ICCJ. Decizia nr. 2985/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 2985/2014
Dosar nr. 229/118/2013
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2014
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 248 din 3 iunie 2013 în Dosarul nr. 229/118/2013, Tribunalul Constanţa, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpaţii I.M., prin apărător, din infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea vătămare corporală gravă prevăzută de 182 alin. (2) C. pen. şi de inculpaţii N.B.F., M.C., T.G.G., C.M., A.N., I.E., V.M.M. din infracţiunea de complicitate la tentativă la omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen. în referire la art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.
1. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat inculpatul I.M. zis M., pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat, la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat inculpatul I.M., pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit.b) C. pen. şi 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului I.M., în final, acesta execută pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Pedeapsa se va executa în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei principale a interzis inculpatului I.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. (a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 25 noiembrie 2012 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului I.M.
2. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit faţă de inculpatul N.B.F.- zis B., cetăţean român, cu antecedente penale, cu domiciliul în Constanţa, pentru infracţiunea de loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., întrucât partea vătămată P.V. şi-a retras plângerea prealabilă.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpatul N.B.F., pentru infracţiunea de complicitate la tentativă de omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. şi la art. 174 - 175 lit i) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii - latura subiectivă.
În baza art. 321 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul N.B.F., pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Pedeapsa se va executa în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei principale a interzis inculpatului N.B.F., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 13 noiembrie 2012 şi până la data de 8 martie 2013.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut faţă de inculpatul N.B.F. măsura obligării de a nu părăsi localitatea, aşa cum s-a dispus prin Decizia penală nr. 173 din 8 martie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, până la rămânerea definitivă a cauzei, dacă nu se va dispune revocarea/înlocuirea măsurii.
3. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen. a achitat inculpatul M.C. - zis M.1, domiciliat în Constanţa, pentru infracţiunea de complicitate la tentativa de omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. şi la art. 174 - 175 lit. i) C.pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii - latura subiectivă.
În baza art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 a condamnat pe inculpatul M.C., pentru infracţiunea conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. a condamnat inculpatul M.C., pentru infracţiunea de complicitate la ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, la pedeapsa de 1 an închisoare .
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului M.C., în final acesta executând pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
Pedeapsa se va executa în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei principale a interzis inculpatului M.C., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 16 noiembrie 2012 şi până la data de 8 martie 2013.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut faţă de inculpatul M.C. măsura obligării de a nu părăsi localitatea, aşa cum s-a dispus prin Decizia penală nr. 173 din 8 martie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, până la rămânerea definitivă a cauzei, dacă nu se va dispune revocarea/înlocuirea măsurii.
4. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen. a achitat pe inculpatul T.G.G., pentru infracţiunea de complicitate la tentativa de omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. şi la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii - latura subiectivă.
În baza art. 321 alin. (1) C. pen. a condamnat inculpatul T.G.G.,cu antecedente penale, pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Pedeapsa se va executa în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei principale a interzis inculpatului T.G.G., drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 13 noiembrie 2012 şi până la data de 8 martie 2013.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut faţă de inculpatul T.G.G. măsura obligării de a nu părăsi localitatea, aşa cum s-a dispus prin Decizia penală nr. 173 din 8 martie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, până la rămânerea definitivă a cauzei, dacă nu se va dispune revocarea/înlocuirea măsurii.
A respins cererea formulată de procuror de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive pentru inculpatul T.G.G.
5. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul G.I.C., pentru infracţiunea de complicitate la tentativa de omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. şi la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii - latura subiectivă.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul G.I.C. - zis G., recidivist, pentru infracţiunea de complicitate la ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 86 indice 4 C. pen. a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 405 din 7 decembrie 2010 a Tribunalului Constanţa, rămasă definitivă la data de 19 aprilie 2011, prin Decizia penală nr. 42 din 5 aprilie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, pe care inculpatul G.I.C. o va executa alăturat de pedeapsa aplicată prin prezenta, în final având de executat pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare.
Pedeapsa se va executa în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei principale a interzis inculpatului G.I.C., drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 13 noiembrie 2012 şi până la data de 8 martie 2013.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut faţă de inculpatul G.I.C. măsura obligării de a nu părăsi localitatea, aşa cum s-a dispus prin Decizia penală nr. 173 din 8 martie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, până la rămânerea definitivă a cauzei, dacă nu se va dispune revocarea/înlocuirea măsurii.
6. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpatul C.M., pentru infracţiunea de complicitate la tentativa de omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. şi la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii - latura subiectivă.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.M., recidivist, pentru infracţiunea de complicitate la ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, la pedeapsa de 1 an închisoare .
În baza art. 83 C. pen. a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 892 din 25 iulie 2012 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin nerecurare, pe care inculpatul C.M. o va executa alăturat de pedeapsa aplicată prin prezenta, în final având de executat pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.
Pedeapsa se va executa în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei principale a interzis inculpatului C.M., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 21 decembrie 2012 şi până la data de 8 martie 2013.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut faţă de inculpatul C.M. măsura obligării de a nu părăsi localitatea, aşa cum s-a dispus prin Decizia penală nr. 173 din 8 martie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, până la rămânerea definitivă a cauzei, dacă nu se va dispune revocarea/înlocuirea măsurii.
7. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen. a achitat inculpatul A.N. zis C., pentru infracţiunea de complicitate la tentativă de omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. şi la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii - latura subiectivă.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. a condamnat inculpatul A.N., pentru infracţiunea de complicitate la ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, la pedeapsa de 1 an închisoare.
Pedeapsa se va executa în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei principale a interzis inculpatului A.N., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 27 noiembrie 2012 şi până la data de 3 decembrie 2012.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut faţă de inculpatul A.N. măsura obligării de a nu părăsi localitatea, aşa cum s-a dispus prin Decizia penală nr. 173 din 8 martie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, până la rămânerea definitivă a cauzei, dacă nu se va dispune revocarea/înlocuirea măsurii.
8. În baza art. 11 pct. 2 lit.a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen. achită pe inculpatul I.E. zis I., cu antecedente penale, pentru infracţiunea de complicitate la tentativa de omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. şi la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii - latura subiectivă.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul I.E., pentru infracţiunea de complicitate la ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 86 indice 4 C. pen. a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 420 din 2 aprilie 2012 a Judecătoriei Constanţa, definitivă la data de 25 aprilie 2012 prin Decizia penală nr. 478 din 24 mai 2012 a Curţii de Apel Constanţa pe care o alătură pedepsei aplicată prin prezenta, în final având de executat pedeapsa de 4 ani închisoare.
Pedeapsa se va executa în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei principale a interzis inculpatului I.E., drepturile prevăzute de art. 64 lit. (a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 27 noiembrie 2012 şi până la data de 3 decembrie 2012.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut faţă de inculpatul I.E. măsura obligării de a nu părăsi localitatea, aşa cum s-a dispus prin Decizia penală nr. 173 din 8 martie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, până la rămânerea definitivă a cauzei, dacă nu se va dispune revocarea/înlocuirea măsurii.
9. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpatul V.M.M.- zis S., , fără antecedente penale, pentru infracţiunea de complicitate la tentativa de omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. şi la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii - latura subiectivă.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. a condamnat inculpatul V.M.M. pentru infracţiunea de complicitate la ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, la pedeapsa de 1 an închisoare.
Pedeapsa se va executa în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei principale a interzis inculpatului V.M.M., drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 27 noiembrie 2012 şi până la data de 3 decembrie 2012.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut faţă de inculpatul V.M.M. măsura obligării de a nu părăsi localitatea, aşa cum s-a dispus prin Decizia penală nr. 173 din 8 martie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, până la rămânerea definitivă a cauzei, dacă nu se va dispune revocarea/înlocuirea măsurii.
A luat act că partea vătămată P.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă B.M.G., în contradictoriu cu inculpatul I.M.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. şi art. 1357 şi urm. C. civ., a obligat inculpatul I.M. la plata sumei de 50.000 euro, echivalentul în RON la cursul B.N.R., la data efectuării plăţii, către partea civilă B.M.G. reprezentând daune morale şi la plata sumei de 120.000 dolari canadieni, echivalentul în RON la cursul B.N.R., la data efectuării plăţii, cu titlu de daune materiale.
A respins restul pretenţiilor civile formulate de partea civilă B.M.G. precum şi acţiunea civilă formulată de această parte civilă în contradictoriu cu inculpaţii N.B.F., C.M., M.C., T.G.G., G.I.C., I.E., A.N., V.M.M.
A admis acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa în contradictoriu cu inculpatul I.M.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. şi art. 1357 şi urm. C. civ., obligă inculpatul I.M. la plata sumei de 4.252,51 RON, cheltuieli ocazionate de spitalizarea părţii civile B.M.G., către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa.
A respins cererea formulată de partea civilă B.M.G. în sensul instituirii sechestrului asigurător asupra bunurilor ce aparţin inculpaţilor din prezenta cauză.
În baza art. 189 C. proc. pen. a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanţa a sumei de 200 RON pentru avocat C.G., 500 RON pentru avocat N.A., 500 RON, pentru avocat C.M., 500 RON pentru avocat F.E., 500 RON, pentru avocat C.l.C..
În baza art 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul pe I.M. la plata sumei de 1.770 RON, pe inculpaţii M.C., V.M.M., I.E., A.N., la plata sumei de 2.300 RON, pe inculpaţii N.B.F., G.I.C. şi C.M. la plata sumei de 1.800 RON şi pe inculpatul T.G.G. la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. a obligat partea vătămată P.V. la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate, Tribunalul a reţinut următoarele:
La data de 10 ianuarie 2013, pe rolul Tribunalului Constanţa, s-a înregistrat Cauza cu nr. 229/118/2013 privind pe inculpaţii I.M., trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. şi art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., N.B.F., trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., art. 321 alin. (1) C. pen. şi art. 26 raportat la art. 20 şi art 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., M.C., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, art. 26 raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., art. 26 raportat la art. 20 şi la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit.a) C. pen., T.G.G., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. şi art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. şi la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., G.I.C. şi C.M. pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi art. 26 raportat la art. 20 şi la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., A.N., I.E. şi V.M.M. pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 20 şi la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. şi art. 26 raportat la art. 321 alin. (1) C. pen.
Prin actul de sesizare s-a reţinut că la data de 10 noiembrie 2012, în urma înţelegerii prealabile cu alţi participanţi, inculpatul I.M. s-a deplasat la barul C.E. din Constanţa, unde a agresat-o pe partea vătămată B.M.G., pe care a lovit-o cu o rangă metalică în cap şi i-a provocat grave leziuni cranio-cerebrale ce i-au pus viaţa în primejdie, iar prin modul direct şi conjugat de acţiune în grup de persoane înarmate şi agresive a provocat scandal public prin care au fost tulburate ordinea şi liniştea publică la bar.
În sarcina inculpatului N.B.F., s-a reţinut că la data de 10 noiembrie 2012, în urma înţelegerii prealabile cu alţi participanţi, s-a deplasat la barul C.E. din Constanţa, unde a agresat-o pe partea vătămată P.V. şi i-a provocat leziuni vindecabile în 7 - 8 zile de îngrijiri medicale, iar prin modul direct şi conjugat de acţiune în grup de persoane înarmate şi agresive a provocat scandal public prin care au fost tulburate ordinea şi liniştea publică la bar şi în aceeaşi împrejurare i-a asigurat sprijinul moral participantului care a atentat la viaţa părţii vătămate B.M.G.
În sarcina inculpatului M.C., s-a reţinut că la data de 10 noiembrie 2012, în urma înţelegerii prealabile cu alţi participanţi, s-a deplasat din zona CET a municipiului Constanţa la barul C.E., de pe strada D.B., conducând pe drumurile publice un autoturism marca P. pe traseul dus-întors, deşi nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, iar prin modul conjugat de acţiune în grup de persoane înarmate şi agresive a asigurat sprijinul moral participanţilor care au provocat scandal public prin care au fost tulburate ordinea şi liniştea publică la bar şi participantului care a atentat la viaţa părţii vătămată B.M.G., precum şi sprijin material prin asigurarea scăpării celorlalţi participanţi, pe care i-a transportat cu autoturismul după violenţele exercitate.
În sarcina inculpatului T.G.G., s-a reţinut că la data de 10 noiembrie 2012, în urma înţelegerii prealabile cu alţi participanţi, pe care a iniţiat-o, s-a deplasat la barul C.E. din Constanţa, unde îl căuta pe adversarul său P.V. să îl intimideze, iar în realizarea scopului ilicit s-a implicat direct în ademenirea celui căutat şi prin modul direct şi conjugat de acţiune în grup de persoane înarmate şi agresive a provocat scandal public prin care au fost tulburate ordinea şi liniştea publică la bar şi de a asigura sprijinul moral participantului care a atentat la viaţa părţii vătămate B.M.G.
În sarcina inculpaţilor G.I.C., C.M., A.N., I.E., V.M.M. s-a reţinut că la data de 10 noiembrie 2012, în urma înţelegerii prealabile cu alţi participanţi, s-a deplasat din zona CET a municipiului Constanţa la barul C.E., de pe strada D.B., conducând unul dintre autoturismele cu care s-a deplasat grupul, iar prin modul conjugat de acţiune în grup de persoane înarmate şi agresive a asigurat sprijinul imaterial participanţilor care au provocat scandal public prin care au fost tulburate ordinea şi liniştea publică la bar şi participantului care a atentat la viaţa părţii vătămate B.M.G., precum şi sprijin material prin asigurarea scăpării celorlalţi participanţi, pe care i-a transportat cu autoturismul după violenţele exercitate.
În susţinerea actului de sesizare au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare a organelor de poliţie, proces-verbal de cercetare la faţa locului şi la autoturismul inculpatului G.I.C.; raportul de constatare medico-legală de examinare complet asupra părţii vătămate B.M.G., copia foii de observaţie clinică din spital; raportul de constatare medico-legală a părţii vătămate P.V.; declaraţiile părţilor vătămate; declaraţiile martorilor; planşa foto cu capturi ale imaginilor înregistrate de camerele de supraveghere video ale barului C.E. şi compact-discul cu imaginile respective; procesele-verbale privind transcrierea convorbirilor telefonice ale inculpaţilor T.G.G., C.M., A.N., V.M.M.; proces-verbal privind listing-urile comunicărilor telefonice ale inculpaţilor, însoţit de compact-discul cu listing-urile detaliate; procesul-verbal privind verificarea evidenţelor informatizate ale poliţiei, din care a rezultat că M.C. nu deţine permis de conducere; procesele-verbale de confruntare; declaraţiile inculpaţilor.
În faza cercetării judecătoreşti inculpatul I.M. s-a prevalat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., ceilalţi inculpaţi din prezenta cauză având interes să dea declaraţie. Partea vătămată P.V. şi-a retras plângerea prealabilă pentru infracţiunea de loviri sau alte violenţe, iar partea vătămată B.M.G. s-a constituit parte civilă în prezenta cauză. Au fost audiaţi martorii din lucrări şi au fost administrate probe pentru inculpaţi, respectiv înscrisuri.
Pe baza tuturor probelor administrate în cauză instanţa a reţinut că la data de 10 noiembrie 2012, la orele 21;15, Secţia 3 de Poliţie Constanţa a fost sesizată de către martorul S.A. despre împrejurarea că la barul la care lucra ca barman, respectiv C.E., de pe strada D.B., a fost un scandal, declanşat în faţa localului când clientul P.V. a avut o discuţie aprinsă cu numitul T.G.G., iar pentru că a intervenit în aplanarea conflictului, administratorul barului, B.M.G., a fost agresat, fiindu-i pulverizat în faţă spray lacrimogen şi apoi lovit în zona capului cu un obiect contondent. Întrucât în urma agresării starea administratorului barului era gravă, a fost transportat de urgenţă la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, unde a fost internat cu diagnosticul prezumtiv de traumatism cranian închis prin agresiune, traumatism toracic şi plagă tăiată temporală stângă, iar după examenele clinice şi paraclinice s-a stabilit că prezenta o fractură cu înfundare parietală stângă, hemoragie subarahnoidiană şi contuzie cerebrală.
S-a stabilit că partea vătămată P.V. şi inculpatul T.G.G. erau prieteni, acesta din urmă obişnuind să facă consumaţie la barul unde era angajată partea vătămată, iar inculpatul a acceptat ca aceasta să-şi facă mutaţie la adresa sa de domiciliu.
La data când s-a reţinut producerea incidentului, respectiv 10 noiembrie 2012, inculpatul T.G.G. a fost anunţat de N.B.F. ca, partea vătămată P.V., însoţită de o altă persoană, l-ar fi căutat acasă, apoi i-a spart luneta autoturismului său parcat în faţa blocului în care locuia.
Acesta a susţinut că a reclamat fapta sa la Secţia 5 Poliţie, după care, vorbind şi cu inculpaţii N.B.F. şi cu G.I.C., au hotărât să meargă să-l caute pe P.V. pentru a-i cere bani pentru reparaţiile necesare şi pentru a-i aplica o corecţie. Pentru ca acţiunea lor sa aibă finalitatea dorită, au fost apelaţi şi inculpaţii M.C. care împreună cu inculpatul G.I.C. urma să asigure transportul cu autoturismul, deşi primul nu posedă permis de conducere, precum şi inculpaţii C.M., I.M., A.N., I.E. şi V.M.M., care au fost anume cooptaţi pentru ca acţiunea lor să aibă succes, aceştia din urmă venind înarmaţi cu corpuri contondente. Aceştia au plecat cu autoturismele până la barul situat în zona M. unde inculpatul T.G.G. ştia ca partea vătămată P.V. îşi desfăşoară activitatea, însă acesta nu a fost găsit, întrucât îşi terminase programul şi a mers însoţit de o altă Persoană la un bar din zona Casei de Cultură din Constanţa. Inculpaţii nu au trecut neobservaţi, întrucât martorii din zonă au observat mai multe persoane ce se deplasau cu autoturismele, surescitate şi nervoase, care căutau pe cineva, motiv pentru care chiar s-au alarmat şi au încercat să se eschiveze pentru a evita un scandal.
În final, partea vătămată a fost găsită în barul C.E. din Constanţa, unde stătea la masă împreună cu L.G. şi alte două cunoştinţe, inculpatul T.G.G. a chemat-o din uşa barului să iasă pentru a discuta. P.V. a ieşit, discuţia nu a mai avut loc, întrucât inculpatul N.B.F. l-a lovit cu pumnul în zona feţei, iar din această cauză s-a dezechilibrat şi a căzut peste geamul barului.
Datorită zgomotului produs, din bar a ieşit pentru a vedea ce se întâmplă partea vătămată B.M.G., care era şi proprietarul barului, s-a îndepărtat puţin de intrare, moment în care unul din inculpaţii care ieşiseră să susţină acţiunea inculpaţilor T.G.G. şi N.B.F., respectiv inculpatul I.M. l-a lovit, fără un motiv anume şi fără să fie ajutat efectiv de altcineva, cu un corp alungit, tip rangă metalică, în zona capului. Din pricina loviturii, partea vătămată B.M.G. a căzut instantaneu la pământ, inconştientă, revenindu-şi puţin, după ce alte persoane din bar l-au spălat şi i-au acordat ajutor.
Persoanele prezente în bar au fost speriate şi indignate de cele întâmplate într-un loc public, un loc liniştit în care intenţionaseră să servească o cafea, însă totul a luat o altă turnură, datorită intervenţiei violente a inculpaţilor, prezenţi la faţa locului cu maşinile, cu corpuri contondente, acţionând violent sau inspirând teamă prin numărul mare al acestora, prin modul în care s-a acţionat şi recurs la violenţe, după cum s-a afirmat de către martori.
Prin Raportul de constatare medico-legală din data de 13 noiembrie 2012 al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Constanţa, completat la data de 27 decembrie 2012, s-a stabilit că partea vătămată B.M.G. a prezentat la data de 10 noiembrie 2012 leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure şi de corpuri dure, pentru care a necesitat circa 30 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii şi care i-au pus viaţa în primejdie prin contuzie cerebrală, hemoragie subarahnoidiană fronto-parieto-temporală stângă, potenţialul septic al plăgii temporale cu interesarea tuturor planurilor anatomice craniene şi pneumotorax.
