ICCJ. Decizia nr. 310/2014. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Dare de mită (art. 255 C.p.), traficul de influenţă (art.257 C.p.), falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 310/A/2014
Dosar nr. 1729/54/2010
Şedinţa publică din 8 octombrie 2014
Deliberând asupra apelurilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 16 din 19 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. c) C. pen. (faptă constând în primirea sumei de 1.000 euro de la inculpatul P.V. prin intermediul lui M.M.) a fost condamnat inculpatul B.Ş.C., cu domiciliul în Craiova, judeţul Dolj, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 5 ani, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 272 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 288 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, b) şi c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. a) C. pen. (faptă constând în primirea unei sticle de whisky şi sumei de 100 euro de la G.O.V. ), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. e) C. pen. (faptă din perioada 2006-mai 2008, constând în primirea diferitelor sume de bani de la G.O.V. şi G.M.), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 5 ani,ca pedeapsă complementară.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul B.Ş.C. să execute pedeapsa cea mai grea - 2 ani şi 10 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lila teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 5 ani, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul P.V., cetăţean grec, domiciliul de rezidenţă, Bucureşti, sector 1, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., a fost dispusă suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni, compus din cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
I-a fost atrasă atenţia asupra dispoziţiilor art. 82 C. pen.
În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000, a fost confiscat de la inculpatul B.Ş.C.:
- echivalentul în lei a sumei de 1.100 euro (1000 euro primiţi de la inculpatul P.V. prin intermediul lui M.M., 100 euro primiţi de la G.O.V. în mai-iunie 2006),
- echivalentul în lei a unei sticle de whisky (primită de la G.O.V. în mai-iunie 2006),
- echivalentul în lei a sumei de 400 euro (primiţi de la G.O.V. în august 2006 înainte de a se căsători),
- 1.000 lei (primiţi de la G.O.V. perioada iulie-august 2006 pentru a plăti un dar de nuntă la restaurantul Piaza din Craiova),
- 2.000 lei (primiţi de la G.O.V. pentru a efectua plăţi pentru societatea deţinută de soţia sa),
- 15.000 lei (primiţi de la G.O.V. în perioada iulie-noiembrie 2006),
- 96.000 lei (primiţi de la G.M. în perioada noiembrie 2007-iunie 2008),
A fost obligat inculpatul B.Ş.C. la 2.000 lei cheltuieli judiciare,
către stat.
A fost obligat inculpatul P.V. la 2.150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 150 lei reprezintă Vi din onorariul apărător oficiu, sumă ce s-a plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 125/P/2007 din 7 iunie 2010 al D.N.A. au fost trimişi în judecată în stare de libertate inculpaţii:
B.Ş.C., cu domiciliu, în Craiova, jud. Dolj, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- două infracţiuni de luare de mită, prev. de disp. art. 254 alin. (1) din C. pen. combinat cu disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare;
- o infracţiune de luare de mită, prev. de disp. art. 254 alin. (1) din C. pen.. combinat cu disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- o infracţiune de trafic de influenţă, prev. de disp. art. 257 C. pen. comb. cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare;
- fals material în înscrisuri oficiale, prev.de disp. art. 288 alin. (2) C. pen. comb. cu disp. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare;
- uz de fals, prev. de disp. art. 291 C. pen. comb. cu disp. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare;
- reţinerea sau distrugerea de înscrisuri, prev.de disp. art. 272 C. pen.
Pentru toate infracţiunile de mai sus s-a făcut aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen.
P.V., cetăţean grec, administrator SC X.P. SRL, domiciliul de rezidenţă, Bucureşti, sector 1, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prev. de disp. art. 255 alin. (1) din C. pen. combinat cu disp. art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare;
În rechizitoriul, s-au arătat următoarele:
În fapt, s-a reţinut că B.Ş.C. şi-a desfăşurat activitatea în cadrul I.P.J. Dolj ca şi ofiţer de poliţie până la data de 08 iulie 2008, când, urmare a cererii de demisie, a fost trecut în rezervă prin ordin al ministrului de interne.
Aşa cum rezultă din adresa din 30 mai 2008, emisă de M.I.R.A. - I.P.J. Dolj - S.I. F., în perioada 2005 - 2008, inspectorul B.Ş.C. a fost desemnat să desfăşoare activităţi specifice pe linia de muncă privind investigarea infracţiunilor la regimul drepturilor de proprietate intelectuală (vol. III, file).
Pentru punerea în aplicare a „planului de acţiune pentru implementarea strategiei naţionale în domeniul proprietăţii intelectuale" începând cu 08 februarie 2006, ofiţerul a avut competenţe exclusive pe linia de muncă amintită mai sus.
Competenţa exclusivă pe acest domeniu de activitate a fost stabilită prin Dispoziţia inspectorului general al I.G.P.R. din cadrul M.A.I., nr. 107 din 08 februarie 2006 (vol. III, filele 336-338), pusă în aplicare de I.P.J. Dolj, B.Ş.C. regăsindu-se în anexa la ordin (tabel cu ofiţerii desemnaţi să îşi desfăşoare activitatea pe linia de muncă proprietate intelectuală) la poziţia nr. 19.
Obligaţiile şi atribuţiile de serviciu au fost cuprinse în cele două documente - fişa postului, înregistrate la M.A.I. - I.P.J. Dolj - S.I. F., datate şi semnate de B.Ş.C. la 31 martie 2006 şi 19 martie 2008 (vol. III, filele 320 - 338).
În ceea ce priveşte atribuţiile de serviciu ale ofiţerului B.Ş.C. pe linia,jocuri de noroc", acestea vizează controlul activităţii societăţilor comerciale, care au acest obiect de activitate (H.G. nr. 251/1999 şi O.G. nr. 69/1998), precum şi emiterea avizelor pentru desfăşurarea unor asemenea activităţi.
Sesizarea în această cauză penală a constituit-o plângerea formulată de numitul D.V.M., din Craiova, înregistrată la D.G.A. - Biroul Anticorupţie pentru Judeţul Dolj la 10 iulie 2007.
În conţinutul acesteia s-a menţionat că ofiţerul de poliţie B.Ş.C., cu încălcarea atribuţiilor sale de serviciu, deţinea pe numele mai multor persoane mai multe aparate de joc şi încasa de la mai mulţi administratori de societăţi comerciale, ce aveau ca obiect de activitate jocurile de noroc, diverse sume de bani, pentru a nu proceda la confiscarea aparatelor de joc, deţinute ilegal.
De asemenea, numitul G.O. s-a prezentat la sediul D.G.A. Craiova, unde a adus la cunoştinţa ofiţerilor de poliţie din cadrul acestei structuri faptul că, în perioada 2006 - 2008, învinuitul B.Ş.C. a pretins şi primit de la susnumitul mai multe sume de bani sau alte foloase, pentru a nu-şi îndeplini atribuţiile de control pe linia jocurilor de noroc, la momentul respectiv denunţătorul fiind acţionar într-o societate comercială care deţinea aparate de jocuri de noroc.
Denunţul formulat de martorul G.O.V. a fost anexat Dosarului nr. 125/P/2007.
Pe de altă parte, la data de 1 iulie 2008, s-a prezentat la sediul D.G.A. - Serviciul Teritorial Anticorupţie Craiova, numitul M.M., care a adus la cunoştinţa ofiţerilor împrejurarea că, în cursul zilei de 15 august 2006, învinuitul B.Ş.C. împreună cu un alt ofiţer de poliţie, T.E., au efectuat la sediul SC X.P. SRL Craiova un control pe linia folosirii programelor software, care s-a finalizat cu întocmirea unui dosar penal, instrumentat ulterior de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj. Tot cu această ocazie, cei doi ofiţeri de poliţie, au întocmit un proces-verbal de constatare, pe care ulterior, învinuitul B.Ş.C. l-a distrus şi a încheiat un altul, care cuprinde date nereale, aspect ce a determinat adoptarea unei soluţii favorabile persoanei cercetate.
Pentru a nu-şi îndeplini atribuţiile, ce-i reveneau conform fişei postului, învinuitul B.Ş.C. a pretins şi primit de la martorul M.M. suma de 1.000 euro, pretinzând, de asemenea, încă 1.000 euro pentru celălalt ofiţer de poliţie, ce a făcut parte din echipa operativă de control, respectiv, T.E., lăsând să se creadă că îl poate determina pe acesta din urmă să nu facă un act ce intra în atribuţiile sale de serviciu.
Denunţul formulat de martorul M.M. a fost conexat Dosarului nr. 125/P/2007 la data formulării lui.
În urma verificărilor efectuate în cauză, cu privire la cele reclamate, s-au constatat următoarele:
I. La data de 15 august 2006, scms. T.E. şi sinsp. B.Ş.C., ambii din cadrul I.P.J. Dolj - S.I. F. s-au deplasat la punctul de lucru al SC X.P. SRL Craiova S.R.L., din municipiul Craiova, unde, în prezenţa directorului societăţii - M.M., s-a procedat la efectuarea unor verificări cu privire la legalitatea utilizării sistemelor de operare şi soft-urilor instalate pe calculatoarele existente la punctul de lucru.
Toate aspectele depistate cu ocazia controlului au fost menţionate în procesul-verbal întocmit de cei doi ofiţeri şi contrasemnat de martorul M.M. (vol. III, filele 72 - 73), fiind enumerate punctual „Calculatoarele nr. 1, 2 şi 3 - sistem de operare M. Windows XP Profesional".
Despre softurile mai sus menţionate, fiind întrebat de cei doi ofiţeri, M.M. a declarat că le folosea de aproximativ 3 luni, urmând ca în zilele următoare momentului efectuării controlului, să pună la dispoziţia poliţiei documentele justificative pentru utilizarea lor. Inclusiv această stare de fapt se regăseşte în cuprinsul procesului-verbal întocmit cu această ocazie.
După câteva zile de la data efectuării controlului, martorul M.M. a fost invitat la sediul I.P.J. Dolj, unde învinuitul B.Ş.C. l-a informat că aspectele constatate cu ocazia efectuării controlului la sediul SC X.P. SRL Craiova, la 15 august 2006 fac obiectul unui dosar penal pentru instalarea şi utilizarea mai multor softuri pentru care nu exista licenţă, faptă ce întrunea elementele constitutive ale infracţiunii prev. de disp. art. 1399 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, modificată prin Legea nr. 285/2004 şi O.U.G. nr. 123/2005.
Documentele solicitate de poliţie au fost puse la dispoziţie de M.M. şi înmânate învinuitului B.Ş.C., după ce acestea au fost solicitate şi au fost trimise de la Bucureşti, unde se afla firma mamă al cărei administrator era cetăţeanul grec P.V. Cu această ocazie, ofiţerul de poliţie a precizat că, aceste documente nu sunt în conformitate cu dispoziţiile legale, că, nu au efecte din punct de vedere juridic, oferindu-i detalii despre cum ar trebui să procedeze pentru a evita atragerea răspunderii penale.
Deşi, M.M. a explicat că, responsabilitatea obţinerii licenţelor revenea administratorului societăţii, P.V., B.Ş.C. a oferit drept explicaţie a împrejurării că, urmărirea penală va fi exercitată faţă de M.M., faptul că, va fi mai uşor de obţinut o soluţie favorabilă pentru un cetăţean român, nefiind cazul să fie implicat administratorul grec, lăsând să se înţeleagă că, situaţia poate fi rezolvată „amiabil".
În perioada următoare celei în care a avut loc această discuţie, învinuitul B.Ş.C. l-a vizitat de mai multe ori pe M.M. la sediul societăţii din Craiova, ocazie cu care a explicat că, în calitatea sa de ofiţer de caz, poate diminua prejudiciul cauzat de SC X.P. SRL Craiova Companiei M., însă, pentru aceasta, a pretins o sumă de bani, pe care iniţial nu a individualizat-o, solicitând ca M.M. să transmită patronilor de la Bucureşti „pretenţiile" sale urmând ca, ulterior, să-i spună poliţistului cât sunt dispuşi să plătească pentru „serviciile" făcute.
Urmare acestei discuţii, M.M. a luat legătura telefonic cu învinuitul P.V., căruia i-a adus la cunoştinţă solicitarea făcută de înv. B.Ş.C., administratorul societăţii afirmând că nu este dispus să plătească mai mult de 500 euro.
În toată această perioadă, B.Ş.C. a venit de mai multe ori la sediul societăţii din Craiova, l-a chemat de mai multe ori pe M.M. la sediul I.PJ. Dolj, fiind extrem de insistent să afle ce sumă este dispus patronul grec să îi ofere şi când va intra în posesia acesteia. Argumentul acestei insistenţe, oferit de B.Ş.C. a fost acela că urma să plece în concediu şi trebuia să achite o piesă la autoturism, pe care îl deţinea la acea dată, precum şi faptul că, o parte din sumă, trebuia să i-o remită celuilalt ofiţer, care a participat la verificarea din 15 august 2006, respectiv, T.E., pentru ca acesta să nu-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu, afirmând că cel din urmă va achiziţiona cu banii primiţi cauciucuri de iarnă pentru autoturismul proprietate personală.
În momentul când martorul M.M. i-a adus la cunoştinţă poziţia administratorului de la Bucureşti, învinuitul B.Ş.C. a avut o reacţie vehementă, afirmând că, suma de 500 euro este prea mică, că aceasta trebuie împărţită şi cu T.E. şi că suma minimă, pe care o pretinde şi o acceptă, este de 1000 euro.
Toate aceste solicitări au fost aduse la cunoştinţa lui P.V. de către M.M., astfel că, în luna septembrie - octombrie 2006, cu ocazia deplasării la Bucureşti şi a participării celui din urmă la şedinţa de lucru, acesta a fost îndrumat de P.V. să ridice de la Serviciul contabilitate un plic sigilat. La desfacerea plicului, M.M. a constatat că, în interior, se afla suma de 35.000.000 lei, echivalentul a 1.000 euro, suma pretinsă de B.Ş.C.
La întoarcerea în Craiova, martorul M.M. l-a apelat telefonic pe înv. B.Ş.C. i-a adus la cunoştinţă că, a intrat în posesia sumei de 1.000 euro, iar în perioada imediat următoare, o persoană apropiată acestuia, un bărbat, anunţat de ofiţerul de poliţie, ca fiind o persoană de încredere, a venit la sediul SC X.P. SRL din Craiova şi a luat banii de la M.M.
