ICCJ. Decizia nr. 3032/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Abuzul de încredere (art. 213 C.p.), infracţiuni la legea cecului (Legea nr. 59/1934). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3032/2014

Dosar nr. 6103/113/2011

Şedinţa publică din 25 noiembrie 2014

Prin Sentinţa penală nr. 11 din 28 ianuarie 2013 a Tribunalului Brăila s-au dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei de înşelăciune reţinute în rechizitoriu din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. (parte vătămată SC L.C.E. SA Otopeni), în infracţiunile de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. (fila CEC B1) şi emitere de file CEC în alb prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 Legea 59/1934, vizavi de fila CEC seria B2 cu aplic. art. 33 lit. a C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.A.M. (domiciliat în Brăila, cetăţean român, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, administrator, fără antecedente penale) la pedeapsa de 10 (zece) ani de închisoare şi interzicerea ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune (parte vătămată SC L.C.E. SA Otopeni).

În baza art. 213 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.A.M. la două pedepse de câte 3 ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de abuz de încredere (părţi vătămate P.E.M. şi SC S.M.R. SA Buzău).

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului, pe lângă cele două pedepse principale de 3 ani închisoare stabilite pentru infracţiunile de abuz de încredere şi două pedepse complementare prev. de art. 64 lit. c) C. pen. constând în interzicerea pe o perioadă de 2 ani a dreptului de a ocupa funcţia de asociat sau administrator al unei societăţi comerciale.

În baza art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea 59/1934, a fost condamnat inculpatul D.A.M. la trei pedepse de câte 6 luni închisoare fiecare pentru săvârşirea a trei infracţiuni de emitere de file CEC în alb (părţi vătămate SC L.C.E. S.A. Otopeni, SC P. SA Galaţi şi SC M.G. Murighiol).

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) - (3) C. pen., s-au contopit pedepsele principale şi complementare aplicate inculpatului prin prezenta sentinţă şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 10 ani de închisoare sporită cu 1 an închisoare (în total 11 ani închisoare) şi interzicerea, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de asociat sau administrator al unei societăţi comerciale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute la art. 64 lit. a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 7 din Legea 26/1990, s-a dispus ca o copie a prezentei sentinţe să se comunice, după rămânerea definitivă, Oficiului Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Ministerul Justiţiei, pentru a se efectua cuvenitele menţiuni faţă de aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 969 - 970 şi 998 şi urm. din vechiul C. civ:

S-au admis în parte acţiunile civile formulate în cauză de părţile civile SC E.C.C. SRL (cesionar al creanţei aparţinând părţii vătămate SC L.C.E. SA), SC S.M.R. SA Buzău şi P.E.M. (succesor în drepturi al PFA P.E.M.) şi a fost obligat inculpatul D.A.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.T.S. SRL Brăila prin administrator judiciar SC S.Q. SRL la plata către acestea a următoarelor sume:

- către partea civilă E.C.C. SRL, a sumei totale de 1.824.416,25 RON, din care suma de 57.401,51 RON reprezintă debit principal neachitat, iar suma de 1.767.014,74 RON reprezintă penalităţi de întârziere.

- către partea civilă SC S.M.R. SA Buzău, a sumei de 619.474,74 RON.

- către partea civilă P.E.M. a sumei de 159.695,52 RON.

În conformitate cu Decizia (R.I.L) nr. 43/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în M. Of. nr. 372/3.06.2009, s-a respins ca inadmisibilă acţiunea civilă formulată în cauză de partea civilă SC P. SA Galaţi.

S-a menţinut sechestrul asigurător instituit în faza de urmărire penală prin Ordonanţa din 7 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului.

În temeiul art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 RON cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Brăila a sumei de 200 RON reprezentând onorariul avocatului din oficiu (av. C.R.M., Delegaţie D1 din 29 decembrie 2011).

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa, analizând întregul material probator administrat în cauza a reţinut următoarea situaţie de fapt:

1. La data de 27 aprilie 2009, BD1 Sucursala Brăila a sesizat Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila cu privire la faptul că inculpatul D.A.M., în calitate de reprezentant al SC A.T.S SRL Brăila a emis fila CEC B1, în valoare de 220.000 RON în favoarea SC L.C.E. SE Franţa, Sucursala Otopeni, aceasta fiind refuzată la plată din lipsă de disponibil.

La data de 31 august 2009, BD1 Sucursala Brăila a sesizat Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila cu privire la faptul că inculpatul D.A.M., în calitate de reprezentant al SC A.T.S SRL Brăila, a emis fila CEC B2, în valoare de 1.906.866, 28 RON în favoarea SC L.C.E. SE Franţa, Sucursala Otopeni, aceasta fiind refuzată la plată din lipsă de disponibil.

Ulterior, la 14 ianuarie 2010, SC L.C.E. SE Franţa, Sucursala Otopeni, a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea cu privire la emiterea celor 2 file CEC ce au fost refuzate la plată de către BD1 pe motiv "lipsă disponibil".

Începând cu luna ianuarie 2008, între cele două societăţi s-au derulat relaţii comerciale concretizate în încheierea a trei contracte:

- Contract de vânzare-cumpărare C1 din 24 ianuarie 2008;

- Contract de vânzare-cumpărare C2 din 27 august 2008 şi

- Contract de multiplicare C3 din 4 septembrie 2008.

În baza celor 2 contracte de vânzare-cumpărare C1 şi C2, SC A.T.S. SRL Brăila a achiziţionat de la SC L.C.E. SE Franţa, Sucursala Otopeni, material semincer în valoare totală de 913.968,91 RON.

Contractul de multiplicare C3 din 4 septembrie 2008 privind producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii, comercializarea seminţelor şi a materialului săditor, presupunea punerea la dispoziţie a materialului semincer de bază (în speţă C₁) în vederea producerii materialului semincer C₂. Conform acestui tip de contract SC L.C.E. este proprietarul exclusiv asupra seminţei livrate şi asupra întregii producţii realizate pe suprafaţa însămânţată cu grâul de sămânţă. Raţiunea încheierii acestui tip de contract a rezultat din faptul că nu se transferă dreptul de proprietate asupra seminţei de bază şi nici asupra producţiei rezultate, urmând a se compensa datoria inculpatului cu preţul serviciilor de multiplicare. Acest tip de contract s-a încheiat cu scopul de a recupera pagubele rezultate ca urmare a neachitării preţului seminţelor vândute conform contractelor de vânzare-cumpărare.

Conform Anexei 1 pct. 11 la Legea nr. 266/2002, prin contract de multiplicare se înţelege contractul de prestări-servicii care prevede condiţiile tehnice şi financiare de realizare a producţiei de seminţe multiplicate, încheiat în condiţiile legii, între proprietarul seminţelor destinate multiplicării sau reprezentantul acestuia şi un agricultor multiplicator.

Aceste contracte vizau vânzarea unor cantităţi de seminţe către SC A.T.S. SRL Brăila având ca modalitate de plată emiterea de către inculpat a unor bilete la ordin a căror valoare era egală cu valoarea facturilor emise de către SC L.C.E. SE Franţa, Sucursala Otopeni.

Întrucât la nivelul lunii decembrie 2008, s-a constatat de către consilierul juridic al societăţii (martorul B.L.S.) că inculpatul D.A.M. nu şi-a respectat obligaţiile contractuale, a fost luată în calcul măsura concilierii, în baza unei Convenţii redactată la 9 ianuarie 2009.

Această convenţie, însuşită de partea responsabilă civilmente şi de inculpat, prevedea reeşalonarea plăţilor prin emiterea de către inculpat a unui număr de opt bilete la ordin pentru plata sumei datorate, conform contractelor, 873.024, 98 RON.

Constatând şi refuzul acestor instrumente de plată, la începutul lunii aprilie 2009, consilierul juridic al părţii vătămate, B.L.S., s-a întâlnit cu inculpatul şi i-a solicitat acestuia emiterea de file CEC pentru achitarea prejudiciului.

Din declaraţiile numitului B.L.S. (audiat ca martor la urmărire penală şi ca reprezentant legal al părţii civile SC E.C.C. la instanţă), precum şi din declaraţia inculpatului, a rezultat că, în cadrul acestei discuţii, inculpatul a emis şi predat martorului o filă CEC - B1, în valoare de 220.000 RON, completată şi semnată la toate rubricile obligatorii. Pentru diferenţa rămasă de achitat, părţile s-au înţeles ca inculpatul să emită o altă filă CEC - în alb - respectiv doar semnată şi ştampilată, datată 31 iulie 2009. Această înţelegere s-a făcut deoarece producţia obţinută de inculpat în vara anului 2009 urma să fie dată părţii vătămate în contul datoriei, iar suma ce ar mai fi rămas de plată trebuia să fie trecută cu ocazia completării CEC-ului emis în alb, după data de 31 iulie 2009.

La momentul emiterii celor două file CEC (aprilie 2009), SC A.T.S. SRL Brăila se afla în incidenţă bancară din data de 17 iunie 2008 - 17 iunie 2009 cu fila CEC seria B3, emisă de către SC A. SRL Târgu-Mureş (Dosar penal nr. 947/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila soluţionat la 28 noiembrie 2008).

Conform Somaţiei nr. 7 din 17 iunie 2008 emisă de BD1, Sucursala Brăila, inculpatul fusese încunoştinţat că în perioada 17 iunie 2008 - 17 iunie 2009 SC A.T.S. SRL Brăila se afla în incidenţă bancară, având interdicţie să emită file CEC, societatea fiind totodată obligată să restituie băncii filele CEC din carnetul respectiv.

Deşi cunoştea faptul că se află în incidenţă bancară (aspect recunoscut de către inculpat cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală în prezenţa celor doi avocaţi aleşi) inculpatul nu a comunicat partenerului de afaceri această situaţie.

Astfel, după introducerea la plată, s-a înregistrat refuzul la plată a celor două file CEC, astfel că SC L.C.E. SE Franţa, Sucursala Otopeni, s-a constituit parte civilă cu suma de 1.830.012,28 RON din care facturi neachitate 482,797,28 RON şi 1.347.215 penalităţi contractuale de întârziere.

Din verificarea extrasului de cont al SC A.T.S. SRL Brăila s-a constatat că la data emiterii primei file CEC (15 aprilie 2009), soldul bancar al societăţii era de 0 RON, iar la data de 16 aprilie 2009 soldul era de 9,50 RON, astfel că aceasta nu avea disponibil în cont nici la data emiterii nici la data introducerii la decontare a primei file CEC emise în favoarea SC L.C.E.

În vederea acoperirii prejudiciului cauzat SC L.C.E. prin contractele de mai sus, această societate a mai dat o şansă inculpatului, încheind un nou Contract de multiplicare C4 din 3 noiembrie 2010, însă acest fapt nu a făcut decât să mărească datoria (conf. raportului de expertiză, din datoria aferentă acestui contract 46.568, 20 RON nu s-a plătit nimic).

Cu privire la situaţia de fapt, inculpatul a negat împrejurările ce ţin de esenţa infracţiunii de înşelăciune, arătând că ambele file CEC emise la începutul lunii aprilie 2009 au fost emise cu titlu de garanţie la solicitarea consilierului juridic B.L.S. şi nicidecum ca mijloc de plată. A mai arătat inculpatul că nu a cunoscut că în perioada 17 iunie 2008 - 17 iunie 2009 s-a aflat în interdicţie bancară.

