ICCJ. Decizia nr. 301/2014. Penal. Furtul calificat (art.229 NCP). Furtul (art.228 NCP). Recurs in casaţie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 301/RC/2014
Dosar nr. 3366/1/2014
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2014
Asupra recursului în casaţie de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 30 din 31 octombrie 2013 pronunţată de Judecătoria Calafat, în Dosarul nr. 2295/201/2013, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu aplic. art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpaţii R.F., B.L., B.V.M., M.F. şi T.I., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. şi alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat din 29 aprilie 2013 din Dosar nr. 126/P/2013, au fost trimişi în judecată inculpaţii R.F., B.L., B.V.M., M.F., T.I., pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. şi alin. (3) lit. h) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În fapt s-a reţinut că în seara zilei de 18 ianuarie 2013, organele de poliţie judiciară din cadrul Secţiei x Poiana Mare, având în vedere numeroasele acte de sustragere de cabluri de telecomunicaţii, fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în comuna Ghidici, au oprit pentru control autoturismul cu nr. de înmatriculare BV-xxx ce se deplasa cu viteză redusă pe DN 55A, în direcţia comunei Rast.
În prezenţa martorului asistent B.G., organele de poliţie au constatat că în autoturism se aflau inculpaţii T.l., B.V.M., M.F. şi B.L., toţi cu domiciliul în Băileşti, precum şi inculpatul R.F. din comuna Izvoare, jud. Dolj.
Deoarece învinuiţii aveau un comportament agitat şi nu au putut justifica prezenţa pe raza comunei Ghidici, organele de poliţie au controlat autoturismul şi au găsit în habitaclu două bomfaiere cu pânză pentru metal pe care se observa pilitură de fier şi plastic, un levier metalic ce prezenta urme de pământ umed şi mai multe perechi de mănuşi tricotate, care de asemenea prezentau urme de pământ, iar asupra inculpatului B.L. s-a găsit o altă pereche de mănuşi murdare de pământ.
Cercetările efectuate în cauză evocă faptul că, în seara zilei de 18 ianuarie 2013, cei cinci învinuiţi s-au hotărât să sustragă cablu de telecomunicaţii de pe raza comunei Golenţi, întrucât aveau cunoştinţă despre topografia locului, deoarece anterior mai sustrăseseră astfel de cabluri.
Pentru realizarea scopului infracţional, cei cinci inculpaţi s-au dotat cu un levier, două bomfaiere şi mănuşi de protecţie aparţinând inculpaţilor B.L. şi T.l. şi au plecat cu autoturismul celui din urmă spre comuna Golenţi. Pe drum, însă aceştia s-au răzgândit hotărând să nu mai sustragă cabluri de la Golenţi, ci din comuna Ghidici.
Ajunşi în comuna Ghidici, inculpaţii T.l., B.L. şi M.F. au rămas în autoturism pentru a asigura paza, iar inculpaţii R.F. şi B.V. au coborât din autoturism şi, după ce au îndepărtat zăpada de pe capacul unui cămin de vizitare, în timp ce se pregăteau să ridice capacul cu levierul au fost surprinşi de martorul T.C., motiv pentru care şi-au întrerupt activitatea infracţională, s-au deplasat la autoturism şi toţi cinci s-au deplasat spre comuna Rast fără să mai sustragă cablul.
După circa 900 m, organele de poliţie au oprit autoturismul pentru control aşa cum s-a expus mai sus.
Constatarea organelor de poliţie s-a coroborat atât cu declaraţiile olografice ale inculpaţilor, date în prezenţa martorului asistent B.G., dar şi cu aspectele consemnate în procesele-verbale de cercetare la faţa locului şi de conducere în teren, precum şi cu declaraţiile martorului T.C.
2. Cu ocazia audierii din data de 19 ianuarie 2013, toţi cei cinci inculpaţi au recunoscut săvârşirea faptei, dar şi că în perioada 20 decembrie 2013 - 13 ianuarie 2013 s-au dotat cu unelte (cazmale, lopeţi şi bomfaiere) şi, pe timp de noapte s-au deplasat de două ori cu autoturismul inculpatului T.I. pe raza comunei Golenţi unde au săpat un şanţ de lângă DN 55A şi au sustras 156 m cablu de telecomunicaţii ce aparţine SC R. SA, iar deşeul rezultat l-au vândut martorului M.G.
