multe acte materiale, au acţionat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, după cum dovedesc probele administrate, raportat la perioada scurtă de timp dintre creditele acordate şi modalitatea aproape identică de acţiune: creditarea în regim preferenţial a clienţilor agreaţi de inculpata E.V., asigurarea unei surse facile şi fără drept de finanţare pentru aceşti clienţi, scop în care celelalte inculpate funcţionare ale băncii au îndeplinit sarcinile primite, încălcând repetat normele de creditare, identitatea şi repetabilitatea mijloacelor folosite pentru acoperirea unor credite nelegal obţinute -„credit din credit", precum şi pentru justificarea utilizării creditelor.

Este real că, prin rechizitoriu, s-a dispus faţă de inculpatele E.V., O.E., S.D.L., Z.M., C.M., Z.Z. şi S.G. scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu (reţinute de la caz la caz ca fiind săvârşite în calitate de autoare sau complice, ca abuz contra intereselor publice ori contra intereselor persoanelor) prev. de art. 248/1 cu referire la art. 248 C. pen. ori la art. 246 C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

Aceeaşi soluţie s-a dispus şi faţă de inculpaţii Z.I. şi I.M. sub aspectul complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 26 rap. la art. 248¹ cu referire la art. 248 C. pen. şi aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

Dar, în adoptarea acestei soluţii, s-a avut în vedere că faptele de acordare nelegală a creditelor şi de neurmărire a destinaţiilor contractate a creditelor, comise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 78/2000 şi continuate după acest moment, au fost săvârşite în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, astfel că încadrarea juridică s-a realizat în conformitate cu legea specială, în vigoare la momentul epuizării infracţiunii, faptele fiind incluse în conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, în vigoare la momentul întocmirii rechizitoriului.

Având în vedere motivul care a stat la baza dispunerii soluţiei de scoatere de sub urmărire penală, precum şi faptul că această soluţie, adoptată prin rechizitoriu, nu se bucură de autoritate de lucru judecat, Curtea a constatat că nu există un impediment legal pentru schimbarea încadrării juridice, în cursul judecăţii, în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor cu privire la fapte care nu au fost dezincriminate şi care sunt prevăzute ca infracţiuni în Codul Penal, iar nu într-o lege specială, şi cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată.

Faţă de acestea, este întemeiată critica Parchetului privind greşita achitare a inculpatului S.N. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 248¹ C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., dispusă de prima instanţă pentru considerentul că faptele sale au fost comise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 78/2000, iar inculpatele funcţionare bancare nu au fost trimise în judecată pentru infracţiunea de abuz în serviciu, ci pentru infracţiunea prev. de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Curtea a considerat că faptele inculpatelor E.V., S.D.L., O.E., C.M., Z.M., S.G. şi Z.Z. nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de gestiune frauduloasă prev. de art. 214 C. pen., după cum s-a susţinut în apărarea apelantului inculpat Z.I., care a solicitat încetarea procesului penal în ceea ce îl priveşte pentru complicitate la gestiune frauduloasă, în temeiul art. 10 lit. g) C. pen.p.

Inculpatele şi-au încălcat obligaţiile pe care le aveau în legătură cu bunurile care le-au fost încredinţate, pricinuind o pagubă, dar actele pe care le-au exercitat nu s-au desfăşurat în cadrul administrării sau conservării bunurilor (sumele de bani cu care societăţile au fost creditate). Administrarea bunurilor înseamnă desfăşurarea unei activităţi gospodăreşti corespunzătoare naturii şi destinaţiei bunurilor, iar conservarea presupune luarea unor măsuri de pază, de ocrotire a bunurilor pentru a nu fi sustrase, distruse, degradate.

Prin activitatea lor infracţională, inculpatele au cauzat un prejudiciu B.C.R. Sucursala Ţăndărei, în exercitarea atribuţiilor de serviciu care, prin conţinutul lor nu se încadrează activităţilor specifice administrării sau conservării bunurilor.

Ca atare, având în vedere că în sarcina inculpatelor care au desfăşurat activitatea infracţională în forma autoratului, nu s-a putut reţine comiterea infracţiunii de gestiune frauduloasă, nici în sarcina inculpatului Z.I. care a invocat forma de participaţie a complicităţii, nu poate fi reţinută această infracţiune.

Pe cale de consecinţă, nu există justificare pentru a se verifica împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale pentru apelantul inculpat Z.I., în raport de complicitate la gestiune frauduloasă.

Cu privire la infracţiunile de fals prev. de art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen. ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, reţinute în sarcina inculpaţilor (cu excepţia inculpaţilor Z.I. şi T.E.), Curtea a precizat, mai întâi, că prima instanţă în mod greşit a dispus achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. (faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii), cu argumentul că infracţiunile prev. de art. 10 lit. b) şi art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 au fost dezincriminate şi, ca urmare, faptei îi lipseşte cerinţa legală a intenţiei calificate prin scop (de a ascunde săvârşirea unei infracţiuni de corupţie sau asimilată acesteia, ori în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune).

Curtea a considerat că, împrejurarea că falsul şi uzul de fals (având ca obiect material contracte comerciale, balanţe contabile, facturi, ordine de plată, referate de credit şi procese verbale ale Comitetului director al B.C.R. - Sucursala Ţăndărei) au fost comise în legătură cu acordarea unor credite cu eludarea normelor bancare şi că prin aceste mijloace s-a urmărit a se ascunde o infracţiune asimilată unei infracţiuni de corupţie, nu poate avea drept consecinţă achitarea inculpaţilor pentru întocmirea în fals a unor înscrisuri şi folosirea acestora, atâta timp cât acţiunile respective întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 290 incriminate în C. pen., ca lege generală şi subsidiară în aplicare, faţă de Legea nr. 78/2000, iar vinovăţia inculpaţilor este dovedită.

Pentru acest motiv, nu a putut fi primită cererea inculpatului N.I. care a solicitat schimbarea temeiului achitării, în aii 10 lit. b) C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală), pentru infracţiunile prev. de art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen. ambele combinate cu ari 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu ari 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, motivat de împrejurarea că infracţiunile prev. de ari 10 lit. b) şi prev. de ari 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, au fost dezincriminate.

Dat fiind faptul că B.C.R. Sucursala Ţăndărei nu este o unitate dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., nici înscrisurile false întocmite şi folosite de inculpatele funcţionare bancare, şi nici cele întocmite şi folosite la B.C.R. Sucursala Ţăndărei de ceilalţi inculpaţi (în sarcina cărora s-au reţinut aceste fapte), nu sunt înscrisuri oficiale.

În conformitate cu dispoziţiile art. 290 C. pen. raportat la art. 288 C. pen., falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin contrafacerea scrierii, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, constituie elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen.

Contrafacerea scrierii înseamnă reproducerea conţinutului pe care îl are în mod obişnuit un înscris, astfel că nu se acceptă opinia exprimată de prima instanţă de fond că, prin dispoziţiile art. 290 C. pen., se incriminează numai fapta prin care este alterată forma actelor, „legea penală neincriminând falsul intelectual al înscrisurilor sub semnătură privată".

Înscrisurile amintite au atestat fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, reproducând conţinutul pe care, în mod obişnuit, îl au un contract comercial, o balanţă contabilă, un ordin de plată, o factură, un referat de credit sau un proces verbal al Comitetului director al B.C.R. Sucursala Ţăndărei.

Ca urmare, Curtea a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor (cu excepţia inculpaţilor Z.I. şi T.E. în sarcina cărora nu au fost reţinute infracţiuni de fals), din infracţiunile prev. de art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen. ambele combinate cu art. 17 lit. c), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu aii 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 (formă simplă sau continuată, după caz), în infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. (în formă simplă sau continuată, după caz).

Referitor la cererea apelantului inculpat N.I. de a se constata că cererea Parchetului de schimbare a încadrării juridice dată faptei, în ceea ce îl priveşte, este nelegală, Curtea a constatat că, în primă instanţă, la termenul din 14 decembrie 2007, Parchetul a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptelor comise de inculpatul Nită Ion din infracţiunile consemnate în actul de trimitere în judecată, în infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, fals intelectual şi uz de fals (fila 173 vol. 30).

Prin concluziile formulate, la termenul de judecată din 18 ianuarie 2008, reprezentantul Ministerului Public a susţinut că menţine cererea formulată anterior, făcând anumite precizări numai pentru inculpaţii funcţionari bancari, astfel că nu rezultă că Parchetul ar fi renunţat la vreo cerere de schimbare a încadrării juridice formulată în privinţa faptelor de care este învinuit apelantul inculpat N.I.. Ulterior, prin apelul declarat, Parchetul a reiterat pentru apelantul inculpat N.I. aceeaşi cerere de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de înşelăciune, fals intelectual şi uz de fals (fila 32 Dosar nr. 2746/98/2007 vol. 1).

De altfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., încadrarea juridică dată faptei poate fi pusă în discuţie în tot cursul judecăţii.

Aceeaşi este concluzia şi în raport de situaţia punerii în discuţie a unei schimbări de încadrare juridică, din oficiu, de prima instanţă, la termenul din 5 aprilie 2007, asupra căreia instanţa a revenit la termenul din 23 noiembrie 2007.

Analizând materialul probator administrat în cauză, Curtea a reţinut, în ceea ce priveşte starea de fapt, că în perioada septembrie 1999 - martie 2002, Sucursala B.C.R. Ţăndărei a acordat credite societăţilor comerciale SC S.I. SA, SC I.C. SRL, SC A.F.T. SRL, SC S. SRL, SC T.T.S. SRL, SC A. SA Cireşi SA, SC A. SA Scânteia, SC A. SRL, SC P.P. SRL, SC E.S. SRL, SC N. SRL, fiind încheiate mai multe contracte de credit, fiecare dintre acte fiind defalcate faptic şi juridic în plan detaliat.

În această perioadă de timp, inculpata E.V. a îndeplinit funcţia de director al B.C.R. Sucursala Ţăndărei, ocazie cu care l-a cunoscut pe inculpatul I.M., reprezentant al SC S.I. SRL SA Bucureşti, societate care avea printre altele, ca obiect de activitate exploatarea unor suprafeţe de teren agricol în judeţele Ialomiţa şi Brăila, care a solicitat credite pentru această societate.

Ulterior, prin intermediul acestuia, inculpata E.V. l-a cunoscut pe inculpatul B.S., cu care a intrat în relaţie de prietenie.

Pe fondul acestor raporturi, inculpata E.V. a dispus acordarea de credite către societăţi în care I.M. şi B.S. erau asociaţi/administratori sau către societăţi care aparţineau unor cunoscuţi ai acestora ori aveau reiaţii comerciale cu societăţile pe care aceştia le administrau.

Inculpata S.D.L. a îndeplinit funcţia de şef al compartimentului de credite, inculpatele C.M. şi Z.M. au îndeplinit funcţia de ofiţeri de credite, inculpata O.E. pe cea de contabil şef, iar inculpata Z.Z. pe cea de jurist în cadrul B.C.R. Sucursala Ţăndărei, toate acestea, cu excepţia inculpatei Z.M., fiind împreună cu inculpata S.G., şi membre ale Comitetului Director al B.C.R. Sucursala Ţăndărei, pe toată perioada de timp care interesează cauza, sau numai în anumite perioade.

Procedura de analizare şi aprobare a acordării unui credit prevedea ca pe baza documentaţiei solicitate clientului, ofiţerul de credit să întocmească un referat complet şi motivat, prin care să propună acordarea sau neacordarea creditului, urmând ca referatul să fie luat în discuţie şi aprobat în Comitetul director al Sucursalei.