Instanţa a constatat că aceste susţineri sunt combătute de probele administrate în cauză.

Astfel, conform Somaţiei nr. 7 din 17 iunie 2008 emisă de BD1, Sucursala Brăila, inculpatul a fost încunoştinţat că în perioada 17 iunie 2008 - 17 iunie 2009 SC A.T.S. SRL Brăila se afla în incidenţă bancară, având interdicţie să emită file CEC, fiind totodată obligată să restituie băncii filele CEC din carnetul respectiv.

La solicitarea instanţei, BD1, Sucursala Brăila, a înaintat instanţei dovada expedierii către SC A.T.S. Brăila a acestei somaţii prin intermediul unei firme de curierat rapid.

Instanţa a solicitat şi societăţii de curierat să înainteze confirmarea de primire la destinatar a acestei somaţii, însă prin Adresa din data de 10 iulie 2012, s-a comunicat că borderourile de livrare nu se păstrează mai mult de 9 luni. Cu toate acestea, livrarea către destinatar a somaţiei este cert că a avut loc, întrucât, în caz contrar ar fi însemnat ca la BD1 (expeditor) să se înregistreze dovada imposibilităţii de expediere.â

În plus, cu ocazia primei prezentări a materialului de urmărire penală (la data de 10 mai 2011), inculpatul a arătat că "mai precizez faptul că la emiterea CEC-urilor către L.C.E. în lunile aprilie şi august 2009 cunoşteam că cele două CEC-uri fac parte dintr-un set de instrumente bancare nule, întrucât fusesem cercetat penal anterior". Relativ la această afirmaţie, inculpatul a precizat că nu ştie de ce a declarat în acest fel, instanţa apreciind ca evident faptul că afirmaţia a făcut-o într-un moment de sinceritate şi fără să-şi dea seama.

De asemenea, s-a reţinut că susţinerea inculpatului că atât fila CEC integral completată (pentru suma de 220.000 RON) cât şi cealaltă filă CEC au fost emise cu titlu de garanţie, este contrazisă de declaraţiile martorului B.L.S., dar şi de dispoziţiile legale incidente. Astfel, filele CEC emise cu titlu de garanţie nu se completează niciodată în întregime, astfel cum a procedat inculpatul cu fila CEC nr. B1 în valoare de 220.000 RON. Completarea integrală a unei file CEC şi datarea ei (CEC-ul neavând decât data emiterii nu şi o eventuală dată a scadenţei) demonstrează clar şi neechivoc faptul că a fost emisă ca mijloc de plată. De altfel, art. 30 din Legea 59/1934 şi pct. 158 din Norma cadru nr. 7 din 8 martie 1994 emisă de Banca Naţională a României, privind comerţul făcut de societăţile bancare şi celelalte societăţi de credit, cu cecuri, pe baza Legii nr. 59/1934 asupra cecului, modificată prin O.G. nr. 11/1993, aprobată şi modificată prin Legea nr. 83/1994 (M. Of. nr. 119/14.06.1995 bis ), prevăd că CEC-ul emis şi plătibil în România trebuie, sub sancţiunea pierderii dreptului de regres împotriva giranţilor şi garanţilor, să fie prezentat la plată în termen de 15 zile.

Prin adresa înaintată instanţei şi ataşată la dosar, partea vătămată SC L.C.E. a precizat că nicio persoană din cadrul SC A.T.S nu a înştiinţat reprezentanţii săi că la momentul emiterii filelor CEC nu deţinea disponibil în cont şi că era în interdicţie bancară.

Cea de-a doua filă CEC - emisă în alb şi datată cu altă dată decât cea a emiterii (dată falsă) - 31 iulie 2009, a fost emisă într-adevăr ca o garanţie pentru eventuala diferenţă ce ar mai fi fost de plătit după ce inculpatul ar fi livrat către SC L.C.E. recolta aferentă anului 2009.

Analizând cele expuse anterior rezultă că inculpatul, deşi cunoştea faptul că nu are dreptul să mai deţină file CEC, acestea urmând a fi restituite la bancă, încălcând această obligaţie, a derulat în continuare relaţii comerciale achiziţionând marfă pe care a plătit-o cu file CEC fără valoare juridică (erau anulate) şi monetară ( neavând disponibilul necesar achitării lor).

Faţă de cele de mai sus, constatările făcute de către expertul desemnat şi expertul asistent al inculpatului prin raportul de expertiză în sensul că executarea obligaţiilor la termen de către SC A.T.S. faţă de SC L.C.E. nu s-a realiza din cauza unor cauze neimputabile debitorului A.T.S. (ex. neîncasarea sumelor de către A.T.S. de debitori săi; calamităţi naturale care au compromis recoltele) nu au nici un efect şi nu pot fi primite. Situaţiile acestea nu reprezintă o scuză, iar inculpatul ar fi trebuit să urmeze procedurile legale şi nicidecum să înceapă să comită infracţiuni cu consecinţe grave şi foarte grave.

Vădita rea-credinţă de care a dat dovadă inculpatul rezultă şi din modul în care a acţionat acesta ulterior emiterii filelor CEC. Astfel, din declaraţia reprezentantului părţii civile SC E.C.C., numitul B.L.S., rezultă că după momentul emiterii filelor CEC, societatea a deschis dosar de executare silită. În cadrul acestui dosar, în vara anului 2009, reprezentanţii E.C.C., executorul judecătoresc şi inculpatul, s-au întâlnit pe un teren cultivat cu grâu sau cu orz, pe care a fost pus sechestru şi de comun acord s-a hotărât ca recoltarea să se facă de către E.C.C. trei zile mai târziu. În cursul acelei nopţi însă, producţia de pe acel teren a fost recoltată de inculpat, fiind identificată - în parte - de către executor câteva luni mai târziu într-un depozit aparţinând inculpatului.

Cu privire la încadrarea în drept a acestei fapte, instanţa a făcut următoarele precizări:

Prin rechizitoriu, prin fapta inculpatului de a emite cele două file CEC având ca beneficiar pe SC L.C.E., s-a reţinut existenţa unei singure infracţiuni, aceea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen.

Tribunalul a constatat însă că, dacă faţă de fila CEC nr. B1 în valoare de 220.000, încadrarea juridică nu comportă discuţii, emiterea "în alb" a filei CEC nr. B2 (doar semnată şi ştampilată) nu poate intra în conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune.

Astfel, emiterea "în alb" a unei file CEC presupune că respectiva filă CEC a fost emisă ca şi mijloc de garanţie în caz de neplată la scadenţă a datoriei, plată ce urma să se facă prin alte mijloace. În speţă, plata datoriei urma să se facă prin introducerea la plată a filei CEC integral completată pentru suma de 220.000 RON şi prin livrarea recoltei aferente anului 2009, iar fila CEC emisă în alb ar fi trebuit completată pentru eventuala datorie ce ar mai fi rămas de plătit.

În acest sens, s-a arătat că art. 215 alin. (4) C. pen. prevede în conţinutul constitutiv "emiterea CEC-ului (...) ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia necesară (...)". Pentru existenţa acestei infracţiuni se cere completarea CEC-ului cu o sumă de bani, cu privire la care inculpatul să cunoască faptul că nu are provizia necesară.

Nu în ultimul rând, legiuitorul a prevăzut ca infracţiune distinctă emiterea unui CEC cu dată falsă sau căruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale arătate de alin. (1), (2), (3) şi (5) al art. 1 şi art. 11 - art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea CEC-ului 59/1934.

Astfel cum a arătat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cuprinsul Deciziei (R.I.L.) nr. 43/2008, conţinutul infracţiunilor prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează aspecte referitoare la emiterea şi forma cecului, transmiterea cecului, prescripţia şi infracţiunile care au legătură cu folosirea cecului.

Elementele esenţiale reglementate constau în: denumirea de cec trecută în însuşi textul titlului; ordinul necondiţionat de a plăti o anumită sumă de bani; numele celui care trebuie să plătească; arătarea datei şi a locului emiterii; numele şi prenumele, firma şi semnătura celui care se obligă.

În esenţă, astfel de infracţiuni constau în: emiterea cecului fără autorizarea trasului; emiterea cecului fără a avea la tras disponibilul suficient, emiterea cecului cu dată falsă, emiterea cecului căruia îi lipseşte un element esenţial sau care este emis chiar în favoarea trăgătorului.

Scopul acestor incriminări îl reprezintă, în principal, prevenirea emiterii cecurilor fără provizia necesară în contul bancar sau a completării lor în modalităţi care ar prejudicia beneficiarul.

Infracţiunile reglementate în Legea nr. 59/1934, cu modificările şi completările ulterioare, denumite în doctrină ca formale, sunt periculoase pentru circuitul civil lato sensu. Existenţa lor nu necesită producerea unor consecinţe patrimoniale, deoarece protejează numai relaţiile sociale referitoare la operaţiunile cu cecuri în vederea asigurării credibilităţii acestor instrumente de plată, cu rol deosebit în relaţiile comerciale.

În cazul săvârşirii unor astfel de fapte, subiectul pasiv este instituţia bancară a cărei credibilitate a fost periclitată prin acţiunea de emitere a cecului fără respectarea condiţiilor legale, iar nu beneficiarul cecului emis cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Ca urmare, infracţiunile prevăzute în art. 84 din Legea nr. 59/1934, cu modificările şi completările ulterioare, sunt infracţiuni de pericol, iar scopul acestei incriminări este acela de a determina emiterea corectă a cecurilor, iar nu acoperirea vreunei pagube materiale.

În cazul infracţiunilor reglementate de dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 59/1934, cu modificările şi completările ulterioare, situaţia-premisă este dată de existenţa unui raport juridic de natură contractuală, în care cecul, ca instrument de plată, reprezintă o garanţie a îndeplinirii obligaţiilor asumate de debitori prin contractele comerciale încheiate.

Faţă de aceste considerente, prima instanţa a reţinut că în drept, fapta inculpatului D.A.M. care, cu prilejul executării contractelor încheiate în anul 2008 cu SC L.C.E. SE Franţa, Sucursala Otopeni, a indus în eroare această societate emiţând la începutul lunii aprilie 2009 fila CEC nr. B1 în valoare de 220.000 RON în timp ce se afla în interdicţie bancară şi cunoscând faptul că pentru valorificarea lui nu deţine în conturile bancare provizia necesară întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen.

Fapta inculpatului D.A.M., care cu aceeaşi ocazie, la începutul lunii aprilie 2009, a înmânat reprezentantului părţii vătămate SC L.C.E., fila CEC nr. B2 "în alb" (doar semnată şi ştampilată), data trecută fiind falsă, 31 iulie 2009, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de emitere a unei file CEC în alb şi cu dată falsă prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea CEC-ului 59/1934.

2. La data de 28 ianuarie 2009, PF P.E.M. a formulat plângere penală împotriva lui D.A.M., administrator al SC A.T.S. SRL Brăila, pentru că acesta a vândut, fără acordul său, cantitatea de 355.900 kg grâu pe care îl avea în depozit, în baza unui contract de prestări-servicii.

