ICCJ. Decizia nr. 321/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). înşelăciunea (art. 215 C.p.), infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23), in

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 321/2014

Dosar nr. 4118/1/2013

Şedinţa publică din 29 ianuarie 2014

Deliberând asupra recursurilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 37 din 27 ianuarie 2010, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 6538/108/2006, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.E. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată, prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din 4 infracţiuni prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată, într-o singură infracţiune.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 10 (zece) ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului S.E. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată, cu aplicarea art. 13 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului S.E. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din 3 infracţiuni prevăzute de art. 143 alin. (2) lit. a), b) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 (trei) ani închisoare pentru infracţiunea de bancrută frauduloasă în formă continuată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.E. pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu un prejudiciu de 128412,44 lei.

În baza art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată, a fost condamnat acelaşi inculpat la 4 (patru) ani închisoare pentru infracţiunea de spălare de bani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul S.E. pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru instigare la infracţiunea de evaziune fiscală.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului S.E. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată şi republicată, cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 10 C. pen.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 4 ( patru) ani închisoare pentru participaţie improprie la infracţiunea de spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului S.E. în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare pe care o sporeşte cu 3 ani închisoare urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare, în regim de detenţie şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului S.E. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

S-a scăzut din pedeapsa aplicată acestui inculpat durata arestării preventive de la 7 iunie 2006 până la 27 iunie 2008.

A constatat că prin Decizia penală nr. 674/R din 27 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara s-a luat faţă de inculpatul S.E. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Arad fără încuviinţarea instanţei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată, prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din 3 infracţiuni prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată, într-o singură infracţiune.

În baza art. art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 modificată, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.V. la 3 (trei) ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului G.V. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 4 (patru) luni închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului G.V. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

În baza art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 74 alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din 2 infracţiuni prevăzute de art. 143 alin. (2) lit. a), b) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 (două) luni închisoare pentru infracţiunea de bancrută frauduloasă, în formă continuată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat acest inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu un prejudiciu de 128412,44 lei.

În baza art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată, cu aplicarea art. 18 din Legea 508/2004 modificată şi art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 (un) an închisoare pentru infracţiunea de spălare de bani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat acest inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul G.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen. şi art. 18 din Legea nr. 508/2004 modificată şi republicată şi art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 10 (zece) luni închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului G.V. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat acest inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată şi republicată, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 10 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului G.V. în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului G.V. sub supravegherea Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad.

În baza art. 86² C. pen. s-a fixat inculpatului un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul s-a dispus să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte le datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

A scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului G.V. durata arestării preventive de la 7 iunie 2006 până la 21 iulie 2006.

S-a constatat că prin încheierea şedinţei publice din 30 martie 2007 a Tribunalului Arad s-a luat faţă de inculpatul G.V. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, fără încuviinţarea instanţei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.M.L. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată, prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din 2 infracţiuni prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată, într-o singură infracţiune.

În baza art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din 2 infracţiuni prevăzute de art. 143 alin. (2) lit. a), b) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 13 şi 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 1(un) an închisoare pentru infracţiunea de bancrută frauduloasă, în formă continuată.

În baza art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 (doi) ani închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului B.M.L. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului B.M.L. în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului B.M.L. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului B.M.L. sub supravegherea Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad.

În baza art. 86² C. pen. s-a fixat inculpatului un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte le datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. A scăzut din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 7 iunie 2006 până la 15 august 2006.

S-a constatat că prin încheierea şedinţei publice din 12 februarie 2007 a Tribunalul Arad s-a luat faţă de inculpatul B.M.L. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, fără încuviinţarea instanţei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata U.L. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată.

În baza art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen. a fost condamnată aceiaşi inculpată la 1 (un) an închisoare pentru infracţiunea de bancrută frauduloasă.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate acestei inculpate şi în baza art. 82 C. pen. s-a fixat un termen de încercare de 3 ani.

A atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

A scăzut din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii din 7 iunie 2006.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.D.E. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2), 76 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 (trei) ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate acestui inculpat şi în baza art. 82 C. pen. fixează acestuia un termen de încercare de 5 ani.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

A constatat că părţile vătămate S.C. G.M. S.R.L. Arad şi S.C. A. 2003 S.R.L. Arad prin lichidator judiciar S.C. E. IPRL Arad nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

Au fost respinse acţiunile civile exercitate de părţile civile Inspectoratul Teritorial de Muncă Arad, S.C. P. S.A. Bucureşti pentru Sucursala P. Arad, Administraţia Finanţelor Publice Arad, Societatea de Construcţii în Transporturi S.A. Bucureşti, Primăria municipiului Arad - Direcţia Fiscală, S.C. G.A. Cluj Napoca, S.C. P. S.R.L. Nădlac, S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad prin lichidator judiciar S.C. E. Arad.

S-a constatat că S.C. B.A. S.R.L. Arad, S.C. A.T.R. S.R.L. Arad şi S.C. A.E. S.R.L. Nădlac nu au calitate de parte responsabilă civilmente.

A fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii S.E. şi G.V., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. A.P. S.R.L. Arad prin lichidator judiciar S.C. E. Arad să plătească acesteia suma de 88.906 lei cu titlu de despăgubiri civile.

S-a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii S.E., G.V., B.M.L., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. A.P. S.R.L. Arad prin lichidator judiciar S.C. E. Arad suma de 3030772 lei cu titlu de despăgubiri civile.

A admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională Vamală Timişoara şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii S.E., G.V., C.D.E., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. A.T.C.C. să plătească acesteia suma de 974.879 lei cu titlu de despăgubiri civile şi respinge restul pretenţiilor.

Au fost menţinute în parte măsurile asigurătorii luate de procuror prin procesul-verbal de sechestru şi inscripţie ipotecară din 31 mai 2006 date în dosarul nr. 142 D/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT - Biroul Teritorial Arad respectiv cele privind bunurile personale ale inculpatului S.E. şi partea responsabilă civilmente S.C. A.T.C.C. şi s-a ridicat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor aparţinând părţii responsabile civilmente S.C. A.T.R. S.R.L. Arad.

S-au menţinut în parte măsurile asigurătorii luate de către procuror prin procesul-verbal de sechestru şi inscripţie ipotecară din 19 octombrie 2007 date în dosarul nr. 44 D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT - Biroul Teritorial Arad respectiv cele privind bunurile personale ale inculpatului S.E. şi s-a ridicat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor aparţinând părţilor responsabile civilmente S.C. B.A. S.R.L. Arad şi S.C. A.T.R. S.R.L. Arad.

A fost instituit sechestrul asigurător asupra contului bancar nr. 0210116303001 deschis pe numele S.C. A.T.C.C., la Banca Comercială I.T. S.A. Bucureşti - Sucursala Arad.

S-a dispus desfiinţarea facturilor fiscale emise de către S.C. A.T.G. nr. 44/1998, 145/1998, 46/1998, 157/1998, 47/1998, 165/1998, 49/1998, 172/1998, 50/1998, 187/1998, 51/1998, 191/1998, 11/1999, 20/1999, 31/1999, 33/1999, 38/1999, 42/1999, 50/1999, 52/1999, 60/1999, 63/1999, 67/1999 şi nr. 10087/16 septembrie 2003.

A fost obligat inculpatul S.E. să plătească domnului expert C.V. suma de 35.753 lei cu titlu de diferenţă taxă expertiză conform decontului de cheltuieli întocmit conform normelor CECCAR şi aprobat de instanţă.

A fost obligate inculpatul S.E. în solidar cu părţile responsabile civilmente S.C. A.P. S.R.L. Arad prin lichidator judiciar S.C. E.I. Arad şi S.C. A.T.C.C. să plătească statului suma de 8.000 lei cheltuieli judiciare.

Au fost obligaţi inculpaţii G.V., B.M.L., U.L. şi C.D.E. să plătească statului câte 2.000 lei fiecare cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Timişoara - Biroul Teritorial Arad nr. 142 D/P/2005 înregistrat la instanţă la data de 31 iulie 2006, au fost trimişi în judecată inculpaţii S.E., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, modificată, art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., art. 13 din Legea nr. 87/1994, modificată cu aplic. art. 13 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, modificată art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 85/2006 cu aplic. art. 13 C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, modificată, toate cu aplic. art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, modificată, art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, cu aplic. art. 13 C. pen. art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, cu aplic. art. 13 C. pen., G.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, modificată, cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, modif. art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, modif., art. 13 din Legea nr. 87/1994, modificată, cu aplicarea art. 13 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, modificată, cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, modificată, art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 85/2006, cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, modificată, art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, modificată, art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, modificată, cu aplic. art. 18 din Legea 508/2004, modificată, toate cu aplic. art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, modificată, cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, modificată, art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, modificată, ambele cu aplic. art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., B.M.L., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată, art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 85/2006, cu aplic. art. 13 C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată, art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, cu aplic. art. 13 C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., U.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată, art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 85/2006, cu aplic. art. 13 C. pen. ambele cu aplic. art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. şi C.D.E., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, modificată, art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a), art. 34 C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad sub nr. 6538/108/2006.

Totodată, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Timişoara - Biroul Teritorial Arad nr. 44 D/P/2006 înregistrat la această instanţă la data de 31 octombrie 2007, au fost trimişi în judecată S.E. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată cu aplic. art. 10 C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată şi republicată cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 10 C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 mod. şi rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a), b) C. pen. şi art. 34 C. pen., G.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 18 din Legea nr. 508/2004 mod. şi rep. art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen., art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată cu aplic. art. 10 C. pen. şi art. 18 din Legea nr. 508/2004 mod. şi rep., art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată şi republicată raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 10 C. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a), b) C. pen. şi art. 34 C. pen., B.M.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplic. art. 10 C. pen., art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată şi republicată raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 10 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a), b) C. pen. şi art. 34 C. pen.

Cauza a fot înregistrată pe rolul Tribunalului Arad sub nr. 4055/108/2007.

În şedinţa publică din 25 ianuarie 2008 Tribunalul Arad, constatând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 34 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus în baza art. 36 alin. (1) C. proc. pen. conexarea dosarului 4044/108/2007 la dosarul 6538/108/2006.

Relativ la excepţiile invocate în cursul procesului penal, s-a arătat că inculpatul S.E. prin avocaţii săi a invocat excepţia necompetenţei materiale a organului de urmărire penală şi prin încheierea şedinţei publice din 30 octombrie 2006 Tribunalul Arad a respins această excepţie.

O altă excepţie invocată de inculpatul S.E. prin avocaţii săi a fost cea a nulităţii absolute a urmăririi penale efectuată în dosarul nr. 142D/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Timişoara - Biroul Teritorial Arad, cu consecinţa restituirii cauzei la procuror. Asupra acestei excepţii instanţa s-a pronunţat prin încheiere motivată pronunţată în şedinţa publică din 25 ianuarie 2008.

În cauză s-a invocat de către apărătorii inculpatului S.E. şi o excepţie de neconstituţionalitate,respectiv a art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi a art. 23 din Legea nr. 656/2002 modificată prin O.U.G. nr. 53/2008. Prin încheierea şedinţei publice din 20 noiembrie 2008, Tribunalul Arad a admis cererea şi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate, cu consecinţa suspendării judecării cauzei până la soluţionarea acestora.

Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 517 din 9 aprilie 2009 a respins excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi a dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 656/2002, excepţii ridicate de inculpatul S.E.

În şedinţa publică din 25 septembrie 2009, părţile responsabile civilmente S.C. A.T.R. S.R.L. Arad şi S.C. A.E. S.R.L. Nădlac au invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 44 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Prin încheierea şedinţei publice din 25 septembrie 2009 instanţa a respins cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia invocată şi a constatat săvârşirea abuzului de drept de către părţile responsabile civilmente, aplicând acestora sancţiunea amenzii. Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. H04/R din 12 noiembrie 2009, a admis recursul declarat de părţile responsabile civilmente împotriva încheierii penale sus-menţionate pe care a casat-o cu trimitere spre rejudecare.

Ca urmare a considerentelor deciziei de casare, Tribunalul Arad prin încheierea şedinţei publice din 23 noiembrie 2009, a respins cererea formulată de părţile responsabile civilmente privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţiile invocate, constatând că este inadmisibilă. Încheierea a rămas definitivă prin Decizia penală nr. l231/R din 17 decembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara.

Referitor la poziţia procesuală a inculpaţilor, prima instanţă a precizat că, în faza de urmărire penală, în ambele dosare conexate, inculpatul S.E. a refuzat să dea declaraţii, nu a propus probe, arătând că va uza de acest drept în faţa instanţei.

În faţa instanţei inculpatul S.E. a fost ascultat în prezenţa apărătorilor aleşi, cu privire la toate acuzaţiile aduse, prilej cu care acesta nu a recunoscut comiterea faptelor, susţinând că, în afara raporturilor profesionale de serviciu cu coinculpaţii din prezenta cauză, nu a avut nicio altă înţelegere privind instituirea unui grup infracţional organizat. De asemenea, a dat explicaţii cu privire la fiecare dintre infracţiunile de care este acuzat. Totodată, inculpatul S.E. a arătat că, în faza de urmărire penală, organele de anchetă au comis abuzuri şi nu i s-a asigurat dreptul efectiv la apărare.

Inculpatul G.V. a avut o atitudine sinceră pe parcursul desfăşurării urmăririi penale şi prin declaraţiile sale a facilitat identificarea şi a altor fapte penale comise de către membri grupului infracţional organizat, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004 modificată şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 modificată. S-a constatat că aceeaşi atitudine procesuală a avut-o acest inculpat şi cu prilejul ascultării sale în faţa instanţei.

Inculpatul B.M.L. atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei a relatat împrejurările de fapt, arătând că nu se consideră vinovat de comiterea vreunei fapte penale întrucât nu a avut cunoştinţe juridice şi contabile şi nu cunoaşte conţinutul înscrisurilor pe care le-a semnat.

În faza de urmărire penală şi în faţa primei instanţei, inculpata U.L. a declarat că se consideră nevinovată de acuzaţiile aduse, la data semnării înscrisurilor având convingerea că operaţiunile încheiate sunt perfect legale.

Cu privire la inculpatul C.D.E., prima instanţă a arătat că a dat o declaraţie în faza de urmărire penală pe care a menţinut-o în faţa instanţei, precizând că nu a fost determinat, în vreun fel, în darea acelei declaraţii şi a făcut menţiuni referitor la acuzaţiile aduse, considerându-se nevinovat întrucât şi-a exercitat atribuţiile de serviciu.

Din ansamblul materialului probatoriu administrat atât în faza de urmărire penală respectiv: în dosar 142/D/P/2005 - sesizare penală a ANAF Arad cu nr. 7898 din 20 octombrie 2005 împreună cu procesul-verbal al ANAF nr. 7897 din 20 octombrie 2005; proces-verbal de sesizare din oficiu al SCCO Arad nr. P/232/2006 din 24 mai 2006; proces-verbal de sesizare din oficiu al IPJ Arad - S.I.F. nr. P/211/2005 din 21 martie 2005; proces-verbal de sesizare din oficiu al IPJ Arad - S.I.F. nr .P/275/2005 din 18 aprilie 2005, declaraţie martor Ş.R.C.; declaraţie martor N.E.M.; declaraţie martor G.E. şi angajament din 02 martie 2004 chitanţă de mână şi factură fiscală nr. 4686889 din 02 martie 2004; declaraţie martor M.I.; proces-verbal al IPJ Arad - SIF din 06 iunie 2006; declaraţie vamală nr. 1 din 30 iulie 1998, factură pro-forma nr. 1 din 31 august 2001, adresă S.C. B. S.A. Arad nr. 26 din 19 ianuarie 2002, adresă Biroul Vamal N. - Pct. vamal Moldova Veche nr. 127 din 21 ianuarie 20 02, factura fiscală nr. 0411396 din 05 iunie 2002, factura fiscală nr. 9273054 din 31 octombrie 2001, factura fiscală nr. 6591547 din 04 aprilie 2004; declaraţie martor H.I.; declaraţie martor P.A.; declaraţie martor S.E.; declaraţie martor M.I.; declaraţie martor B.C.; contract locaţiune 143 din 25 aprilie 2005; declaraţie martor P.T.; contract locaţiune FN din 21 aprilie 2003; declaraţie martor C.E.T.; declaraţie martor B.I.; declaraţie martor A.E.E.; factura fiscală nr. 2727320 din 17 februarie 2003 şi nr. 2194482 din 11 august 2003; declaraţie martor I.G.; declaraţie martor V.I.; contract locaţiune 27 iunie 2003; factură fiscală nr. 2727672 din 09 iunie 2003 şi nr. 2727323/24 februarie 2003; proces-verbal al IPJ Arad - SIF din 07 septembrie 2005; adrese Biroul vamal Arad nr. 11790 din 16 iunie 2004, nr. 6006 din 10 aprilie 2006, nr. 26911 din 02 decembrie 2003 şi nr. 12518 din 08 iulie 2005; contract leasing nr. 17/1999; proces-verbal al IPJ Arad - SIF din 06 aprilie 2005; 12 promisiuni bilaterale de vânare cumpărare; proces-verbal al ANAF Cluj FN din 21 februarie 2005; proces-verbal al SIF Arad din 25 februarie 2005; declaraţii A.T.C.C.,; facturi fiscale nr. 33 85218/08 octombrie 2003, nr. 3385217 din 08 octombrie 2003, nr. 3269681 din 22 august 2003; contract Global Media şi anunţuri vânzare; adrese DRV Arad constituire parte civilă şi calcul prejudiciu cu nr. 24686 din 21 noiembrie 2005 nr. 21896/T din 04 noiembrie 2005; adrese DRV Arad nr. 6678 din 24 mai 2006, nr. 7236 din 16 iunie 2005; contracte leasing şi anexe nr. 17/1999 şi 20/1999, documente în limba engleză emise în numele A.T.C.C.; contract închiriere din 01 martie 1997; declaraţii vamale şi anexe; proces-verbal ANAF Arad şi anexe nr. 7897 din 20 octombrie 2005; proces-verbal de sesizare din oficiu DIICOT BT Arad din 18 iulie 2006, proces-verbal de sesizare din oficiu IPJ Arad - SIF nr. P/274/2005 din 18 aprilie 2005; proces-verbal de sesizare din oficiu IPJ Arad - SIF nr. P/433/2005 din 15 iunie 2005; proces-verbal de sesizare din oficiu IPJ Arad - SIF din 24 mai 2006; act adiţional şi hotărâre nr. 5/2003 priv. S.C. A.P. S.R.L. Arad; acte adiţionale constituire capital social S.C. B.I.E. S.R.L.; declaraţie martor P.P.; declaraţie martor V.A.C. şi notă explicativă; Sentinţa civilă nr. 1761 din 05 iulie 2004 a Tribunalului Arad acţiuni în anulare S.C. E. S.R.L.; act dare în plată şi coală CF imobil FNC; contracte cesiuni nr. 33/2004, 31/2004 şi 298/2003; Sentinţa civilă nr. 1256 din 05 mai 2004 a Tribunalului Arad; Hotărârea nr. 12/2002 a Tribunalului Arbitrai; proces-verbal al ANAF Arad şi anexe nr. 9299 din 02 decembrie 2005; contract cesiune creanţă nr. l 115 din 16 septembrie 2003 şi notificare 1116/2003 şi facturi externe A.T. Germania; contract închiriere 01 martie 1997 şi anexe; proces-verbal al Poliţiei Oraş Moldova nouă din 07 februarie 2005; Contract nr. 4/1998 şi facturi fiscale aferente; tranzacţie A.T.R. - M. S.A.; istoric ORC firmă S.C. A.T.R. S.R.L. Arad; proces-verbal IPJ Arad SIF din 10 mai 2006; proces-verbal al S.C.C.O. Arad din 02 mai 2006, tabel creanţe E., constituire părţi civile în cauză; bilanţuri contabile S.C. B. S.A. şi balanţe de verificare; documente constituire societate A.T.C.C.; documente constituire societate şi istoric ORC Arad - S.C. A.T.R. S.R.L. Arad; documente constituire societate şi istoric ORC Arad - S.C. A.E. S.R.L. Nădlac; documente constituire societate - capital social - şi istoric ORC Arad - S.C. A.P. S.R.L. Arad; proces-verbal predare-primire arhivă S.C. A.P. S.R.L. Arad din 30 octombrie 2003; proces-verbal SCCO Arad şi anexe din 24 mai 2006; rezoluţie DIICOT BT Arad din 25 mai 2006 - părţi responsabile civilmente; ordonanţă şi proces-verbal de sechestru şi inscripţie ipotecară a DIICOT BT Arad din 31 mai 2006; proces-verbal de efectuare a percheziţiilor domiciliare şi anexele la acestea din data de 07 iunie 2006 şi următoarele, proces-verbal de efectuare a percheziţiilor informatice 249 - 286, raport constatare tehnico-ştiinţifică al IPJ Arad - S.C. nr. 89844 din 16 iunie 2006; adresă a IPJ Arad - SAEST şi anexă nr. 21380 din 04 iulie 2006; raport constatare tehnico-ştiinţifică al IPJ Arad - S.C. nr. 89929 din 05 iulie 2006; adresă ANV nr. 34110 din 26 iunie 2006; ordonanţă a DIICOT BT Arad din 14 iunie 2006; declaraţie martor H.M.; declaraţie martor V.C.N.; declaraţie martor S.P.; declaraţie martor C.S.; declaraţie martor V.H.D.; un număr de 5 suporturi magnetice (cd-uri), din care 3 cu imagini filmate la percheziţiile domiciliare, respectiv 2 cu informaţii de la percheziţiile informatice, plic; proces-verbal de sesizare din oficiu al DIICOT BT Arad din 18 iulie 2006; proces-verbal de sesizare din oficiu al DIICOT BT Arad din 18 iulie 2006; declaraţie inculpat S.E.; declaraţie inculpat G.V.; declaraţie inculpat B.M.L.; declaraţie inculpat U.L.; declaraţie învinuit C.D.E.; declaraţie învinuit I.M.; declaraţie învinuit B.D.; procese-verbale de prezentare a materialului de UP inculpaţilor/învinuiţilor; încheierea şi procesul-verbal din 19 iulie 2006 ale Tribunalului Arad în dosar 12/1/2006; autorizaţiile de interceptări şi înregistrări convorbirilor telefonice nr. 23 din 26 mai 2006, 24 din 31 mai 2006, 30 din 23 iunie 2006 şi 33 din 27 iunie 2006 emise de Tribunalul Arad; procese-verbale de efectuare a interceptărilor şi înregistrărilor ale D.I.I.C.O.T- B.T. Arad, şi în dosar 44/D/P/2006: procese-verbale de sesizare din oficiu ale IJP Arad - SIF respectiv BCCO Timişoara, SCCO Arad; procese-verbale de ridicare înscrisuri din dosarele nr. 142 D/P/2005, 21 D/P/2006 şi 51 D/P/2006 ale DIICOT - Biroul Teritorial Arad; rezoluţii de începere a urmăririi penale în cauză; procese-verbale întocmite după informaţiile furnizate de către CCPI - Punctul Naţional Focal; declaraţii martori U.L. şi nota explicativă; contract de cesiune de creanţă nr. 1.115/2003, notificare, cesiune de creanţă nr. 1116/2003, punctaj datorii A. S.A.la data de 16 septembrie 2003, contract de închiriere FN din 01 martie 1997 cu cinci acte adiţionale aferente; declaraţii martor V.A.C. şi notă explicativă; declaraţii martor C.C.; rezoluţie de introducere în cauză a părţilor responsabile civilmente S.C. A.T. S.R.L. Arad şi S.C. B.A. S.R.L. Arad; adresele nr. 63031 din 26 septembrie 2007 şi 12 octombrie 2007 ale Primăriei mun. Arad Direcţia Venituri privind identificarea bunurilor personale ale înv. S.E. şi ale părţilor responsabile civilmente S.C. B.A. S.R.L. Arad respectiv S.C. A.T. S.R.L. ARAD; proces-verbal din 15 octombrie 2007 de identificare a bunurilor; adresa DGFP Arad nr. 5594/ad din 16 octombrie 2007 de constituire parte civilă în cauză; ordonanţă de luare a măsurilor asigurătorii şi proces-verbal de sechestru şi inscripţie ipotecară din data de 19 octombrie 2007; proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi declaraţii înv. S.E.; proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi declaraţii înv. G.V.; proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi declaraţii înv. B.M.L.; proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi declaraţii înv. V.C.N.; procese-verbale de prezentare a materialelor de urmărire penală înv.S.E., G.V. şi B.M.L.; contract de închiriere din 01 martie 1997, 5 acte adiţionale şi 21 de anexe; facturi externe şi traduceri legalizate; notificare privind cesiunea de creanţă nr. 1116 din 16 septembrie 2003 tradusă legalizat din limba engleză; punctaj datorii S.C. A.P. 2003 S.A. ARAD din 16 septembrie 2003 tradus legalizat; contract de cesiune de creanţă nr. 1115 din 16 septembrie 2003 şi grafic eşalonare plată traduse legalizat din limba engleză; notificare nr. 869 din 22 iunie 2004 către S.C. A.P. 2003 S.A. ARAD în limba engleză; act adiţional la contractul de transfer datorii nr. 1115 din 16 septembrie 2003 şi grafic al plăţilor amânate traduse legalizat; notificare nr. 561/28 iunie 2004 către S.C. A.P. 2003 S.A. ARAD, traducere legalizată din limba engleză; document în limba engleză adiţional document nr. l 115/09.16.2003 şi D.P.S; Sentinţa civilă nr. 1222/04 mai 2004 a Tribunalului Arad în dosar nr. 1502/2001; contract nr. 4/1998 şi 3 acte adiţionale; protocol nr. 48/06 martie 2001; comunicarea ANAF Arad nr. 35348/ad din 10 aprilie 2006; formular bilanţ contabil la 31 decembrie 1999 al S.C. B.I.E. S.R.L. Arad; proces-verbal 9299 din 30 noiembrie 2005 al ANAF Arad şi note explicative; istoric ORC Arad al S.C. A.T. S.R.L. Arad; istoric ORC Arad al S.C. A.E. S.R.L. Nădlac; documente privind proprietatea asupra firmei A.T.C.C. traduse legalizat din limba engleză; istoric ORC Arad al S.C. A.P. S.R.L. Arad, acte adiţionale şi hotărâri AGA; Sentinţa civilă nr. 1761 din 05 iulie 2004 a Tribunalului Arad în dosar nr. 2089/2004; procese-verbale de percheziţie domiciliară şi anexe; Rezoluţia nr. 142 D/P/2005 a DIICOT - BT din Arad din 19 iulie 2006; raport de expertiză contabilă judiciară nr. 698 din 30 ianuarie 2004 în dosar nr. 1502/2001 a Tribunalului Arad; sesizare ONPCSB nr. C VI 213 din 14 august 2007; rechizitoriu nr. 142 D/P/2005 a DIICOT - BT Arad din 28 iulie 2006; proces-verbal de ridicare înscrisuri; act de dare în plată; coală CF nedefinitivă nr. 58964 Arad; proces-verbal BCCO Timişoara; proces-verbal nr. 142 D/P/2005 din 19 iulie 2006 şi anexe; contract de cesiune de creanţă litigioasă nr. 33 din 01 iulie 2004, nr. 998 din 30 decembrie 2003, nr. 31 din 30 iunie 2004; Hotărârea nr. 5/2003 a S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad; fişa analitică A.T. S.R.L. ARAD pentru clienţii S.C. A. S.C. M. S.A., S.C. C. S.A., firma A.; proces-verbal din 01 iulie 2005 al A.T. S.R.L. ARAD; contract de cesiune pe poziţie contractuală nr. 297 din 30 decembrie 2003; situaţie cont; adrese C.B. nr. 1273 din 18 mai 2006, 669 din 09 martie 2007, 1662 din 24 mai 2007 şi rulaje conturi bancare; comunicare Garda Financiară - Comisariatul General nr. 303335 din 06 iulie 2006 şi Nota de constatare nr. 1.649/2006; notă explicativă V.A.C.; Sentinţa civilă nr. 1.222 din 04 mai 2004 a Tribunalului Arad în dosarul nr. 1502/2001; notă explicativă Înv. G.V.; notă explicativă P.N.; înaintare înscrisuri ANAF Arad adrese nr. 64804/ad din 29 iunie 2006 şi nr. 35348/ad din 10 aprilie 2006; declaraţie martor V.A.C.; act adiţional la statutul S.C. B.I. S.A. Arad; contract de cesiune de creanţă nr. 1115 din 16 septembrie 2003, grafic de eşalonare a plăţilor, punctaj datorii S.C. A.P. 2003 S.A. Arad, notificare privind cesiunea de creanţă nr. 1.116 din 16 septembrie 2003 traduse legalizat din limba engleză; contract de închiriere din 01 martie 1997, 5 acte adiţionale; istoric ORC Arad al S.C. A.T.R. S.R.L. Arad; documente privind proprietatea firmei A.T.C.C. traduse legalizat din limba engleză; istoric ORC Arad al S.C. A.P. S.R.L. Arad; 2 anexe la procesul-verbal de percheziţie din 07 iunie 2006; proces-verbal nr. 6606 din 05 octombrie 2006 al ANAF Arad cu un număr de 9 anexe; raport de inspecţie fiscală nr. 6609 din 06 octombrie 2006 al ANAF Arad cu un număr de 20 anexe; comunicare S.P.I.B. nr. 2.116 din 22 iunie 2006 privind fişe cu specimen de semnătură, extrase de cont în lei şi valută şi dispoziţii de plată valutare externe din conturile S.C. B.I.E. S.R.L. Arad cât şi nemijlocit şi în condiţii de contradictorialitate în faţa instanţei: declaraţiile inculpaţilor G.V., B.M.L., U.L., C.D.E., S.E.,Volumul II, G.V., B.M.L., volumul VI, declaraţiile martorilor N.E., M.I., G.E., H.I., P.A., M.I., B.C., P.T., volumul II, I.G., V.H.D., I.M., V.C., H.M., B.I., P.P., V.I., C.S., C.A., V.A.C - volumul III, B.A., D.I., C.M. - volumul IV, V.A.C., V.C., referate de evaluare privind pe inculpaţii B.M.L. 332, S.E., G.V., U.L., raport de expertiză contabilă judiciară - expert contabil C.V., documente anexă la raport de expertiză contabilă - expert contabil conf. univ. dr. L.C., anexă la raportul de expertiză contabilă depus la dosar 6538/108/2006 - expert contabil conf. univ. dr. L.C., raport de expertiză contabilă judiciară suplimentară expert C.V., tribunalul a reţinut, ca situaţie de fapt, că:

La data de 14 octombrie 1992, conform cererii de înmatriculare nr. 2243, s-a înfiinţat S.C. B.I.E. S.R.L. Arad, având codul fiscal nr. 2760380 şi nr. de înregistrare la registrul comerţului Arad J02/2056/1992, asociaţi fiind M.G. cu 9% din totalul părţilor sociale şi S.E. cu 91% părţi sociale. La data de 22 mai 1997, conform cererii de menţiuni nr. 7736 cei doi asociaţi se retrag din societate şi asociat unic şi administrator a devenit V.A. Prin cererea de menţiuni nr. 39 din 4 ianuarie 2000 s-a modificat denumirea societăţii în S.C. B.I.E. S.A. şi s-a transformat în societate pe acţiuni cu următoarea structură a acţionariatului: C.C. - 1,0003%, V.A.C. - 95,99%, B.C. - 1,0003%, T.N. 1,0003%, G.V. 1,0003%. La data de 2 mai 2001 prin cererea de menţiuni nr. 4154 se modifică denumirea societăţii în S.C. B. S.A., ocazie cu care se retrage din societate C.C. şi intră ca acţionar B.A.F. cu 1,0003% acţiuni. Prin cererea de menţiuni nr. 11.136 din 30 noiembrie 2001 se modifică structura acţionariatului societăţii astfel, S.E. - 95,99%, B.C. - 1,0003%, T.N. - 1,0003%, G.V. - 1,0003%, B.A.F. - 1,0003%. La data de 3 iunie 2002 se retrage din societate T.N. şi intră ca acţionar H.M. cu 1,0003%, conform cererii de menţiuni nr. 14325. Prin cererea de menţiuni nr. 14309 din 20 iunie 2003 denumirea societăţii se modifică în S.C. A. S.A. La data de 7 noiembrie 2003 prin cererea de menţiuni nr. 23390 se modifică denumirea societăţii în S.C. A. S.R.L., transformându-se în societate cu răspundere limitată şi având ca asociat unic şi administrator pe B.M.L., ceilalţi asociaţi retrăgându-se din societate. Prin cererea de menţiuni nr. 27064 din 19 decembrie 2003 sediul social al acestei societăţi este în Arad, str. Câmpul Liniştii nr. 1A. La data de 18 mai 2004 prin cererea de menţiuni nr. 19360 se micşorează capitalul social al societăţii de la suma de 3.219.000.000 lei (ROL) la suma de 2.000.000 lei (ROL), iar la data de 14 septembrie 2004 prin înregistrarea nr. 28444 S.C. A. S.R.L. Arad intră în procedura de lichidare judiciară.

Pe de altă parte, a arătat prima instanţă, inculpatul S.E. în anul 1997, a înfiinţat societatea A.T.C.C., societate care a fost înregistrată la Registratorul Companiilor din Insulele Cayman sub nr. 76670 din 26 septembrie 1997, deţinătorul înregistrat a 100 părţi sociale fiind inculpatul S., aceasta fiind încă în funcţiune. La data de 6 februarie 2003 inculpatul S.E. a solicitat deschiderea unei filiale în altă ţară decât în Insulele Cayman, dar nu există înscrisuri care să ateste existenţa unei reprezentanţe a societăţii A.T.C.C. Island.

La data de 10 februarie 2003, prin cererea de menţiuni nr. 1759 s-a înfiinţat S.C. A.T.R. S.R.L. Arad având CUI nr. 1544063 8 şi nr. de înregistrare la Registrul Comerţului Arad J02/606/2003 având ca asociaţi pe inculpata U.L. cu 5% din totalul părţilor sociale şi administrator şi pe A.T.C.C. cu 95% din totalul părţilor sociale. La data de 19 octombrie 2004 se revocă din funcţia de administrator inculpata U.L. şi se numeşte administrator C.D.E. (cererea de menţiuni nr. 30790). La data de 20 iunie 2005, prin cererea de menţiuni nr. 24502 se modifică asociaţii societăţii astfel - U.L. 5%, iar S.E. 95,% din totalul părţilor sociale. La data de 11 mai 2006 conform cererii nr. 18065 se numeşte în funcţia de administrator C.S.

La data de 15 februarie 1997 inculpatul S.E. a înfiinţat firma A.T. din Germania cu sediul în Behlenstrasse nr. 3, D-63741 Aschaffenburg, Germania, societate care a funcţionat până la data de 1 octombrie 1997 şi la care inculpatul a avut calitatea de administrator, domiciliul său fiind la aceeaşi adresă. S-a remarcat faptul că această societate şi-a încetat activitatea cu câteva zile, mai precis 6 zile, după înfiinţarea societăţii A.T.C.C.

Instanţa de fond a mai reţinut că între S.C. B.I.E. S.R.L. Arad şi A.T. Germania s-a încheiat un contract de închiriere, fără număr, la data de 1 martie 1997, care a avut ca obiect obţinerea de către S.C. B.I.E. S.R.L. Arad a folosinţei utilajelor care urmau a fi menţionate în anexa la contract. Cele două părţi semnatare ale contractului au fost reprezentate de inculpatul S.E. pentru A.T. Germania şi martorul V.A. pentru S.C. B.I.E. S.R.L. Arad. Ulterior acestei date, la 25 iulie 1997 s-a încheiat un act adiţional la contractul de închiriere, prin care se stabilea cuantumul chiriilor lunare raportat la utilajele închiriate, tarife aplicabile începând cu luna august 1997.

În baza acestui contract de închiriere au fost introduse în ţară mai multe utilaje de mare tonaj folosite de S.C. B.I.E. S.R.L. Arad la efectuarea mai multor prestări de servicii, în conformitate cu unele contracte încheiate cu diverşi parteneri de afaceri. Unul dintre aceste contracte a fost încheiat cu S.C. M. S.A. Moldova Nouă respectiv nr. 4/1998 şi care avea ca obiect prestaţii de transport masă minieră. Acest contract s-a derulat începând cu luna iulie 1998 prin prestarea serviciilor de transport şi care au fost achitate de către unitatea beneficiară S.C. M. S.A. Moldova Nouă, aspect care rezultă din cuprinsul raportului de expertiză contabilă întocmit în dosarul nr. 1502/2001 al Tribunalului Arad - Secţia Comercială şi contencios Administrativ, având ca obiect pretenţii. În acelaşi timp, experţii au calculat datoriile pe care le avea S.C. B.I.E. către A.T. Germania, conform contractului de închiriere, prin închirierea celor 8 utilaje pe o perioadă de 200 zile şi care se cifrau la suma de 3.330.020.160 lei.

În baza contractului de închiriere, în perioada 2002 - 2003, inculpatul S.E. a dispus inculpatului G.V., persoană care se ocupa cu contabilitatea firmelor sale, să întocmească pe calculator mai multe facturi, emise în numele A.T. Germania, prin care să ateste că firma a facturat chirii şi penalităţi de întârziere către S.C. B.I.E., facturi pe care intenţiona să le folosească în procesul civil aflat pe rolul Tribunalului Arad, având ca obiect pretenţii împotriva S.C. M. S.A. Moldova Nouă. Astfel, la date diferite şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul G.V. a întocmit 24 facturi după cum urmează nr. 44/1998, 145/1998, 46/1998, 157/1998, 47/1998, 165/1998, 49/1998, 172/1998, 50/1998, 187/1998, 51/1998, 191/1998, 11/1999, 20/1999, 31/1999, 33/1999, 38/1999, 42/1999, 50/1999, 52/1999, 60/1999, 63/1999, 67/1999 şi nr. 10087/16 septembrie 2003 şi care totalizau 297.103.165.100 lei (ROL). Aceste facturi au fost antedatate cu zile din anii 1998 - 1999, deşi rezultă că au fost întocmite în anii 2002 - 2003, la sediul S.C. B.I.E. S.R.L. Arad. Aceste facturi au fost întocmite în limba germană, fiind semnate de inculpatul S.E. din partea A.T. Germania. De asemenea, în aceeaşi perioadă şi cu acelaşi scop, s-au întocmit şi antedatat 4 acte adiţionale la contractul de închiriere din 1 martie 1997, respectiv cu datele din 1 iunie 1998, 25 februarie 1999, 12 noiembrie 1999 şi 17 noiembrie 1999, pentru a se justifica în acest fel, emiterea facturilor de mai sus. Relevant sub acest aspect, a subliniat instanţa, este actul adiţional din 12 noiembrie 1999 prin care se stipulează că plata chiriei restante în cuantum de 3.134.119 DM plus penalităţile de întârziere se va face la 31 mai 2003. Aceste acte adiţionale au fost semnate de către inculpatul S.E. ca reprezentant al A.T. Germania, iar din partea S.C. B.I.E. S.R.L. apar ca reprezentanţi martorii V.A. şi C.C., care nu-şi recunosc semnăturile şi precizează că nu au semnat aceste înscrisuri. Aceste susţineri, a constatat prima instanţă, se coroborează cu declaraţiile inculpatului G.V. şi dovedesc cu certitudine data reală când s-au întocmit facturile şi actele adiţionale. Un alt scop al întocmirii în fals a înscrisurilor de mai sus, a precizat instanţa, îl constituie îndatorarea cât mai mult a S.C. B.I.E. devenită ulterior S.C. A.P. 2003 S.R.L. faţă de A.T. Germania.

S-a remarcat faptul că firma A.T.C.C. s-a înfiinţat la 6 luni după încheierea contractului de închiriere sus-menţionat, deci aceasta nu exista la acea dată. Prin actul adiţional din 17 noiembrie 1999, s-a atestat că părţile, dintr-o eroare de redactare, au menţionat în contractul de închiriere din 1 martie 1997 că A.T. are sediul în Germania, Aschaffenburg, Behlenstr. 3, menţionând că de fapt sediul societăţii este în G.T., Mary Street P.O.Box 822, Grand Cayman şi reprezentanţă în Germania. S-a încercat în acest fel, a stabilit instanţa, a se dovedi că firma din insulele Cayman este una şi aceeaşi cu firma din Germania, contrar celor rezultate din înscrisurile de la dosar.

Relativ la introducerea în ţară de utilaje, s-a reţinut că în anul 1999 pe numele S.C. B.I.E. S.R.L. Arad au fost introduse în ţară în regim suspensiv de plată a obligaţiilor vamale (taxe vamale, accize şi TVA), în baza contractului de închiriere din 1 martie 1997 încheiat cu A.T. cu sediul în Germania, un număr de 49 de autovehicule de mare tonaj fiind importate în sistem de leasing financiar sau aport la capitalul social al S.C. B. S.A. Ulterior aceste utilaje au fost transferate pe un alt regim de import temporar respectiv pe sistem de leasing financiar, motivat cu aceea că importul temporar presupunea obţinerea anuală a numerelor de circulaţie temporare pentru maşini precum şi întocmirea documentaţiei aferente la vamă, finanţe, poliţie, operaţiuni care decurgeau destul de anevoios. Astfel, a reţinut instanţa, inculpatul S. a decis întocmirea unor contracte de leasing cu numerele 17 şi 20 din 1999 încheiate pe durată de 7 ani, unde A.T.C.C. figura ca şi furnizor, iar S.C. B.I.E. S.R.L. Arad, ca utilizator. Aceste contracte de leasing au fost încheiate pentru valoarea totală de 1.696.341 dolari S.U.A. şi respectiv 189.369 dolari S.U.A., după un model de contract pus la dispoziţie de martorul N.E., reprezentant al comisionarului vamal S.C. R. S.R.L. Arad. Contractele de leasing au fost întocmite pe calculator de către inculpatul G., la sediul S.C. B.I.E. S.R.L. Arad, din dispoziţia inculpatului S.E.. Acesta a indicat inculpatului G. perioada în care trebuia să se deruleze aşa zisul leasing, suma de bani şi bunurile care trebuiau să facă obiectul contractului. Referitor la suma de bani care trebuia introdusă în contract, pe calculator exista un program care, după introducerea unor date generale, lista scadenţarul contractului de leasing în funcţie de perioada de timp indicată. Cele două contracte de leasing au fost semnate de către inculpatul G.V. în calitate de reprezentant la S.C. B.I.E. S.R.L. Arad şi de inculpatul S.E. în numele A.T.C.C. După întocmirea contractelor de leasing inculpatul G. redacta şi facturile proforme pentru fiecare bun care forma obiectul leasingului, tot în numele furnizorului A.T.C.C., pentru beneficiara S.C. B.I.E. S.R.L. Arad, după ce inculpatul S. indica în prealabil preţul pentru fiecare bun în parte, iar ulterior le semna. După aceste operaţiuni, câte un exemplar al contractelor de leasing şi al anexelor erau predate martorei I.M. care prin intermediul S.C. R.O. S.R.L. Arad întocmea documentaţia aferentă înaintării contractului de leasing la autorităţile vamale competente în vederea înregistrării importurilor. Astfel, s-a obţinut de către S.C. B.I.E. S.R.L. Arad, numere pe o perioadă de 7 ani, licenţe şi alte documente care permiteau ca utilajele să poată fi folosite în scop lucrativ.

În legătură cu introducerea în ţară a autovehiculelor de către reprezentanţii S.C. B.I.E. S.R.L. Arad, în perioada 1997 - 2003, în modalităţile arătate mai sus, instanţa a reţinut concluziile anexei la raportul de expertiză contabilă judiciară, exprimată de expertul contabil conferenţiar universitar doctor L.C., potrivit cărora la importurile definitive, au fost folosite la autoritatea vamală alte înscrisuri decât cele de achiziţie a autovehiculului importat în regim vamal definitiv, ce presupune plata datoriei vamale (taxe vamale, comision vamal şi TVA).

Referitor la aportul în natură al asociatului unic, în perioada 1998 - 1999, la capitalul social al S.C. B.I.E. S.R.L. Arad, s-a constatat că la autorităţile vamale române, în anul 1998, au fost prezentate alte documente decât cele reale, în sensul că utilajele au fost introduse în ţară în baza altor documente care atestă o altă stare de fapt. Aceeaşi situaţie, a arătat instanţa, se regăseşte şi la introducerea în sistem temporar, iniţial în baza unui contract de închiriere şi ulterior aceleaşi bunuri, la care se adaugă altele noi, în baza unor contracte de leasing. Coroborând cele de mai sus, s-a reţinut că importul acestor autovehicule, indiferent de modalitatea juridică, are ca numitor comun folosirea la autoritatea vamală a altor documente decât cele reale, prin care autovehiculele au fost achiziţionate. S-a concluzionat că, prin folosirea la autoritatea vamală a altor înscrisuri decât cele de achiziţie ale autovehiculelor ce fac obiectul cauzei, autoritatea vamală a fost indusă în eroare prin prezentarea unei alte stări de fapt decât cea reală, având ca rezultat neplata taxelor vamale, punct de vedere însuşit de instanţă.

În raport de dispoziţiile art. 13 lit. a) din O.G. 92/1997 şi art. 1 al Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 94/1998, importarea bunurilor mobile care au făcut obiectul majorării în natură a capitalului social al S.C. B.I.E. S.R.L. Arad s-a făcut cu încălcarea legislaţiei în vigoare în acel moment în scopul exceptării de la plata datoriei vamale şi a taxei pe valoare adăugată, prin nedeclararea la autorităţile vamale române a modalităţii de dobândire prin cumpărare de către S.C. B.I.E. S.R.L. Arad şi depunerea la autoritatea vamală a unor înscrisuri care atestau cumpărarea bunurilor pe persoana fizică, martorul V.A., ca asociat al acestei societăţi, urmat de aportarea în natură a bunurilor la capitalul social al societăţii sus-menţionate.

Având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către DIICOT Biroul Teritorial Arad la data de 25 martie 2008 şi reţinând că finanţatorul A.T.C.C. nu a avut niciodată reprezentanţă declarată în Germania s-a constatat că derularea contractelor de leasing s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 90/1998 de aprobare a O.G. nr. 51/1997, finanţarea în sistem leasing nu a fost efectivă nefiind achitate ratele contractelor de leasing, plata acestora amânându-se succesiv de mai multe ori prin întocmirea şi depunerea la autoritatea vamală a unor acte adiţionale la contractele de leasing.

La data de 27 martie 2000 inculpatul S. a devenit asociat majoritar la S.C. B.I.E. S.R.L. Ara preluând 95,99% din acţiunile societăţii de la martorul V.A.. Conform Hotărârii Adunării Generale a S.C. B.I.E. S.R.L. Arad din 27 martie 2000 şi a actului adiţional din 20 martie 2000, la data respectivă această societate avea un capital social în valoare de 3.219.000.000 lei (ROL) împărţit în 32.190 acţiuni, aporturile la capitalul social făcându-se în perioada 1997 - 1999 când martorul V.A. avea calitatea de asociat unic şi administrator al societăţii. Preluarea acţiunilor societăţii de către inculpatul S. s-a făcut fără plata de către acesta a vreunei sume de bani, în condiţiile în care martorul V. a cesionat 95,99% din acţiuni care echivalau cu 3.090.200.000 lei (ROL). Cedarea aportului martorului V. la capitalul social al firmei către inculpatul S., fără a încasa vreo sumă de bani, s-a făcut întrucât firma avea o datorie către A.T. din Germania, rezultată din contractul de închiriere din 1 martie 1997 şi care la data efectuării cesiunii părţilor sociale nu era plătită. Întrucât datoria era aproximativ egală cu valoarea capitalului social, martorul V. a acceptat predarea acţiunilor către inculpatul S. fără plata vreunei sume de bani şi în acest mod datoria firmei B. către A.T. din Germania era stinsă în totalitate.

În perioada 2002 - 2004, datorită costurilor mari de întreţinere şi funcţionare a utilajelor, inculpatul S. a decis înstrăinarea către terţi a acestora, optându-se ca modalitate juridică la folosirea modelului de contract denumit "promisiune bilaterală de vânzare cumpărare". Prima instanţă a considerat că s-a procedat în acest fel pentru a se evita plata obligaţiilor vamale către bugetul statului, întrucât bunurile erau introduse în ţară în regim suspensiv de plată a acestor obligaţii iar încheierea unor contracte de vânzare cumpărare ducea automat la schimbarea regimului vamal al bunurilor care făceau obiectul contractului determinând astfel vânzătorul S.C. B. S.A. Arad la plata obligaţiilor vamale aferente. De asemenea, s-a urmărit inducerea în eroare a autorităţilor şi evitarea plăţii obligaţiilor către bugetul statului de către firma inculpatului S.