Răspunderea personalului B.C.R.-SA era reglementată la pct. 668-671 din N.M. nr. 1/1997 (idem pct. 724-727 din N.M. nr. 1/2000). Astfel: „Nerespectarea de către personalul băncii a prevederilor prezentelor norme metodologice poate atrage, pe lângă răspunderea disciplinară şi materială .răspunderea civilă sau penală, după caz"; „Ofiţerii de credite răspund de corecta determinare şi interpretare a rezultatelor indicatorilor stabiliţi pentru acordarea creditelor, pe baza datelor prezentate de clienţi (situaţii contabile periodice etc), precum şi a verificărilor proprii, cât şi de concluziile şi propunerile formulate, în raport de prevederile din norme"; „Şeful compartimentului credite examinează documentele prezentate de ofiţerii de credite şi răspunde de soluţia propusă. în caz de necesitate, şeful compartimentului credite restituie ofiţerilor de credite referatele şi documentaţiile ce i-au fost prezentate, în scopul completării sau adâncirii analizelor"; „Comitetul director din sucursală răspunde de aprobările date pe baza referatelor şi documentaţiilor prezentate, de propunerile înaintate centralei băncii pentru referatele care depăşesc competenţele sale, precum şi de urmărirea creditelor acordate până la rambursare" (fila 76 verso, 162 verso vol. III).

Regulamentul de organizare şi funcţionare a B.C.R. SA - Sucursala judeţului Ialomiţa avea apliCurtea de Apel Bucureștiilitate şi cu privire la Sucursala Ţăndărei (conform art. 9 din Regulament), iar la art. 12, 14, 26 şi 36 din Regulament sunt prevăzute atribuţiile şi răspunderile principale ale funcţionarilor bancari:

1. Comitetul director: analizează şi aprobă cererile de credite pe termen scurt, mediu şi lung ale agenţilor economici, potrivit competenţelor prin normele de lucru ale băncii; analizează periodic situaţia creditelor acordate de. unitate şi stabileşte măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii.

2. Directorul unităţii: organizează, conduce şi răspunde de întreaga activitate a unităţii, în conformitate cu dispoziţiile legale; exercită controlul direct asupra activităţii compartimentelor de lucru din cadrul unităţii; asigură aplicarea dispoziţiilor legale privind creditarea . urmăreşte şi răspunde de modul de desfăşurare a acestora, conform normelor de lucru ale băncii; aprobă acordarea de credite, potrivit competenţelor stabilite prin norme; răspunde pentru lucrările însuşite, vizate sau semnate, pentru indicaţiile personale date şi competenţele acordate salariaţilor din subordine.

3. Contabilul şef : organizează, conduce, îndrumă şi controlează activitatea operativă şi de evidenţă a unităţii.; organizează şi exercită controlul financiar asupra operaţiilor proprii ale băncii şi analizează periodic, împreună cu directorul unităţii, modul de exercitare a controlului financiar.

4. Serviciul de credite: asigură şi răspunde de creditarea agenţilor economici.; analizează cererile de credite, întocmeşte documentaţia necesară şi o prezintă Comitetului director spre aprobare. urmăreşte permanent evol.uţia creditelor. efectuează analize economico-financiare la agenţii economici cu un vol.um mare de credite în special nerambursate. urmăreşte şi face propuneri privind declanşarea procedurii de recuperare a creanţelor băncii;. aceste analize sunt menite să reflecte o situaţie reală a evol.uţiei situaţiei economico-financiare a clienţilor băncii.

5. Oficiul juridic: avizează asupra legalităţii măsurilor ce urmează a fi luate de sucursală în desfăşurarea activităţii acesteia - avizează, la cererea conducerii sucursalei, asupra oricăror acte care pot angaja răspunderea patrimonială a băncii (fila 164 vol.3 d.u.p.).

Apoi, potrivit fişei postului, în calitate de director, al B.C.R. Sucursala Ţăndărei, inculpata E.V. avea obligaţia de a asigura aplicarea dispoziţiilor legale privind activitatea de creditare, de a urmări şi a răspunde pentru modul de desfăşurarea a acesteia, de a identifica şi controla riscul în activitatea de creditare (fila 153 vol.18).

Inculpatele C.M., Z.M. şi S.D.L. (fostă Z.), în calitate de ofiţeri de credite, aveau printre alte atribuţii: de a analiza documentaţia tehnico-economică şi situaţia economico-financiară a solicitanţilor de credite, de a analiza bonitatea agentului economic şi de a evalua riscul creditului, de a propune Comitetului director analizarea şi soluţionarea creditelor în baza concluziilor desprinse şi a referatului întocmit, de a încheia contractele de garanţie, acordurile de garanţie, contractele de credit, de a urmări semnarea lor de către părţi, precum şi transcrierea şi înregistrarea garanţiilor, de a urmări parcursul derulării creditelor, rambursarea ratelor de credit, modul în care se respectă destinaţia creditelor acordate şi existenţa garanţiilor constituite, de a efectua evaluarea bunurilor ce constituie garanţia creditelor, de a întocmi, a verifica şi a raporta informaţiile privind riscul bancar, de a analiza situaţia credilor nerambursate la scadenţă, de a lua măsuri pentru rambursarea lor, de a transmite informaţii de risc bancar conform normelor B.N.R. şi B.C.R., în vederea gestionării acestora în cadrul Centralei Riscului Bancar, de a se preocupa de dezvol.tarea activităţii de asigurare a bunurilor aduse în garanţia creditelor prin societăţile de asigurare (fila 157-175 vol. 18).

Conform deciziei 24 din 9 octombrie 1998, de la data de 10 octombrie 1998, Comitetul director al B.C.R. Sucursala Ţăndărei a avut în componenţa sa pe inculpatele E.V., O.E. şi C.M.. Această compunere a fost modificată prin decizia 2 din 12 februarie 2001, prin care s-a stabilit că fac parte din acest comitet inculpatele E.V., O.E., C.M., S.D.L. (fostă Z.) şi S.G.. în această compunere, Comitetul director şi-a desfăşurat activitatea până în 7 noiembrie 2001, când C.M. a fost înlocuită cu inculpata Z.Z. Comitetul director a funcţionat, astfel, până la 26 iunie 2002 (file 192-195 vol. 18).

Cât priveşte modalitatea în care au fost acordate creditele care interesează cauza, precum şi felul în care inculpatele funcţionare bancare au înţeles să-şi exercite atribuţiile, relevante sunt chiar declaraţiile acestora, care dovedesc că au comis actele materiale ale infracţiunilor continuate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată şi fals material în înscrisuri sub semnătură privată, cu ştiinţă, adică cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.

Astfel, inculpata S.G. a declarat că, atâta timp cât a fost membră a Comitetului Director al B.C.R. Ţăndărei, nu s-au ţinut şedinţele acestuia prin care să se aprobe creditele către societăţile comerciale, clienţi ai băncii, dar a semnat procesele verbale, la date ulterioare, fiindu-i aduse de inculpatele Z.M. şi Z.Z., care îndeplineau şi atribuţii de secretare. Totodată, a menţionat că nu a studiat documentaţia care a stat la baza creditelor, iar despre relaţia dintre incuipata E.V., I.M. şi B.S. a arătat că era una foarte bună, motiv pentru care între angajaţii băncii, printre care şi inculpatele S.D.L., Z.M. şi C.M., au existat discuţii privind temerea unei eventuale răspunderi faţă de modalitatea în care s-au acordat şi derulat credite, în favoarea unor clienţi agreaţi de inculpata E.V. - directoarea băncii (file 398-408 vol. 1 d.u.p, fila 439 vol. 17 d.u.p.).

Cu probele administrate în cauză, prin care se dovedeşte vinovăţia inculpaţilor, se coroborează şi declaraţiile inculpatei O.E., şef Serviciu contabil al B.C.R. Ţăndărei şi membră a Comitetului Director, care a precizat că a semnat procesele verbale de acordare a creditelor, ca şi ceilalţi membrii ai Comitetului director, la date ulterioare celor angajării efective a creditelor, astfel că aprobarea devenea pur formală întrucât, apoi, se completau dosarele de creditare, situaţia datorându-se inculpatei E.V., directoarea băncii, care negocia direct cu clienţii. Relativ la contractele de creditare, inculpata a declarat că Ie-a semnat, deşi documentaţia nu era completă, lipsind referatele ofiţerului de credit şi aprobarea Comitetului director. Cu privire la respectarea normelor de creditare, a relatat că ofiţerii de credit şi-au manifestat îngrijorarea cu privire la posibilitatea reală a societăţilor comerciale din cauză de a restitui creditele contractate deoarece apăreau restanţe la plata dobânzilor şi a ratelor aferente creditelor (file 369-381 vol. 0-1 d.u.p., fila 440 vol. 7 d.u.p.).

Referindu-se la atribuţiile Comitetului director de a examina dosarele de creditare şi de a întocmi procesele verbale de acordare a creditelor, inculpata Z.Z. a declarat că acestea au început a fi exercitate în cadrul băncii numai de pe la începutul anului 2002, perioadă până la care procesele verbale respective erau întocmite ulterior acordării creditelor (fie de ea, fie de Z.M.) şi prezentate pentru a fi semnate membrilor Comitetului director. A mai arătat inculpata că au existat situaţii în care a semnat contracte de credit înainte ca la dosar să existe referatul ofiţerului de credit şi aprobarea Comitetului director, susţinere care se coroborează cu declaraţia inculpatei O.E.

Inculpata Z.Z. a precizat că toate acestea s-au întâmplat din dispoziţia expresă a inculpatei E.V., care a ameninţat pe unele dintre colege că îşi pierd serviciul dacă nu îndeplinesc sarcinile date.

De asemenea, inculpata Z.Z. a menţionat că în relaţiile cu societăţile comerciale ce interesează cauza, creditele s-au acordat în regim de urgenţă, impus de inculpata E.V., care consta în punerea creditului la dispoziţia clientului în maxim 2 zile, ulterior întocmindu-se documentaţia. Grija inculpatei E.V. pentru aceşti clienţi ai băncii este explicată de inculpata Z.Z. prin relaţiile apropiate pe care E.V. le avea cu reprezentanţii acestor societăţi, respectiv I.M. şi B.S., fiind cunoscut şi faptul că, la SC S. SRL, sora acestei inculpate, numita S.V., era asociată cu B.S. (file 383-396 vol. 0-1 d.u.p. şi file 461-462 vol. 17 dos.inst).

Inculpata Z.M. a reiterat împrejurarea că, în cazul celor trei contracte în care a fost ofiţer de credit - din 15 februarie 2001, din 31 mai 2001 şi din 8 ianuarie 2002, referatele de credit şi procesele verbale ale Comitetului director s-au întocmit ulterior angajării creditelor. în plus, a mai recunoscut că, în calitate de secretară a Comitetului director, deşi nu a avut loc nici o şedinţă, a întocmit în biroul său procesele verbale ale Comitetului director, pe baza unor notiţe date de inculpata E.V., referitor la creditele acordate, moment după care mergea la fiecare membru să semneze, această activitate fiind efectuată ulterior de S.D.L. şi Z.Z. Şi această inculpată a relatat că şedinţele Comitetului director au început să se ţină de prin anul 2002.

Potrivit inculpatei Z.M., de la dobândirea calităţii de clienţi ai băncii, de către inculpaţii I.M. şi B.S., atitudinea inculpatei E.V. faţă de angajaţi s-a schimbat, aceştia doi ajungând să stabilească dacă şi pe cine trebuie să dea afară dacă se comenta cu privire la acordarea creditelor.

Inculpata S.D.L., şefa compartimentului credite a declarat, în concordanţă cu ceea ce au relevat capturile de ecran calculator, că a întocmit referatele de credit ulterior aprobării creditelor (fila 478 vol. 17 dosar inst., file 691-698 vol. 0-1 d.u.p.). Totodată, a precizat că inculpata E.V. punea ofiţerii de credite în faţa faptului împlinit deoarece referatele de credit nu se întocmeau înainte de acordarea creditelor, aceeaşi situaţie fiind şi cu privire la redactarea şi semnarea proceselor verbale ale Comitetului director (fila 479 verso vol.17 dosar inst.).