După ce a intrat în posesia banilor, înv. B.Ş.C. l-a chemat de mai multe ori la sediul I.P.J. Dolj pe M.M., solicitându-i să semneze mai multe documente, printre care şi un proces verbal, afirmând că dosarul trebuie trimis la parchetul ce efectua supravegherea în cauză, în scopul soluţionării favorabile.
Analizând toate înscrisurile şi documentele, ce fac parte din Dosarul penal nr. 1029/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj (vol. III, filele 42 - 147), s-a constatat că, procesul-verbal încheiat cu "ocazia verificărilor efectuate de echipa de poliţişti, formată din B.Ş.C. şi T.E., din cadrul S.I.F. al I.P.J. Dolj, la data de 15 august 2006 la SC X.P. SRL Craiova, redactat în formă scrisă, este diferit de cel încheiat la faţa locului, la momentul derulării verificării şi a cărui copie a fost pusă la dispoziţia D.N.A. de martorul T.E., la 07 iulie 2008 (proces-verbal din vol. III, filele 12 - 13).
Între cele două înscrisuri, supuse comparaţiei, au fost sesizate, atât diferenţe, în ceea ce priveşte aşezarea în pagină, cât şi în ceea ce priveşte conţinutul.
Astfel, în procesul-verb al anexat Dosarului nr. 1029/P/2006 se menţionează, punctual, că au fost constatate următoarele: „Calculatorul nr. 1, 2 şi 3 - Sistem de operare M. Windows XP Profesional.
Este uşor de sesizat faptul că, între procesul-verbal real şi cel falsificat de înv. B.Ş.C. şi depus la Dosarul nr. 1029/P/2006, pentru fiecare calculator verificat există menţionate mult mai puţine programe soft pentru care exista obligaţia obţinerii licenţei de la M..
Astfel, pentru primul calculator, în procesul-verbal erau menţionate patru programe, în timp ce, în procesul-verbal falsificat existau doar două programe, pentru cel de-al doilea calculator existau nouă programe, faţă de două programe, menţionate în documentul falsificat, iar pentru cel de-al treilea calculator existau 15 programe faţă de doar două programe menţionate în procesul verbal falsificat.
Raţiunea pentru care, învinuitul B.Ş.C. a modificat conţinutul procesului-verbal, încheiat la 15 august 2006, cu ocazia efectuării controlului la SC X.P. SRL Craiova, a fost aceea a posibilităţii micşorării prejudiciului produs prin folosirea, fără licenţă, a mai multor programe de calculator (22 programe) şi, pe cale de consecinţă, posibilitatea aplicării unei sancţiuni cu caracter administrativ pentru ca, în acest fel, să justifice propriile acţiuni, realizate cu încălcarea atribuţiilor de serviciu, pentru care a pretins şi primit de la martorul denunţător suma de 1.000 euro.
Fiind audiat, în calitate de martor, la sediul D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, martorul T.E. (vol. II, filele 81 - 85) a confirmat că, procesul-verbal, în original, aflat la Dosarul nr. 1029/P/2006 este scris de B.Ş.C., acesta nu corespunde situaţiei de fapt depistată în timpul controlului, precizând de asemenea că, semnătura aplicată în josul fiecărei pagini a procesului-verbal depus în Dosarul nr. 1026/P/2006, nu îi aparţine şi nu a fost executată de el.
Acelaşi martor a precizat că, după efectuarea controlului, la data de 15 august 2006, la SC X.P. SRL Craiova, procesul-verbal, întocmit cu această ocazie, a rămas la B.Ş.C., toate întrevederile cu M.M. având loc cu acesta din urmă, T.E. neimplicându-se în niciun fel în soluţionarea Dosarului penal nr. 1026/P/2006. Inclusiv înregistrarea lucrării, efectuarea actelor de cercetare penală şi înaintarea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj au fost efectuate de înv. B.Ş.C.
Aşa cum reiese din depoziţia martorului, ulterior controlului efectuat în august 2006, la data de 16 iunie 2008, cms. T.E. i-au fost repartizate spre soluţionare trei lucrări, care iniţial fuseseră repartizate sinsp. B.Ş.C., printre acestea aflându-se şi una care avea ca obiect, o cerere formulată de B.S.A. Bucureşti, prin care se solicita efectuarea unui nou control la SC X.P. SRL Craiova. La sediul din Craiova s-a deplasat pe 17 iunie 2008 T.E. împreună cu colegul său, S.V., unde l-a reîntâlnit pe martorul M.M., directorul executiv al acestei societăţi.
După ce ofiţerii de poliţie şi-au declinat identitatea şi au prezentat scopul vizitei, au procedat la verificarea soft-urilor instalate pe cele patru calculatoare şi, în final, la întocmirea unui proces verbal. în cursul derulării controlului, M.M. a solicitat poliţistului T.E. să nu menţioneze în actul de control toate programele de calculator identificate, ci numai pe acelea pentru care deţinea licenţe, în scopul de a nu-i supăra pe patronii greci de la Bucureşti. Solicitarea lui M.M. nu a fost acceptată de T.E. însă, comportamentul acestuia i-a dat de gândit, ceea ce l-a determinat să îl întrebe care ar fi motivul pentru care patronii s-ar supăra, atâta timp cât nu înţeleseseră să intre în legalitate, după verificarea făcută la 15 august 2006. Răspunzând la această întrebare, martorul M.M. i-a relatat martorului T.E. că, învinuitul B.Ş.C. a modificat procesul-verbal, încheiat cu ocazia controlului din 15 august 2006, pe care l-a rescris în totalitate, după ce a pretins şi primit de la acesta suma de 1.000 euro, despre care a afirmat că o împarte cu T.E., astfel că, pornind de la această premisă, directorul SC X.P. SRL Craiova, nu îşi putea explica de ce, tocmai unul din poliţiştii, despre care avea convingerea că primise jumătate din cei 1.000 euro, efectua din nou o verificare pe aceeaşi temă, când, de fapt, în accepţiunea sa, ar fi trebuit să le asigure protecţia.
Discuţia dintre martorii M.M. şi T.E. a avut loc între patru ochi, după ce M.M. a insistat să nu se poarte faţă de celălalt poliţist. Imediat după încheierea controlului, întreg conţinutul discuţiei a fost relatat de T.E., martorului S.V., aspect confirmat de acest martor cu ocazia audierii sale (vol. II, filele 138 -139).
În legătură cu aceste aspecte a fost audiat şi martorul P.D.V. (vol. n, filele 101 - 103), şef birou II din cadrul S.I.F. din I.P.J. Dolj, care a declarat că, în calitatea pe care o avea, a efectuat un control de fond, privind activitatea desfăşurată de înv. B.Ş.C., la finele anului 2007, ocazie cu care s-au constatat numeroase deficienţe şi a propus, prin raport, mutarea acestuia la o altă formaţiune. Lucrările preluate de la înv. B.Ş.C. au fost repartizate spre soluţionare cms. T.E., inclusiv plângerea formulată de M. Bucureşti, prin cabinetul de avocatură M.P., împotriva SC X.P. SRL Crai ova, plângere înregistrată în anul 2006 şi nesoluţionată până în acel moment.
Martorul P.D.V. confirmă că, imediat după definitivarea acestui control, derulat la 17 iunie 2008, s-a prezentat în biroul său martorul T.E. care, extrem de indignat, i-a adus la cunoştinţă ceea ce aflase de la martorul M.M. în legătură cu suma pretinsă şi primită de înv. B.Ş.C. în august 2006.
Este important de menţionat că, cu ocazia audierii, martorul P.D.V. a precizat „în ultima perioadă existau anumite discuţii cum că, B.Ş.C. avea preocupări care încălcau codul deontologic şi atribuţiile ce-i reveneau în calitate de poliţist, conform cărora, el se ocupa cu activităţi vizând jocurile de noroc, cămătărie, precum şi comerţ cu îngrăşăminte chimice".
Efectuarea controlului din 15 august 2006 este confirmat şi de declaraţia martorului S.R.M. (vol. II, filele 105 - 107) care a precizat că a fost prezent şi înv. B.Ş.C., declarând că, după încheierea verificării, acesta din urmă a venit la sediul SC X.P. SRL Craiova de mai multe ori, de fiecare dată contactându-l şi discutând cu martorul M.M.
S.R.M. a confirmat şi efectuarea controlului din iunie 2008, la care nu a participat B.Ş.C., precum şi discuţia, pe care ea a avut-o cu M.M. în urma căreia a aflat că înv. B.Ş.C. pretinsese şi primise bani pentru a „rezolva" dosarul format ca urmare a controlului din 15 august 2006.
S.R. nu şi-a recunoscut semnătura aplicată pe procesul-verbal falsificat de B.Ş.C. şi a declarat că aceasta nu îi aparţine.
După ce, prin procesul-verbal din 12 septembrie 2008 i-au fost aduse la cunoştinţă învinuitului B.Ş.C. faptele, care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acestora, dreptul de a fi asistat de un apărător (vol. n, filele 177 -181), susnumitul s-a prevalat de disp. art. 70 alin. (2) din C. proc. pen., înţelegând să nu dea nici o declaraţie, cu privire la învinuire.
Având însă cunoştinţă că, faţă de el se efectuau cercetări, după ce au fost audiaţi în calitate de martori, mai mulţi apropiaţi ai săi, înv. B.Ş.C. a încercat, în repetate rânduri, să ia legătura cu denunţătorul M.M.
Astfel, învinuitul B.Ş.C. a transmis de la adresa de e-mail, către căsuţa de e-mail, atribuită şi folosită de denunţătorul M.M., mai multe mesaje scrise.
Faptul că, adresa de e-mail, folosită la aceea dată de înv. B.Ş.C., a rezultat în urma verificărilor, efectuate la R.C.S. R.D.S. C., care, prin adresa din 14 octombrie 2008, a precizat că „adresele au aparţinut abonatului C.V., persoană fizică din mun. Craiova (vol. III, filele 16).
Din verificările efectuate la C.N.A.B.D.E.P. din cadrul M.A.I., numita C.V. este mama numitei B.A., soţia învinuitului B.Ş.C., la momentul trimiterii e-mail-urilor, ambele familii, atât familia B., cât şi familia Cernea locuind în acelaşi apartament şi având acelaşi domiciliu (vol. III, filele 18 - 21).
Au fost audiate, atât B.A., cât şi C.V. (vol. III, filele 152 - 153) cu privire la aceste e-mail-uri, ambele declarând că, în perioada pusă în discuţie, au locuit la adresa din Craiova, însă niciuna dintre ele nu au transmis asemenea e-mail-uri şi nu cunosc contextul în care acestea au fost trimise, la ce se referă şi către cine.
Conţinutul mesajelor, ca de exemplu cel trimis de B.Ş.C. pe 15 iulie 2008, este explicit. „Nu ştiu prea bine la ce te referi când spui de bani şi alte bazaconii care s-au întâmplat acu mult timp, ştiu doar că morcovii respectivi au fost daţi pentru o chestie care s-a rezolvat. Mai ştiu doar că la un moment dat cineva ţi-a zis că e vorba de încă o reclamaţie care a fost făcută de BSA şi să aveţi grijă să nu călcaţi strâmb. Intre timp, iepuraşul nu mai lucrează în pădure şi nu mai ştie ce se întâmplă pentru că şi-a dat demisia din cu totul alte motive decât persoana sa. Acu ăia de la anticorupţie care te-au chemat şi pe tine şi în mod sigur au fost şi pe la greci, întreabă pe toată lumea care a intrat în contact cu iepuraşul din 2005 până acu, deci nu doar pe tine. Nu ştiu despre ce softuri este vorba în dosarul ăsta dar mă gândesc că nu pot fi foarte multe, pentru că ştiaţi şi voi riscurile la care vă expuneţi. Dă-mi mai multe detalii. C.E. ştia foarte bine despre ce este vorba însă dacă eu nu mai sunt acolo de aprox. 2 luni nu pot să-ţi dau mai multe detalii. Sper ca numai tu să vezi aceste mail-uri şi să le ştergi după ce le citeşti că e mai bine aşa" sau „Trebuie să ştii în primul rând ce întrebări ţi-au fost puse ca să îţi pot da răspunsuri, nu am de unde să ştiu ce te-au întrebat, pot doar să bănuiesc" sau „Ceea ce trebuie să ştii şi să faci este numai purul adevăr: - relaţia dintre tine şi iepuraş a fost numai una strict profesională.
- nu s-au întâmplat fenomene deosebite de genul pe care cei de la D.N.A. le spun,
- dacă cumva apare din alte declaraţii o persoană care spune că a venit la tine şi a primit de la tine ceva, pe care ulterior i l-a dat iepuraşului, această persoană este rău intenţionată şi cu siguranţă mine,
- chiar dacă ai afirmat către colegul iepuraşului că acesta a primit ceva şi urma să îl împartă cu colegul ???. Adevărul este că tu nu ai afirmat către nimeni astfel de lucruri, iar dacă colegul spune aşa ceva cu siguranţă minte,
- iepuraşul speră ca tu să nu care cumva să te sperii de lupi şi să faci cumva afirmaţii sau declaraţii prosteşti pentru că nu îşi au rostul, nu ai de ce să te temi.
- foarte important. mai ai cumva sau ţi-au cerut exemplarul 2 al procesului-verbal întocmit de către iepuraş?. am nevoie de răspuns la această întrebare".
Interpretând, întreg probatoriul administrat în cauză, chiar în lipsa unui punct de vedere exprimat de învinuitul B.Ş.C., reiese, fără dubiu, faptul că acesta a solicitat şi primit suma de 1.000 euro (respectiv contravaloarea lor în lei) în scopul neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte implicarea învinuitului P.V. în acţiunea de remitere a banilor către ofiţerul de poliţie, acesta a declarat, atât cu ocazia audierii sale în calitate de făptuitor, cât şi în calitate de învinuit (vol. n, filele 222 - 226) că a avut cunoştinţă despre efectuarea verificării întreprinse de poliţiştii din cadrul S.I.F. al I.P.J. Dolj, la sediul SC X.P.SRL Craiova, că a fost informat despre acest lucru de directorul M.M., care i-a adus la cunoştinţă că au fost depistate programe pentru care nu existau licenţe, că acest control a constituit obiectul unui dosar penal, care nu s-a finalizat cu trimitere în judecată însă, nu a recunoscut că ar fi purtat vreo discuţie referitoare la o sumă de bani pe care poliţistul B.Ş.C. ar fi pretins-o pentru soluţionarea favorabilă a dosarului penal, afirmând în acelaşi timp că, nici personal, nici prin intermediari nu a oferit sume de bani acestuia.