Instanţa de fond a reţinut că prima promisiune bilaterală s-a încheiat între S.C. B. S.A. Arad în calitate de promitentă vânzătoare şi S.C. P. S.A. Arad, la data de 23 ianuarie 2002, ocazie cu care s-au înstrăinat 6 autobasculante. Cunoscând faptul că bunurile sunt introduse în ţară în regim suspensiv de plată a obligaţiilor vamale, inculpatul G., în calitate de reprezentant la S.C. B. S.A. Arad, cu adresa nr. 26 din 19 ianuarie 2002 a solicitat Vămii Moldova Veche să calculeze şi să comunice valoarea drepturilor vamale actuale, pentru un număr de 6 autobasculante vămuite cu DVI nr. 1/1998, importate cu scutire de drepturi vamale în baza O.G. nr. 92/1997, aceasta fiind necesară pentru negocierea unui contract de vânzare care, având în vedere schimbarea regimului vamal al bunurilor, va include şi valoarea acestor drepturi vamale. Autoritatea vamală prin adresa nr. 127 din 21 ianuarie 2002 a comunicat că dacă se doreşte înstrăinarea trebuie plătită suma de 2.003.831.346 lei (ROL) reprezentând obligaţii vamale. Imediat după primirea acestui răspuns de la autoritatea vamală inculpatul S. a încheiat documentul "promisiune bilaterală de vânzare cumpărare" şi nu un contract de vânzare cumpărare întrucât martorul M.I. nu a acceptat includerea în preţ şi a obligaţiilor vamale. În realitate negocierea acestei tranzacţii s-a făcut în anul 2001 între inculpatul S. şi martorul M.I. stabilindu-se şi preţul respectiv 121.473 dolari S.U.A., preţ în care erau incluse cele 6 autobasculante importate ca aport la capitalul social al societăţii, precum şi alte 8 utilaje importate anterior în regim definitiv. Aceste din urmă au fost înstrăinate cu factura fiscală nr. 9273.054 din 31 octombrie 2001 pentru suma de 2.728.051.200 lei (ROL). Instanţa a constatat că înscrisurile la care a făcut referire anterior coroborate cu declaraţia martorului M. dovedesc că preţul celor 6 autobasculante din promisiune nu reprezintă în fapt preţul de vânzare al bunurilor care făceau obiectul tranzacţiei, ci deferenta care mai trebuia achitată de S.C. P. S.A. către S.C. B. SA, raportat la suma stabilită cu ocazia negocierii preţului, acord concretizat în încheierea şi semnarea înscrisului sub semnătură privată dintre cele două părţi şi suma de 2.728.051.200 lei (ROL). Acest aspect s-a considerat că demonstrează că inculpatul S., la încheierea tranzacţiei, nu a făcut distincţie între cele 8 bunuri mobile care beneficiau de un import definitiv având obligaţiile vamale achitate şi cele 6 autobasculante care erau importate în regim temporar, fără a avea achitate obligaţiile vamale. Din punct de vedere fiscal, s-a emis o factură de avans pentru suma din promisiune, respectiv 1.236.369. 575 lei (ROL), care în realitate nu reprezintă un avans, ci o facturare a întregii sume care trebuia achitată ca efect al tranzacţiei încheiate anterior. Promitentul cumpărător, martorul M., s-a comportat faţă de bunurile achiziţionate ca un adevărat proprietar, procedând la revânzarea a două dintre autobasculante. Pentru a crea aparenţa că cele 6 bunuri sunt în continuare în proprietatea S.C. B. S.A. inculpaţii S. şi G. nu au operat micşorarea capitalului social în natură şi înlocuirea cu contravaloarea bănească a acestuia în evidenţele ORC Arad.

În anul 2003, a mai reţinut instanţa, inculpatul S.E. a luat decizia lichidării parcului auto al S.C. B. SA, sens în care l-a desemnat pe inculpatul C.D.E. ca responsabil cu lichidarea şi vânzarea acestuia. În acest sens, inculpatul S. a comandat o campanie de publicitate în presa naţională şi locală încheind contracte de prestări servicii cu partea vătămata S.C. G.M. S.R.L. Arad, în perioada februarie - iunie 2003. Inculpatul S., personal a conceput forma finală a textului ce a părut ca şi reclamă în presă şi din conţinutul acestuia, a arătat instanţa, rezultă clar intenţia reprezentaţilor S.C. B. S.A. de a vinde maşinile, respectiv utilajele. În urma acestei campanii publicitare, la data de 15 februarie 2003 s-a încheiat cu martorul P.A. "promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare", înscris semnat la Biroul avocatului R.Ş. din Arad, din cuprinsul căruia rezultă clar intenţia de vânzare cumpărare a bunurilor.

Ulterior, a reţinut instanţa, încheierea de convenţii denumite "promisiuni bilaterale" s-a făcut doar în numele S.C. B. S.A. (devenită S.C. A.P. S.A. în luna iunie 2003) fiind semnate de către inculpatul G.V. şi au dispărut expresiile "să vândă/să cumpere". În acest mod, în anul 2003, s-au încheiat un număr de 11 promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare cu următoarele persoane fizice şi juridice: S.C. B.B.S. S.R.L. Cluj Napoca, S.C. R.T. S.R.L. Nuşfalău, S.C. E. S.R.L. Panic, S.C. R.C. S.R.L. Cluj Napoca, S.C. F.C.B., S.C. E. S.R.L. M.M., S.C. E.C. S.R.L. Breaza, S.E., B.C., P.A. şi C.E.T. Aceste documente erau semnate la sediul firmei S.C. B. S.A. din Arad unde erau aduse redactate sau se regăseau pe format electronic, modificându-se doar datele beneficiarului şi obiectul tranzacţiei (preţul şi bunurile). Preţul era negociat uneori de către inculpatul C.D.E., ţinând cont de preţul minim pe maşină/utilaj comunicat anterior de inculpatul S.E. în momentul negocierii tranzacţiilor, a reţinut instanţa, inculpatul C.D.E. cunoştea că respectivele maşini/utilaje erau importate în ţară în sistem de leasing - regim suspensiv de plată a obligaţiilor vamale. S-a remarcat faptul că, deşi inculpatul S. a negociat cu mai mulţi beneficiari, înstrăinarea maşinilor/utilajelor din parcul auto al societăţii şi era prezent la semnarea documentelor, acestea erau semnate în numele societăţii de alte persoane, respectiv inculpaţii G. şi C., cu excepţia celor încheiate cu martorii M.I. şi G.E.

Dintre cele 11 promisiuni încheiate, în anul 2003, prima instanţă a reţinut că cea mai complexă este cea încheiată cu S.C. B.B.S. S.R.L. Cluj Napoca şi priveşte un număr total de 23 maşini/utilaje. Preţul total de 13.746.688.000 lei (ROL) plătit de această societate către S.C. B. S.A. include preţul aferent bunurilor mobile auto care beneficiau de import definitiv având obligaţiile vamale achitate, cât şi pentru cele 23 de bunuri mobile auto care erau importate în regim temporar fără a avea achitate obligaţiile vamale. Referitor la această tranzacţie se reţine că pe lângă convenţia încheiată există două declaraţii făcute în numele A.T.C.C. reprezentată de inculpatul S., prin care finanţatorul îşi dă acordul cu privire la vânzarea-cumpărarea bunurilor ce fac obiectul leasingului şi pentru încheierea convenţiilor. Paralel cu convenţia denumită "promisiune bilaterală" între aceste părţi s-a încheiat şi un contract de locaţiune.

Din punct de vedere fiscal s-a procedat la emiterea unor facturi de avans, dar în realitate sumele plătite nu reprezentau avans, ci suma totală care s-a convenit între părţi că trebuie plătită ca preţ al cumpărării maşinilor/utilajelor.

Faţă de considerentele de mai sus, s-a concluzionat că, în mod cert, înscrisurile denumite "promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare" au fost simulate şi, în realitate, au fost adevărate contracte de vânzare-cumpărare. În acelaşi sens, a subliniat instanţa, este obiectivul nr. 13 al raportului de expertiză tehnică contabilă, obiectiv formulat de inculpatul S. şi în cuprinsul căruia se face referire la întocmirea contractelor de vânzare -cumpărare.

Potrivit concluziilor expertizei tehnice contabile, a reţinut instanţa, utilizatorul nu a solicitat încheierea regimului suspensiv prin depunerea unor declaraţii vamale conform art. 155 alin. (1) din H.G. nr. 626/199, astfel încât Biroul Vamal Arad a încheiat operaţiunile suspensive, din oficiu, conform art. 95 alin. (2) din Legea nr. 141/1997 coroborat cu art. 155 alin. (2) din H.G. nr. 626/1997. Pentru bunurile care fac obiectul contractelor de leasing care iniţial au fost plasate sub regimul de admitere temporară cu exonerare parţială pentru care se achită procentul de 3% lunar din valoarea taxelor vamale, s-a solicitat acordarea unei alte destinaţii vamale conform art. 155 alin. (1) din O.G. nr. 626/1997 prin depunerea unor noi declaraţii vamale în regim de admitere temporară cu exonerare totală. Întrucât nu există precizări în reglementările vamale, ca la acordarea unei alte destinaţii vamale mărfurilor să fie luate în considerare la încheierea taxele vamale achitate lunar în procent de 3 % nu mai există posibilitatea recuperării acestor sume.

S-a constatat că martorilor C.E.T., S.E., B.C. şi reprezentantului S.C. E. S.R.L. M.M., ca urmare a achiziţionării a 3 autotractoare şi 4 semiremorci de la S.C. B. SA, prin intermediul convenţiilor denumite "promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare", nu li s-au eliberat facturi şi chitanţe fiscale şi nu au fost înregistrate în contabilitatea firmei.

După înstrăinarea bunurilor şi încasarea banilor, la data de 7 noiembrie 2003, inculpatul S. împreună cu ceilalţi 4 asociaţi minoritari au cesionat toate cele 32.190 acţiuni ale societăţii în valoarea de 3. 219.000.000 lei (ROL) către inculpatul B.M.L., care în acest mod a devenit asociat unic şi a preluat activitatea de administrator devenind singurul reprezentant al societăţii. Acest inculpat a declarat că la preluarea firmei i-a plătit inculpatului S. suma de 2.000.000 lei (ROL), achiziţionând astfel o societate cu un capital social de peste 3,2 miliarde lei. După preluarea firmei de către inculpatul B., acesta la sugestia inculpatului S., 1-a păstrat contabil pe inculpatul G., care urma să îl ajute în problemele firmei şi să ţină evidenţa contabilă. în realitate activitatea societăţii era coordonată tot de către inculpatul S., fapt ce rezultă din întocmirea de către noul administrator şi asociat unic, inculpatul B., după preluarea firmei, de documente prin care s-a concesionat întregul activ al societăţii în favoarea inculpatului S. ca persoană fizică sau a altor societăţi controlate de acesta. În susţinerea acestui fapt este şi înscrisul sub semnătură privată denumit "angajament" din 2 martie 2004 încheiat între inculpatul S. în calitate de vânzător şi reprezentant al S.C. A.P. 2003 S.R.L. şi martora G.E. în calitate de cumpărător privind vânzarea/cumpărarea unei semiremorci. La aceiaşi dată se eliberează şi factura privind această semiremorcă, document semnat de inculpatul B. Faptul că inculpatul S. reprezenta în continuare S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad deşi formal era cesionată inculpatului B.M.L., este demonstrat şi de adresa semnată de acest inculpat (S.) în numele societăţii şi înregistrată la Biroul Vamal Arad, la 12 februarie 2003, cu numărul nr. 26911. La doar 10 zile de la preluarea tuturor părţilor sociale ale societăţii, prin Hotărârea nr. 5 din 17 noiembrie 2003 inculpatul B. a dispus diminuarea aparentă a capitalului social al S.C. A.P. 2003 S.R.L. de la valoarea de 3.219. 000.000 lei (ROL) la 2.000.000 lei (ROL), deşi 12 utilaje din bunurile ce constituiau aport la capitalul social erau deja înstrăinate de către inculpatul S., prin intermediul mai multor convenţii simulate, iar o altă parte au fost înstrăinate către S.C. A.T.R. S.R.L. Arad prin mai multe facturi fiscale.

După preluarea societăţii inculpatul B. a semnat în calitate de singur reprezentant al firmei şi bilanţul contabil aferent exerciţiului financiar 2003 împreună cu toate documentele anexe ale acestuia, precum şi contul de profit şi pierdere, raportul de gestiune şi procesul-verbal al adunării generale a acţionarilor prin care a aprobat bilanţul contabil pe anul 2003, toate aceste documente fiind întocmite de inculpatul G. Acest fapt, reţinut instanţa, relevă că inculpatul B. a fost în cunoştinţă de cauză în momentul în care a semnat şi aprobat bilanţul contabil, referitor la faptul că în acesta erau înregistrate şi sumele constituind penalităţi facturate de A.T.C.C.. Bilanţul contabil pe anul 2003 al S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad cu toate documentele anexe a fost înaintat Administraţiei Finanţelor Publice Arad la 1 aprilie 2004.

La data de 10 februarie 2003, inculpatul S. a înfiinţat S.C. A.T.R. S.R.L. Arad având ca asociat pe U.L. având 5 % din totalul părţilor sociale şi calitatea de administrator şi A.T.C.C. având 95% din totalul părţilor sociale. Inculpata U. a fost administratoarea societăţii până la 19 octombrie 2004 când a fost înlocuită cu inculpatul C.D.E., fost director în cadrul S.C. B. S.A. Arad.

Ulterior, la 15 octombrie 2003, prin Decizia nr. 3956 a Curţii Supreme de Justiţie, definitivă şi irevocabilă s-au admis pretenţiile Societăţii de Construcţii în Transporturi Bucureşti S.A. pentru suma de 6.674.668.099 lei(ROL) hotărâre care la data pronunţării devenea susceptibilă de a fi pusă în executare. Pentru ca această societate să nu îşi poată recupera suma stabilită prin hotărâre judecătorească, respectiv să nu poată executa silit societatea debitoare, inculpatul S. a hotărât să lichideze întregul activ al S.C. B. S.A. (A.P. 2003). Drept urmare, la 16 octombrie 2003, prin actul de dare în plată autentificat sub nr. 8423/16 octombrie 2003, de către Notarul Public I.M., încheiat între S.C. A.T.R. S.R.L. Arad şi S.C. A.P. S.A. Arad, imobilul cunoscut sub numele FNC din CF cu caracter nedefinitiv nr. 58964 Arad este transferat pentru suma de 3.500.000.000 lei (ROL) către S.C. A.T.R. S.R.L. Arad, societate controlată de inculpatul S. prin intermediul firmei sale A.T.C.C.

Referitor la acest imobil instanţa a reţinut că a fost achiziţionat de către S.C. B.I.E. S.R.L. devenită ulterior S.C. B. S.A., la data de 7 decembrie 1998 de la S.C. A. S.A. prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1710 şi factura fiscală nr. 8449350 din 29 decembrie 1998 cu suma de 7.539.600.000 lei (ROL).

Din factura întocmită cu ocazia tranzacţiei de către S.C. A.P. 2003 S.A. către S.C. A.T.R. S.R.L. seria AR ACB nr. 33.85244/19 noiembrie 2003 în valoare de 3.500.000.000 lei (ROL) rezultă că această sumă se datorează de societatea furnizoare către cea beneficiară ca efect a Notificării cu nr. 1.116 din 16 septembrie 2003 la contractul de cesiune de creanţă. Din facturile emise între aceleaşi persoane juridic, prin care s-au înstrăinat o parte din maşinile/ utilajele care constituiau aport la capitalul social al S.C. B. S.A., rezultă acelaşi lucru, respectiv că sumele din facturi se datorează de către furnizor beneficiarului cu titlu de sumă parţială conform Notificării 1.116 din 16 septembrie 2003 la contractul de cesiune de creanţă. La data de 10 iulie 2006, s-a efectuat o percheziţie informativă asupra unei unităţi centrale având aplicat sigiliul ETA-2U COMPUTER S/N 206085, ocazie cu care au fost identificate documente în format electronic şi care au fost ridicate de organele de urmărire penală. Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la 7 iunie 2006 la sediul S.C. A.T.R. S.R.L. Arad au fost ridicate documente indicate în procesul-verbal din 19 iulie 2006, respectiv 3 hotărâri ale S.C. A.P. 2003 SRL, A.T.C.C. şi S.C. A.T.R. SRL. S-a reţinut că momentul creării fişierelor care conţin documentele electronice menţionate mai sus, este 15 octombrie 2003 orele 20,00, dată la care S.C. B. S.A. a căzut în pretenţii faţă de S.C. Construcţii în Transporturi Bucureşti S.A. prin Decizia nr. 3956 a Curţii Supreme de Justiţie, definitivă şi irevocabilă.

Din conţinutul hotărârilor antedatate în datele de 6 octombrie 2003 (hotărârea A.T.C.C. reprezentată de inculpatul S.), 8 octombrie 2003 ( hotărârea A.T.R. S.R.L. Arad reprezentată de inculpaţii S. şi U.L.) şi din 10 octombrie 2003 ( hotărârea S.C. A.P. 2003 S.A. reprezentată de inculpaţii S.E., G.V. şi martorii B.C., H.M. şi B.A.), instanţa a considerat că rezultă că s-a încercat motivarea transferului imobilului FNC, acţiune care se dorea aparent începută anterior datei de 15 octombrie 2003 când societatea a căzut în pretenţii.

În acelaşi context inculpatul S. a mai transferat de pe S.C. A.P. 2003 S.A. Arad pe S.C. A.T.R. S.R.L. Arad creanţe certe lichide şi exigibile pe care cedenta S.C. A.P. 2003 S.A. le avea de încasat de la persoane juridice după cum urmează:

- S.C. M. S.A. suma de 6.614.318.470 lei (ROL) stabilită prin Sentinţa civilă nr. 1222 din 4 mai 2004 a Tribunalului Arad, creanţă cesionată prin contractul nr. 33 din 1 iulie 2004 şi înregistrată la arhiva electronică CCIA ARAD cu numărul 60 din 16 iulie 2004, sumă din care s-a încasat 5.600.000.000 lei (ROL), fapt confirmat prin procesul-verbal al ANAF din 30 noiembrie 2005;

- Societatea de Construcţii CCCF Bucureşti SA, suma de 1.627.512.307 lei (ROL) stabilită prin Hotărârea nr. 12/2002 pronunţată de Comisia de Arbitraj Comercial Arad de pe lângă CCIA Arad, creanţă cesionată prin Contractul nr. 298 din 30 decembrie 2003;

- Societatea de Construcţii CCCF Bucureşti SA, suma de 639.567.424 lei (ROL) stabilită prin Sentinţa civilă nr. 1256 a Tribunalului Arad, creanţă cesionată prin contractul nr. 31 din 30 iunie 2004.

În momentul transferurilor acestor creanţe S.C. A.T.R. S.R.L. Arad era administrată de inculpata U.L. iar societatea cedentă de inculpatul B.M.L., persoane care au semnat în numele celor 2 societăţi contractele de cesiune de creanţă. În acest mod, a reţinut instanţa, a fost transferată suma de 8.881.398.101 lei (ROL) pentru a nu putea fi executată silit de mai multe persoane juridice, constituite părţi civile care aveau debite de recuperat de la societate, stabilite prin hotărâri definitive şi irevocabile. Creanţele au fost transferate împreună cu accesoriile lor.

A mai reţinut instanţa, că la data de 16 septembrie 2003, s-a încheiat contractul de cesiune creanţă nr. 1115 prin care se cesionează un pretins debit de 7.825.300 euro respectiv 297.103.165.100 lei(ROL) al S.C. A.P. 2003 S.A. Arad, debit care ar fi trebuit plătit firmei A.T.C.C., către S.C. A.T.R. S.R.L., societate la care A.T.C.C. era asociat majoritar. Datoria de 7.825.300 euro respectiv 297.103.165.100 lei (ROL) a S.C. A.P. 2003 S.A. Arad către firma A.T.C.C. are legătură cu notificarea nr. 1116 din 16 septembrie 2003 şi cu un alt contract de cesiune de creanţe indicate pe facturile antemenţionate, ca temei de neplată a bunurilor facturate de S.C. B. S.A. către S.C. A.T.R. S.R.L. Arad. S-a arătat că, în cursul cercetărilor, versiunea tradusă, legalizată a contractului de mai sus a fost prezentată inculpaţilor U. şi G. dar aceştia au declarat că nu au văzut exemplarul în limba engleză şi nu l-au semnat. Potrivit art. 2 din acest înscris datoria S.C. A.P. 2003 S.A. a rezultat din punctajul comun efectuat de către cedentul A.T.C.C. şi debitorul cedat S.C. A.P. 2003 S.A. Acest punctaj comun a fost efectuat de inculpatul G. în anul 2003, din dispoziţia inculpatului S., în momentul în care a aflat că va cădea în pretenţii cu peste 6,5 miliarde lei (ROL) faţă de Societatea de Construcţii CCCF Bucureşti S.A. pentru a crea astfel un debit cât mai mare al S.C. A.P. 2003 S.A. faţă de firma din insulele Cayman. La aceiaşi dată şi în acelaşi mod au fost întocmite pe calculator o parte din facturile fiscale semnate de inculpatul S. şi centralizate în punctajul comun. În această modalitate, a reţinut instanţa, au fost întocmite pe calculator, la sediul S.C. A.P. 2003 S.A. Arad, de către inculpatul G., 7 facturi antedatate în perioada iulie -decembrie 1998, reprezentând diferite chirii pe echipament şi penalităţi. Pe lângă aceste facturi, inculpatul G., din dispoziţia inculpatului S., în aceiaşi locaţie, a întocmit pe calculator un număr de 16 facturi antedatate, în perioada august 1998 - noiembrie 1999, din punctajul comun prezentat reprezentând chirii pe echipament. Din punctajul comun întocmit în anul 2003 doar factura 44 din 31 iulie 1998 nu a fost antedatată şi în baza acesteia s-au operat şi plăţi externe şi de la această dată din dispoziţia inculpatului S. s-au stopat plăţile externe efectuate în perioada martie 1997 - iulie 1998.

Facturile create în 2002 au fost folosite de inculpatul S. în cadrul procesului civil intentat de S.C. B. S.A. Arad împotriva S.C. M. S.A. Moldova Nouă în care i se pretindea acestei societăţi unele debite şi acestea împreună cu facturile create în 2003 au fost incluse în punctajul comun sus amintit în scopul înfăţişării unui debit mult mai mare al S.C. A.P. 2003 faţă de firma din insulele Cayman.

Faţă de concluzia raportului de expertiză contabilă suplimentar, instanţa nu a reţinut punctul de vedere susţinut de acuzare privind diminuarea patrimoniului prin transferul imobilului denumit FNC.

Revenind la cele 24 de facturi întocmite în limba germană de către inculpatul G. şi semnate de inculpatul S., după traducerea şi legalizarea lor, au fost folosite în cauza civilă în dosarul nr. 1502/2001 a Tribunalului Arad şi s-au înregistrat în contabilitatea S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad, în luna septembrie 2003, dată la care inculpatul S. deţinea calitatea de asociat majoritar iar inculpatul G. pe cea de administrator şi contabil (aspect care rezultă din fişa contului 401). Conform înscrisurilor depuse la dosar de DGFP Arad - Activitatea de Control Fiscal, societatea nu a depus bilanţ contabil pentru perioada aferentă anilor 1999 - 2001 dar în urma percheziţiei domiciliare efectuată la fostul sediu al societăţii a fost identificat în original bilanţul contabil aferent anului 1999 întocmit de inculpatul G. din care rezultă că, la finele anului respectiv, societatea a avut un profit de 2.685.917.000 lei (ROL). De asemenea societatea a încheiat anul fiscal 2002 cu un profit de 364.360.000 lei (ROL), aspecte care, a apreciat instanţa, conduc la concluzia că cele 24 de facturi nu au fost înregistrate în contabilitate pentru că, în caz contrar, societatea nu ar mai fi avut profit. Fictivitatea datoriei creată în mod artificial de inculpaţii S. şi G., a arătat prima instanţă, rezultă şi din faptul că dacă această datorie exista în perioada 1998 - 1999 atunci facturile se întocmeau şi se înregistrau în contabilitate la acea dată şi nu după 4 - 5 ani.