În faza de urmărire penală, inculpata S.D.L. a menţionat că, în perioada de referinţă, a îndeplinit şi a avut atribuţii de şefă a compartimentului de credite din sucursală, sens în care a semnat şi ar fi trebuit să verifice şi să cunoască referatele de credit şi conţinutul dosarelor de creditare cu privire la toate celelalte credite ce fac obiectul cauzei şi în care nu a fost ofiţer de credite. în calitate de membră a comitetului director a recunoscut că a semnat procesele verbale ale comitetului director prin care s-au „aprobat" creditele, în împrejurările descrise mai sus. Referindu-se la modul de lucru privind creditarea societăţilor comerciale din prezenta cauză, inculpata a menţionat că reprezentanţii societăţilor comerciale implicate negociau şi stabileau toate detaliile referitoare la credite, personal, cu directoarea sucursalei, inculpata E.V., astfel încât împreună cu inculpatele C.M. şi Z.M., ofiţeri de credite, nu au făcut decât să respecte dispoziţiile şi cele deja stabilite de inculpata E. Aceasta din urmă semna împreună cu inculpata O.E., contabila şefă şi cu juristul sucursalei, contractele de credit, semna plafonul aprobând angajarea efectivă a creditului, şi mai mult, în unele cazuri viza direct şi ordinele de plată prin care se utilizau sumele din creditele respective, astfel încât întocmirea ulterioară a referatului de credit şi a celorlalte documente - de exemplu constituirea garanţiilor -, precum şi redactarea şi semnarea proceselor verbale ale comitetului director erau obligatorii, pentru a nu rămâne cu dosarele de creditare incomplete (fila 284, 286-287, 305-306, 310-311 vol. 0-1 d.u.p.).

Inculpata C.M. a susţinut, în faţa instanţei de judecată, că şi-a pus problema de ce nu se ţin şedinţele Comitetului director numai după ce a constatat că nu se rambursează la timp creditele, fiind trecute la restanţă. în timpul urmăririi penale a menţionat că între colegi au avut loc discuţii privind modul incorect de acordare a creditelor unor societăţi comerciale, precum şi faptul că a discutat cu inculpata E.V. despre întrunirea condiţiilor de debitor unic a SC S.I. SRL SA, SC I.C. SRL şi SC T. SA Făurei.

Curtea a mai reţinut că, în pofida probelor administrate care arata modul defectuos în care inculpata E.V., în calitate de director al B.C.R. Sucursala Ţăndărei, a coordonat şi controlat acordarea şi urmărirea destinaţiilor contractate ale creditelor, aceasta a declarat că nu au existat situaţii în care un ofiţer de credite să-i aducă la cunoştinţă sau să îi prezinte în referatul de credit că o societate nu ar fi îndeplinit condiţiile prevăzute de normele bancare pentru creditare (fila 155 vol. 0-1 d.u.p.).

Conştientizarea gravităţii faptelor sale este dovedită însă prin declaraţia inculpatului B.S., care a precizat că „directoarea se plângea că practic nu ştie ce ar face dacă cineva ar urmări aceste credite" (fila 420 vol. .0-1 d.u.p.).

În cadrul ilustrat, prin declaraţiile anterior prezentate, al desfăşurării activităţii la B.C.R. Sucursala Ţăndărei, unitatea bancară a acordat împrumuturi mai multor societăţi comerciale, menţionate, cu implicarea şi altor persoane în cauză, ce au dobândit statutul penal de complici, cu încălcarea normelor legale cu caracter bancar în materia creditării.

În plan rezumativ, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că inculpatele E.V. (directoare a B.C.R. Sucursala Ţăndărei şi membră a Comitetului director), S.D.L. (ofiţer de credite, şefă a compartimentului credite, membră a comitetului director al B.C.R. Sucursala Ţăndărei) şi O.E. (contabil şef şi membră a Comitetului director al B.C.R. Sucursala Ţăndărei), se fac vinovate de faptul că, în perioada septembrie 1999 - martie 2002, în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au acordat (majorat/diminuat), în mod repetat, credite unor societăţi comerciale agreate de conducerea unităţii, cu nerespectarea mai multor norme cu specific bancar în materia creditării persoanelor juridice, prin care au contribuit la cauzarea unui prejudiciu material B.C.R. SA - Sucursala Ţăndărei, reprezentând suma tuturor creditelor acordate prin contractele din 17 noiembrie 1999, din 30 martie 2000, din 10 iulie 2000, din 2 martie 2000, din 8 septembrie 2000, din 16 iunie 2000, din 31 mai 2001, din 8 ianuarie 2002, din 15 februarie 2001, din 31 iulie 2000, din 27 aprilie 2000, din 1 februarie 2001, din 31 iulie 2001, din 31 august 2001, din 30 august 2001, din 13 septembrie 2001, din 5 octombrie 2001, din 12 noiembrie 2001, din 8 martie 2001, din 3 septembrie 2001, din 2 noiembrie 2001, din 22 noiembrie 2001, din 7 martie 2002 și din 4 mai 2001.

Probele administrate, dovedesc de asemenea, vinovăţia intimatei inculpate C.M. care, în perioada septembrie 1999 - martie 2002, în calitate de ofiţer de credite şi membră a Comitetului director al B.C.R. Sucursala Ţăndărei, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a participat la acordarea (majorare/diminuare), în mod repetat, a unor credite către mai multe societăţi comerciale agreate de conducerea unităţii, cu nerespectarea mai multor norme cu specific bancar în materia creditării persoanelor juridice, contribuind prin aceasta la cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul B.C.R. Sucursala Ţăndărei, reprezentând suma tuturor creditelor acordate prin contractele din 17 noiembrie 1999, din 30 martie 2000, din 10 iulie 2000, din 2 martie 2000, din 8 septembrie 2000, din 16 iunie 2000, din 31 mai 2001, din 31 iulie 2000, din 27 aprilie 2000, din 1 februarie 2001, din 31 iulie 2001, din 13 septembrie 2001, din 8 martie 2001, din 3 septembrie 2001, din 2 noiembrie 2001, din 22 noiembrie 2001, din 7 martie 2002 și din 4 mai 2001.

Materialul probator administrat în cauză a demonstrat că intimata inculpată C.M. nu a fost nici ofiţer de credit şi nici nu a făcut parte din Comitetul director care a acordat, cu încălcarea normelor legale, creditele prin contractele din 15 februarie 2001, din 30 august 2001, din 31 august 2001, din 5 octombrie 2001 şi din 12 noiembrie 2001, astfel că nu se poate reţine contribuţia inculpatei la comiterea acestor fapte. Aşa cum s-a arătat prin actul de sesizare a instanţei, aceeaşi este situaţia şi cu privire la acordarea creditului prin contractul din 8 ianuarie 2002.

Aceste fapte nu au fost reţinute ca făcând parte din conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată săvârşită de inculpata C.M.

Curtea a apreciat că, din coroborarea probelor administrate, rezultă fără dubiu, că inculpata Z.M., în calitate de ofiţer de credite la B.C.R. Sucursala Ţăndărei, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a participat, în mod repetat, la acordarea (majorarea) unor credite către societăţi comerciale agreate de conducerea unităţii - SC S. SRL şi SC T.T. SRL, cu nerespectarea mai multor norme legale cu specific bancar în materia creditării persoanelor juridice, contribuind prin aceasta la cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul B.C.R. Sucursala Ţăndărei, reprezentând suma creditelor acordate prin contractele din 31 mai 2001, din 8 ianuarie 2002 şi din 15 februarie 2001.

Totodată, mijloacele de probă dovedesc vinovăţia intimatei inculpate Z.Z. care, în perioada iunie 2001- martie 2002, în calitate de jurist şi membră a Comitetului director al B.C.R. Sucursala Ţăndărei, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a participat, în mod repetat, la acordarea (majorare/diminuare) unor credite către mai multe societăţi comerciale agreate de conducerea unităţii, cu nerespectarea unei multitudini de norme legale cu specific bancar în materia creditării persoanelor juridice, contribuind prin aceasta la cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul B.C.R. Sucursala Ţăndărei, reprezentând suma creditelor acordate prin contractele din 12 noiembrie 2001, din 8 ianuarie 2002, din 22 noiembrie 2001, din 31 mai 2001, din 31 august 2001, din 30 august 2001, din 3 septembrie 2001, din 2 noiembrie 2001, din 13 septembrie 2001, din 15 octombrie 2001 și din 7 martie 2002.

Având în vedere probele administrate, Curtea a considerat că este dovedită vinovăţia intimatei inculpate S.G. care, în perioada septembrie 1999 - martie 2002, în calitate de membră a comitetului director al B.C.R. Sucursala Ţăndărei, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a participat, în mod repetat, la acordarea (majorare/diminuare) unor credite către mai multe societăţi comerciale agreate de conducerea unităţii, cu nerespectarea mai multor norme legale cu specific bancar în materia creditării persoanelor juridice, contribuind prin aceasta la cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul B.C.R. Sucursala Ţăndărei, reprezentând suma creditelor acordate prin contractele credit din 31 mai 2001, din 8 ianuarie 2002, din 15 februarie 2001, din 1 februarie 2001, din 31 august 2001, din 30 august 2001, din 13 septembrie 2001, din 5 octombrie 2001, din 12 noiembrie 2001, din 8 martie 2001, din 3 septembrie 2001, din 2 noiembrie 2001, din 22 noiembrie 2001, din 7 martie 2002 și din 4 mai 2001.

Intimata inculpată S.G. nu a făcut parte din Comitetul director al B.C.R. Sucursala Ţăndărei care a aprobat celelalte credite care interesează cauza şi care au fost acordate cu încălcarea normelor legale cu specific bancar în materia creditării, aşa încât nu se poate reţine contribuţia acestei inculpate la comiterea acelor fapte, astfel că acestea nu au fost reţinute ca acte materiale ale infracţiunii continuate pe care a săvârşit-o, contrar celor reţinute prin rechizitoriu.

Curtea a apreciat că, din coroborarea probelor administrate în cursul procesului, rezultă vinovăţia intimatului inculpat I.M., care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a sprijinit moral şi material inculpatele funcţionare la B.C.R. Sucursala Ţăndărei (în principal pe inculpata E.V., şi inclusiv prin întocmirea şi utilizarea de contracte comerciale şi facturi fiscale conţinând date nereale), în vederea acordării, cu încălcarea normelor legale cu specific bancar din materia creditării, a creditelor către SC S.I. SRL SA, SC I.C. SRL şi SC A. SRL Cireşu, contribuind prin aceasta la cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul B.C.R. Sucursala Ţăndărei, reprezentând suma creditelor acordate în baza contractelor din 17 noiembrie 1999, din 30 martie 2000, din 10 iulie 2000, din 2 martie 2000, din 8 septembrie 2000 și din 31 iulie 2000.

Curtea a considerat că, faţă de materialul probator administrat în cauză, nu se poate reţine coautoratul/ complicitatea acestui inculpat şi în raport faptele comise de reprezentanţii celorlalte societăţi comerciale care au fost creditate cu încălcarea normelor cu specific bancar, numai din prisma faptului că se afla în relaţii apropiate cu inculpata E.V., aşa cum s-a reţinut în rechizitoriu.

Excepţie face creditul acordat SC A. SRL Cireşu, prin contractul din 31 iulie 2000, întrucât aşa cum s-a dovedit, probele au indicat, fără dubiu, participaţia penală a inculpatului I.M., la acordarea acestui credit, în calitate de complice.

Ţinând seama de materialul probator administrat, nu s-a reţinut ca act material al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată şi continuată, acordarea creditului prin contractul din 26 iulie 2001, întrucât acest împrumut a fost acordat cu respectarea normelor bancare de creditare.

Probele administrate au dovedit fără dubiu că intimatul inculpat B.S., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a sprijinit moral şi material, inculpatele funcţionare bancare (în principal pe inculpata E.V., şi inclusiv prin emiterea şi utilizarea de contracte comerciale, facturi fiscale şi balanţă contabilă conţinând date nereale), în vederea acordării, cu încălcarea normelor de creditare, a creditelor la care nu ar fi avut dreptul SC I.C. SRL, SC S.C.A.F.T. SRL şi SC S. SRL, contribuind prin aceasta la cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul B.C.R. Sucursala Ţăndărei, reprezentând suma creditelor acordate în baza contractelor din 2 martie 2000, din 8 septembrie 2000,din 16 iunie 2000, din 31 mai 2001 şi din 8 ianuarie 2002.