Apărarea formulată de înv. P.V. a fost infirmată de probele administrate în cursul urmăririi penale.
Astfel, la dosarul cauzei au fost depuse de către martorul M.M. mai multe mail-uri, în formă scrisă, prin care acesta a purtat corespondenţă cu directorul executiv al SC P.P.P.C. SRL Bucureşti, societate unde asociat şi administrator era P.V., „societatea mamă" a SC X.P. SRL Craiova. Mail-ul trimis de la adresa aparţinând lui G.S., director al SC P.P.P.C. SRL Bucureşti, la data de 15 septembrie 2006, către M.M. că: „M., să ştii că nu putem avea licenţe cu o dată anterioară lui 15 august. Voi afla în cursul zilei care este data de la care pot face rost de licenţe. Ar trebui să anuleze acel control şi să facă unul nou în care să te găsească cu 3 Windows XP şi 2 M.O., toate licenţiate. Te ţin la curent G.". în mail-ul transmis de M.M. la data de 20 decembrie 2006 către G.S. sunt transmise următoarele: „Salut G., am vorbit cu cel de la poliţie şi a rămas să încheiem după sărbători (4-5 ianuarie). A zis că este posibil să dau eu aceea declaraţie în situaţia în care s-a plătit".
Analizând procesul-verbal întocmit în fals de înv. B.Ş.C., la data de 15 august 2006, aflat în Dosarul nr. 1026/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj s-a constatat că, în conţinutul acestuia se regăsesc tocmai programele indicate de S.G. în mail, ceea ce denotă că toată chestiunea legată de pretinderea şi primirea sumei de 1.000 euro de către poliţist era cunoscută de persoanele ce făceau parte din conducerea societăţii de la Bucureşti.
Fiind audiat la sediul D.N.A., cu privire la conţinutul mail-ului din 15 septembrie 2006 (vol. II, filele 110 -111), martorul S.G. a confirmat că este utilizatorul adresei de e-mail, adresă pe care o deţine şi o foloseşte încă dinainte de anul 2006, că a purtat o corespondenţă cu M.M. pe e-mail la 15 septembrie 2006, a confirmat conţinutul acesteia, în legătură cu care a declarat că nu-şi mai aduce aminte cu exactitate la ce se referea.
De asemenea, cu ocazia audierii la D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, martorul D.S.N. (vol. II, filele 86 - 87), cea care în anul 2006 îndeplinea funcţia de şef serviciu financiar al SC P.T.P.C. SRL Bucureşti a confirmat că, existau documente care proveneau direct de la conducerea societăţii din Bucureşti, care erau înmânate în plicuri închise şi la care nu avea acces, neavând cunoştinţă ce se afla în interiorul acestora, împrejurare de fapt ce este susţinută de martorul denunţător M.M., care precizează că cei 35.000.000 lei (echivalentul a 1.000 euro) i-a primit într-un plic sigilat de la D.S.N.
În temeiul disp. art. 87 şi 88 din C. proc. pen. s-a procedat la confruntarea martorului M.M. cu învinuitul P.V., rezultatul acesteia regăsindu-se în procesul-verbal întocmit la 13 februarie 2009, la sediul D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova (vol. II, filele 171 -173).
La întrebarea nr. 3, martorul denunţător M.M., sigur pe sine, a precizat că i-a adus la cunoştinţă personal lui V.P. împrejurarea că poliţistul B.Ş.C. a solicitat suma de 1.000 euro pentru ca, în urma controlului, efectuat de acesta din urmă în august 2006, la SC X.P. SRL Craiova, să nu-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu şi să propună o soluţie favorabilă şi, imediat după încheierea verificării a transmis prin e-mail procesul verbal de control încheiat de poliţist. Tot cu ocazia confruntării, M.M. a precizat şi modalitatea în care a intrat în posesia plicului cu bani.
În consecinţă, este clar că această sumă a fost remisă de înv. P.V. lui B.Ş.C. prin intermediul lui M.M., cu atât mai mult cu cât, obligaţia obţinerii licenţelor pentru softuri revenea cetăţeanului grec, în calitate de administrator şi acţionar al societăţii, iar urmărirea sa penală i-ar fi fost cu atât mai defavorabilă cu cât, acesta mai fusese cercetat pentru fapte asemănătoare în cursul anului 2008 (Dosarele nr. 1199/P/2008 şi nr. 2018/P/2008) pentru care, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a dispus aplicarea unor sancţiuni administrative.
Buna-credinţă a martorului denunţător, cu privire la provenienţa sumei de 1.000 euro, nu poate fi pusă la îndoială tocmai pornind de la premisa că, iniţiativa denunţării faptei de corupţie i-a aparţinut, neavând niciun alt motiv ascuns pentru care să afirme că banii remişi poliţistului provin de la V.P.
Pe de altă parte, din întreg probatoriul administrat în cauză, a reieşit că celălalt acţionar grec, D.l. nu a fost implicat în niciun fel în săvârşirea acestei infracţiuni.
II. La data de 02 noiembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a sesizat din oficiu, cu privire la săvârşirea de către inspectorul de poliţie B.Ş.C. din cadrai I.P.J. Dolj - S.I. F., a infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, fals intelectual şi uz de fals, prev.de art. 246 C. pen., 264 C. pen., 289 C. pen. şi 291 C. pen.
În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că, prevalându-se de calitatea sa de ofiţer, a primit de la administratorii mai multor societăţi comerciale, ce desfăşurau activităţi de exploatare a aparatelor de joc de noroc, sume de bani, în procent de 20-25% din încasări pentru a le asigura acestora protecţie în cazul unor verificări efectuate de lucrătorii de poliţie.
Procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova au dispus, prin Ordonanţa nr. 757/P/2007, din 22 ianuarie 2008, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, pentru continuarea cercetărilor faţă de B.Ş.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 254 C. pen. şi art. 257 C. pen.
Cauza a fost înregistrată în evidenţa penală a D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova cu nr. 13/P/2008, iar prin ordonanţa cu acelaşi număr, din 15 septembrie 2008, s-a dispus conexarea dosarului la Dosarul nr. 225/P/2007 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova.
Investigaţiile iniţiate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova au vizat în concret, împrejurarea că, în urma unui control efectuat la 10 decembrie 2006 de lucrătorii de poliţie din cadrul Secţiei V-a Poliţiei Municipiului Craiova, pe linia respectării prevederilor Legii nr. 31/1990 republicată, la punctul de lucru aparţinând SC G.R. SRL, situat în incinta Cinema Craioviţa Nouă, unde se aflau mai multe aparate de joc de tip V., învinuitul B.Ş.C. a încercat să intimideze ofiţerii de poliţie, ce au efectuat verificarea, pentru a-i determina pe aceştia din urmă să renunţe la continuarea cercetărilor (vol. II, filele 150 - 247).
în fapt, la data de 10 decembrie 2006, lucrători din cadrul Secţiei V a Poliţiei Municipiului Craiova s-au deplasat la SC R. SRL Craiova, cu punct de lucru în cartier Craioviţa Nouă, zona „B.V.", în vederea efectuării unui control pe linia respectării prevederilor Legii nr. 31/1996, privind regimul monopolului de stat, O.U.G. nr. 69/1998 privind regimul de autorizare a activităţilor în domeniul jocurilor de noroc şi H.G. nr. 251/1999 privind condiţiile de autorizare, organizare şi exploatare a jocurilor de noroc.
Ofiţerii de poliţie l-au identificat pe administratorul acestei societăţi, în persoana numitului G.O.V. care, la solicitarea poliţiei s-a deplasat la faţa locului declarând că, nu deţine licenţe de exploatare a maşinuţelor de jocuri de tip poker, fapt pentru care s-a luat măsura sigilării acestora. La aceeaşi dată, în jurul orelor 16,30 - 17,00, G.O.V. s-a deplasat la punctul de lucru al societăţii, a rupt sigiliul aplicat de organele de poliţie şi a încărcat 8 din cele 12 aparate în autoutilitara cu care se deplasase acolo, fiind surprins pe traseu de o echipă a poliţiei.
Cele constatate au format obiectul Dosarului penal nr. 354/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, care a fost soluţionat la 23 aprilie 2007, în cauză dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală faţă de G.O.V. şi aplicarea unei amenzi administrative.
Din echipajul de poliţie care a efectuat acest control au făcut parte inspector S.M., agent pr. C.G. şi ag. şef adjunct I.N.
La data de 12 decembrie 2006, agentul şef I.N. a întocmit un raport, prin care a adus la cunoştinţă faptul că, în momentul derulării controlului a fost interpelat de înv. B.Ş.C., care a depus toate diligentele să împiedice efectuarea acestuia.
Pentru verificarea aspectelor semnalate în raport s-a procedat la audierea martorului S.M. (vol. II, filele 32 - 33) care a declarat că, la scurt timp după ce echipa de poliţie începuse să întocmească procesul-verbal de constatare, la faţa locului a venit ofiţerul B.Ş.C. care le-a atras atenţia că nu au competenţă să efectueze asemenea verificări, fără a fi însoţiţi de un ofiţer desemnat pe această linie de muncă de la S.I.F. - I.PJ. Dolj, ţinând de asemenea, să precizeze că, cu această societate nu este absolut nimic în neregulă, ofiţerul însuşi afirmând că toată documentaţia pentru autorizare este în posesia sa. Mai mult, B.Ş.C. a precizat că, va verifica aceste aspecte, când va ajunge la birou, urmând să-i contacteze telefonic pe colegii săi pentru a le preciza care este situaţia exactă.
Toate aspectele, menţionate în această declaraţie, au fost susţinute şi de depoziţiile martorilor C.G. (vol. II, filele 34-38) şi I.N. (vol. II, filele 17-27), cu completarea că, Înv. B.Ş.C. i-a atenţionat că, dacă vor continua activitatea de control, riscă să fie reclamaţi.
Martorul I.N. a declarat că, în cursul aceleiaşi zile, în jurul orelor 13:00, a fost apelat pe telefonul mobil de către înv. B.Ş.C., care a precizat că, cele 6 licenţe prezentate de SC G.R.I. SRL aparţineau, de fapt, SC M.I. SRL, care a funcţionat în acest spaţiu, iar la momentul controlului funcţiona într-un spaţiu situat în Piaţa Gării.
Acelaşi martor declară că, după circa o oră de la această discuţie, a fost din nou apelat telefonic de înv. B.Ş.C. care i-a reproşat vehement că nu trebuie să verifice sala de la gară, că nu este autorizat să facă asemenea controale şi, cu atât mai mult, să sperie angajaţii şi clienţii, precizând că aceste informaţii le-a obţinut în urma discuţiei cu G.M. (administratorul SC M.I. SRL). Martorul mai precizează că, cu ocazia audierii la sediul Secţiei V a Poliţiei Municipiului Craiova a numitei M.M., reprezentanta SC M.I. SRL, aceasta a afirmat că a vorbit cu B.Ş.C. care a asigurat-o că lucrătorii de poliţie din cadrul secţiei V nu au nicio competenţă să facă asemenea verificări, întrucât nu fac parte din departamentul economic al I.P.J.
I.N. a declarat că, atunci când s-a prezentat la audieri, G.O.V. a afirmat că B.Ş.C. a fost cel care 1-a învăţat să rupă sigiliile, să ia aparatele din spaţiu şi apoi să reclame furtul acestora.
Starea de fapt, descrisă mai sus, dovedeşte în primă instanţă, pe de-o parte că, deşi era interzisă de lege, intervenţia directă a înv. B.Ş.C. pentru a împiedica derularea verificărilor, denotă că între acesta şi reprezentanţii celor două societăţi comerciale exista o legătură strânsă, iar pe de altă parte, că, el însuşi, avea un interes personal în toată această afacere.
Pentru a înţelege mai bine această stare de fapt trebuie precizat că, SC M.I. SRL, i-a avut asociaţi pe înv. G.M. (care a cumulat şi funcţia de administrator) şi pe G.O.V. Prin actul adiţional din 14 august 2006 acesta din urmă s-a retras din societate şi a cesionat părţile sociale în favoarea mamei sale, G.V. Aşa cum rezultă din actul adiţional din 29 martie 2006 a fost cooptat în SC M.I. SRL, G.O.V. prin cesionarea a 10 părţi sociale, moment în care, societatea s-a transformat din S.R.L. cu asociat unic în S.R.L. cu doi asociaţi.
În cursul lunii mai 2008, martorul G.O.V. s-a prezentat la sediul D.G.A. - Craiova şi a depus un denunţ, prin care a sesizat că, în perioada 2006 - 2007, împreună cu înv. G.M. i-au remis ofiţerului de poliţie B.Ş.C. mai multe sume de bani, pentru ca acesta să le asigure „protecţie" în faţa controalelor poliţiei pe linia jocurilor de noroc.
Din declaraţia martorului G.O.V. (vol. II, filele 122 - 136) a reieşit că l-a cunoscut pe înv. B.Ş.C. în vara anului 2006, cu ocazia efectuării unui control al poliţiei pe linia verificării respectării legislaţiei, la un bar din Filiaşi, unde G.O.V. deţinea patru maşini de joc tip poker. întrucât, trebuia să pună la dispoziţia poliţiei documentele justificative, G.O.V. a fost îndrumat de ofiţerul poliţiei din Filiaşi (S.D.) să ia legătura cu B.Ş.C., acesta constituind împrejurarea în care cei doi s-au cunoscut.
Întrucât G.O.V. nu deţinea licenţe pentru cele patru maşini de joc tip poker, după ce a dat o declaraţie pe coală albă la sediul I.P.J. Dolj din Craiova, în biroul lui B.Ş.C., acesta din urmă a susţinut că exista posibilitatea să i se întocmească dosar penal, din discuţiile purtate arătându-se extrem de disponibil, împrejurare ce l-a făcut pe martorul denunţător să înţeleagă că ofiţerul de poliţie este dispus să primească bani pentru a nu da curs anchetei.