Fiind audiată de procuror, partea vătămată B.M.G. a relatat că nu îşi aminteşte toate detaliile în care a fost agresată (mai ales că în urma agresiunii funcţiile creierului său au avut de suferit, în sensul că nu mai poate articula coerent toate cuvintele pe care intenţionează să le pronunţe sau pur şi simplu nu mai ştie cum să pronunţe anumite expresii pe care le gândeşte), însă a precizat că intervenise în gonirea agresorilor clientului său şi restabilirea liniştii publice, iar la colţul străzii i-a fost pulverizat spray iritant-lacrimogen în faţă şi a fost lovită prin surprindere cu un obiect metalic de tipul unei săbii în cap şi doborâtă la sol.
La rândul său, cu ocazia audierii de către procuror, la data de 22 noiembrie 2012 partea vătămată P.V. a formulat plângere penală prealabilă împotriva inculpatului N.B.F. pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe. Aceasta a declarat că lucrează ca barman la un local public din zona complexului comercial M. şi că l-a cunoscut pe inculpatul T.G.G. în luna iulie 2012, ca fiind client al barului. Acesta s-a oferit ulterior ca, în schimbul unei sume de bani, să îl primească în spaţiu, pentru a obţine carte de identitate în municipiul Constanţa, iar în continuare au rămas amici, ieşind uneori împreună la diferite localuri publice din Constanţa.
La data de 8 sau 9 noiembrie 2012, prin intermediul său, T.G.G. a împrumutat de la o cunoştinţă de-a sa suma de 150 de RON, pe care trebuia să o restituie pe data de 13 noiembrie 2012, însă partea vătămată s-a supărat când inculpatul venise la bar cu o prostituată şi îi oferise serviciile sexuale pentru suma de 150 RON, aşa că i-a cerut acestuia să-i restituie banii împrumutaţi a doua zi, când deschidea barul, ca să îi remită la rândul său cunoştinţei sale. Partea vătămată i-a spus inculpatului că dacă nu va veni cu banii, îi va tăia cauciucurile de la maşină, însă nu a pus în practică această ameninţare şi de aceea şi-a exprimat opinia că, dacă i s-a întâmplat ceva la maşină, inculpatul a bănuit-o direct, chiar dacă nu ştia nimic despre ce i s-a întâmplat acestuia la luneta maşinii.
În privinţa zilei de 10 noiembrie 2012, partea vătămată a declarat că a închis barul la care lucrează pe la orele 17 şi a mers în apropiere ca să mănânce şi să bea, împreună cu martorul L.G. şi alte două cunoştinţe. A plecat de acolo, pentru că i se tot cereau ţigări de către ceilalţi clienţi şi a mers la un bar de lângă restaurantul B., aflat în apropierea Casei de Cultură, iar de acolo a mers împreună cu martorul L.G. la barul E.C. Când era la al doilea bar partea vătămată a fost sunată de inculpatul T.G.G., care a întrebat-o unde se află, iar crezând că vrea să bea împreună sau că îi va aduce banii i-a spus că este la barul din spatele restaurantului B., unde fuseseră împreună de câteva ori. Între timp partea vătămată şi martorul au plecat mai departe, iar când au ajuns la al treilea bar, a fost sunată din nou de inculpat şi i-a spus unde se află. Acesta a apărut în uşa barului şi a invitat-o afară, spunând că vrea să vorbească ceva. A ieşit, iar afară inculpatul i-a reproşat că i-ar fi spart luneta maşinii, la care nu a recunoscut şi a zis că este nebun să o acuze. În timp ce stăteau de vorbă, deodată partea vătămată a fost lovită cu putere cu pumnul în falca stângă (n.n. de inculpatul N.B.F.) şi a căzut peste geamul barului. A ameţit, mai ales că era deja băută şi când şi-a revenit a văzut-o pe cealaltă parte vătămată, B.M.G., căzută pe jos, plină de sânge, având umflături pe la arcadă şi pomete şi capul spart. Ulterior, a aflat de la alte 4 persoane care lucrează lângă barul unde lucrează, printre care martorul D.C., că a fost căutată la barul din zona M. de vreo 9 persoane, care erau înarmate cu bâte şi chiar cu o toporişcă, iar că printre acestea se afla T.G.G.
În urma examinării, potrivit Raportului de constatare medico-legală din data de 3 decembrie 2012 al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Constanţa, s-a stabilit că partea vătămată P.V. a prezentat la examinare leziuni de violenţă care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, ce pot data din 10 noiembrie 2012 şi care au necesitat pentru vindecare un număr de 7 - 8 zile de îngrijiri medicale.
Martorul D.C. a declarat că în seara de 10 noiembrie 2012, pe la orele 20,00 - 20,30 se afla într-un bar învecinat cu cel în care lucrează partea vătămată P.V., când a văzut că au venit vreo 9 - 10 inşi, dintre care i-a recunoscut pe "G." şi pe "B." (cu cel din urmă făcând box mai mulţi ani la Clubul F.), care îl căutau pe P.V. Martorul a precizat că primul a intrat G. şi al doilea B., iar în urmă erau vreo 3 - 4 inşi cu bâte în mâini şi unul sigur cu o toporişcă. A observat că toţi coborâseră din trei maşini, dar le lăsaseră în faţa complexului M., la o distanţă de 100 - 200 de metri şi şi-a dat seama că vor să provoace scandal. Martorul s-a speriat când i-a văzut mulţi şi înarmaţi, aşa că şi-a lăsat berea şi a plecat imediat acasă, de teamă să nu ia bătaie nevinovat, iar înainte de a pleca a auzit-o pe patroana de la frizerie că a sunat-o pe patroana barului în care lucrează ca barman P.V. şi a sfătuit-o să-şi închidă barul, ca să nu iasă scandal şi să fie distrugeri în local. Pentru că nu l-au găsit pe cel căutat, cei 9 - 10 indivizi s-au întors la maşinile lor şi au plecat. Ulterior martorul a aflat de la P.V., care avea faţa umflată, că îl căutaseră la alt bar, unde l-au lovit şi că pe patronul B.M.G. l-au lovit mult mai rău.
În cursul cercetării la faţa locului, după sesizare, organele de poliţie au găsit în zona în care a fost lovită şi a căzut partea vătămată B.M.G. mai multe pete cu aspect de sânge. La examinarea zonei s-a constatat că barul părţii vătămate este dotat cu trei camere de supraveghere video, iar la examinarea înregistrărilor s-a putut observa că momentul în care apar şi trec prin faţa barului cele două autoturisme este înregistrat, iar după aceea au fost înregistrate secvenţa în care cei doi lideri se apropie dinspre strada G.M. de bar, inculpatul N.B.F. le face semn celorlalţi participanţi să se apropie de ei, grupul de sprijin se răsfiră pe stradă, după care se observă că adversarul ţintă iese din local, discută câteva secunde cu cei doi lideri ai grupului agresor şi inculpatul N.B.F. îl loveşte intempestiv cu pumnul în figură. În continuare camerele video au surprins cum partea vătămată iese din local, agresorii fug spre zona unde au maşinile, undeva la circa 14 - 15 metri de bar, la intersecţia străzii D.B. cu strada G.M., victima este întâmpinată de N.B.F., care se întoarce brusc spre ea şi apoi este lovită intempestiv cu ranga în cap din partea stângă de către un agresor, adică inculpatul I.M., care se ascunsese după un stâlp, şi este doborâtă la sol. De altfel, au fost ataşate la dosar o planşă foto cu capturi ale momentelor importante ale incidentului din apropierea barului părţii vătămate, precum şi un compact-disc cu înregistrarea imaginilor respective.
Martorul L.G. a declarat că îl vizitase la bar pe P.V., iar în jurul orelor 18;00, când s-a închis barul, au mers împreună să mănânce la un bar vecin, de acolo s-au mutat la un alt bar din zona Casei de Cultură, însă nu le-a plăcut şi că au plecat cu taxiul la barul E.C. După vreo jumătate de oră prietenul său a primit un telefon şi la scurt timp a ieşit din bar, iar afară a fost lovit şi doborât peste geamul barului. Cel lovit a dat să fugă înăuntru, iar patronul a întrebat ce s-a întâmplat şi imediat a ieşit să-i gonească pe agresori. După patron au ieşit şi martorul, împreună cu barmanul şi alţi doi clienţi, iar afară au observat că mai mulţi indivizi erau răsfiraţi pe stradă, în colţuri, dintre aceştia vreo 4 - 5 inşi fiind înarmaţi cu bâte, în zonă fiind şi trei maşini, ce aveau portierele deschise. Martorul a văzut cum partea vătămată B.M.G. a fost lovită în cap de un agresor cu bâta şi a căzut pe trotuar. S-a speriat de ceea ce se întâmpla şi ca să nu se agraveze scandalul, a mers să îl ajute pe cel căzut şi a văzut că acesta era ameţit, îi curgea sânge din cap, dar şi-a revenit în câteva minute. I-a văzut pe agresori că au plecat în grabă cu maşinile, martorul reţinând că au plecat trei maşini de pe loc, în sensuri diferite. În final martorul a precizat că a fost indignat de ceea ce s-a întâmplat, considerând că nu i se pare normal ca într-un loc public, în care ei stăteau la un bar liniştit, să fie provocat un asemenea scandal.
Martorii oculari S.A. (barman la C.E.), B.C., L.C. şi J.C.A. (clienţi ai localului) au declarat că se aflau în barul C.E. când partea vătămată P.V. a fost chemată afară, iar când s-a auzit bubuitura cauzată de proiectarea părţii vătămate de geamul-vitrină al localului, a ieşit administratorul, adică partea vătămată B.M.G., care a intervenit neînarmat să aplaneze scandalul din faţa barului său, iar la colţul străzii a fost lovită violent în cap. Toţi martorii şi-au arătat indignarea şi temerea pentru modul de manifestare al inculpaţilor, care veniseră în grup, unii înarmaţi cu bâte, iar după lovirea extrem de violentă a patronului barului au plecat toţi grăbiţi cu cele două sau trei autoturisme cu care veniseră, martorii reţinând doar numărul de înmatriculare CT-XXX, al autoturismului O.C. de culoare albastru sidefat, care a demarat ultimul. De altfel, de teamă, martorul S.A. şi-a dat demisia de la bar, pentru a nu risca alt incident.
În urma interceptării comunicărilor telefonice efectuate de inculpatul T.G.G., în perioada 12 - 14 noiembrie 2012, în temeiul ordonanţei provizorii a procurorului, confirmată prin Încheierea nr. 405 din 15 noiembrie 2012 pronunţată în Dosarul penal nr. 13208/118/2012 al Tribunalului Constanţa, iar din înregistrările efectuate a rezultat că în discuţiile cu o prietenă de-a sa, după ce îi confirmă prietenei că victima fusese lovită "cu ranga în cap" şi că o astfel de faptă este încadrată ca tentativă de omor, aceasta îl întreabă de ce din toţi cei 20 câţi erau la scandal este chemat la poliţie doar el, la care inculpatul îi răspunde că nu îi va trăda pe ceilalţi participanţi la "gardă", deoarece "au sărit pentru mine băieţii", care "sunt prietenii mei de mici copii" şi chiar îi cere interogativ opinia interlocutoarei "dacă eu mă duc şi fac un gest pentru altul, acela mă dă pe mine?".
Când a fost depistat şi audiat, adică la data de 13 noiembrie 2012, inculpatul T.G.G. a dat o declaraţie mincinoasă, prin care a încercat în mod evident să inducă în eroare organele judiciare şi să ascundă identitatea participanţilor, aşa cum se exprimase în comunicările telefonice interceptate. Astfel, a relatat că în seara de 10 noiembrie 2012, în jurul orelor 17;00, a fost sunat de coinculpatul N.B.F., care l-a informat că două persoane au făcut gălăgie la uşa sa şi au bătut chiar cu picioarele în uşă, pentru ca după aceea unul dintre cei doi vizitatori să îi spargă luneta de la autoturismul său H.S.F., cu numărul de înmatriculare CT-ZZZ. Din descriere şi-a dat seama că autorul distrugerii este P.V., pe care l-a şi reclamat la Secţia 5 de Poliţie Constanţa. L-a chemat pe prietenul său coinculpatul G.I.C., ca să îi conducă maşina până la sediul secţiei de poliţie, unde a lăsat-o pentru a nu fi devalizată de hoţi, apoi l-a sunat pe cel pe care îl suspecta şi l-a acuzat de spargerea lunetei. Acesta din urmă l-ar fi înjurat şi l-a întrebat telefonic dacă are martori în susţinerea acuzei aduse. Atunci l-a chemat pe coinculpatul N.B.F. şi împreună s-ar fi deplasat cu un taxi la cele trei baruri, iar la ultimul a chemat-o afară pe partea vătămată P.V. Pentru că aceasta ar fi vrut să îl lovească, coinculpatul N.B.F. a lovit-o cu pumnul şi a trântit-o peste geam. Deoarece prietenul părţii vătămate a ţipat la ei, au fugit amândoi şi s-au întors acasă tot cu taxiul. În aceste condiţii, inculpatul a tăgăduit comiterea vreunei fapte ilicite şi a invocat nereal că el a încercat doar să discute cu suspectul de spargerea lunetei pentru repararea prejudiciului, iar că ulterior ar fi auzit de la altă persoană că la barul respectiv a fost un scandal şi că patronul a fost lovit cu parul în cap şi este în comă.
Inculpatul N.B.F., zis "B.", a confirmat în prima declaraţie olografă dată la organele de poliţie versiunea inventată a coinculpatului T.G.G., în sensul că doar ei doi fuseseră la barul C.E., unde o pălmuise de frică pe partea vătămată P.V., apoi s-au întors acasă separat, fără să aibă legătură cu agresarea părţii vătămate B.M.G. Ulterior, când i-au fost prezentate imaginile înregistrate de camerele de supraveghere video ale barului, a retractat această declaraţie, precizând că doreşte să spună adevărul, iar că prima versiune este nereală şi reprezenta scenariul creat de T.G.G. pentru a induce în eroare organele de urmărire penală. În noua declaraţie, menţinută şi după învinuire, inculpatul a relatat o stare de fapt care s-a coroborat în mare măsură cu ansamblul probatoriu administrat în cauză. Acesta a susţinut că în seara de 10 noiembrie 2012, între orele 20;00 - 21;00, fiind acasă a auzit zgomote ca şi cum cineva lovea în uşa unui vecin şi când a ascultat la uşă, a auzit cum cineva striga la G. să iasă şi bătea cu palma în uşa lui. Peste câteva minute a auzit zgomote şi în faţa blocului, lângă geamul său şi a văzut că un tip înalt, cărunt, însoţit de un altul mai scund se aflau lângă maşina lui G., iar cel înalt a luat o cărămidă de lângă geamul său şi a spart luneta de la autoturismul de teren H.S.F. După plecarea lor el l-a sunat pe G., de pe numărul său de telefon mobil, i-a spus ce se întâmplase şi s-au întâlnit lângă maşină. Au aşteptat să sosească un echipaj de poliţie, să constatate distrugerea lunetei, timp în care G. l-a sunat pe G.I.C., zis "G.", să îi conducă maşina până la Secţia 5, deoarece el era băut.
După constatarea poliţiştilor, inculpatul a mers la Secţia 5 ca martor, cu G., G.1 şi cumnatul acestuia din urmă, adică martorul V.T. Acolo li s-a spus să vină luni să depună plângerea scrisă, aşa că au lăsat maşina la poliţie şi s-au întors în cartierul lor, CET, cu autobuzul. În timp ce se aflau în cartier, împreună cu G., G.1 şi cumnatul lui, el l-a sunat pe prietenul său C.M., pe care l-ar fi chemat să stea de vorbă, dar fără să îi spună care este motivul. Între timp şi G. a sunat nişte băieţi, pe care el nu îi cunoştea, aşa că în cel mult 30 de minute au venit în faţa blocului lor atât vreo trei inşi chemaţi de G., cât şi C.M. însoţit de încă trei - patru băieţi, printre care şi I.M., zis "M.". În faţa blocului G. le-a povestit tuturor, mai mult celor pe care îi chemase el, cum P.V. i-a spart luneta şi le-a cerut celor de faţă să îl însoţească, ca să meargă să vorbească cu acest P.V. Le-a spus că îi este frică să meargă singur, ca să nu ia bătaie de la P.V. Deşi nu l-a constrâns fizic sau moral să meargă, el s-ar fi simţit obligat să îi confirme în prezenţa lui P.V. ceea ce văzuse mai devreme. Au plecat din faţa blocului cu două maşini, adică una P. de culoare neagră, condusă de M.C., zis "M.1", în care s-au urcat el, G., M. şi încă doi băieţi necunoscuţi, iar a doua O.C. de culoare verde-albastră sidefat era condusă de G.1 şi în ea s-au urcat cumnatul şoferului, C.M. şi ceilalţi doi sau trei inşi cu care venise C.M. Au mers iniţial în zona complexului comercial M., unde lucra P.V., dar nu l-au găsit, apoi au mers pe la Casa de Cultură, la alt bar, dar tot nu l-au găsit. Atunci G. a reuşit să îl găsească la telefon pe P.V., care i-a spus că se află la un bar "B.", după ce îi spusese anterior că e în celelalte două baruri. Au ajuns cu ambele maşini în apropierea barului lui B., oprindu-se după intersecţia cu prima stradă în cruce. Au coborât toţi, dar el şi cu G. au mers spre bar, ceilalţi rămânând în urmă. Acolo G. a intrat la uşă în bar şi i-a făcut semn lui P.V. să iasă, iar acesta a venit afară. în faţa barului G. l-a acuzat pentru luneta spartă, dar P.V. nu a recunoscut şi l-a întrebat ce dovezi are, la care G. i-a spus că el a fost martor. Pentru că i s-a părut că se uită urât la ei şi le vorbea urât, a crezut că îi va lovi, aşa că a luat el iniţiativa şi de frică l-a lovit pe P.V. cu pumnul drept în figură şi l-a trântit peste vitrina barului.
De altfel, la vizionarea imaginilor surprinse de camerele de supraveghere video inculpatul a remarcat că el este cel în bluzon gri cu gluga pe cap, care l-a lovit pe P.V. în figură, iar G. era lângă el. Inculpatul N.B.F. a recunoscut că le-a făcut semn cu mâna şi celor rămaşi lângă maşini să vină spre ei, astfel cum se observă clar în imaginile înregistrate de camerele de supraveghere, însă a susţinut că a făcut gestul de frică, când l-a auzit vorbind urât pe P.V. Când au ieşit din bar câteva persoane, el a fugit înapoi spre maşini, iar la colţul străzii i s-a părut că cineva este foarte aproape în spatele său şi de aceea s-a întors spre partea vătămată B.M.G. În acel moment a văzut cum M. i-a pulverizat spray spre faţă acestei părţi vătămate şi apoi imediat a lovit-o şi cu un par în zona gâtului sau capului şi a doborât-o la sol. El a continuat să fugă, iar până să urce în maşină l-a certat pe M. că lovise cu parul în victimă, iar acesta a făcut un gest şi i-ar fi spus că s-a apărat de victimă. S-au urcat în maşini aşa cum veniseră şi s-au întors în cartier la CET. Inculpatul a menţionat că nu s-au gândit să meargă la poliţie ca să denunţe ceea ce se întâmplase, deşi a considerat că aşa ar fi fost normal. Pe drum G. ar fi fost sunat de cineva şi le-a spus că l-ar fi sunat victima lovită cu parul şi i-ar fi promis că îl bagă la puşcărie. La CET au mai stat circa cinci minute, şi-au exprimat dezaprobarea toţi că M. a lovit-o pe victimă cu parul, dar nu le-a trecut prin cap să îl predea poliţiei cu tot cu par pe M.
În continuare, inculpatul a precizat că se simte vinovat pentru că nu trebuia să se implice şi să vină împreună cu G. şi ceilalţi la acel bar, că a dat cu pumnul în partea vătămată P.V., dar a invocat fără temei că se simţea agresat de aceasta când vorbea urât cu ei, pentru ca în final să considere că nu se simte vinovat de tot scandalul, întrucât nu s-ar fi aşteptat ca inculpatul I.M. să dea cu parul într-un om care nu avea nimic în mâini.