Din adresa SC R. SA din 29 ianuarie 2013 rezultă că într-adevăr pe DN 56 sunt instalate în săpătură cabluri active de telecomunicaţii, iar în perioada 20 decembrie 2013 - 13 octombrie 2013 au fost semnalate sustrageri de cabluri din săpătură în zona Morii Golenţi pe o secţiune de 156 m cu un prejudiciu de 6064,18 RON cu TVA ce au afectat grav infrastructura de telecomunicaţii ce asigură legătura în situaţii de urgenţă între localităţile de pe tronsonul Calafat - Golenţi - Maglavit.
Cu ocazia conducerii în teren, cei cinci învinuiţi au indicat fără ezitare locul de unde au sustras cei 156 m cablu de telecomunicaţii.
Mai mult, martorul M.G. a precizat că, atât în luna decembrie 2012, cât şi în luna ianuarie 2013 a cumpărat deşeuri de cupru şi plumb provenite din cabluri arse de la inculpaţii B.L. şi B.V.M. pe care a plătit suma de 300 şi respectiv 350 RON.
Cei cinci inculpaţi au fost arestaţi preventiv la 21 ianuarie 2013 de Judecătoria Băileşti tot pentru sustragerea de cabluri de telecomunicaţii.
Analizând întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut că situaţia de fapt reţinută prin actul de sesizare, se bazează doar pe probe indirecte respectiv declaraţiile martorilor T.C. şi B.G., declaraţiile inculpaţilor care cu ocazia audierii de la data 19 ianuarie 2013 au recunoscut săvârşirea faptei, dar şi că în perioada 20 decembrie 2012 -13 ianuarie 2013 s-au dotat cu unelte şi pe timp de noapte, s-au deplasat pe raza comunei Golenţi, de unde au sustras 150 m cablu de telecomunicaţii ce aparţine SC R. SA, iar cu ocazia audierii în calitate de învinuiţi şi a prezentării materialului de urmărire penală nu au mai recunoscut săvârşirea faptelor, menţionând că au fost obligaţi de organele de poliţie să declare şi să recunoască săvârşirea faptei.
Mai mult inculpatul T.I. a declarat că a fost chiar lovit în sediul postului de poliţie Poiana Mare şi acest fapt a fost confirmat de martorul M.I., care a arătat că l-a însoţit pe tatăl inculpatului la sediul Poliţiei Băileşti, când acesta a fost adus de la poliţia Poiana Mare şi a observat că prezenta urme de violenţă pe palme şi corp.
Prezumţia de nevinovăţie reglementată de art. 23 din Constituţia României art. 52 şi art. 66 C. proc. pen. nu poate fi răsturnată decât prin probe certe.
Potrivit prev. art. 66 alin. (1) "învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia, iar potrivit art. 66 alin. (2) C. proc. pen." în cazul în care există probe de vinovăţie, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie".
Având în vedere că în cursul urmăririi penale au fost audiaţi martori care nu cunoşteau nimic în legătură cu sustragerea cablului electric de pe raza satului Golenţi, jud. Dolj, ba mai mult martorul T. nici măcar nu s-a prezentat în instanţă, martorul M.G. a declarat în faţa instanţei că nu îi cunoaşte pe nici unul dintre inculpaţi, că nu i-a văzut niciodată, şi acelaşi lucru l-a declarat şi la urmărirea penală, iar martorul B. cel care a participat la cercetarea la faţa locului şi a semnat procesul verbal, a declarat ca pe raza comunei Ghidici i-a surprins pe inculpaţi încercând să ridice un capac de vizitare cu levierul, apoi a revenit, în instanţă arătând că la circa 100 m de locul unde se afla oprit autoturismul pe raza corn. Ghidici erau urme lângă o gură de capac, zăpada dată la o parte, fără a mai arăta că i-a surprins pe inculpaţi ridicând cu levierul capacul de vizitare, prima instanţă a apreciat că prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea inculpaţilor nu a fost răsturnat, existind dubii atit cu privire la vinovăţia inculpaţilor, cit şi cu privire la existenţa faptei, neexistând probe certe care să dovedească dincolo de orice dubiu vionovaţia inculpaţilor, întrucât în faza de judecată inculpaţii nu au mai recunoscut săvârşirea faptelor. Astfel toţi cei 5 inculpaţi au precizat că îşi menţin declaraţile date cu ocazia audierilor din 14 martie 2013, nu recunosc săvârşirea faptei, nu au sustras cabluri telefonice din seara zilei din 18 ianuarie 2013 de pe raza comunei Golenti şi Maglavit şi nici la alte date, însă ca în noaptea spre 17 ianuarie 2013 - 18 ianuarie 2013 au sustras cabluri de telecomunicaţii de pe raza comunei Galicea Mare şi în acest fel se explica existenţa uneltelor şi mânuşilor găsite în autoturism.