La data de 5 iulie 2004 împotriva S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad a fost deschisă procedura reorganizării judiciare şi falimentului conform Sentinţei civile nr. 1761 a Tribunalului Arad, iar la data de 11 aprilie 2005 prin încheierea nr. 425 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. 2089/2004 s-a deschis procedura efectivă a falimentului faţă de S.C. A.P. 2003 S.R.L. În fapt, acţiunea de lichidare a activului societăţii a început în anul 2003 când inculpatul S. a început transferul activelor în favoarea altor societăţi controlate de el.

Revenind la contractul de cesiune creanţă litigioasă nr. 33 din 1 iulie 2004, înregistrat la arhiva electronică din cadrul CCIA Arad nr. 601 din 16 iulie 2004, instanţa de fond a considerat că debitul a fost creat de inculpatul S. în scopul de a înfăţişa o datorie fictivă în sarcina societăţii care intrase în procedura de reorganizare şi lichidare judiciară şi pentru a reprezenta un fel de garanţie pentru aceasta, în cazul că lichidatorul judiciar reuşeşte să anuleze în instanţa actele de transfer ale activelor. Din creanţa în sumă de 6.614.318.470 lei (ROL) din contractul de cesiune de creanţă nr. 33 din 1 iulie 2004 s-a încasat suma de 5.600.000.000 lei (ROL) pe S.C. A.T.R. S.R.L. de la S.C. M. S.A. fiind înregistrată în contul nr. 461.003.

Prima instanţă a reţinut că inculpatul S. deţine controlul asupra S.C. A.E. S.R.L. Nădlac prin intermediul S.C. A.P. 2003 S.A. Arad ( fostă S.C. B. S.A. Arad). La data de 3 noiembrie 2003, cu câteva zile înaintea preluării societăţii de către inculpatul B.M.L., inculpatul S. a transferat pe numele lui, de la această societate 95% din acţiunile S.C. A.E. S.R.L. Nădlac. Această operaţiune, a precizat instanţa, a avut ca scop diminuarea aparentă a valorii activelor şi s-a realizat prin cererea de menţiuni nr. 22802 din 3 noiembrie 2003 înaintată ORC Arad.

În perioada 12 noiembrie 2003 - 09 decembrie 2003, deşi de la data de 7 noiembrie 2003 reprezentantul S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad era inculpatul Bama, din conturile acestei firme a fost transferată suma de 30.522.281.907 lei (ROL) (din care suma de 18.350.522.532 ROL provine din evaziune fiscală) în contul personal al inculpatului S. cu titlu restituire creditare firmă. Transferul acestei sume s-a făcut în 14 etape succesive fapt ce rezultă din documentele bancare ale C.B. România S.A. şi au fost efectuate de martora V.C.N. care avea drept de semnătură în bancă. Transferul s-a făcut din dispoziţia inculpatului S. După ce sumele de bani au ajuns în contul inculpatului S., acestea au fost redistribuite prin intermediul a 15 operaţiuni bancare succesive către S.C. A.T.R. S.R.L. Arad şi S.C. B.A. S.R.L. Arad, ambele controlate de inculpatul S. precum şi către acest inculpat personal, prin ridicare în numerar a unei sume de bani. Din aceste 15 operaţiuni bancare derulate în aceiaşi perioadă, un număr de 14 operaţiuni au fost efectuate tot de către martora V.C. Astfel, către S.C. A.T.R. S.R.L. Arad a fost transferată suma de 20.001.650.000 lei (ROL), către S.C. B. Automotive S.R.L. Arad a fost transferată suma de 9.515.111.907 lei (ROL), iar inculpatul S. a ridicat suma de 1.000.000.000 lei (ROL) în numerar.

Instanţa de fond a reţinut din raportul de expertiză tehnică contabilă că, nefiind evidenţe contabile nu se poate stabili existenţa creanţelor lui S.E. asupra S.C. B. S.A. Arad (S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad), la data de 3 noiembrie 2003.

Referindu-se la încadrările juridice, instanţa de fond a precizat că inculpatul S.E. a fost trimis în judecată pentru comiterea a patru infracţiuni prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, inculpatul G.V. pentru comiterea a trei infracţiuni prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată, inculpatul B.M.L. pentru comiterea a 2 infracţiuni prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată iar inculpaţii U.L. şi C.D.E. pentru comiterea a câte unei infracţiuni prevăzute de acest text de lege.

Prima instanţă a arătat că acest text legal se aplică doar pentru fapte săvârşite începând cu data de 2 martie 2003, data intrării în vigoare, iar infracţiunea presupune o singură acţiune, care continuă în timp până când o intervenţie a autorilor sau a făptuitorilor curmă activitatea respectivă. Semnul distinctiv al infracţiunii continue constă în aceea că acţiunea infracţională prin natura ei, continuă, durează în timp, fără a se cere o hotărâre pentru a prelungi această durată.

În raport de acestea s-a apreciat că nu există mai multe infracţiuni prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată ci există o singură infracţiune continuă, astfel că în baza art. 334 C. proc. pen. s-a procedat la schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu într-o singură infracţiune pentru fiecare inculpat.

Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată, incriminează iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup iar art. 2 al aceluiaşi act normativ, defineşte grupul infracţional organizat.

În raport de aceste dispoziţii legale, s-a constatat că, constituirea presupune o reunire, cu perspectiva unei durate în timp, a mai multor persoane, în vederea realizării unui scop infracţional comun. Grupul infracţional organizat reprezintă o pluralitate de făptuitori supuşi unei discipline interne, unor anumite reguli privind ierarhia, rolurile membrilor şi planurile lor de activitate. Consensul intervenit între subiecţii activi trebuie să fie neechivoc atât în privinţa existenţei grupului cât şi sub aspectul scopului urmărit, respectiv săvârşirea de infracţiuni. Pentru existenţa acestei infracţiuni este necesar să existe o grupare de persoane, o organizare specială a acesteia şi un program infracţional ce urmează să fie realizat de membri acestei grupări. Aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup se realizează sub forma intenţiei directe, ceea ce în privinţa inculpaţilor G.V. şi C.D.E., a considerat instanţa, nu se poate susţine, în condiţiile în care aceştia erau angajaţi în cadrul firmei inculpatului S. şi activitatea desfăşurată de ei se încadra în atribuţiile de serviciu determinate de existenţa contractelor individuale de muncă. Or, a apreciat instanţa, raporturile de serviciu exclud existenţa grupului infracţional organizat. Pe de altă parte, a menţionat instanţa, este dovedit că prima promisiune de vânzare - cumpărare a fost întocmită la 23 ianuarie 2002 iar inculpatul C.D.E. a fost încadrat la S.C. B. abia la 1 octombrie 2002. În privinţa inculpatului B. s-a reţinut că la data preluării de către acesta a activelor societăţii (octombrie 2003), activele societăţii fuseseră deja transferate.

Toate aceste împrejurări, a precizat instanţa, nu relevă existenţa unei structuri organizate care acţionează coordonat, după reguli bine stabilite, constituită de inculpatul S. şi la care ceilalţi inculpaţi să fi aderat ori pe care să o fi sprijinit, în cadrul căreia fiecare inculpat să aibă un rol prestabilit. Nu există nicio dovadă certă care să ateste, în concret, existenţa grupului infracţional organizat, împrejurare faţă de care constatând lipsa unui element constitutiv al infracţiunii, s-a considerat că se impune achitarea inculpaţilor pentru această infracţiune.

O altă infracţiune pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii S.E., G.V., B.M.L., a constatat instanţa, este cea prevăzută de art 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., care incriminează iniţierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este potrivit legii, un grup infracţional organizat.

Potrivit art. 2 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 3 9/2003 modificată şi republicată, nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membri săi în cadrul grupului. în partea introductivă a acestui articol este definit grupul infracţional organizat ca fiind constituit din trei sau mai multe persoane, definiţie care corespunde şi definiţiei date grupului în dicţionarul explicativ al limbii române, unde grupul este definit ca un ansamblul de persoane.

Astfel, a apreciat instanţa, din ansamblul probelor administrate în cauză nu rezultă cu certitudine existenţa unui grup infracţional organizat, în înţelesul dat acestei noţiuni de dispoziţiile art. 2 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată.

Aceasta pentru că, a precizat instanţa de fond, acuzarea susţine că acest grup s-a constituit în perioada 2002 - 2004 între inculpaţii S.E. şi G.V., iar la existenţa grupului ar fi sprijinit şi inculpatul B. S-a considerat că acest grup s-a constituit din două persoane şi nu din trei, aşa cum prevede expres textul legal, iar din probele dosarului nu rezultă existenţa unei asocieri infracţionale, în condiţiile în care inculpatul B.M. cumpără părţile sociale ale societăţii în octombrie 2003. Aşadar, în privinţa acestei infracţiuni, s-a considerat că de justifică achitarea, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Faptele inculpatului S.E., G.V. şi C.D.E. de a folosi la autoritatea vamală alte înscrisuri decât cele de achiziţie ale autovehiculelor, prin prezentarea unei alte stări de fapt decât cea reală (inculpatul S.) şi de a lichida parcul auto al societăţii (cei trei inculpaţi), folosind "promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare", ca acte simulate, având drept rezultat neplata taxelor vamale, întrucât bunurile erau introduse în ţară în regim suspensiv de plată a acestor obligaţii iar încheierea unor contracte de vânzare cumpărare ducea automat la schimbarea regimului vamal al bunurilor care făceau obiectul contractului, determinând astfel vânzătorul S.C. B. S.A. Arad la plata obligaţiilor vamale aferente, inducând în eroare autoritatea vamală, s-a considerat că constituie infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.

Susţinerile inculpatului C.D.E. privind nevinovăţia sa în comiterea acestei infracţiuni a fost respinsă având în vedere că potrivit declaraţiilor sale care se coroborează cu celelalte probe de la dosar rezultă că acesta, în momentul derulării negocierilor cu persoanele interesate, cunoştea că maşinile/utilajele erau importate în ţară în regim de leasing, suspensiv de plată a taxelor vamale, având astfel reprezentarea că prin tranzacţiile respective se producea o pagubă bugetului statului, prin neplata drepturilor vamale aferente.

S-a mai reţinut că inculpatul S.E. a fost trimis în judecată pentru comiterea a trei infracţiuni prevăzute de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi inculpaţii G.V. şi B.M.L. pentru comiterea a două infracţiuni prevăzute de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen., fapte aflate în concurs real de infracţiuni.

Având în vedere modalitatea de desfăşurare a activităţii infracţionale a inculpaţilor s-a constatat că aceştia au acţionat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice, fiind incidente dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen., astfel că în baza art. 334 C. proc. pen. s-a procedat la schimbarea încadrării juridice în acest sens.

Pentru comiterea acestei infracţiuni au fost trimişi în judecată inculpaţii S.E., G.V., B.M.L. şi U.L.

Ascunderea unei părţi din activul societăţii, înfăţişarea de datorii inexistente sau prezentarea unor sume nedatorate s-a considerat că constituie o modalitate a infracţiunii de bancrută frauduloasă. În această formă nu este necesară existenţa falimentului declarat al societăţii, starea de nesolvabilitate comercială a firmei, putând fi constatată prin orice mijloc de probă.

Reţinând că suma de 297.103.165 lei (ROL) este o sumă creată fictiv, nedatorată, rezultată din contractele de cesiune de creanţă, s-a constatat că faptele celor patru inculpaţi de mai sus, de a ascunde părţi însemnate din activul S.C. A. S.A. Arad (fostă S.C. B. S.A. Arad), în vederea diminuării activelor acestei societăţi şi al S.C. A.T.R. S.R.L. Arad constituie infracţiunea prevăzută de art. 143 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 13 C. pen.

Nu s-au primit motivele invocate de inculpaţi, în sensul lipsei de vinovăţie pentru infracţiunea de bancrută frauduloasă, prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, deoarece prin întocmirea facturilor fiscale ce atestă operaţiuni comerciale fictive, urmată de întocmirea punctajului comun şi apoi a contractelor de cesiune de creanţă, s-a realizat latura obiectivă a infracţiunii sus-menţionate, în sensul înscrierii în acte contabile a unor sume nedatorate, acoperind fapte incriminate prin legea penală. Reţinând concluzia raportului de expertiză contabilă, în privinţa imobilului FNC, s-a apreciat că nu este obligatorie diminuarea activelor societăţii, fiind suficient doar ca făptuitorii să acţioneze în acest scop.

Faptele inculpaţilor S.E., G.V. şi B.M.L., care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au dispus la 17 noiembrie 2003 diminuarea aparentă a capitalului social al S.C. A. S.R.L. Arad de la 3.219.000.000 lei (ROL) la suma de 2.000.000 lei, deşi o parte din bunurile ce constituiau aport la capitalul social erau deja înstrăinate, s-a considerat că constituie infracţiunea de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului S.E., care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a dispus, la data de 3 noiembrie 2003, în calitate de acţionar majoritar al S.C. A. S.A.Arad, transferarea pe numele lui, de la această societate, 95% din acţiunile S.C. A.E. S.R.L. Nădlac (asupra căreia acest inculpat deţinea controlul prin intermediul S.C. A. S.A.Arad), cu scopul diminuării aparente a valorii activelor, s-a apreciat că constituie infracţiunea de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 13 şi 41 alin. (2) C. pen.

Susţinerile inculpatului S. privind nevinovăţia sa în comiterea acestei fapte au fost înlăturate întrucât raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a concluzionat că nefiind evidenţe contabile nu se poate stabili existenţa creanţelor lui S.E. asupra S.C. B. S.A. Arad (S.C. A. S.R.L. Arad), la data de 3 noiembrie 2003, declaraţiile martorilor date în acest sens necoroborându-se cu alte mijloace de probă.

În privinţa infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată şi republicată, reţinută în sarcina inculpaţilor S.E. şi G.V., s-a precizat că aceasta se poate contura în ipoteza în care se reţine infracţiunea de bancrută frauduloasă, dată fiind latura obiectivă a acestei infracţiuni, respectiv transferul de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă.

Faptele inculpaţilor S.E. şi G.V., în calitate de reprezentanţi ai S.C. B. S.A. Arad, de a transfera bunuri ale societăţii (cele trei creanţe) către S.C. A.T.R. S.R.L. Arad cunoscând că provin din săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă, în scopul diminuării originii ilicite a acestora, s-a constat că constituie infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată şi republicată.

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. reţinută în sarcina inculpaţilor S.E. şi G.V., prin inducerea în eroare a 9 persoane juridice, ca urmare a transferului activelor S.C. B. S.A. Arad pe numele S.C. A.T.R. S.R.L. Arad, tribunalul a apreciat că acelaşi fapt, respectiv diminuarea patrimoniului prin acţiunile descrise de art. 143 alin. (2) lit. a), b) din Legea nr. 85/2006, nu poate fi în acelaşi timp şi o fraudă în dauna creditorilor şi o înşelăciune în convenţii, actele juridice de transfer de active neputând întruni elementele constitutive ale ambelor infracţiuni, astfel că s-a procedat la achitarea celor doi inculpaţi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Faptele inculpaţilor S.E. şi G.V., care în perioada februarie - iulie 2003, în calitate de reprezentanţi ai S.C. A. S.A.Arad (fostă S.C. B. S.A. Arad) nu au emis documente fiscale şi nu au înregistrat în contabilitatea firmei operaţiunile de vânzare a utilajelor către patru cumpărători( C.E.T., S.E., B.C., S.C. E. S.R.L. M.M.), s-a constatat că constituie infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 13 C. pen.

Apărarea inculpaţilor în privinţa acestei infracţiuni a fost înlăturată, din textul art. 13 din Legea nr. 87/1994 rezultând că este incriminată fapta de a nu evidenţia în acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte veniturile realizate, dacă au avut ca urmare neplata obligaţiilor fiscale, fapt dovedit prin raportul de expertiză contabilă, cauzându-se în această modalitate un prejudiciu în sumă de 889.060.000 lei (ROL).

Faptele inculpatului S.E., care în perioada 2002 - 2004, a semnat în fals mai multe facturi fiscale antedatate care atestă nereal operaţiuni comerciale pretinse în mod nejustificat (datorii fictive) către S.C. A.T.C.C. de către S.C. A. S.R.L. Arad în valoare totală de 297.103.165 lei (ROL), pe care ulterior le-a folosit în instanţă şi i-a determinat pe inculpaţii G.V. şi B.M.L. să le înregistreze în contabilitatea S.C. A. S.R.L. Arad în exerciţiul financiar al anului 2003, ceea ce a condus la denaturarea veniturilor societăţii şi a rezultatului financiar şi la prejudicierea bugetului statului, s-a constat că constituie infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată cu aplicarea art. 10 C. pen. şi instigarea la infracţiunea de fals intelectual la legea contabilităţii prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată şi republicată cu referire la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 10 C. pen.

Faptele inculpatului S.E., care în perioada 12 noiembrie - 9 decembrie 2003, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a determinat-o cu intenţie pe martora V.C., să comită, fără vinovăţia un număr de 29 operaţiuni bancare de transfer a sumei totale de 30.522.392.029 lei (ROL) din contul S.C. A. S.R.L. Arad în contul personal al acestuia, din care suma de 18.350.522.632 lei ( ROL) provine din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în exerciţiul financiar al anului 2003, operaţiuni efectuate în scopul ascunderii sau diminuării originii ilicite a acestor fonduri, s-a considerat că constituie participaţie improprie la infracţiunea de spălare de bani în formă continuată prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată şi republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- Faptele inculpatului G.V., care în perioada 2002 - 2004, din dispoziţia inculpatului S.E. a întocmit în fals mai multe facturi fiscale antedatate, care atestă nereal operaţiuni comerciale pretinse în mod nejustificat (datorii fictive) de către firma A.T.C.C. faţă de S.C. B. S.A. Arad în valoare totală de 297.103.165 lei ( ROL) iar ulterior au fost folosite în instanţă şi apoi le-a înregistrat în contabilitatea S.C. A. S.R.L. Arad în exerciţiul financiar al anului 2003, fapt ce a condus la denaturarea veniturilor societăţii şi a rezultatului financiar al acestuia şi la prejudicierea bugetului de stat, s-a considerat că constituie infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., evaziune fiscală prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată cu aplicarea art. 10 C. pen. şi fals intelectual la legea contabilităţii prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată şi republicată raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 10 C. pen.

Faptele inculpatului B.M.L., care în perioada 2003 - 2004, din dispoziţia inculpatului S.E. a înregistrat în contabilitatea S.C. A. S.R.L. Arad, în exerciţiul financiar al anului 2003 facturi fiscale antedatate, care atestă nereal operaţiuni comerciale pretinse în mod nejustificat (datorii fictive) de către firma A.T.C.C. faţă de S.C. B. S.A. Arad, devenită S.C. A. S.R.L. Arad, fapt ce a condus la denaturarea veniturilor societăţii şi a rezultatului financiar precum şi la prejudicierea bugetului de stat, s-a constatat că constituie infracţiunile de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată cu aplicarea art. 10 C. pen. şi fals intelectual la legea contabilităţii prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată şi republicată raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 10 C. pen.

În privinţa infracţiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faţă de data comiterii acestora şi raportat la dispoziţiile art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., tribunalul a procedat la încetarea procesului penal faţă de inculpaţii S.E. şi G.V., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., constatând intervenită prescripţia răspunderii penale pentru această faptă.

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată şi republicată raportat la art. 289 C. pen. şi văzând Decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată în soluţionarea recursului în interesul legii şi dispoziţiile art. 414/2 alin. (3) C. proc. pen. tribunalul a dispus achitarea inculpaţilor S.E. şi G.V. pentru această infracţiune în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului S.E., instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, cuantumul prejudiciului cauzat precum şi persoana inculpatului. În privinţa acestuia instanţa a reţinut că, deşi nu este cunoscut cu antecedente penale este cercetat şi trimis în judecată în mai multe dosare fiind acuzat de comiterea unor infracţiuni economice şi de violenţă, bucurându-se în privinţa acestora de prezumţia de nevinovăţie. De asemenea s-a reţinut că deţine dublă cetăţenie, română şi germană, nivelul de instruire şcolară, împrejurarea că este căsătorit, că are 3 copii din care 2 minori, este membru al cultului baptist în cadrul cărora s-a remarcat prin acte caritabile. Pe de altă parte s-a constatat prezenţa inculpatului la judecată şi atitudinea negativistă nerecunoscând comiterea faptelor, aspect despre care instanţa a menţionat că nu i se poate imputa întrucât în raport de dispoziţiile art. 65 şi 66 C. proc. pen., inculpatul nu poate fi obligat să-şi recunoască vinovăţia sau să furnizeze probe. Referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad a concluzionat că inculpatul S. dispune de maturitate, de stabilitate în plan familial şi religios, de un potenţial intelectual spiritual şi material apt să îi furnizeze satisfacţii, dar întrucât nu recunoaşte comiterea faptelor, aprecierea cu privire la perspectivele sale de reintegrare socială este improprie. Totodată au fost indicaţi factori în măsură să încurajeze comportamentul infracţional al inculpatului, respectiv temperamentul impulsiv, spiritul justiţiar, autoritar, orgolios şi directiv, precum şi toleranţa sa redusă la frustrarea prilejuită de pierderea credibilităţii în afaceri şi a statutului său socio-economic.

Instanţa a apreciat că scopul pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen. va putea fi atins în cazul inculpatului S. prin executarea în regim de detenţie a pedepsei de 13 ani închisoare aplicată. Instanţa a considerat că acţiunile repetate de încălcare a normelor de conduită socială săvârşite în condiţiile descrise mai sus uneori dau un sentiment de nesiguranţă şi un climat de nelinişte societăţii care trebuie asigurat în primul rând de către autorităţi. În asemenea situaţii dreptul societăţii şi al opiniei publice la un mediu adecvat şi de siguranţă este primordial şi nu poate fi încălcat de vreo persoană. Atunci când această siguranţă şi linişte publică este încălcată, autorităţile sunt şi trebuie să fie îndreptăţite să intervină inclusiv prin măsuri de privare de libertate.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului G.V. instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise şi persoana inculpatului.

Referitor la acest aspect, instanţa a reţinut că inculpatul G.V. în cursul urmăririi penale a denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a unora sau mai multor participanţi la săvârşirea infracţiunii, fiind incidente sub acest aspect dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 18 din Legea nr. 508/2004 modificată şi republicată.

În privinţa acestui inculpat s-a reţinut vârsta, nivelul de instruire şcolară, ca absolvent de studii superioare, conduita bună avută în familie şi societate anterior comiterii faptelor, aspect care rezultă din lipsa antecedentelor penale, din faptul că este căsătorit, are un fiu student, desfăşoară activitate financiar contabilă, are un mod de viaţă supus regulilor morale impuse de ortodoxie, are o bună imagine în comunitate, are probleme de sănătate. Instanţa a remarcat atitudinea sinceră şi cooperantă a inculpatului în faţa autorităţilor judiciare. S-a apreciat că prezenţa inculpatului la judecată denotă intenţia acestuia de a colabora cu autorităţile judiciare şi dovedeşte o adaptare adecvată la standardele normative ale societăţii şi o acceptare a acestora.

Toate aceste aspecte au fost reţinute de către instanţă ca fiind circumstanţe atenuante conform art. 74 alin. (2) C. pen.

În privinţa inculpatului G.V. referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lână Tribunalul Arad a concluzionat că acesta deţine pârghiile menţinerii sale pe viitor în afara perimetrului infracţional iar faptele penale au avut un caracter singular şi conjunctural fiind comise sub presiunea inculpatului S. S-a apreciat, ţinând seama de persoana inculpatului şi de comportamentul acestuia după comiterea faptelor, că pronunţarea condamnării va constitui un avertisment şi chiar fără executarea pedepsei acest inculpat nu va mai săvârşi infracţiuni.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului B.M.L., instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, respectiv gradul de pericol social al faptelor comise şi persoana inculpatului. În legătură cu acest din urmă aspect s-a reţinut lipsa antecedentelor penale, faptul că este căsătorit, are un loc de muncă, este sportiv de performanţă, a avut o atitudine cooperantă în faţa organelor judiciare şi s-a prezentat în faţa instanţei. Prezenţa inculpatului la judecată s-a apreciat că denotă intenţia acestuia de a colabora cu autorităţile judiciare şi dovedeşte o adaptare adecvată la standardele normative ale societăţii şi o acceptare a acestora.