Astfel, G.O.V. i-a remis ofiţerului B.Ş.C. suma de 100 euro şi o sticlă de whisky, pe care acesta din urmă şi le-a însuşit.
În urma verificărilor efectuate s-a constatat că acel control, ce viza aparatele deţinute de G.O.V. în barul din Filiaşi, nu s-a mai finalizat, în evidenţa I.P.J. Dolj – S.I.F., neexistând înregistrată nicio cauză cu acest obiect, aspect ce dovedeşte că banii şi bunurile au intrat în posesia înv. B.Ş.C.
Fiind audiată la sediul D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, martora B.I. (vol. II, filele 99 - 100) a confirmat că, în vara anului 2006 poliţia a efectuat un control la punctul de lucru al SC B.C. SRL Filiaşi, în care aceasta este asociat unic, verificând dacă cele patru maşini de joc tip poker aveau licenţă, precum şi faptul că, din echipa poliţiei au făcut parte S.D. (Poliţia Filiaşi) şi un alt poliţist pe care însă nu îl cunoaşte. Martora B.I. a adus la cunoştinţa lui G.O.V., proprietarul maşinilor de joc, efectuarea acestor verificări.
Din declaraţia martorului S.D. (vol. II, filele 50 - 51) la acea dată lucrător operativ în cadrai S.I.F. - I.P.J. Dolj, ce-şi desfăşura activitatea pe raza oraşului Filiaşi, în sediul subunităţii de poliţie din oraş, a reieşit că, într-adevăr, în cursul lunii iunie 2006 a avut loc acest control la punctul de lucru al SC B.C. SRL din Filiaşi unde au fost depistate patru aparate de joc de tip american poker.
Martorul a confirmat, de asemenea, că, verificarea a făcut-o împreună cu A.Ş., ofiţer la S.I.F. - I.P.J. Dolj, că s-a procedat la întocmirea unui proces-verbal de constatare, care a fost luat de colegul său şi dus la I.P.J. Dolj, afirmând şi că, după control, a fost vizitat la sediul poliţiei din Filiaşi de G.O.V., pe care l-a îndrumat să ia legătura cu B.Ş.C., ofiţerul desemnat pe această linie de muncă.
S-a procedat şi la audierea martorului A.Ş. (vol. II, filele 52 - 54), care a confirmat, în totalitate, cele declarate de martorii B.I. şi S.D. adăugând că, procesul-verbal întocmit în urma verificării de la Filiaşi a fost predat în cursul aceleiaşi zile, ofiţerului B.Ş.C., care se afla la sediul I.P.J. Dolj, fără a putea preciza dacă acesta a fost sau nu înregistrat sau dacă a fost finalizat.
Depoziţia martorului O.F.D. (vol. II, filele 42 - 45) vine şi ea în sprijinul celor prezentate anterior.
Întrucât, prin acţiunile întreprinse, B.Ş.C. i-a dovedit lui G.O.V. că poate decide în favoarea acestuia la un eventual control, relaţiile dintre cei doi s-au apropiat, cu atât mai mult, cu cât cel din urmă deţinea mai multe aparate de joc împreună cu înv. G.M., în mai multe locaţii din Craiova, pe SC M.I. SRL.
Relaţia de prietenie dintre cei doi s-a extins şi în ceea ce-1 priveşte pe G.M., întâlnindu-se frecvent în diverse restaurante din Craiova.
Cu ocazia acestor întâlniri, înv. B.Ş.C., prin comportamentul său, a reuşit să le creeze celor doi convingerea că este singurul ofiţer care decide la nivelul I.P.J. Dolj, cu privire la derularea activităţilor ce priveau jocurile de noroc, în judeţul Dolj. Acesta a fost şi momentul în care, înv. B.Ş.C. le-a propus celor doi asociaţi din SC M.I. SRL că ar putea dezvolta împreună cu el o „afacere la negru", cu aparate de jocuri de noroc, în sensul „amplasării mai multor asemenea aparate fără licenţe, urmând să se folosească licenţe sau serii de aparate false, care să coincidă cu licenţele altor aparate, deţinute legal."
Acelaşi ofiţer i-a asigurat că, nu vor avea nicio problemă, întrucât el răspunde pe raza judeţului Dolj de controalele care se fac în acest domeniu de activitate şi, în situaţia în care se va impune, el fiind dispus să le pună la dispoziţie avize de spaţiu, pentru a le putea prezenta ulterior organelor de control.
În schimbul acestor acţiuni, pe care înv. B.Ş.C. urma să le întreprindă pentru a acoperi neregulile comise de G.O.V. şi G.M., ofiţerul a primit diverse sume de bani, lunar, circa 1.000 euro, în funcţie de încasările înregistrate la sălile de jocuri, deţinute în Craiova şi în judeţul Dolj. Aceste sume de bani au fost remise personal de către G.O.V. înv. B.Ş.C. în perioada iunie - noiembrie 2006.
Activitatea nelegală derulată de cei doi asociaţi, respectiv G.O.V. şi G.M. consta în faptul că, foloseau firma SC W.G. SRL pentru cele 7 aparate, pentru care deţineau licenţă şi pentru cele circa 40 aparate fără licenţă, care aveau falsificate seriile, astfel încât să corespundă cu licenţele legal obţinute. Aparatele introduse ilegal în circuit se aflau în diverse localităţi din judeţul Dolj, precum Urzicuţa, Moţăţei, Galicea Mare etc. Asemenea aparate, fără licenţe şi care aveau serii falsificate, erau folosite de cei implicaţi, cu ştirea şi avizul înv. B.Ş.C. şi pe SC A. SRL, al cărei asociat unic era martorul C.Ş.
Astfel de activităţi se derulau şi în spaţiile comerciale deţinute de învinuitul G.M. sau de concubina acestuia, M.M., pe raza judeţului Olt.
Chiar şi situaţiile în care se proceda la amplasarea într-un spaţiu a unor aparate noi, fără licenţe şi celelalte documente impuse de lege, erau aduse la cunoştinţa înv. B.Ş.C. pentru ca acesta din urmă să aibă o situaţie clară a activităţii derulate pentru ca, în eventualitatea efectuării unui control al poliţiei pe linia jocurilor de noroc, să îi anunţe într-un timp cât mai scurt, care să le permită să mute aparatele, ce urmau a fi verificate, într-o altă locaţie.
Intervenţiile înv. B.Ş.C., în scopul „protejării" activităţilor ilegale derulate, de tipul celor descrise mai sus, s-au concretizat de mai multe ori, cu ocazia unor controale întreprinse pe linia jocurilor de noroc de I.P.J. Dolj (Moţăţei, Urzicuţa, Călăraşi, Craiova - Craioviţa zona Bigul Vechi etc).
Mai mult, întrucât în perioada iunie - noiembrie 2006 afacerea, pe care G.O.V. şi G.M. o derulau şi care avea ca obiect jocurile de noroc, se extinsese cei doi au avut o discuţie cu înv. B.Ş.C. căruia i-au solicitat să se intereseze dacă pot intra în posesia aparatelor de joc confiscate de poliţie, ofiţerul promiţându-le că îi va ajuta în acest sens.
Astfel, în cursul lunii iunie 2006, înv. B.Ş.C. l-a apelat pe G.O.V. şi l-a îndrumat să se deplaseze la postul de poliţie Călăraşi, din judeţul Dolj pentru a lua de acolo două aparate de joc tip poker, confiscate de el de la un bar din satul Sărata, com. Călăraşi.
În fapt, în cursul lunii iunie 2006, o echipă de lucrători din cadrul S.I.F. - I.P.J. Dolj formată din B.Ş.C. şi C.C.A. au efectuat un control, vizând respectarea drepturilor de autor, reglementate de Legea nr. 8/1996.
Iniţial, cei doi s-au deplasat la sediul poliţiei din Călăraşi pentru a identifica în evidenţa acestuia locaţiile unde se aflau amplasate jocuri de noroc, după care au mers împreună cu şeful Postului de poliţie Călăraşi de la acea dată, N.C. la faţa locului, la un bar din satul Sărata, unde au stat de vorbă cu martorul S.D. (angajat). întrucât, acesta nu a putut prezenta documente care să dovedească existenţa licenţei pentru folosirea aparatelor de joc, cei doi ofiţeri de la S.I.F. - I.P.J. Dolj au încheiat un proces-verbal cu cele constatate, iar cele două aparate tip poker au fost confiscate şi transportate la sediul Postului de poliţie Călăraşi, de unde urmau să fie ridicate de cei ce au efectuat controlul în perioada următoare.
Conform înţelegerii, pe care G.M. o avusese cu înv. B.Ş.C., poliţistul a luat legătura telefonic cu N.C. şi l-a încunoştinţat că vor veni din partea lui la sediul poliţiei din comuna Călăraşi doi bărbaţi, cu un autoturism roşu cu remorcă, cărora trebuie să le dea cele două aparate confiscate. La sosirea celor doi, martorul N.C. le-a pus la dispoziţie maşinile de joc, care au fost încărcate de aceştia în maşina cu care se deplasaseră la faţa locului şi transportate apoi la Craiova.
Cu ocazia audierii la sediul D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova la 25 iulie 2008, martorului N.C. i s-a prezentat o planşă fotografică, cuprinzând fotografiile a şase bărbaţi, acesta indicând două persoane ca fiind cei doi bărbaţi, care s-au deplasat cu autoturismul de culoare roşie la Călăraşi şi au ridicat aparatele, ca fiind C.Ş. şi G.M. (vol. II, filele 15-16).
Acest din urmă aspect coincide întrutotul cu depoziţia martorului G.O.V. (vol. II, filele 122 - 136).
Starea de fapt, prezentată pe larg anterior, a fost confirmată de declaraţiile martorilor N.C. (vol. II, filele 15 - 16), S.D. (vol. II, filele 7 - 8), C.C.A. - S.I.F. - I.P.J. Dolj (vol. II, filele 56 -58) şi P.D.C. (vol. II, filele 11 - 12).
Controlul efectuat la punctul de lucru al SC T. SRL, situat în com. Călăraşi, judeţul Dolj a format obiectul Dosarului penal nr. 713/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, unde s-au făcut cercetări faţă de P.D.C., proprietarul celor două aparate electronice cu câştiguri de tip „poker", fără serii de identificare, pentru infracţiunea prev.de art. 9 din O.G. nr. 69/1998. în referatul de terminare a urmăririi penale, întocmit de înv. B.Ş.C. la 15 iunie 2006 s-a menţionat expres că „Bunurile ridicate de la SC T. SRL au fost introduse în camera de corpuri delicte, urmând ca Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj să dispună în legătură cu acestea, conform reglementărilor în vigoare".
Prin Ordonanţa nr. 713/P/2006 din 11 iulie 2006 Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de P.D.C. şi aplicarea unei sancţiuni administrative cu luarea măsurii confiscării celor două aparate tip poker, un exemplar al acestui act procedural fiind înaintat I.P.J. - S.I.F. pentru a fi pus în aplicare.
Din evidenţele I.P.J. Dolj rezultă că, cele două maşini tip poker nu au fost depuse la camera de corpuri delicte de către înv. B.Ş.C.
Învinuitul B.Ş.C., pentru a acoperi această încălcare a legii, a încheiat în fals mai multe procese-verbale de custodie cu C.I. din com. Măceşu de Jos, judeţul Dolj, tocmai pentru a da o aparenţă de legalitate împrejurării ridicării aparatelor, deşi acestea au fost folosite în alte spaţii de jocuri de noroc, controlate de G.M. şi G.O.V. Este evident că nu a fost vorba despre nicio lăsare în custodie, cu atât mai mult cu cât acest aspect, dacă ar fi fost real, ar fi fost menţionat în actele întocmite în Dosarul nr. 713/P/2006.
De altfel, depoziţia martorului C.G. (vol. II, filele 148 - 151) persoana la domiciliul căreia s-ar fi lăsat în custodie maşinile de joc, infirmă aspectele menţionate în procesele-verbale încheiate de B.Ş.C. şi anexate la Dosarul penal nr. 713/P/2006.
Fiind audiat la sediul D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, martorul P.D.C. a confirmat efectuarea controlului la SC T. SRL, din iunie 2006, de către poliţiştii C.C. şi B.Ş.C., precizând, de asemenea, că i s-a adus la cunoştinţă faptul că cele două aparate au fost confiscate şi vor fi scoase la licitaţie, fără a aminti că ar fi fost lăsate în custodie. Cu aceeaşi ocazie i s-a explicat de către B.Ş.C. că există deja un dosar penal care va fi înaintat la parchet, procurorul urmând să dispună cu privire la cele două aparate.
Împrejurarea că, înv. B.Ş.C. a pus la dispoziţia unor terţe persoane (G.M. şi G.O.V.) cele două maşini de joc, pe care nu le-a depus la camera de corpuri delicte, este confirmată şi de faptul că, după începerea verificărilor de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, la începutul lunii iunie 2008, învinuitul s-a deplasat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, unde se afla arhivat Dosarul nr. 713/P/2006, solicitându-i martorei I.R.D., grefier la această instituţie, detalii despre această cauză şi corpurile delicte ce fuseseră ridicate. Grefiera i-a comunicat învinuitului, după ce a verificat stadiul de soluţionare a acestui dosar în registrul cu evidenţa dosarelor penale că acesta a fost înaintat la D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova la 09 iunie 2008 (vol. II. fila 96).
Martora I.R.D. 1-a recunoscut dintr-un grup de 6 persoane, prezentate în planşa fotografică (vol. II, filele 95 - 97). pe B.Ş.C. ca fiind persoana ce a solicitat informaţiile mai sus prezentate.
Încercarea înv. B.Ş.C. de a „acoperi" neregulile comise este dovedită şi de depoziţiile martorului S.D. (vol. II, filele 7-8) care a declarat că, tot în luna iunie a anului 2008 a fost căutat de ofiţerul B.Ş.C. la domiciliul socrilor, unde acesta din urmă monta acoperişul. Ofiţerul i-a reamintit martorului că a participat la controlul efectuat în iunie 2006 la barul din Sărata (comuna Călăraşi), solicitându-i sprijinul pentru ca în acest fel să scape de puşcărie, afirmând că este cercetat de D.N.A., cerându-i acceptul pentru a depozita în garajul martorului cele două aparate de joc, pe care să dea cu praf, pentru a părea vechi. Ofiţerul i-a solicitat martorului S.D. să declare că aceste aparate sunt, de fapt, cele confiscate în iunie 2006, să accepte să semneze un nou proces-verbal în care să se menţioneze în fals că aceste aparate au fost lăsate în custodia martorului.