Inculpatul G.I.C. a declarat că în seara zilei de 10 noiembrie 2012, pe la orele 18.00, se afla cu cumnatul său, martorul V.T., la un bar din cartierul KM 4 - 5, când a fost sunat de coinculpatul T.G.G., prietenul său din copilărie şi împreună cu care şi fusese condamnat în minorat pentru perversiuni sexuale. Acesta i-a spus că îi fusese spartă maşina şi îl ruga să vină până la el. Deoarece cumnatul său era beat a venit şi acesta cu el, iar când au ajuns la G., a văzut că maşina acestuia avea luneta spartă, lucru constatat şi de organele de poliţie sosite la faţa locului. La rugămintea lui G., care băuse, i-a condus el maşina până în curtea Secţiei 5 de Poliţie, ca să fie în siguranţă, apoi s-au întors cu autobuzul la CET. Între timp N.B.F. şi-a sunat alţi prieteni de-ai lui, unii români şi unii etnici rromi, spunându-le că "au treabă". Au venit mai mulţi, cu o maşină P., de culoare neagră cu numere de Bulgaria, pe care o conducea M.C., zis M.1, pe care îl ştia din cartier. Acolo G. şi B. le-au spus celor veniţi să vină după ei, căci au treabă, după ce le-au spus că cineva îi spărsese lui G. geamul din spate de la maşină. Pe el l-a luat G. ca să îl ducă cu maşina, spunându-i că vrea să vorbească cu P.V., ca să îi plătească geamul şi să-şi retragă plângerea. Inculpatul a precizat că lui G. îi era frică de P.V., căci acesta ar face parte din lumea interlopă a Constanţei şi de aceea avea nevoie să fie mai mulţi cu el, ca să nu sară la el la bătaie. A aflat că P.V. venise peste G. mai devreme şi îi bătuse cu picioarele în uşă. Inculpatul a menţionat un aspect important, în sensul că atunci când au ajuns la M., B. a spus către G. că dacă îl găsesc pe acela sur, pe care îl văzuse el, adică pe P.V., el îl pocneşte. Fiind la volanul autoturismului său marca O.C., albastru sidef, cu numărul CT-XXX, împreună cu cumnatul în dreapta sa, care mai mult ar fi dormit, G., B. şi doi rromi chemaţi de B., în cealaltă maşină fiind alţi şase - şapte inşi, dintre care îl cunoştea doar pe şofer, adică M.1, s-au deplasat la cele trei baruri, până l-au găsit pe cel căutat. El a rămas cu cumnatul său în maşină, ţinând motorul pornit, pentru că avea bendixul stricat şi la fel a rămas şi M.1 la maşină dar cu motorul oprit şi cu maşina în faţa sa. L-a auzit pe G. strigând că P.V. este acolo la bar, aşa că toţi au coborât la vale spre bar. El a văzut în oglinzile retrovizoare că erau vreo şapte inşi înarmaţi cu bâte, toţi din cealaltă maşină. A văzut tot în oglindă cum în faţa barului B. i-a tras un pumn. lui P.V. şi apoi au apărut doi inşi din bar şi l-a auzit pe P.V. cum striga la G. că îl bagă în puşcărie. Atunci toţi au venit în fugă spre maşini, iar la el au urcat care cum a apucat, singurul pe care îl ştia fiind G., iar ceilalţi erau etnici rromi. Deşi a văzut prima agresiune, care s-a comis mai departe de locul în care se afla el, inculpatul a invocat că nu ar fi văzut când partea vătămată B.M.G. a fost lovită cu parul în cap, deoarece era parcat la o distanţă de 50 - 60 metri de bar.
Inculpatul a menţionat alt aspect important, în sensul că înainte să urce în maşină coinculpaţii de etnie rromă i-au deschis portbagajul şi au aruncat acolo bâtele, iar când au ajuns înapoi la CET şi le-au recuperat, mai puţin o şipcă dintre cele pe care se agaţă umeraşele în şifonier, care i-a rămas în portbagaj şi a şi fost găsită de organele de poliţie în acel loc. Au stat maxim trei - patru minute în zona CET, fără să vorbească despre ce se întâmplase, apoi el cu cumnatul său şi cu G. au mers la el acasă, lui G. fiindu-i frică să nu vină peste el noaptea P.V. şi cu prietenii lui. A doua zi inculpatul şi-a schimbat maşina, dând-o cuiva din Basarabi, în schimbul unui O.V.B. În final, inculpatul a precizat că după scandal totul s-a mişcat prea repede şi nu a avut timp să plece de acolo cu maşina fără să îi ia şi pe participanţii înarmaţi cu bâte în maşina sa, nu s-a gândit să meargă la poliţie să denunţe ceea ce se întâmplase pentru că se aştepta să ajungă la împăcăciune G. şi P.V., mai ales că el ştia că ei erau prieteni mai demult. Şi-a exprimat opinia că dacă nu ar fi mers el cu maşina, tot s-ar fi dus G. şi prietenii lui acolo, dar probabil că nu mai mergeau aşa de mulţi dacă erau doar cu o maşină, iar că el a acceptat să îl însoţească pe G. în ideea de a fi mai mulţi atunci când se va întâlni cu P.V., ca acesta să nu aibă curaj să îl bată.
Inculpatul M.C., zis "M.1", a declarat similar cu coinculpaţii N.B.F. şi G.I.C. despre derularea evenimentelor, însă a minţit în prima declaraţie asupra împrejurării că el a condus autoturismul marca P. de culoare neagră, ştiind că nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule. A afirmat că maşina sa a fost condusă de martorul T.D.C., martor care în declaraţia olografă dată la poliţie a confirmat acest aspect, dar care atunci când a fost audiat de procuror sub prestare de jurământ a retractat şi a infirmat susţinerile inculpatului. Abia în faţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă inculpatul a recunoscut că el a condus autoturismul P., deşi nu are permis de conducere, iar că martorul încercase să îl ajute iniţial să nu fie pedepsit pentru infracţiunea la regimul circulaţiei rutiere.
Astfel, inculpatul a declarat că în ziua critică, la orele 20;30 se afla acasă, după ce fusese plecat la Brăila, când a fost sunat de către C.M., care l-a chemat până în spatele cantinei din zona CET, lângă blocurile C1, C2, spunând că vrea să îi zică ceva. A mers în faţa blocului respectiv, iar acolo, C. i-a cerut să îl ducă cu maşina în oraş, fără să îi spună motivul. A fost de acord, aşa că în maşina sa au urcat C.M. şi încă trei băieţi, pe care nu îi cunoştea, iar în autoturismul O. de culoare albastră, din apropiere au urcat alte persoane, dintre care el îl cunoşteam doar pe "M.". La el în maşină nu ar fi urcat nimeni înarmat cu bâtă sau rangă, dar în cealaltă maşină aveau bâtă "M." şi încă unul. L-a întrebat pe C. unde merg cu două maşini, la care acesta i-ar fi spus că merg până în oraş, fără să îi spună altceva. Au mers la început cu maşina sa în faţă, iar maşina albastră venea în spate, lui spunându-i C. unde merg. Au ajuns undeva pe la Casa de Cultură, unde a coborât unul din cealaltă maşină şi a zis că nu este nimic acolo, aşa că a zis să meargă la alt bar, la care el le-a spus să meargă ei în faţă. A mers în spatele lor până la un bar, iar când s-au oprit, el a tras maşina în faţa lor. Au coborât toţi, însă el a rămas în maşină şi atunci a văzut că "M." şi celălalt au bâtă în mână şi şi-a dat seama că vor să se bată, însă "de prost" nu a plecat de acolo. A văzut că ei au mers la bar şi că l-au scos pe unul, pe care l-au lovit cu pumnul, apoi a ieşit cineva, iar "M." i-a dat acestuia cu parul în cap sau în mijloc. După aceea au venit toţi spre maşini, iar la el în maşină au urcat "M.", C. şi încă unul, ceilalţi urcând în cealaltă maşină. S-au întors cu ambele maşini la CET şi acolo el s-ar fi certat cu C.M., pentru că nu i-a spus că merg la bătaie, la care C.M. ar fi zis că o să ia asupra sa toată vina. Inculpatul a precizat că nu i-a trecut prin cap să plece de acolo fără bătăuşi sau să meargă la poliţie să spună ce au făcut aceştia lângă bar, exprimându-şi regretul că nu l-a dat jos pe "M." din maşina sa şi că nu l-a denunţat sau că nu l-a dus direct la poliţie.
Inculpatul I.M., zis "M.", a declarat, după ce a fost depistat, că este vinovat, dar a prezentat un scenariu pueril şi neverosimil, în sensul că după ce fusese luat de acasă de coinculpatul C.M., împreună cu tatăl şi unchii săi, adică inculpaţii A.N., V.M.M. zis Ş. şi I.E. zis I., în zona barului, la scandal altcineva a pulverizat spray lacrimogen, el a căzut, cineva a scăpat pe jos un obiect metalic pe care el l-a luat şi a lovit la întâmplare. Când i-au fost prezentate imaginile stocate de sistemul de supraveghere video al barului, a revenit asupra atitudinii iniţiale şi a precizat că nu mai declară nimic. A răspuns totuşi la întrebarea procurorului, respectiv dacă ar fi lovit-o pe acea persoană în ipoteza că era singur, răspunzând că dacă era singur nu ar fi dat şi că a avut mai mult curaj pentru că au fost mai mulţi şi chiar dacă nu era în stare de ebrietate nu ar fi dat. Declaraţia inculpatului a fost confirmată de mama sa, martora I.L., care a declarat că atât fiul său, I.M., cât şi concubinul A.N. şi fraţii ei V.M.M. zis Ş. şi I.E. zis I., au fost luaţi cu o maşină de acasă, iar peste un timp cei patru s-au întors acasă împreună.
În cauză s-a procedat la interceptarea comunicărilor telefonice efectuate de inculpatul C.M., în perioada 17 - 19 noiembrie 2012, în temeiul ordonanţei provizorii a procurorului, confirmată prin Încheierea nr. 421 din 20 noiembrie 2012 pronunţată în Dosarul penal nr. 13576/118/2012 al Tribunalului Constanţa, iar din înregistrările efectuate a rezultat că C.M. ştia despre faptul că este căutat de poliţie pentru scandalul la care participase, că în cauză deja fuseseră arestaţi preventiv o parte dintre participanţi, dar se aştepta ca aceştia să nu le dezvăluie identitatea celorlalţi participanţi încă nedescoperiţi. Din convorbirile acestuia a rezultat că M. o lovise pe partea vătămată B.M.G. cu o platbandă metalică, ca o sabie şi că victima este în comă, iar că el spera ca participanţii români să nu dezvăluie identitatea celor de etnie rromă care interveniseră pentru cei dintâi.
De altfel, însuşi inculpatul C.M. a oferit informaţii despre identitatea participanţilor de etnie rromă, când a discutat cu un interlocutor că are asigurarea "românilor" că nu vor spune nimic despre participarea lui, a lui N., Ş. sau I., participanţi despre care ulterior inculpatul I.M. şi mama sa au precizat că sunt după porecle coinculpaţii A.N. (tatăl lui "M."), V.M.M. şi I.E. Mai mult, C.M. a precizat în convorbiri că A.N. era la rândul său înarmat cu o bâtă, care s-a dezmembrat şi acesta a rămas în mână doar cu mânerul. În numeroasele discuţii telefonice purtate în cele 48 de ore de interceptare inculpatul C.M. s-a exprimat clar că ştie foarte bine ce s-a întâmplat la scandal, în sensul că B. i-a dat un pumn la unul şi a căzut pe geamuri, că ei erau vreo 10 - 12 inşi, şi că M. "avea o chestie, o platbandă groasă în mână şi cât e degetul aşa, ca sabia şi cum i-a dat acolo a rămas, planton... că este de o săptămână în comă".
De asemenea, au fost interceptate, comunicările telefonice ale inculpaţilor A.N., V.M.M. zis Ş. şi I.E. zis I., din care a rezultat că şi aceştia au fost participanţi la scandal, însă au convenit ce şi cum să declare la procuror, astfel încât să fie exoneraţi de răspundere penală.
Inculpaţii A.N., V.M.M. zis Ş. şi I.E. zis I. au dat declaraţii aproape identice, neverosimile, fiind evident că s-au înţeles ce să declare ca să scape de responsabilitatea penală pentru participarea la producerea scandalului public, cu consecinţe dintre cele mai grave. Pe de altă parte, deşi au negat că ar fi ştiut despre infracţiunile comise, din interceptările convorbirilor inculpatului C.M. rezultă că cei trei inculpaţi au discutat telefonic cu acesta şi s-au asigurat că identitatea şi participarea lor nu va fi dezvăluită de ceilalţi participanţi "români". Cei trei inculpaţi au declarat că se aflau în familie la locuinţa inculpatului A.N., în fosta afumătoare de peşte de pe str. C. din Constanţa, unde sărbătoreau tăierea moţului copilului lui V.M.M., când a venit acolo coinculpatul C.M. (rudă cu A.N.), cu o maşină cu două uşi condusă de un necunoscut (n.n. autoturismul O.C. condus de G.I.C.). Deoarece ar fi rămas fără băutură şi voiau să cheme un taxi, C.M. s-a oferit să-i transporte cu maşina în zona alimentarelor de la CET şi de aceea au plecat de acasă toţi patru, adică I.M., A.N., I.E. şi V.M.M., împreună cu C.M. şi şoferul acestuia. Pe drum C.M. ar fi fost sunat de cineva şi chemat undeva, aşa că s-au deplasat toţi şase cu maşina spre centrul oraşului, fără ca C.M. să le spună unde şi cu ce motiv merg. Ajunşi la destinaţie, ar fi coborât doar I.M. şi C.M., care s-au întors repede din zona dinspre care se auzeau ţipete şi gălăgie, fără să le spună nimic despre scandal, deşi au observat şi ei că acolo era un scandal şi erau mai mulţi "oameni la grămadă". Inculpatul I.E. a precizat că pe podeaua maşinii cu care s-au deplasat erau trei pari, dintre care a luat unul I.M. când a coborât împreună cu C.M., dar că la întoarcerea la maşină nu mai avea parul.
Inculpatul C.M. a încercat să îşi minimalizeze contribuţia la producerea scandalului public investigat. Acesta a declarat, contrar evidenţelor rezultate din interceptarea convorbirilor sale telefonice, că nu a văzut agresiunea comisă asupra celor două părţi vătămate, că el nu a ştiut despre intenţiile belicoase ale participanţilor, că el i-a luat pe I.M., A.N., V.M.M. şi I.E. ca să nu meargă singur spre zona P.G., unde îl chemase prin telefon prietenul său N.B.F.
De asemenea, a declarat pueril că M.C. a venit însoţit de un şofer care îi conducea autoturismul, iar că la locul incidentului în afară de A.N. mai era înarmat cu bâtă unul dintre însoţitorii necunoscuţi ai lui "B.". Când i-au fost puse la dispoziţie procesele-verbale cu rezultatul interceptărilor, inculpatul a invocat că nu îşi aduce aminte de toate convorbirile pe care le-a avut cu interlocutorii săi. Când a fost confruntat cu coinculpaţii, inculpatul C.M. a achiesat la declaraţiile acestora, invocând că la prima audiere era debusolat, încă în stare de ebrietate, după ce sosise din Austria (unde a fugit pentru a se sustrage de la urmărire, astfel cum rezultă din interceptările telefonice) şi de aceea făcuse relatări neconforme cu realitatea.
De altfel, la confruntările efectuate între inculpaţi, aceştia şi-au nuanţat susţinerile iniţiale, astfel încât să dispară contradicţiile evidente dintre depoziţiile lor, însă toţi au încercat să acrediteze ideea că sunt nevinovaţi şi că nu au ştiut că vor participa într-o formă sau alta la producerea unui scandal public.
Inculpaţii I.M., T.G.G., M.C. şi-au modificat susţinerile evident nereale iniţiale, însă în mod evident au minimalizat atât propria contribuţie la săvârşirea faptelor penale, cât şi pe cea a coinculpaţilor cu care erau confruntaţi. Un element de noutate a fost acela că s-a stabilit că după ce fusese chemat de către N.B.F. lângă bloc, inculpatul C.M. i-a cerut coinculpatului G.I.C. să se deplaseze împreună cu autoturismul său O.C., cu două uşi, să îi aducă acolo pe coinculpaţii I.M., A.N., V.M.M. şi I.E.
Din verificarea listing-urilor comunicărilor telefonice ale inculpaţilor a rezultat că în ziua de 10 noiembrie 2012 între inculpaţi au existat mai multe convorbiri, preponderent între orele 18;00 şi 22;00, adică atunci când s-au căutat unii pe alţii şi imediat după producerea scandalului public. Astfel, la data de 9 noiembrie 2012, la ora 18;07;47 postul telefonic mobil (utilizat de T.G.G.) a apelat postul telefonic utilizat de P.V. şi convorbirea a durat 41 de secunde, pentru ca la ora 21;59;39 să apeleze din nou acelaşi post telefonic şi convorbirea a durat 63 de secunde; la data de 10 noiembrie 2012, la ora 11;03;13 a primit un mesaj SMS de la postul telefonic utilizat de P.V. şi la ora 12;03;45 a trimis un mesaj SMS către postul telefonic respectiv, apoi la ora 12;03;54 a mai primit de la acelaşi post telefonic încă un mesaj SMS; la ora 18:13:25 a primit de la postul telefonic utilizat de P.V. un nou mesaj SMS; la ora 18:41:47 a trimis un mesaj SMS la postul telefonic utilizat de N.B.F. şi la ora 18:41:55 a primit ca răspuns un mesaj SMS de la postul telefonic respectiv; la ora 18:45:14 a apelat SNUAU 112 şi convorbirea a durat 94 de secunde; la ora 19;06;12 a apelat postul telefonic utilizat de G.I.C. şi convorbirea a durat 42 de secunde; la ora 19;51;13 a apelat postul telefonic utilizat de P.V. şi convorbirea a durat 43 de secunde; la ora 20;10;03 a apelat postul telefonic mobil utilizat de C.M. şi convorbirea a durat 48 de secunde; la ora 20;16;26 a fost apelat de postul telefonic utilizat de C.M. şi convorbirea a durat 16 secunde; la orele 20;51;31 şi 20;59;41 a apelat postul telefonic utilizat de P.V. şi convorbirile au durat prima 15 secunde iar a doua 17 secunde; la orele 21;12;55 şi 21;15;32 a primit câte un mesaj SMS de la postul telefonic utilizat de P.V.; la orele 21;15;56 a apelat postul telefonic utilizat de P.V. şi convorbirea a durat 17 secunde.
La data de 10 noiembrie 2012, în intervalul orar relevant, postul telefonic mobil utilizat de N.B.F., la ora 18;41;50 a primit un mesaj SMS de la postul telefonic utilizat de T.G.G.; la ora 18;42;23 a apelat postul telefonic utilizat de T.G.G. şi convorbirea a durat 21 de secunde; la ora 21;43;09 a fost apelat de postul telefonic utilizat de C.M. şi convorbirea a durat 40 de secunde.
La data de 10 noiembrie 2012, în intervalul orar relevant, postul telefonic mobil utilizat de C.M., la ora 17:16:05 a apelat postul telefonic utilizat de A.N. şi convorbirea a durat 105 secunde; la ora 20;10;03 a fost apelat de postul telefonic utilizat de T.G.G. şi convorbirea a durat 48 de secunde; la ora 20;16;26 a apelat postul telefonic utilizat de T.G.G. şi convorbirea a durat 16 secunde; la ora 20;22;12 a apelat postul telefonic utilizat de A.N. şi convorbirea a durat 35 de secunde; la ora 20;38;41 a fost apelat de postul telefonic utilizat de M.C. şi convorbirea a durat 23 de secunde; la ora 20;41;25 a apelat postul telefonic utilizat de M.C. şi convorbirea a durat 17 secunde; la ora 21;43;09 a apelat postul telefonic utilizat de N.B.F. şi convorbirea a durat 40 de secunde; totodată, la data de 11 noiembrie 2012, la ora 09;47;03 a apelat postul telefonic utilizat de V.M.M. zis Ş. şi convorbirea a durat 41 de secunde; la data de 13 noiembrie 2012, la ora 16;05;39 a primit un mesaj SMS de la postul telefonic utilizat de A.N., iar la ora 16;06;11 a apelat acelaşi post telefonic şi convorbirea a durat 76 de secunde, pentru ca la ora 16;08;17 să apeleze din nou acelaşi post telefonic şi convorbirea a durat 54 de secunde; la ora 18;53;30 a primit un mesaj SMS de la postul telefonic utilizat de V.M.M. zis Ş.
La data de 10 noiembrie 2012, în intervalul orar relevant, postul telefonic mobil utilizat de G.I.C., la ora 19;06;12 a fost apelat de postul telefonic utilizat de T.G.G. şi convorbirea a durat 42 de secunde.
La data de 10 noiembrie 2012, în intervalul orar relevant, postul telefonic mobil utilizat de A.N., la ora 20;22;12 a fost apelat de postul telefonic utilizat de C.M. şi convorbirea a durat 35 de secunde.
La data de 11 noiembrie 2012, postul telefonic mobil utilizat de V.M.M. zis Ş., la ora 09;47;03 a fost apelat de postul telefonic utilizat de C.M. şi convorbirea a durat 41 de secunde.