S-a reţinut concluzia referatului de evaluare întocmit pentru acest inculpat, respectiv că deţine potenţialul necesar accesării sistemului de referinţă favorabil adoptării unui comportament pro-social şi reintegrării sale sociale. S-a apreciat, ţinând seama de persoana inculpatului şi de comportamentul acestuia după comiterea faptelor, că pronunţarea condamnării va constitui un avertisment şi chiar fără executarea pedepsei acest inculpat nu va mai săvârşi infracţiuni.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei U.L., s-au avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. În privinţa persoanei inculpatei U.L. s-a reţinut lipsa antecedentelor penale, nivelul de instruire şcolară ca absolventă de studii superioare, faptul că este căsătorită, că are 2 copii minori, că are loc de muncă şi are o bună reputaţie în societate, a avut o atitudine cooperată în faţa organelor judiciare prezentându-se constant în faţa instanţei. Prin referatul de evaluare întocmit s-a concluzionat că inculpata deţine potenţialul necesar accesării sistemului de referinţă favorabil dezvoltării unui comportament pro-social.

Referitor la inculpatul C.D.E., la individualizarea pedepsei aplicate instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise şi persoana inculpatului. Acest inculpat nu este cunoscut cu antecedente penale, este absolvent de studii superioare, în prezent este director de management, este raliat în concubinaj, a avut o atitudine cooperantă şi s-a prezentat sporadic în faţa instanţei. S-a reţinut că şi în privinţa acestui inculpat referatul de evaluare întocmit a concluzionat că dispune de resurse interne (comportament organizatoric, spirit întreprinzător, nivel de inteligenţă ridicat, studii universitare şi experienţă profesională), dar şi de resurse externe (o familie de origine suportivă, suportul colegilor de serviciu şi a prietenilor), aspecte ce susţin o dezvoltare ulterioară conform unor norme pro-sociale.

Toate aceste aspecte au fost reţinute de către instanţă ca fiind circumstanţe atenuante conform art. 74 alin. (2) C. pen.

Văzând că pedepsele aplicate inculpaţilor U.L. şi C.D.E. sunt mai mici de 3 ani închisoare, iar inculpaţii au avut un comportament general adecvat normelor de convieţuire socială, instanţa a considerat că prezentele infracţiuni şi comportamentul inculpaţilor în legătură cu acestea reprezintă o excepţie de la comportamentul lor obişnuit şi că nu prezintă un pericol pentru societate, apreciind că scopul preventiv, coercitiv şi sancţionator al pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie, fiind suficient un avertisment social cu posibilitatea executării unei astfel de pedepse şi sancţiunea menţionării acesteia în cazier cu interdicţiile şi decăderile pe care le atrage o astfel de înscriere motiv pentru care, în baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate acestor inculpaţi.

Sub aspectul laturii civile, în cadrul procesului penal, în condiţiile art. 15 C. proc. pen., s-a reţinut că s-au constitui părţi civile următoarele societăţi:

- Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor s-a constituit parte civilă prin înscrisuri depuse succesiv cu suma de 13.454.584.946 lei (ROL) solicitând şi plata majorărilor de întârziere la suma pretinsă.

- Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad s-a constituit parte civilă cu suma de 889.060.000 lei (ROL) reprezentând prejudiciu cauzat ca urmare a infracţiunii de evaziune fiscală.

- Societatea de Construcţii în Transporturi Bucureşti S.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 9.568.983.752 lei (ROL) reprezentând pagubă cauzată prin transferul activului firmei S.C. A.P. 2003 S.A. Arad.

- Administraţia Finanţelor Publice Arad s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 703.930.000 lei (ROL) reprezentând pagubă cauzată prin transferul activului firmei S.C. A.P. 2003 S.A. Arad.

- Primăria Municipiului Arad - Direcţia Fiscală s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 3.786.726.700 lei (ROL) reprezentând pagubă cauzată prin transferul activului firmei S.C. A.P. 2003 S.A. Arad.

- Inspectoratul Teritorial de Muncă Arad s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.007.813 lei (ROL) reprezentând pagubă cauzată prin transferul activului firmei S.C. A.P. 2003 S.A. Arad.

- S.C. G. S.A. Cluj Napoca s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 114.357.708 lei (ROL) reprezentând pagubă cauzată prin transferul activului firmei S.C. A.P. 2003 S.A. Arad.

- S.C. P. S.A. Bucureşti pentru Sucursala Peco Arad s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 721.340.630 lei (ROL) reprezentând pagubă cauzată prin transferul activului firmei S.C. A.P. 2003 S.A. Arad.

- S.C. P. S.R.L. Nădlac judeţul Arad s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 716.258.607 lei (ROL) reprezentând pagubă cauzată prin transferul activului firmei S.C. A.P. 2003 S.A. Arad.

- S.C. G.M. S.R.L. Arad şi S.C. A.P. S.R.L. Arad prin lichidator judiciar S.C. E.I. Arad nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

Având în vedere că pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu un prejudiciu de 128.412,44 lei s-a impus o soluţie de achitare în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., faptul că infracţiunile de bancrută frauduloasă şi spălare de bani sunt infracţiuni de pericol şi împrejurarea că părţile civile Administraţia Finanţelor Publice Arad, Societatea de Construcţii în Transporturi Bucureşti SA, Inspectoratul Teritorial de Muncă Arad, Primăria Municipiului Arad - Direcţia Fiscală, G. S.A. Cluj Napoca sunt înscrise în masa credală în cadrul dosarului de faliment, instanţa, în baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen., a respins acţiunile civile exercitate de părţile civile Inspectoratul Teritorial de Muncă Arad, S.C. P. S.A. Bucureşti pentru Sucursala Peco Arad, Administraţia Finanţelor Publice Arad, Societatea de Construcţii în Transporturi S.A. Bucureşti, Primăria municipiului Arad - Direcţia Fiscală, S.C. G. A Cluj Napoca, S.C. P. S.R.L. Nădlac, S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad prin lichidator judiciar S.C. E. IPRL Arad.

Având în vedere dispoziţiile art. 24 alin. (3) C. proc. pen. şi faptul că activităţile infracţionale desfăşurate de inculpaţii S., G., B. şi Ciaco nu s-a desfăşurat în exercitarea atribuţiilor de serviciu în cadrul S.C. B.A. S.R.L. Arad, S.C. A.T.R. S.R.L. Arad şi S.C. A.E. S.R.L. Arad, instanţa a constatat că nu au calitate de parte responsabilă civilmente.

Reţinând vinovăţia inculpaţilor S.E. şi G.V. în comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată şi având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă, instanţa în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) şi art. 24 alin. (3) C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad şi a obligat în solidar inculpaţii S.E. şi G.V., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad prin lichidator judiciar S.C. E. IPRL Arad să plătească acesteia suma de 88.906 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Reţinând vinovăţia inculpaţilor S.E., G.V. şi Ciaco în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă, instanţa în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) şi art. 24 alin. (3) C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională Vamală Timişoara şi a obligat în solidar inculpaţii S.E., G.V., C.D.E., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. A.T.C.C. să plătească acesteia suma de 974.879 lei cu titlu de despăgubiri civile şi a respins restul pretenţiilor.

Reţinând vinovăţia inculpaţilor S.E., G.V. şi B. în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată şi având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă, instanţa în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) şi art. 24 alin. (3) C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad şi a obligat în solidar inculpaţii S.E., G.V., B.M.L., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. A.P. S.R.L. Arad prin lichidator judiciar S.C. E. IPRL Arad să plătească suma de 3030772 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 343 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen., instanţa a menţinut în parte măsurile asigurătorii luate de procuror prin procesul-verbal de sechestru şi inscripţie ipotecară din 31 mai 2006 date în dosarul nr. 142 D/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT - Biroul Teritorial Arad respectiv cele privind bunurile personale ale inculpatului S.E. şi partea responsabilă civilmente S.C. A.T.C.C. şi a ridicat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor aparţinând părţii responsabile civilmente S.C. A.T.R. S.R.L. Arad.

În baza art. 343 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen., instanţa a menţinut în parte măsurile asigurătorii luate de către procuror prin procesul-verbal de sechestru şi inscripţie ipotecară din 19 octombrie 2007 date în dosarul nr. 44 D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT - Biroul Teritorial Arad respectiv cele privind bunurile personale ale inculpatului S.E. şi a ridicat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor aparţinând părţilor responsabile civilmente S.C. B.A. S.R.L. Arad şi S.C. A.T.R. S.R.L. Arad.

În baza art. 343 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen., instanţa a instituit sechestrul asigurător asupra contului bancar nr. 0210116303001 deschis pe numele S.C. A.T.C.C., la Banca Comercială I.T. S.A. Bucureşti - Sucursala Arad.

În baza art. 348 C. proc. pen. au fost desfiinţate facturile fiscale emise de către S.C. A.T. Germania nr. 44/1998, 145/1998, 46/1998, 157/1998, 47/1998, 165/1998, 49/1998, 172/1998, 50/1998, 187/1998, 51/1998, 191/1998, 11/1999, 20/1999, 31/1999, 33/1999, 38/1999, 42/1999, 50/1999, 52/1999, 60/1999, 63/1999, 67/1999 şi nr. 10087/16 septembrie 2003, aflate la dosarul nr. 44 D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT - Biroul Teritorial Arad.

Împotriva Sentinţei penale nr. 37 din 27 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 6538.14/108/2006 din 28 iulie 2006 au declarat apeluri în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, părţile civile A.N.A.F. - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad, A.N.A.F. - D.G.F.P. ARAD - Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Arad, A.N.A.F. - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara şi S.C. O.P.M. S.R.L. (succesorul în drepturi al S.C. O.P. S.A., fostă S.C. P. S.A.), inculpaţii S.E. (fost S.), U.L., G.V., B.M.L. şi C.D.E. şi partea responsabilă civilmente S.C. A.T.C.C., înregistrate pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia penală sub nr. 6538.14/108/2006 din 18 martie 2010.

Prin Decizia penală nr. 186/A din 15 noiembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 6538.14/108/2006, a fost respinsă cererea părţii responsabile civilmente S.C. A.E. S.R.L. privind sesizarea instanţei de contencios administrativ în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate.

În baza art. 369 alin. (1) C. proc. pen., s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpata U.L. împotriva Sentinţei penale nr. 37 din 27 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 6538.14/108/2006 din 28 iulie 2006.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate împotriva aceleiaşi hotărâri de părţile civile A.N.A.F. - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad, A.N.A.F. - D.G.F.P. ARAD - Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Arad, A.N.A.F. - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara şi S.C. O.P.M. S.R.L. (succesorul în drepturi al S.C. O.P. S.A., fostă S.C. P. S.A.), inculpaţii S.E. (fost S.), G.V., B.M.L. şi C.D.E. şi partea responsabilă civilmente S.C. A.T.C.C.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat împotriva aceleiaşi sentinţe de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.

A fost desfiinţată în parte sentinţa primei instanţe şi, rejudecând cauza:

1. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată inculpatului G.V., în pedepsele componente.

În baza art. 65 rap. la art. 215 alin. (5) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de contabil şi de a ocupa funcţia de administrator de societate comercială).

În baza art. 33 - 35 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite pentru cele 5 infracţiuni concurente, aplicând inculpatului G.V. pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea, după executarea pedepsei închisorii, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii şi a dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de contabil şi de a ocupa funcţia de administrator de societate comercială).

2. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată inculpatului B.M.L. în pedepsele componente.

În baza art. 65 C. pen. rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 10 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de administrator de societate comercială).

În baza art. 33 - 35 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite pentru cele 2 infracţiuni concurente, aplicând inculpatului B.M.L. pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi 4 ani interzicerea, după executarea pedepsei închisorii, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii şi a dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de administrator de societate comercială).

3. În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpaţilor U.L. şi C.D.E. pedeapsa accesorie a interzicerii şi a dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de administrator de societate comercială).

S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei penale apelate.

Împotriva deciziei au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, inculpaţii S.E., B.M.L., C.D.E., părţile civile ANAF - prin DGFP Arad, ANAF - prin Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara şi părţile responsabile civilmente S.C. A.E. S.R.L. şi S.C. A.T.C.C. SRL.

Prin Decizia nr. 3.908 din 28 noiembrie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. 466/1/2012, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, inculpaţii S.E., B.M.L., C.D.E., părţile civile ANAF - prin DGFP Arad, ANAF - prin Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara şi părţile responsabile civilmente S.C. A.E. S.R.L. şi S.C. A.T.C.C. SRL, împotriva Deciziei penale nr. 186/A din 15 noiembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală în dosarul nr. 6538.14/108/2006, a fost casată în totalitate decizia penală sus-menţionată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă - Curtea de Apel Timişoara, menţinându-se actele procedurale îndeplinite până la termenul de judecată din 26 septembrie 2011.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că recursurile declarate în cauză sunt fondate, prioritar pentru cazul de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 9 C. proc. pen..

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că instanţa de prim control judiciar nu şi-a motivat hotărârea de o manieră rezonabilă, care să răspundă exigenţelor art. 385⁹ alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. şi care să permită instanţei de recurs să exercite un control judiciar efectiv al acesteia, a admis recursurile declarate în cauză, a casat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara, menţinând actele procedurale îndeplinite până la 26 septembrie 2011, urmând ca instanţa de rejudecare să aibă în vedere, cu ocazia rejudecării apelurilor, şi celelalte critici aduse deciziei prin motivele de recurs formulate de parchet, inculpaţi, părţile civile şi părţile responsabile civilmente.

Ca urmare a casării cu trimitere spre rejudecare a cauzei, dosarul a fost reînregistrat la Curtea de Apel Timişoara sub nr. 466/1/2012 la data de 09 ianuarie 2013.

Prin Decizia penală nr. H3/A din 31 mai 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 369 C. proc. pen. s-a luat act de retragerea apelurilor formulate de inculpaţii B.M.L. şi U.L. împotriva Sentinţei penale nr. 37 din 27 ianuarie 2010, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 6538/108/2006.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de inculpatul C.D.E., părţile civile ANAF - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad şi Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Arad, ANAF - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara, S.C. O. S.A. P. Bucureşti şi partea responsabilă civilmente A.T.C.C. S.R.L. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi inculpaţii S.E., respectiv G.V. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

A fost desfiinţată în parte Sentinţa penală nr. 37 din 27 ianuarie 2010, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 6538/108/2006 şi rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen. în art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., pentru inculpaţii S.E., G.V. şi B.M.L.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., pentru inculpaţii U.L. şi C.D.E.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare aplicată inculpatului S.E. şi repuse pedepsele în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen.s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul S.E. pentru infracţiunile de:

- evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen.;

- bancrută frauduloasă prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 85/2006 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. şi

- instigare la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 10 C. pen.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.E. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului S.E., respectiv:

- 10 (zece) ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- 4 (patru) ani închisoare pentru infracţiunea de spălare de bani, prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată;

- 4 (patru) ani închisoare pentru participaţie improprie la infracţiunea de spălare de bani, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 5 (cinci) ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, respectiv de 10 (zece) ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor, pedeapsă care va fi executată în regim de deţinere.

Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen. s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea Arad fără încuviinţarea instanţei, aplicată inculpatului S.E.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului G.V. şi s-au repus pedepsele în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul G.V. pentru infracţiunile de:

- evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen.;

- bancrută frauduloasă prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 85/2006 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.

- evaziune fiscală prev. de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 10 C. pen. şi art. 18 din Legea nr. 508/2004;

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 9 din Legea nr. 39/2003 şi art. 74 alin. (2), art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul G.V. la pedeapsa de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului G.V., respectiv:

- 3 (trei) ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, art. 74 alin. (2), art. 76 lit. b) C. pen.;

- 1 (un) an închisoare pentru infracţiunea de spălare de bani, prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată cu aplic. art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen.;

- 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare pentru art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 9 din Legea nr: 39/2003 şi art. 74 alin. (2), art. 76 C. pen., în pedeapsa cea mai grea, respectiv de 3 (trei) ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor.

În baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen. s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea instanţei, aplicată inculpatului G.V.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B.M.L. şi s-au repus pedepsele în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul B.M.L. pentru infracţiunile de:

- bancrută frauduloasă prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 85/2006 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.;

- evaziune fiscală prev. de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 10 C. pen.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M.L. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 86² C. pen. s-a majorat termenul de încercare la 5 (cinci) ani.

Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen. au fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen. s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea instanţei, aplicată inculpatului B.M.L.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a fost încetat procesul penal faţă de inculpata U.L. pentru infracţiunea de bancrută frauduloasă prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 85/2006 cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2), art. 76 C. pen., a fost condamnată inculpata U.L. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 82 C. pen. s-a majorat termenul de încercare la 4 (patru) ani.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2), art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.D.E. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului C.D.E. cu pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor.

"Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului C.D.E., sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Municipiului Bucureşti.

În baza art. 86² C. pen. s-a fixat un termen de încercare de 5 (cinci) ani.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a stabilit ca inculpatul C.D.E. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Municipiului Bucureşti;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

A a tras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe perioada suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei penale apelate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii B.M.L., C.D.E., părţile civile ANAF - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad şi Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Arad, ANAF - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara, S.C. O. S.A. P. Bucureşti şi partea responsabilă civilmente A.T.C.C. S.R.L. la câte 200 lei, iar pe inculpata U.L. la 400 lei cheltuieli judiciare faţă de stat.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad şi inculpaţii S.E. şi G.V., au rămas în sarcina statului.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei a sumei de 600 lei reprezentând onorariu avocat oficiu către Baroul Timiş.

Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut în baza întregului material probator, ca stare de fapt, că grupul infracţional format din inculpaţii S.E., G.V., I.M., la care au mai aderat şi inculpaţii C.D.E., B.D. şi B.M.L. a avut ca scop obţinerea de beneficii financiare în sensul că, în perioada anilor 2002 - 2004, în calitate de reprezentanţi ai A.P. 2003 S.A. Arad, fostă S.C. B. S.A. Arad, fiecare dintre aceştia având diverse atribuţii în cadrul acestei societăţi, au achiziţionat un număr de 49 autovehicule de mare tonaj importate în regim suspensiv de plată a obligaţiilor vamale, respectiv taxe vamale, accize şi TVA, iar ulterior le-au înstrăinat mai multor persoane fizice şi juridice din ţară (S.C. P. S.A. Arad, S.C. B.B.S. S.R.L. Cluj-Napoca, R.T. S.R.L. Nuşfalău, S.C. E. S.R.L. Panic, jud. Sălaj, S.C. R.C. S.R.L. Cluj-Napoca, S.C. L.F. Bălăşti, jud. Gorj, S.C. E. M.M., jud. Maramureş, S.C. E.C. S.R.L. Breaza, S.E. din Huedin, jud. Cluj, Banc Constantin din Păniceni, jud. Cluj, P.A. şi C.E.T. din Cluj-Napoca) prin 12 promisiuni de vânzare-cumpărare simulate, acestea în realitate fiind contracte translative de proprietate întrucât bunurile au fost predate şi preţul achitat integral, având ca şi consecinţă cauzarea unui prejudiciu ANAF - Direcţia Generală a Vămilor - Direcţia Regională Vamală Arad în valoare totală de 13.454.584.946 lei vechi, conform adreselor emise de către această instituţie.

Instanţa de apel a arătat că, din actele dosarului, a rezultat că aceste bunuri mobile auto au fost importate în România în regim suspensiv de plată a taxelor vamale şi TVA, ele făcând obiectul unor contracte de leasing financiar sau importate în ţară ca aport la capitalul social al S.C. B. S.R.L., iar apoi au fost transferate pe un alt regim de import temporar, respectiv pe sistem de leasing financiar, încheindu-se contracte de leasing pe un termen de maxim 7 ani admis de lege, firma inculpatului S.E., A.T. Corporation din Insulele Cayman figurând ca furnizor, iar firma sa din România, S.C. B.I.E. S.R.L. Arad ca utilizator, aceste contracte fiind întocmite la sediul firmei de către inculpatul G.V., contabilul şef al societăţii, acesta fiind şi persoana care redacta facturile pro-forma pentru fiecare bun care forma obiectul contractului de leasing tot în numele furnizorului A.T.C.C. pentru beneficiarul S.C. B.I.E. S.R.L. Arad, inculpatul S.E. semnând aceste facturi.

Ca şi modalitate de acţiune, s-a observat că inculpata I.M., angajată la firma inculpatului S.E., prezenta un exemplar al contractelor de leasing şi anexelor acestora la comisionarul vamal S.C. R. S.R.L. Arad, care întocmea documentaţia aferentă înaintării contractului de leasing la autorităţile vamale competente în vederea înregistrării importurilor, obţinându-se pe o perioadă de 7 ani numere, licenţe şi alte documente care permiteau ca maşinile să poată fi folosite în scop lucrativ, însă ulterior, în perioada 2002 - 2004, datorită costurilor mari de întreţinere, inculpatul S.E. a decis înstrăinarea maşinilor aflate în stare de utilizare.

Modalitatea juridică de vânzare a acestor maşini, a constatat instanţa de apel, s-a efectuat prin "promisiuni de vânzare-cumpărare" pentru că în această modalitate s-a dorit evitarea plăţii obligaţiilor vamale la bugetul de stat, bunurile fiind introduse în ţară în regim suspensiv de plată a acestor obligaţii, iar încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare clasice ducea automat la schimbarea regimului vamal al bunurilor care făceau obiectul contractului, determinând ca vânzătorul S.C. B. SA, devenit apoi S.C. A.P. 2003 S.A., să plătească obligaţiile vamale aferente, iar prin acest mod de operare în decurs de 2 ani de zile, prin încheierea unui număr de 12 documente denumite "promisiuni bilaterale" au fost înstrăinate 49 maşini de mare tonaj, iar ca efect al acestora maşinile rămâneau înregistrate pe societatea S.C. B. S.A. Arad în evidenţele autorităţilor, însă proprietatea s-a transmis beneficiarilor.

Curtea de Apel Timişoara a precizat că, din probele dosarului a rezultat că sarcina lichidării parcului auto al B. S.A. a avut-o inculpatul C.D.E., efectuându-se o campanie de publicitate (prin agenţia de publicitate S.C. G.M. S.R.L. Arad) în acest sens, iar acest inculpat, angajat în calitate de director în cadrul firmei, a cunoscut situaţia juridică a acestor autovehicule, având reprezentarea faptului că prin această activitate se producea o pagubă bugetului statului prin neplata drepturilor vamale aferente, cu toate că în declaraţia dată în faţa instanţei de apel a susţinut nevinovăţia sa, încercând să acrediteze ideea că şi-a îndeplinit îndatoririle care decurgeau din fişa postului.

S-a reţinut că inculpatul S.E. a evitat să semneze documentele oficiale în numele firmei pe care o patrona, deşi negocia cu mai mulţi beneficiari înstrăinarea autovehiculelor şi era de faţă la semnarea documentelor şi că prefera să desemneze alte persoane care să semneze în numele societăţii, în principal inculpatul G.V. - contabil şef al societăţii, respectiv inculpatul C.D.E. - director al societăţii.

Prin această inginerie financiară creată de grupul infracţional compus din inculpaţii S.E., G.V., I.M. şi C.D.E., a constatat instanţa, au reuşit inducerea în eroare a autorităţilor vamale în scopul evitării plăţii către stat a obligaţiilor datorate de firma S.C. B. S.A. Arad, creând o pagubă de 13.454.584.946 lei vechi.

După înstrăinarea bunurilor şi încasarea banilor, inculpatul S.E., în vederea acoperirii ilegalităţilor, l-a racolat în cadrul acestui grup pe inculpatul B.M.L., fără cunoştinţe în domeniul economico-financiar, căruia i-a cesionat scriptic societatea la data de 17 noiembrie 2003, ocazie cu care s-a schimbat şi forma juridică a societăţii, acesta preluând firma, însă în fapt tot inculpatul S.E. deţinea controlul acestei societăţi.

S-a reţinut faptul că inculpaţii S.E. şi G.V., în calitate de reprezentanţi ai S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad nu au emis documente fiscale şi nu au înregistrat în contabilitatea firmei operaţiunile de vânzare a unui număr de 3 autotractoare şi 4 semiremorci încheiate cu un număr de patra cumpărători, respectiv C.E.T., S.E., B.C. şi S.C. E. S.R.L. M.M., jud. Maramureş, prin convenţiile denumite "promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare", fiind cauzată statului reprezentat prin D.G.F.P. Arad o pagubă de 889.060.000 lei vechi.

