ICCJ. Decizia nr. 309/2014. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 309/2014
Dosar nr. 11038/2/2011
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 186 din 08 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a fost recunoscută în România a sentinţa penală din data de 14 aprilie 2010 a Judecătoriei Paris, Franţa, şi s-a dispus transferarea persoanei condamnate L.V.F.A., într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei de 5 ani închisoare ce a fost redusă la 27 aprilie 2010 prin credit de reducere, cu 11 luni, iar la 20 mai 2010 a fost graţiată cu 1 lună, în final condamnatul urmând să continue executarea pedepsei de 4 ani închisoare.
S-a dedus prevenţia de la 09 aprilie 2009 la zi.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 340 RON, s-a dispus să fie suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia din data de 13 februarie 2012, din Dosarul nr. 2694/II-5/2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat această instanţă de judecată, în vederea soluţionării cererii de transfer formulată de autorităţile judiciare din Republica Franceză, cu privire la transferul persoanei condamnate L.V.F.A., în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani închisoarea într-un penitenciar din România.
În motivare, s-a arătat că, prin adresa înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 16 noiembrie 2011, Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară a transmis în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004 republicată, cererea formulată de Ministerul Justiţiei din Republica Franceză prin care se solicită transferarea persoanei condamnate L.V.F.A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani închisoare aplicată de către instanţele din statul solicitant.
Cererea formulată de autorităţile franceze a fost însoţită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv copii certificate pentru conformitate de pe hotărârea de condamnare, copie de pe dispoziţiile legale aplicabile, indicarea datei la care pedeapsa este executată, declaraţia constatând consimţământul la transferare al persoanei condamnate.
Din verificările efectuate la Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date şi Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte a rezultat că numitul L.V.F.A. este cetăţean român, fiind astfel îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. a) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004.
Din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că, prin sentinţa penală din data de 14 aprilie 2010 a Judecătoriei din Paris numitul L.V.F.A. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi amendă delictuală de 15.000 euro pentru săvârşirea a patru infracţiuni de proxenetism calificat prin pluralitate de victime, proxenetism calificat prin uz de constrângere, violenţe sau manevre dolosive, proxenetism calificat prin pluralitate de autori sau complici şi punerea automobilului la dispoziţia unei persoane care practica prostituţia prev. de art. 225-7, 225-11, 225-20, 225-21, 225-24 C. pen. francez şi art. 225-10, 225-11, 225-20, 225-21, 225-22, 225-23, 225-24 C. pen. francez, totodată aplicându-i măsura interdicţiei definitive de a pătrunde pe teritoriul francez.
Aceasta sentinţă a rămas definitivă, astfel că este îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. b) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004.
Din situaţia executării pedepsei comunicată de autorităţile franceze a rezultat că numitul L.V.F.A. a fost arestat preventiv de la data de 09 aprilie 2009, durata condamnării împlinindu-se la data de 09 aprilie 2014. Potrivit fişei penale acesta a beneficiat în data de 27 aprilie 2010 de aplicarea creditului de reducere de pedeapsa cu 11 luni, iar în data de 27 mai 2010 prin ordonanţa din 20 mai 2010 pedeapsa a fost graţiată cu o lună, astfel încât executarea pedepsei aplicată numitului L.V.F.A. urmează să se împlinească la data de 09 aprilie 2013. În consecinţă, este îndeplinită condiţia prev. de art 3 lit. c) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004.
Prin sentinţa penală din data de 14 aprilie 2010 a Judecătoriei din Paris s-au reţinut următoarele fapte în sarcina numitului L.V.F.A.:
„În cursul anului 2007 şi până la 06 aprilie 2009, în timp ce se afla la Paris, acuzatul a obţinut profit sau a împărţit produsele obţinute din prostituţie sau a primit subvenţii de la persoane care practicau prostituţia, fapte comise, asupra mai multor persoane, cu uz de constrângere, de violenţe sau de manevre dolosive. Tot în aceeaşi perioadă a împrumutat sau a pus la dispoziţie automobile, mai multor persoane, ştiind că acestea vor practica prostituţia”.
Astfel cum rezultă din declaraţia din data de 31 august 2010 numitul L.V.F.A. şi-a manifestat acordul de a fi transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei, în prezent acesta fiind încarcerat în Penitenciarul Villenauxe-la-Grande din Franţa.
Republica Franceză are declaraţie la Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în 1983, prin care a exclus aplicarea procedurii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b), respectiv conversiunea pedepsei.