De asemenea, la data de 10 noiembrie 2012, în intervalul orar relevant, postul telefonic mobil utilizat de M.C., la ora 20:38:41 a apelat postul telefonic utilizat de C.M. şi convorbirea a durat 23 de secunde după care, la ora 20:41:25 acesta a fost apelat de postul telefonic utilizat de C.M. şi convorbirea a durat 17 secunde.
Pe baza materialului probator administrat în cauză, se poate trage concluzia că iniţiatorul acţiunilor agresive în seara zilei de 10 noiembrie 2012 a fost inculpatul T.G.G., care prin implicarea celorlalţi participanţi a încercat să o intimideze prin forţă pe partea vătămată P.V., pe care o bănuia că îi spărsese luneta de la autoturism. Pentru a-şi atinge scopul ilicit i-a angrenat pe coinculpaţi, iniţial pe G.I.C. (prieten din copilărie, împreună cu care de altfel fusese condamnat penal în minorat), N.B.F. vecin şi "martor" al spargerii lunetei, acesta din urmă l-a angrenat pe C.M., care la rândul său i-a chemat în sprijin pe ceilalţi coinculpaţi, adică persoane din anturajul său pe care le-a putut convinge să participe activ la îndeplinirea planului infracţional. În acest context, după ce o parte dintre ei s-au înarmat cu bâte, rangă sau toporişcă, inculpaţii s-au deplasat din zona CET cu cele două autoturisme cu scopul evident de a o găsi pe partea vătămată P.V., pe care T.G.G. intenţiona să o pedepsească pentru spargerea lunetei şi să o intimideze, coinculpatul N.B.F. a şi spus în prezenţa celorlalţi inculpaţi că dacă o vor găsi el o va agresa pe partea vătămată P.V. Pe de altă parte, gestul pe care îl face în înregistrările camerelor de supraveghere video inculpatul T.G.G. cu degetul spre P.V. este elocvent, în sensul că a reuşit să-i arate cu cine s-a pus şi că este o persoană puternică şi cu susţinere.
În faţa instanţei, inculpatul I.M. a recunoscut faptele reţinute prin actul de inculpare, prevalându-se astfel de aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Inculpatul T.G.G. a arătat ca, în ziua de 10 noiembrie 2013 a fost căutat acasă de P.V. şi L.G. liat în Constanţa, jud. Constanţa, G.I.C., domiciliat în Constanţa, jud. Consta i-a comunicat că, două persoane, una mai grizonată i-au spart luneta maşinii. A vorbit cu G. şi i-a cerut ajutorul să ducă maşina la secţia de poliţie, iar poliţiştii prezenţi la faţa locului le-au spus să nu facă nimic celui care i-a spart maşina pentru că vor intra la închisoare. Pe drum spre poliţie, G. l-a sfătuit să vorbească cu P.V. pentru că luneta spartă îl va costa foarte mult. După aceea, N.B.F. a vorbit cu un prieten de-al lui care a venit cu alţi băieţi şi cu M.C. cu o maşină pentru a merge prin oraş pentru a vorbi cu P.V. L-au căutat la barul la care acesta muncea, apoi la un alt bar, apoi l-a sunat pentru a vorbi omeneşte despre cele întâmplate, iar P.V.le-a spus că se afla în zona Casa de Cultură. Ajungând la acel bar, din maşină a coborât doar el şi cu N.B.F. pentru a vorbi cu P.V.; acesta a ieşit însă a început să-l înjure pe N.B.F., care s-a enervat şi l-a lovit cu pumnul în faţă, fără să cadă, doar s-a sprijinit de geam. Nu a văzut când a fost lovit N.B.F. pe care îi cunoştea, nu l-a văzut pe I.M. pe care nici nu-l cunoştea, însă pe drum a fost sunat de N.B.F. care le-a spus ca îi bagă în puşcărie. Nu ştie cine le-a cerut celorlalţi să-i însoţească la bar. Nu s-a pus problema ca N.B.F. să-l bată pe P.V., doar că va reacţiona dacă va fi bătut, jignit.
Inculpatul N.B.F. a arătat că în ziua incidentului a auzit pe cineva care bate în uşa lui T. şi atunci s-a uitat de la geam şi a văzut ca erau doi băieţi care întrebau care este maşina lui T., după care unul din ei a luat o cărămidă şi i-a spart luneta. După discuţii cu T. a aflat ca cel care a spart luneta se numeşte P.V., apoi maşina a fost dusă la Secţia 5 Poliţie de G. La întoarcere a sunat şi C.M. care dorea să stea de vorbă, şi tot vorbind despre spargerea maşinii, au venit şi ceilalţi inculpaţi împreună cu G. şi aşa au hotărât să meargă să-l caute pe P.V. A., V. şi I.E. erau în maşina lui G. iar în maşina lui M.C.au mers el, G. şi doi necunoscuţi. Când au ajuns la bar G. l-a avertizat ca cei de acolo sunt foarte periculoşi, iar când a ieşit P.V. din bar, era furios şi agresiv şi atunci crezând că va fi lovit, fără să se întâmple ceva l-a lovit cu pumnul în faţă, fără să cadă, doar s-a dezechilibrat. Ceilalţi inculpaţi stăteau lângă maşină, iar el a fugit către maşină, iar în fugă a văzut cum I.M. l-a lovit cu o rangă în cap pe N.B.F., despre care a aflat ca este patronul barului. Mai înainte, din bar mai ieşise vreo 5 - 6 persoane în spatele domnului N.B.F. care îi ameninţa şi îi alerga. Recunoaşte că în înregistrări se vede cum a făcut celorlalţi semn să se apropie pentru că îi era foarte frică, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Pe I.M. nu îl cunoştea decât din cartier. La discuţii nu a mers decât el şi cu T. ceilalţi au rămas lângă maşina la o distanţă de 25 m. În maşină nu s-au purtat discuţii în legătură cu ce urmau să facă. După ce a văzut ce s-a întâmplat a vrut să sune la poliţie însă nu au făcut-o pentru că de faţă era şi tatăl lui I.M., apoi au plecat cu toţii pe la casele lor. A chemat şi pe alţii să meargă la bar, auzind că P.V.este periculos.
Declaraţia inculpatului M.C. a relevat faptul că nu ar fi dorit să meargă cu maşina, însă la insistenţele lui C.M. şi a altor băieţi a acceptat. Nu ştia unde va merge şi ce vor face acei băieţi. A stat tot timpul la 35 de metri de bar şi nu a văzut pe nimeni să ţipe sau să fie alungaţi de acolo. Nu a văzut persoane înarmate, doar pe I.M. l-a văzut cu un par în mână. T. nu le-a cerut să agreseze pe cineva când au ajuns la destinaţie. În suplimentul de declaraţie inculpatul a mai arătat că recunoaşte fapta de conducere a autoturismului fără a poseda permis de conducere.
Inculpatul G.I.C. a declarat că în seara incidentului T. i-a spus că, i s-a spart geamul autoturismului şi de aceea a mers la poliţie ca să tracteze maşina el, T., N., însoţiţi de V. şi S.A., ultimii doi fiind într-o stare avansată de ebrietate. Din discuţii au hotărât să meargă să-l ajute pe prietenul lui B. - N.B.F. Au mers cu maşina împreună cu un alt prieten al lui cu maşină, apoi au mai venit alţi doi băieţi la chemarea lui C.M. La indicaţiile lui T. au mers la bar, unde au coborât din maşină şi şi-au aprins câte o ţigară, iar T. şi B. au mers să discute cu P.V. A văzut când lui P. i-a fost aplicată o lovitură de către B., însă nu a văzut beţe sau alte corpuri contondente. A văzut un băţ făcut dintr-un placaj, ce a fost aruncat în portbagajul maşinii, însă nu ştie dacă a fost lovită partea vătămată cu el. A auzit ca N. urma să lovească pe cineva însă nu ştie pe cine urma să lovească, însă nu a văzut persoane înarmate cu bâte.
Inculpatul C.M. a susţinut că a fost sunat de N.B.F. să meargă în zona CET, pentru a vorbi cu el. I-a cerut nişte bani împrumut, însă între timp l-a sunat A.N. să meargă la un botez. Pe timpul discuţiilor a apărut şi acesta, însoţit de I.E. şi V.M. L-au sunat pe M.C. pentru a putea duce băutură la botez. N. i-a spus că ar merge şi el la botez dar mai întâi trebuie să meargă cu G. în oraş să rezolve nişte probleme. Au mers la două baruri, fără să ştie de ce, cu maşina lui M.C. în care au urcat şi N. şi A. I.M. şi N.B.F. au venit în maşină înfuriaţi apoi s-au întors în zona CET, unde a aflat ca N.B.F. a lovit o persoană cu pumnul iar I.M. a lovit un alt bărbat cu un par în cap. Nu au mai mers la botez, au plecat cu toţii acasă.
Inculpaţii A.N., V.M.M. şi I.E. nu au dat declaraţie în cauză, iar partea vătămată P.V. a arătat la termenul din data de 28 mai 2013 că îşi retrage plângerea formulată pentru infracţiunea de loviri sau alte violenţe.
Partea vătămată B.M.G. a arătat că, i s-a dat cu spray în ochi apoi a fost lovit în cap de o persoană, iar mai înainte a mai fost lovită o persoană din bar pe care ştia că o cheamă P.V. Acesta a fost şi motivul pentru care a ieşit din bar. După lovitură şi-a revenit după ce a fost ridicat şi dus în bar de alte persoane, nu a putut vorbi la telefon şi apoi a fost luat de salvare şi transportat la spital, unde nu a avut telefon. După lovitura primită nu şi-a mai revenit decât 50/60%, nu poate să facă anumite activităţi decât ajutat, nu îşi aminteşte anumite lucruri pentru că a rămas cu sechele ce pot fi ameliorate doar printr-o intervenţie chirurgicală ce ar putea fi făcută în Canada.
Martorul B.C. a confirmat versiunea părţii vătămate, cum că în timp ce stătea în bar a auzit o izbitură în geamul barului, apoi când a ieşit a văzut vreo 10 - 12 persoane, care aveau şi par în mână. Una din persoane l-a lovit pe N.B.F. cu un par în cap, apoi a fugit spre maşină. Persoanele care au venit nu erau gălăgioase, de aceea a ieşit şi el foarte liniştit din bar să vadă ce se întâmplă. După ce N.B.F. a fost lovit a mai văzut că a mai rămas cel care l-a lovit şi care avea un par în mână şi N.B.F. după puţin timp au plecat şi ei.
Martorul S.A., angajat al barului până la data incidentului, însă după acest moment şi-a dat demisia de frica celor întâmplate. A văzut când P.V. a fost lovit şi a căzut din pricina loviturii. După zgomotul auzit din bar au ieşit N.B.F. şi B., care nu erau nervoşi ci erau curioşi să vadă ce se întâmplă. Când a ieşit şi el, a văzut pe dl. N.B.F. la pământ plin de sânge şi în primă fază nu era conştient. A mai văzut o maşină ce pleca de la colţul străzii. A aflat că de fapt au fost prezente mai multe persoane în maşini şi nu ştie dacă persoanele erau indignate de cele întâmplate însă s-au speriat asemenea lui.
Martorul L.G. a declarat că se afla în bar la data incidentului, nu a văzut cine l-a lovit pe N.B.F. pentru că nu a fost prezent, însă a văzut două - trei persoane în apropiere şi altele erau în maşini. Nu ştie nimic de spargerea lunetei maşinii inculpatului T. L-a văzut pe N.B.F. căzut şi plin de şi pe P.V.care a intrat în bar şi era lovit la faţă.
Martora J.C. a susţinut că a mers la bar pentru a servi o cafea, la un moment dat s-a auzit o bubuitură în geam, credea că s-a spart, şi a văzut un domn mai înalt ce fusese în bar că a căzut peste geam. A ieşit dl. N.B.F. să vadă ce se întâmplă, apoi a ieşit şi L. şi B. L-a văzut apoi pe N.B.F. căzut la pământ, îi curgea mult sânge şi a văzut o maşină O.C. plecând în trombă. Acesta nu putea să spună nimic era ca o legumă nu ar fi putut vorbi la telefon. Nu a văzut cine l-a lovit, pentru că se afla în bar.
Martorul D.C. a confirmat că T. G. şi N.B.F. au venit la barul de pe str. D.M. Nu ştie dacă aveau ceva în mâini, gen bâte, topor. A văzut că veniseră cu două maşini în zonă, fără să facă scandal. Ulterior, a aflat ce a păţit P.V.şi N.B.F.
Martorul L.C. a confirmat că se afla cu J.C. şi B.C., apoi a venit la bar şi V., care după puţin timp a fost chemat în afară barului de către G. Acesta era însoţit de un băiat ce purta o glugă pe cap, iar după ce au ieşit s-a auzit o bubuitură în geamul barului, motiv pentru care a ieşit dl. N.B.F. să vadă ce se întâmplă. Nu a văzut când a fost lovit însă l-a văzut pe N.B.F. la pământ plin de sânge. A văzut nişte maşini parcate în apropierea barului. A fost şocat de cele întâmplate când a văzut cât de rapid şi cu câtă bestialitate s-a acţionat.
Aceste declaraţii se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşe foto ce prezintă zona incidentului, capturi imagini de pe înregistrările camerei de supraveghere, actele medicale ce o vizează pe partea civilă B.M., planşe foto cu auto marca O.C., cu nr. CT-XXX, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice.
Relevante sunt convorbirile telefonice purtate de A.N. zis C.şi V.M.M. zis Ş. în data de 24 noiembrie 2012:
C.: Spune băi dacă e să ne ia, să pună mâna pe noi să rămân să spunem şi spui şi tu că au venit şi ne-au luat de acasă şi nu ne-a zis de scandal.
S.: îhâ!
C.: C., mă auzi? Nu am luat bâte, nu am luat nimic:
S.: Da, mă.
C.: Nu mai băgăm cu băutură cu de alea, a spus că are o treabă cu voi.
C.: Unde nu ne-a spus, a spus că mergem la băut, că aşa a făcut şi altă dată, ne-am dus la băut, înţelegi?.. Dacă ei întreabă dacă aveau bâte noi spunem că nu ştim, le-au lăsat în maşină şi noi nu ştim, că eram băuţi, înţelegi?
Convorbirea dintre C. şi I.I.E. din 24 noiembrie 2012
C.: Spui că nu ne-a spus de bătaie, ne-a dus la un bar tocmai acolo la M., şi a zis nu aicea, e închis şi ne-a dus la un alt bar şi acolo au început să se bată şi noi am rămas în maşină, nu ştiu de ce s-au bătut ce au făcut, nimic, am auzit băieţii că au luat bani.
C.: Să spună să ne dea de faţă, să spună românii că noi n-am ştiut de bătaie, ai auzit?
I.I.E.: Ăia nu zice de mine dacă e mă, M. nu zice, am vorbit cu el,.. hai.
Convorbiri la data de 17 noiembrie 2012 între C.M. şi o persoană VM.
MC: Unde stătea M stăteam şi eu, eram amândoi lângă, lângă maşină, întreabă şi pe M., pe N., nu era şi N. cu noi?
VM: îh?
MC: Păi da, N., S. şi I.I.E.
VM:îh?
MC: Nu era şi ăia cu noi? Care a dat, că n-a dat, decât B. a dat un pumn la unu.. înţelegi? Şi.. ăla, şi M. i-a dat lu' ăla.. atât cu paru, asta a fost bătaia da.. înţelegi? În rest nu era nicio bătaie, eu când am văzut aşa, du-te dracului, să te ia mă, te-ai dus tu în faţă să te arăţi tu pe şmechera?
MC: M-a mâncat pe mine .. să mă bag pentru ăia şi uite ce păţesc acum?
MC: Nu ştiu cumnate, când vedeam ceva mă băgam pentru ăla şi pentru acela.. înţelegi? M-a sunat băieţii în seara aia, uite frate, uite aşa, sare lumea pe noi, are ăia, tu eşti mai altfel cu noi. Şi cine sunt mă, ăia? Unii din oraş.. eram şi nervos în timpul acela când m-a sunat, nu am mai ţinut cont, am luat direct spray din casă, fără par, direct acolo, care sunt mai.. direct pe ei! Buf! Dă-i şi omoară! l-am scos din bar afară, dă-i şi omoară!
VM:..
MC: Da, când au văzut ăştia au zis, bă, tu eşti nebun?Păi da, de ce m-ai adus, să mă uit la el? Nu trebuia să-i batem?
Instanţa a apreciat că sunt probe suficiente care să conducă la ideea ca, inculpatul I.M. se face vinovat de comiterea infracţiunilor de tentativă de omor şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice şi se impune să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., urmând să fie condamnat.
Contrar opiniei exprimată în apărare de inculpatul I.M. şi de ceilalţi inculpaţi, cum că, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 182 alin. (2) C. pen. nefiind întrunite condiţiile necesare pentru a se reţine tentativa de omor calificat, solicitându-se în acest sens schimbarea încadrării juridice, instanţa a apreciat că, faţă de modul de acţiune, natura obiectului vulnerant, intensitatea loviturii, zona vizată şi lezată şi consecinţele produse reprezintă elemente de fapt pertinente, se poate concluziona ca, inculpatul I.M. a prevăzut rezultatul socialmente periculos al acţiunii sale violente, respectiv posibilitatea producerii de leziuni grave craniene cu consecinţa uciderii victimei sale şi chiar dacă nu a urmărit acest rezultat posibil, în mod evident l-a acceptat, săvârşind astfel fapta cu intenţia indirectă, prin fapta sa putându-se provoca moartea persoanei agresate.
Aşadar, au fost înlăturate apărările inculpatului, cum că el nu a urmărit să ucidă partea vătămată, deoarece se reţine că acesta a acceptat producerea rezultatului, iar acest rezultat chiar s-ar fi putut produce, fără intervenţia fermă a cadrelor medicale.
În ceea ce priveşte reţinerea infracţiunii de complicitate la tentativa de omor, pentru care ceilalţi inculpaţi din prezenta cauză, respectiv T.G.G., N.B.F. C.M., G.I.C., M.C., A.N., I.E. şi V.M.M., complicitate constând în aceea că, au acordat suportul moral inculpatului I.M., care, dacă ar fi fost singur nu ar fi reacţionat astfel, instanţa a apreciat că nu sunt suficiente date care să conducă la ideea că inculpaţii au procedat de aşa manieră încât să creeze condiţii optime de acţiune inculpatului I.M. care a lovit violent pe numitul B.M.
Curtea a considerat că s-ar fi putut reţine o asemenea premiză, în situaţia în care inculpaţii ar fi urmărit să aplice o corecţie unei persoane anume vizate, în cazul de faţă cum ar fi fost partea vătămată P.V., iar acţiunea ar fi scăpat de sub control şi această parte vătămată ar fi suportat consecinţele unor lovituri ce puteau avea consecinţe deosebite, ori în cazul de faţă, dacă inculpatul I.M. nu ar fi reacţionat cu totul surprinzător şi faţă de o persoană străină de situaţie, tot incidentul s-ar fi redus la lovirea părţii vătămate P.V. şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, având în vedere prezenţa mai multor persoane înarmate într-un spaţiu public ce au creat un sentiment de teamă şi indignare pentru cei prezenţi şi pentru cei care au aflat de incident. De altfel, iniţial şi procurorul a plecat de la ideea ca inculpaţii s-au asociat în scopul de a comite acte violente şi de intimidare, în mod premeditat, pentru ca la momentul trimiterii în judecată să reţină că, de fapt a fost vorba de o acţiune ilicită spontană.
Curtea a considerat că, în situaţia reţinerii infracţiunii de complicitate la tentativa de omor sub forma complicităţii morale, s-ar fi impus să se demonstreze o coeziune a activităţilor inculpaţilor, o mobilizare mai amplă a acestora la faţa locului, ori în cazul de faţă, inculpaţii au mers mai mult pentru a impresiona numeric pe partea vătămată P.V. şi pe eventualii săi prieteni, acţiunea inculpatului I.M. luându-i prin surprindere pe ceilalţi inculpaţi, aşa cum reiese şi din declaraţiile lor, dar şi din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi după incident.
S-a reţinut că unii inculpaţi îşi fac reproşuri şi dezaprobă acţiunea inculpatului I.M., S-a apreciat că această situaţie de fapt ce reiese din probe, nu poate conduce la ideea că ar fi îndeplinite condiţiile privind latura subiectivă pentru a fi reţinută şi în sarcina celorlalţi inculpaţi infracţiunea de tentativă la omor sub forma complicităţii morale, de aceea s-a impus achitarea inculpaţilor T.G.G., N.B.F. C.M., G.I.C., M.C., A.N., I.E. şi V.M.M., pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 26 rap la art. 20 rap, la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii - latura subiectivă.