Curtea de Apel Timişoara a constatat din probele dosarului că, în cursul anului 2003 a fost creat un alt grup infracţional condus de inculpatul S.E. şi compus din inculpaţii G.V., B.M.L. şi U.L., precizându-se însă, că inculpaţii S.E. şi G.V. având aceeaşi rezoluţie infracţională, pentru ei nu se poate reţine o infracţiune distinctă aşa cum s-a reţinut în rechizitoriu, grupul neavând caracter organizat, având ca scop comiterea unor infracţiuni de bancrută frauduloasă, spălare de bani şi înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

S-a stabilit, din probele dosarului, că motivul pentru care inculpatul S.E. a iniţiat acest grup infracţional s-a datorat faptului că, în data de 15 octombrie 2003, S.C. B. S.A. (A.P. 2003 la care S.E. era asociat majoritar) a pierdut prin hotărâre definitivă şi irevocabilă procesul civil cu Societatea de Construcţii în Transporturi Bucureşti S.A. la Curtea Supremă de Justiţie, fiind obligată la plata sumei de 6.674.668.091 lei vechi, care la data pronunţării devenea susceptibilă de a fi pusă în executare, iar S.E., pentru ca această societate să nu poată recupera prejudiciul, a hotărât lichidarea activului S.C. B. S.A. (A.P. 2003), astfel că după o zi de la pronunţarea hotărârii - 16 octombrie 2003 - prin actul de dare în plată autentificat la notarul public I.M. sub nr. 8.423 din 16 octombrie 2003 încheiat între S.C. A.T.R. S.R.L. Arad şi S.C. A.P. 2003 S.A. Arad, continuatoarea societăţii B. Import-Export SRL, a fost transferată proprietatea imobilului cunoscut sub numele de FNC din CF cu caracter nedefinitiv nr. 58.964 Arad pentru suma de 3.500.000.000 lei vechi către prima societate controlată de fapt de inculpatul S.E. prin intermediul firmei A.T.C.C., preţul plătit fiind unul net inferior preţului real al imobilului.

Tot în acelaşi sens au mai fost transferate şi. alte creanţe certe, lichide şi exigibile între aceleaşi societăţi, în situaţiile în care cedentul S.C. A.P. 2003 S.A. Arad le avea de încasat de la diverse persoane juridice cum ar fi: S.C. M. S.A., S.C. CCF Bucureşti S.A., DGFP Arad, Primăria Municipiului Arad, ITM Arad, G. S.A. Cluj-Napoca, S.C. P. S.A. Bucureşti, S.C. P. S.R.L. Nădlac, S.C. G.M. S.R.L. Arad, care aveau debite de recuperat de la societate, la care s-a adăugat încheierea unui contract de cesiune creanţă litigioasă nr. 33 din 01 iulie 2004 prin care s-a cesionat şi un debit de 7.825.300 euro al S.C. A.P. 2003 S.A. Arad, debit care ar fi trebuit plătit firmei A.T.C.C. tot către S.C. A.T.R. S.R.L., această sumă reprezentând de fapt o datorie fictivă, iar la aceste acţiuni de înstrăinare s-a mai adăugat şi transferul unui număr de 44 bunuri mobile auto constând în capuri tractoare, autospeciale, semiremorci către diverse persoane fizice şi juridice, iar în această manieră a fost transferat totalul activului societăţii S.C. A.P. 2003 S.A. Arad, fiindu-i creată şi o datorie fictivă de 7.825.300 euro, o parte din aceste operaţiuni făcându-se în timpul derulării procesului de faliment al firmei.

Inculpatul S.E. s-a folosit de firma sa din Insulele Cayman ca de un paravan pentru evitarea răspunderii penale, activitatea derulată în numele acestei firme făcându-se în fapt tot la sediul firmei S.C. B. S.A. (A.P. 2003 din Arad), iar între S.C. A.T.R. S.R.L. şi A.T.C.C. exista un raport de asociere, societatea din Insulele Cayman participând la conducerea societăţii rezidente S.C. A.T.R. SRL, reţinându-se că cesiunea datoriei A.P. 2003 faţă de A.T.C.C. către A.T.R. S.R.L. din contractul de cesiune de creanţă nr. 1115 din 16 septembrie 2003 nu este reală.

Instanţa de apel a mai reţinut că inculpaţii S.E., G.V., U.L. şi B.M.L. au ascuns părţi însemnate din activul A.P. 2003 Arad, transferând trei creanţe certe, lichide şi exigibile în sumă totală de 8.881.398.101 lei vechi, imobilul denumit FNC, au înfăţişat datorii fictive în contabilitatea firmei B. S.A. în vederea diminuării aparente a valorii activelor S.C. B. S.A. (S.C. A.P. 2003) şi S.C. A.T.R. S.R.L.

În acest context, s-a constatat că a existat un al treilea grup infracţional creat de inculpatul S.E. în anul 2003, din care au mai făcut parte inculpatul G.V. şi inculpatul B.M.L., având ca finalitate diminuarea aparentă a capitalului social al S.C. A.P. 2003 S.A. Arad.

S-a reţinut în sarcina inculpatului S.E. că la data de 2 noiembrie 2003, în calitate de acţionar majoritar la S.C. A.P. 2003 Arad, a transferat pe numele lui de la această societate 95% din acţiunile S.C. A.E. S.R.L. Nădlac, operaţiunea având ca scop diminuarea aparentă a valorii activelor (în legătură cu infracţiunea de bancrută frauduloasă).

În cursul anului 2002 au fost create pe calculator mai multe facturi fiscale, care au fost semnate de inculpatul S.E., care au reprezentat diferite chirii pe echipament, penalităţi, iar facturile au fost folosite în cadrul procesului intentat de S.C. B. S.A. împotriva S.C. M. S.A. Moldova Nouă, în care i se pretindeau acestei societăţi unele debite şi acestea, împreună cu facturile create în 2003, au fost incluse într-un punctaj comun în scopul înfăţişării unui debit mult mai mare al S.C. A.P. 2003 faţă de firma din Insulele Cayman.

S-a reţinut că în perioada 12 noiembrie 2003 - 09 decembrie 2003 din conturile acestei firme a fost transferată suma de 30.522.281.907 lei vechi în contul personal al inculpatului S.E. cu titlu de restituire credite firmă, transfer care s-a efectuat în 14 etape succesive ce rezultă din documentele bancare ale C.B. România SA, fiind efectuate de martora V.C.N. care avea drept de semnătură în bancă, iar după ce bani au ajuns în contul inculpatului S., aceştia au fost redistribuiţi prin 15 operaţiuni bancare succesive către S.C. A.T.R. S.R.L. Arad şi S.C. B.A. S.R.L. Arad, ambele controlate de inculpatul S.E., astfel către S.C. A.T.R. S.R.L. Arad a fost transferată suma de 20.001.650.000 lei vechi, către S.C. B.A. S.R.L. suma de 9.515.111.907 lei vechi, iar inculpatul S.E. a ridicat în numerar suma de 1 miliard de lei vechi.

Curtea de Apel Timişoara a considerat că, instanţa de fond în mod judicios a apreciat, raportat la faptul că există o singură rezoluţie infracţională în ceea ce îi priveşte pe inculpaţi, că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reprezentând infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 într-o singură infracţiune, unde este cazul, respectiv în situaţia inculpaţilor S.E., G.V. şi B.M.L.

În opinia instanţei de apel, raportat la starea de fapt reţinută, definiţia reglementată de art. 2 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 39/2003 şi conţinutul infracţiunilor prev. de art. 7 şi 8 din Legea nr. 39/2003, inculpaţii trimişi în judecată pentru aceste infracţiuni au comis doar o singură infracţiune prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, motiv pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor în acest sens.

Potrivit art. 2 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 39/2003 republicată, nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membri săi în cadrul grupului, un asemenea grup fiind constituit din trei sau mai multe persoane.

Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 republicată, este infracţiune fapta de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, aşa cum este ea definită mai sus.

Raportat la întreaga stare de fapt şi analiza textelor de lege menţionate, s-a constatat că inculpaţii trimişi în judecată au acţionat de-a lungul timpului, în diverse componenţe, mai precis trei grupuri în speţa de faţă, având aceeaşi rezoluţie infracţională, acţionând în scopul de a obţine beneficii financiare prin comiterea de infracţiuni de natură economico-financiară, fără însă a fi îndeplinite condiţiile existenţei unui grup infracţional organizat, mai precis nu a putut fi dovedită existenţa unui program infracţional care să fie realizat de membri grupării, cu atât mai mult cu cât această componenţă a grupurilor de infractori a mai suferit anumite modificări în funcţie de situaţia de fapt, iar legătura dintre membri grupului s-a grefat în principal pe relaţii profesionale, inculpatul S. fiind elementul central al grupului, fiind cel care în realitate a avut rolul determinant în cadrul acestui grup, ceilalţi fiind în general angajaţi ai firmei, de exemplu G.V. - contabil şef al firmelor deţinute de inculpatul S.E., inculpatul C.D.E. - director în cadrul firmei B. SA, inculpata U.L. - angajată la aceeaşi firmă, iar inculpatul B.M.L. fiind cooptat în vederea preluării firmei S.C. A.P. 2003 S.A. Arad.

În aceste condiţii, s-a apreciat că nu se poate vorbi de îndeplinirea condiţiilor impuse de textul de lege arătat mai sus cu privire la existenţa unui grup infracţional organizat, ca să subziste infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, însă s-a considerat că există un grup infracţional creat în principal pe structura unor relaţii profesionale în cadrul firmei S.C. B. SA, devenită apoi S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad, acest grup infracţional acţionând în scopul obţinerii de foloase financiare, ocazie cu care au comis infracţiuni de natură economico-financiară, însă, a subliniat instanţa de apel, aceste grupuri infracţionale nu au fost organizate, aşa cum se susţine prin rechizitorii şi prin apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.

Este foarte adevărat, a arătat instanţa de apel, că raporturile de serviciu nu ar putea exclude existenţa unui grup infracţional organizat şi că ar putea reprezenta o premisă în ceea ce priveşte iniţierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup. Dar, chiar dacă a existat o oarecare "specializare" a fiecărei persoane în sensul că inculpatul S.E. avea calitatea de proprietar, deţinând controlul societăţilor comerciale implicate în diverse infracţiuni; inculpatul G.V. fiind contabilul societăţilor deţinute de inculpatul S.E. pe termen lung; inculpatul B.M.L. a fost o persoană racolată de inculpatul S.E. pentru preluarea firmei S.C. A.P. 2003 SRL; inculpata U.L. - jurist şi administrator la firmele deţinute de inculpatul S.E.; inculpatul C.D.E. - director în cadrul societăţilor comerciale deţinute de inculpatul S.E., fiecare dintre aceştia ocupându-se de anumite aspecte ale activităţii firmelor, cu toate acestea, a reţinut instanţa, nu s-a putut stabili o ierarhie foarte clară, un program infracţional, o organizare anume în scopul săvârşirii infracţiunilor economico-financiare, astfel că structura unui grup infracţional organizat definit în art. 2 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 39/2003 republicată, nu a putut fi constatată, motiv pentru care nu s-a reţinut în sarcina inculpaţilor trimişi în judecată pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, o asemenea infracţiune.

Raportat la aceste elemente însă, prin decizia recurată, s-a considerat că, în speţa de faţă, s-a săvârşit o singură infracţiune prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu privire la fiecare dintre inculpaţii trimişi în judecată, întrucât fiecare dintre aceştia a comis anumite infracţiuni de natură economico-financiară, în cadrul unui grup infracţional, astfel că elementele constitutive ale acestei infracţiuni sunt îndeplinite, fiind dovedite acţiunile de iniţiere, constituire, aderare a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni, acest grup nefiind unul organizat, motiv pentru care s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpaţilor, într-o singură infracţiune prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Cu referire la faptele inculpaţilor S.E., G.V. şi C.D.E., constând în folosirea la autoritatea vamală de alte înscrisuri decât cele de achiziţie ale autovehiculelor, prin prezentarea unei alte stări de fapt decât cea reală, şi de a lichida parcul auto al societăţii folosind "promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare" ca acte simulate, având drept rezultat neplata taxelor vamale întrucât bunurile erau introduse în ţară în regim suspensiv de plată a acestor obligaţii, iar încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare ducea automat la schimbarea regimului vamal al bunurilor în cauză, determinând astfel vânzătorul S.C. B. S.A. Arad la plata obligaţiilor vamale aferente, inducând în eroare autoritatea vamală, în acord cu prima instanţă, curtea de apel a considerat că constituie infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, raportat la valoarea prejudiciului, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.

Solicitarea de achitare a inculpatului S.E. în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea acestei infracţiuni, în sensul că fapta nu ar exista, a fost apreciată de Curtea de Apel Timişoara, ca nefondată, precizându-se că nu are relevanţă faptul că nu ar fi existat o relaţie contractuală între societăţile administrate de inculpat şi organele vamale, iar negarea caracterului translativ de proprietate al autovehiculelor al promisiunilor bilaterale de vânzare-cumpărare nu a putut fi reţinut în cauză întrucât bunurile au fost predate cumpărătorilor, preţul a fost achitat vânzătorului, respectiv societăţii patronate de inculpatul S.E., S.C. A.P. 2003, iar lipsa intenţiei de a înşela organele vamale în mod evident nu a putut fi constatată întrucât s-a urmărit de către inculpaţi obţinerea de foloase materiale prin neplata taxelor datorate bugetului de stat constând în taxe vamale, accize şi TVA.

În aceeaşi ordine de idei, s-a constatat că infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. în forma reţinută de instanţă, nu poate întruni elementele constitutive ale unei alte infracţiuni, respectiv aceea de folosire de acte falsificate prev. de art. 178 din Legea 141/1997 (Codul vamal) aflată în vigoare, astfel că solicitarea de schimbarea încadrării juridice a fost apreciată ca neîntemeiată.

Explicaţiile inculpatului C.D.E. în sensul susţinerii nevinovăţiei sale, nu au fost reţinute de instanţa de apel, întrucât din coroborarea materialului probator existent la dosar a rezultat fără dubii că acesta cunoştea şi trebuia să cunoască regimul juridic al autovehiculelor vândute, respectiv faptul că aceste maşini au fost importate în ţară în regim de leasing, suspensiv de plată a taxelor vamale, astfel că a avut reprezentarea că prin tranzacţiile încheiate se va produce o pagubă bugetului de stat prin neplata acestor drepturi vamale aferente.

Curtea de Apel Timişoara, relativ la apărarea inculpatului S.E., în sensul că titularul S.C. A.P. 2003 S.R.L. nu a depus declaraţiile vamale de. import la sfârşitul perioadei de leasing fiind în imposibilitate datorită începerii cercetărilor, ridicării tuturor documentelor şi arestării reprezentanţilor acestei societăţi, a precizat că nu poate conduce la achitarea inculpaţilor, apreciindu-se că nu s-a dorit de la bun început achitarea către bugetul de stat a taxelor aferente bunurilor vândute, intenţia fiind evidentă de a înşela în această modalitate organele vamale prin prezentarea unor documente neconforme şi în consecinţă eludarea plăţii taxelor datorate.

Instanţa a constatat că inculpaţii S.E., G.V., B.M.L. şi U.L. au fost trimişi în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunilor de bancrută frauduloasă, în sensul că ar fi ascuns părţi însemnate din activul S.C. A.P. 2003 S.A. Arad, fostă S.C. B. S.A. Arad. S-a considerat că s-a reţinut în mod just că întocmirea facturilor fiscale ce atestă operaţiuni comerciale fictive urmată de întocmirea unui punctaj comun şi apoi a contractelor de cesiune de creanţă şi înscrierea în actele contabile a unor sume nedatorate, reprezintă fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de bancrută frauduloasă în forma prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006.

Fapta inculpaţilor S.E., G.V. şi B.M.L., care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale au dispus, la 17 noiembrie 2003 diminuarea aparentă a capitalului social al S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad, de la suma de 3.219.000.000 lei vechi la suma de 2.000.000 lei vechi, deşi o parte din bunurile ce constituiau aport la capitalul social erau deja înstrăinate, s-a apreciat, de asemenea, că constituie infracţiunea de bancrută frauduloasă în forma prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., aceeaşi infracţiune constituind-o şi fapta inculpatului S.E. care a dispus la data de 3 noiembrie 2003, în calitate de acţionar majoritar al S.C. A.P. 2003 Arad, transferarea pe numele lui de la această societate a 95% din acţiunile S.C. A.E. S.R.L. Nădlac în scopul diminuării aparente a valorii activelor societăţii.

Apărările inculpatului S.E. în legătură cu inexistenţa infracţiunilor de bancrută frauduloasă, în sensul că ar lipsi elementele constitutive ale acestei infracţiuni, raportat la observaţia expertului C.V., care a arătat că, la vânzarea FNC-ului nu ar fi existat pierdere, au fost apreciate ca neîntemeiate, considerându-se că intenţia evidentă a inculpatului a fost aceea de a diminua activul societăţii comerciale în vederea fraudării creditorilor, pentru ca aceştia să nu-şi poată recupera datoriile existente.

Apărarea referitoare la lipsa intenţiei de fraudare a creditorilor invocată de inculpatul S.E., nu a fost reţinută de asemenea, întrucât toate demersurile în sensul diminuării capitalului firmei S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad s-au referit la ideea fraudării creditorilor care aveau de recuperat creanţe consistente, astfel că lipsa intenţiei, respectiv a laturii subiective, s-a menţionat că nu poate fi reţinută în favoarea inculpatului, şi în consecinţă, solicitarea de achitare a inculpatului S.E. în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost respinsă.

Instanţa de apel a apreciat că nu sunt incidente nici disp. art. 10 lit. c) C. proc. pen. în legătură cu fapta de bancrută frauduloasă referitoare la diminuarea capitalului social al firmei S.C. A.P. 2003 S.R.L. de la 3.219.000.0000 lei vechi la 2.000.000 lei vechi, considerându-se că nu se poate vorbi în speţă doar de o decizie unilaterală a inculpatului B.M. şi a inculpatului G.V., aşa cum s-a susţinut în apărările inculpatului S.E.

Curtea de Apel Timişoara a precizat că nu se va dispune condamnarea inculpaţilor S.E., G.V., B.M.L., U.L., pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă, pentru care au fost trimişi în judecată, întrucât pe parcursul procesului penal a intervenit prescripţia specială prev. de art. 124 C. pen.

Astfel, infracţiunea prev. de art. 143 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006 este pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani, iar raportat la data săvârşirii faptelor, instanţa a constatat că sunt incidente disp. art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripţie fiind de 5 ani, iar termenul de prescripţie specială prev. de art. 124 C. pen., de 7 ani şi 6 luni, acest din urmă termen fiind împlinit, motiv pentru care s-a impus încetarea procesului penal în baza art. 10 lit. g) C. proc. pen. pentru toţi inculpaţii.

În ceea ce priveşte săvârşirea de către inculpaţii S.E. şi G.V. a infracţiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, în sensul că aceştia, în calitate de reprezentanţi ai S.C. A.P. 2003 S.A. Arad nu au înregistrat în contabilitatea firmei operaţiunile de vânzare a utilajelor către patru cumpărători, s-a constatat că este confirmată de probele dosarului, însă, a menţionat instanţa de apel, pentru această infracţiune, raportat la data săvârşirii faptelor, a intervenit prescripţia răspunderii penale, fiind incidente disp. art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 124 C. pen., termenul de prescripţie specială fiind de 7 ani şi 6 luni, astfel că s-a impus încetarea procesului penal pentru cei doi inculpaţi, iar nu achitarea inculpatului S.E. în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât acesta chiar dacă nu a fost administratorul societăţii, raportat la întreaga stare de fapt reţinută în cauză, s-a constatat că nu este absolvit de săvârşirea acestei infracţiuni.

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 republicată, reţinută în sarcina inculpaţilor S.E. şi G.V., s-a precizat că existenţa acestor infracţiuni este dovedită întrucât aceştia au cunoscut că bunurile transferate provin din săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă.

În acest context, nu s-a reţinut apărarea inculpatului S.E. care a solicitat achitarea sa în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani, apărarea acestuia bazându-se tocmai pe ideea inexistenţei infracţiunii de bancrută frauduloasă. S-a subliniat că doar pentru intervenirea împlinirii termenului de prescripţie specială, nu s-a putut trece la sancţionarea infracţiunii de bancrută frauduloasă, astfel că solicitarea de achitare a inculpatului a fost respinsă, fiind reţinută infracţiunea de spălare de bani în forma participaţiei improprii, prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, care incriminează schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri, ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei, precizându-se că în acest caz, termenul de prescripţie specială nu este împlinit, fiind de 12 ani.

Cu privire la faptele inculpatului S.E., care în perioada 2002 - 2004 ar fi semnat mai multe facturi fiscale antedatate, care atestă nereal operaţiuni comerciale pretinse în mod nejustificat S.C. A.T.C.C. de către S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad în valoare totală de 297.103.165 lei vechi, pe care le-ar fi folosit instanţă, şi i-ar fi determinat pe inculpaţii G.V. şi B.M.L. să le înregistreze în contabilitatea S.C. A.P. 2003 S.R.L. în exerciţiul financiar al anului 2003, ceea ce a condus la denaturarea veniturilor societăţii, a rezultatului financiar şi la prejudicierea bugetului statului, instanţa de apel a considerat că ar constitui infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi instigare la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 (inculpatul S.E.), respectiv evaziune fiscală prev. de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 (inculpaţii G.V. şi B.M.L.), însă s-a împlinit termenul de prescripţie specială, astfel că raportat la data săvârşirii faptei şi dispoziţiile legale prev. de art. 124 C. pen., s-a impus încetarea procesului penal pentru aceste infracţiuni în baza art. 10 lit. g) C. proc. pen. (pentru art. 290 alin. (1) C. pen. fiind încetat procesul penal în faţa primei instanţe).

Raportat la infracţiunea de instigare la evaziune fiscală prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, văzând că s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale, instanţa a apreciat că nu se mai impune analiza pe fond a solicitării de schimbare a încadrării juridice a faptei în infr. prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen., această dispoziţie legală fiind cea favorabilă sub aspectul regimului sancţionator, în opinia inculpatului S.E., dată fiind analiza cu prioritate excepţia prescripţiei răspunderii penale.

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 37 din Legea nr. 82/1991 republicată cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen. reţinută în sarcina inculpatului S.E. şi infracţiunea prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 republicată cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen. reţinută în sarcina inculpaţilor G.V. şi B.M.L., s-a constatat că instanţa de fond, în mod judicios, a apreciat că se impune achitarea acestora în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. raportat la Decizia nr. 4 din 28 ianuarie 2008 a Î.C.C.J. dată în soluţionarea recursului în interesul legii.

Decizie dată în recursul în interesul legii a stabilit că fapta de omisiune în tot sau în parte ori evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni legale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, constituie infracţiunea complexă de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, nefiind incidente disp. art. 43 (fost art. 37 şi apoi 40) din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., aceste activităţi fiind cuprinse în conţinutul constitutiv al laturii obiective a infracţiunii de evaziune fiscală, astfel că această decizie în interesul legii clarifică această acuzaţie în sensul că ea nu poate constitui infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul. Având în vedere soluţia achitării în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. nu s-a impus schimbarea încadrării juridice a faptei într-o altă infracţiune, aşa cum a solicitat inculpatul S.E., respectiv infracţiunea de instigare la evaziune fiscală.

Faptele inculpatului S.E., care în perioada 12 noiembrie 2003 - 9 decembrie 2003 în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a determinat-o cu intenţie pe martora V.C. să comită fără vinovăţie un număr de 29 operaţiuni bancare de transfer a sumei totale de 30.522.392.029 lei vechi din contul S.C. A.P. 2003 S.R.L. în contul personal al acestuia, din care suma de 18.350.522.632 lei vechi provine din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în exerciţiul financiar al anului 2003, operaţiuni efectuate în scopul ascunderii sau diminuării originii ilicite a acestor fonduri, s-a reţinut că constituie participaţie improprie la infracţiunea de spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată şi completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanţa de apel a considerat că apărarea inculpatului S.E. în sensul că în speţă nu ar exista infracţiunea de evaziune fiscală, nu poate fi reţinută, întrucât efectuarea acestor operaţiuni fiscale a fost dovedită, iar trimiterea la sentinţa comercială 1101/2009 a Tribunalului Arad, definitivă, prin care a fost eliminată de pe lista credală ANAF - AFP Arad în procesul de faliment al S.C. A.P. 2003 SRL, nu poate constitui în sine un element de nevinovăţie.