A mai reţinut prima instanţă că inculpaţii au fost surprinşi de către organele de poliţie în comuna Ghidici în noaptea de 18-19 ianuarie 2013 în timp ce s-au deplasat împreună pe această rută întrucât T.I. proprietarul autoturismului avea în intenţie să facă un schimb de autoturisme cu o persoana pe nume M. din comuna Poiana Mare, pe care însă nu a găsit-o.
A considerat prima instanţă că pentru fapta săvârşită de inculpaţi, pe raza com. Galicea Mare în noaptea de 17-18 ianuarie 2013 au fost arestaţi preventiv toţi cei 5 inculpaţi la data de 21 ianuarie 2013 de Judecătoria Băileşti, apoi trimişi în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Băileşti din 12 februarie 2013, toţi inculpaţii recunoscând săvârşirea faptei din noaptea de 17-18 ianuarie 2013.
În consecinţă, prima instanţă în raport de dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu aplic. art. 10 lit. c) C. proc. pen. a dispus achitarea celor 5 inculpaţi, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) şi alin. (3) lit. h) C. pen., urmând ca cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Calafat, precizând că hotărârea instanţei este nelegală şi netemeinică, soluţia de achitare a inculpaţilor, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu aplic. art. 10 lit. c) C. proc. pen., având la bază o greşită aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale, iar pe de altă parte o greşită interpretare a dispoziţiilor legale, iar pe de altă parte o greşită interpretare a întregului probatoriu administrat în cauză.
Inculpaţii prin note scrise depuse de apărători şi verbal în cursul dezbaterilor au solicitat respingerea apelului Parchetului, motivat în principal pe faptul că uneltele descoperite în autoturismul cu care se deplasau au fost folosite la săvârşirea unei infracţiuni cu o noapte înainte de oprirea lor în trafic, faptă pe care au recunoscut-o şi pentru care au fost deja condamnaţi, iar probele administrate nu dovedesc că au săvârşit faptele menţionate în rechizitoriu, nefiind răsturnată prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază.
La termenul de judecată din 06 februarie 2014 cererea de recurs a fost recalificată ca fiind apel, conform dispoziţiilor art 10 din Legea nr. 255/2013, fiind pusă în discuţie, din oficiu de către instanţă şi schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunea menţionată în rechizitoriu în infracţiunea prevăzută de art. 228-229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (3) lit. h) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi 35 alin. (1) C. pen.
În cursul cercetării judecătoreşti din apel, a fost audiat martorul T.C., ce nu fusese audiat de prima instanţă şi reaudiat martorul B.G., constatându-se imposibilitatea de audiere a martorului M.G., decedat anterior investirii instanţei de apel cu soluţionarea cauzei.
Prin decizia penală nr. 483 din 4 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Calafat, împotriva sentinţei penale nr. 30 din 31 octombrie 2013 pronunţată de Judecătoria Calafat, în Dosarul nr. 2295/201/2013.
S-a desfiinţat sentinţa penală atacată şi rejudecând.
În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina fiecăruia dintre inculpaţi prin rechizitoriu, din infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. din 1969 şi alin. (3) lit. h) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 în infracţiunea prevăzute de art. 228-229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (3) lit. h) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi 35 alin. (1) C. pen.
În baza art. 228-229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (3) lit. h) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.F. la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.
În temeiul art. 67 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei.
În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 228-229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (3) lit. h) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.L. la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.
În temeiul art. 67 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei.
În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 228-229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (3) lit. h) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.V.M. la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.
În temeiul art. 61 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei.
În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 228-229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (3) lit. h) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.F. la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.
În temeiul art. 67 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei.
În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 228-229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (3) lit. h) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.l. la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.
În temeiul art. 67 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei.