Curtea a considerat că, faţă de materialul probator administrat în cauză, nu se poate reţine complicitatea inculpatului B.S. în raport de faptele comise de reprezentanţii celorlalte societăţi comerciale care au fost creditate cu încălcarea normelor cu specific bancar, numai din prisma faptului că se afla în relaţii apropiate cu inculpata E.V.

Excepţie face creditul acordat SC I.C. SRL, prin contractul din 2 martie 2000, întrucât aşa cum dovedesc probele, inculpatul B.S. a participat la acordarea acestui credit, în calitate de complice.

Curtea a considerat că prin mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală şi în timpul cercetării judecătoreşti, este dovedită vinovăţia intimatului inculpat S.N., care, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a sprijinit material şi moral inculpatele funcţionare bancare (inclusiv prin semnarea şi folosirea unor balanţe contabile a SC A. SRL Scânteia, care nu reflectau realitatea), în vederea acordării, cu încălcarea normelor bancare de creditare, a creditelor din 17 noiembrie 1999 pentru SC S.I. SRL SA şi din 27 aprilie 2000 pentru SC A. SRL Scânteia, contribuind prin aceasta la cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul B.C.R. -Sucursala Ţăndărei, reprezentând suma celor două credite.

Totodată, Curtea a reţinut că, în cauză, a fost dovedită vinovăţia intimatului inculpat S.G., care, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a sprijinit material şi moral, inculpatele funcţionare bancare (inclusiv prin falsificarea cu prilejul întocmirii, a unor balanţe contabile ale SC A. SA SRL şi a unei facturi către SC A. SRL) în vederea acordării, cu încălcarea normelor de creditare, a creditelor la care SC A. SA SRL nu ar fi avut dreptul, contribuind prin aceasta la cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul B.C.R.- Sucursala Ţăndărei, reprezentând suma creditelor acordate prin contractele din 1 februarie 2001, din 31 iulie 2001, din 31 august 2001, din 30 august 2001.

Curtea a apreciat că, din coroborarea probelor administrate, rezultă fără dubiu, că intimatul inculpat Z.I., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a sprijinit material şi moral inculpatele funcţionare bancare (prin folosirea unor file C.E.C. care nu exprimau relaţii comerciale reale) în vederea acordării, cu încălcarea normelor bancare de creditare, a trei credite către SC P. SRL la care acesta societate nu ar fi avut dreptul, contribuind în acest mod la cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul B.C.R. Sucursala Ţăndărei, reprezentând suma creditelor acordate prin contractele din 13 septembrie 2001, din 5 octombrie 2001 și din 12 noiembrie 2001.

Probele administrate, dovedesc de asemenea, vinovăţia intimatei inculpate T.E., care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a sprijinit material şi moral, inculpatele funcţionare bancare (inclusiv prin prezentarea ca garanţie a unui imobil pentru care nu exista autorizaţie de construcţie), în vederea acordării, cu încălcarea normelor de creditare, a creditelor la care SC E.S. SRL nu ar fi avut dreptul, contribuind prin acesta la cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul B.C.R. Sucursala Ţăndărei, reprezentând suma creditelor acordate prin contractele din 8 martie 2001, din 3 septembrie 2001, din 2 noiembrie 2001, din 22 noiembrie 2001 și din 7 martie 2002.

Curtea a considerat că, prin mijloacele de probă administrate, s-a dovedit vinovăţia apelantului inculpat N.I. constând în sprijinul material şi moral dat inculpatelor funcţionare bancare, în primul rând inculpatelor E.V. şi S.D.L., în vederea majorării, cu încălcarea normelor legale cu specific bancar, a plafonului creditului acordat prin contractul din 4 mai 2001 societăţii comerciale SC N. SRL, prin care a contribuit la cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul B.C.R. Sucursala Ţăndărei, în valoare de 410.000 lei.

De asemenea, Curtea a reţinut că, în cauză, a fost dovedită vinovăţia intimatei inculpate G.L., casieră cu atribuţii de evidenţă contabilă primară în cadrul SC A. SA, constând în sprijinul material dat inculpatelor funcţionare bancare (prin întocmirea Normelor Metodologice unei balanţe contabile nereale), în vederea creditării, cu încălcarea normelor legale cu specific bancar, a SC A. SA, contribuind prin aceasta la cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul B.C.R.- Sucursala Ţăndărei, reprezentând valoarea creditului acordat prin contractul din 1 februarie 2001.

Curtea a considerat că prin mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală şi în timpul cercetării judecătoreşti, s-a demonstrat vinovăţia intimatului inculpat l.R.L., administrator la SC A. SRL, constând în sprijinul material şi moral dat, în mod repetat, prin încheierea cu reprezentanţii SC A. SA şi SC N. SRL a unor contracte care nu reflectau relaţii comerciale reale, în vederea acordării (majorării) creditelor la care cele două societăţi nu ar fi avut dreptul, prin care a contribuit la cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul B.C.R. Sucursala Ţăndărei, egal cu valoarea creditelor acordate prin contractele din 1 februarie 2001 şi din 4 mai 2001.

Curtea a apreciat că există legătură de cauzalitate între faptele inculpaţilor şi prejudiciul cauzat B.C.R. Sucursala Ţăndărei, fapte pe care aceştia le-au comis cu forma de vinovăţie prevăzută de lege pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, motiv pentru care s-a dispus condamnarea inculpaţilor, sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni, în formă simplă sau continuată, şi în calitate de coautori sau complici, după caz.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, Curtea a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile generale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpaţilor şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pedepsele aplicate inculpaţilor au fost stabilite între limitele speciale de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea prev. de art. 246 cu aplicarea art. 248¹ C. pen. care vor fi reduse în conformitate cu dispoziţiile art. 258 C. pen.

De asemenea, tot ca element comun, este perioada de timp scursă de la data la care infracţiunile au fost comise, Curtea considerând că durata de timp îndelungată de la acel moment poate fi un criteriu pentru aplicarea unor pedepse în cuantum mai redus, iar în funcţie şi de celelalte criterii de individualizare, precum şi de scopul pedepsei, chiar pentru executarea pedepsei în condiţii care exced stării de detenţie.

În privinţa intimatei inculpate E.V., Curtea reţine că aceasta, prin exercitarea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, a profitat de funcţia de director pe care a deţinut-o în cadrul B.C.R. - Sucursala Ţăndărei pentru a acorda credite unor societăţi comerciale care nu îndeplineau condiţiile de creditare, pentru aceasta fiind prioritare relaţiile personale pe care le avea cu inculpaţii beneficiari ai creditelor.

Infracţiunea comisă de inculpata E.V. prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat deoarece prin activitatea sa infracţională, intimata inculpată a coordonat şi controlat producerea întregului prejudiciu cauzat B.C.R. Sucursala Ţăndărei.

Perseverenţa sa infracţională este dovedită de împrejurarea că se face vinovată de acordarea tuturor creditelor cu nerespectarea normelor legale bancare din materia creditării, care sunt acte materiale ale infracţiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, pe care a săvârşit-o.

Valoarea prejudiciului cauzat, în mod repetat, este extrem de ridicat şi se încadrează dispoziţiilor art. 146 C. pen., care definesc noţiunea de consecinţe deosebit de grave.

Cât priveşte comportamentul procesual al intimatei inculpate E.V., se constată că aceasta a negat orice acuzaţie adusă. Astfel, în pofida declaraţiilor celorlalte inculpate funcţionare bancare, a susţinut că acestea au un interes comun, şi anume de a încerca să-şi diminueze răspunderea şi să o transfere în sarcina sa, apreciind că lor le aparţinea, în primul rând, răspunderea acordării creditelor, a întocmirii dosarului de creditare şi a constituirii garanţiilor, semnătura directorului fiind necesară numai pentru a da eficienţă juridică actelor sucursalei, în relaţiile cu terţii. Această atitudine procesuală a fost manifestată şi în raport de inculpaţii beneficiari ai creditelor, intimata inculpată E.V. menţionând că şi aceştia au încercat să atragă răspunderea sa pe considerentul că ar fi cunoscut toate manoperele dolosive folosite de ei.

Aceeaşi atitudine procesuală de negare a învinuirilor aduse a fost manifestată de inculpata E.V. şi cu prilejul audierii sale în timpul cercetării judecătoreşti (fila 489 verso vol. 17 d.u.p.).

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a executării pedepsei, dată fiind amploarea acţiunilor sale, valoarea foarte ridicată a prejudiciului cauzat şi atitudinea sa procesuală prin care nu a recunoscut acuzaţiile aduse şi a încercat să transfere răspunderea penală, în principal, asupra inculpatelor ofiţeri de credite, Curtea a apreciat că scopul represiv şi preventiv - educativ al pedepsei nu poate fi atins, în cazul intimatei inculpate E.V., decât prin executarea pedepsei în regim de detenţie.

La individualizarea pedepsei aplicate intimatei inculpate C.M., Curtea a avut în vedere calitatea în care aceasta a intrat în conflict cu legea penală, respectiv de ofiţer de credite şi de membră a Comitetului director al B.C.R. Sucursala Ţăndărei.

Gradul de pericol social al faptelor sale rezidă în faptul că a săvârşit o infracţiune în formă calificată şi în formă continuată, prin care a adus atingere relaţiilor sociale referitoare la activitatea de serviciu şi la integritatea patrimonială a B.C.R. Sucursala Ţăndărei.

Perseverenţa sa infracţională este dovedită prin actele materiale repetate pe care Ie-a săvârşit într-o perioadă de timp relativ lungă, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, contribuind în calitate de coautor, la prejudicierea însemnată a B.C.R. Sucursala Ţăndărei.

Cât priveşte datele ce caracterizează persoana inculpatei, se constată că a avut un comportament procesual oscilant pe parcursul procesului, susţinând în instanţă că normele bancare nu au fost respectate decât din perspectiva faptului că nu s-a ţinut Comitetul director, în timp ce în faza de urmărire penală a declarat că între colegi au existat discuţii referitoare la faptul că unor firme li se acordă credite fără respectarea normelor bancare şi că a vorbit cu inculpata E.V. despre necesitatea considerării ca grup (debitor unic) a SC I. SA, SC T. SRL Făurei şi SC I.C SRL.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a executării pedepsei, ţinând seama de gradul de pericol social al faptei dat de natura infracţiunii comise, numărul contractelor pentru care intimata inculpată a întocmit referatele de credit, durata de timp îndelungată în care a fost membră a Comitetului director al B.C.R. Sucursala Ţăndărei, precum şi comportamentul inculpatei înainte şi după săvârşirea infracţiunii, Curtea a considerat că scopul pedepsei, aşa cum este definit de art. 52 C. pen. nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei în stare de detenţie.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei S.D.L., Curtea a avut în vedere că aceasta s-a folosit de calitatea sa de ofiţer de credite, şefă a compartimentului credite şi de membră a Comitetului director al B.C.R. Sucursala Ţăndărei pentru a cauza unităţii bancare, în mod repetat, prejudicii în valori ce depăşeau suma de 200.000 lei.

Repetabilitatea acţiunilor, care fiecare în parte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, calităţile în care aceasta a acţionat de fiecare dată, atribuţiile de serviciu încălcate, urmările socialmente periculoase, demonstrează gradul de pericol social concret al faptelor comise.

Punând în balanţă, însă, aceste aspecte cu comportamentul procesual al inculpatei, Curtea a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât a recunoscut săvârşirea faptei, declaraţiile sale ajutând la dovedirea vinovăţiei altor inculpaţi.