Toate aceste activităţi întreprinse de inculpaţii T.G.G., N.B.F., C.M., G.I.C., M.C., A.N., I.E. şi V.M.M., înainte şi după incident, Curtea a apreciat că intră în sfera laturii obiective a infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.
Inculpatul T.G., a apelat şi la ceilalţi inculpaţi, pentru a domina numeric pe partea vătămată P.V., pentru a o speria şi pentru a-i aplica o corecţie, ştiind că nici partea vătămată nu este singură în situaţii de acest gen, s-au deplasat cu autoturismele, având corpuri contondente asupra lor, au mers la mai multe baruri, până ce partea vătămată a fost descoperită la barul ce aparţinea părţii civile B.M.G.
Organizatorii acestei acţiuni s-au dovedit a fi inculpaţii T.G.G. şi N.B.F., însă ajutorul cert, atât moral cât şi material a fost acordat de inculpaţii C.M., G.I.C., M.C., A.N., I.E. şi V.M.M. Persoanele prezente la faţa locului au fost indignate, speriate şi chiar îngrozite de cele întâmplate şi au perceput toată această acţiune ca fiind a tuturor inculpaţilor prezenţi în zonă a căror prezenţă a fost confirmată de probe, de aceea tuturor inculpaţilor li se va reţine infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. sub forma autoratului sau a complicităţii, după distincţiile făcute în actul de inculpare şi se impune condamnarea acestora pentru aceasta faptă.
Curtea a apreciat că apărările, cum că inculpaţii M.C. şi G. erau doar şoferi, nu pot să-i exonereze de răspundere, deoarece aceştia au acceptat să acţioneze la unison cu ceilalţi inculpaţi, din moment ce au văzut că sunt transportate mai multe persoane, în stare de surescitare, dornice de răzbunare şi au acceptat că se va produce un scandal public, chiar şi prin simpla prezenţă a lor în zonă, de această manieră.
A reţinut, de asemenea, că prin modul de acţiune şi implicarea directă în derularea acţiunilor ilicite de tulburare a ordinii şi liniştii publice, inculpaţii T.G.G., N.B.F. şi I.M. au fost cei care au prevăzut că vor produce un scandal public, aşa încât este clară poziţia lor subiectivă faţă de rezultatul socialmente periculos, în sensul că au săvârşit cu intenţie indirectă fapta penală de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. În ceea ce priveşte acţiunile ilicite ce au fost reţinute în sarcina coinculpaţilor C.M., G.I.C., M.C., A.N., I.E. şi V.M.M. s-a avut în vedere că cei doi lideri din grupul lor ilicit au declanşat scandalul public cu sprijinul moral evident al celorlalţi participanţi, prin acţiunea de grup, înarmarea cu instrumente vulnerante, prezenţa pe stradă în imediata apropiere a liderilor şi asigurarea scăpării prin plecarea rapidă de la faţa locului cu cele două autoturisme.
În drept,
Faptele inculpatului I.M., care la data de 10 noiembrie 2012, în urma înţelegerii prealabile cu alţi participanţi, s-a deplasat la barul C.E. din Constanţa, unde a agresat-o pe partea vătămată B.M.G., pe care a lovit-o cu o rangă metalică în cap şi i-a provocat grave leziuni cranio-cerebrale ce i-au pus viaţa în primejdie, iar prin modul direct şi conjugat de acţiune în grup de persoane înarmate şi agresive a provocat scandal public prin care au fost tulburate ordinea şi liniştea publică la bar, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. şi de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. i) C. pen., cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.
Fapta inculpatului N.B.F., care la data de 10 noiembrie 2012, în urma înţelegerii prealabile cu alţi participanţi, s-a deplasat la barul C.E. din Constanţa, unde a agresat-o pe partea vătămată P.V. şi i-a provocat leziuni vindecabile în 7 - 8 zile de îngrijiri medicale, iar prin modul direct şi conjugat de acţiune în grup de persoane înarmate şi agresive a provocat scandal public prin care au fost tulburate ordinea şi liniştea publică la bar, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.
În ceea ce priveşte infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. instanţa a pronunţat o soluţie de încetare a procesului penal, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată P.V.
Fapta inculpatului M.C., care la data de 10 noiembrie 2012, în urma înţelegerii prealabile cu alţi participanţi, s-a deplasat din zona CET a municipiului Constanţa la barul C.E., de pe strada D.B., conducând pe drumurile publice un autoturism marca P. pe traseul dus-întors, deşi nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, iar prin modul conjugat de acţiune în grup de persoane înarmate şi agresive a asigurat sprijinul moral participanţilor care au provocat scandal public prin care au fost tulburate ordinea şi liniştea publică la bar întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis, prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, complicitate la ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 26 raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Fapta inculpatului T.G.G., care la data de 10 noiembrie 2012, în urma înţelegerii prealabile cu alţi participanţi, pe care a iniţiat-o, s-a deplasat la barul C.E. din Constanţa, unde îl căuta pe adversarul său P.V. să îl intimideze, iar în realizarea scopului ilicit s-a implicat direct în ademenirea celui căutat şi prin modul direct şi conjugat de acţiune în grup de persoane înarmate şi agresive a provocat scandal public prin care au fost tulburate ordinea şi liniştea publică la bar şi de a asigura sprijinul moral participantului care a atentat la viaţa părţii vătămate B.M.G., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.
Fapta inculpatului G.I.C., care la data de 10 noiembrie 2012, în urma înţelegerii prealabile cu alţi participanţi, s-a deplasat din zona CET a municipiului Constanţa la barul C.E., de pe strada D.B., conducând unul dintre autoturismele cu care s-a deplasat grupul, iar prin modul conjugat de acţiune în grup de persoane înarmate şi agresive a asigurat sprijinul material participanţilor care au provocat scandal public prin care au fost tulburate ordinea şi liniştea publică la bar, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 26 raportat la art. 321 alin. (1) C. pen.
Au fost reţinute şi dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. faţă de împrejurarea că inculpatul G.I.C. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 405 din 7 decembrie 2010 a Tribunalului Constanţa, rămasă definitivă la data de 19 aprilie 2011, prin Decizia penală nr. 42 din 5 aprilie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere, stabilindu-se un termen de încercare de 5 ani, pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc.
Fapta inculpatului C.M., care la data de 10 noiembrie 2012, în urma înţelegerii prealabile cu alţi participanţi, s-a deplasat din zona CET a municipiului Constanţa la barul C.E., de pe strada D.B., iar prin modul conjugat de acţiune în grup de persoane înarmate şi agresive a asigurat sprijinul moral participanţilor care au provocat scandal public prin care au fost tulburate ordinea şi liniştea publică la bar întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 26 raportat la art. 321 alin. (1) C. pen.
Au fost reţinute şi dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. faţă de împrejurarea ca inculpatul C.M. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 892 din 25 iulie 2012 a Judecătoriei Constanţa, rămasă definitivă prin nerecurare, la pedeapsa de 8 luni închisoare, cu suspendare condiţionată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 8 luni, pentru infracţiunea prevăzută de art. 86/1 din OUG nr. 195/2002.
Fapta inculpatului A.N., care la data de 10 noiembrie 2012, în urma înţelegerii prealabile cu alţi participanţi, s-a deplasat din zona CET a municipiului Constanţa la barul C.E., de pe strada D.B., iar prin modul conjugat de acţiune în grup de persoane înarmate şi agresive a asigurat sprijinul moral participanţilor care au provocat scandal public prin care au fost tulburate ordinea şi liniştea publică la bar întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 26 raportat la art. 321 alin. (1) C. pen.
Fapta inculpatului I.E., care la data de 10 noiembrie 2012, în urma înţelegerii prealabile cu alţi participanţi, s-a deplasat din zona CET a municipiului Constanţa la barul C.E., de pe strada D.B., unde prin modul conjugat de acţiune în grup de persoane înarmate şi agresive a asigurat sprijinul moral participanţilor care au provocat scandal public prin care au fost tulburate ordinea şi liniştea publică la bar întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 26 raportat la art. 321 alin. (1) C. pen.
Au fost reţinute şi dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. faţă de împrejurarea că inculpatul I.E. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 420 din 2 aprilie 2012 a Judecătoriei Constanţa, rămasă definitivă la data de 24 mai 2012 prin Decizia penală nr. 478 din 24 mai 2013 a Curţii de Apel Constanţa la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu suspendare sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani.
Fapta inculpatului V.M.M., care la data de 10 noiembrie 2012, în urma înţelegerii prealabile cu alţi participanţi, s-a deplasat din zona CET a municipiului Constanţa la barul C.E., de pe strada D.B., unde prin modul conjugat de acţiune în grup de persoane înarmate şi agresive a asigurat sprijinul moral participanţilor care au provocat scandal public prin care au fost tulburate ordinea şi liniştea publică la bar, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 26 raportat la art. 321 alin. (1) C. pen.
Pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului I.M., instanţa a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de lege, reduse cu 1/3 ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., iar ceilalţi inculpaţi vor fi condamnaţi la o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de lege.
La individualizarea pedepselor, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a C. pen., modalitatea concretă de comitere a faptelor de către inculpaţi, inculpatul I.M. a acţionat împreună cu ceilalţi inculpaţi din prezenta cauză, au tulburat ordinea şi liniştea publică de la un bar situat în centrul oraşului Constanţa, cu scopul aplicării unei corecţii unei persoane, inculpatul T.G. încercând să-şi facă singur dreptate şi astfel au fost mobilizaţi şi ceilalţi inculpaţi care s-au înarmat cu obiecte contondente şi au recurs în public la acte de violenţă, care au culminat cu lovirea unei persoane nevizate de atacul iniţial, care însă a suportat consecinţe dintre cele mai grave.
În cazul inculpatului I.M., Curtea a considerat că pedepsele trebuie să fie orientate spre maximul special prevăzut de lege, având în vedere consecinţele grave ale faptelor sale, modul în care acesta a reacţionat, în momentul în care proprietarul barului a ieşit ca să concilieze conflictul, în sensul că fără un motiv anume, fără să cunoască persoana şi să-i analizeze intenţiile, a lovit pe partea vătămată B.M. cu o rangă în cap, încât acesta a căzut pe loc la pământ, a suferit leziuni grave care l-au lăsat cu urmări pentru tot restul vieţii, oricât s-ar interveni din punct de vedere medical. Inculpatul a ales să aplice lovitura într-o zonă vitală, unei persoane neînarmate şi care nu a avut nici măcar timp pentru a reacţiona în vreun fel, fiind luată cu totul prin surprindere. De aceea inculpatului nu numai că nu trebuie să i se aplice o pedeapsă orientată spre minim, ci trebuie îndreptată spre maximul special rezultat în urma reducerii limitelor cu 1/3 şi trebuie executată în regim de detenţie, deoarece numai astfel pedeapsa îşi va îndeplini scopul prevăzut de lege.
În cazul inculpaţilor T.G.G. şi N.B.F., spre deosebire de inculpaţii C.M., G.I.C., M.C., A.N., I.E. şi V.M.M., pedepsele pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (sub forma autoratului sau complicităţii, după încadrările juridice făcute mai sus), au fost diferenţiate, însă orientate spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere că primii doi au acţionat ca lideri, contribuţia lor s-a evidenţiat, însă şi ceilalţi inculpaţi şi-au adus aportul prin asigurarea transportului (M.C. şi G.), asigurarea prezenţei altor participanţi (G.1, C.M.), pentru ca superioritatea numerică să fie evidentă, pentru ca persoana vizată să fie speriată şi agresată, scopul acestora fiind de a aplica o corecţie părţii vătămate P.V., chemată în afara barului pentru a vedea cu cine ar urma să se confrunte şi tot atunci a fost lovită de inculpatul N., însă lucrurile au luat o altă turnură în momentul în care inculpatul I.M. a lovit-o pe partea vătămată B.M., apoi toţi inculpaţii i-au asigurat scăparea. S-a apreciat că modul în care inculpaţii au conceput activitatea infracţională relevă un grad ridicat de pericol al faptelor şi impune aplicarea unor pedepse care să fie executate în regim de detenţie de către toţi inculpaţii, pentru a nu mai fi tentaţi să mai acţioneze la fel în împrejurări similare, încercând să-şi facă singuri dreptate, în dispreţul legii.
Inculpatul M.C. a fost condamnat şi pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, la o pedeapsă cu închisoarea.
S-au avut în vedere şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, care sunt tineri, reţinându-se că toţi au mai fost condamnaţi la pedepse cu închisoarea (inculpaţii I.E., G.I.C. şi C.M. se află în termenul de încercare al suspendării condiţionate sau supraveghere), inculpatul N.F. a fost condamnat la 2.000 RON amendă penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen. şi i s-a aplicat sancţiune cu caracter administrativ în anul 2010 pentru infracţiunea prevăzută de art. 180/1 C. pen., inculpatul T.G.G. a mai fost condamnat până în anul 1997 la diverse pedepse în 4 rânduri, inc. A.N. a fost condamnat la 6 luni închisoare în regim de detenţie, pentru furt, prin Sentinţa penală nr. 389 din 22 septembrie 2006), iar inculpaţii M.C., I.M.(nu are acte de identitate întrucât nu a fost înregistrat la starea civilă) şi V.M.M. sunt necunoscuţi cu antecedente penale, toţi inculpaţii au relaţii de concubinaj din care au rezultat copii minori.
Latura civilă
S-a luat act că partea vătămată P.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar aceasta şi-a retras plângerea penală prealabilă.
Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa a fost introdus ca parte civilă în cauză, pentru contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părţii vătămate B.M.G., în perioada spitalizării, 11 - 23 noiembrie 2012, în cuantum de 4.252,51 RON.
Partea vătămată B.M.G. s-a constituit parte civilă în cauză,cu suma de 150.000 dolari canadieni daune materiale şi 100.000 euro daune morale.
Instanţa a constatat ca sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale în cazul celor două părţi civile, Spitalului Clinic Judeţean a suferit o pagubă, în strânsă legătură cu acţiunea ilicită a inculpatului, care a lovit partea vătămată B.M.G., astfel încât aceasta a necesitat internarea şi efectuarea unor cheltuieli pe durata spitalizării şi care se impune să fie suportate de inculpatul I.M., pentru care s-a reţinut prin prezenta hotărâre vinovăţia sub aspectul comiterii infracţiunii de tentativă de omor calificat.
Tot ca urmare a acţiunii ilicite a inculpatului I.M., partea vătămată B.M.G., a suferit leziuni pentru care i-au fost necesare 30 de zile de îngrijiri medicale, suferind o fractură cu înfundare cominutivă os parietal stâng, iar din scrisoarea medicală depusă la dosar reiese că intervenţia chirurgicală ce s-ar putea efectua în Canada la Clinica Neurologică L.G. s-ar ridica la suma de 120.000 dolari canadieni, partea vătămată fiind persoană cu dublă cetăţenie, română şi canadiană.
În ceea ce priveşte daunele morale, instanţa a constatat că este evident faptul că i s-a creat un disconfort sporit părţii vătămate, persoană sănătoasă şi activă până la momentul incidentului, care s-a trezit pusă în situaţia de a nu-şi mai putea continua viaţa în acelaşi ritm, fiind privată de multe lucruri la care în mod firesc ar fi putut aspira şi care, aşa cum rezultă din declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor, nu mai pot fi realizate, deoarece partea vătămată are pierderi de memorie, nu poate reţine/forma numere de telefon, decât ajutată, vorbeşte şi se exprimă cu dificultate, are anumite fobii, ce au luat naştere de la momentul incidentului în care a fost implicată fără voie şi fără să aibă vreo vină. Toate aceste elemente o îndreptăţesc pe aceasta să fie despăgubită şi să primească suma de 50.000 euro cu titlu de daune morale, pentru a încerca o atenuare a disconfortului ce i-a fost creat, chiar dacă suferinţa sa nu ar putea fi înlăturată. Se apreciază că aceasta ar putea fi suma ce se impune să-i fie acordată, fără să reprezinte o îmbogăţire fără just temei.
Împotriva Sentinţei penale nr. 248 din 3 iunie 2013 a Tribunalului Constanţa, au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpaţii I.M., N.B.F., G.I.C., M.C., C.M., A.N., I.E. şi V.M.M., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Prin Decizia penală nr. 156 din 17 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpaţii I.M., în prezent deţinut în cadrul Penitenciarului Poarta Albă, jud. Constanţa, N.B.F., domiciliat în Constanţa, jud. Constanţa, G.I.C., domiciliat în Constanţa, jud. Constanţa, M.C., în prezent deţinut în cadrul Penitenciarului Poarta Albă, jud. Constanţa, C.M., domiciliat în Constanţa, jud. Constanţa, A.N., domiciliat în com. Toflea, com. Brăhăşeşti, jud. Galaţi, f.f.l. în Constanţa, jud. Constanţa, I.E., domiciliat în Constanţa, jud. Constanţa, f.f.l. în Constanţa, jud. Constanţa şi V.M.M., domiciliat în Năvodari, jud. Constanţa, împotriva Sentinţei penale nr. 248 din 3 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 229/118/2013.
În baza art. 383 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului I.M.
Măsura dispusă s-a comunicat administraţiei locului de deţinere.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului I.M. perioada arestării preventive de la data de 3 iunie 2013 la zi şi din durata pedepselor aplicate inculpaţilor N.B.F. şi C.M. perioada arestării preventive de la data de 14 decembrie 2013 la data de 16 decembrie 2013.
În baza art. 192 alin. (2), (4) C. proc. pen. au fost obligaţi apelanţii-inculpaţi I.M., N.B.F., G.I.C., M.C., C.M., A.N., I.E. şi V.M.M. la plata a câte 300 RON fiecare, cheltuieli judiciare avansate de către stat în apel.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate în apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa au rămas în sarcina statului.
În baza art. 189 C. proc. pen. onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu - avocaţi B.E., B.L., I.S., A.A., G.M. şi C.T., în cuantum de 400 RON fiecare, avocaţi - B.A., T.O.C. şi D.L., în cuantum de 100 RON fiecare, s-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanţa.
Criticile din apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa se referă, în esenţă, la greşita achitare a inculpaţilor I.M., N.B.F., G.I.C., M.C., C.M., A.N., I.E. şi V.M.M., pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., art. 175 C. pen. lit. i) C. pen., în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., precum şi la greşita individualizare a pedepselor aplicate tuturor inculpaţilor, apreciate ca blânde, în privinţa cuantumului.
În concluzie, apelantul Parchet a solicitat, admiterea apelului, desfiinţarea în parte a hotărârii de fond şi, în rejudecare, să fie condamnaţi inculpaţii intimaţi pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa închisorii cu executare în condiţiile art. 57 C. pen., iar pentru celelalte infracţiuni reţinute în sarcina acestora să se majoreze corespunzător cuantumului pedepselor aplicate de prima instanţă.
Apelantul inculpat I.M., a criticat hotărârea instanţei de fond sub aspectul greşitei individualizări a cuantumului pedepselor ce i-au fost aplicate, apreciat ca aspru faţă de atitudinea corespunzătoare în proces şi lipsa antecedentelor penale.
Pe latură civilă, apelantul inculpat I.M., a criticat cuantumul exagerat de mare al daunelor morale şi materiale acordate părţii civile B.M.G.
Raportat la criticile formulate de apelantul inculpat I.M., a solicitat admiterea apelului său, desfiinţarea în parte a hotărârii de fond şi, în rejudecare, să se reducă cuantumul pedepselor aplicate de prima instanţă către limita minimă specială prevăzute de lege, în condiţiile reţinerii art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., să se reducă şi cuantumul daunelor morale acordate părţii civile B.M.G., iar daunele materiale să fie cuantificate la suma de 5.000 euro.
Apelantul inculpat G.I.C., a criticat condamnarea sa pentru infracţiunea de complicitate la ultraj, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., solicitând admiterea apelului său, desfiinţarea în parte a hotărârii atacate şi, în rejudecare, să se dispună achitarea sa pentru infracţiunea de complicitate la ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Apelantul inculpat M.C., a criticat hotărârea apelată numai în privinţa individualizării pedepselor aplicate sub aspectul modalităţii de executare, solicitând ca, urmare admiterii apelului său să fie desfiinţată în parte hotărârea atacată şi, în rejudecare, să se dispună ca executarea pedepsei rezultante de 1 an închisoare să se facă în conformitate cu prevederile art. 861 C. pen.