În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul R.F. un bomfaier, cu pânză pentru metal, în lungime de 30 cm, cu mâner din lemn, un levier metalic, din fier forjat, în lungime de 45 cm şi diametrul de 14, ridicate de organele de poliţie şi o pereche de mănuşi tricotate.
În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul T.l. un bomfaier, cu pânză pentru metal, în lungime de 30 cm, cu mâner din lemn şi o pereche de mănuşi tricotate, ridicat de organele de poliţie.
În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul B.L., o pereche de mănuşi tricotate, ridicat de organele de poliţie.
S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă SC R. SA.
Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata despăgubirilor civile în sumă de 6064,18 RON către partea civilă, reprezentând daune materiale.
Au fost obligaţi fiecare dintre inculpaţii R.F., B.L., B.V.M., M.F. şi T.l., la câte 600 RON, cheltuieli judiciare către stat, datorate pentru faza judecăţii pe fond.
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului, iar onorariile apărătorilor din oficiu, în cuantum de câte 400 RON, vor fi avansate din fondurile Ministerului de Justiţie.
Examinând apelul Parchetului prin prisma motivelor de apel, Curtea a constatat că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
S-a constatat că instanţa de fond în mod netemeinic a reţinut faptul că situaţia de fapt menţionată în rechizitoriu s-ar baza pe probe indirecte respectiv doar declaraţiile martorilor T.C. şi B.G., declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut în data de 19 ianuarie 2013 săvârşirea faptei, dar şi că în perioada 20 decembrie 2013 - 13 ianuarie 2013 au sustras 150 m cablu de telecomunicaţii, considerând că acestea nu sunt suficiente.
De asemenea în mod netemeinic instanţa de fond a avut în vedere la stabilirea nevinovăţiei inculpaţilor, faptul că inculpatul T.l. a declarat că a fost lovit în sediul postului de poliţie Poiana Mare, fapt ce ar fi fost confirmat de martorul M.I., care a observat urme de violenţă pe palme şi corp.
În fapt, prima instanţă înlătură declaraţia martorului T.l. considerând, fără a expune aceasta în mod explicit, că declaraţia acestui inculpat este nelegal obţinută, fără a pune în discuţie înlăturarea acestei probe.
Curtea a constatat că proba respectivă, declaraţia martorului T.l., nu poate fi înlăturată în maniera în care a procedat prima instanţă, în condiţiile în care nu a fost dovedită săvârşirea unei infracţiuni de către agenţii de poliţie, inculpatul neformulând plângere penală în acest sens, iar o declaraţie a unui martor care nu a observat în mod direct momentul în care ar fi fost lovit inculpatul nu poate înlocui cercetarea penală a unei asemenea acuzaţii aduse agenţilor de poliţie.
Reanalizând probele administrate în cursul urmăririi penale, al cercetării judecătoreşti în primă instanţă şi al cercetării judecătoreşti din apel, Curtea a reţinut că din coroborarea acestora rezultă săvârşirea de către inculpaţi a faptelor menţionate în rechizitoriu, nefiind fondată apărarea acestora conform căreia au recunoscut săvârşirea unei infracţiuni pentru care au fost deja condamnaţi, dar nu au săvârşit faptele menţionate în rechizitoriu.
Astfel, conform procesului-verbal din 18 ianuarie 2013 inculpaţii au fost surprinşi în noaptea de 18 din 19 ianuarie 2013 în timp ce aveau în autoturismul cu care se deplasau, două bomfaiere cu pânză de metal, pe care se observa pilitura metalică de culoare roşiatică, precum şi particule din plastic de culoare neagră, un levier metalic din fier forjat în lungime de 45 cm, pe care se aflau urme de pământ umed, o pereche de mănuşi, ambalată în pungă de plastic şi o pereche de mănuşi ude şi cu urme de pământ.
După identificarea celor 5 inculpaţi în apropierea unei guri de canal aparţinând SC R. SA, în prezenţa martorului B.G., toţi cei cinci inculpaţi au dat declaraţii în faţa organelor de poliţie de la Secţia x Poliţie Poiana Mare în care au recunoscut faptul că în luna decembrie 2012 şi prima parte a lunii ianuarie 2013, acţionând împreună, au sustras cablu telefonic din canalele subterane de pe raza comunei Golenţi şi au încercat să sustragă în acelaşi mod cablu telefonic în noaptea de 18 din 19 ianuarie 2013, moment în care au fost surprinşi de agenţii de poliţie.