Din cercetări, au rezultat următoarele: în luna ianuarie 2008 între SC A.T.S. SRL Brăila, reprezentată de D.A.M. şi PF P.E.M. reprezentată de P.E.M., s-au iniţiat relaţii comerciale concretizate prin încheierea Contractului de prestări servicii C5 din 10 ianuarie 2008 în baza căruia prestatorul (SC A.T.S. SRL Brăila) urma să depoziteze în depozitele sale cerealele aparţinând PF P.E.M.

După încheierea contractului, de comun acord, s-a stabilit că în vara anului 2008, după recoltarea grâului, PF P.E.M. să depoziteze recolta în depozitul SC A.T.S. SRL Brăila.

Conform înscrisurilor aflate la dosar dar şi a raportului de expertiză întocmit în cauză, în luna iunie 2008, PF păgubită a recoltat o cantitate de 393.450 kg grâu, care în perioada 25 iunie - 2 iulie 2008 a fost transportată şi depozitată în depozitul SC A.T.S., astfel: Cu Nota de intrare-recepţie N1 din 26 iunie 2008 - 10.200 kg; cu Nota de intrare-recepţie N2 din 1 iulie 2008 - 230.750 kg (Al.); cu Nota de intrare-recepţie N3 din 1 iulie 2008 - 152.500 kg (Dr.).

Din cantitatea totala de grâu de 393.450 kg, a fost condiţionată cantitatea de 113.000 kg din care: 30.000 kg grâu - Al.; 83.000 kg grâu - Dr.

Cantitatea de grâu rămasă în depozit, necondiţionată, a fost de 280.450 kg, compusă din: 10.200 kg grâu brut necondiţionat; 200.750 kg grâu brut necondiţionat - Al.; 69.500 kg grâu brut necondiţionat - Dr.

În urma condiţionării cantităţii de 113.000 kg grâu, conform Proceselor-verbale de condiţionare P1 din 30 octombrie 2008 şi Procesul-verbal P2 din 30 octombrie 2008, au rezultat următoarele: 96.000 kg grâu sămânţă; 8.490 kg gozuri; 8.510 kg pierderi tehnice şi minus de umiditate, în total: 113.000 kg.

Din cantitatea de grâu sămânţă condiţionat rezultată în urma condiţionării s-au predat către PF P.E.M., pe baza de aviz de însoţire următoarele cantităţi: 11.640 kg grâu Al. (Aviz nr. A1 şi nr. A2) şi 17.400 kg grâu Dr. (Aviz nr. A3, A4, A5) - în total: 29.040 kg.

La rândul său, PF P.E.M. a emis facturi direct către clienţii care au cumpărat acest grâu, astfel: către SC C. SRL la data de 31 octombrie 2010 (2 livrări a 28.120 kg); către V.N. la data de 7 noiembrie 2008 - 320 kg şi către P.C., la aceeaşi dată - 600 kg.

În final, în depozitul SC A.T.S. SRL au rămas următoarele cantităţi de produse aparţinând PF P.E.M.: 66.960 kg grâu sămânţă condiţionat (din care 12.360 kg grâu sămânţă Al. şi 54.600 kg grâu sămânţă Dr.) şi 280.450 kg grâu brut necondiţionat. Total general: 347.410 kg grâu şi 8.490 kg gozuri. Diferenţa de 8.510 kg, reclamată de către PF P.E.M. ca fiind lipsă, reprezintă pierderi tehnologice şi de umiditate în urma condiţionării, pierderi înscrise în Procesele-verbale de condiţionare P1 şi P2 din data de 30 octombrie 2008, cantităţi nematerializate.

Între cele două părţi nu s-a încheiat nici un document de compensare privind datoriile reciproce rezultate din executarea contractului de prestări-servicii, deoarece nu a avut loc facturarea. De menţionat este că în cadrul operaţiunilor de compensare se includ: sămânţa şi pesticidele livrate de către A.T.S. către PF P.E.M. în vederea însămânţării, preţul depozitului recoltei şi preţul operaţiunilor de condiţionare.

Din dispoziţia inculpatului D.A.M. şi fără a exista acordul proprietarului PF P.E.M., în perioada 15 septembrie 2008 - 23 februarie 2009, grâul aparţinând PF P.E.M., depozitat la SC A.T.S. Brăila, în cantitate totală de 347.410 kg (din care 66.960 kg grâu sămânţă condiţionat şi 280.450 grâu necondiţionat), a fost valorificat de către SC A.T.S., prin vânzare, diferiţilor beneficiari, valoarea totală încasată fiind 193.889,20 RON (conform raportului de expertiză).

Din această sumă de 193.889,20 RON SC A.T.S. nu a efectuat nici o plată către PF P.E.M., aspect ce relevă, în opinia instanţei de fond, reaua-credinţă a inculpatului.

În luna decembrie 2008, P.E.M. şi soţul acesteia, martorul P.M., s-au deplasat personal la sediul SC A.T.S., ocazie cu care au constatat că inculpatul D.A.M. vânduse, fără drept, cantitatea de 2.160 kg grâu.

Văzând că partenerul de afaceri nu este de încredere, în ianuarie 2009 partea vătămată şi soţul său s-au deplasat la sediul depozitarului cu mai multe camioane pentru a-şi ridica marfa, ocazie cu care au constatat că întreaga cantitate de grâu lăsată în depozit nu mai exista, fiind vândută de către inculpat.

În cauză au fost audiate, în calitate de martori, numitele P.E. - laborantă la SC A.T.S. SRL Brăila şi C.A. - director tehnic, ocazie cu care s-a stabilit că marfa aparţinând PF P.E.M. a existat într-adevăr în depozitele SC A.T.S. şi a fost vândută din dispoziţia inculpatului, între părţi nefiind întocmit niciun acord cu privire la vânzarea grâului.

De asemenea, a fost audiată martora D.C. (fosta soţie a inculpatului) care, în cadrul declaraţiei dată în faza de urmărire penală, a precizat că l-a sunat pe soţul său în momentul în care soţii P. cereau explicaţii, iar acesta i-a spus să le zică faptul că grâul lor nu mai există în depozit, fiind vândut. Martora a fost audiată şi în cursul cercetării judecătoreşti, când şi-a menţinut în mare parte declaraţia anterioară, însă cu privire la anumite aspecte relevante a precizat că nu îşi mai aduce aminte.

Audiat fiind, în cursul urmăririi penale, inculpatul D.A.M. a susţinut că a avut acordul verbal de vânzare a grâului depozitat, menţinându-şi această poziţie procesuală şi cu ocazia confruntărilor efectuate cu reprezentanţii PF P.E.M.

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a precizat că deşi nu a avut acordul de vânzare al d-nei P.E.M. (reprezentantul legal al PFA-ului semnatar al contractului de prestări servicii), a avut acordul verbal al soţului acesteia, martorul P.M. În acest sens, inculpatul a precizat că după semnarea contractului cu d-na P., a ţinut legătura numai cu d-nul P.M. care lucra la banca unde avea conturile şi astfel se vedeau des. Mai arată inculpatul că atunci când a găsit cumpărător pentru grâu, l-a anunţat pe martor care a fost de acord cu vânzarea şi cu preţul.

Instanţa a constatat că inculpatul nu a dovedit în nici un fel aceste susţineri.

În cauză a fost audiat şi martorul P.M., a cărui declaraţie, deşi poate fi privită ca subiectivă, se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, fiind deci veridică şi conformă cu realitatea.

Astfel, atât martorul P.M., cât şi partea vătămată P.E.M., au precizat că nu au avut nicio discuţie cu inculpatul prin care să-i dea acestuia acordul de vânzare a grâului. Mai mult, cei doi i-au spus inculpatului să fie anunţaţi dacă se va găsi vreun cumpărător.

Faptul că nu au fost anunţaţi rezultă din situaţia de fapt, respectiv din aceea că cei doi soţi (necunoscând că grâul lor a fost vândut), s-au deplasat cu mai multe camioane în luna ianuarie 2009, pentru a-şi ridica grâul din depozitul A.T.S., şi doar cu acea ocazie au constatat vânzarea grâului.

Totodată, din declaraţia martorului P.M. a rezultat că, după recoltarea producţiei aferente anului 2008 şi depozitarea ei în depozitele SC A.T.S., nu l-a mai văzut pe inculpat la banca la care lucra - P.B., mai des văzându-l pe acesta anterior anului 2008, când lucra la BD1.

S-a constatat totodată, din cuprinsul raportului de expertiză, că inculpatul nu avea nici un cont la P.B., această împrejurare, coroborată cu declaraţia martorului P.M. combătând afirmaţia inculpatului în sensul că a ţinut legătura numai cu d-nul P.M. care lucra la banca unde avea conturile şi astfel se vedeau des.

Vânzarea clandestină a grâului de către inculpat precum şi faptul că din sumele astfel încasate nu a plătit nici un leu părţii vătămate - proprietar al grâului, au fost reţinute de prima instanţă ca elemente ce denotă reaua-credinţă a acestuia şi o totală nepăsare faţă de consecinţele grave ale faptei sale (date de cuantumul prejudiciului) şi de situaţia disperată în care o punea pe partea vătămată şi familia acesteia.

Deşi cuprinsul raportului de expertiză se încearcă a se demonstra "buna credinţă a inculpatului" care ar fi invitat-o pe partea vătămată la data de 26 ianuarie 2009 pentru a stabili de comun acord termenele de plată pentru cantitatea de grâu livrată sau compensare cu sămânţă, iar din cele confirmate de D.A.M., PF P.E.M. nu a dat curs invitaţiei, tribunalul a apreciat că aceste aspecte exced competenţelor expertului şi obiectivelor expertizei, fiind totodată combătute de probele administrate în cauză.

Astfel, chiar inculpatul prin declaraţia dată în instanţă, a afirmat că nu a încercat să ia legătura cu partea vătămată pentru vreun act adiţional sau convenţie, iar în plus, partea vătămată şi soţul său au arătat că după momentul la care s-au deplasat cu camioanele pentru a-şi ridica grâul, nu au mai reuşit să mai ia legătura cu inculpatul. Toate acestea demonstrează, în opinia primei instanţe, că "invitaţia" inculpatului a fost una pur formală, acesta neavând niciodată intenţia să acopere prejudiciul produs părţii vătămate.

S-a reţinut că, în drept, fapta inculpatului D.A.M. de a dispune pe nedrept (prin vânzare fără acordul proprietarului) în toamna - iarna anului 2008, de cantitatea de 347.410 kg grâu care se afla în custodia sa (depozit), în baza unui contract de prestări-servicii, grâu ce aparţinea PF P.E.M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz de încredere prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen.

3. La data de 20 august 2009, SC S.M.R. SA Buzău a formulat plângere penală împotriva reprezentantului SC A.T.S. SRL Brăila cu privire la faptul că din depozitul acestei societăţi a dispărut cantitatea de 701 tone orz pentru bere proprietatea S.M.R.

Din probele administrate în cauză a rezultat că, în anul 2008, SC S.M.R. SA Buzău a achiziţionat de la SC A.T.S. Brăila cantitatea de 1500 tone orzoaică de primăvară.

Potrivit raportului de expertiză, cantitatea de orz-bere vândută către SC S.M.R. SA Buzău a fost de 1.500 tone fizic, însă o diferenţă cantitativa de 49,50 tone a fost considerată corpuri străine.