Pe parcursul procesului, inculpata a avut o atitudine procesuală cooperantă, de recunoaştere a faptelor comise, relatând printre altele că personal a fost la Centrală şi a informat cu privire la nerambursarea creditelor şi greutatea recuperării acestora din garanţii, dar a „mizat" pe faptul că inculpata E. - care era percepută inclusiv de Centrala băncii ca o directoare competentă - ştie ce face şi va rezolva într-un fel sau altul problema creditelor restante şi a „caruselului" creditelor luate de unele din societăţile din speţă (fila 479 verso vol. 17 d.inst, fila 286 verso, 287 vol. 0-1 d.u.p.).

Pe cale de consecinţă, s-a aplicat acestei inculpate, o pedeapsă cu închisoarea sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea cu privire la care este cercetată, ca efect al reţinerii circumstanţei atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. c) C. pen.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a executării pedepsei, ţinând seama de gradul de pericol social al faptei, dat şi de natura infracţiunii comise, valoarea prejudiciului cauzat, numărul creditelor pentru care intimata inculpată a întocmit referatele de credit, precum şi faptul că a fost şefa compartimentului credite şi membră a Comitetului director al B.C.R. Sucursala Ţăndarei în cazul tuturor creditelor care s-au aprobat cu încălcarea normelor de creditare, Curtea a considerat că scopul pedepsei, aşa cum este definit de art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei în stare de detenţie, chiar dacă nu este cunoscută cu antecedente penale şi nu există date că anterior a avut un comportament care să contravină normelor de convieţuire în societate.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei Z.M., Curtea a avut în vedere calitatea de ofiţer de credite, în care a acţionat, precum şi natura infracţiunii săvârşite, inculpata aducând atingere prin faptele sale, relaţiilor sociale referitoare la buna desfăşurare a atribuţiilor de serviciu, precum şi integrităţii patrimoniului B.C.R. Sucursala Ţăndarei.

Valoarea pagubei cauzate care a depăşit suma de 200.000 lei, în mod repetat, denotă amploarea activităţii infracţionale şi urmările socialmente periculoase ale faptelor sale.

Având în vedere că a fost ofiţer de credite numai în trei situaţii când s-au acordat credite cu nerespectarea normelor bancare, dar şi comportamentul avut înainte de săvârşirea infracţiunii, fiind necunoscută cu antecedente penale, precum şi atitudinea sa procesuală, de recunoaştere a acuzaţiilor aduse, Curtea a considerat că pedeapsa care se justifică a fi aplicată trebuie să fie sub minimul special prevăzut de lege, prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen., şi mai redusă decât cea aplicată inculpatei S.D.L. deoarece nu a avut şi calitatea de membră în Comitetul director ai B.C.R. Sucursala Ţăndarei. Curtea reţine că incupata a ajutat la stabilirea situaţiei de fapt şi a vinovăţiei inculpatei E.V., prezentând caracterul imperativ al dispoziţiilor pe care aceasta din urmă le dădea.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei O.E., Curtea a reţinut că aceasta, în calitatea sa de membră a Comitetului director al B.C.R. - Sucursala Ţăndarei, a cauzat unităţii bancare un prejudiciu însumat din valoarea tuturor creditelor acordate cu încălcarea normelor bancare.

Pericolul concret al faptei comise aşa cum este dovedit prin paguba creată, numărul actelor materiale care compun forma continuată a infracţiunii şi durata în timp a activităţii infracţionale, reclamă aplicarea unei pedepse cu închisoarea care va fi însă coborâtă sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită, ca efect juridic al reţinerii art. 74 lit. c) C. pen.

Circumstanţele judiciare atenuante se impun a fi reţinute în raport de atitudinea procesuală a inculpatei care a recunoscut în mod constant acuzaţiile aduse, arătând că deşi şi-a dat seama că nu se respectă anumite norme bancare specifice activităţii de creditare, a avut încredere în inculpata E.V., care i-a spus că societăţile comerciale prezintă bonitate şi garanţii suficiente pentru derularea şi restituirea creditelor, precum şi că inculpaţii I.M. şi B.S. sunt cunoştinţe ale ei şi garantează pentru creditele acordate, prezentând ca posibilă sancţiune pentru nesupunerea la cerinţele inculpatei E.V., pierderea locului de muncă.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei Z.Z., Curtea a avut în vedere calitatea în care a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, respectiv de consilier juridic şi membră a Comitetului director în cadrul B.C.R. Sucursala Ţăndărei, precum şi faptul că, în mod repetat a contribuit la păgubirea patrimoniului băncii cu sume care au depăşit cuantumul de 200.000 lei.

Pericolul social concret al faptei comise, aşa cum este dovedit prin paguba importantă creată şi numărul actelor materiale care compun forma continuată a infracţiunii calificate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, justifică aplicarea unei pedepse cu închisoarea coborâtă sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită, ca efect juridic al reţinerii art. 74 lit. c) C. pen.

Intimata inculpată a avut o atitudine procesuală cooperantă, arătând, printre altele, că a adus la cunoştinţa unor inspectori din Centrala băncii modalitatea contrară normelor specifice de creditare, practicată de B.C.R. Ţăndărei, cu referire expresă la creditele acordate SC S.I. SRL SA, SC A. SA Cireşu şi altor societăţi administrate de I.M. şi B.S.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei S.G., Curtea a avut în vedere natura infracţiunii comise, modalitatea de săvârşire a faptei şi urmările acesteia.

Intimata inculpată, în calitate de membră a Comitetului director al B.C.R. -Sucursala Ţăndărei, prin nerespectarea atribuţiilor de serviciu, a adus atingere patrimoniului unităţii bancare căreia i-a produs o pagubă într-un cuantum deosebit de ridicat, care se circumscrie, în mod repetat, noţiunii de consecinţe deosebit de grave.

Faţă de gradul de pericol social concret al infracţiunii săvârşite, care rezultă din valoarea pagubei şi numărul actelor materiale care dau forma continuată a infracţiunii calificate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, Curtea a aplicat o pedeapsă cu închisoarea coborâtă sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea comisă, ca efect a aplicării dispoziţiilor prev. de art. 74 lit. c) C. pen., în raport de poziţia procesuală adoptată.

În procesul de individualizare a pedepsei, s-a avut în vedere inclusiv împrejurarea că aceasta deşi era casier, cu studii liceale industriale, a fost desemnată membră a Comitetului director, iar Regulamentul de organizare şi funcţionare prevedea că Comitetul director se constituie din persoane cu funcţii de conducere, jurişti şi specialişti cu experienţă în activitatea bancară (fila 180 vol. 18, fila 167 vol. 3).

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a executării pedepselor aplicate inculpatelor Z.M., O.E., Z.Z. şi S.G., Curtea a apreciat că circumstanţele personale ale inculpatelor, comportamentul lor înainte şi după comiterea faptelor, impun concluzia că scopul pedepsei poate fi atins chiar şi fără executarea acestora în stare de detenţie şi că pronunţarea condamnării constituie un serios avertisment pentru acestea.

Prin urmare, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare stabilit în condiţiile art. 86² C. pen. pentru inculpatele Z.M., O.E., Z.Z. şi S.G. şi s-a atras atenţia acestora asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Curtea a considerat că măsurile de supraveghere, prev. de art. 86³ C. pen., cărora inculpatele trebuie să se supună pe durata termenului de încercare (să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă), sunt de natură a asigura scopul pedepsei astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

Curtea a aplicat inculpatelor E.V., C.M., S.D.L., Z.M., O.E., S.G. şi Z.Z., pe lângă pedeapsa principală a închisorii, pentru infracţiunea calificată de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

Aplicarea acestei pedepse este nu doar obligatorie, în condiţiile impuse de art. 248/1 C. pen. şi în raport de limitele pedepselor principale ce se vor aplica inculpatelor, dar se şi justifică având în vedere necesitatea completării represiunii realizate prin aplicarea pedepsei principale, faţă de gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite de fiecare dintre inculpate şi natura acesteia.

În acest sens, s-a considerat întemeiată interzicerea dreptului de a fi alese în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, ca şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Interzicerea dreptului de a ocupa funcţia de director de Bancă (E.V.), de a exercita profesia de ofiţer de credite (C.M., S.D.L., Z.M.) ori de a desfăşura o activitatea specifică membrilor Comitetului director al unei Bănci, de natura aceleia de care s-au folosit pentru săvârşirea infracţiunii (E.V., C.M., S.D.L., O.E., S.G. şi Z.Z.), se impun din cauza nedemnităţii de a le exercita izvorâtă din faptul că s-au folosit de acestea în scop infracţional.

Aplicarea pedepselor accesorii s-a realizat în baza art. 71 şi 64 C. pen., cât şi prin prisma dispoziţiilor art. 5 din C.E.D.O. şi a Deciziei nr. 74/2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secţiile unite. Ca urmare, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen. nu se va face automat, prin efectul legii.

Astfel, în raport de natura faptelor săvârşite, Curtea a apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporţională şi justificată faţă de scopul limitării exerciţiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 C. pen. rap. la art. 3 din Protocolul adiţional la C.E.D.O., Curtea a interzis inculpatelor cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) şi lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a fi alese în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a ocupa funcţia, de a exercita profesia ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-au folosit pentru săvârşirea infracţiunii.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului B.S., Curtea a avut în vedere gradul de pericol social al infracţiunii comise, aşa cum este acesta relevat de valoarea cu consecinţe deosebit de grave a prejudiciului cauzat, în mod repetat, părţii civile, numărul important al actelor materiale care alcătuiesc unitatea legală a infracţiunii continuate, atitudinea sa procesuală şi antecedentele penale ale acestuia.

Referitor la comportamentul procesual, s-a constatat că acesta nu a fost unul constant astfel că, dacă iniţial a recunoscut comiterea faptelor şi a dat declaraţii detaliate cu privire la desfăşurarea acestora, ulterior, tot în faza de urmărire penală, prin declaraţiile sale a relatat activitatea infracţională a inculpaţilor I.M. şi E.V., atribuindu-şi o participare nesemnificativă în derularea faptelor.

În faţa instanţei, inculpatul a revenit asupra propriilor declaraţii (file 485 488 vol. 17 dosar inst), negând afirmaţiile din faza de urmărire penală, deşi fuseseră făcute la date diferite, în prezenţa avocatului ales (fila 410, 416, 419, 425, 431, 444, 448 vol. 0-1 d.u.p.). Nu a oferit o explicaţie plauzibilă nici chiar pentru susţinerile diferite din faţa instanţelor de judecată.

În procesul de individualizare a pedepsei s-a ţinut cont şi că inculpatul B.S. este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat prin sentinţa penală nr. 1856 din 10 noiembrie 2003 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia penală nr. 1987 din 19 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, ceea ce demonstrează perseverenţa infracţională a acestuia, precum şi specializare infracţională (fals intelectual având ca obiect înscrisuri de natură contabilă, fals în înscrisuri sub semnătură privată, folosirea cu rea credinţă a creditului societăţii, evaziune fiscală) - fila 194 vol. 29.

Pe lângă pedeapsa principală a închisorii, ce s-a aplicat inculpatului B.S. pentru complicitate la infracţiunea continuată de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., în condiţiile impuse de art. 248¹ C. pen. şi în raport de limitele pedepsei principale. Aceasta se justifică având în vedere necesitatea completării represiunii realizate prin aplicarea pedepsei principale, faţă de gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite de inculpat şi natura acesteia.

În acest sens, s-a considerat întemeiată interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, ca şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Interzicerea dreptului de a ocupa funcţia de administrator în cadrul societăţilor comerciale, de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, se impune din cauza nedemnităţii de a o exercita izvorâtă din faptul că s-a folosit de aceasta în scop infracţional.

Cum faptele din prezenta cauză sunt concurente cu cele prin care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1856 din 10 noiembrie 2003 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia penală nr. 1987 din 19 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare. în conformitate cu art. 33, art. 34, art. 36 şi art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele, mai sus menţionate, repuse în individualitatea lor, aplicându-se pedeapsa cea mai grea şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 07 iulie 2005 la 07 noiembrie 2006.