În aceleaşi declaraţii, inculpaţii au indicat faptul că au vândut cablul sustras unei persoane din municipiul Băileşti.
Aceste declaraţii se coroborează cu declaraţia dată în cursul urmăririi penale de martorul M.G., care a indicat faptul că în luna decembrie 2012 şi luna ianuarie 2013, inculpatul B.L. împreună cu fratele său şi alţi doi tineri i-au oferit spre cumpărare deşeuri de cupru şi plumb, arătând totodată faptul că îl cunoştea pe inculpatul B.L. ce lucrase la societatea sa. A mai arătat martorul că şi-a dat seama că deşeurile provin din cabluri care au fost arse, dar inculpatul B.L. l-a asigurat că le-a găsit pe câmp.
De asemenea prezenţa inculpaţilor în noaptea de 18 din 19 ianuarie 2013 în apropierea unei guri de canal prin care se face accesul la cablul telefonic, pe raza comunei Golenţi, este confirmată de martorul T.C., care a indicat în cursul urmăririi penale faptul că a observat, cu scurt timp înainte de apariţia autospecialei de poliţie, autoturismul marca P. folosit de inculpaţi la comiterea furturilor şi doi tineri lângă o gură de canal şi alţi tineri lângă autoturism, care au avut o atitudine agresivă faţă de el în momentul în care a încercat să discute cu ei. De asemenea, martorul T.C. a recunoscut din planşele foto prezentate de organele de poliţie, pe inculpaţii B.L., R.F., T.I., recunoaşterea fiind făcută în prezenţa martorului asistent B.E.
Trebuie observat faptul că martorul T.C., în declaraţia dată în cercetarea judecătorească făcută de instanţa de apel, a arătat că declaraţia sa din timpul urmăririi penale a declarat ce a văzut în acel moment, fără a fi obligat să dea declaraţii într-un anumit sens.
Curtea a reţinut că deşi inculpaţii nu au fost surprinşi în timp ce încercau să înlăture capacul de acces la canalul cu cabluri de comunicaţii, fiind opriţi de agenţii de poliţie în trafic la câteva sute de metrii de locul unde îi observase martorul T., aceştia au oprit autoturismul în noaptea de 18 din 19 ianuarie 2013 lângă un astfel de capac de acces, au încercat să înlăture capacul şi au încetat activitatea infracţională după ce au fost observaţi de martorul T.C.
Faptul că au încercat să înlăture capacul de acces este demonstrat de faptul că zăpada era înlăturată de pe capacul de acces, coroborat cu faptul că instrumentele pe care le-au folosit pentru aceasta, respectiv levierul metalic şi mănuşile prezentau urme de pământ umed.
Ori prin deplasarea celor cinci inculpaţi cu autoturismul în apropierea unei guri de acces la unul din canalele cu cabluri de comunicaţii, încercarea de înlăturare a capacului de acces, chiar nereuşită, constituie o tentativă la infracţiunea de furt calificat, în timpul nopţii şi prin efracţie.
Curtea a constatat că declaraţiile date de inculpaţi în faza actelor premergătoare, deşi sunt date înainte de începerea urmăririi penale, nu sunt lipsite de valoare probatorie, coroborându-se cu declaraţia martorului M.G., din cursul urmăririi penale şi declaraţiile martorilor T.C. şi B.G.
O altă probă, total ignorată de prima instanţă, o reprezintă procesul verbal de conducere în teren din data de 19 ianuarie 2013 şi planşele fotografice ataşate, în care se menţionează şi se observă faptul că inculpaţii i-au condus pe agenţii de poliţie şi le-au indicat acestora 3 locaţii în care au săpat şanţuri şi sustras cabluri telefonice, procesul verbal fiind semnat de toţi inculpaţii, care în acel moment aveau doar calitatea de făptuitori nefiind începută urmărirea penală.
Acest proces-verbal din etapa actelor premergătoare constituie un mijloc de probă însuşit de inculpaţi prin semnarea lui fără obiecţii, ce avea calitatea de făptuitori în acel moment.