B.Ş.C. i-a spus lui S.D. că, dacă va accepta să îl ajute, în modalitatea cerută, se angajează să suporte personal cheltuielile pentru construcţia acoperişului sau să îi dea suma de 1.000 lei.
Pentru a deveni mai convingător, înv. B.Ş.C. a precizat că, dacă S.D. îl va ajuta, îi va acorda protecţie, întrucât are relaţii la Garda Financiară şi la poliţie. Martorul a refuzat categoric propunerea poliţistului.
Acelaşi martor a declarat că, după circa trei luni de la efectuarea controlului din iunie 2006 la Sărata, s-a întâlnit cu O. (G.O.V.), care a acceptat să ducă la sala de jocuri de noroc, pe care o folosea în Craioviţa Nouă, două maşini de joc tip poker.
Afirmaţiile lui S.D. sunt susţinute în declaraţia dată la D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova de soţia acestuia, S.C.A. (vol. II, fila 104).
Deşi la începutul anului 2007, G.M.V. şi mama acestuia s-au retras din SC M.I. SRL, întrerupând şi relaţiile cu înv. B.Ş.C., acesta a continuat să obţină venituri nelegale, întrucât folosea în spaţiile acestei societăţi, la negru, mai multe aparate de joc, relaţia cu înv. G.M. continuând, în schimbul protecţiei oferite, ofiţerul de poliţie încasând diverse sume de bani.
Implicarea directă a înv. B.Ş.C. în activitatea derulată în sălile, unde existau aparate de jocuri de noroc, administrate de înv. G.M. a fost confirmată de martorii C.R. (vol. II, filele 93 - 94), D.V.M. (vol. II, filele 112 -121) şi M.B.B.l. (vol. II, fila 140).
M.B.B.l. a precizat în declaraţie că în luna noiembrie a anului 2007, într-o după-amiază, a jucat împreună cu un prieten la maşinuţele din sala de jocuri, deţinută în Piaţa Gării de SC M. SRL Craiova, unde administrator de fapt era înv. G.M., câştigând înjur de 4.000-5.000 lei.
În dimineaţa zilei următoare, revenind la sala de jocuri, M.B.B.l. a fost interpelat de Înv. G.M. şi înv. B.Ş.C., reacţia poliţistului fiind agresivă „Ce-aţi făcut, mă? Ne-aţi furat banii?", lovindu-l de mai multe ori. B.Ş.C. l-a urmărit pe martor, după ce acesta a părăsit sala de jocuri, afirmând că: „Dacă mai veniţi pe aici o să vă omor".
Fiind deseori prezent în această sală de jocuri, martorul M.B.B.l. a asistat la momente în care înv. B.Ş.C. dădea indicaţii precise angajaţilor în legătură cu activitatea ce se derula acolo, văzându-l de mai multe ori pe acesta ridicând încasările şi având atitudinea unei persoane, care avea interese directe în această afacere.
Prezenţa cotidiană a înv. B.Ş.C. în spaţiile cu jocuri de noroc deţinute de înv. G.M. şi implicarea directă a poliţistului în derularea întregii activităţi dovedeşte, de asemenea, că în schimbul încasării unor sume de bani, acesta asigura „protecţia" promisă.
În interesul aflării adevărului, stabilirii situaţiei de fapt, a legăturilor infracţionale, a participaţi ei şi răspunderii penale, în temeiul disp. art. 911 - 916 din C. proc. pen., D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova a solicitat Curţii de Apel Craiova interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice, directe şi ambientale, înregistrarea de imagini foto şi video privind pe înv. B.Ş.C. şi înv. G.M.
Curtea de Apel Craiova a dispus, prin Încheierile nr. 1 din 18 ianuarie 2008, nr. 3 din 05 februarie 2008, nr. 4 din 14 februarie 2008, nr. 8 din 18 aprilie 2008 şi nr. 9 din 15 mai 2008 admiterea cererilor formulate de D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, autorizarea interceptărilor şi emiterea autorizaţiilor (vol. I).
Prin procesul-verbal din 7 octombrie 2007, în temeiul disp. art. 913 alin. (1) din C. proc. pen. s-a procedat la redactarea în formă scrisă a conţinutului mai multor convorbiri şi comunicări telefonice purtate de învinuiţi.
Conţinutul acestor convorbiri dovedesc implicarea directă a poliţistului, atât în activitatea derulată în spaţiile şi la societăţile comerciale, pe care acesta, conform atribuţiilor de serviciu ar fi trebuit să le verifice şi să vegheze la respectarea legii, cât şi împrejurarea că acelaşi poliţist încasa diverse sume de bani din încasările înregistrate.
Relaţia extrem de apropiată, cotidiană dintre B.Ş.C., G.M. şi G.O.V., în perioada pusă în discuţie, determinată tocmai de "afacerile" pe care le derulau împreună, este dovedită şi de convorbirile menţionate în listing-urile telefonice anexate la dosar.
Fiind audiat, prima dată în calitate de învinuit, G.M. nu a recunoscut că înv. B.Ş.C. ar fi fost implicat în desfăşurarea activităţilor de jocuri de noroc la societăţile pe care le administra în fapt, nu a plasat în interiorul locaţiilor deţinute niciun aparat de joc şi nu a încasat sau ridicat vreo sumă de bani din încasările zilnice (declaraţia de învinuit din 25 noiembrie 2008, vol. II, fila 208).
În declaraţia dată la 12 octombrie 2009, înaintea prezentării materialului de urmărire penală, înv. G.M. a revenit asupra declaraţiilor anterioare precizând că: "în perioada 2006 - 2008, B.Ş.C., care la data respectivă era ofiţer de poliţie în cadrul I.P.J. Dolj - S.I.F. a investit la negru mai multe sume de bani, precum şi bunuri (mijloace fixe) în SC M.I. SRL, unde asociat a fost tatăl meu şi fosta mea concubină, iar eu eram administrator de fapt. Ofiţerul de poliţie a ridicat de mai multe ori de la sediul societăţii diverse sume de bani cuprinse între 500 şi 1.000 lei lunar.
După ce am intrat în acest gen de "afaceri cu B.Ş.C. acesta mi-a spus că, ori de câte ori societatea va fi controlată de poliţie să-l anunţ".
În declaraţia de învinuit dată la 07 mai 2010, înainte de prezentarea din nou a materialului de urmărire penală, G.M. a precizat că:
"A doua zi după efectuarea controlului ne-am întâlnit, eu şi G.O., cu B.Ş.C., la terasa unui bar, situat pe str. A. Cu această ocazie, B.Ş.C. ne-a propus să acceptăm să intre şi el în afacerile cu jocuri de noroc, în sensul de a introduce aparate de jocuri de noroc şi de a încasa veniturile obţinute pentru fiecare parte.
Era necesar ca eu şi G.O. să acceptăm această propunere, întrucât B.Ş.C., în calitate de ofiţer, nu avea dreptul să desfăşoare activităţi economice.
B.Ş.C. ne-a dat de înţeles că, dacă acceptăm această propunere, ne va asigura protecţie cu ocazia derulării unor activităţi ale poliţiei, cu atât mai mult cu cât el era cel care răspundea din partea acestei instituţii de respectarea legalităţii în activitatea cu jocurile de noroc.
Din alt punct de vedere, am acceptat propunerea lui B.Ş.C., întrucât eram conştienţi că un eventual refuz ar fi atras diverse acţiuni ale poliţiei şi eventuale răzbunări.
Prima dată B.Ş.C. a adus circa 25 de aparate de joc, pe care le-a achiziţionat din Italia, din zona Sicilia, împreună cu mine, de la SC P. SRL şi le-a plasat, cu acordul meu, la spaţiile pe care le deţinea SC M.I. SRL în Slatina, Dr. Tr. Severin şi Craiova.
Pentru aparatele de joc plasate în cele 3 săli, B.Ş.C. ridica şi încasa lunar circa 120 milioane lei, aceasta constituind profitul net, după ce plătea celelalte cheltuieli.
Asocierea mea în fapt cu B.Ş.C. a durat din noiembrie 2007 până în iunie 2008, când a avut loc controlul Poliţiei Economice, precedat de un control al Gărzii Financiare din luna mai."
Starea de fapt prezentată mai sus, s-a probat cu declaraţiile inculpaţilor, declaraţiile martorilor, procese - verbale de consemnare a denunţurilor, de îndeplinire a procedurii de citare; planşe fotografice, procese - verbale de redare a convorbirilor telefonice; adrese trimise de SC R.C.S. R.D.S. SA Craiova, copii ale e-mail-urilor transmise către şi de către M.M., documentele care fac parte integrantă din Dosarul nr. 1026/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, documente depuse la dosarul cauzei de B.S.A.; documente emise de O.R.C. privind societăţile comerciale în care apar acţionari G.M. şi G.O.V.; copii ale documentelor care fac parte integrantă din Dosarul nr. 713/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj; procese - verbale de custodie întocmite de B.Ş.C. în Dosarul nr. 713/P/2007; adrese emise de I.PJ. Dolj; fişa postului pentru insp. de poliţie B.Ş.C.; organigrama S.I. F. din cadrul I.PJ. Dolj; dispoziţia insp. gen. al I.G.P.R. din 08 februarie 2006 şi anexa privind competenţele exclusive ale unor ofiţeri de poliţie pe linia „proprietăţii intelectuale"; adresa emise de Garda Financiară, secţia Dolj, privind verificările pe linia jocurilor de noroc efectuate în aprilie 2008; adrese emise de I.T. M. Dolj şi C.N.P.A.S. Dolj; încheieri pronunţate de Curtea de Apel Craiova privind autorizarea interceptărilor şi înregistrărilor; autorizaţii pronunţate de Curtea de Apel Craiova privind autorizarea interceptărilor şi înregistrărilor; ordonanţe de delegare a ofiţerilor de poliţie; fişe de cazier judiciar.
Fapta inculpatului B.Ş.C. prin care a pretins şi primit, în cursul lunii august 2006 suma de 1.000 euro de la directorul SC X.P. SRL Craiova, M.M., în scopul îndeplinirii defectuoase sau neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu, care îi reveneau ca poliţist al S.I.F. din cadrul I.P.J. Dolj, în sensul modificării procesului-verbal de constatare, întocmit cu ocazia verificării întreprinse de poliţie la sediul acestei societăţi şi, implicit a diminuării prejudiciului avansat în Dosarul penal nr. 1029/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de luare de mită, prev.de art. 254 alin. (1) C. pen. comb. cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Fapta inculpatului B.Ş.C. care, a distrus procesul-verbal de constatare, întocmit de echipa de control, desemnată de I.P.J. Dolj, cu ocazia verificărilor pe linia respectării legalităţii desfăşurării jocurilor de noroc, la 15 august 2006, la punctul de lucru al SC X.P. SRL Craiova, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de reţinere sau distrugere de înscrisuri, prev. de disp. art. 272 C. pen.
Fapta inculpatului B.Ş.C. care, a falsificat procesul verbal de constatare întocmit la 15 august 2006, cu ocazia verificărilor întreprinse de poliţie la punctul de lucru al SC X.P. SRL Craiova, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii şi prin menţionarea unei situaţii de fapt care nu corespunde realităţii, în scopul de a ascunde comiterea infracţiunii de luare de mită, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev.de disp. art. 288 alin. (2) din C. pen. comb. cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
Fapta inculpatului B.Ş.C. care, a folosit înscrisul falsificat, cunoscând că este fals, în vederea diminuării prejudiciului menţionat în Dosarul penal nr. 1026/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, în scopul ascunderii comiterii infracţiunii de luare de mită şi al realizării acestui scop printr-o asemenea infracţiune, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de uz de fals, prev.de disp. art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
Fapta inculpatului B.Ş.C. care, a pretins şi primit de la învinuitul V.P., prin intermediul denunţătorului M.M., suma de 1.000 euro lăsând să se creadă că are influenţă asupra martorului T.E. pentru a-l determina pe acesta să modifice procesul-verbal de constatare întocmit cu ocazia efectuării controlului la SC X.P. SRL Craiova, la 15 august 2006, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de influenţă prev.de disp. art. 257 C. pen. comb. cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
Fapta inculpatului B.Ş.C. care, în perioada mai - iunie 2006 a pretins şi primit de la denunţătorul G.O.V. suma de 100 euro şi o sticlă de whisky, pentru a muşamaliza ancheta derulată în calitate de poliţist la SC B.C. SRL din Filiaşi, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de luare de mită, prev.de art. 254 alin. (1) C. pen.. comb. cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Fapta inculpatului B.Ş.C. constă în aceea că, în perioada 2006 - mai 2008 a pretins şi primit sume de bani de aproximativ 1.000 lei lunar de la înv. G.M. şi denunţătorul G.O.V., asociaţi sau administratori de fapt la SC M.I. SRL Craiova şi SC M. SRL. Craiova, în schimbul asigurării „protecţiei"activităţilor nelegale, derulate de aceste două societăţi pe linia jocurilor de noroc şi a promisiunii că, în calitate de ofiţer desemnat pe această linie, nu va întreprinde nicio acţiune, care să aibă ca rezultat identificarea nelegalităţilor, despre care de altfel, ofiţerul avea cunoştinţă şi, mai mult, în schimbul acestei protecţii, care s-a realizat efectiv, poliţistul anunţându-i de fiecare dată pe cei doi când se efectuau verificări de către organele de poliţie, intervenind efectiv în derularea acestora. B.Ş.C. a obţinut acordul asociaţilor sau administratorilor pentru implicarea sa directă în derularea activităţilor SC G.R. SRL, SC M.I. SRL şi SC M. SRL, obţinând, pe toată perioada precizată mai sus, numeroase câştiguri materiale (sume de aproximativ 12.000 lei lunar), rezultate din exploatarea maşinilor de joc amplasate de învinuit în spaţiile comerciale, deţinute de G.M. şi G.O.V., în schimbul neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu, în sensul neefectuării verificărilor impuse de acestea şi a acordării unei „protecţii" cu ocazia derulării unor controale similare de către alte departamente ale poliţiei. Fapta prezentată mai sus, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de luare de mită, prev.de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Suma totală încasată de înv. B.Ş.C., cu titlu de mită, s-a ridicat la aproximativ 170.000 lei.