Având în vedere cele expuse, care relevă un grad ridicat de pericol social al faptelor comise şi ţinând seama de datele ce caracterizează persoana inculpatului, Curtea a considerat că scopul pedepsei nu va fi atins, în cazul intimatului inculpat B.S., decât prin executarea pedepsei în stare de detenţie.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului I.M., Curtea a reţinut gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite care rezultă din repetabilitatea acţiunilor care au avut la bază aceeaşi rezoluţie infracţională, caracterul continuat al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, la comiterea căreia a participat în calitate de complice, modalitatea în care a înţeles să sprijine activitatea infracţională a inculpatelor funcţionare bancare (prin întocmire şi uzitare de înscrisuri cu caracter nereal), şi nu în ultimul rând, valoarea însemnată a prejudiciului la a cărui producere a contribuit, în paguba B.C.R. - Sucursala Ţăndărei (în mod repetat, acesta depăşind suma de 200.000 lei).

În procesul de individualizare a pedepsei, s-a ţinut cont, de asemenea, de datele ce circumstanţiaza persoana intimatului inculpat I.M., care în baza relaţiilor apropiate pe care Ie-a avut cu inculpata E.V., a intervenit pentru acordarea unor credite pentru societăţi comerciale care nu îndeplineau condiţiile de creditare, astfel că, chiar dacă nu i se poate reţine o participaţie penală în raport de toate creditele analizate în cauză, situaţia relevă aspecte negative ale comportamentului acestuia.

Atitudinea sa procesuală a fost, în esenţă, de negare a învinuirilor aduse, invocând ca justificare pentru nerestituirea împrumuturilor, în obţinerea cărora a perseverat de-a lungul timpului, anii agricoli secetoşi şi achiziţionarea unor seminţe agricole necorespunzătoare calitativ.

În raport de toate acestea, ţinând însă seama că nu s-a făcut dovada unui comportament care să contravină normelor în societate, înainte de comiterea infracţiunii, Curtea a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum care să reflecte şi durata de timp scursă de la data comiterii faptelor, cu executare în regim de detenţie, este în măsură să asigure scopul preventiv educativ al pedepsei, aşa cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului Z.I., Curtea a avut în vedere valoarea importantă a prejudiciului cauzat părţii civile din care este nerestituită o sumă de 572.548,36 lei, precum şi numărul actelor materiale care alcătuiesc unitatea legală a infracţiunii continuate, de a cărei săvârşire se face vinovat, şi atitudinea sa procesuală.

Referitor la comportamentul procesual, s-a constatat că intimatul inculpat Z.I. a avut o poziţie oscilantă prin care a încercat să-şi diminueze răspunderea penală, în detrimentul inculpaţilor I.M. şi E.V.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a executării pedepsei, Curtea a considerat că scopul pedepsei, aşa cum este definit de art. 52 C. pen. nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei în stare de detenţie în raport de natura infracţiunii comise, urmările acesteia şi răspunderea pe care a înţeles să şi-o asume în raport de acuzaţiile aduse şi probate.

Pe lângă pedeapsa principală a închisorii aplicată inculpaţilor I.M. şi Z.I. pentru complicitate la infracţiunea continuată de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza alia, lit. b) şi lit. c) C. pen., în condiţiile impuse de art. 248¹ C. pen. şi în raport de limitele pedepsei principale ce se vor aplica inculpaţilor. Aceasta se justifică având în vedere necesitatea completării represiunii realizate prin aplicarea pedepsei principale, faţă de gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite de inculpaţi şi natura acesteia.

În acest sens, s-a considerat întemeiată interzicerea dreptului de a fi aleşi în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, ca şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Aplicarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen. nu se va face automat, prin efectul legii, ci se va realiza în baza art. 71 şi 64 C. pen., cât şi prin prisma dispoziţiilor art. 5 din C.E.D.O. şi a Deciziei nr. 74 /2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secţiile unite.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului S.N., Curtea a ţinut seama de gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite care rezultă din natura şi modalitatea de comitere a acestora, urmările socialmente periculoase constând în valoarea prejudiciului cauzat B.C.R. Sucursala Ţăndărei, forma secundară a participaţiei sale penale la comiterea faptelor (complice) şi poziţia sa procesuală.

Cât priveşte comportamentul său procesual, Curtea a considerat că prin declaraţiile inculpatului S.N. a fost relevat rolul important al inculpatei E.V. în acordarea nelegală a creditelor, atitudinea sa procesuală urmând a fi valorificată ca circumstanţă atenuantă judiciară, întrucât a ajutat şi la dovedirea vinovăţiei inculpaţilor I.M. şi l.R.L.

Prin urmare, s-a aplicat acestui inculpat o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită, apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 74 lit. c) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului S.G., Curtea a avut în vedere valoarea prejudiciului cauzat (din care cel nerestituit părţii civile este de peste 457.000 lei), precum şi împrejurarea că a comis faptele în mod repetat, ceea ce relevă perseverenţa infracţională a inculpatului. De asemenea, s-a ţinut cont de forma de participaţie la comiterea infracţiunii, aceasta fiind una secundară, de complicitate, dar şi de mijloacele folosite pentru a înlesni săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, de către autori, respectiv prin uzitare de înscrisuri care nu reflectau realitatea.

Prin declaraţiile sale, inculpatul a contribuit la stabilirea situaţiei de fapt, indicând contribuţia inculpaţilor E.V., B.S., I.M. şi l.R.L. fie la comiterea infracţiunilor, fie la crearea unui climat propice creditării societăţilor agreate de directoarea B.C.R. Sucursala Ţăndărei.

În acest context, chiar dacă a încercat să acrediteze ideea că prin acordarea creditelor către SC A. SA SRL a fost „îndrumat şi chiar păcălit de E.V. şi I.M.", Curtea a reţinut în beneficiul acestuia circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. c) C. pen., faţă de atitudinea sa procesuală, în ansamblu.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a executării pedepselor aplicate inculpaţilor S.N. şi S.G., Curtea a apreciat că circumstanţele personale ale inculpaţilor, comportamentul lor înainte şi după comiterea faptelor, impun concluzia că scopul pedepsei poate fi atins chiar şi fără executarea acesteia şi că pronunţarea condamnării constituie un serios avertisment pentru aceştia.

Curtea a considerat că măsurile de supraveghere, prev. de art. 86³ C. pen., cărora inculpaţii S.N. şi S.G. trebuie să se supună pe durata termenului de încercare (să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă), sunt de natură să contribuie la atingerea scopului pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52C. pen.

Curtea a aplicat inculpaţilor, pe lângă pedeapsa principală a închisorii, pentru complicitate la infracţiunea continuată de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În acest sens s-a considerat întemeiată interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, ca şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Interzicerea dreptului de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi comerciale se impune din cauza nedemnităţii de a o exercita, izvorâtă din faptul că s-au folosit de aceasta în scop infracţional.

Aplicarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen. nu se va face automat, prin efectul legii, în baza art. 71 şi 64 C. pen., ci prin prisma dispoziţiilor art. 5 din C.E.D.O. şi a Deciziei nr. 74/2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secţiile unite.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatei T.E., Curtea a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei care rezultă din valoarea prejudiciului cauzat (din care cel nerestituit părţii civile este în cuantum de 650.000 lei), repetabilitatea faptelor care conferă infracţiunii pentru care este cercetată caracter continuat, modalitatea concretă de comitere a acestora şi atitudinea sa procesuală, relativ cooperantă cu organele judiciare.

În plus, s-a reţinut că inculpata nu este la primul conflict cu legea penală, fiind anterior condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 255/08 iunie 2004 a Judecătoriei Feteşti definitivă prin Decizia penală nr. 823 din 10 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru infracţiuni cu o gravitate sporită (fals intelectual prevăzut de legea contabilităţii, evaziune fiscală, înşelăciune prin C.E.C.uri, folosirea cu rea credinţă a creditului societăţii în interes personal) - fila 211 vol. 29.

Având în vedere cele enunţate, precum şi timpul scurs de la data comiterii infracţiunii, Curtea a apreciat că se justifică aplicarea unei pedepse cu închisoarea, scopul pedepsei putând fi atins numai prin executarea pedepsei în regim de detenţie.

Pe lângă pedeapsa principală a închisorii aplicată pentru complicitate la infracţiunea continuată de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, s-a-aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza alia, lit. b) şi lit. c) C. pen., în funcţie de condiţiile impuse de art. 248¹ C. pen. şi în raport de limitele pedepsei principale ce se va aplica inculpatei. Pedeapsa complementară se justifică având în vedere necesitatea completării represiunii realizate prin aplicarea pedepsei principale, faţă de gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite de inculpată şi natura acesteia.

În acest sens, s-a considerat întemeiată interzicerea dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, ca şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Cum faptele din prezenta cauză sunt concurente cu cele prin care a fost condamnată prin sentinţa penală nr. 255 din 08 iunie 2004 a Judecătoriei Feteşti, în conformitate cu art. 33, art. 34, art. 36 şi art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele respective, repuse în individualitatea lor, urmând a fi aplicată pedeapsa cea mai grea şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 28 octombrie 2002 la 22 decembrie 2003 şi de la 27 mai 2005 la 04 aprilie 2006.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului N.I., Curtea a avut în vedere gradul de pericol social al faptei săvârşite, modul concret de comitere a acesteia (prin întocmirea şi folosirea unui înscris care nu corespunde realităţii), împrejurarea că apelantul inculpat nu a recunoscut învinuirea adusă, dar şi forma de participaţie a complicităţii cu care a comis infracţiunea şi faptul că acesta a depus diligente pentru acoperirea pagubei cauzate.

Pentru acest din urmă motiv, s-a reţinut în favoarea apelantului inculpat N.I. circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. b) C. pen., pedeapsa fiind coborâtă sub limita minimului special prevăzut de lege pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului l.R.L., Curtea a ţinut cont de acţiunile cu caracter repetat ale acestuia desfăşurate în legătură cu creditele acordate SC A. SA şi SC N. SA, împrejurarea că acesta nu a recunoscut acuzaţiile aduse, forma de participaţie a complicităţii cu care a comis infracţiunea, precum şi modalitatea concretă în care a înţeles să acţioneze, respectiv prin întocmire şi folosire de înscrisuri care nu reflectau relaţii comerciale adevărate.

Toate aceste criterii, privite plural, dau nivelul gradului de pericol social al faptelor comise de apelantul inculpat l.R.L. şi definesc datele ce caracterizează persoana acestuia.

Având în vedere, pe de altă parte, împrejurarea că apelantul inculpat l.R.L. nu a beneficiat efectiv de creditele acordate cu încălcarea normelor de creditare, Curtea consideră că sunt incidente dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen., astfel că pedeapsa aplicată acestuia va fi sub minimului special prevăzut de lege pentru infracţiunea cu privire la care este cercetat.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatei G.L., Curtea a avut în vedere forma de participaţie penală cu care a comis faptele - complicitate, modalitatea concretă prin care a înţeles să înlesnească săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, de către coautori (prin fals), valoarea prejudiciului cauzat B.C.R. Sucursala Ţăndărei (caracterizat prin consecinţe deosebit de grave), şi comportamentul său procesual.

Inculpata G.L. a recunoscut comiterea faptelor şi a ajutat la stabilirea vinovăţiei inculpaţilor S.G. şi E.V., astfel că se justifică aplicarea unei pedepse cu închisoarea, sub limita minimului special prevăzut de lege, pentru infracţiunea săvârşită, ca efect al reţinerii dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a executării pedepselor aplicate inculpaţilor N.I., l.R.L. şi inculpatei G.L., Curtea a apreciat că circumstanţele personale ale acestora, comportamentul lor înainte de comiterea faptelor, dar şi după acest moment, pentru intimata inculpată G.L. şi apelantul inculpat N.I., impun concluzia că scopul pedepsei poate fi atins chiar şi fără executarea în detenţie şi că pronunţarea condamnării constituie un serios avertisment.