Apelantul inculpat C.M. a criticat soluţia primei instanţe în privinţa condamnării sale pentru infracţiunea de complicitate la ultraj, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea în parte a hotărârii de fond şi, în rejudecare să se dispună achitarea sa, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., întrucât nu este complice la săvârşirea respectivei infracţiuni.
În subsidiar, apelantul inculpat C.M., a solicitat, reindividualizarea pedepsei aplicate de prima instanţă, în sensul reducerii cuantumului acesteia, raportat la contribuţia minimă a sa în materializarea activităţii infracţionale.
Inculpatul apelant A.N., a criticat hotărârea de fond, pentru greşita sa condamnare pentru infracţiunea de ultraj, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., solicitând ca, urmare admiterii apelului să se desfiinţeze în parte hotărârea atacată, şi să se dispună achitarea lui, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen.
În subsidiar, apelantul inculpat A.N. a solicitat reindividualizarea cuantumului pedepsei aplicată de prima instanţă în sensul, reducerii acestuia.
Inculpatul apelant I.E., a criticat soluţia instanţei de fond, în privinţa condamnării sale pentru infracţiunea de complicitate la ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea în parte a hotărârii atacate şi, în rejudecare, să se dispună achitarea sa, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită de el.
În subsidiar, apelantul inculpat I.E. a solicitat, reindividualizarea cuantumului pedepsei aplicate de prima instanţă, în sensul reducerii acestuia, luând în considerare circumstanţele personale favorabile, constând în faptul că este angajat cu contract de muncă, are 2 copii minori în întreţinere, fiind singurul ce realizează venituri.
Apelantul inculpat V.M.M., a criticat hotărârea de fond sub aspectul greşitei sale condamnări pentru infracţiunea de complicitate la ultraj, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea în parte a hotărârii apelate, iar în rejudecare, să se dispună achitarea sa, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., întrucât nu el a săvârşit-o.
În subsidiar, apelantul inculpat V.M.M., a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicată de prima instanţă în privinţa modalităţii de executare, care să fie suspendarea sub supraveghere, conform art. 861 C. pen.
Apelantul inculpat N.B.F., a criticat hotărârea primei instanţe referitor la individualizarea pedepsei aplicate sub aspectul modalităţii de executare, solicitând să se facă aplicarea prevederilor art. 81 C. pen., întrucât cuantumul pedepsei permite respectiva modalitate de executare a pedepsei.
Examinând Sentinţa penală nr. 248 din 3 iunie 2013 a Tribunalului Constanţa, raportat la criticile din apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa şi ale inculpaţilor apelanţi I.M., N.B.F., G.I.C., M.C., C.M., A.N., I.E. şi V.M.M., la probatoriul administrat, cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 381 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a reţinut următoarele;
Din examinarea probatoriului administrat în cauză, Curtea a constatat, că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt care, în esenţă, se prezintă astfel;
La data de 10 noiembrie 2012, inculpatul N.B.F., l-a informat pe inculpatul T.G.G., că partea vătămată P.V., l-a căutat acasă şi apoi i-a spart luneta autoturismului său, care era parcat în faţa blocului unde locuieşte.
Drept urmare, inculpatul T.G.G. a luat hotărârea de a-l căuta pe partea vătămată P.V. în dublul scop de a-i cere bani pentru reparaţiile necesare dar şi pentru a-i aplica o corecţie.
Pentru ca demersurile sale să aibă succes, inculpatul T.G.G., a iniţiat constituirea unui grup, apelând la ajutorul inculpaţilor N.B.F., G.I.C., M.C., C.M., I.M., A.N., I.E. şi V.M.M., toţi întâlnindu-se în faţa blocului unde locuieşte inculpatul T.G.G.
După ce inculpatul T.G.G. le-a comunicat celorlalţi inculpaţi că trebuie să meargă să-l caute pe partea vătămată P.V. pentru a-i aplica o corecţie, aceştia s-au urcat în două maşini, în autoturismul marca P. de culoare neagră, condus de inculpatul M.C., urcând-se N.B.F., T.G.G. şi I.M. iar în autoturismul marca O.C. de culoare verde-albastră sidefat, condus de G.I.C. au mai urcat C.M., A.N., V.M.M. şi I.E., în maşina respectivă aflându-se şi trei pari, aduşi de sus-numiţii.
După ce au oprit la două baruri, unde nu au găsit pe partea vătămată P.V., grupul inculpaţilor s-a îndreptat spre barul "B." acolo au coborât toţi din cele două autoturisme, mai puţin inculpaţii M.C. şi G.I.C., care au rămas în maşini la o distanţă de aproximativ 14 - 15 metri de bar.
În timp ce grupul inculpaţilor înarmaţi cu bâte se resfiră pe stradă, inculpaţii T.G.G. şi N.B.F. se apropie de intrarea barului, iar când apare partea vătămată P.V., după o scurtă discuţie, inculpatul N.B.F., îl loveşte cu pumnul în figură, dărâmându-l peste vitrina barului care s-a spart.
Când din bar au ieşit câteva persoane, alertate de zgomote, între care şi partea vătămată B.M.G., administratorul barului, inculpatul N.B.F. a fugit spre locul unde se aflau maşinile şi având impresia că în spatele lui se afla cineva s-a întors, moment în care a văzut cum inculpatul I.M. i-a pulverizat în faţă victimei B.M.G. un spray, după care, imediat, l-a lovit cu un par în zona capului doborând-o la sol.
Toţi inculpaţii au părăsit în grabă zona urcându-se în maşinile cu care veniseră. Bâtele cu care erau înarmaţi cei din maşina condusă de inculpatul G.I.C. au fost aruncate în portbagaj, iar când s-au întors în zona C.E.T au fost recuperate, în portbagaj rămânând numai o şipcă de umeraş care a fost găsită de organele de poliţie în acel loc.
În urma loviturii primite, potrivit Raportului de constatare medico-legală din 3 decembrie 2012 al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Constanţa, partea vătămată P.V. a suferit la 10 noiembrie 2012 leziuni de violenţă ce au necesitat pentru vindecare 7 - 8 zile de îngrijiri medicale.
Prin Raportul de constatare medico-legală din 13 noiembrie 2012 al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Constanţa, completat la data de 27 decembrie 2012, s-a stabilit că partea vătămată B.M.G. a prezentat la 10 noiembrie 2012 leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure pentru care a necesitat circa 30 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie prin contuzie cerebrală, hemoragie subarahnoidiană fronto-parietală-temporală stângă, potenţial septic cu interesarea tuturor planurilor anatomice craniene şi pneumotorax.
Situaţia de fapt reţinută anterior rezultă din analiza şi coroborarea procesului-verbal de sesizare a organelor de poliţie, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi asupra autoturismului O.C. cu nr. de înmatriculare CT-XXX, declaraţiile martorilor S.A., L.G., D.C., B.C., L.C. şi J.C.A., declaraţiile părţilor vătămate P.V. şi B.M.G., interceptarea comunicărilor telefonice ale inculpatului C.M., în perioada 17 - 19 noiembrie 2012, precum şi ale inculpaţilor A.N., V.M.M. şi I.E., listing-ul comunicărilor telefonice ale inculpaţilor din 10 noiembrie 2012, preponderent în intervalul orar 1800 - 2200, toate coroborate cu declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut în cele din urmă săvârşirea faptelor.
Inculpatul apelant I.M., s-a prevalat de prevederile art. 3201 C. proc. pen. însuşindu-şi probatoriul de la urmărirea penală şi situaţia de fapt prezentată în rechizitoriu, cererea sa fiind admisă de instanţa de fond.
Raportat la situaţia de fapt reţinută, Curtea a constatat, că prima instanţă a încadrat juridic în mod temeinic şi legal faptele reţinute în sarcina inculpaţilor.
Fapta inculpatului I.M., de a o lovi cu o rangă metalică în cap pe partea vătămată B.M.G., în timp ce acesta se afla pe stradă, în faţa barului C.E. din Constanţa, la 10 noiembrie 2012, provocându-i leziuni cranio-cerebrale care i-au pus viaţa în primejdie, întruneşte, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.
Fapta inculpatului I.M., care la data de 10 noiembrie 2012, conform unei înţelegeri prealabile, s-a deplasat la barul C.E. din municipiul Constanţa, unde, în mod direct şi conjugat cu ceilalţi inculpaţi, a acţionat în grup de persoane înarmate, provocând prin comportament agresiv şi violent scandal public, care a tulburat ordinea şi liniştea publică a persoanelor din bar, întruneşte, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen.
Raportând datele concrete ale speţei la criteriile de individualizare a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen. şi la prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., Curtea a constatat că prima instanţă a făcut o temeinică individualizare a pedepselor aplicate inculpatului apelant, atât în privinţa cuantumului cât şi al modalităţii de executare.
Astfel, pedepsele de 7 ani şi 6 luni închisoare şi respectiv 2 ani şi 6 luni închisoare aplicate de prima instanţă inculpatului apelant I.M., au cuantumul stabilit cu puţin peste jumătatea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, prin aplicarea prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., iar raportat la modul şi mijloacele concrete de săvârşire (violenţă extremă, disproporţionată şi nejustificată, urmările produse) Curtea apreciază că acesta nu este unul exagerat de mare ci just cuantificat. Critica din apelul inculpatului I.M. privind individualizarea pedepsei s-a apreciat a fi neîntemeiată, întrucât faptele au fost săvârşite cu intenţie, acesta dezicându-se deliberat de comportamentul corespunzător avut anterior, iar atitudinea corespunzătoare în procesul penal a fost valorificată ca atare prin reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3, aspect ce nu poate fi valorificat şi ca circumstanţă atenuantă, în condiţiile în care recunoaşterea faptelor nu a contribuit semnificativ la stabilirea adevărului, probat cu celelalte mijloace de probă.
Raportat la situaţia de fapt reţinută pe baza probatoriului administrat în cauză, Curtea a constatat, că iniţiatorul constituirii grupului, inculpatul T.G.G., le-a comunicat celorlalţi inculpaţi fie direct, fie indirect, că dorea aplicarea unei corecţii părţii vătămate P.V., cerându-le ajutorul în sensul menţionat explicit.
În contextul celor menţionate, aprecierea Curţii a fost în sensul că aportul celorlalţi inculpaţi a fost asumat faţă de acţiunea iniţiată de inculpatul T.G.G., astfel că intervenţia inculpatului I.M. în agresarea părţii vătămate B.M.G. a fost una surprinzătoare şi în afară celor asumate de grup, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu participase la agresarea lui P.V. în mod direct, nefiind în pericol iminent nici el nici alţi membri ai grupului, partea vătămată vizată, respectiv P.V. fusese anihilată, iar partea vătămată B.M.G. abia ieşise din bar să vadă ce se întâmplă.
S-a apreciat că modalitatea concretă în care a acţionat inculpatul I.M., relevă caracterul spontan şi nejustificat al agresiunii sale, fără nici o legătură cu scopul asumat şi urmărit de membrii grupului, în considerarea faptului că partea vătămată P.V. fusese deja agresată, iar partea vătămată B.M.G. ieşise să vadă ce provocase incidentul din faţa barului, fără a fi un pericol pentru nici unul din membrii grupului, care să necesite intervenţia celorlalţi.
În sensul celor reţinute au prezentat relevanţă declaraţiile inculpaţilor şi convorbirile telefonice purtate de aceştia după incident referitor la acţiunea agresivă a inculpatului I.M. pe care au dezaprobat-o categoric.
Curtea a apreciat că, în condiţiile în care prezenta părţii vătămate B.M.G. nu a fost de natură să pericliteze îndeplinirea scopului urmărit de grupul inculpaţilor, scop ce fusese deja atins, nu se poate susţine întemeiat că agresiunea inculpatului I.M. a avut acceptul şi suportul moral al celorlalţi, aşa cum temeinic a reţinut şi prima instanţă.
Drept urmare, constatând că agresiunea inculpatului I.M. asupra părţii vătămate B.M.G. a fost una independentă şi spontană, asumată în nume propriu, fără nici un fel de suport din partea celorlalţi inculpaţi, Curtea a respins ca neîntemeiată critica din apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, menţinând soluţia instanţei de fond privind achitarea inculpaţilor T.G.G., N.B.F., C.M., G.I.C., M.C., A.N., I.E. şi V.M.M. pentru infracţiunea de complicitate la tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. şi la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Din declaraţiile inculpatului apelant G.I.C. a rezultat, fără nici un dubiu, că inculpatul T.G.G., când i-a cerut ajutorul, i-a comunicat că urmărea să-i aplice o corecţie părţii vătămate P.V., şi pentru că îi era teamă de riposta acestuia, a apelat la ceilalţi inculpaţi să-l sprijine. De asemenea, inculpatul G.I.C., a declarat că unii inculpaţi veniţi să-l sprijine pe T.G.G., erau înarmaţi cu bâte.
În contextul celor menţionate, a rezultat, cu evidenţă, că inculpatul G.I.C., a acceptat să sprijine grupul celorlalţi inculpaţi în acţiunea agresivă urmărită, de natură să aducă atingere bunelor moravuri, să provoace scandal publică şi să tulbure liniştea publică, înlesnind transportul unora din membrii grupului şi, implicit, materializarea activităţii infracţionale urmărite.
În consecinţă, inculpatul G.I.C., cunoscând scopul urmărit de grupul constituit la iniţiativa inculpatului T.G.G., trebuia şi putea să realizeze că sprijină manifestările de violenţă ale membrilor grupului, ce contraveneau bunelor moravuri şi prin scandalul produs au tulburat liniştea publică, acceptând să-i transporte la locul dorit, conform înţelegerii prealabile.
S-a reţinut că fapta inculpatului G.I.C., astfel cum a fost reţinută anterior, întruneşte, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 321 alin. (1) C. pen.
Fiind îndeplinite cerinţele art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpatul G.I.C., Curtea a apreciat că în mod temeinic şi legal prima instanţă a pronunţat condamnarea acestuia, astfel că nu se impune achitarea, în temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen., aşa cum a solicitat inculpatul în apelul său.
Potrivit situaţiei de fapt rezultată din probe s-a reţinut că inculpatul M.C. a condus fără a poseda permis, autoturismul marca P. din zona CET a municipiului Constanţa, până la barul C.E., transportându-i pe unii din membrii grupului constituit de inculpatul T.G.G., conform înţelegerii prealabile cu acesta din urmă şi i-a sprijinit moral pe membrii grupului în materializarea activităţilor agresive de natură a aduce atingere bunelor moravuri şi a provoca scandal, ce a tulburat liniştea publică în zona barului menţionat.
Curtea a apreciat că faptele reţinute în sarcina inculpatului M.C., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G nr. 195/2002 rep. şi de art. 26 C. pen. rap la art. 321 alin. (1) C. pen., iar în condiţiile îndeplinirii cerinţelor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în mod temeinic şi legal prima instanţă a dispus condamnarea respectivului inculpat la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie conformă art.57 C. pen.
În considerarea împrejurărilor că inculpatul M.C. a contribuit cu intenţie, în cadrul unui grup organizat, la materializarea unor activităţi violente şi la producerea de scandal, ce a tulburat ordinea şi liniştea publică în mod grav, prin numărul mare de persoane implicate, Curtea a apreciat că numai executarea în regim privativ de libertate a pedepsei aplicate acestuia este în măsură să asigure îndeplinirea scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen. Drept urmare, critica din apelul inculpatului M.C. privind neaplicarea prevederilor art. 861 C. pen., de către instanţa de fond fiind neîntemeiată, a fost respinsă ca atare.
S-a considerat că situaţia de fapt reţinută în cauză, relevă împrejurarea că inculpatul C.M., a fost apelat telefonic de inculpatul N.B.F., care i-a cerut să vină în zona CET din municipiul Constanţa pentru rezolvarea unei probleme. La locul respectiv inculpatul C.M. a venit însoţit de inculpaţii I.M., A.N., V.M.M. şi I.E., cu autoturismul O.C., condus de inculpatul G.I.C., iar după ce au aflat că inculpatul T.G.G., doreşte să-i aplice o corecţie părţii vătămate P.V. şi le cere să-l însoţească pentru a-l intimida pe partea vătămată, inculpatul C.M. a acceptat să-i acorde sprijin, convingându-i şi pe însoţitorii săi să facă acelaşi lucru.
Acceptând în cunoştinţă de cauză să sprijine grupul constituit la iniţiativa inculpatului T.G.G. care urmărea desfăşurarea unor activităţi agresive şi producerea de scandal public, ce a tulburat ordinea şi liniştea publică, inculpatul C.M., a oferit sprijin moral, prin prezenţa sa, conform înţelegerii prealabile, celorlalţi inculpaţi ce au provocat scandalul public, tulburând ordinea şi liniştea publică în faţa barului C.E. de pe str. D.B. în municipiul Constanţa.
Fapta inculpatului C.M., astfel cum a fost reţinută anterior, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 26 C. pen., rap la art. 321 alin. (1) C. pen.
Urmare a îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpatul C.M., s-a apreciat că în mod temeinic instanţa de fond l-a condamnat la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiuni de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen.
În contextul celor reţinute anterior, a rezultat cu evidenţă săvârşirea actelor de complicitate morală la infracţiunea de ultraj de către inculpatul C.M., şi, drept urmare, nu este întemeiată solicitarea acestuia de achitare a sa pentru respectiva infracţiune, în temeiul prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. x) C. proc. pen.
În considerarea faptului că C.M. manifestă perseverenţă infracţională, fiind recidivist postcondamnatoriu, dar şi pentru că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de prima instanţă este egală în cuantum cu limita minimă legală prevăzută pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa, Curtea a constatat că, nu se justifică o reindividualizare a cuantumului pedepsei în sensul diminuării lui, cu atât mai mult cu cât nu s-au evidenţiat elemente de atenuare a răspunderii penale.
Au fost respinse, ca neîntemeiate, criticile din apelul inculpatului C.M., referitoare la achitarea sa pentru infracţiunea de complicitate la ultraj şi reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.
În privinţa modalităţii de executare a pedepsei, aplicarea prevederilor art. 57 C. pen. este obligatorie, în condiţiile intervenirii revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 892 din 25 iulie 2012 a Judecătoriei Constanţa, inculpatului C.M.
Din probatoriul administrat în cauză, s-a reţinut că la data de 10 noiembrie 2012 în urma unei înţelegeri prealabile, inculpatul A.N., a oferit sprijin moral grupului de persoane agresive care au produs scandal public, tulburând ordinea şi liniştea publică a consumatorilor din barul C.E. de pe str. D.B., municipiul Constanţa, prin prezenţa sa la locul incidentului întărind astfel determinarea membrilor grupului în materializarea activităţilor infracţionale.
Fapta reţinută în sarcina inculpatului A.N., întruneşte în drept, elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la ultraj, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., pentru care a fost condamnat în primă instanţă în mod temeinic şi legal.
A rezultat că inculpatul A.N., este autorul infracţiunii de complicitate la ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, nefiind justificată achitarea sa pentru respectiva infracţiune în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului A.N. pentru infracţiunea de complicitate la ultraj, prev. de art. 26 C. pen. rap la art. 321 alin. (1) C. pen., fiind egală cu limita minimă legală, iar elemente de atenuare a răspunderii penale nefiind identificate, nu există temeiuri pentru reindividualizarea cuantumului pedepsei în sensul reducerii acestuia.
Din situaţia de fapt reţinută, Curtea a constatat că, inculpatul I.E., s-a deplasat la 10 noiembrie 2012 împreună cu ceilalţi inculpaţi, constituiţi în grup cu scopul agresării părţii vătămate P.V. la barul C.E. de pe str. D.B. din municipiul Constanţa şi prin prezenţa sa a sprijinit moral grupul infracţional ce a provocat scandal public şi a tulburat ordinea şi liniştea publică a consumatorilor barului amintit.
Fapta inculpatului I.E. reţinută anterior, întruneşte, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 26 raportat la art. 321 alin. (1) C. pen.
Participaţia inculpatului I.E., sub forma complicităţii morale la activitatea infracţională consumată în zona barului C.E. din municipiul Constanţa, a fost probată indubitabil prin declaraţiile coinculpaţilor, coroborate cu înregistrarea convorbirii telefonice din 24 noiembrie 2012 purtată între inculpaţii A.N. şi I.E.