Pentru toate infracţiunile de mai sus s-a făcut aplicarea disp. art. 33 lit. a) din C. pen.
Fapta inculpatului P.V. de a remite înv. B.Ş.C. suma de 1.000 euro, pentru ca acesta din urmă să nu-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu şi să întreprindă tot ceea ce era necesar pentru a determina adoptarea unei soluţii favorabile în Dosarul nr. 1026/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită, prev. de disp. art. 255 alin. (1) C. pen., comb. cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
Fapta lui G.M. de a remite inculpatului B.Ş.C. în perioada 2006 - mai 2008, sume de bani, cuprinse între 500 şi 1.000 lei lunar şi de a facilita intrarea acestuia în afacere, prin introducerea unor aparate de joc şi încasarea sumelor rezultate în urma exploatării acestora (circa 12.000 lei lunar) pentru ca acesta din urmă să nu-şi îndeplinească atribuţiile, care-i reveneau conform fişei postului şi să nu întocmească sesizări cu privire la nelegalităţile cunoscute şi sesizate de poliţist în legătură cu derularea jocurilor de noroc, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită, prev.de disp. art. 255 alin. (1) C. pen., comb. cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic .art. 41 alin. (2) din C. pen.
Dosarul a fost înregistrat sub nr. 1729/54/2010.
Potrivit art. 300 alin. (1) C. proc. pen., s-a verificat din oficiu la prima înfăţişare regularitatea actului de sesizare.
Totodată, li s-a adus la cunoştinţă inculpaţilor faptul că pot să solicite judecarea cauzei, potrivit procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., inculpaţii învederând că nu înţeleg să invoce această procedură.
În timpul cercetării judecătoreşti au fost ascultaţi inculpaţii şi martorii din rechizitoriu cu excepţia martorilor C.R., G.M., M.B.B.I., deoarece din procesele-verbale de căutare întocmite cu ocazia executării mandatelor de aducere a rezultat imposibilitatea ascultării acestora, deoarece sunt plecaţi de foarte mult timp din România, motiv pentru care s-a dispus citirea declaraţiilor de la urmărirea penală, potrivit dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen.
Totodată, martorul P.S. a decedat înainte de a fi audiat în timpul cercetării judecătoreşti, aşa cum rezultă din copia certificatului de deces eliberat de S.P.C.R.P. Craiova.
La solicitarea inculpatului B.Ş.C. i s-a eliberat copie de pe suportul tehnic D.V.D. pe care au fost înregistrate convorbirile telefonice.
La cererea aceluiaşi inculpat a fost încuviinţată proba testimonială, fiind audiat martorul C.O.M.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în timpul cercetării judecătoreşti, Curtea a reţinut următoarea stare de fapt:
Inculpatul B.Ş.C. a fost ofiţer de poliţie până la data de 8 iulie 2008, în cadrul I.P.J. Dolj - S.I.F., desfăşurând activităţi privind investigarea infracţiunilor la regimul drepturilor de proprietate intelectuală.
La data de 15 august 2006, subcomisar T.E. şi subinspector B.Ş.C. au efectuat un control la punctul de lucru al SC X.P. SRL Craiova din Craiova.
Această societate era reprezentantă în Craiova a societăţii SC P.P.P.C. SRL Bucureşti, unde inculpatul P.V. era asociat şi administrator.
Cei doi poliţişti au verificat legalitatea utilizării sistemelor de operare şi soft-urile instalate pe calculatoarele existente la punctul de lucru, iar cele constatate au fost menţionate în procesul-verbal scris de inculpatul B.Ş.C. şi semnat de ambii poliţişti, de M.M. - directorul societăţii şi de S. (fostă E.) R.M. - angajată a societăţii (filele 12-13, vol. 3 u.p.), aceasta semnând la rubrica „vânzătoare".
În procesul-verbal s-au enumerat sistemele de operare şi soft-uri ale celor 3 calculatoare cu sistem de operare M.W. XP Profesional.
În procesul-verbal s-a mai menţionat că „dl. Director M.M. declară verbal că utilizează soft-urile sus menţionate de aproximativ trei luni, urmând ca în zilele următoare să pună la dispoziţie documentele justificative pentru sistemele utilizate şi soft-urile menţionate".
După încheierea procesului-verbal, inculpatul B.Ş.C. i-a lăsat lui M.M. cartea de vizită pentru ca acesta să-l contacteze, aşa cum rezultă din declaraţiile denunţătorului M.M. şi ale inculpatului B.Ş.C.
În perioada următoare, M.M. s-a deplasat la biroul inculpatului B.Ş.C., spunându-i că nu are licenţe pentru programele şi soft-urile găsite, moment în care inculpatul i-a adus la cunoştinţă faptul că se va întocmi dosar penal, dar i-a spus că dacă va achita prejudiciul va „obţine o soluţie mai bună".
Ulterior, inculpatul B.Ş.C. s-a deplasat de mai multe ori la punctul de lucru al societăţii SC X.P. SRL Craiova, aşa cum rezultă din declaraţiile denunţătorului M.M., coroborate cu declaraţiile martorei S. (fostă E.) R.M. - fila 105-107 vol. 2 u.p., fila 120 vol.2 dosar Curte), propunându-i denunţătorului că poate să diminueze prejudiciul, însă a condiţionat această posibilitate de primirea unei sume de bani, motiv pentru care i-a solicitat denunţătorului să poarte o discuţie cu „patronii greci", în legătură cu pretenţiile sale.
Denunţătorul M.M. a purtat o convorbire telefonică cu inculpatul P.V., aducându-i la cunoştinţă pretenţiile inculpatului B.Ş.C.
Inculpatul P.V. a fost de acord să-i dea poliţistului numai suma de 500 euro, dar când M.M. i-a spus inculpatului B.Ş.C. cuantumul sumei, acesta a fost total nemulţumit, precizând că nu vrea mai puţin de 1.000 euro.
Inculpatul B.Ş.C. chiar a motivat ce va face cu banii, spunându-i denunţătorului că suma o va împărţi cu T.E., iar din partea ce-i va reveni lui, trebuie să cumpere o piesă pentru autoturismul său cu care urma să plece în concediu. A mai specificat că lui T.E. îi trebuie să-şi achiziţioneze cauciucuri de iarnă pentru autoturismul său.
M.M. a luat legătura cu inculpatul P.V., care i-a comunicat că este de acord cu suma solicitată de inculpatul B.Ş.C.
Într-una din zilele lunilor septembrie sau octombrie 2006, M.M. s-a deplasat la Bucureşti, cu ocazia întâlnirilor periodice organizate de conducerea SC P.P.P.C. SRL Bucureşti, cu directorii reprezentanţilor din celelalte localităţi.
În acea ocazie, M.M. a primit un plic sigilat, denunţătorul nu şi-a putut aminti numele persoanei care i-a dat plicul, dar a specificat că persoana respectivă i-a spus că ştie el „despre ce este vorba".
Când denunţătorul s-a întors la Craiova a constatat că în plic se afla suma de 35.000.000 lei, echivalentul a 1.000 euro.
Ulterior, denunţătorul l-a anunţat pe inculpatul B.Ş.C. că are banii, iar acesta i-a spus că va trimite o persoană la el căreia să-i înmâneze banii.
La scurt timp, în zilele următoare, inculpatul B.Ş.C. la contactat telefonic pe denunţător, spunându-i că după terminarea programului va trimite pe cineva la punctul de lucru din strada D. „pentru a-i da banii".
În jurul orei 22:00, a venit un bărbat, care fără să-şi spună numele, a precizat că vine din partea lui B.Ş.C., căruia denunţătorul i-a dat banii.
Din declaraţia dată de G.O.V. la data de 5 iunie 2008 (fila 125 faţă-verso vol. II u.p.) rezultă că el a fost persoana care s-a deplasat la punctul de lucru din strada D., a primit banii de la M.M. şi i-a dat la rândul său inculpatului B.Ş.C.
În declaraţia respectivă, G.O.V. descrie împrejurarea în care inculpatul B.Ş.C. l-a trimis la M.M. să ia banii.
După primirea banilor, inculpatul B.Ş.C. a falsificat procesul-verbal, sub aspectul aşezării în pagină, al conţinutului şi al semnăturilor poliţistului T.E. şi al martorei S. (fostă E.) R. (filele 72-73 vol. 3 u.p.).
Comparând procesul-verbal încheiat cu ocazia controlului din 15 august 2006 (filele 12-13 vol. 3 u.p.), cu procesul-verbal falsificat rezultă diferenţe mari.
Prin urmare, pentru primul calculator, în procesul-verbal erau menţionate patru programe, în timp ce, în procesul-verbal falsificat existau doar două programe, pentru cel de-al doilea calculator existau nouă programe, faţă de două programe, menţionate în documentul falsificat, iar pentru cel de-al treilea calculator existau 15 programe faţă de doar două programe menţionate în procesul-verbal falsificat.
Martorul T.E. a declarat că semnătura de pe procesul-verbal falsificat nu-i aparţine şi conţinutul aceluiaşi proces-verbal nu este acelaşi cu cel al procesului-verbal încheiat la 15 august 2006.
Totodată, martora S. (fostă E.) R. a declarat că semnătura de pe procesul-verbal falsificat nu-i aparţine.
Inculpatul B.Ş.C. a folosit procesul-verbal falsificat la întocmirea Dosarului penal nr. 1029/P/2006, privindu-l pe M.M., având ca obiect infracţiunile prev.de art. 1399 din Legea nr. 8/1996.
În urma falsificării procesului-verbal, s-a diminuat numărul părţilor vătămate, titulare ale programelor folosite fără licenţă, s-a micşorat prejudiciul produs şi s-a creat posibilitatea aplicării dispoziţiilor art. 1431 alin. (3) din Legea nr. 8/1996.
În acest sens, s-a dat Rezoluţia nr. 1029/P/2006 din 5 martie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, prin care s-a dispus încetarea urmăririi penale faţă de M.M. pentru infracţiunea prev.de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, deoarece prejudiciul a fost recuperat, fiind incidenţă cauza de nepedepsire prev.de art. 1431 alin. (3) din Legea nr. 8/1996.
Or, dacă erau mai multe părţi vătămate, implicit prejudiciul era mai mare, iar acesta trebuia achitat pentru a fi incidenţă cauza de nepedepsire.
Împrejurarea susţinută de inculpatul B.Ş.C., potrivit căreia la data respectivă, cu excepţia M.C., ceilalţi deţinători de drepturi nu aveau reprezentanţi în România, nu este de natură să justifice falsificarea procesului-verbal de către inculpatul B.Ş.C.
În acest sens, procesul-verbal real întocmit la data de 15 august 2006, trebuia să stea la baza cercetărilor efectuate cu privire la infracţiunea prev.de art. 1399 din Legea nr. 8/1995, iar pe parcursul cercetărilor urmau să se stabilească aspecte legate de existenţa reprezentanţilor în România a titularilor drepturilor încălcate.
Pe de altă parte, gravitatea faptei rezultă şi din numărul programelor şi soft-urilor folosite fără licenţă.
La data de 17 iunie 2008, la punctul de lucru al SC X.P. SRL Craiova, s-a efectuat un alt control, ocazia cu care denunţătorul M.M. i-a spus poliţistului T.E., că i-a dat bani lui B.Ş.C., care i-a zis că jumătate îi va da lui T.E., în urma controlului efectuat la 15 august 2006. Totodată, i-a adus la cunoştinţă faptul că inculpatul B.Ş.C. a falsificat procesul-verbal.
Imediat, martorul T.E. a sesizat superiorii şi s-a prezentat la lucrătorii D.G.A. Dolj, unde a depus copie de pe procesul-verbal real încheiat la 15 august 2006 (fila 9-13vol. III u.p.).
în acest sens, este şi declaraţia martorului P.D.V. (fila 101-103 vol. 2 u.p., fila 118 vol. 2 Curte), şef birou II din cadrul S.I.F.
Semnificativă este menţiunea acestui martor, care a declarat că M.C. a formulat o nouă sesizare, solicitând un nou control la punctul de lucru al SC X.P. SRL Craiova, această lucrare se afla în lucru la inculpatul B.Ş.C. din luna februarie 2008, dar acesta nu a procedat la efectuarea controlului.
Acest aspect dovedeşte că inculpatul B.Ş.C. a evitat să procedeze la un nou control la punctul de lucru al SC X.P. SRL Craiova, ştiind că primise bani de la M.M.
În cele din urmă lucrarea a fost repartizată lui T.E. care la 17 iunie 2008 a efectuat controlul împreună cu colegul său S.V.
În zilele de 10 iulie 2008, 11 iulie 2008, 13 iulie 2008, 15 iulie 2008, 11 septembrie 2008 şi 12 septembrie 2008, inculpatul B.Ş.C. i-a trimis mai multe mesaje denunţătorului M.M. de la adresele de e-mail către altă adresa de e-mail.
Faptul că mesajele au fost trimise de inculpatul B.Ş.C. rezultă, atât din declaraţia denunţătorului, care este coroborată cu adresa din 14 octombrie 2008 a SC R.C.S.-R.D.S. SA Bucureşti (fila 16 vol.3 u.p.), cât şi din conţinutul mesajelor.
Astfel, în mesajele trimise, au ca subiect banii primiţi de la M.M. în urma controlului efectuat la 15 august 2006, inculpatul sfătuindu-l pe denunţător ce să declare organelor judiciare şi solicitându-i să-i transmită mesaje în care să-i scrie despre ce a fost întrebat şi ce a declarat.
În mesajul trimis la 11 iulie 2008 (fila 23 vol. 3 u.p.), inculpatul B.Ş.C. foloseşte un limbaj codat sub forma unei fabule, în care îi atrage atenţia denunţătorului M.M. că se efectuează cercetări cu privire la activitatea inculpatului şi este posibil ca denunţătorul să fie chemat la audieri, dar nu trebuie să se sperie, deoarece anchetatorii nu ştiu nimic.