Curtea de Apel Timişoara a mai precizat că, în motivele de apel, au fost invocate şi motive de nelegalitate a hotărârii penale pronunţate de Tribunalul Arad, mai precis s-a apreciat de către inculpatul S.E. că în mod nelegal nu s-a dispus, după conexarea dosarului 4055/108/2007 la dosarul 6538/108/2006, devenit ulterior dosarul nr. 466/1/2012, efectuarea unei expertize contabile care să lămurească aspectele de natură financiar-contabilă în dosarul conexat, că nu au fost solicitate de la Banca S.P.I.B. copiile instrumentelor de plată prin care S.C. B.I.E. a achitat taxele vamale şi ca Direcţia Regională Vamală să depună copia declaraţiilor de import temporare, însă raportat la aceste aspecte instanţa de apel a considerat că, instanţa de judecată, în raport cu acuzaţiile aduse şi celelalte probe existente în cauză, poate aprecia dacă anumite cereri de probaţiune formulate de către o parte sunt pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei şi decide apoi dacă aceste cereri vor fi admise sau respinse, dacă probele solicitate urmează a fi administrate sau nu pentru lămurirea cauzei.

Faptul că instanţa nu a încuviinţat cererile de probaţiune ale inculpatului S.E., s-a precizat că nu echivalează cu încălcarea dreptului la apărare, sau mai mult decât atât, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil şi nici nu poate constitui un motiv de desfiinţare a hotărârii penale apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât există doar două situaţii în care se poate dispune o asemenea soluţie, respectiv lipsa de procedură şi situaţia nulităţii absolute a hotărârii, situaţii care nu sunt incidente în speţa de faţă.

Referitor la critica faptului că Tribunalul Arad a încuviinţat participarea la efectuarea expertizei în dosarul nr. 6538/108/2006 a expertului C. Lucian, desemnat de DIICOT - Biroul Teritorial Arad, cu toate că parchetul nu este parte în proces, instanţa a apreciat că acest aspect nu poate constitui un motiv de nulitate a acestei probe întrucât participarea acestui expert nu a impietat asupra bunei administrări a acestei probe esenţiale şi nu poate fi considerat că sunt incidente disp. art. 64 alin. (2) C. proc. pen., adică acest mijloc de probă să fi fost obţinut în mod ilegal şi în consecinţă să nu se ia în considerare la pronunţarea hotărârii, mai mult decât atât, s-a arătat că inculpaţii nu au fost vătămaţi în interesele lor procesuale prin participarea expertului judiciar desemnat de DIICOT - Biroul Teritorial Arad.

De asemenea, relativ la solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare la prima instanţă din cauza faptului că hotărârea instanţei de fond nu ar fi motivată, respectiv nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia şi nu a făcut o interpretare a fiecărui mijloc de probă, că nu ar fi analizat motivele care au dus la înlăturarea unor probe sau care ar fi condus la nevinovăţia inculpatului, instanţa a considerat că o asemenea situaţie nu subzistă întrucât din lecturarea hotărârii penale apelate se poate concluziona că motivarea soluţiei există, fiind analizate probele administrate în cauză şi sunt îndeplinite exigenţele impuse de legea procesual penală în acest sens, instanţa de fond analizând starea de fapt, încadrarea juridică a faptelor, individualizarea judiciară a pedepselor, latura civilă a cauzei, astfel că, nici sub acest aspect motivele de apel formulate de către inculpatul S.E., nu au fost găsite întemeiate.

S-a constatat că hotărârea primei instanţe nu este lovită de nulitate absolută conform disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen., prin prisma faptului că nu ar fi participat procurorul abilitat la judecarea cauzei, întrucât la şedinţele de judecată a existat un reprezentant al parchetului care să reprezinte interesele statului şi nu s-a apreciat că situaţia indicată de către inculpatul S.E. ar echivala cu lipsa procurorului cu ocazia efectuării actului procesual şi în acest sens nu s-a primit cererea de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, în vederea rejudecării cauzei.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului S.E., instanţa a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, cuantumul prejudiciului produs, dar şi persoana inculpatului care raportat la data săvârşirii faptelor nu a avut antecedente penale, însă a fost condamnat ulterior în primă instanţă sau definitiv raportat la data analizei, pentru alte infracţiuni, instanţa neputând face abstracţie de această situaţie, pe parcursul procesului penal a avut o atitudine de nerecunoaştere a faptelor, are o familie, iar din concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză s-a reţinut că perspectivele sale de reintegrare socială sunt improprii.

Cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului G.V., instanţa a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, cuantumul prejudiciului produs, dar şi persoana inculpatului care raportat la data săvârşirii faptelor nu a avut antecedente penale, pe parcursul procesului penal a avut o atitudine de recunoaştere a faptelor, a colaborat cu organele judiciare, motiv pentru care s-a făcut aplic. disp. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 modificată, are o familie, iar din concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză s-a reţinut că faptele penale au avut un caracter singular şi conjunctural, fiind comise sub presiunea inculpatului S.E., fiind incidente circumstanţe atenuante facultative prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. în sensul că acest inculpat a avut o participaţie mai redusă la întregul lanţ infracţional.

Referitor la inculpatul B.M.L., instanţa a avut în vedere la individualizarea pedepselor criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, cuantumul prejudiciului produs, dar şi persoana inculpatului care raportat la data săvârşirii faptelor nu a avut antecedente penale, pe parcursul procesului penal a avut o atitudine relativ cooperantă, iar din concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză s-a reţinut că inculpatul deţine un potenţial în vederea reintegrării sale sociale.

În privinţa inculpatei U.L., instanţa a avut în vedere la individualizarea pedepselor criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, cuantumul prejudiciului produs, dar şi persoana inculpatei care raportat la data săvârşirii faptelor nu a avut antecedente penale, pe parcursul procesului penal a avut o atitudine relativ cooperantă, fiind reţinute circumstanţe atenuante facultative prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. în sensul că această inculpată a avut o participaţie mai redusă la întregul lanţ infracţional, iar din concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză s-a putut reţine că inculpata deţine un potenţial în vederea reintegrării sale sociale.

Instanţa a menţinut şi modalitatea de executare a pedepsei, respectiv cea prev. de art. .81 şi urm. C. pen. întrucât sunt întrunite condiţiile impuse de legea penală în sensul condamnării la o pedeapsă în cuantum de 2 ani închisoare, lipsa antecedentelor penale şi existenţa convingerii instanţei că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia, însă a fost majorat termenul de încercare la 4 ani, raportat la cuantumul pedepsei.

Cu privire la inculpatul C.D.E., instanţa a avut în vedere la individualizarea pedepselor criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, cuantumul prejudiciului produs, dar şi persoana inculpatului care raportat la data săvârşirii faptelor nu a avut antecedente penale, pe parcursul procesului penal a avut o atitudine relativ cooperantă, fiind reţinute circumstanţe atenuante facultative prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. în sensul că acest inculpat a avut o participaţie mai redusă la întregul lanţ infracţional, iar din concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză s-a putut reţine că inculpatul deţine un potenţial în vederea reintegrării sale sociale.

Instanţa a schimbat modalitatea de executare a pedepsei, din cea prev. de art. 81 şi urm. C. pen. în cea prev. de art. 86¹ şi urm. C. pen., precizându-se că sunt întrunite condiţiile impuse de legea penală în sensul condamnării la o pedeapsă în cuantum de 3 ani închisoare, lipsa antecedentelor penale şi existenţa convingerii instanţei că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia, dispunându-se suspendarea executării pedepsei aplicate acestui inculpat sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Municipiului Bucureşti pe un termen de încercare de 5 ani, inculpatului fiindu-i impuse măsurile de supraveghere prev. de art. 86³ C. pen.

Relativ la pedepsele accesorii, instanţa a apreciat că se impune interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, precizându-se că nu se impune interzicerea dreptului de a alege aşa cum a considerat instanţa de fond, faptele inculpaţilor neavând legătură cu un asemenea drept şi, deşi dreptul de a vota nu este un drept absolut, nu se impune limitarea acestui drept fundamental.

În privinţa pedepselor complementare, instanţa a apreciat că se impune interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, inculpaţilor S.E., G.V., B.M.L., C.D.E., aceştia având o participaţie mai mare la săvârşirea infracţiunilor şi li s-a aplicat o pedeapsă într-un cuantum mai mare, însă, s-a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a exercita o funcţie sau o profesie, aşa cum a solicitat parchetul prin apelul formulat, respectiv şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

Referitor la măsurile preventive, instanţa a apreciat că raportat la timpul îndelungat scurs de la luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea Arad în situaţia inculpatului S.E., respectiv măsura obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea instanţei în situaţia inculpaţilor G.V. şi B.M.L., soluţiile adoptate în prezenta speţă cu privire la inculpaţii G.V. şi B.M.L., respectiv aplicarea unor pedepse fără executare efectivă, precum şi situaţia inculpatului S.E. care se află în stare de deţinere pe baza unui mandat de executare a pedepsei închisorii, aceste măsuri preventive nu se impun a fi menţinute întrucât sunt incompatibile în privinţa inculpaţilor G.V. şi B.M.L. şi fără justificare concretă în situaţia inculpatului S.E., aceste măsuri preventive fiind revocate.

Cât priveşte solicitarea inculpatului B.M.L. de desfiinţare a sentinţei penale apelate şi trimitere a cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad, invocând că nu s-ar fi pronunţat cu privire la măsura preventivă a inculpatului, această cerere s-a considerat că nu este întemeiată întrucât nu se încadrează în motivele de trimitere spre rejudecare reglementate de art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., acestea fiind reduse limitativ doar la situaţia lipsei de procedură şi nulitatea absolută, iar pe de altă parte prin hotărârea instanţei de fond s-a constatat existenţa măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea instanţei.

În privinţa laturii civile a cauzei, instanţa de apel a constatat că Tribunalul Arad în mod judicios a apreciat că se impune a fi respinse acţiunile civile exercitate de către Inspectoratul Teritorial de Muncă, Arad S.C. P. S.A. Bucureşti, Administraţia Finanţelor Publice Arad, Societatea de Construcţii în Transporturi S.A. Bucureşti, Primărie Municipiului Arad, S.C. G. Cluj-Napoca, S.C. P. S.R.L. Nădlac, întrucât infracţiunile de bancrută frauduloasă şi spălare de bani nu sunt infracţiuni de prejudiciu, iar pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu un prejudiciu de 128.412,44 lei s-a pronunţat o soluţie de achitare a inculpatului S.E., astfel că susţinerile în apelul formulat de către partea civilă SNP P. S.A. au fost apreciate ca nefondate.

Relativ la acţiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Arad, raportat la soluţiile adoptate de către instanţă în sensul constatării prescripţiei răspunderii penale şi nu a achitării inculpaţilor S.E. şi G.V., instanţa a constatat că se impune obligarea acestora în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. A. S.R.L. Arad prin lichidator judiciar S.C. E. IPRL Arad să plătească suma de 88.905 lei cu titlu de despăgubiri civile, la stabilirea sumei fiind avute în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă.

Cu privire la acţiunea civilă exercitată de către A.N.A.F. - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională Vamală Timişoara, raportat la soluţiile de condamnare dispuse de către instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., instanţa a constatat că se impune obligarea inculpaţilor S.E., G.V. şi C.D.E., respectiv în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. A.T.C.C., să plătească părţii civile suma de 974.879 lei cu titlu de despăgubiri civile, la stabilirea sumei avându-se în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Arad, raportat la prejudiciul în sumă de 3.030.772 lei, s-a precizat că s-a impus a fi admisă raportat la concluziile raportului de expertiză contabilă, dar şi la soluţiile adoptate de instanţă cu privire la inculpaţii S.E., G.V. şi B.M.L., de încetare a procesului penal şi nu de achitare a acestora, astfel că aceştia au fost obligaţi în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. A. S.R.L. Arad prin lichidator judiciar S.C. E. IPRL Arad la plata acestei sume cu titlu de despăgubiri civile.

Referitor la apelul părţii responsabile civilmente S.C. A.T.C.C. care a invocat faptul că datoriile vamale nu ar avea un caracter cert întrucât inculpatul S.E. ar fi promovat o acţiune în contencios-administrativ pentru anularea deciziilor pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de C. vamal, s-a constatat că nu s-a făcut dovada existenţei unei soluţii irevocabile care să schimbe situaţia cu privire la această chestiune, iar în această situaţie creanţa este certă, stabilită prin expertiza contabilă efectuată.

S-a arătat că apărările făcute de către inculpatul S.E. în legătură cu existenţa unor hotărâri judecătoreşti irevocabile în materie comercială (Sentinţa comercială nr. 1.101/2009 a Tribunalului Arad, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1625/2009 a Curţii de Apel Timişoara; Sentinţa nr. 625/2010 a Tribunalului Arad) nu au nicio înrâurire asupra laturii civile a cauzei întrucât acele hotărâri au fost pronunţate cu ocazia judecării procesului de faliment al S.C. A. SRL, fiind avute în vedere aspecte de natură strict comercială şi nu aspecte penale, menţionându-se că instanţa a avut în vedere soluţionarea laturii civile prin prisma răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa unei fapte cauzatoare de prejudicii, existenţa vinovăţiei în ceea ce priveşte prejudiciul cert şi legătura de cauzalitate între acestea, neputându-se vorbi astfel de autoritate de lucru judecat nici în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei.

În privinţa măsurilor asigurătorii, s-a constatat că acestea în mod corect au fost menţinute în ceea ce-i priveşte pe inculpatul S.E. şi partea responsabilă civilmente S.C. A.T.C.C. în vederea asigurării recuperării prejudiciilor produse, şi s-a ridicat sechestrul asigurător asupra bunurilor societăţilor B.A. S.R.L. Arad şi S.C. A.T.R. S.R.L. Arad, întrucât acestea nu au fost obligate la plata unor despăgubiri.

S-a constatat de către instanţa de fond că inculpaţii S.E., G.V., B.M.L. şi C.D.E. nu şi-au desfăşurat activităţile infracţionale în exercitarea atribuţiilor de serviciu în cadrul societăţilor S.C. B.A. S.R.L. Arad, S.C. A.T.R. S.R.L. Arad şi S.C. A.E. S.R.L. Arad, astfel că a considerat că acestea nu au calitate de parte responsabilă civilmente, iar în acest context instanţa de apel a constatat că nu puteau fi menţinute măsurile asigurătorii faţă de acestea întrucât nici nu puteau fi obligate la plata despăgubirilor civile, motivele de apel ale părţii civile A.N.A.F. - D.G.F.P. Arad fiind apreciate ca neîntemeiate în acest sens.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, părţile civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad, inculpaţii S.E., G.V., U.L., C.D.E. şi partea responsabilă civilmente A.T.C.C. S.R.L.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, dar şi din oficiu în conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Având în vedere data pronunţării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Cu prioritate, se menţionează că recurenta inculpată U.L. a fost legal citată pentru primul termen de judecată din 8 ianuarie 2014, dar a depus motivarea recursului cu depăşirea termenului prevăzut de art. 385¹⁰ alin. (1) C. proc. pen., respectiv la datele de 16 şi 17 ianuarie 2014, iar potrivit dispoziţiilor art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., în această situaţie, instanţa nu poate examina decât cazurile de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3), se iau în considerare din oficiu.

Prin motivele scrise de recurs şi concluziile orale formulate în apărare, recurenta inculpată a susţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. motiv pentru care a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., precum şi că se impune reindividualizarea pedepsei de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată, invocând cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 şi pct. 17² C. proc. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, niciunul dintre aceste cazuri de casare nu se ia în considerare din oficiu. În plus, se constată că, prin motivul de recurs privind cuantumul pedepsei aplicate, inculpata nu invocă stabilirea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege - situaţie în care ar fi fost incident cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. ce se ia în discuţie din oficiu, ci solicită reindividualizarea pedepsei, motiv care nu se circumscrie nici unuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

De asemenea, inculpatul G.V. nu a prezentat motivele de recurs prin declaraţia de recurs şi nici nu a motivat recursul cu 5 zile înainte de primul termen de judecată conform art. 385¹⁰ alin. (1) C. proc. pen. (la dosar fiind prezentate în scris doar argumentele pentru care a considerat că se impune respingerea recursului Parchetului). Motivul de recurs, susţinut oral de apărare, cu ocazia dezbaterilor, prin care a solicitat achitarea inculpatului G.V., în baza prevederilor art. 11 pct. 2 rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege cu privire la latura subiectivă şi obiectivă, se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., dar nu poate fi luat în discuţie din oficiu în raport de dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2) coroborat cu art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea 2/2013.

Înalta Curte va analiza, însă, elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., din perspectiva motivelor de recurs susţinute de Parchet şi inculpatul S.E. referitoare la această infracţiune, recursurile acestora fiind motivate în termen.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., criticând hotărârea pronunţată de instanţa de apel sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice dată faptelor din infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen. pentru inculpaţii S.E., G.V. şi B.M.L., şi din infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen. pentru inculpaţii U.L. şi C.D.E.

S-a susţinut că, în cauză, subzistă doar infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, infracţiune care trebuie reţinută în sarcina fiecărui inculpat şi sancţionată ca atare.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare şi interzicerea unor drepturi "iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup".

Totodată, prin art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, se incriminează ca infracţiune "iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui-grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat".

Din aceste dispoziţii legale rezultă că una dintre caracteristicile care face diferenţa între grupurile infracţionale reglementate de dispoziţiile art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, constă în faptul că grupul infracţional sancţionat de art. 7 are o structură organizată, atribut care nu defineşte şi grupul infracţional incriminat de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Din ansamblul probelor administrate, Înalta Curte constată că, în cauză, nu rezultă cu certitudine existenţa unui grup infracţional organizat în înţelesul dat acestei noţiuni de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003, de "grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material", cu precizarea că "nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului".

Pentru ca un grup să acţioneze coordonat este necesar ca fiecare membru al acestuia să cunoască atribuţiile celorlalţi sau să existe unul sau mai mulţi membri care să dirijeze acţiunile tuturor celorlalţi şi să le controleze.

Înalta Curte consideră că raporturile dintre inculpatul S.E. care avea controlul societăţilor comerciale ce interesează cauza, inculpatul G.V. ce a îndeplinit funcţia de contabil, inculpatul C.D.E. care deţinea funcţia de director, inculpata U.L. - jurist şi inculpatul B.M.L. asociat unic şi administrator la S.C. A.P. 2003 SRL, care ar putea sugera o repartizare a inculpaţilor pe paliere diferite în desfăşurarea activităţii infracţionale, nu este suficientă pentru a dovedi o anumită structură a grupului, pentru că aceste relaţii erau de tip profesional.

Aşadar, dintre elementele caracteristice grupului infracţional organizat, astfel cum este definit de Legea nr. 39/2003, Înalta Curte constată că în prezenta cauză nu există dovezi privind existenţa unei structuri organizatorice, determinate, care să fi acţionat coordonat, după reguli prealabile şi bine stabilite. Nu există nicio probă care să ateste, în concret, existenţa unui grup infracţional cu structură organizatorică.

În consecinţă, verificând caracteristicile grupului realizat de inculpaţi, Înalta Curte nu le-a identificat pe cele care definesc grupul infracţional organizat prevăzut de art. 7 din Legea nr. 39/2003, care poate fi apreciat ca "o formă calificată" a pluralităţii constituite de infractori datorită trăsăturilor legale pe care trebuie să le îndeplinească, spre deosebire de grupul infracţional sancţionat prin art. 8 din aceeaşi lege.

Constatând, însă, că inculpaţii au acţionat sub o formă de asociere, care este incriminată de art. 8 din aceeaşi Lege nr. 39/2003, Înalta Curte consideră că se justifică sancţionarea inculpaţilor pentru acest fapt.

Astfel, mijloacele de probă demonstrează că grupul a fost constituit în vederea săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, spălare de bani, bancrută frauduloasă, fals în înscrisuri sub semnătură privată, evaziune fiscală şi fals intelectual la legea contabilităţii, fiind dovedite acţiunile de iniţiere, constituire, aderare la activitatea grupului şi sprijinirea acestuia, în vederea realizării scopului propus.

Textul incriminator prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 nu face distincţie între infracţiunile pentru care se constituie grupul, astfel că elementele constitutive ale acestei infracţiuni sunt îndeplinite chiar dacă infracţiunea scop nu este din categoria infracţiunilor grave, aşa cum sunt acestea definite de art. 2 lit. b) din aceeaşi lege.

Multitudinea infracţiunilor comise într-o anumită perioadă de timp, ce au reprezentat scopul grupului, încrederea pe care şi-au acordat-o reciproc, le conferă inculpaţilor, calitatea de grup, chiar dacă pe timpul activităţii infracţionale, componenţa grupului a fost diferită.

În consecinţă, prin decizia Curţii de Apel nu s-a făcut o greşită aplicare a legii, fiind corectă încadrarea juridică dată faptelor în infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., nefiind incident cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Se mai constată, în baza materialului probator, că inculpaţii au acţionat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, respectiv intenţie, care rezultă din modalitatea în care fiecare inculpat a comis acţiunile incriminate de legea penală şi a urmărit atingerea scopului propus constând în săvârşirea de infracţiuni dintre cele ce au constituit scopul grupului, fiind neîntemeiată critica recurentului inculpat S.E. prin care a susţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub aspectul laturii subiective, astfel că ni se impune achitarea sa în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În considerarea celor enunţate, se evidenţiază că: inculpatul S.E. a fost administrator al firmei A.T. din Germania şi asociat la A.T.R. S.R.L. împreună cu U.L., făcând parte cu inculpatul G.V. din acţionariatul S.C. B. SA; C.D.E., fost director la S.C. B. SA, a îndeplinit funcţia de administrator în cadrul A.T.R. S.R.L. din 19 octombrie 2004 când a înlocuit-o pe inculpata U.L.; inculpatul G.V. a întocmit 24 de facturi antedatate prin care a atestat nereal operaţiuni comerciale (datorii fictive - chirii şi penalităţi de întârziere) ale A.T. Germania către S.C. B. S.A. devenită S.C. A.P. SRL, înregistrate în contabilitatea acestei din urmă societăţi de inculpatul B.M.L. la ordinul inculpatului S.E.; contractele de leasing având ca obiect maşinile/utilajele au fost semnate de inculpatul S.E. pentru A.T.C.C. (furnizor) şi G.V. pentru S.C. B.I.E. S.R.L. (utilizator); inculpatul G.V. a semnat promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare simulate având ca obiect maşini/utilaje importate în regim suspensiv de plată a obligaţiilor vamale, documente fiind semnate şi de inculpatul C.D.E. ce a şi negociat preţul acestor bunuri ţinând cont de preţul minim stabilit de inculpatul S.E., care la rândul său a negociat cu mai mulţi beneficiari înstrăinarea maşinilor/utilajelor şi a fost prezent la semnarea documentelor; inculpatul S.E. a comandat o campanie de publicitate în presă pentru vânzarea maşinilor/utilajelor fiind dat ca număr de contact şi cel personal al inculpatului C.D.E.; după preluarea S.C. A.P. 2003 S.R.L. (fostă S.C. B. SA) de către inculpatul B.M.L., inculpatul G.V. a continuat să ţină evidenţa contabilă la sugestia inculpatului S.E.; inculpaţii S.E., G.V. şi B.M.L. au dispus diminuarea aparentă a capitalului social al S.C. A.P. 2003 S.R.L. de la valoarea de 3.219. 000.000 lei (ROL) la 2.000.000 lei (ROL), deşi 12 utilaje din bunurile ce constituiau aport la capitalul social erau deja înstrăinate; inculpatul S.E. a acţionat în sensul ascunderii unei părţi din activul S.C. A.P. SRL, în acelaşi scop fiind activitatea inculpaţilor G.V., U.L. şi B.M.L.

Prin urmare, nu este aplicabil cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen.