În aceste condiţii, chiar dacă ulterior inculpaţii au adoptat o atitudine de negare privind săvârşirea faptelor prezentate în rechizitoriu, simpla negare a săvârşirii faptelor nu este suficientă pentru a dovedi nevinovăţia lor, atâta timp cât probele administrate, prezentate anterior în cuprinsul prezentelor considerente, dovedesc săvârşirea faptelor prezentate în rechizitoriu:
Curtea a reţinut faptul că nici declaraţia martorului M.G. dată în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă nu este sinceră, atâta timp cât aceasta este total opusă celei din cursul urmăririi penale, fără a se oferi o explicaţie plauzibilă a motivului schimbării totale a declaraţiei din cursul urmăririi penale, atâta timp cât în cursul urmăririi penale a dat o declaraţie detaliată, pe care şi-a însuşit-o prin semnare, iar în faţa instanţei nu a indicat faptul că ar fi fost supus la presiuni de agenţii de poliţie sau i-ar fi fost sugerată declaraţia.
Instanţa de apel a reţinut astfel că din probele administrate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii rezultă faptul că inculpaţii R.F., B.L., B.V.M., M.F. şi T.I., în perioada 20 decembrie 2013 – 13 ianuarie 2013, s-au dotat cu unelte (cazmale, lopeţi şi bomfaiere) şi, pe timp de noapte s-au deplasat de două ori cu autoturismul inculpatului T.l. pe raza comunei Golenţi unde au săpat un şanţ de lângă DN 55A şi au sustras 156 m cablu de telecomunicaţii ce aparţine SC R. SA, iar deşeul rezultat l-au vândut martorului M.G., iar în seara zilei de 18 ianuarie 2013, s-au hotărât din nou să sustragă cablu de telecomunicaţii de pe raza comunei Golenţi, s-au dotat cu un levier, două bomfaiere şi mănuşi de protecţie aparţinând inculpaţilor B.L. şi T.l. şi au plecat cu autoturismul celui din urmă spre comuna Golenţi.
Pe drum, însă aceştia s-au răzgândit hotărând să nu mai sustragă cabluri de la Golenţi, ci din comuna Ghidici.
În comuna Ghidici, inculpaţii T.I., B.L. şi M.F. au rămas în autoturism pentru a asigura paza, iar inculpaţii R.F. şi B.V.M. au coborât din autoturism şi, după ce au îndepărtat zăpada de pe capacul unui cămin de vizitare, în timp ce se pregăteau să ridice capacul cu levierul au fost surprinşi de martorul T.C., care conducea un autoturism şi a oprit crezând că în autoturismul cu care se deplasau inculpaţii se aflau persoane cunoscute, motiv pentru care şi-au întrerupt activitatea infracţională, s-au deplasat la autoturism şi toţi cinci s-au deplasat spre comuna Rast fără să mai sustragă cablul.
După circa 900 m, organele de poliţie au oprit autoturismul pentru control, în prezenţa martorului B., în autoturism fiind identificate instrumentele cu care inculpaţii se dotaseră pentru a sustrage bunuri.
Nu este fondată susţinerea inculpaţilor conform căreia au recunoscut doar săvârşirea unei fapte similare, în noaptea de 17 din 18 ianuarie 2013 şi nu în noaptea de 18 din 19 ianuarie 2013, pentru această faptă fiind deja condamnaţi.
Faptul că inculpaţii ar fi fost deja condamnaţi pentru săvârşirea unei fapte similare în noaptea de 17 din 18 ianuarie 2013 nu influenţează modul de soluţionare al prezentei cauze, care se referă la perioada 20 decembrie 2012 - 13 ianuarie 2013 şi 18 din 19 ianuarie 2013, săvârşirea faptelor în această perioadă fiind demonstrată de probatoriul administrat în cauză.
Cum fapta din 18 din 19 ianuarie 2013 a rămas în faza de tentativă, aceasta se va absorbi în forma consumată a infracţiunii de furt calificat în formă continuată săvârşită în perioada 20 decembrie 2012 - 13 ianuarie 2013.
În raport de intrarea în vigoare a unui nou C. pen., la data de 01 februarie 2014, Curtea, în baza art 5 C. pen., a examinat legea penală mai favorabilă, comparând normele legale C. pen. din 1969 cu normele C. pen. în vigoare de la 01 februarie 2014.
Instanţa de apel a constatat că faptele săvârşite de inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 228-229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (3) lit. h) C. pen.