Curtea a considerat că măsurile de supraveghere, prev. de art. 86³ C. pen., cărora inculpaţii N.I., l.R.L. şi G.L. trebuie să se supună pe durata termenului de încercare (să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă), sunt de natură a asigura scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

Curtea a aplicat acestor inculpaţi, pe lângă pedeapsa principală a închisorii, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza all a, lit. b) şi lit. c) C. pen., în funcţie de condiţiile impuse de art. 248¹ C. pen. şi în raport de limitele pedeapselor principale aplicate. Aceasta se justifică având în vedere necesitate completării represiunii realizate prin aplicarea pedepsei principale, faţă de gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite de fiecare dintre inculpaţi şi natura acesteia.

În acest sens s-a considerat întemeiată interzicerea dreptului de a fi aleşi în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Interzicerea dreptului de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi comerciale, în cazul inculpaţilor N.I. şi l.R.L., şi de a desfăşura activităţi de natură contabilă în cazul inculpatei G.L., se impune din cauza nedemnităţii de a le exercita izvorâtă din faptul că s-au folosit de acestea în scop infracţional.

Cât priveşte infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată săvârşită în formă simplă sau continuată, după caz, Curtea a constatat că, de la momentul comiterii acesteia de fiecare dintre inculpaţi (cu excepţia" inculpaţilor Z.I. şi T.E. care nu au fost trimişi în judecată şi pentru această infracţiune), s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale.

Calculând acest termen de 7 ani şi 6 luni, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 122 lit. d) coroborat cu art. 124 C. pen., cel mai târziu din martie 2002 (când se epuizează activitatea infracţională), rezultă că s-a împlinit în septembrie 2009.

Pentru acest motiv, s-a dispus încetarea procesului penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., pentru fiecare dintre inculpaţi (cu excepţia inculpaţilor Z.I. şi T.E.), sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev, de art. 290 C. pen. (cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., după caz).

Prescripţia specială a răspunderii penale trebuia constată (faţă de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de C. pen.), chiar dacă ar fi fost îndeplinite condiţiile pentru a se schimba încadrarea juridică în infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. şi infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., cum s-a solicitat prin apelul Parchetului.

în raport de faptul că unul dintre motivele de apel ale Parchetului l-a constituit greşita achitare a inculpaţilor pentru infracţiunile de fals, şi având în vedere concluziile inculpaţilor referitoare la aceste infracţiuni, prin care au susţinut achitarea fie pentru că fapta nu există, fie pentru că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor (nefiind în situaţia unor înscrisuri oficiale sau pentru lipsa intenţiei calificată prin scop), Curtea a considerat că procesul penal a continuat şi cu privire la aceste infracţiuni.

Cum însă nu s-a constatat incidenţa vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen., s-a impus încetarea procesului penal. Vinovăţia sub aspectul comiterii infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., având ca obiect material contracte comerciale, balanţe contabile, facturi, ordine de plată, referate de credit şi procese verbale ale Comitetului director al B.C.R. Sucursala Ţăndărei, este dovedită prin coroborarea probelor astfel cum s-a arătat, în ceea ce priveşte inculpaţii I.M. (cu referire la creditele acordate prin contractele din 2 martie 2000, din 8 septembrie 2000, din 16 iunie 2000, din 12 noiembrie 2001), B.S. (cu referire la creditele acordate prin contractele din 2 martie 2000, din 8 septembrie 2000, din 16 iunie 2000, din 31 mai 2001) S.N. (cu referire la creditul acordat prin contractul din 27 aprilie 2000), S.G. (cu referire la creditele acordate SC A. SA), N.I. (cu referire la creditul acordat prin contractul din 4 mai 2001), l.R. (cu referire la creditele acordate prin contractele contract din 1 februarie 2001, din 4 mai 2001) şi G.L. (cu referire la creditul acordat prin contractul din 1 februarie 2001), precum şi în ceea ce priveşte inculpatele E.V., S.D.L., O.E., C.M., Z.M., Z.Z., S.G. (în privinţa referatelor de credit şi a proceselor verbale ale Comitetului director).

Referitor la faptele inculpaţilor I.M., B.S., Z.I., S.G., T.E. şi N.I. constând în „utilizarea creditelor în alte scopuri decât cele pentru care"au fost acordate", incriminată ca infracţiune prin art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, aceasta a fost dezincriminata prin Legea nr. 69/2007 (atâta timp cât creditele nu sunt garantate din fonduri publice şi nici nu urmează să fi rambursate din fonduri publice, situaţie care nu se regăseşte în prezenta cauză), astfel că s-a dispus achitarea inculpaţilor în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Curtea a mai constatat că în mod greşit s-a apreciat în apărarea inculpatului Z.I. că Parchetul ar fi susţinut prin motivele de apel că, înscrisurile anulate de prima instanţă, nu au caracterul unor înscrisuri false.

În motivarea apelului, Parchetul a criticat faptul că nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prev. de art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen.

Exprimarea opiniei că, în cazul achitării pentru infracţiunile de fals în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., nu se mai putea dispune anularea înscrisurilor (astfel cum a procedat prima instanţă), nu reprezintă o cerere a Parchetului de a se înlătura măsura anulării înscrisurilor false, în contextul în care prin prezentul apel solicită a se constată că activitatea de falsificare şi folosire a înscrisurilor constituie infracţiuni de fals, incriminate de C. pen.

Apoi, Curtea a reiterat, că înscrisurile considerate false în legătură cu creditele acordate SC P.P. SRL, au fost întocmite de inculpatul I.M., iar nu de inculpatul Z.I., motiv pentru care nici nu s-au reţinut în sarcina acestuia din urmă comiterea infracţiunilor de fals, prin actul de sesizare a instanţei. Această situaţie, însă, nu poate reprezenta un motiv pentru a nu se anula acele înscrisuri, cum s-a susţinut în apărarea inculpatului Z.I., administrator al SC P.P. SRL.

Curtea a reţinut că B.C.R. SA - Sucursala Ţăndărei s-a constituit parte civilă cu suma de 67.878.513.376 lei reprezentând credite nerestituite şi dobânzile aferente până la restituirea integrală a prejudiciului, solicitând obligarea inculpaţilor, în solidar, la plata acestei sume, de asemenea, în solidar şi cu părţile responsabile civilmente (fila 72 vol. 17 d.inst).

Pe parcursul procesului, în funcţie de valorificarea unor bunuri aduse în garanţia unor credite, partea civilă a comunicat prejudiciul recalculat (fila 133, 209, 332 vol. 17 dosar inst.).

Prin adresa din 26 martie 2007, B.C.R. Sucursala Ialomiţa a cerut în numele şi pentru subunitatea sa teritorială, B.C.R. Sucursala Ţăndărei, obligarea în solidar şi integral a inculpaţilor şi părţilor responsabile civilmente, la plata sumei de 5.769.153,64 lei şi a dobânzilor comerciale calculate până la plata prejudiciului băncii, conform unei anexei ataşate, care face referire la valoarea reactualizată a creditelor nerestituite: relativ la contractul nr. 323 încheiat cu SC S.I. SRL - suma de 310.000 lei, relativ la contractul nr. 54 încheiat cu SC S.I. SRL - suma de 150.000 lei, relativ la contractul nr. 5 încheiat cu SC S.I. SRL - suma de 189.210 lei, relativ la contractul nr. 279 încheiat cu SC I.C. SRL - suma de 380.000 lei, relativ la contractul nr. 185 încheiat cu SC S.T. SRL - suma de 232.486, 41 lei, relativ la contractul nr. 269 încheiat cu SC S. SRL - suma de 255.000 lei, relativ la contractul nr. 1 încheiat cu SC S. SRL -suma de 25.000 lei, relativ la contractul nr. 76 încheiat cu SC T.T. SRL - suma de 550.000 lei, relativ la contractul încheiat cu SC A. SA Cireşu - suma de 200.000 lei, relativ la contractul încheiat cu SC A. SA Scânteia - suma de 152.000 lei, relativ la contractul încheiat cu SC A. SA - suma de 438.232,67 iei, relativ la contractul nr. 469 încheiat cu SC A. SA - suma de 19.709,45 lei, relativ la contractul încheiat cu SC P. SRL - suma de 572.548,36 lei, relativ la contractul încheiat cu SC E.S. SRL - suma de 650.000 lei (fila 153 vol.29 dosar inst).

Ulterior, în calitate de cesionar al creanţelor şi drepturilor procesuale ale B.C.R. SA, societatea comercială SC S.C. SRL a indicat, pe parcursul judecării apelului, valoarea creditelor restante pe care Ie-a preluat ca şi creanţe, respectiv pe cele care izvorăsc din contractele (fila 45 vol. 1 Dosar nr. 4305/2/2010).

Curtea a constatat că nu poate fi primită cererea părţii civile de obligare a tuturor societăţilor comerciale care au fost creditate, în calitate de părţi responsabile civîimente, la plata prejudiciului cauzat, în solidar cu inculpaţii, întrucât unele dintre acestea nu mai există, nemaifiind subiecte de drept.

Astfel, SC S.I. SRL SA a fost radiată din registrul comerţului întrucât prin sentinţa nr. 852/2008 a Tribunalului București, secţia a VII a comercială, s-a dispus în baza art. 132 din Legea nr. 85/2006 închiderea procedurii insolvenţei (fila 232 verso vol. 1, Dosar nr. 2746/98/2007, Curtea de Apel București).

SC I.C. SRL a fost radiată din registrul comerţului având ca motiv falimentul, astfel cum s-a comunicat de către O.R.C. de pe lângă Tribunalul Ialomiţa (fila 316 vol. 23 dosar inst.).

De asemenea, prin sentinţa nr. 288 din 16 februarie 2005 pronunţată de Tribunalul București, secţia a VII-a comercială, s-a dispus închiderea procedurii împotriva debitoarei SC S.C.A.F.T. SRL, în baza art. 130 din Legea nr. 64/1995 (fila 323 vol. 23 dosar inst.).

Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a comunicat la 2 martie 2007 că SC S. SRL a fost radiată ca urmare a închiderii procedurii falimentului (fila 106 vol. 29 dosar inst.).

O.N.R.C. a comunicat că faţă de SC T.T.S. SR s-a închis procedura de insolvenţă şi radierea acesteia din O.R.C.T. Bucureşti, aceeaşi fiind şi situaţia SC A. SA Cireşu SA, care a fost radiată din O.R.C.T. Brăila (fila 263 vol. 1 Curtea de Apel București Sil., nr. 4305/2/2010).

O.R.C. de pe lângă Tribunalul Ialomiţa a comunicat la 9 martie 2007 că SC AG. SA Scânteia a fost radiată ca urmare a închiderii procedurii falimentului (fila 101 vol. 29 dosar inst.).

SC P.P. SRL a fost radiata din Registrul comerţului, astfel cum a comunicat lichidatorul S.P. G. Consult Ipurl, ca urmare a închiderii procedurii falimentului de către Tribunalul București, secţia a VII a comercială, în Dosarul nr. 112/3/2002 (fila 77 Dosar nr. 2746/98/2007, Curtea de Apel București Sil.).

Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Brăila a comunicat la 2 noiembrie 2007 că SC E.S. SRL a fost radiată ca urmare a închiderii procedurii insolventei (fila 120 vol. 30 dosar inst.).

Constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., Curtea a admis acţiunea civilă şi a obligat către B.C.R. Sucursala Ialomiţa sau către SC S.C. SRL (după caz), pe inculpaţi să plătească, în solidar, prejudiciul cauzat în funcţie de participarea fiecăruia, în raport de fiecare contract de credit acordat cu nerespectarea normelor bancare.

În plus, inculpatul S.G. a fost obligat, în solidar, şi cu SC A. SA SRL, având în vedere că, conform O.R.C. de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, SC A. SRL este în stare de funcţiune (fila 197 vol. 30).