Prima instanţă, examinând materialul cauzei a constatat că este îndeplinită condiţia dublei încriminări prevăzute de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reţinute în sarcina numitului L.V.F.A. având corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., fiind pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Aşa fiind s-a apreciat sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti ca fiind întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în motivele formulat în scris criticând hotărârea atacată sub aspectul greşitei reduceri a pedepsei aplicată persoanei condamnate de autorităţile judiciare franceze şi a nerecunoaşterii în integralitate a hotărârii de condamnare.
La termenul de judecată din 28 ianuarie 2014, reprezentantul Ministrului Public a precizat că înţelege să modifice în integralitate motivele de recurs formulate în scris de Parchet, în raport de actele ataşate la dosarul cauzei. În acest sens a arătat că din adresa comunicată acestei instanţe de Ministerul Justiţiei, rezultă că persoana condamnată L.V.F.A. a fost liberat condiţionat la data de 16 iulie 2012, astfel că sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind recunoaşterea hotărârii penale străine şi transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani închisoare aplicată de către instanţele din statul solicitant, a rămas fără obiect.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Potrivit art. 142 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, obiectivul transferării persoanelor condamnate constă în faptul că o persoană condamnată definitiv pe teritoriul României poate fi transferată pe teritoriul statului al cărui resortisant este, în vederea executării pedepsei. În temeiul reciprocităţii convenţionale, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător în cazul în care un cetăţean român a fost condamnat în alt stat. Totodată, articolul menţionat prevede că persoana condamnată se poate adresa statului de condamnare ori statului de executare, pentru a fi transferată în vederea executării pedepsei, iar transferarea poate fi cerută fie de către statul de condamnare, fie de către statul de executare.
Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală prevede în art. 157 efectele transferării pentru statul de condamnare. Astfel, autorităţile competente ale statului român sunt obligate: fie să continue executarea condamnării imediat sau în baza unei hotărâri judecătoreşti, fie să schimbe condamnarea, printr-o hotărâre judecătorească, „înlocuind astfel pedeapsa aplicată în statul de condamnare cu o pedeapsă prevăzută de legislaţia română pentru aceeaşi infracţiune, în condiţiile prevăzute la art. 159”.
În prezenta cauză, după pronunţarea sentinţei penale atacate, Ministerul Justiţiei român - Serviciul de cooperare judiciară internaţională în materie penală, prin adresa din 04 noiembrie 2013, a comunicat instanţa de recurs că, prin mesajul electronic din data de 31 octombrie 2013, autorităţile franceze au informat că persoana condamnată L.V.F.A. a fost liberat condiţionat şi pus în libertate la data de 16 iulie 2012. De asemenea, această împrejurare este confirmată şi prin sentinţa din 25 iunie 2012 pronunţată în cameră de consiliu de Curtea de Apel din Reims - Franţa prin care a fost admisă cererea de „eliberare condiţionată formulată de persoana condamnată L.V.F.A., începând cu data de 16 iulie 2012 şi până la terminarea pedepsei acestuia fixată la data de 22 decembrie 2012”.
Prin urmare, având în vedere cele anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că cererea formulată de autorităţile competente ale statului de condamnare a rămas fără obiect, din moment ce persoana transferabilă, cetăţeanul român L.V.F.A. a fost pusă în libertate, iar obiectivul transferării persoanelor condamnate se referă la transferarea pe teritoriul statului al cărui resortisant este condamnatul, în vederea executării pedepsei.
În acest cadru procesual, dat de dispoziţiile speciale privind transferarea persoanelor condamnate, prevăzute în Legea nr. 302/2004, nu se poate dispune numai recunoaşterea hotărârii de condamnare a intimatului persoană transferabilă L.V.F.A., întrucât obiectul acestei cauze constă în transferarea unei persoane condamnate, iar recunoaşterea hotărârii de condamnare pronunţate de autorităţile judiciare ale statului francez s-ar fi realizat numai pe cale incidentală, dacă ar fi fost îndeplinite condiţiile pentru admiterea cererii principale de transferare a condamnatului.
Prin art. 133 şi art. 134 din Legea nr. 302/2004 reglementează procedura recunoaşterii pe cale principală, respectiv pe cale incidentală, a hotărârilor penale pronunţate de instanţele judecătoreşti din străinătate sau a altor acte judiciare străine.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 162 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 186 din 08 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, va casa hotărârea atacată şi, rejudecând, va respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind transferul persoanei condamnate L.V.F.A., în vederea executării pedepsei aplicată prin sentinţa penală din data de 14 aprilie 2010 a Judecătoriei din Paris.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 186 din 08 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe intimatul condamnat persoană transferabilă L.V.F.A.
Casează hotărârea atacată şi rejudecând, pe fond, respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind pe persoana transferabilă L.V.F.A.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat persoană transferabilă, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 28 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 304/2014. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 321/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