În contextul celor menţionate, Curtea a constatat că inculpatul I.E. este autorul infracţiunii pentru care a fost condamnat de prima instanţă, situaţie în care nu există temei pentru achitarea sa în temeiul prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Pedeapsa de 1 an închisoare egală în cuantum cu limita minimă legală, nu se justifică a fi redusă, în condiţiile în care nu se identifică elemente de atenuare a răspunderii penale a inculpatului I.E., iar starea de recidivă postcondamnatorie, relevă perseverenţă infracţională, urmând a fi respinsă critica din apelul inculpatului referitoare la cuantumul mare al pedepsei aplicate.
Intervenind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului I.E. prin Sentinţa penală nr. 420 din 2 aprilie 2012 a Judecătoriei Constanţa, aplicarea prevederilor art. 57 C. pen., era obligatorie.
În consecinţă, criticile din apelul inculpatului I.E., dovedindu-se neîntemeiate, au fost respinse ca atare.
Potrivit situaţiei de fapt, rezultată din probe inculpatul V.M.M., împreună cu ceilalţi inculpaţi, constituiţi în grup infracţional, s-a deplasat la barul C.E. de pe str. D.B. din municipiul Constanţa şi prin prezenţa sa la locul respectiv a oferit sprijin moral, conform înţelegerii prealabile, membrilor grupului ce au provocat scandal şi au tulburat prin acte agresive ordinea şi liniştea publică, fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 321 alin. (1) C. pen.
Fiind probată fără echivoc, participaţia sub forma complicităţii a inculpatului V.M.M. la fapta din 10 decembrie 2012, s-a apreciat că în mod temeinic şi legal prima instanţă l-a condamnat pentru infracţiunea de complicitate la ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi linişte publice prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., întrucât simpla sa prezenţă la locul faptei a fost de natură să întărească rezoluţia infracţională a coinculpaţilor, care a fost materializată mai lesne. în consecinţă, nefiind dubii cu privire la săvârşirea de către inculpatul V.M.M. a faptei pentru care a fost condamnat în primă instanţă, nu există temeiuri pentru achitarea sa, în baza prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., urmând a fi respinsă această solicitare.
În privinţa modalităţii de executare a pedepsei aplicate de prima instanţă inculpatului V.M.M., Curtea a apreciat că în mod temeinic s-a dispus executarea în regim privativ de libertate, conform art. 57 C. pen., în considerarea naturii de violenţă a faptelor, de premeditarea activităţii infracţionale, de mijloacele concrete de săvârşire (în grup, de mai multe persoane înarmate cu bâte şi alte obiecte contondente) şi nu în ultimul rând de forma de vinovăţie, respectiv aceea a intenţiei, cu care s-a reţinut.
Asumându-şi deliberat sprijinirea unui grup de persoane agresive şi violente inculpatul V.M.M. s-a dezis de comportamentul corespunzător avut anterior, situaţie în care nu se identifică acele garanţii privind atingerea scopului aplicării pedepsei şi fără executarea ei în detenţie, nefiind îndeplinite cerinţele art. 86 C. pen., motiv pentru care se va respinge ca neîntemeiată respectiva critică din apelul inculpatului.
Referitor la critica inculpatului N.B.F., Curtea a constatat că este neîntemeiată solicitarea sa de a se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate de prima instanţă, potrivit prevederilor art. 81 C. pen., în condiţiile în care a fost cel mai implicat, după inculpatul T.G.G., în constituirea grupului infracţional şi a participat efectiv la agresarea părţii vătămate P.V., la data de 10 noiembrie 2012.
Asumându-şi cu intenţie o activitate infracţională deosebit de periculoasă, ce putea avea urmări şi mai grave decât acelea care s-au produs, nu se poate afirma întemeiat că faţă de inculpatul N.B.F. scopul aplicării pedepsei prev. de art. 52 C. pen., poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim privativ de libertate.
Raportat la cele ce preced, Curtea a apreciat că prima instanţă a făcut o corectă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor I.M., N.B.F., G.I.C., C.M., M.C., A.N., I.E., T.G.G. şi V.M.M., atât în cuantum cât şi ca modalitate de executare, nefiind identificate motive de agravare a răspunderii penale a acestora, în sensul majorării cuantumului pedepselor, aşa cum s-a solicitat în apelul Parchetului.
În privinţa modului de soluţionare a acţiunii civile formulate în cauză de partea civilă B.M.G., Curtea a constatat că, potrivit Raportului de constatare medico legală din 13 decembrie 2012, completat la 27 decembrie 2012, al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Constanţa, acesta a suferit mai multe leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, ce au necesitat circa 30 de zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie, prin contuzie cerebrală, hemoragie subarahnoidiană fronto-parieto-temporală stângă, potenţial septic al plăgii temporare, cu interesarea tuturor planurilor anatomice craniene şi pneumotorax iar în raport de gravitatea leziunilor suferite, în mod temeinic prima instanţă a stabilit cuantumul daunelor morale la suma de 50.000 euro, în echivalent RON la cursul B.N.R de la data efectuării plăţii.
S-a apreciat că daunele morale la care a fost obligat inculpatul I.M. nu sunt într-un cuantum exagerat, în condiţiile în care nici la momentul prezent partea civilă B.M.G. nu s-a refăcut complet, ceea ce-l pune în imposibilitate să participe la activităţile social economice aşa cum o făcea înainte de vătămările suferite, aspecte care sunt de natură să-i creeze un important prejudiciu de ordin moral.
Din scrisoarea medicală a rezultat că intervenţia chirurgicală necesară refacerii sănătăţii părţii civile B.M.G., se poate efectua la Clinica Neurologică L.G. din Canada, iar costurile ei se ridică la suma de 120.000 dolari canadieni.
În condiţiile în care această cheltuială este absolut necesară pentru refacerea sănătăţii părţii civile, Curtea a apreciat că în mod temeinic şi legal inculpatul I.M. a fost obligat la plata respectivelor despăgubiri materiale, prejudiciul material fiind cuantificabil, chiar dacă nu s-a efectuat respectiva intervenţie chirurgicală până în prezent.
Susţinerile inculpatului apelant I.M. în sensul că intervenţia chirurgicală necesară însănătoşirii părţii civile B.M.G. prezintă costuri prea mari faţă de acelea care se practică în ţară, nu au fost primite, motivat de împrejurarea că nu s-au prezentat nici un fel de documente care să ateste realitatea sumei de 5.000 euro şi că este posibilă o intervenţie chirurgicală similară în România. Totodată, problema alegerii tratamentului celui mai adecvat este una de ordin personal, ce nu poate fi cenzurată de instanţă, aceasta având a verifica numai necesitatea unei proceduri medicale şi cuantumul cheltuielilor ocazionate de această procedură, ori pentru determinarea costurilor intervenţiei chirurgicale în România, inculpatul nu a furnizat nici un fel de date pentru comparaţie.
Raportat la cele ce preced, Curtea a constatat neîntemeiate criticile din apelul inculpatului I.M., referitoare la cuantumul exagerat de mare al despăgubirilor morale şi materiale acordate de prima instanţă părţii civile B.M.G. şi le va respinge ca atare.
Pentru considerentele menţionate anterior, Curtea, constatând netemeinicia criticilor din apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpaţilor I.M., N.B.F., G.I.C., M.C., C.M., A.N., I.E. şi V.M.M., în temeiul prevederilor art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen., a respins respectivele apeluri ca nefondate şi a menţinut Sentinţa penală nr. 248 din 3 iunie 2013 a Tribunalului Constanţa.
Având în vedere că apelantul inculpat I.M. este arestat preventiv în cauză, iar temeiurile respectivei măsuri nu au dispărut sau schimbat, urmare a faptului că i s-a aplicat o pedeapsă cu executare în regim privativ de libertate, ce va fi menţinută în condiţiile respingerii apelului său, conform prevederilor art. 383 alin. (11) C. proc. pen., raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a acestuia pe timp de până la 60 de zile, începând cu data pronunţării prezentei decizii în apel.
Potrivit prevederilor art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului I.M. perioada arestării preventive de la 3 iunie 2013 la zi.
Întrucât prin Încheierea din 13 decembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în Dosarul cauzei nr. 229/118/2013, s-a înlocuit măsura obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv municipiul Constanţa, faţă de inculpaţii C.M. şi N.B.F. cu măsura arestării preventive, iar în baza respectivei încheieri cei doi inculpaţi au fost arestaţi preventiv de la data de 14 decembrie 2013 la data de 16 decembrie 2013, s-a dedus din pedepsele aplicate respectivilor inculpaţi perioada de arest preventiv menţionată.
În temeiul prevederilor art. 189 C. proc. pen., onorariile cuvenite avocaţilor din oficiu B.E., B.L., I.S., A.A., G.M. şi C.T., în cuantum de câte 400 RON, precum şi onorariile parţiale cuvenite avocaţilor B.A., T.O.C. şi D.L. în sumă de câte 100 RON, se-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Constanţa.
În baza prevederilor art. 192 alin. (2), (4) C. proc. pen., au fost obligaţi apelanţii inculpaţi I.M., N.B.F., G.I.C., M.C., C.M., A.N., I.E. şi V.M.M. la plata a câte 300 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Conform prevederilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii penale au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, recurentul inculpat I.M. şi recurenţii intimaţi inculpaţi T.G.G., N.B.F., G.I.C., M.C., C.M., A.N., I.E. şi V.M.M.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 11 februarie 2014, fiind stabilit primul termen de judecată la data de 10 iunie 2014.
În motivele scrise, Parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză, invocându-se de cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior şi condamnarea inculpaţilor T.G.G., N.B.F., G.I.C., M.C., C.M., A.N., I.E. şi V.M.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 20 şi la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. pentru care au fost trimişi în judecată. S-a motivat că inculpaţii au acţionat în deplin consens, coordonat, şi nu independent unul de celălalt, atât anterior, cât şi ulterior săvârşirii faptei, precum şi faptul că aceştia au putut să prevadă rezultatul şi au acceptat producerea lui. În ceea ce priveşte ajutorul dat inculpatului I.M. de către ceilalţi participanţi, acuzarea a susţinut că acesta a constat în aceea că l-au încurajat, fiind prezenţi în apropierea sa, înarmaţi, gata să intervină. Referitor la inculpatul C.M., reprezentantul Ministerului Public, în dezbaterile orale, a solicitat condamnarea acestuia la aceeaşi pedeapsă, în baza dispoziţiilor legii noi, cu menţinerea dispoziţiilor privind revocarea suspendării şi înlăturarea stării de recidivă. De asemenea, s-a menţionat că recursului Parchetul nu îl vizează pe inculpatul I.M.
La data de 2 iunie 2014 (data poştei) inculpatul T.G.G. (prin avocat) a transmis motive de recurs, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9 şi pct. 20 C. proc. pen., solicitând, în principal achitarea în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen.,iar, în subsidiar, reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului şi aplicarea art. 83 C. pen. sau art. 91 C. pen. La data de 4 iunie 2014, inculpatul a depus completări, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 13 şi 172 C. proc. pen. în dezbateri, apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului T.G.G., a solicitat respingerea recursului formulat de acesta, ca inadmisibil, având în vedere că nu a înţeles să exercite calea de atac a apelului.
La data de 5 iunie 2014 au fost înregistrate motivele de recurs formulate de recurenţii inculpaţi A.N. şi I.E., invocându-se casarea hotărârilor în temeiul art. 3859 pct. 12 şi 172 C. proc. pen. în dezbateri, prin intermediul apărătorului din oficiu, inculpaţii au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 şi pct. 172 C. proc. pen. anterior. Inculpatul A.N. a solicitat achitarea, în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., neexistând probe din care să rezulte în mod indubitabil că a participat la săvârşirea faptei penale. Inculpatul I.E. a solicitat, de asemenea, achitarea, susţinându-se că acesta se afla în maşină la momentul săvârşirii incidentului, astfel cum reiese din toate declaraţiile aflate la dosarul cauzei. În subsidiar, s-a solicitat pentru ambii inculpaţi reindividualizarea pedepsei aplicate.
În dezbateri, apărătorul din oficiu al recurentului inculpat I.M. a solicitat a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.
La data de 4 iunie 2014 au fost înregistrate motivele de recurs transmise de recurentul inculpat G.I.C., fiind fundamentate pe dispoziţiile art. 3859 pct 12 C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina sa.
Tot la data de 4 iunie 2014 au fost înregistrate motivele de recurs transmise de recurentul inculpat N.B.F., criticile acestuia fiind circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9 şi pct. 20 C. proc. pen. La data de 4 iunie 2014, inculpatul a depus completări, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct 13 şi 172 C. proc. pen.
În dezbateri, recurenţii intimaţi inculpaţi N.B.F. şi G.I.C., prin intermediul apărătorului din oficiu, au invocat cazurile de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 şi pct. 20 C. proc. pen. anterior, solicitând achitarea, în baza art. 16 lit. c) C. pen. actual, întrucât nu se poate reţine complicitatea la infracţiunea de tentativă la omor, lipsind unul din elementele constitutive ale infracţiunii, şi anume intenţia.
Recurenţii inculpaţi V.M.M. şi M.C. nu au motivat în scris recursul în termenul prevăzut de lege (motivele de recurs ale inculpatului V.M.M. fiind înregistrate la data de 19 septembrie 2014, iar motivele de recurs ale inculpatului M.C. fiind depuse în şedinţa publică din data de 23 septembrie 2014). Recurenţii inculpaţi I.M. şi C.M. nu au motivat în scris recursul.
În dezbateri, recurentul inculpat V.M.M., prin apărător din oficiu, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei aplicate de prima instanţă, în privinţa modalităţii de executare. Recurentul inculpat M.C., prin apărător din oficiu, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 371 alin. (1) C. pen. actual şi din infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 în infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen. actual şi aplicarea dispoziţiilor legii penale noi, mai favorabile. S-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. anterior, solicitându-se achitarea inculpatului pentru fapta pedepsită şi prevăzută de art. 371 alin. (1) C. pen. actual sau aplicarea unei pedepse cu amendă, având în vedere implicarea minimă în incidentul din luna noiembrie 2012, în sensul că a numai a transportat inculpaţii, rămânând în autoturismul pe care l-a condus. Totodată, s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate pentru fapta prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, având în vedere durata arestului preventiv de la data de 16 noiembrie 2012 la 8 martie 2013 sau aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege, potrivit prevederilor art. 83 sau art. 91 C. pen. actual. Recurentul intimat inculpat C.M., prin intermediul apărătorului din oficiu, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 371 alin. (1) C. pen. actual şi aplicarea legii penale noi, fiind mai favorabilă.
Analizând căile de atac declarate în cauză, instanţa de găseşte criticile fondate doar în ceea ce priveşte incidenţa unei legi penale mai favorabile cu privire la faptele pentru care au fost condamnaţi inculpaţii I.M., N.B.F., C.M., G.I.C., V.M.M., I.E. şi A.N.
În cauză, se constată că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, la data de 17 decembrie 2013. De la data pronunţării deciziei recurate şi până la data judecării recursului au fost abrogate C. proc. pen şi C. pen anterior şi au intrat în vigoare noul C. pen. şi noul C. proc. pen. Potrivit dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. în consecinţă, instanţa urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen anterior, respectiv art. 3859, art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
În consecinţă, hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:
1. În cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei;
2. *** Abrogat
3. Instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292 alin. (2) C. proc. pen. sau a existat un caz de incompatibilitate;
4. Şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
5. Judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
6. Judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezenţa acestuia era obligatorie;
7. *** Abrogat
8. *** Abrogat
9. *** Abrogat
10. *** Abrogat
11. *** Abrogat
12. Când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 334 - 337 C. proc. pen.;
13. Când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;
14. S-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;
15. Nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată condamnatului a fost graţiată;
16. În mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal;
17. *** Abrogat
171 ***Abrogat
172. Când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
18. *** Abrogat
19. *** Abrogat
20. *** Abrogat
21. ***Abrogat
Conform legii, cazurile prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 1, 3 - 6, 13 şi 14 C. proc. pen. se iau în considerare întotdeauna din oficiu, iar cel de la pct. 15 se ia în considerare din oficiu numai când a influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.
Conform art. II alin. (1) din Legea nr. 2/2013, dispoziţiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 rămân aplicabile cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului.
Faţă de cele ce preced, criticile invocate de recurenţii intimaţi inculpaţi N.B.F. şi G.I.C. care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 20 C. proc. pen. anterior, când a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului, nu mai pot fi examinate, aceste dispoziţii legale fiind abrogate, conform art. I pct. 16 din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. De asemenea, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., invocat de inculpatul recurent N.B.F., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înţelege, nu mai poate fi analizat de către instanţă, fiind abrogat conform art. I pct. 14 din Legea nr. 2/2013.
Cazurile de casare în vigoare invocate de Parchet şi de ceilalţi inculpaţi vor fi analizate în limitele şi condiţiile prevăzute de Legea nr. 2/2013.
Potrivit dispoziţiilor art. 38510 C. proc. pen. din 1968, recursul trebuie să fie motivat, iar motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată. în cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi (2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3), se iau din oficiu.
În consecinţă, nerespectarea termenului de motivare a recursului prevăzut de art. 38510 C. proc. pen. din 1968 atrage sancţiunea decăderii din exerciţiul dreptului pentru nerespectarea termenelor procedurale, reglementat în art. 185 C. proc. pen. din 1968, cu consecinţa că instanţa de recurs nu poate lua în considerare decât cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu.
Recurenţii inculpaţi V.M.M., M.C. şi C.M. nu au motivat recursul în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. din 1968, în care erau îndrituiţi a depune motivele căii de atac exercitate, astfel încât, Înalta Curte nu poate examina cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 şi pct. 172 C. proc. pen. anterior, invocate oral de aceştia, prin intermediul apărătorului din oficiu.
Motivele de recurs ale Ministerului Public se referă la greşita achitare a inculpaţilor T.G.G., N.B.F., G.I.C., M.C., C.M., A.N., I.E. şi V.M.M. dispusă de prima instanţă privind complicitatea la tentativa la omor calificat şi menţinută în apel, susţinându-se că instanţa de apel a interpretat în mod greşit situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, similară cu cea prezentată în actul de sesizare şi, pe cale de consecinţă, s-a solicitat condamnarea inculpaţilor mai sus menţionaţi pentru comiterea acestei fapte. Se constată că aceste motive nu sunt fondate, întrucât conduc la schimbarea situaţiei de fapt reţinută de către instanţa de apel şi vizează exclusiv modalitatea de interpretare a probatoriului, împrejurări ce nu mai pot fi cenzurate de instanţa de recurs.
Cazul de casare prevăzut de art. art. 385 pct. 12 C. proc. pen. anterior, când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 334 - 337 C. proc. pen. anterior (caz de casare invocat de inculpaţii N.B.F. şi G.I.C. solicitându-se achitarea în temeiul art. 16 lit. b) sau c) C. proc. pen.).
Din perspectiva acestui caz de casare instanţa de recurs urmează să analizeze doar faptele reţinute de instanţa de apel care pot conduce la concluzia existenţei ilicitului penal în forma stabilită prin decizie.
S-a reţinut, în fapt, că la data de 10 noiembrie 2012, inculpaţii N.B.F. şi G.I.C., în urma înţelegerii prealabile cu alţi participanţi, s-au deplasat la barul C.E. din Constanţa, unde a agresat-o pe partea vătămată P.V. şi i-a provocat leziuni vindecabile în 7 - 8 zile de îngrijiri medicale, iar prin modul direct şi conjugat de acţiune în grup de persoane înarmate şi agresive a provocat scandal public prin care au fost tulburate ordinea şi liniştea publică la bar. Inculpatul G.I.C. conducea unul dintre autoturismele cu care s-a deplasat grupul. Se constată că partea vătămată P.V. şi-a retras plângerea formulată împotriva inculpatului N.B.F. pentru infracţiunea de loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior.
În drept, fapta inculpatului N.B.F. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., iar fapta inculpatului G.I.C., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii complicitate la ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen.
Se constată, pornind de la situaţia de fapt reţinută de cele două instanţe, că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, respectiv complicitatea la comiterea acestei fapte penale, pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi, neexistând temeiuri de achitare, potrivit art. 16 lit. b) sau c) C. proc. pen.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 teza I C. proc. pen. anterior este incident, aşa cum s-a statuat şi în jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dacă instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare, reţinând o situaţie de fapt corectă, însă în mod greşit a apreciat că fapta constituie o anumită infracţiune, deşi în realitate lipseşte unul din elementele constitutive ale acesteia, soluţia fiind contrară legii. Din motivarea cazurilor de casare de către recurenţii-inculpaţi rezultă că, în realitate, nu se susţine lipsa unui anumit element constitutiv al infracţiunii, ci lipsa faptei.