În mesajul din 23 iulie 2008 (fila 24 vol. 3 u.p.), inculpatul îi transmite denunţătorului că nu poate să se întâlnească direct cu el, dar insistă să corespondeze prin mesaje, iar denunţătorul să-i spună ce s-a întâmplat.
În mesajul trimis la 15 iulie 2008 (fila 25 vol. 3 u.p.), inculpatul foloseşte cuvântul „morcovi", în sensul de bani, spunându-i denunţătorului că aceştia au fost daţi pentru „o chestie care s-a rezolvat", referindu-se la controlul din 15 august 2006. Mai face referire la noua reclamaţie formulată de B.S.A. - reprezentantul M.C. - lucrare despre care martorul P.D.V. a declarat că a fost repartizată lui B.Ş.C. încă din luna februarie 2008, dar acesta nu a făcut niciun control, motiv pentru care lucrarea a fost dată lui T.E.
În acelaşi mesaj inculpatul B.Ş.C. îi transmite denunţătorului că trebuie să-i dea mai multe detalii despre soft-uri, iar „colegul E." - se referea la T.E., ştia despre ce este vorba. Inculpatul îl mai anunţă pe denunţător că de aproximativ două luni nu mai lucrează acolo - se referea la faptul că îşi dăduse demisia. Inculpatul B.Ş.C. insistă ca denunţătorul să nu spună ce ştie, chiar dacă „ăia de la anticorupţie.încearcă să vorbească cu o grămadă de lume, poate găsesc ceva."
În final, inculpatul B.Ş.C. îl atenţionează pe denunţător că numai el trebuie să vadă „aceste mailuri" şi să le şteargă după ce le citeşte „că e mai bine aşa".
În mesajul trimis la 15 iulie 2008 (fila 26 vol. 3 u.p.) inculpatul B.Ş.C. îl învaţă pe denunţător să le spună anchetatorilor că nu-şi mai aduce aminte, să nu le dea foarte multe detalii şi să le spună să nu-l mai deranjeze.
În mesajul trimis la 11 septembrie 2008 (fila 39 vol. 3 u.p.), inculpatul insistă ca denunţătorul să-i spună ce s-a întâmplat, pentru a putea să-l înveţe ce poate să facă. Totodată, îi aminteşte denunţătorului că el i-a spus din timp că există o reclamaţie la BSA, se referea la reclamaţia care i-a fost repartizată lui, dar el nu a efectuat control, motiv pentru care i-a fost repartizată lui T.E., care a efectuat controlul la 17 iunie 2008. în acelaşi mesaj face referire la lucrătorii D.N.A.
În mesajul trimis la 12 septembrie 2008, ora 12:55 A.M. (fila 40 vol.3 u.p.), inculpatul îi răspunde denunţătorului la un mesaj trimis la 11 septembrie 2008, ora 2:44 P.M., ocazie cu care insistă din nou, ca denunţătorul să-i spună "punctual" ce întrebări i-au pus anchetatorii, precizându-i că numai în acest fel se pot apăra.
În mesajul trimis la 12 septembrie 2008, ora 10:20 PM (fila 41 vol. 3 u.p.), inculpatul îi transmite denunţătorului ceea ce trebuie să declare. în acest sens îi spune că dacă a afirmat către „colegul iepuraşului că acesta a primit ceva să îl împartă cu colegul" -se referea la T.E. -, în faţa anchetatorilor denunţătorul să declare că nu a făcut asemenea afirmaţii, iar dacă colegul spune aşa ceva cu siguranţă minte".
Tot în mesajul respectiv inculpatul îl întreabă pe denunţător dacă mai are sau dacă i-au cerut exemplarul doi al procesului-verbal întocmit de „iepuraş" - se referea la procesul-verbal întocmit de inculpat la 15 august 2006.
Prin urmare, este nefondată apărarea inculpatului B.Ş.C., potrivit căreia nu ar fi trimis el mesajele, în condiţiile în care mesajele cuprind informaţii şi detalii pe care numai el le cunoştea, vorbind despre ancheta efectuată de organele judiciare cu privire la el, amintind despre fostul său coleg T.E., despre banii primiţi de la M.M. în urma controlului efectuat la 15 august 2006, despre noua reclamaţie făcută de reprezentanţii M.C., solicitându-i denunţătorului să-i spună ce întrebări i-au fost puse de anchetatori, sfătuindu-l pe acesta ce să declare, solicitându-i să citească numai el mesajele şi apoi să le şteargă, întrebându-l dacă mai are cel de-al doilea exemplar al procesului-verbal real întocmit la 15 august 2006.
Este nefondată şi apărarea inculpatului B.Ş.C., potrivit căreia nu ar fi avut de ce inculpatul P.V. să-i dea o sumă ce bani cu titlu de mită, deoarece la 14 septembrie 2006, s-a perfectat înţelegerea între SC E.P. SRL şi reprezentantul M.C. cu privire la cuantumul şi modalitatea de achitare a despăgubirilor, iar la data de 19 septembrie 2006 au fost achiziţionate programele M..
Aşa cum am arătat anterior, în urma falsificării procesului-verbal, s-a diminuat numărul părţilor vătămate, titulare ale programelor folosite fără licenţă, s-a micşorat prejudiciul produs şi s-a creat posibilitatea aplicării dispoziţiilor art. 1431 alin. (3) din Legea nr. 8/1996.
În acest sens, s-a dat rezoluţia nr. 1029/P/2006 din 5 martie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, prin care s-a dispus încetarea urmăririi penale faţă de M.M. pentru infracţiunea prev.de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, deoarece prejudiciul a fost recuperat, fiind incidenţă cauza de nepedepsire prev.de art. 1431 alin. (3) din Legea nr. 8/1996.
Or, dacă erau mai multe părţi vătămate, implicit prejudiciul era mai mare, iar acesta trebuia achitat pentru a fi incidenţă cauza de nepedepsire.
Împrejurarea susţinută de inculpatul B.Ş.C., potrivit căreia la data respectivă, cu excepţia M.C., ceilalţi deţinători de drepturi nu aveau reprezentanţi în România, nu este de natură să justifice falsificarea procesului-verbal de către inculpatul B.Ş.C.
În acest sens, procesul-verbal real întocmit la data de 15 august 2006, trebuia să stea la baza cercetărilor efectuate cu privire la infracţiunea prev.de art. 1399 din Legea nr. 8/1995, iar pe parcursul cercetărilor urmau să se stabilească aspecte legate de existenţa reprezentanţilor în România a titularilor drepturilor încălcate.
Pe de altă parte, gravitatea faptei rezultă şi din numărul programelor şi soft-urilor folosite fără licenţă.
Mai mult, tranzacţia între SC E.P. SRL şi M.C. s-a încheiat la 14 decembrie 2006 (filele 56-58 vol. 3 u.p.), nu la 14 septembrie 2006, iar faptul că s-au achitat licenţele la 19 septembrie 2006, nu exonerează făptuitorul de răspunderea penală şi civilă, ci avea scopul de a evita săvârşirea unei noi infracţiuni.
Este nefondată şi susţinerea inculpatului B.Ş.C., potrivit căreia în sprijinul acuzaţiilor care i se aduc, este doar declaraţia denunţătorului M.M.
În acest sens, declaraţiile lui M.M. sunt completate de declaraţiile martorilor G.O.V. (fila 125 vol. 2 u.p.), T.E., S.M.V., P.D.V., S. (fostă E.) R., mesajele trimise prin e-mail, precum şi de împrejurarea că inculpatul B.Ş.C. a întocmit procesul-verbal real întocmit la 15 august 2006, cu unul falsificat de el, pe care l-a folosit la întocmirea Dosarului penal nr. 1029/P/2006, care s-a finalizat ca urmare a reducerii programelor folosite fără licenţă şi implicit a părţilor prejudiciate şi diminuării prejudiciului, cu rezoluţia prin care s-a dispus încetarea urmăririi penale, fiind incidenţă cauza de nepedepsire prev. de art. 1431 alin. (3) din Legea nr. 8/1996.
Semnificativ este şi faptul că a doua plângere formulată de reprezentanţii M. în România împotriva SC X.P. SRL a stat foarte mult la inculpatul B.Ş.C., care fusese investit cu soluţionarea, dar inculpatul nu a efectuat nicio cercetare pentru a proteja SC X.P. SRL, mai mult, din mesajele transmise prin e-mail denunţătorului M.M. rezultă că l-a anunţat pe acesta că există o nouă reclamaţie formulată de reprezentanţii M. în România.
Deşi inculpatul P.V. a negat faptul că i-a dat vreo sumă de bani denunţătorului M.M. ca acesta la rândul său să-i dea poliţistului, vinovăţia acestuia rezultă din declaraţia denunţătorului care este susţinută de următoarele aspecte.
Imediat după efectuarea controlului din 15 august 2006, M.M. a trimis prin e-mail conducerii de la Bucureşti o copie scanată a procesului-verbal, aşa cum rezultă din copia existentă la fila 28 vol. III u.p., potrivit căreia e-mail-ul a fost trimis de M.M. la 15 august 2006 ora 1:57 p.m., ori din procesul-verbal existent la filele 12-13 vol. 3 u.p. reiese că la ora 13:00, controlul efectuat de poliţişti s-a încheiat.
Acest fapt nu este contestat de inculpatul P.V. care în declaraţiile date la urmărirea penală a arătat că a fost anunţat de M.M. de acest control.
Totodată, M.M. a purtat corespondenţă prin e-mail cu martorul S.G. - director la SC P.P.C. SRL Bucureşti.
Astfel, la 14 septembrie 2006, M.M. îi comunică lui S.G., lista necesară de licenţe pentru programele şi soft-urile utilizate la punctul de lucru din Craiova, iar la 15 septembrie 2006, S.G. îi răspunde că nu pot avea licenţe cu o dată anterioară datei de 15 august 2006, motiv pentru care „ar trebui să se anuleze acel control şi să se facă unul nou în care să regăsească 3 Windows XP şi 2 M.O., toate licenţiate".
Or, procesul-verbal falsificat de inculpatul B.Ş.C. (filele 72-73 vol. 3 u.p.), menţionează numai programele la care face referire martorul G.S. în corespondenţa cu M.M., ceea ce dovedeşte că inculpatul B.Ş.C. a falsificat procesul-verbal, aşa cum i s-a transmis prin intermediul denunţătorului M.M.
Pe de altă parte, M.M. a declarat că inculpatul B.Ş.C. i-a explicat cum trebuie să procedeze ca să evite răspunderea penală, informaţii transmise de denunţător conducerii de la Bucureşti.
Din corespondenţa purtată prin e-mail de M.M., atât cu S.G., cât şi cu inculpatul P.V. (filele 27-36 vol. 3 dosar u.p.), rezultă că cei trei au discutat despre modul în care trebuia evitată răspunderea penală.
Faptul că la data de 18 septembrie 2006 (fila 59, vol. 3 u.p.) SC E.P. SRL Craiova a achiziţionat licenţele pentru programele arătate în procesul-verbal falsificat de inculpatul B.Ş.C., nu conduce la concluzia că inculpatul P.V. nu i-a dat suma de bani denunţătorului M.M. pentru a-i da la rândul său, inculpatului B.Ş.C.
Astfel, banii au fost daţi pentru ca inculpatul B.Ş.C. să falsifice procesul-verbal în sensul de a trece mai puţine programe şi soft-uri, diminuându-se valoarea prejudiciului, a părţilor prejudiciate şi sporindu-se şansele ca prejudiciul să fie achitat şi astfel că fie aplicabile dispoziţiile art. 1431 alin. (3) din Legea nr. 8/1996.
Totodată, licenţele au fost cumpărate la sugestia denunţătorului M.M. care la 15 septembrie 2006 îi transmite lui G.S. prin e-mail următorul mesaj (fila 32 vol. 3 u.p.): „nu trebuie licenţe cu data anterioară pentru că oricum există 3 Windows XP şi 3 M.O. pe licenţa la B.S.A. Ar trebui să avem licenţe aproape de momentul în care B.S.A.-ul va cere despăgubire pe 3 Windows XP şi 3 M.O. Şi tot atunci să mai facă un control care să dovedească că am fost de bună credinţă şi avem licenţe cumpărate pentru Craiova".
Acest aspect dovedeşte faptul că denunţătorul M.M. primise de la inculpatul B.Ş.C., sfaturi cum să procedeze pentru a evita răspunderea penală, sfaturi care au fost transmise mai departe de M.M., inculpatului P.V., care le-a urmat, cumpărând licenţele.
Faptul că inculpatul P.V. a cumpărat licenţele nu exonerează nicio persoană de răspunderea penală şi răspunderea civilă, ci a avut ca scop evitarea săvârşirii unei alte infracţiuni de acelaşi gen, deoarece în cazul în care se efectua alt control de către lucrătorii de poliţie şi aceştia constatau că nu există licenţe pentru programele şi soft-urile folosite, întocmeau un alt dosar penal.
Inculpatul P.V. trebuia să plătească despăgubirile solicitate de M.C., dar tranzacţia s-a încheiat la 14 decembrie 2006, fila 56-58 vol. 3 u.p.
Apărarea inculpatului P.V., potrivit căreia se afla în relaţii de duşmănie cu denunţătorul M.M. nu este susţinută de nicio probă.
Dacă inculpatul P.V. avea dubii cu privire la faptul că M.M. desfăşura o activitate penală de acelaşi gen cu activitatea societăţii sale, ţinând cont de perioada mare de timp în care M.M. a fost directorul reprezentanţei din Craiova, avea posibilitatea să verifice acest aspect prin efectuarea unui control amănunţit.
De altfel, martora S. (fostă E.) R. a declarat că denunţătorul nu desfăşura o altă activitate paralelă.
În altă ordine de idei, denunţătorul a susţinut încă de la început că banii i-au fost daţi de inculpatul P.V., arătând în mod amănunţit cum i-a adus la cunoştinţă inculpatului pretenţiile poliţistului, inculpatul P.V., iniţial, fiind de acord doar cu suma de 500 euro, sumă neacceptată de poliţist.