Întrucât persoana vătămată este aceiaşi persoană, SC R. SA, instanţa constată că sunt întrunite şi conform C. pen. în vigoare de la 01 februarie 2014 condiţiile pentru reţinerea formei continuate a infracţiunii de furt calificat, fiind evident că inculpaţii au acţionat în perioada menţionată în rechizitoriu cu aceiaşi rezoluţie infracţională.
Sub aspectul tratamentului sancţionator al formei continuate a infracţiunii, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 36 alin. (1) C. pen. sunt legea penală mai favorabilă, întrucât prevăd posibilitatea aplicării unui spor facultativ de 3 ani închisoare, în timp ce art. 42 C. pen. din 1969 rap. la art 34 C. pen. din 1969, prevede posibilitatea aplicării unui spor facultativ de 5 ani închisoare.
Cum la săvârşirea infracţiunilor au participat de fiecare dată cei cinci inculpaţi, instanţa a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 77 lit. a) C. pen., nemaifiind incidente dispoziţiile art. 209 alin. (1) lit a) C. pen. din 1969.
În consecinţă, legea penală mai favorabilă este reprezentată de C. pen. în vigoare de la 01 februarie 2014, întrucât limitele de pedeapsă sunt mai mici, iar cauzele de agravare a pedepsei sunt facultative, instanţa neconsiderând necesar a fi aplicate sporuri de pedeapsă.
Având în vedere aceste considerente privind legea penală mai favorabilă, Curtea în baza art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina fiecăruia dintre inculpaţi prin rechizitoriu, din infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. din 1969 şi alin. (3) lit. h) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 în infracţiunea prevăzute de art. 228-229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (3) lit. h) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi 35 alin. (1) C. pen.
Reţinând noua încadrare juridică Curtea a apreciat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea în cuantum de 1 an şi 8 luni, pentru fiecare dintre inculpaţi, este suficientă pentru atingerea scopului pedepsei, de formare a unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept, faţă de regulile de convieţuire socială şi faţă de muncă, fiind necesară în acelaşi timp executarea acesteia în regim de detenţie, dată fiind perseverenţa infracţională a inculpaţilor şi modul organizat în care au acţionat pentru săvârşirea infracţiunilor, periclitarea comunicaţiilor telefonice.
În temeiul art. 67 C. pen. a aplicat fiecăruia dintre cei cinci inculpaţi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei, iar în baza art. 65 C. pen. va interzice acestora, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
Întrucât din procesul verbal din 18 ianuarie 2013, însuşit de inculpaţi prin semnare, rezultă că inculpaţii au fost surprinşi având în autoturism unelte destinate sustragerii de cabluri de comunicaţii, confirmate şi prin declaraţiile date de aceştia în etapa actelor premergătoare, s-a dispus confiscarea acestora.
În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul R.F. un bomfaier, cu pânză pentru metal, în lungime de 30 cm, cu mâner din lemn, un levier metalic, din fier forjat, în lungime de 45 cm şi diametrul de 14, ridicate de organele de poliţie şi o pereche de mănuşi tricotate.
În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul T.I. un bomfaier, cu pânză pentru metal, în lungime de 30 cm, cu mâner din lemn şi o pereche de mănuşi tricotate, ridicată de organele de poliţie.
În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul B.L., o pereche de mănuşi tricotate, ridicată de organele de poliţie.
În privinţa laturii civile a cauzei, instanţa a constatat că SC R. SA s-a constituit parte civilă în cauză, prin adresa din 29 ianuarie 2013, cu suma de 6064,18 RON, reprezentând contravaloarea a 156 m cablu, sustras în perioada 20 decembrie 2012 - 13 ianuarie 2013.
Fiind dovedită sustragerea acestei cantităţi de cablu de comunicaţii, din patrimoniul părţii civile, în temeiul art 19 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 1347 C. civ., instanţa a obligat pe inculpaţi, în solidar, la plata despăgubirilor civile în sumă de 6064,18 RON către partea civilă, reprezentând daune materiale.
În temeiul art 274 C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre inculpaţii R.F., B.L., B.V.M., M.F. şi T.l. la câte 600 RON, cheltuieli judiciare către stat, datorate pentru faza judecăţii pe fond.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului, iar onorariile apărătorilor din oficiu, în cuantum de câte 400 RON, au fost avansate din fondurile Ministerului de Justiţie.