Ca urmare a acestei situaţii SC A.T.S. SRL Brăila nu a facturat decât cantitatea de orz-bere, notă acceptată de SC S.M.R. SA Buzău, adică 1.450,50 tone, în valoare de 1.005.120,56 RON (fără TVA).

După perfectarea actelor de vânzare-cumpărare, între cele două societăţi s-a încheiat contractul de prestări servicii (depozit) C6 din 17 iulie 2008 prin care SC A.T.S. Brăila păstra în depozitul său cantitatea de orz cumpărată de S.M.R. (care nu avea spaţii de depozitare), urmând să-l restituie la cerere.

Conform acestui contract, A.T.S. avea obligaţia conservării şi păstrării cerealelor ca un bun proprietar şi urma să depună toate diligenţele pentru ca marfa să nu-şi schimbe calităţile constatate la momentul depozitării.

Pentru serviciul de custodie, depozitarul (A.T.S.) emitea facturi lunare, acestea fiind achitate în totalitate de către S.M.R. Buzău. Un reprezentant al S.M.R. Buzău (martorul B.C.) se deplasa lunar la Brăila, pentru a verifica starea mărfii.

În iulie 2009, martorul B.C. a constatat lipsa unei cantităţi însemnate de orz din depozit, motiv pentru care societatea a solicitat explicaţii şi restituirea mărfii rămase.

Potrivit raportului de expertiză, din totalul cantităţii de orz-bere fizic de 1.500 tone depozitat, a fost restituită beneficiarului SC S.M.R. SA Buzău cantitatea de 812,230 tone fizic, rămânând nerestituită cantitatea de 687,770 tone fizic.

Iniţial, între cele două societăţi s-a încercat efectuarea unei compensări, însă înţelegerea nu a fost respectată de către inculpat.

Din declaraţiile inculpatului a rezultat că întreaga cantitate de orz lipsă a fost infestată cu insecte, fapt ce a condus la deteriorarea ei, motiv pentru care, fără a avea acordul proprietarului, a vândut marfa contaminată.

Deşi în faza de urmărire penală inculpatul nu a putut depune la dosar înscrisuri din care să rezulte că orzoaica a fost infestată cu insecte, în cuprinsul raportului de expertiză se arată că "reprezentantul SC A.T.S. SRL Brăila a pus la dispoziţia experţilor contabili procesul-verbal de constatare P1 din 10 iunie 2009, prin care se atesta că orzul depozitat la depozitul din localitatea L.S. a fost infestat cu dăunători de depozit, fapt pentru care s-a efectuat şi tratarea acestuia cu produse chimice specifice, respectiv 44 l de Ph. şi 10 l de Agr."

Tot din raportul de expertiză rezultă că cele 688 tone de orz-bere fizic nerestituită beneficiarului SC S.M.R. SA Buzău a fost vândută de către SC A.T.S. SRL Brăila, în perioada 30 aprilie 2009 - 11 august 2009, următorilor beneficiari: SC D. SRL, I.C.S.T. SRL şi M.T. SRL, pentru o sumă totală de 89.153,12 RON.

În cauză au fost audiaţi martorii D.M.Z. (responsabil departament "Achiziţii" la SC S.M.R. Buzău) şi B.C. (agronom la aceeaşi societate). Din declaraţiile acestora a rezultat că în iulie - august 2009 martorul B.C. a constatat lipsa unei cantităţi de orz din depozit, motiv pentru care inculpatul a comunicat că circa 20 - 30 tone au fost infestate cu insecte, astfel că a luat hotărârea să scoată cantitatea respectivă de orz din magazie, urmând s-o înlocuiască ulterior cu altă marfă. Urmare acestui fapt proprietarul a luat hotărârea să-şi ridice marfa de la Brăila.

Martora D.M.Z. a învederat că a fost destul de greu să se ia legătura cu inculpatul pentru a obţine acordul luării mărfii.

Martorul B.C. a arătat că se deplasa lunar la depozitele SC A.T.S. pentru a lua probe de calitate a orzului din depozit, iar după cca 6 - 7 luni, sub diferite pretexte (nu este cheia, magazinerul este în concediu), nu i s-a mai permis accesul în depozit. Cu greu s-a reuşit să se ia legătura cu inculpatul care le-a spus că va înlocui marfa lipsă, ceea ce nu a făcut.

Instanţa a reţinut aceste probe, arătând că ele dovedesc reaua-credinţă cu care a acţionat inculpatul care, fără a avea acordul proprietarului, a vândut o cantitate însemnată de marfă din depozitele sale, iar ulterior a încercat să se facă nevăzut, astfel cum a procedat şi cu celelalte părţi vătămate din prezenta cauză.

Reaua-credinţă a inculpatului este dovedită şi de aceea că inculpatul l-a îndrumat pe martorul B.C. să se ducă cu maşini să ia orz dintr-o altă magazie, la faţa locului constatându-se că marfa respectivă nu îi aparţinea inculpatului.

În momentul transferării orzului la Buzău s-a constatat lipsa a 700 tone. Referitor la această lipsă inculpatul D.A.M. a comunicat partenerilor de afaceri că poate înlocui marfa cu alta similară, dintr-o altă magazie, însă aceasta nu întrunea parametrii de calitate, fiind orz furajer. S-a luat hotărârea ca S.M.R. să primească această marfă plus o diferenţă de preţ, însă inculpatul nu şi-a respectat obligaţia asumată şi marfa nu a ajuns la Buzău.

Audiat fiind, inculpatul a recunoscut că a vândut marfa fără a avea acordul proprietarului, însă a încercat să-şi minimizeze fapta, arătând că a vândut orzul cât mai rapid pentru a nu se deteriora şi mai tare, iar suma astfel obţinută ar fi dat-o proprietarului.

Instanţa de fond a constatat că aceste ultime susţineri ale inculpatului sunt contrazise atât de martorii audiaţi, dar şi de raportul de expertiză, care la obiectivul dacă ulterior SC A.T.S. a livrat în contul datoriei (marfa nerestituită) alte cantităţi de mărfuri sau a plătit vreo sumă de bani, nu a identificat pretinsa restituire către partea vătămată a sumei de bani obţinute de către inculpat din vânzarea orzului.

Se mai arată în acest raport că SC A.T.S. SRL a încheiat în data de 20 martie 2012 contractul C7 cu firma SC S.M.R. SA, prin care aceasta se obligă să achite debitul de 654.650,13 RON precum şi valoarea dobânzii legale aferente sumei de 558.907,30 RON, prin înfiinţarea unei culturi de orz de primăvară pentru bere pe suprafaţa de 200 ha. Astfel, SC A.T.S. SRL a livrat în baza avizului de însoţire a mărfii A6 din 5 iulie 2012 cantitatea de 13.000 kg orz bere.

S-a reţinut că, în drept, fapta inculpatului D.A.M., care în cursul anului 2009 a dispus pe nedrept (prin vânzare şi fără acordul proprietarului) de cantitatea de 688 kg orzoaică bere aparţinând SC S.M.R. Buzău, marfă ce se afla în custodia sa, în baza Contractului de depozit C6 din 17 iulie 2008, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz de încredere prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen.

4. La data de 22 octombrie 2009 BD1, Sucursala Brăila, a sesizat Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila cu privire la faptul ca SC A.T.S. Brăila a intrat în incidenţă bancară cu fila CEC seria B4 emisă în favoarea SC P. SA pentru lipsă de disponibil în cont.

Din declaraţia martorei M.N., reprezentat al SC P. SA, s-a stabilit că iniţierea relaţiilor comerciale a avut loc începând cu anul 2004.

La data de 31 august 2009, SC A.T.S. SRL Brăila a achiziţionat de la P. SA Galaţi cantitatea de 100 saci sămânţă hibrid. Pentru garantarea plăţii mărfii achiziţionate, învinuitul a emis fila CEC seria B4 care a fost doar semnată şi ştampilată la rubrica "semnătura trăgătorului".

Întrucât inculpatul nu a respectat obligaţiile de plată, în august 2009 reprezentanţii SC P. SA Galaţi au completat CEC-ul şi l-au introdus la plată, înregistrându-se refuzul la decontare.

Ulterior, inculpatul a achitat marfa achiziţionată, iar SC P. SA Galaţi s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.777,11 RON, reprezentând penalităţi de întârziere.

Audiat fiind, inculpatul a recunoscut că a emis acea filă CEC, "în alb", învederând că a fost doar o garanţie a plăţii.

Tribunalul a reţinut că Legea nr. 59/1934 nu prevede nici o derogare şi nicio permisiune cu privire la completarea în alb a unei file CEC cu titlu de garanţie. De altfel, în cuprinsul considerentelor Deciziei (R.I.L.) nr. 43/2008, mai sus enunţată, sunt dezvoltate şi evidenţiate elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului D.A.M., care pentru garantarea achitării produselor achiziţionate de la SC P. SA Galaţi a emis o filă CEC care nu a fost completată la toate rubricile obligatorii conform art. 1 şi 11 din Legea CEC-ului, ci doar semnată şi ştampilată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934.

5. La data de 23 iunie 2010, SC M.G. SRL Murighiol, judeţul Tulcea a sesizat Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila cu privire la faptul că SC A.T.S. SRL Brăila a emis la data de 8 martie 2010 pentru plata unor facturi în valoare totală de 770.000 RON, o filă CEC ce a fost refuzată la plată (2 aprilie 2010), pe motivul scoaterii din uz a formularului utilizat din 8 decembrie 2008, conform prevederilor Circularei B.N.R. în referire la Norma Tehnică nr. 10 din 1994 privind cec-ul, cambia şi biletul la ordin.

Din probele administrate în cauză a rezultat că între societatea din Tulcea şi cea din Brăila au existat relaţii comerciale încă din anul 2008, când, la data de 9 octombrie 2008 s-a încheiat Contractul de multiplicare C8, societatea din Tulcea fiind furnizor de sămânţă, după care a fost întocmit Actul adiţional din 23 iulie 2009, însă până la incidenţa cu fila CEC mai sus menţionată nu au existat nereguli în derularea relaţiei comerciale.

Din declaraţia inculpatului D.A.M. dată în faza de urmărire penală, a rezultat că a emis fila CEC în cauză (seria B4) la momentul derulării relaţiei comerciale cu societatea din Tulcea, fără a completa rubricile esenţiale, doar semnând-o şi ştampilând-o, fila CEC reprezentând o garanţie a plăţii ulterioare.

Momentul emiterii CEC-ului a fost octombrie 2008, ulterior, în decembrie 2008, interzicându-se utilizarea acestor tipizate.

La data de 12 aprilie 2010, SC M.G. SRL Murighiol a introdus la plată fila CEC completată fără data emiterii, aceasta fiind refuzată pentru motivul invocat anterior.

Ulterior SC A.T.S. SRL a stins datoria către SC M.G. SRL Murighiol prin ordinul de compensare seria O1, astfel că societatea din Tulcea nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.

Audiat fiind de instanţă, inculpatul a recunoscut şi această faptă, învederând că fila CEC în discuţie a fost emisă tot ca şi garanţie.