De asemenea, nu este fondată susţinerea apărării (pentru inculpatul V.M.M.) în sensul că lipseşte elementul subiectiv, respectiv vinovăţia sub forma intenţiei, deoarece - din expunerea situaţiei de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond, şi confirmată de instanţa de apel - este relevat elementul intenţional, fapta de complicitate la infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburare a liniştii publice fiind comisă cu intenţie.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 13 C. proc. pen., când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, (invocat de recurentul inculpat N.B.F.), se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu au suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013. Referitor la criticile formulate, în sensul că fapta în modalitatea în care a fost comisă nu mai este prevăzută de legea penală nouă, se constată că inculpatul contestă situaţia de fapt reţinută de instanţă.
Ca atare, deşi s-au invocat cazuri de casare rămase în vigoare (art. 3859 alin. (1) pct. 12 şi 13 C. proc. pen.), inculpaţii recurenţi N.B.F., G.I.C. şi V.M.M., în realitate, au cerut reexaminarea, reevaluarea probatoriilor administrate de cele două instanţe, reevaluarea, schimbarea stării de fapt şi, deci, achitarea pentru infracţiunea de pentru care instanţele anterioare au dispus soluţie de condamnare. Criticile puteau fi circumscrise, eventual, cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 18 din C. proc. pen. în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, singurul care permitea instanţei de ultim control judiciar să repună în discuţie starea de fapt stabilită de instanţele de fond, dar numai în ipoteza existenţei unei erori grave de fapt. Motivul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1), pct. 18 din C. proc. pen. a fost abrogat expres prin actul normativ mai sus menţionat, motiv pentru care, aspectele invocate de recurenţii inculpaţi nu mai pot fi supuse analizei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Instanţa de recurs nu mai este îndrituită să reexamineze probatoriul administrat şi să modifice/reevalueze situaţia de fapt în cauza penală, controlul judiciar în recurs vizând exclusiv corecta aplicare a legii la faptele reţinute de instanţele anterioare.
Cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen. anterior, când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii (cazul de casare a fost invocat de către A.N., I.E. şi N.B.F.).
Instanţa de recurs nu poate examina critica privind reindividualizarea pedepselor în cadrul acestui caz de casare. Nici chiar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancţiunii, fiind obligată să reducă proporţional sancţiunea stabilită (către minimum, mediu sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs nu poate stabili o sancţiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă s-a stabilit aceeaşi sancţiune către maximul special prevăzut de legea veche, aşa cum nu este posibilă nici situaţia inversă.
Faţă de cele ce preced, criticile referitoare la cuantumul sancţiunilor aplicate şi modalitatea de executare sunt nefondate.
***
În ceea ce priveşte aplicarea legii mai favorabile, instanţa de recurs constată că în privinţa inculpaţilor I.M., N.B.F., C.M., G.I.C., V.M.M., I.E. şi A.N. este în prezenţa situaţiei descrise de art. 5 C. pen. şi anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
În cadrul analizei aplicării legii penale mai favorabile, instanţa de recurs va avea în vedere situaţia de fapt şi încadrarea juridică stabilite prin hotărârile recurate şi nu va putea proceda la o nouă individualizare a pedepsei, ci va stabili pedeapsa ce ar putea fi aplicată potrivit legii noi, proporţional cu sancţiunea stabilită prin hotărârile recurate, fără a face o nouă apreciere asupra criteriilor de individualizare.
Analizând succesiunea legilor penale intervenite de la data săvârşirii faptei prevăzute de legea penală, când a luat naştere raportul juridic penal de conflict şi până la soluţionarea definitivă a cauzei, Înalta Curte constată următoarele:
Art. 174 C. pen. anterior
Omorul
(1) Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 175 C. pen. anterior
Omorul calificat
(1) Omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări:
(..) i) în public, se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. (..)
Art. 321 C. pen. anterior
Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice
(1) Fapta persoanei care, în public, săvârşeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniştea şi ordinea publică, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Art. 20 C. pen. anterior
Conţinutul tentativei
(1) Tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul.
(2) Există tentativă şi în cazul în care consumarea infracţiunii nu a fost posibilă datorită insuficienţei sau defectuozităţii mijloacelor folosite, ori datorită împrejurării că în timpul când s-au săvârşit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află.
(3) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este datorită modului cum a fost concepută executarea.
Art. 21 C. pen. anterior
Pedepsirea tentativei
(1) Tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată, fără ca minimul să fie mai mic decât minimul general al pedepsei. În cazul când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă, se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani.
Art. 26 C. pen. anterior
Complicele
Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.
Art. 37 C. pen. anterior
Recidiva în cazul persoanei fizice
(1) Există recidivă pentru persoana fizică în următoarele cazuri:
a) când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de un an;
b) (...)
Art. 39 C. pen. anterior
Pedeapsa în caz de recidivă pentru persoana fizică
(1) În cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin. (1) lit. a), pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit dispoziţiilor art. 34 şi 35. Sporul prevăzut în art. 34 alin. (1) lit. b) se poate mări până la 7 ani.
Art. 53 C. pen. anterior
Felul pedepselor aplicabile persoanei fizice
(..) 2. Pedepsele complementare sunt:
a) interzicerea unor drepturi de la unu la 10 ani; (...)
Art. 188 C. pen.
Omorul
(1) Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 371 C. pen.
Tulburarea ordinii şi liniştii publice
Fapta persoanei care, în public, prin violenţe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin ameninţări sau atingeri grave aduse demnităţii persoanelor, tulbură ordinea şi liniştea publică se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Art. 32 C. pen.
Tentativa
(1) Tentativa constă în punerea în executare a intenţiei de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul.
(2) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este consecinţa modului cum a fost concepută executarea.
Art. 33 C. pen.
Pedepsirea tentativei
(2) Tentativa se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate. Când pentru infracţiunea consumată legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, iar instanţa s-ar orienta spre aceasta, tentativa se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.
Art. 41 C. pen.
Recidiva
(1) Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.
Art. 43 C. pen.
Pedeapsa în caz de recidivă
(3) Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate.
Art. 48 C. pen.
Complicele
(1) Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
(2) Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.
Art. 66 C. pen.
Conţinutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi
(1) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi: (...)
Determinarea legii penale mai favorabile şi alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispoziţiilor penale din legile succesive care îşi găsesc aplicarea în speţă.
Inculpatul I.M. a fost condamnat pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat inculpatul I.M., pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare. în baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului I.M., în final, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Astfel, fapta de a ucide o persoană este în continuare incriminată fiind prevăzută ca infracţiune în art. 188 C. pen., fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. La momentul comiterii, infracţiunea, în modalitatea faptică reţinută de instanţa de fond, era incriminată în art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. din 1969, fiind sancţionată cu închisoare de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi. Spre deosebire de vechea reglementare, noul C. pen. nu mai prevede varianta agravată a comiterii în loc public a infracţiunii de omor. Înlăturarea elementului circumstanţial agravant influenţează doar încadrarea juridică a faptei potrivit legii noi, în sensul că nu va mai putea fi reţinută infracţiunea în forma calificată, ci doar varianta tip prevăzută de art. 188 C. pen. şi nu are efecte cu privire la incriminarea faptei de a ucide o persoană care a rămas în continuare prevăzută de legea penală. Tentativa la infracţiunea de omor simplu este sancţionată, în cazul infractorului primar, conform legii noi, cu o pedeapsă între 5 şi 10 ani, faţă de 7 ani şi 6 luni şi 12 ani şi 6 luni, conform legii vechi.
Examinarea intrării în vigoare a unui nou cod asupra încadrării juridice a faptei conduce la concluzia că tentativa la infracţiunea de omor calificat din legea veche va fi comparată cu tentativa la omor simplu din legea nouă deoarece elementul circumstanţial care dădea faptei un caracter calificat (în public) nu se mai regăseşte în conţinutul agravant prevăzut de legea nouă.
Se constată, de asemenea, că infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice conform noului C. pen. se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă faţă de închisoarea de la unu la 5 ani potrivit vechii reglementări.
Inculpatul I.M. a fost condamnat la o pedeapsă egală cu minimul special pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat, iar pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de C. pen. din 1969, la o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege (2 ani şi 6 luni închisoare).
Fiind infractor primar, pentru inculpatul I.M., legea nouă prevede un minimum de 5 ani pentru tentativă la infracţiunea de omor simplu, mai mic decât cel prevăzut de legea veche, iar pentru infracţiunea prevăzută de art. 371 C. pen. minimul este 3 luni închisoare alternativ cu amenda. În această situaţie, Înalta Curte constată că, în cazul inculpatului I.M., legea penală mai favorabilă este legea nouă.
Totodată, conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă, iar în cazul de faţă legea nouă este mai favorabilă cu privire la inculpatul I.M.
Fiind analizată situaţia inculpaţilor I.M., N.B.F., C.M., G.I.C., V.M.M., I.E. şi A.N. cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, se constată că legea nouă este mai favorabilă. Infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice continuă să fie incriminată în noul C. pen., având, aşadar, corespondent în noua reglementare.
Fapta persoanei de a tulbura ordinea şi liniştea publică, prin violenţe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin ameninţări sau atingeri grave aduse demnităţii persoanelor, prevăzută ca infracţiune în art. 371 C. pen. şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Noua reglementare prevede pentru infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice limite de pedeapsă mai mici.
Astfel, inculpatul N.B.F. a fost condamnat pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, la pedeapsa de 2 ani închisoare. Inculpatul G.I.C. a fost condamnat pentru infracţiunea de complicitate la ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, reţinându-se starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. anterior. Inculpatul I.E. a fost condamnat pentru infracţiunea de complicitate la ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, la pedeapsa de 1 an închisoare, reţinându-se starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. anterior. Inculpaţii V.M.M., M.C. şi A.N. au fost condamnaţi pentru infracţiunea de complicitate la ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, la pedeapsa de 1 an închisoare.
Din perspectiva tratamentului sancţionator şi a încadrării juridice a faptelor, dat fiind că noul C. pen. prevede limite speciale de pedeapsă evident mai reduse pentru infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 371 C. pen. (de la 3 luni la 2 ani alternativ cu amenda) faţă de limitele speciale de pedeapsă C. pen. anterior, avute în vedere la stabilirea pedepsei (de la unu la 5 ani), în lipsa reţinerii vreunei circumstanţe atenuante, o transpunere proporţională a pedepsei stabilite în baza legii anterioare raportat la legea nouă, conduce la coborârea, în mod substanţial, a cuantumului pedepsei.
În ceea ce priveşte existenţa recidivei, Înalta Curte constată că inculpatul G.I.C. a fost condamnat pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc prin Sentinţa penală nr. 405 din 7 decembrie 2010 a Tribunalului Constanţa, rămasă definitivă la data de 19 aprilie 2011, prin Decizia penală nr. 42 din 5 aprilie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere, stabilindu-se un termen de încercare de 5 ani, iar inculpatul I.E. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 420 din 2 aprilie 2012 a Judecătoriei Constanţa, rămasă definitivă la data de 24 mai 2012 prin Decizia penală nr. 478 din 24 mai 2013 a Curţii de Apel Constanţa la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu suspendare sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani. Aşadar, legea nouă ar fi fost mai favorabilă doar dacă sancţiunea aplicată anterior era închisoarea mai mică sau egală cu un an, caz în care, conform art. 41 C. pen., ar fi dispărut starea de recidivă. Având în vedere că inculpaţii G.I.C. şi I.E. au fost condamnaţi la o pedeapsă mai mare de un an, noua infracţiune este în stare de recidivă, atât conform legii noi, cât şi conform legii vechi.
Examinând situaţia inculpatului C.M. se constată că şi acesta a fost condamnat pentru infracţiunea de complicitate la ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, la pedeapsa de 1 an închisoare, însă s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 892 din 25 iulie 2012 a Judecătoriei Constanţa, executând în final pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.
În privinţa acestui inculpat legea penală mai favorabilă este noul C. pen. şi din prisma reţinerii stării de recidivă. Astfel, potrivit art. 41 alin. (1) există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare. Având în vedere dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, potrivit cărora regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de C. pen din 1969, instanţa va dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 892 din 25 iulie 2012 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin nerecurare.
Referitor la inculpatul T.G.G. se constată că a fost condamnat pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Potrivit art. 3851 alin. (4) C. proc. pen. nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare. Se constată că inculpatul nu a formulat apel împotriva Sentinţei penale nr. 248 din data de 3 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 229/118/2013, iar prin decizia pronunţată de instanţa de apel nu s-a modificat soluţia din sentinţă, prin urmare acesta nu poate uza de calea de atac a recursului, motiv pentru care va fi respins, ca inadmisibil.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpaţii I.M., N.B.F., C.M., G.I.C., V.M.M., I.E. şi A.N. împotriva Deciziei penale nr. 156 din 17 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 229/118/2013.
Va casa în parte Decizia penală nr. 156/2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, şi în parte Sentinţa penală nr. 248/2013 a Tribunalului Constanţa şi, rejudecând:
1. Conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I.M. din infracţiunile prev. de art. 20 C. pen. anterior raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. anterior şi art. 321 alin. (1) C. pen. anterior în infracţiunile prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., va condamna pe inculpatul I.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor.
Conform art. 65 C. pen. va interzice drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen, va condamna pe inculpatul I.M. pentru infracţiunea de tulburare-a ordinii şi liniştii publice, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (1) C. pen. va aplica pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care va adăuga un spor de 1/3 din pedeapsa de 1 an închisoare şi va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 65 C. pen. va interzice drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul N.B.F. din infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. va condamna pe inculpatul N.B.F. pentru infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen, va schimba încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G.I.C. din infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 48 raportat la art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.
În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul G.I.C. pentru complicitate la infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Conform art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, în baza art. 864 C. pen. anterior va dispune revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 405 din 7 decembrie 2010 a Tribunalului Constanţa, rămasă definitivă la data de 19 aprilie 2011, prin Decizia penală nr. 42 din 5 aprilie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, pe care inculpatul G.I.C. o execută alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, executând în final pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale va interzice inculpatului G.I.C., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen. anterior, astfel cum s-a dispus prin Sentinţa penală nr. 405 din 7 decembrie 2010 a Tribunalului Constanţa.
Conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen, va schimba încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C.M. din infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 48 raportat la art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. va condamna pe inculpatul C.M. pentru complicitate la infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice, la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Conform art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, în baza art. 83 C. pen. anterior va dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 892 din 25 iulie 2012 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin nerecurare, pe care inculpatul C.M. o va executa alăturat de pedeapsa aplicată prin prezenta, în final executând pedeapsa de 11 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale va interzice inculpatului C.M., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, astfel cum s-a dispus prin Sentinţa penală nr. 892 din 25 iulie 2012 a Judecătoriei Constanţa.
Conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen, va schimba încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.N. din infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 48 raportat la art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul A.N. pentru complicitate la infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen, va schimba încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I.E. din infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 48 raportat la art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.
În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. va condamna pe inculpatul I.E., pentru complicitate la infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice, la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Conform art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, în baza art. 864 C. pen. anterior va revoca beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 420 din 2 aprilie 2012 a Judecătoriei Constanţa, definitivă la data de 25 aprilie 2012 prin Decizia penală nr. 478 din 24 mai 2012 a Curţii de Apel Constanţa pe care o execută alături -de pedeapsa aplicată prin prezenta, în final executând o pedeapsă de 3 ani şi 3 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale va interzice inculpatului I.E. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior astfel cum s-a dispus prin Sentinţa penală nr. 420 din 2 aprilie 2012 a Judecătoriei Constanţa.
Conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen, va schimba încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul V.M.M. din infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 48 raportat la art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. va condamna pe inculpatul V.M.M. pentru complicitate la infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice, la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I.M. perioada reţinerii şi arestării preventive, de la data de 25 noiembrie 2012 la 14 noiembrie 2014.
Va respinge ca inadmisibil recursul declarat de T.G.G. împotriva Deciziei penale nr. 156 din 17 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 229/118/2013.
Va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.C., împotriva Deciziei penale nr. 156 din 17 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 229/118/2013.
Va obliga recurenţii-inculpaţi T.G.G. şi M.C., la plata a câte 400 RON fiecare, cheltuieli judiciare avansate de către stat în recurs, din care onorariul avocatului din oficiu pentru fiecare din cei doi inculpaţi, în cuantum de câte 800 RON, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recursurile inculpaţilor I.M., N.B.F., C.M., G.I.C., V.M.M., I.E., A.N. vor rămâne în sarcina statului, onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu în cuantum de câte 500 RON fiecare, se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
I. Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpaţii I.M., N.B.F., C.M., G.I.C., V.M.M., I.E. şi A.N. împotriva Deciziei penale nr. 156 din 17 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 229/118/2013.
Casează în parte Decizia penală nr. 156/2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, şi în parte Sentinţa penală nr. 248/2013 a Tribunalului Constanţa şi, rejudecând:
1. Conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen, schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I.M. din infracţiunile prev. de art. 20 C. pen. anterior raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. anterior şi art. 321 alin. (1) C. pen. anterior în infracţiunile prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen, condamnă pe inculpatul I.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor.
Conform art. 65 C. pen. interzice drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen, condamnă pe inculpatul I.M. pentru infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (1) C. pen. aplică pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1/3 din pedeapsa de 1 an închisoare şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 65 C. pen. interzice drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
2. Conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen, schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul N.B.F. din infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul N.B.F. pentru infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice la pedeapsa de 6 luni închisoare.
3. Conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen, schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G.I.C. din infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 48 raportat la art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.
În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul G.I.C. pentru complicitate la infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Conform art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, în baza art. 86 C. pen. anterior dispune revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 405 din 7 decembrie 2010 a Tribunalului Constanţa, rămasă definitivă la data de 19 aprilie 2011, prin Decizia penală nr. 42 din 5 aprilie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, pe care inculpatul G.I.C. o execută alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, executând în final pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale interzice inculpatului G.I.C., drepturile prevăzute de art 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, astfel cum s-a dispus prin Sentinţa penală nr. 405 din 7 decembrie 2010 a Tribunalului Constanţa.
4. Conform art. 386 alin. (1)C. proc. pen, schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C.M. din infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 48 raportat la art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul C.M. pentru complicitate la infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice, la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Conform art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, în baza art. 83 C. pen. anterior dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 892 din 25 iulie 2012 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin nerecurare, pe care inculpatul C.M. o execută alăturat de pedeapsa aplicată prin prezenta, în final executând pedeapsa de 11 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale interzice inculpatului C.M., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, astfel cum s-a dispus prin Sentinţa penală nr. 892 din 25 iulie 2012 a Judecătoriei Constanţa.
5. Conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen, schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.N. din infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 48 raportat la art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul A.N. pentru complicitate la infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice la pedeapsa de 3 luni închisoare.
6. Conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen, schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I.E. din infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 48 raportat la art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.
În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul I.E., pentru complicitate la infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice, la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Conform art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, în baza art. 864 C. pen. anterior revocă beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 420 din 2 aprilie 2012 a Judecătoriei Constanţa, definitivă la data de 25 aprilie 2012 prin Decizia penală nr. 478 din 24 mai 2012 a Curţii de Apel Constanţa pe care o execută alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, în final executând o pedeapsă de 3 ani şi 3 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale interzice inculpatului I.E. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior astfel cum s-a dispus prin Sentinţa penală nr. 420 din 2 aprilie 2012 a Judecătoriei Constanţa.
7. Conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen, schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul V.M.M. din infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 48 raportat la art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul V.M.M. pentru complicitate la infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice, la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I.M. perioada reţinerii şi arestării preventive, de la data de 25 noiembrie 2012 la 14 noiembrie 2014.
II. Respinge ca inadmisibil recursul declarat de T.G.G. împotriva Deciziei penale nr. 156 din 17 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 229/118/2013.
III. Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.C., împotriva Deciziei penale nr. 156 din 17 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 229/118/2013.
Obligă recurenţii-inculpaţi T.G.G. şi M.C., la plata a câte 400 RON fiecare, cheltuieli judiciare avansate de către stat în recurs, din care onorariul avocatului din oficiu pentru fiecare din cei doi inculpaţi, în cuantum de câte 800 RON, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recursurile inculpaţilor I.M., N.B.F., C.M., G.I.C., V.M.M., I.E., A.N. rămân în sarcina statului, onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu în. cuantum de câte 500 RON fiecare, se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 noiembrie 2014.
Procesat de GGC - AP
| ← ICCJ. Decizia nr. 2829/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 3032/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