Având în vedere că, prin motivele de recurs ale inculpatului C.D.E., s-a criticat că prin considerentele deciziei s-a reţinut că a fost trimis în judecată atât pentru infracţiunea prev. de art. 7 cât şi pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, iar prin dispozitivul hotărârii s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., se face menţiunea că, prin schimbarea încadrării juridice dispusă prin decizie, nu s-a modificat obiectul judecăţii, aşa cum a fost stabilit prin rechizitoriu, situaţie în care critica nu se circumscrie nici unui caz de casare dintre cele expres şi limitativ prev. de art. 385⁹ C. proc. pen.

Motivul de recurs al inculpatului C.D.E. prin care a susţinut că prima instanţă şi instanţa de apel, în mod greşit, au constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., subscris cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., este neîntemeiat.

Faptele reţinute, de ambele instanţe de fond, în sarcina inculpatului C.D.E. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, pentru existenţa căreia este necesar să existe inducere în eroare şi producerea urmării socialmente periculoasă a faptei reprezentată de cauzarea unui prejudiciu. Inculpatul C.D.E. a fost responsabil cu lichidarea şi vânzarea parcului auto al S.C. B. S.A. (devenită S.C. A.P. 2003 SA), care uneori a negociat preţul utilajelor, cunoscând că acestea erau importate în ţară în regim suspensiv de plată a obligaţiilor vamale (pe sistem de leasing financiar şi pe capitalul social al societăţii). Prin încheierea "promisiunilor bilaterale de vânzare cumpărare" simulate, actele fiind în realitate contracte translative de proprietate, s-a schimbat regimul vamal al bunurilor, din regim suspensiv în regim definitiv (care presupunea achitarea de taxe vamale), astfel că nu se poate considera că acest recurent inculpat nu a participat la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi că faptele sale nu întrunesc elementele constitutive ale acesteia.

Având în vedere motivarea recursului depusă în termenul prev. de art. 385¹⁰ alin. (1) C. proc. pen. şi concluziile orale ale apărătorilor, se constată că recurentul inculpat S.E. a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen, învederând că au fost încălcate dispoziţiile art. 385¹⁸ alin. (1) C. proc. pen. care prevăd că "instanţa de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanţei de recurs". S-a susţinut că instanţa de fond şi instanţa de apel au respins cererea privind efectuarea unei expertize contabile prin care să se lămurească aspecte de natură financiar contabilă ce formau obiectul dosarului 4055/108/2007 conexat la dosarul 6538/108/2006, dar şi cererea de a se solicita de la S.P.J. Bank copiile instrumentelor de plată prin care S.C. B.I.E. S.R.L. a achitat taxele vamele pentru bunurile importate şi ca Direcţia Regională Vamală Arad să depună copia declaraţiilor de import temporare, fiind astfel nesocotite dispoziţiile art. 66 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., ale art. 6 par. 1 şi 3 lit. b) din Convenţia europeană a drepturilor omului, precum şi dispoziţia din Decizia de casare nr. 3908 din 28 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie întrucât instanţa de apel nu s-a conformat dispoziţiilor obligatorii ale deciziei de casare.

Aceste critici sunt nefondate. Prin Decizia nr. 3.908 din 28 noiembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul 466/1/2012, într-un prim ciclu procesual, cauza a fost trimisă spre rejudecare, în apel, constatându-se incidenţa cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., în esenţă, pentru că instanţa de prim control judiciar nu a motivat decizia de o manieră rezonabilă, care să permită instanţei de recurs să exercite un control judiciar efectiv al acesteia. Aşadar, cauza nu a fost trimisă spre rejudecare în vederea administrării în mod obligatoriu a anumitor probe. Constatând aplicabilitatea cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen. instanţa de recurs nu a mai analizat celelalte motive de recurs susţinute de procuror şi părţi, ceea ce a determinat ca, prin decizia de casare, după soluţionarea cu prioritate a cazului de casare menţionat, să se dispună ca, cu ocazia rejudecării apelurilor, să se aibă în vedere criticile aduse deciziei prin motivele de recurs.

Din cuprinsul părţii expozitive a Deciziei 113/A din 31 mai 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, rezultă că prima instanţă de control judiciar s-a pronunţat asupra cererilor de probatorii la care face referire recurentul inculpat S.E. (inclusiv asupra susţinerii că.există o hotărâre definitivă a instanţei civile asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă), aşa încât aprecierea acestuia că instanţa de apel a respins în mod insuficient motivat toate cererile de probaţiune formulate în cauză, nu relevă o încălcare a dispoziţiilor art. 66 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., ale art. 6 parag. 1 şi 3 lit. b) din Convenţia europeană a drepturilor omului, instanţa având atributul exclusiv în a aprecia asupra utilităţii, pertinenţei şi concludentei administrării unei probe solicitate de părţi.

Relativ la critica privind încuviinţarea, de către Tribunalul Arad, a participării la efectuarea expertizei în dosarul 6538/108/2006, a unui expert desemnat de DIICOT - Biroul Teritorial Arad, deşi Parchetul nu este parte în proces şi situaţia nu se încadrează dispoziţiilor art. 118 alin. (3) C. proc. pen., se constată că această critică a fost examinată prin decizia recurată şi că, într-adevăr, nu se poate considera că acest mijloc de probă a fost obţinut în mod ilegal, pentru a face aplicarea art. 64 alin. (2) C. proc. pen., participarea la efectuarea expertizei a unui expert desemnat de acuzare, fiind o manifestare a principiului contradictorialităţii care guvernează judecata conform art. 289 C. proc. pen.

Subsumat tot cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., recurentul inculpat S.E. a criticat că hotărârile pronunţate în cauză nu întrunesc condiţiile obligatorii prev. de art. 356 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. deoarece nu cuprind analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei, cât şi a celor care au fost înlăturate, după cum nu îndeplinesc condiţiile prev. de art. 356 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că nu cuprind fiecare faptă reţinută de instanţă în sarcina sa, prin diferenţierea faptelor săvârşite de cele comise de ceilalţi inculpaţi.

Dispoziţiile legale pe care recurentul inculpat S.E. le arată ca fiind încălcate prin decizia recurată, sunt prevăzute în Capitolul II intitulat "Judecata în primă instanţă", Secţiunea a II-a numită "Deliberarea şi hotărârea instanţei", iar efectul devolutiv integral al apelului, în fapt şi în drept, nu exclude caracterul de cale ordinară de atac a apelului şi de instanţă de prim control judiciar a instanţei de apel, ceea ce înseamnă că aceasta, conform art. 378 C. proc. pen., are atribuţia de a verifica sentinţa atacată, că poate da o nouă apreciere probelor administrate în faţa primei instanţe şi este obligată să se pronunţe pe toate motivele de apel invocate.

Verificând cum se reflectă în decizia recurată, dispoziţiile ce reglementează apelul, ca primă cale ordinară de atac, Înalta Curte constată că acestea au fost respectate, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, stabilind situaţia de fapt, pe care a expus-o, în considerentele hotărârii, "pe baza întregului material probator" după cum explicit s-a arătat, fiind examinate totodată problemele esenţiale care au fost supuse analizei prin motivele de apel, de către apelanţi.

Examinarea sentinţei penale nu poate forma obiectul analizei instanţei de recurs, când recursul este a doua cale ordinară de atac. Potrivit art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., numai în cazul în care admite recursul declarat împotriva deciziei pronunţate în apel, instanţa de recurs desfiinţează şi hotărârea primei instanţe, dacă se constată aceleaşi încălcări de lege, ca în decizia recurată. De altfel, respectarea dispoziţiilor prev. de art. 356 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. proc. pen., prin sentinţa penală, a fost verificată punctual de curtea de apel, după cum rezultă din considerentele deciziei recurate, cu prilejul analizei unuia dintre motivele de apel ale inculpatului S.E., cu conţinut identic cu critica susţinută şi în recurs.

Tot ca motiv de recurs circumscris cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., inculpatul S.E. a arătat, referitor la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. proc. pen., că în mod neîntemeiat s-a dispus condamnarea întrucât nu există o asemenea faptă, solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. În acest sens, apărarea inculpatului a arătat că s-a făcut abstracţie de conţinutul promisiunilor de vânzare cumpărare (transferul de proprietate asupra bunurilor fiind stipulat la o dată la care regimul de import temporar trebuia să expire, mijloacele auto au rămas în evidenţa contabilă a promitentului vânzător, iar promitenţii cumpărători nu şi-au înregistrat în contabilitate proprietatea asupra autovehiculelor), că din adresa 25343 din 4 ianuarie 2005 a Direcţiei Regionale Vamale Arad reiese că bunurile mobile ce au făcut obiectul promisiunilor de vânzare cumpărare nu au fost vândute, că instanţa trebuia să înlăture concluziile exprimate în varianta 2 a expertizei contabile efectuate în cauză, că nu s-a ţinut seama că unele dintre societăţi au lăsat cecuri în alb, ca o garanţie a preţului, cum este cazul lui S.C. B.B. SERV şi că promisiunile de vânzare cumpărare nu au modificat regimul vamal al bunurilor ce făceau obiectul contractelor de leasing. Totodată, apărarea a arătat că datoria fiscală este inexistentă în raport de declaraţiile vamale, actele de plată a taxelor vamale, concluziile expertizei extrajudiciare şi ordinele de plată a datoriilor vamale emise de S.P.I.B., inculpatul fiind obligat nejustificat la plata unui prejudiciu de 974.879 lei către Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Vamală Timişoara.

Cât priveşte infracţiunile de spălare de bani prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 şi participaţia improprie la infracţiunea de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., s-au criticat, de asemenea, soluţiile de condamnare, solicitându-se achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., fiind invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. în considerarea acestor critici, s-a învederat că cesiunea creanţelor s-a făcut în scopul recuperării de către finanţatorul A.T.C.C. a creanţelor pe care această societate le avea din derularea contractelor de închiriere şi de leasing, încheiate în mod legal, că datoriile înscrise în contabilitatea S.C. B. ca obligaţii de plată nu sunt fictive ci reprezintă plata chiriei pentru utilajele închiriate de la A.T. GERMANIA şi apoi de la A.T.C.C., că faţă de concluziile expertizei nu se poate reţine că vânzarea activului FNC ar fi fost făcută în vederea diminuării aparente a valorii activelor S.C. B. S.A. Neexistând infracţiunea de bancrută frauduloasă, s-a susţinut că nu există nici infracţiunea de spălare de bani. Totodată, a precizat apărarea, nu s-a dovedit existenţa infracţiunii de evaziune fiscală, lipsind astfel situaţia premisă a participaţiei improprii la infracţiunea de spălare de bani, întrucât sumele ridicate din contul S.C. B. S.A. nu au o provenienţă ilicită, fiind rezultatul creditării societăţii S.C. A.P. 2003 de către inculpatul S.E., potrivit expertizei.

În ceea ce priveşte critica adusă acestor soluţii de condamnare de către inculpatul S.E., instanţa de recurs precizează că Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., posibilitatea instanţei de recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este strict legată de aplicarea legii, fără ca instanţa de recurs să poată modifica faptele pe care s-a bazat soluţia recurată. Opţiunea legiuitorului de a limita posibilitatea instanţei de recurs de a reevalua faptele, are în vedere caracterul diferit al celor două căi de atac, apelul şi respectiv recursul. Apelul este o cale de atac devolutivă, în cadrul căreia se administrează probe cu privire la situaţia de fapt. Recursul este o cale de atac în care se verifică aspecte de drept. O instanţă cum este cea de recurs, ale cărei competenţe nu includ şi administrarea nemijlocită a probelor cu privire la fapte, nu poate schimba situaţia de fapt stabilită pe baza probelor administrate nemijlocit de către instanţa de fond şi cea de apel.

Prin motivul de recurs prin care critică soluţiile de condamnare, inculpatul S.E. solicită a se schimba faptele reţinute ca urmare a unei cercetări judecătoreşti constând în administrarea nemijlocită a probelor, în sensul de a se constata inexistenţa acestora în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., prin reaprecierea probatoriului, şi nicidecum de a se da o altă semnificaţie juridică faptelor stabilite de către instanţa de apel.

În consecinţă instanţa de recurs nu poate examina această critică din perspectiva niciunuia dintre cazurile de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen.

Relativ la infracţiunea de înşelăciune, apărarea a mai învederat că inculpatul S.E. este judecat în acelaşi timp, în dosarul 5811/108/2009* aflat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, în faza apelului, obiectul acuzaţiilor fiind identic, cu referire, în cea mai mare parte, la aceleaşi autovehicule de mare tonaj importate de S.C. B. S.R.L. Arad, iar curtea de apel a respins cererea de conexare a celor două dosare, cu toate că reunirea celor două era obligatorie, fiind în situaţia cazului de indivizibilitate prev. de art. 33 lit. c) C. proc. pen.

Critica nu se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. în temeiul căruia se examinează hotărârea recurată şi nu modul de administrare a actului de justiţie prin respingerea unei cereri de reunire a cauzelor, acest caz de casare nefiind, de altfel, dintre cele care permit instanţei de recurs a dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, conform art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar, inculpatul S.E. a criticat faptul că eventuala sustragere de la plata taxelor vamale, în mod eronat, nu a fost considerată a fi o infracţiune de sine stătătoare prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997, ci infracţiunea de înşelăciune în convenţii.

Prin dispoziţiile art. 178 din Legea nr. 141/1997 se incriminează folosirea de acte falsificate la autoritatea vamală, care în speţă a constituit mijloc fraudulos în sensul alin. (2) al art. 215 C. pen., prin care s-a realizat infracţiunea de înşelăciune, autoritatea vamală fiind indusă în eroare prin prezentarea unei alte stări de fapt decât cea reală, condiţii în care motivul de recurs analizat, din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., este neîntemeiat.

Recurentul S.E. a mai susţinut că, în mod greşit, s-a apreciat că nu au incidenţă în cauză dispoziţiile art. 44 alin. (3) C. proc. pen., în raport de Sentinţa comercială 1101 din 2 iunie 2009 a Tribunalului Arad, secţia comercială definitivă prin Decizia civilă 1.625 din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara.

Înalta Curte constată critica nefondată.

Prin sentinţa comercială 1.101 din 2 iunie 2009 a Tribunalului Arad, secţia comercială, definitivă prin Decizia civilă 1.625 din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, s-a constatat că creanţele pretinse de Autoritatea Naţională Vamală prin Direcţia pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara au fost calculate ca urmare a pretinselor încălcări ale regimului vamal pentru bunuri conform autorizaţiei de emitere temporară şi anume nerespectarea termenului de încheiere acordat de Biroul Vamal Arad pentru operaţiunile de leasing încheiate de S.C. A.P. 2003 S.R.L. cu S.C. A.T.C.C.

În prezenta cauză penală, analiza elementelor constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave a vizat folosirea la autoritatea vamală a altor documente decât cele reale de achiziţie a autovehiculelor şi încheierea "promisiunilor bilaterale de vânzare cumpărare", ca acte simulate, prin care maşinile/utilajele au fost, în realitate, înstrăinate în perioada 2002 - 2004, de S.C. A.P. S.R.L. (fostă S.C. B. SA, fostă S.C. B.I.E. SRL), cu efect asupra regimului vamal al acestor bunuri, prin schimbarea încadrării vamale din import temporar în import definitiv.

Aşadar, soluţionarea cauzei penale nu a depins de chestiunea ce a format obiectul dosarului comercial pentru a reprezenta o chestiune prealabilă în sensul art. 44 alin. (3) C. proc. pen.

Recurentul inculpat S.E. a mai învederat că decizia instanţei de apel este nelegală în raport de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. întrucât, referitor la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen., în mod neîntemeiat s-a dispus încetarea procesului penal constatându-se împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, deşi prin concluziile scrise depuse la 31 mai 2013 a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., fiind astfel prejudiciat prin obligarea la plata sumei de 88.905 lei deşi această creanţă fiscală nu are acoperire în probele administrate în cauză.

De asemenea, referitor la instigarea la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen., s-a susţinut că în mod neîntemeiat s-a dispus încetarea procesului penal constatându-se împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, deşi prin concluziile scrise depuse la 31 mai 2013 a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., fiind astfel prejudiciat prin obligarea la plata sumei de 3.030.772 lei deşi această creanţă fiscală nu are acoperire în probele administrate în cauză.

Din cuprinsul deciziei atacate, rezultă că instanţa de apel a reţinut ca motiv de apel, solicitarea inculpatului S.E. de a fi achitat pentru infracţiunile de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. şi prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen.

Curtea de apel a considerat, astfel cum a precizat în decizie, că probele administrate în cauză confirmă vinovăţia inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen., însă constatând că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale prev. de art. 122 alin. (1) lit. d) rap. la art. 124 C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal. Aşadar, nu se confirmă că instanţa de apel nu a ţinut seama de solicitarea inculpatului S.E. de a se continua procesul penal şi a se verifica vinovăţia sa în privinţa infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. Soluţia de încetare a procesului penal pentru această infracţiune a fost precedată de aprecierea instanţei că probatoriul administrat demonstrează vinovăţia inculpatului.

Aceeaşi este situaţia şi în cazul infracţiunii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen., instanţa de apel considerând că ar constitui această infracţiune fapta inculpatului S.E. de a-i determina pe inculpaţii G.V. şi B.M.L. să înregistreze în contabilitatea S.C. A.P. SRL, în exerciţiul financiar al anului 2003, mai multe facturi fiscale antedatate care atestau nereal operaţiuni comerciale, însă s-a impus încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie specială. Apoi, critica inculpatului că fapta nu a fost încadrată juridic în dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 87/1994 - în forma în vigoare a actului normativ la data comiterii faptei, este neîntemeiată, dată fiind împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale.

Potrivit art. 346 alin. (1) C. proc. pen., în caz de încetare a procesului penal, instanţa se pronunţă asupra acţiunii civile. Faţă de aceste dispoziţii legale, curtea de apel în mod legal a menţinut dispoziţiile sentinţei de obligare solidară a inculpatului S.E. la plata despăgubirilor civile către ANAF- DGFP Arad.

În subsidiar, apărătorul inculpatului S.E. a criticat decizia, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., şi sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, pe motiv că, au fost nesocotite criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. (în special circumstanţele personale ale inculpatului), solicitând reindividualizarea pedepselor aplicate şi coborârea lor sub minimul special prevăzut de lege cu reţinerea circumstanţelor prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.

Ţinând cont de regulile stricte ce reglementează soluţionarea recursului ca a doua cale de atac, Înalta Curte nu are posibilitatea de a examina această critică invocată în cadrul cazului de casare mai sus menţionat deoarece individualizarea pedepsei nu se circumscrie art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., ce are în vedere situaţia în care "hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii."

Individualizarea pedepsei este o chestiune de apreciere, ce implică reanalizarea criteriilor de cuantificare şi de stabilire a sancţiunii şi nu verificarea modalităţii în care instanţa de fond sau instanţa de apel au aplicat sau au respectat o anumită dispoziţie legală.

Drept urmare, deşi cazul de casare invocat poate fi analizat de către instanţa de recurs, Înalta Curte nu poate să procedeze la reindividualizarea pedepsei.

Din oficiu, analizând critica în mod strict prin raportare la cazul de casare invocat, dar şi la cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., se constată că pedepsele aplicate recurentului inculpat S.E. au fost stabilite cu respectarea dispoziţiilor legale, în limitele speciale prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite.

Recurenta parte responsabilă civilmente A.T.C.C. S.R.L. nu a motivat recursul promovat, iar Înalta Curte nu a constatat să existe motive care să se încadreze vreunuia dintre cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., urmând ca recursul acestei părţi să fie respins ca nefondat.

Recurenta parte civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad, a criticat că nu au fost obligaţi în solidar inculpaţii S.E. şi G.V., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad prin lichidator judiciar S.C. E. IPRL Arad, la plata sumei de 149.754 lei (din care 88 906 lei debit reprezentând TVA şi impozit pe profit şi 60 848 lei accesorii calculate până în octombrie 2005) actualizată cu accesoriile aferente până la data plăţii efective.

Recurenta parte civilă a mai criticat hotărârea atacată întrucât nu s-a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor S.E., G.V., B.M.L., în solidar şi cu părţile responsabile civilmente S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad prin lichidator judiciar S.C. E. IPRL Arad, S.C. A.T.R. S.R.L. şi S.C. B.A. SRL, la plata sumei de 3.030.772 lei (din care 1.835.052 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar şi suma de 1.195.720 lei reprezentând accesorii calculate până la data de 29 septembrie 2006) actualizată cu accesoriile aferente până la data plăţii efective.

Totodată, s-a susţinut că trebuia menţinută calitatea de părţi responsabile civilmente a S.C. A.T.R. S.R.L. şi S.C. B.A. S.R.L., cât şi măsurile asigurătorii dispuse de către organele de urmărire penală şi asupra bunurilor acestor societăţi.

Aşadar, recurenta parte civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad s-a referit la trei chestiuni: cuantumul despăgubirilor, greşita înlăturare a calităţii de părţi responsabile civilmente a S.C. A.T.R. S.R.L. şi S.C. B.A. S.R.L. şi a măsurilor asigurătorii luate asupra bunurilor acestora.

Faţă de natura criticilor formulate şi limitele recursului strict legate de probleme de drept, instanţa de recurs nu poate examina cuantumul despăgubirilor acordate, critica nefiind circumscrisă niciunuia dintre cazurile de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen.

Referitor la calitatea de părţi responsabile civilmente a S.C. A.T.R. S.R.L. şi S.C. B.A. SRL, se precizează că potrivit art. 24 alin. (3) C. proc. pen., partea responsabilă civilmente este persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate de inculpat, condiţie care nu este întrunită în cauză deoarece prejudiciile nu au fost cauzate de inculpaţii S.E., G.V. şi B.M.L. în exercitarea atribuţiilor de serviciu în cadrul S.C. A.T.R. S.R.L. şi S.C. B.A. S.R.L., în cadrul normal al funcţiei şi în limitele scopului în vederea cărora le-au fost conferite acestea.

Aplicând dispoziţiile art. 343 alin. (3) C. proc. pen., prima instanţă a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor aparţinând S.C. A.T.R. S.R.L. şi S.C. B.A. SRL, soluţie care a fost menţinută, în mod legal, prin decizia recurată, societăţile comerciale neavând calitate procesuală de părţi responsabile civilmente, context în care recursul părţii civile ANAF - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad, urmează a fi respins, ca nefondat.

Partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara nu a motivat recursul prin cererea de recurs şi nici nu a depus motivarea recursului în termenul prevăzut de art. 385¹⁰ alin. (1) din C. proc. pen., adică cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată din 08 ianuarie 2014, în condiţiile în care recurenta a fost legal citată, motivele scrise de recurs fiind trimise prin poştă la 14 ianuarie 2014.

Nerespectarea termenului de motivare a recursului, prevăzut de art. 385¹⁰ C. proc. pen. atrage sancţiunea decăderii din exerciţiul dreptului pentru nerespectarea termenelor procedurale, reglementată în art. 185 C. proc. pen., cu consecinţa că instanţa nu poate să ia în considerare decât cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

În aceste condiţii, motivul de recurs al părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, prin care a afirmat că, în mod greşit, nu au fost obligaţi inculpaţii la plata în totalitate a pretenţiilor civile formulate de autoritatea vamală, nu poate fi suspus analizei pe fond întrucât nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de casare, care potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente nici celelalte cazuri de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, în temeiul art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, părţile civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală -Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad, inculpaţii S.E., G.V., U.L., C.D.E. şi partea responsabilă civilmente A.T.C.C. S.R.L. împotriva Deciziei penale nr. 113/A din 31 mai 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligaţi recurenţii intimaţi inculpaţi S.E., U.L., C.D.E. la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul intimat inculpat G.V., la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligate recurentele părţi civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală -Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad şi recurenta parte responsabile civilmente A.T.C.C. S.R.L. la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.M.L., în sumă de 400 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, părţile civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală -Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad, inculpaţii S.E., G.V., U.L., C.D.E. şi partea responsabilă civilmente A.T.C.C. S.R.L. împotriva Deciziei penale nr. 113/A din 31 mai 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă recurenţii intimaţi inculpaţi S.E., U.L., C.D.E. la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul intimat inculpat G.V., la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentele părţi civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad şi recurenta parte responsabile civilmente A.T.C.C. S.R.L. la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.M.L., în sumă de 400 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - AM

#Inselaciune. Jurisprudenta

← ICCJ. Decizia nr. 309/2014. Penal. Recunoaşterea hotărârilor...		ICCJ. Decizia nr. 354/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 321/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). înşelăciunea (art. 215 C.p.), infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23), in