Cu privire la această apărare, instanţa de fond a făcut trimitere la considerentele expuse la fapta 4, apreciind că acestea sunt pe deplin incidente şi nu se mai impune reluarea lor.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului D.A.M., care pentru garantarea achitării produselor achiziţionate de la SC M.G. SRL Murighiol, a emis o filă CEC care nu a fost completată la toate rubricile obligatorii conform art. 1 şi 11 din Legea CEC-ului, ci doar semnată şi ştampilată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934.

Faţă de infracţiunile reţinute s-au aplicat dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor la care a fost condamnat inculpatul, instanţa a ţinut seama, potrivit art. 72 C. pen., de dispoziţiile din partea generală a C. pen., de limitele pedepsei prevăzute în partea specială a C. pen. şi a Legii nr. 59/1934, de gradul ridicat de pericol social concret al faptelor săvârşite, dat de modalitatea de executare, de prejudiciul foarte mare produs părţilor vătămate, situaţie care în mod cert a perturbat grav activitatea acestora, de vădita rea-credinţă (detaliată mai sus) de care a dat dovadă inculpatul în derularea relaţiilor comerciale expuse în speţă, unicul său scop fiind fraudarea co-contractanţilor, fără a-i păsa vreun moment de consecinţele acţiunilor sale, de perseverenţa infracţională a inculpatului care nu se află la primul conflict cu legea penală (anterior având aplicată sancţiunea amenzii administrative pt. art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, conf. cazier, şi o condamnare (nedefinitivă) de 4 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere aplicată de Tribunalul Cluj în Dosar 4135/113/2009, apelul fiind respins), de atitudinea nesinceră avută de inculpat, acesta nerecunoscând inclusiv declaraţii esenţiale date anterior, în faza de urmărire penală, de atitudinea acestuia de nepăsare faţă de consecinţele faptelor sale şi de încercarea de minimalizare a acestor consecinţe, dar şi de vârsta acestuia şi de faptul că nu s-a sustras urmăririi penale sau cercetării judecătoreşti.

Toate aceste elemente duc la concluzia imposibilităţii (în concret) de a-i fi acordate inculpatului circumstanţe atenuante judiciare, cu consecinţa reducerii pedepselor sub minimul special.

Tribunalul a apreciat că, criza financiară şi pretinsele calamităţi naturale cu care a încercat inculpatul să-şi justifice unele fapte, nu dau dreptul săvârşirii unor infracţiuni cu consecinţe deosebit de grave. Într-o astfel de situaţie, inculpatul trebuia să acţioneze în conformitate cu legea, însă acesta, fără pic de regret şi cu o vădită rea-credinţă, a început să fraudeze diferiţii comercianţi, producându-le acestora prejudicii imense, ulterior încercând să se facă nevăzut, co-contractanţilor fiindu-le foarte greu, sau chiar imposibil să-l întâlnească.

În aceste condiţii, instanţa a apreciat că, în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune (art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen.), al cărui minim special este ridicat, se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea, respectiv a minimului prevăzut de lege.

Totodată, având în vedere natura faptei săvârşite, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului, perseverenţa infracţională şi faptul că a săvârşit infracţiunile prin exercitarea cu rea-credinţă a funcţiei de administrator al unei societăţi comerciale, constatând totodată că pedeapsa aplicată este mai mare de 2 ani închisoare, iar aplicarea pedepsei complementare este obligatorie, pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru infracţiunea de înşelăciune s-a dispus şi interzicerea, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de asociat sau administrator al unei societăţi comerciale.

În ceea ce priveşte infracţiunile de abuz de încredere (prev. de art. 213 alin. (1) C. pen.) deduse judecăţii, s-a reţinut că în concret, au un grad ridicat de pericol social, având în vedere prejudiciile foarte mari produse şi reaua-credinţă de care a dat dovadă inculpatul, astfel că, având în vedere şi celelalte elemente de individualizare, s-a apreciat că se impune condamnarea inculpatului pentru fiecare dintre acestea la două pedepse cu închisoarea într-un cuantum apropiat de maximul prevăzut de lege (care în opinia instanţei, a fost considerat destul de mic în comparaţie cu gravitatea faptelor).

Aceste elemente, precum şi faptul că inculpatul a săvârşit infracţiunile prin exercitarea cu rea-credinţă a funcţiei de administrator al unei societăţi comerciale, au condus prima instanţă la concluzia că este necesară aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. pe lângă fiecare dintre pedepsele principale aplicate pentru infracţiunile de abuz de încredere, pentru o perioadă de 2 ani.

Pentru infracţiunile prevăzute de Legea CEC-ului (art. 84 alin. (1) pct. 3, Legea 59/1934), recunoscute de inculpat, văzând şi celelalte elemente de individualizare, instanţa a aplicat inculpatului, pentru fiecare în parte, pedepse cu închisoarea în cuantumul prevăzut de lege.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) - (3) C. pen., s-au contopit pedepsele principale şi complementare aplicate inculpatului, s-a aplicat pedeapsa principală cea mai grea, sporită cu 1 an închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa a reţinut că natura şi gravitatea faptelor săvârşite, modalitatea săvârşirii acestora, reaua-credinţă de care a dat dovadă inculpatul, perseverenţa infracţională în săvârşirea unor infracţiuni cu consecinţe deosebit de grave şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului, duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen., fapt pentru care s-au interzis aceste drepturi şi ca pedeapsă accesorie pe parcursul executării pedepsei.

În temeiul art. 7 din Legea 26/1990, s-a dispus ca o copie a prezentei sentinţe să se comunice, după rămânerea definitivă, Oficiului Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Ministerul Justiţiei, pentru a se efectua cuvenitele menţiuni faţă de aplicarea pedepsei complimentare a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

S-au admis în parte acţiunile civile formulate în cauză de părţile civile SC E.C.C. SRL (cesionar al creanţei aparţinând părţii vătămate SC L.C.E. SA), SC S.M.R. SA Buzău şi P.E.M. (succesor în drepturi al PFA P.E.M.) şi a fost obligat inculpatul D.A.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.T.S. SRL Brăila prin administrator judiciar SC S.Q. SRL la plata către acestea a următoarelor sume:

- către partea civilă E.C.C. SRL a sumei totale de 1.824.416,25 RON, din care suma de 57.401,51 RON reprezintă debit principal neachitat, iar suma de 1.767.014,74 RON reprezintă penalităţi de întârziere;

- către partea civilă SC S.M.R. SA Buzău a sumei de 619.474,74 RON;

- către partea civilă P.E.M. a sumei de 159.695,52 RON.

În conformitate cu Decizia (R.I.L.) nr. 43 din 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în M. Of. nr. 372/3.06.2009, s-a respins ca inadmisibilă acţiunea civilă formulată în cauză de partea civilă SC P. SA Galaţi.

S-a menţinut sechestrul asigurător instituit în faza de urmărire penală prin Ordonanţa din 7 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului.

În temeiul art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.T.S. SRL Brăila prin administrator judiciar SC S.Q. SRL, la plata sumei de 2.500 RON cheltuieli judiciare stat.

S-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Brăila a sumei de 200 RON, reprezentând onorariul avocatului din oficiu (av. C.R.M., Delegaţie D1 din 29 decembrie 2011), desemnat în faza iniţială a cercetării judecătoreşti.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul D.A.M., iar prin Decizia penală nr. 275/A din 5 noiembrie 2013, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul acestuia, a desfiinţat în parte sentinţa apelată, şi rejudecând:

Au fost descontopite pedepsele rezultante de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., în pedepsele componente.

A fost modificată dispoziţia prin care s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei de înşelăciune reţinute în rechizitoriu, în sensul că din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., (parte vătămată SC L.C.E. SA Otopeni), s-a dispus schimbarea încadrării juridice în infracţiunile de emitere de file CEC fără a avea la tras disponibil suficient prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 Legea nr. 59/1934 (fila CEC B1) şi emitere de file CEC în alb prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 Legea 59/1934 (fila CEC seria B2), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

A înlăturat dispoziţiile privind condamnarea inculpatului D.A.M. pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. (parte vătămată SC L.C.E. SA Otopeni), respectiv emitere de file CEC în alb prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 3 Legea 59/1934 (parte vătămată SC L.C.E. SA Otopeni).

A dispus condamnarea inculpatului D.A.M. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de emitere de file CEC fără a avea la tras disponibil suficient prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 Legea nr. 59/1934 ( parte vătămată SC L.C.E. SA Otopeni).

Au fost menţinute dispoziţiile privind condamnarea inculpatului D.A.M. pentru comiterea a două infracţiuni de abuz de încredere prevăzute de art. 213 alin. (1) C. pen., respectiv pentru comiterea a două infracţiuni de emitere de file CEC în alb prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 3 Legea 59/1934.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) - (3) C. pen., au fost contopite pedepsele principale şi complementare aplicate inculpatului, respectiv:

- 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de emitere de file CEC fără a avea la tras disponibil suficient, prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 Legea nr. 59/1934;

- două pedepse de câte 3 ani închisoare fiecare şi două pedepse complementare prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., constând în interzicerea pe o perioadă de 2 ani a dreptului de a ocupa funcţia de asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pentru săvârşirea a două infracţiuni de abuz de încredere prevăzute de art. 213 alin. (1) C. pen. (părţi vătămate P.E.M. şi SC S.M.R. SA Buzău);

- două pedepse de câte 6 luni închisoare fiecare pentru săvârşirea a două infracţiuni de emitere de file CEC în alb prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 3 Legea 59/1934 (părţi vătămate SC P. SA Galaţi şi SC M.G. Murighiol), inculpatul D.A.M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare sporită la 3 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani a dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa funcţia de asociat sau administrator al unei societăţi comerciale.

A fost înlăturată dispoziţia privind obligarea inculpatului D.A.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.T.S. SRL Brăila, prin administrator judiciar SC S.Q. SRL la plata către partea civilă E.C.C. SRL a sumei totale de 1.824.416,25 RON, din care suma de 57.401,51 RON reprezintă debit principal neachitat, iar suma de 1.767.014,74 RON reprezintă penalităţi de întârziere.â

S-a constatat că partea civilă E.C.C. SRL a renunţat la pretenţiile civile formulate în cauză.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii penale apelate.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea, examinând sentinţa supusă controlului judiciar prin prisma motivelor invocate dar şi din oficiu sub toate aspectele, a constatat că situaţia de fapt a fost în mod corect reţinută de instanţa de fond pe baza unei complete şi judicioase analize a materialului probator administrat în cauză, însă încadrarea juridică dată faptelor este criticabilă.