Împotriva deciziei instanţei de apel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a formulat recurs în casaţie, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. referitor la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
S-a susţinut că pedepsele de câte 1 an şi 8 luni închisoare, aplicate fiecăruia dintre inculpaţi sunt sub limita minimă prevăzută de art. 229 alin. (3) lit. h) C. pen., aceea de 3 ani închisoare, aşa încât apar ca fiind nelegale.
Prin încheierea nr. 201/RC din 24 septembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen. s-a admis în principiu recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, împotriva deciziei penale nr. 483 din 4 aprilie 2014 a Curţii de Apel Craiova şi s-a fixat termen pentru citarea condamnaţilor.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate în recursul în casaţie formulat în cauză, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 5 din noul C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În cauza de faţă, inculpaţii R.F., B.L., B.V.M., M.F. şi T.l. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. din 1969 şi alin. (3) lit. h) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, constând în aceea că în perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013, acţionând împreună, au sustras cablu telefonic din canalele subterane de pe raza comunei Golenţi şi au încercat să sustragă în acelaşi mod cablu telefonic în noaptea de 18 din 19 ianuarie 2013, moment în care au fost surprinşi de agenţii de poliţie.
În raport de intrarea în vigoare a unui nou C. pen., la data de 01 februarie 2014, instanţa de apel a constatat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 alin. (1) C. pen., faptele pentru care inculpaţii au fost condamnaţi având corespondent în art. 228 - 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (3) lit. h) din noul C. pen.
În baza art. 5 alin. (1) C. pen., raportat la condiţiile de incriminare şi de sancţionare a faptei ce formează obiectul acuzaţiei penale, precum şi la instituţiile incidente în cauză, care influenţează răspunderea penală a inculpaţilor, instanţa de apel a apreciat că legea nouă creează acestora o situaţie mai avantajoasă.
Astfel, s-a constatat că limitele de pedeapsă pentru infracţiunea prev. de art. 228 - 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (3) lit. h) din noul C. pen., cuprinse între 3 şi 10 ani închisoare sunt mai mici faţă de cele prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. din 1969 şi alin. (3) lit. h) C. pen., de la 4 la 18 ani închisoare, iar regimul sancţionator al infracţiunii continuate prevăzut de art. 35 din noul C. pen. este mai blând faţă de cel prevăzut de art. 41 C. pen. (1969).
Deşi limitele de pedeapsă pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prevăzută de art. 228 - 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (3) lit. h) din noul C. pen., sunt de la 3 la 10 ani închisoare, iar în favoarea inculpaţilor nu s-au reţinut circumstanţe atenuante prevăzute de art. 75 C. pen., pedepsele aplicate inculpaţilor, de câte 1 an şi 8 luni închisoare apar ca fiind nelegale.
Aplicând inculpaţilor pedepse sub limita minimă prevăzută de lege, în condiţiile în care aceştia nu au beneficiat de circumstanţe atenuante, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
Faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată că recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, împotriva deciziei penale nr. 483 din 4 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova este fondat şi urmează a fi admis, va casa în parte decizia penală atacată şi rejudecând, va majora pedepsele principale aplicate inculpaţilor R.F., B.L., B.V.M., M.F. şi T.l. de la 1 an şi 8 luni închisoare la 3 ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 228-229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (3) lit. h) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen.
Va menţine pedeapsa complementară aplicată inculpaţilor şi în baza art. 65 C. pen. va interzice acestora, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
Se vor anula mandatele de executare a pedepselor emise în cauză şi se va dispune emiterea unor noi mandate de executare a pedepselor.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 483 din 4 aprilie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii R.F., B.L., B.V.M., M.F. şi T.l.
Casează în parte decizia penală atacată şi, rejudecând:
Majorează pedepsele principale aplicate inculpaţilor R.F., B.L., B.V.M., M.F. şi T.l. de la 1 an şi 8 luni închisoare la 3 ani închisoare fiecare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 228-229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (3) lit. h) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen.
Menţine pedeapsa complementară aplicată inculpaţilor şi în baza art. 65 C. pen. interzice acestora, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
Anulează mandatele de executare a pedepselor emise în cauză şi dispune emiterea unor noi mandate de executare a pedepselor.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii condamnaţi R.F., B.L., B.V.M., M.F. şi T.l. în sumă de câte 40 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2891/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 305/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