Astfel, având în vedere probele administrate, s-a constatat că din creditul obţinut prin contractul din 17 noiembrie 1999, valoarea nerestituită a creditului este de 310.000 lei, la plata căreia au fost obligaţi în solidar inculpaţii E.V., C.M., S.D.L., O.E. şi I.M. către partea civilă SC S.C. SRL cu dobânda aferentă până la achitarea integrală a debitului (fila 56 vol. 1 Dosar nr. 4305/2/2010 Curtea de Apel București Sil.).

Creditul obţinut prin contractul din 30 martie 2000, fiind nerestituit în integralitatea sa, au fost obligaţi în solidar inculpaţii E.V., C.M., S.D.L., O.E. şi I.M., la plata sumei de 150.000 lei, către partea civilă SC S.C. SRL cu dobânda aferentă până la achitarea integrală a debitului (fila 56 vol. 1 Dosar nr. 4305/2/2010 Curtea de Apel București Sil.).

Creditul acordat prin contractul din 10 iulie 2000, fiind nerestituit în integralitatea sa, au fost obligaţi în solidar inculpaţii E.V., C.M., S.D.L., O.E. şi I.M., la plata sumei de 189.210 lei, către partea civilă SC S.C. SRL cu dobânda aferentă până la achitarea integrală a debitului (fila 56 vol. 1 Dosar nr. 4305/2/2010 Curtea de Apel București Sil.).

Din creditul acordat prin contractul din 08 septembrie 2000, nu s-a restituit nicio sumă, astfel că au fost obligaţi în solidar inculpaţii E.V., C.M., S.D.L., O.E., I.M. şi B.S.Ja plata sumei de 380.000 lei către partea civilă B.C.R. - Sucursala Ialomiţa cu dobânda aferentă până la achitarea integrală a debitului (fila 153 vol. 29 dosar inst).

Din creditul acordat prin contractul din 16 iunie 2000, valoarea nerestituită este de 232.486,41 lei, la plata căreia au fost obligaţi în solidar inculpaţii E.V., C.M., S.D.L., O.E. şi B.S. către partea civilă B.C.R. cu dobânda aferentă până la achitarea integrală a debitului (fila 154 vol. 29 dosar inst.).

Din creditul obţinut prin contractul nr. 269³¹ mai 2001, nu s-a restituit nicio sumă, astfel că au fost obligaţi în solidar inculpaţii E.V., C.M., S.D.L., O.E., Z.M., Z.Z., S.G. şi B.S. la plata sumei de 255.000 lei, către partea civilă B.C.R. - Sucursala Ialomiţa cu dobânda aferentă până la achitarea integrală a debitului (fila 154 vol. 29 dosar inst.).

Creditul obţinut prin contractul din 08 ianuarie 2002 nu a fost restituit aşa încât au fost obligaţi în solidar inculpaţii E.V., C.M., S.D.L., O.E., Z.M., Z.Z., S.G. şi B.S. la plata sumei de 25.000 iei către partea civilă B.C.R. - Sucursala Ialomiţa cu dobânda aferentă până la achitarea integrală a debitului (fila 154 vol. 29 dosra inst).

Creditul obţinut prin contractul din 15 februarie 2001 nu a fost rambursat, astfel că au fost obligaţi în solidar inculpaţii E.V., S.D.L., O.E., Z.M. şi S.G. la plata sumei de 550.000 lei către partea civilă SC S.C. SRL, cu dobânda aferentă până la achitarea integrală a debitului (fila 56 verso vol. 1 Dosar nr. 4305/2/2010 Curtea de Apel București Sil.).

Creditul obţinut prin contractul din 31 iulie 2000 nu a fost achitat, astfel că au fost obligaţi în solidar inculpaţii E.V., C.M., S.D.L., O.E. şi I.M. la plata sumei de 200.000 lei către partea civilă SC S.C. SRL, cu dobânda aferentă până la achitarea integrală a debitului (fila 48 verso vol. 1 Dosar nr. 4305/2/2010 Curtea de Apel București Sil.).

Din creditul obţinut prin contractul din 27 aprilie 2000, în valoare de 160.000 lei, a fost nerestituită suma de 152.000 lei, la plata căreia au fost obligaţi în solidar inculpaţii E.V., C.M., S.D.L., O.E. şi S.N. către partea civilă B.C.R. -Sucursala Ialomiţa, cu dobânda aferentă până la achitarea integrală a debitului (fila 153 vol. 29 dosar inst.).

Din creditul obţinut prin contractul din 01 februarie 2001, valoarea care a rămas de restituit este de 438.232,67 lei, la plata căreia au fost obligaţi în solidar inculpaţii E.V., C.M., S.D.L., O.E., Z.Z., S.G. şi S.G., acesta din urmă în solidar şi cu parte responsabilă civilmente SC A. SA SRL, către partea civilă SC S.C. SRL cu dobânda aferentă până la achitarea integrală a debitului (fila 48 verso vol. 1 Dosar nr. 4305/2/2010 Curtea de Apel București Sil.).

Din creditul obţinut prin contractul din 30 august 2001, suma care a rămas de restituit a fost de 19.709,45 iei, la plata căreia au fost obligaţi în solidar inculpaţii E.V., S.D.L., O.E., Z.Z., S.G. şi S.G., acesta din urmă în solidar şi cu parte responsabilă civilmente SC A. SA SRL, către partea civilă SC S.C. SRL cu dobânda aferentă până la achitarea integrală a debitului (fila 48 verso vol.1 Dosar nr. 4305/2/2010 Curtea de Apel București Sil.).

Din creditul obţinut prin contractul din 12 noiembrie 2001, valoarea nerestituită a fost de 572.548,35 lei, la plata căreia au fost obligaţi în solidar inculpaţii E.V., S.D.L., O.E., Z.Z. şi Z.I. către partea civilă B.C.R. - Sucursala Ialomiţa cu dobânda aferentă până la achitarea integrală a debitului (fila 153 vol.29 d.inst).

Creditul obţinut prin contractul din 07 martie 2002 nu a fost restituit, astfel că au fost obligaţi în solidar inculpaţii E.V., C.M., S.D.L., O.E., Z.Z., S.G. şi T.E. la plata sumei de 650.000 lei către partea civilă B.C.R. - Sucursala Ialomiţa, cu dobânda aferentă până la achitarea integrală a debitului (fila 153 vol.29 d.inst).

Cât priveşte creditele acordate prin contractele din 2 martie 2000, din 31 iulie 2001, din 31 august 2001, din 13 septembrie 2001, din 15 octombrie 2001, din 8 martie 2001, din 3 septembrie 2001, din 2 noiembrie 2001, din 23 noiembrie 2001 acestea nu au reprezentat la acest moment prejudiciu pentru partea civilă B.C.R. SA, întrucât au fost recuperate „credit din credit. De asemenea, a fost restituit creditul acordat SC N. SRL, prin contractul din 4 mai 2001, după cum rezultă din probele administrate.

Critica adusă sentinţei penale de către apelanta parte responsabilă civilmente SC N. SRL, referitoare la greşita lăsare nesoluţionată a laturii civile de către prima instanţă de fond, nu a fost întemeiată faţă de dispoziţiile art. 346 alin. (4) C. proc. pen. care prevăd că instanţa nu soluţionează acţiunea civilă când pronunţă achitarea pentru cazul prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen..

Cum apelantul inculpat N.I. a fost achitat, prin sentinţa atacată, pentru infracţiunea prev de de art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 şi infracţiunea prev. de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., apreciindu-se că faptele nu sunt prevăzute de legea penală, Curtea constată că, în mod legal, latura civilă a cauzei a fost lăsată nesoluţionată.

Soluţia a fost corectă şi din perspectiva faptului că pentru infracţiunile prev. de art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, s-a dispus achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât acestea sunt infracţiuni de pericol, iar nu de prejudiciu.

Cât priveşte critica adusă sentinţei de apelantul inculpat N.I. în legătură cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, în condiţiile în care a fost achitat, Curtea consideră că aceasta este neîntemeiată faţă de împrejurarea că, deşi a fost achitat prin sentinţa atacată, această soluţie este desfiinţată prin prezenta.

Faţă de toate considerentele de mai sus, pe calea Deciziei penale nr. 356/A din 24 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti s-au dispus următoarele:

A luat act de retragerea apelurilor declarate de inculpatele S.D.L. şi Z.M.

A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţiei - D.N.A.

A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 56 din 25 ianuarie 2008 a Tribunalului Ialomiţa pronunţată în Dosarul nr. 2746/98/2006 şi rejudecând:

Latura penală:

În temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor în rechizitoriu după cum urmează, pentru fiecare inculpat:

1. E.V. din art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen. cu 41 alin. (2) C. pen., art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 246 rap. ia art. 248¹ şi 258 C. pen., şi art. 290 C. pen., fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

2. C.M. din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 246 rap. la art. 248¹ şi 258 C. pen., şi art. 290 C. pen., fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

3. S.D.L. din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 246 rap. la art. 248¹ şi 258 C. pen., şi art. 290 C. pen., fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

4. Z.M. din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 246 rap. la art. 248¹ şi 258 C. pen., şi art. 290 C. pen., fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

5. O.E. din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 246 rap. la art. 248¹ şi 258 C. pen., şi art. 290 C. pen., fiecare cu apiic. art. 41 alin. (2) C. pen.

6. Z.Z. din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 246 rap. la art. 248¹ şi 258 C. pen., şi art. 290 C. pen., fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

7. S.G. din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 246 rap. la art. 248¹ şi 258 C. pen., şi art. 290 C. pen., fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

8. I.M. din art. 215 alin. (1)-(5) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 10 lit. c) Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 rap. la art. 246 comb. cu art. 248¹şi 258 C. pen., art. 290 C. pen. şi art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

9. B.S. din art. 215 alin. (1)-(5) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 rap. la art. 246 comb. cu art. 248¹ şi 258 C. pen., art. 290 C. pen. şi art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

10. Z.I. din art. 215 alin. (1)-(5) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 rap. la art. 246 comb. cu art. 248¹ şi 258 C. pen., şi art. 10 lit. c) din 78/2000, fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

11. S.N. din art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen. cu referire la art. 248 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. în art. 26 rap. la art. 246 comb. cu art. 248¹ şi 258 C. pen. şi art. 290 C. pen.

12. S.G. din art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 rap. la art. 246 comb. cu art. 248¹ şi 258 C. pen., art. 290 C. pen. şi art. 10 lit. c) din 78/2000, fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

13. T.E. din art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 rap. la art. 246 comb. cu art. 248¹ şi 258 C. pen., art. 10 lit. c) din 78/2000, fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

14. N.I. din art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în art. 26 rap. la art. 246 comb. cu art. 248¹ şi 258 C. pen., art. 290 C. pen. şi art. 10 lit. c) din 78/2000.

15. I.R.L. din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3),(5) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 rap. la art. 246 comb. cu art. 248¹ şi 258 C. pen., art. 290 C. pen.

16. G.L. din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(3) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 10 Iit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi în legătură cu art. 10 Iit. b) din Legea nr. 78/2000 în art. 26 rap. la art. 246 comb. cu art. 248¹ şi 258 C. pen., şi art. 290 C. pen.

1. În baza art. 246 rap. la art. 248¹ şi 258 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpata E.V. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 Iit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpata E.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 290 C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

2. În baza art. 246 rap. la art. 248¹ şi 258 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpata C.M. la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 Iit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpata C.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 290 C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

3. În baza art. 246 rap. la art. 248¹ şi 258 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpata S.D.L. la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 Iit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpata S.D.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 290 C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

4. În baza art. 246 rap. la art. 248¹ şi 258 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi 74 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpata Z.M. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare pe un termen de încercare de 4 ani şi 6 luni stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a). să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ialomiţa;

b). să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c). să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d). să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 Iit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpata Z.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 290 C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

5. În baza art. 246 rap. la art. 248¹ şi 258 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpata O.E. pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 5 ani stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a). să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ialomiţa;

b). să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c). să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d). să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpata O.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 290 C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

6. În baza art. 246 rap. la art. 248¹ şi 258 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi 74 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpata Z.Z. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.