Astfel, Curtea a reţinut că prin actul de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.A.M. pentru comiterea următoarelor infracţiuni:

a. abuz de încredere, prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în toamna anului 2008, fără acordul proprietarului, a dispus pe nedrept de cantitatea de 355,9 tone grâu ce se afla în custodia sa, în baza unui contract de prestări servicii, grâu ce aparţinea PF P.E.M., cauzându-i acesteia un prejudiciu de 113.176,2 dolar SUA.

b. abuz de încredere, prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în cursul anului 2009, fără acordul proprietarului, a dispus pe nedrept de cantitatea de 701 tone orzoaică-bere ce se afla în custodia sa în baza unui contract de depozit, orzoaică ce aparţinea SC S.M.R. SA Buzău, cauzându-i acesteia un prejudiciu de 651.650,13 RON.

c. înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., constând în aceea că, cu prilejul executării contractelor încheiate în anul 2008 cu SC L.C.E. SA Otopeni, a indus în eroare această societate emiţând două file CEC în timp ce se afla în interdicţie bancară şi cunoscând că nu deţine în conturile bancare provizia necesară pentru valorificarea acestora, prejudiciind partea vătămată cu suma de 482.797,28 RON.

d. emitere de file CEC în alb, prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 Legea 59/1934, constând în aceea că la data de 31 august 2009, pentru garantarea achitării produselor achiziţionate de la SC P. SA Galaţi, a emis o filă CEC care nu a fost completată la toate rubricile obligatorii, fiind doar semnată şi ştampilată.

e. emitere de file CEC în alb, prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea 59/1934, constând în aceea că, la data de 8 martie 2010, pentru garantarea achitării produselor achiziţionate de la SC M.G. SRL Murighiol, a emis o filă CEC care nu a fost completată la toate rubricile obligatorii, fiind doar semnată şi ştampilată.

Prima instanţă a reţinut în sarcina inculpatului comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, dispunând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. (parte vătămată SC L.C.E. SA Otopeni), în infracţiunile de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. (vizavi de fila CEC seria B1) şi emitere de file CEC în alb prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea 59/1934 (vizavi de fila CEC seria B2).

Instanţa de fond a reţinut că în cazul filei CEC seria B1, în valoare de 220.000 RON, completată şi semnată de inculpat la toate rubricile obligatorii, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, întrucât acesta a emis fila CEC deşi era în interdicţie bancară şi cunoştea că nu are disponibil în cont pentru valorificarea acesteia.

În ceea ce priveşte cea de-a doua filă CEC, seria B2, prima instanţă a reţinut că a fost emisă cu titlu de garanţie şi, câtă vreme nu avea nici toate elementele de valabilitate prevăzute pentru acest instrument de plată, fiind doar semnată şi ştampilată, a apreciat că în raport de aceasta, este incidentă infracţiunea de emitere de file CEC în alb prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934.

Curtea de apel a apreciat ca fiind întemeiate consideraţiile instanţei de fond referitoare la cea de-a doua filă CEC, seria B2 şi că, într-adevăr, emiterea acesteia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de emitere de file CEC în alb prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 Legea nr. 59/1934, însă a considerat că şi în cazul primei file CEC, seria B1, nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., ci tot o infracţiune din Legea nr. 59/1934, respectiv emitere de file CEC fără a avea la tras disponibil suficient prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2.

Instanţa de apel a făcut trimitere la Decizia pronunţată în interesul legii nr. 9/2005, Înalta Curte, secţiile unite, statuând că atunci când beneficiarul cecului are cunoştinţă, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta nu constituie infracţiunea de înşelăciune ci infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea 59/1934.

În speţă, din depoziţiile martorului B.L.S., reprezentant al SC L.C.E. SA Otopeni şi cele ale inculpatului D.A.M., a rezultat şi s-a reţinut că încă de la momentul emiterii primei file CEC, beneficiarul a cunoscut că societatea inculpatului nu are disponibil în cont şi că a pretins ambele file CEC cu titlu de garanţie.

S-a avut în vedere că anterior emiterii acestor file CEC, inculpatul emisese către SC L.C.E. SA Otopeni, în luna ianuarie 2009, conform convenţiei încheiate cu aceasta de reeşalonare a unor datorii din anul 2008, opt bilete la ordin scadente în lunile ianuarie, februarie, martie şi aprilie 2009, din care niciunul nu a fost onorat de către societatea inculpatului, din lipsa de disponibil.

Constatând aceste aspecte, martorul B.L.S. s-a întâlnit cu inculpatul D.A.M. la începutul lunii aprilie 2009 când i-a solicitat emiterea a două file CEC pentru garantarea plăţii, cu toate că a realizat că inculpatul nu are disponibil în cont, pentru că, aşa cum a precizat martorul "dacă inculpatul ar fi avut bani în cont ar fi decontat cele patru bilete la ordin deja scadente şi nu ar fi fost necesar să îi solicităm file CEC".

Curtea de apel a arătat că în aceste condiţii, nu a existat o inducere în eroare a părţii vătămate anterior emiterii filelor CEC, cu privire la existenţa disponibilului necesar onorării acestora, aceasta fiind pe deplin conştientă că inculpatul avea o situaţie financiară dificilă şi nu deţinea bani în conturile societăţii, solicitând, suplimentar faţă de cele opt bilete la ordin emise anterior, şi emiterea a două file CEC pentru garantarea efectuării plăţii, cunoscut fiind că emiterea unor file CEC fără acoperire are implicaţii penale.

Faptul că prin emiterea celor două file CEC inculpatul nu a urmărit inducerea în eroare a SC L.C.E. SA Otopeni a rezultat, în opinia instanţei de apel, şi din împrejurarea că inculpatul a făcut apoi tot posibilul pentru stingerea debitului pe care îl avea la această societate, prin compensări şi plăţi parţiale, astfel că la data de 22 octombrie 2013 SC E.C.C. SRL, care a preluat creanţa datorată de societatea administrată de inculpat, a comunicat că nu mai are pretenţii civile în cauză.

Faţă de aceste aspecte, Curtea a apreciat că în cauză se impunea schimbarea încadrării juridice a faptei de înşelăciune reţinute în rechizitoriu în infracţiunile de emitere de file CEC fără a avea la tras disponibil suficient prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 Legea nr. 59/1934 (vizavi de fila CEC B1) şi emitere de file CEC în alb prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 Legea nr. 59/1934, vizavi de fila CEC seria B2, sens în care a fost modificată sentinţa instanţei de fond, urmare a admiterii apelului inculpatului.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., circumstanţele în care a fost comisă fapta, suma mare la care se referă cele două instrumente de plată, împrejurarea că inculpatul nu este la primul impact cu legea penală, dar şi la aspectele favorabile acestuia.

Din această perspectivă, Curtea a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar prin aplicarea unor sancţiuni cu închisoarea, stabilirea unei amenzi nefiind suficientă pentru îndeplinirea rolului preventiv-educativ al sancţiunii penale.

Pe latura civilă a cauzei s-a dispus înlăturarea dispoziţiilor privind obligarea inculpatului D.A.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.T.S. SRL Brăila prin administrator judiciar SC S.Q. SRL, la plata către partea civilă E.C.C. SRL a sumei totale de 1.824.416,25 RON şi s-a constatat că partea civilă E.C.C. SRL a renunţat la pretenţiile civile formulate în cauză.

În ceea ce priveşte celelalte motive de apel invocate de inculpat, Curtea a constatat că acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, instanţa de apel a arătat că în mod corect s-a reţinut prima instanţă comiterea de către inculpat a două infracţiuni de abuz de încredere în dauna părţilor vătămate PF P.E.M. şi SC S.M.R. SA Buzău.

În acest sens s-a arătat că împrejurarea că bunurile asupra cărora inculpatul a dispus pe nedrept sunt bunuri de gen şi nu bunuri individualizate, nu poate înlătura reţinerea infracţiunii de abuz de încredere întrucât dispoziţiile art. 213 C. pen. nu fac distincţie din această perspectivă, fiind doar necesar ca bunul ce face obiectul material al infracţiunii să fie bun mobil.

În plus, din actele dosarului a rezultat că în ambele cazuri, cerealele înstrăinate de inculpat erau deţinute în baza unor contracte de prestări servicii, respectiv de condiţionare şi depozitare, în cuprinsul contractelor nefiind inserată vreo clauză din care să rezulte că societatea putea să restituie părţilor vătămate bunuri similare cu cele primite în depozit, obligaţia asumată fiind de restituire a bunurilor depozitate.

Curtea nu a primit nici apărarea că bunurile ce au făcut obiectul acestor infracţiuni de abuz de încredere nu au fost deţinute de inculpat ci de SC A.T.S. SRL Brăila, şi că astfel, acesta nu ar putea să răspundă penal, întrucât inculpatul era administratorul unic al societăţii iar dispoziţia de înstrăinare a fost dată de el şi nu de altă persoană.

Cât priveşte afirmaţia că inculpatul ar fi avut dreptul să refuze eliberarea întregii cantităţi de grâu pe care o avea în detenţie întrucât PF P.E.M. avea la rândul său datorii către SC A.T.S. SRL Brăila, respectiv valoarea lucrărilor de recepţie, condiţionare, depozitare şi livrare, în sumă de 39.597,50 RON şi diferenţe provenind de la livrările de îngrăşăminte, sămânţă de grâu şi pesticide, în sumă totală de 13.566 RON, Curtea a constatat că această împrejurare nu îi dădea dreptul să înstrăineze întreaga cantitatea de grâu pe care partea vătămată i-o lăsase în depozit ci eventual să reţină o parte din acest grâu la momentul restituirii către partea vătămată.

Referitor la faptul că în cauză ar fi incidente prevederile art. 44 C. pen., vizând starea de necesitate, întrucât inculpatul ar fost nevoit să înstrăineze cantitatea de orz primită în depozit de la SC S.M.R. SA Buzău, întrucât acesta fusese infestat cu insecte, pentru a nu afecta întreaga cantitate pe care o avea în depozite, Curtea a constatat că această susţinere nu are suport probator.

Astfel, martorul B.C., reprezentant al părţii vătămate, care se deplasa lunar pentru a lua probe privind calitatea orzului lăsat în depozit, nu a constatat ca orzul să fie infestat cu insecte iar în plus, la un moment dat i-a fost limitat accesul în depozite, sub diferite pretexte (lipsa cheii, lipsa magazionerului), ceea ce denotă intenţia inculpatului de a ascunde situaţia reală a orzului aflat în depozit.

De asemenea, s-a considerat nereală susţinerea inculpatului că a vândut orzul cât mai rapid pentru a nu se deteriora şi mai tare iar suma astfel obţinută ar fi fost dată proprietarului, martorii audiaţi şi actele aflate la dosar neconfirmând o astfel de împrejurare.

În ceea ce priveşte valoarea prejudiciului produs părţii vătămate SC S.M.R. SA Buzău, Curtea a constatat că instanţa de fond a reţinut în mod corect suma de 619.474,74 RON, ce reprezintă diferenţa dintre suma recunoscută ca debit de către SC A.T.S. SRL Brăila prin Contractul C7 din 20 martie 2012, respectiv 654.650, 13 RON şi sumele de 12.727,06 RON, reprezentând cheltuieli cu taxa arbitrală şi 199.448,33 RON, reprezentând cheltuieli de judecată aferente procedurii arbitrale.

Instanţa de fond a dat astfel prevalenţă principiului reglementat de art. 1270 alin. (1) C. civ. - contractul valabil încheiat având putere de lege între părţile contractante - în detrimentul celor arătate în raportul de expertiză în care se reţine un prejudiciu de 460.861 RON, în condiţiile în care în expertiză nu s-a luat în calcul TVA şi dobânda legală.

Concluzionând, Curtea a reţinut că în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului pentru două infracţiuni de abuz de încredere comise în dauna PF P.E.M. şi respectiv SC S.M.R. SA Buzău şi a dispus obligarea către acestea la plata sumelor de 159.695,52 RON, respectiv 619.474174 RON.

Referitor la dozarea pedepselor aplicate inculpatului pentru aceste infracţiuni, Curtea a apreciat că sancţiunile stabilite de prima instanţă, de câte 3 ani închisoare, reflectă în mod judicios criteriile de individualizare instituite de art. 72 C. pen. şi nu se impune a fi reduse.

S-a avut în vedere faptul că prejudiciile produse părţilor vătămate sunt foarte ridicate, că acestea nu au fost acoperite nici măcar în parte iar inculpatul a avut o atitudine nesinceră, încercând să eludeze răspunderea penală.

În plus, inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală, fiind condamnat în Dosarul nr. 4135/113/2009 la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării, prin Sentinţa penală din 20 iunie 2010 a Tribunalului Cluj, definitivă prin Decizia penală din 15 februarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, condamnare în privinţa căreia s-ar fi impus anularea suspendării şi contopirea cu pedepsele din prezenta cauză.

Cum însă în cauză a declarat apel doar inculpatul, Curtea a arătat că nu poate dispune anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare, având în vedere principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac, prevăzut de art. 385⁸ C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.A.M. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 29 noiembrie 2013, având primul termen de judecată stabilit pentru data de 15 aprilie 2014. Deşi la această dată a intrat în vigoare noul C. proc. pen., iar recursul nu mai este o cale ordinară de atac, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, potrivit cărora recursurile în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Prin motivele de recurs depuse la dosar în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior, inculpatul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (susţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934, din perspectiva dispoziţiilor noului C. pen., existând consimţământul părţii vătămate ca şi cauză justificativă; că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz de încredere - bunurile fiind fungibile şi consumabile, iar acestea nu i-au fost încredinţate inculpatului ci societăţii comerciale, că faptele nu ar fi fost săvârşite cu intenţie, ci din culpă); art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. (arătându-se că instanţa a aplicat greşit dispoziţiile din Legea nr. 59/1934, ignorând existenţa unei cauze de nepedepsire, prevăzută de art. 84 alin. ultim teza finală, care prevede că emitentul este apărat de pedeapsă când emiterea CEC-ului se datorează unui fapt scuzabil, acesta constând în perioada de secetă care a compromis culturile agricole în anii 2011 - 2012); art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. (constând în greşita aplicare a legii, prin ignorarea răspunsului expertului contabil la obiectivul nr. 3 prin care se atesta că orzul a fost infestat cu dăunători).

Pe parcursul soluţionării recursului, inculpatul D.A.M. a încheiat cu partea civilă P.E.M. Acordul de mediere A8 din 20 iunie 2014, mediator I.N., obiectul contractului fiind "medierea disputei intervenite între părţi cu privire la pretenţii băneşti în cuantum de 159.695,52 RON - contravaloarea grâu de sămânţă şi grâu de consum - prejudiciu în Dosar recurs nr. 6103/113/2011, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie", părţile convenind, în vederea stingerii conflictului, asupra unor clauze referitoare la achitarea sumei datorate de către inculpatul în 4 rate. La data de 23 iunie 2014, între aceleaşi părţi, în prezenţa mediatorului, a fost încheiat un proces-verbal prin care se atesta încasarea a două dintre ratele stabilite, menţinându-se expres faptul că "acordul de mediere dintre părţi are toate efectele prevăzute de art. 23 alin. (1) C. proc. pen. şi pe cele prevăzute de art. 16 lit. g) C. proc. pen.".

Deşi iniţial inculpatul nu a depus exemplarul procesului-verbal semnat şi de către mediator, până la data stabilită pentru pronunţare, la data de 20 noiembrie 2014, Biroul de mediator I.N. a înaintat prin fax Procesul-verbal din 23 iunie 2014 semnat de mediator, de inculpat şi de partea civilă P.E.M., un exemplar al acestuia fiind ataşat şi concluziilor scrise formulate de apărarea inculpatului.

Pentru a acorda posibilitatea inculpatului D.A.M. să încheie un acord de mediere cu partea civilă SC S.M.R. SA Buzău, având în vedere existenţa contractului de mediere dintre părţi, prin Încheierea de şedinţă din data de 24 iunie 2014, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 192/2006, a dispus suspendarea judecării recursului pe o perioadă de 3 luni, respectiv până la 23 septembrie 2014.

Întrucât până la termenul de judecată din data de 21 octombrie 2014 nu s-a finalizat procedura medierii, Înalta Curte, apreciind că intervalul de timp acordat a fost suficient pentru finalizarea acestor demersuri, a declarat deschise dezbaterile, stabilind ca dată a pronunţării ziua de 6 noiembrie 2014, pentru a se depune concluzii scrise. În această perioadă s-a încheiat Acordul de mediere A9 din 29 octombrie 2014, fiind înaintat la dosar de către Biroul mediatorului D.D. împreună cu Procesul-verbal de încheiere a medierii P10 din 29 octombrie 2014, având ca obiect "pretenţiile băneşti, contravaloarea a 700 de tone de orz de bere, prejudiciu în Dosar recurs nr. 6103/113/2011 înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie". În cuprinsul acordului prin care s-a ajuns la înţelegerea totală între părţi, la pct. 5, se menţionează că "SC S.M.R. SA este de acord să stingă acţiunea penală pe care a declanşat-o prin formularea la data de 20 august 2009 a plângerii penale împotriva domnului D.A.M., în calitate de reprezentant al SC A.T.S. SRL, ce formează obiectul Dosarului de recurs nr. 6103/113/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, (...), cu toate consecinţele menţionate la art. 16 lit. g) C. proc. pen., art. 17 alin. (2) C. proc. pen., art. 23 alin. (1) C. proc. pen., art. 67 alin. (1) şi (2) din Legea medierii nr. 192/2006 şi cu referire la art. 213 din vechiul C. pen., art. 238 din noul C. pen.

În raport de această împrejurare nouă şi care nu a constituit obiectul dezbaterilor, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol.

Cu ocazia reluării dezbaterilor asupra recursului, apărarea inculpatului a solicitat încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie specială a răspunderii penale pentru infracţiunile prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 şi ca urmare a încheierii acordurilor de mediere, în ceea ce priveşte infracţiunile de abuz de încredere prevăzute de art. 213 C. pen. Referitor la emiterea filei CEC în favoarea SC M.G. Murighiol SRL, a învederat că, în ipoteza în care se consideră că nu s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale, să fie avute în vedere apărările formulate prin motivele de recurs.

Având în vedere poziţia procesuală a inculpatului, care nu a solicitat în mod neechivoc continuarea procesului penal, Înalta Curte va analiza prioritar incidenţa prescripţiei speciale a răspunderii penale, raportat la infracţiunile prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934.

Din această perspectivă, se constată că prin Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 59/1934 nu au suferit modificări în privinţa limitelor de pedeapsă care să influenţeze termenul de prescripţie a răspunderii penale. Atât potrivit legii în vigoare la data săvârşirii faptelor, cât şi în prezent, limitele de pedeapsă pentru infracţiunile incriminate în art. 84 din Legea CEC-ului sunt cuprinse între 6 luni şi 1 an închisoare alternativ (sau împreună) cu amendă, astfel că termenul de prescripţie este, în ambele reglementări, de 3 ani (art. 122 lit. e) C. pen. anterior, art. 154 C. pen.).

În ceea ce priveşte prescripţia specială, Înalta Curte reţine că de la data săvârşirii infracţiunilor şi până la 1 februarie 2014 când a intrat în vigoare noul C. pen., dispoziţiile art. 124 C. pen. anterior au suferit modificări (prin art. 1 pct. 3 din Legea nr. 63/2012), în sensul majorării termenului în care aceasta operează, la depăşirea cu încă o dată a termenului prevăzut de art. 122 C. pen., faţă de varianta anterioară când, pentru a interveni prescripţia specială a răspunderii penale era necesar ca termenul prevăzut de dispoziţiile art. 122 să fie depăşit cu încă jumătate. Rezultă aşadar că, sub acest aspect, legea penală mai favorabilă este reprezentată de conţinutul art. 124 C. pen. în redactarea anterioară modificării intervenite prin Legea nr. 63/2012. Ca atare, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale este, conform art. 122 alin. (1) lit. e), art. 124 C. pen. anterior, de 4 ani şi 6 luni.

La acest termen urmează a fi adăugată perioada de 3 luni în care procesul penal a fost suspendat în temeiul art. 70 din Legea nr. 192/2006, fiind incidente dispoziţiile art. 128 alin. (1) C. pen. potrivit cu care, cursul termenului de prescripţie este suspendat pe timpul cât o dispoziţie legală împiedică continuarea procesului penal. Rezultă aşadar că termenul de prescripţie specială a răspunderii penale este de 4 ani şi 9 luni, iar în conformitate cu art. 122 alin. (2) C. pen. anterior, acesta a început să curgă de la dată săvârşirii infracţiunii.

Verificând în ce măsură s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale, Înalta Curte reţine următoarele:

În sarcina inculpatului s-a stabilit că, la începutul lunii aprilie 2009, a emis în favoarea SC L.C.E. SE Franţa, Sucursala Otopeni, fila CEC seria B1 fără a avea la tras disponibil suficient, faptă încadrată în dispoziţiile art. 84 alin. (1) pct. 2, Legea nr. 59/1934 şi fila CEC seria B2 "în alb" (doar semnată şi ştampilată), data trecută fiind falsă, 31 iulie 2009, faptă prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din legea CEC-ului 59/1934. În acest caz termenul de prescripţie specială a răspunderii penale s-a împlinit în cursul lunii ianuarie 2014.

De asemenea, în sarcina aceluiaşi inculpat s-a reţinut că, la data de 31 august 2009, pentru garantarea achitării produselor achiziţionate de la SC P. SA Galaţi, a emis o filă CEC care nu a fost completată la toate rubricile obligatorii, fiind doar semnată şi ştampilată, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale art. 84 alin. (1) pct. 3 Legea 59/1934. În privinţa acestei fapte termenul de prescripţie specială a răspunderii penale s-a împlinit la data de 30 mai 2014.

Aceeaşi concluzie, a împlinirii termenului de prescripţie specială se impune şi în raport de cea de-a patra faptă, constând în emiterea filei CEC în alb pentru garantarea achitării produselor achiziţionate de la SC M.G. SRL Murighiol, prevăzută de dispoziţiile de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea 59/1934.

Referitor la data de la care curge acest termen, Înalta Curte constată, în raport de situaţia de fapt stabilită de către instanţa de fond şi care nu a fost modificată în apel (şi coincide cu cea din rechizitoriu), că aceasta se plasează în cursul lunii octombrie 2008. Astfel, prin sentinţă, cu privire la această faptă s-au reţinut următoarele:

"La data de 23 iunie 2010 SC M.G. SRL Murighiol, judeţul Tulcea a sesizat Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila cu privire la faptul că SC A.T.S. SRL Brăila a emis la data de 8 martie 2010 pentru plata unor facturi în valoare totală de 770.000 RON, o filă CEC ce a fost refuzată la plată (2 aprilie 2010) pe motivul scoaterii din uz a formularului utilizat din 8 decembrie 2008, conform prevederilor Circularei BNR în referire la Norma Tehnică nr. 10 din 1994 privind cec-ul, cambia şi biletul la ordine.

Din probele administrate în cauză, a rezultat că între societatea din Tulcea şi cea din Brăila au existat relaţii comerciale încă din anul 2008, când la data de 9 octombrie 2008 s-a încheiat Contractul de multiplicare C8, societatea din Tulcea fiind furnizor de sămânţă, după care a fost întocmit Actul adiţional din 23 iulie 2009, însă până la incidenţa cu fila CEC mai sus-menţionată, nu au existat nereguli în derularea relaţiei comerciale.

Din declaraţia inculpatului D.A.M. dată în faza de urmărire penală, a rezultat că a emis fila CEC în cauză (seria B4) la momentul derulării relaţiei comerciale cu societatea din Tulcea, fără a completa rubricile esenţiale, doar semnând-o şi ştampilând-o, fila CEC reprezentând o garanţie a plăţii ulterioare.

Momentul emiterii CEC-ului a fost octombrie 2008, ulterior în decembrie 2008, interzicându-se utilizarea acestor tipizate.

La data de 12 aprilie 2010, SC M.G. SRL Murighiol a introdus la plată fila CEC completată fără data emiterii, aceasta fiind refuzată pentru motivul invocat anterior.

Ulterior, SC A.T.S. SRL a stins datoria către SC M.G. SRL Murighiol prin ordinul de compensare seria O1, astfel că societatea din Tulcea nu s-a mai constituit parte civilă în cauză".

Ca atare, Înalta Curte constată că data săvârşirii infracţiunii, astfel cum aceasta a fost stabilită în cursul urmăririi penale şi de către instanţe, s-a situat în cursul lunii octombrie 2008, şi nu martie - aprilie 2010, aceasta reprezentând data la care fila CEC a fost introdusă la plată de către SC M.G. SRL Murighiol.

În raport de această dată (octombrie 2008), Înalta Curte constată că în cursul lunii iulie 2013 s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale.

Ca atare, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor C. pen. anterior, pentru toate cele 4 infracţiuni prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934, s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale.

Referitor la celelalte două infracţiuni, de abuz de încredere prev. de art. 213 C. pen. anterior, Înalta Curte constată că, potrivit art. 67 alin. (2) din Legea nr. 192/2006, medierea este posibilă iar în cauză au fost încheiate cu părţile civile P.E.M. şi SC S.M.R. SA Buzău acorduri de mediere atât sub aspectul laturii penale cât şi a celei civile.

Astfel, la data de 20 iunie 2014, inculpatul D.A.M. a încheiat cu partea civilă P.E.M. acordul A8 privind "medierea disputei intervenite între părţi cu privire la pretenţii băneşti în cuantum de 159.695,52 RON - contravaloarea grâu de sămânţă şi grâu de consum - prejudiciu în Dosar recurs nr. 6103/113/2011, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie", acestea convenind, în vederea stingerii conflictului, asupra unor clauze referitoare la achitarea sumei datorate de către inculpatul în 4 rate. La data de 23 iunie 2014, între aceleaşi părţi, în prezenţa mediatorului, a fost încheiat un proces-verbal prin care se atesta încasarea a două dintre ratele stabilite, menţinându-se expres faptul că "acordul de mediere dintre părţi are toate efectele prevăzute de art. 23 alin. (1) C. proc. pen. şi pe cele prevăzute de art. 16 lit. g) C. proc. pen."

Prin Acordul de mediere A9 din 29 octombrie 2014, biroul mediator D.D., s-a ajuns la înţelegerea totală între inculpatul D.A.M. şi partea civilă SC S.M.R. SA Buzău cu privire la "pretenţiile băneşti, contravaloarea a 700 de tone de orz de bere, prejudiciu în Dosar recurs nr. 6103/113/2011 înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie", SC S.M.R. SA manifestându-şi expres acordul de a "stinge acţiunea penală pe care a declanşat-o prin formularea la data de 20 august 2009, a plângerii penale împotriva domnului D.A.M., în calitate de reprezentant al SC A.T.S. SRL, ce formează obiectul Dosarului de recurs nr. 6103/113/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, (...), cu toate consecinţele menţionate la art. 16 lit. g) C. proc. pen., art. 17 alin. (2) C. proc. pen., art. 23 alin. (1) C. proc. pen., art. 67 alin. (1) şi (2) din Legea medierii nr. 192/2006 şi cu referire la art. 213 din vechiul C. pen., art. 238 din noul C. pen."

Înalta Curte reţine că, în situaţiile în care medierea sub aspectul laturii penale este posibilă (respectiv în cauzele privind infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală), încheierea acordului de mediere conduce la pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal, conform art. 16 lit. g) teza finală C. proc. pen.

Concluzionând, se constată că prin aplicarea dispoziţiilor C. pen. anterior, în varianta în vigoare la data săvârşirii faptelor (identificat ca fiind legea penală mai favorabilă inculpatului), pentru toate infracţiunile sunt incidente cauze de stingere a acţiunii penale, constând în intervenţia prescripţiei speciale a răspunderii penale şi încheierea unor acorduri de mediere.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul inculpatului, va casa în parte hotărârile recurate şi, rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. anterior aplicată inculpatului D.A.M., în pedepsele componente, respectiv:

- de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de emitere de file CEC fără a avea la tras disponibil suficient prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 Legea nr. 59/1934 (în favoarea SC L.C.E. SA Otopeni);

- două pedepse de câte 3 ani închisoare fiecare şi două pedepse complementare prev. de art. 64 lit. c) C. pen., constând în interzicerea pe o perioadă de 2 ani a dreptului de a ocupa funcţia de asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pentru săvârşirea a două infracţiuni de abuz de încredere prevăzute de art. 213 alin. (1) C. pen. (părţi vătămate P.E.M. şi SC S.M.R. SA Buzău);

- două pedepse de câte 6 luni închisoare fiecare pentru săvârşirea a două infracţiuni de emitere de file CEC în alb prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 3 Legea 59/1934 (în favoarea SC P. SA Galaţi şi SC M.G. Murighiol).

- sporul de 6 luni închisoare.

După cum se observă din operaţiunea de descontopire a pedepselor, instanţa de apel a omis să se pronunţe cu privire la una dintre infracţiuni, respectiv cea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea CEC-ului 59/1934, constând în emiterea filei CEC în favoarea SC L.C.E. SA Otopeni. Faţă de dispoziţiile art. 385⁸ alin. (1) C. proc. pen. anterior, această nelegalitate nu mai poate fi corectată doar în calea de atac a inculpatului, chiar dacă, şi în ceea ce priveşte această faptă, s-a împlinit, astfel cum s-a arătat, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale.

Ca atare, făcând aplicarea art. 5 C. pen.:

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. e), art. 124 şi art. 128 C. pen. anterior, va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului D.A.M. sub aspectul săvârşirii:

- a unei infracţiuni prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 (în favoarea SC L.C.E. SA Otopeni);

- a două infracţiuni prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 (în favoarea SC P. SA Galaţi şi SC M.G. Murighiol).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) teza ultimă, C. proc. pen., va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului D.A.M. sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de abuz de încredere prev. de art. 213 alin. (1) C. pen. anterior (părţi vătămate P.E.M. şi SC S.M.R. SA Buzău).

În baza art. 25 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) teza finală C. proc. pen., va lasă nesoluţionate acţiunile civile exercitate de părţile vătămate P.E.M. şi SC S.M.R. SA Buzău împotriva inculpatului D.A.M.

Sub acest aspect este de menţionat faptul că SC S.M.R. SA Buzău a solicitat prin acordul de mediere, menţinerea soluţiei de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor civile. O atare soluţie nu este posibilă, dispoziţiile art. 25 alin. (5) C. proc. pen. prevăzând expres că în aceste situaţii, acţiunea civilă este lăsată nesoluţionată, şi, pe de altă parte Înalta Curte reţine că acordul de mediere încheiat între părţi poate fi pus în executare, devenind titlu executoriu în condiţiile legii.

În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen., va menţine măsurile asigurătorii luate asupra bunurilor inculpatului D.A.M., acestea urmând să înceteze de drept în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile.

Conform art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) C. proc. pen., va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, determinate de soluţionarea fondului cauzei, în sumă de 2.500 RON.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei, precum şi dispoziţiile sentinţei referitoare la soluţionarea acţiunii civile exercitate de SC P. SA Galaţi şi la menţinerea sechestrului asigurător.

Cheltuielile judiciare determinate de soluţionarea recursului declarat de inculpat vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 50 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul D.A.M.

Casează în parte Decizia penală nr. 275/A din 5 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în parte, Sentinţa penală nr. 11/F din 28 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Brăila şi, rejudecând:

1. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. anterior aplicată inculpatului D.A.M., în pedepsele componente, respectiv:

- de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de emitere de file CEC fără a avea la tras disponibil suficient prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 Legea nr. 59/1934 (în favoarea SC L.C.E. SA Otopeni);

- două pedepse de câte 3 ani închisoare fiecare şi două pedepse complementare prev. de art. 64 lit. c) C. pen. constând în interzicerea pe o perioadă de 2 ani a dreptului de a ocupa funcţia de asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pentru săvârşirea a două infracţiuni de abuz de încredere prevăzute de art. 213 alin. (1) C. pen. (părţi vătămate P.E.M. şi SC S.M.R. SA Buzău);

- două pedepse de câte 6 luni închisoare fiecare pentru săvârşirea a două infracţiuni de emitere de file CEC în alb prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 3 Legea 59/1934 (în favoarea SC P. SA Galaţi şi SC M.G. Murighiol);

- sporul de 6 luni închisoare.

2. Făcând aplicarea art. 5 C. pen.:

a) în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. e), art. 124 şi art. 128 C. pen. anterior, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului D.A.M. sub aspectul săvârşirii:

- a unei infracţiuni prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 (în favoarea SC L.C.E. SA Otopeni);

- a două infracţiuni prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 (în favoarea SC P. SA Galaţi şi SC M.G. Murighiol);

b) în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) teza ultimă C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului D.A.M. sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de abuz de încredere prev. de art. 213 alin. (1) C. pen. anterior (părţi vătămate P.E.M. şi SC S.M.R. SA Buzău).

În baza art. 25 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) teza finală C. proc. pen., lasă nesoluţionate acţiunile civile exercitate de părţile vătămate P.E.M. şi SC S.M.R. SA Buzău împotriva inculpatului D.A.M.

În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen., menţine măsurile asigurătorii luate asupra bunurilor inculpatului D.A.M., în condiţiile prev. de dispoziţiile mai sus-menţionate (aceste măsuri încetează de drept în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile).

Conform art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) C. proc. pen., obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, determinate de soluţionarea fondului cauzei, în sumă de 2.500 RON.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei, precum şi dispoziţiile sentinţei referitoare la soluţionarea acţiunii civile exercitate de SC P. SA Galaţi şi la menţinerea sechestrului asigurător.

Cheltuielile judiciare determinate de soluţionarea recursului declarat de inculpat rămân.în sarcina statului, iar onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 50 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 noiembrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2985/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 388/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2829/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23), infracţiuni privind comerţul el ICCJ. Decizia nr. 2985/2014. Penal