Semnificativ este faptul că denunţătorul M.M. nu avea niciun interes să declare că banii i-au fost daţi de inculpatul P.V., deoarece chiar dacă nu ar fi primit aceşti bani, ci el ar fi fost cel care ar fi dat mita, ar fi fost incidente dispoziţiile art. 255 alin. (3) C. pen., întrucât a denunţat autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru acea infracţiune.
Şi cu ocazia confruntării cu inculpatul P.V., denunţătorul M.M. a declarat că banii i-au fost daţi de inculpat.
Totodată, M.M. le-a spus martorilor S. (fostă E.) R. şi T.E. că banii i-au fost daţi de inculpatul P.V.
În acest sens, T.E. a arătat că în momentul în care a efectuat cel de-al doilea control la data de 17 iunie 2008, denunţătorul a părut surprins că se efectuează un alt control, spunându-i să nu menţioneze în procesul-verbal programele pentru care nu există licenţă, deoarece în caz contrar s-ar supăra „patronii greci de la Bucureşti".
În concluzie, Curtea a apreciat că din întreg materialul probator administrat în cauză, rezultă vinovăţia inculpaţilor P.V. şi B.Ş.C.
Fapta inculpatului P.V. de a-i da inculpatului B.Ş.C., prin intermediul denunţătorului M.M., echivalentul în lei al sumei de 1.000 euro, pentru ca inculpatul B.Ş.C., în calitate de poliţist să facă un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, în sensul de a falsifica procesul-verbal încheiat cu ocazia controlului efectuat la 15 august 2006 şi a diminua numărul părţilor prejudiciate şi implicit, despăgubirile care trebuiau plătite, facilitând astfel obţinerea unei soluţii favorabile în Dosarul nr. 1026/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, realizează elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi al laturii subiective ale infracţiunii de dare de mită, prev.de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
Fapta inculpatului B.Ş.C. de a pretinde şi primi echivalentul în lei al sumei de 1.000 euro de la inculpatul P.V., prin intermediul denunţătorului M.M., pentru ca în calitate de poliţist să facă un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, în sensul de a falsifica procesul-verbal încheiat cu ocazia controlului efectuat la 15 august 2006 şi a diminua numărul părţilor prejudiciate şi implicit, despăgubirile care trebuiau plătite, facilitând astfel obţinerea unei soluţii favorabile în Dosarul nr. 1026/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, realizează elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi al laturii subiective ale infracţiunii de luare de mită, prev. şi ped. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Fapta inculpatului B.Ş.C. de a reţine şi distruge procesul-verbal real încheiat cu ocazia controlului, formată din doi poliţişti, cu ocazia controlului efectuat la punctul de lucru al SC E.P. SRL Craiova, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de reţinere sau distrugere de înscrisuri prev. şi ped. de art. 272 C. pen.
Fapta inculpatului B.Ş.C. de a falsifica procesul-verbal încheiat la 15 august 2008, cu ocazia controlului efectuat de echipa de control alcătuită din inculpatul B.Ş.C. şi martorul T.E., prin diminuarea numărului de programe fără licenţă descoperite în calculatoarele existente la punctul de lucru al SC E.P. SRL Craiova şi prin contrafacerea semnăturilor martorilor T.E. şi S. (fostă E.) R., în scopul de a-l folosi la Dosarul penal nr. 1029/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj pentru obţinerea unei soluţii favorabile, precum şi în scopul de a ascunde comiterea infracţiunii de luare de mită, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev.de art. 288 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
Fapta inculpatului B.Ş.C. de a folosi procesul-verbal falsificat la Dosarul penal nr. 1029/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, în scopul de diminua numărul părţilor vătămate şi implicit de a reduce prejudiciul pentru a obţine o soluţie favorabilă, precum şi în scopul de a ascunde comiterea infracţiunii de luare de mită, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals prev.de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
Fapta inculpatului B.Ş.C. de a pretinde şi primi echivalentul în lei a sumei de 1.000 euro de la inculpatul P.V. prin intermediul denunţătorului M.M., spunându-i denunţătorului şi lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţistului T.E. pentru a-l determina pe acesta să modifice procesul-verbal încheiat la 15 august 2006 cu ocazia controlului efectuat la punctul de lucru al SC E.P. SRL Craiova, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. şi ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
Revenind la starea de fapt legată de activitatea inculpatului B.Ş.C. în raport cu denunţătorii G.O.V. şi G.M., Curtea a reţinut următoarele:
Într-una din zilele sfârşitului lunii mai 2006 (martorul G.O. a declarat că în ziua în care echipa de fotbal U. Craiova a susţinut un meci de promovare în oraşul Târgu Jiu, iar din site-urile sportive rezultă că meciul respectiv a avut loc la 19 mai 2006), o echipă de poliţişti formată din martorii S.D. şi A.Ş. a efectuat un control la punctul de lucru al SC B.C. SRL (deţinută de martora B.I.), unde existau aparate pentru jocuri ce aparţineau denunţătorului G.O.
Cu această ocazie poliţiştii au constatat că nu există documentaţia şi licenţele pentru aparatele respective încheind proces-verbal în acest sen, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor S.D., A.Ş., B.I. şi denunţătorului G.O.
B.I. l-a anunţat pe G.O. despre controlul efectuat, iar în zilele următoare acesta a luat legătura cu poliţistul S.D. care la rândul săi i-a spus că documentele aparatelor trebuie depuse la B.Ş.C., care avea în responsabilitate această linie de muncă.
Aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor S.D., A.Ş. (fila 50-51, 53-54 vol. 3 u.p., fila 63, 94 vol. 2 Curte), procesul-verbal a fost predat inculpatului B.Ş.C., urmând ca acesta să se ocupe de continuarea procedurilor.
Denunţătorul G.O. s-a prezentat la biroul inculpatului B.Ş.C., având asupra sa documentele aparatelor de joc, dar inculpatul i-a spus că acestea nu corespund dispoziţiilor legale, motiv pentru care poate fi sancţionat, luându-i o declaraţie în acest sens.
Între cei doi s-a descris o discuţie legată de studiile liceale şi de modul în care se desfăşura activitatea în domeniul jocurilor de noroc.
În timpul discuţiei, denunţătorul i-a spus inculpatului că este prieten cu G.M., pe care inculpatul îl cunoştea.
Deoarece inculpatul i-a creat impresia denunţătorului că poate să stopeze ancheta dacă va primi vreo atenţie, denunţătorul i-a dat inculpatului suma de 100 euro şi o sticlă de whisky, fără ca inculpatul să aibă vreun gest de respingere, însuşindu-şi banii şi sticla.
Procesul-verbal dat de martorul A.Ş. inculpatului B.Ş.C. nu a urmat procedura prevăzută de lege, în sensul că nu s-au mai efectuat cercetări cu privire la faptul că aparatele de jocuri deţinute de denunţătorul G.O. nu aveau documente şi licenţe.
Deşi inculpatul B.Ş.C. a negat faptul că a primit de la G.O. banii şi sticla de whisky, declaraţiile denunţătorului G.O. (fila 129-136 vol. 2 u.p., fila 52-54 vol. 2 Curte), sunt susţinute şi de declaraţiile martorului O.F.D. (fila 42-45 vol. 2 u.p., fila 57-58 vol. 2 curte), căruia denunţătorul i-a spus că i-a dat inculpatului banii şi sticla.
Totodată, faptul că nu s-au mai efectuat cercetări cu privire la împrejurarea că aparatele de jocuri deţinute de G.O. nu aveau licenţe şi documente legale, în condiţiile în care procesul-verbal a fost predat de martorul A.Ş., inculpatului B.Ş.C., dovedeşte că inculpatul a avut un motiv pentru care nu a urmat procedura prevăzută de lege, motivul fiind acela că a primit banii şi sticla de whisky de la G.O.
Revenind la starea de fapt, întrucât G.M. era o cunoştinţă mai veche a inculpatului B.Ş.C., iar G.O. îl cunoscuse pe inculpat în împrejurările arătate mai sus, cei doi denunţători fiind asociaţi la SC M.I. SRL Crai ova, ce avea ca obiect de activitate jocurile de noroc şi pariurile sportive, inculpatul le-a propus celor doi, să dezvolte o afacere ilegală, în sensul de a amplasa în diverse spaţii, aparate de jocuri care nu aveau documente şi licenţe.
Totodată, inculpatul B.Ş.C. i-a asigurat pe cei doi denunţători că nu li se va întâmpla nimic, în sensul că nu vor fi traşi la răspundere contravenţională sau penală, deoarece el le va asigura protecţia.
În schimb, inculpatul a pretins sume de bani, lunar, înţelegându-se cu cei doi, să primească suma de 1.000 euro lunar.
Aşa cum rezultă din declaraţia denunţătorului G.O. (fila 131 vol.2 u.p.), acesta i-a dat inculpatului B.Ş.C., în repetate rânduri, în perioada iulie-noiembrie 2006, sume cuprinse între 2.000 şi 4.000 lei lunar.
În perioada respectivă, folosindu-se de societatea SC W.G. SRL, denunţătorii au folosit, pe lângă cele 7 aparate cu licenţă, alte 40 fără licenţă, acestea având falsificate seriile, astfel încât să corespundă cu licenţele obţinute pentru cele 7 aparate.
Astfel de aparate erau amplasate în săli de jocuri situate în diferite locaţii din judeţul Dolj, printre care Urzicuţa, Moţăţei, Galicea Mare, Unirea, dar şi în spaţii ce aparţineau SC A. SRL, al cărui asociat unic era C.Ş.
Denunţătorul G.O. a subliniat faptul că inculpatul B.Ş.C. cunoştea foarte bine toată activitatea, fiind anunţat unde se găseau aparate fără licenţă, pentru ca în situaţia în care urma să se efectueze vreun control, inculpatul să-i anunţe pe denunţători să ia aparatele respective pentru a nu fi descoperite.
Astfel de situaţii au fost în cazul aparatelor de joc amplasate în com. Moţăţei şi Urzicuţa, unde inculpatul B.Ş.C., fie a anunţat că urmează să se efectueze un control, fie a intervenit asupra poliţistului care urma să efectueze controlul, spunându-i că actele sunt la el, motiv pentru care controlul nu s-a mai efectuat.
Mai mult, în cursul lunii iunie 2006, după efectuarea unui control de către o echipă formată din inculpatul B.Ş.C. şi poliţistul C.C.A., la un bar din sat. Sărata, com. Călăraşi s-au indisponibilizat două aparate de joc tip poker, în vederea confiscării, fiind lăsate la sediul Postului de Poliţie Călăraşi.
Procesul-verbal încheiat cu acea ocazie a rămas la inculpatul B.Ş.C., deoarece poliţistul C.C.A. a fost detaşat să participe într-o misiune de menţinere a păcii în Kosovo, aşa cum rezultă din declaraţiile martorului C.C.A. (filele 56-58 vol. 2 u.p., filele 59-60 vol. 2 Curte).
În loc să ducă cele două aparate la camera de corpuri delicte a I.P.J. Dolj, inculpatul B.Ş.C. i-a trimis pe G.M. şi martorul C.Ş. să ia cele două aparate de la sediul Poliţiei Călăraşi, acestea fiind folosite în mod nelegal în alte săli de joc.
Acest aspect rezultă din declaraţiile denunţătorului G.O. care a menţionat că G.M. şi C.Ş. s-au deplasat cu un autoturism roşu cu remorcă, în prealabil inculpatul invitându-l pe el, dar nu a putut să meargă în com. Călăraşi, deoarece se afla la Bucureşti.
Declaraţiile denunţătorului sunt susţinute de declaraţiile martorului N.C. (filele 15-16 vol. 2 u.p., filele 6-162 vol. 2 Curte), fost şef de post la Poliţia Călăraşi, care a confirmat faptul că l-a sunat inculpatul B.Ş.C. şi i-a spus că vor veni doi bărbaţi cărora trebuie să le dea aparatele. Acelaşi martor a declarat că cei doi bărbaţi au fost G.M. şi C.Ş., recunoscuţi de martor la 25 iulie 2008, dintr-o planşă fotografică, cuprinzând fotografiile a 6 persoane.
Deşi inculpatul susţine că el l-a trimis pe martorul C.I. să ridice aparatele pentru a le aduce la sediul IPJ, dar acesta nu le-a mai adus din cauza unei defecţiuni la autoturism, motiv pentru care le-a lăsat în custodia acestuia, încheind un proces-verbal în acest sens, apărarea inculpatului şi declaraţiile martorilor C.I., C.Ş. sunt contrazise de celelalte probe, respectiv declaraţiile denunţătorului G.O., declaraţiile martorului N.C., declaraţiile martorului S.D. (filele 7-8 vol. 2 u.p., 213 vol. l dosar curte), deţinătorul barului din sat. Sărata, unde se aflau cele două aparate, declaraţiile martorei Stănculescu Claudia (fila 104 vol. 2 u.p. fila 119 vol. 2 Curte).
Astfel, martorul S.D. a declarat că în luna iunie 2008, l-a căutat inculpatul B.Ş.C., la domiciliul socrilor săi din satul Sărata com. Călăraşi, solicitându-i „să-l scape de puşcărie", în sensul să accepte să aducă două aparate de jos, pe care să le introducă în garaj, să le dea cu praf pentru a părea a fi vechi şi să declare că acelea ar fi aparatele confiscate cu ocazia controlului efectuat în iunie 2006. Totodată, i-a solicitat să fie de acord să accepte să încheie un proces-verbal în care să se menţioneze că acele aparate ar fi fost lăsate în custodia sa, cu mult timp în urmă.
În schimbul acestui serviciu, inculpatul B.Ş.C. i-a spus că va suporta el cheltuielile pentru construcţia acoperişului casei, la care martorul lucra sau să-i dea suma de 10.000 lei. Totodată, inculpatul i-a promis că-i va acorda protecţie, întrucât are relaţii la Garda Financiară, la poliţie şi dacă va avea probleme vreodată să apeleze la el.
Mai mult, din declaraţiile martorei I.R.D. (fila 95 vol. 2 u.p., fila 93 vol. 2 Curte), grefier la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, rezultă că inculpatul B.Ş.C., la data de 10 iunie 2008 s-a deplasat la sediul acestui parchet pentru a se interesa de modul în care s-a soluţionat Dosarul nr. 713/P/2006.
Acest dosar s-a format în urma controlului efectuat în sat. Sărata com. Călăraşi la barul ce aparţinea martorului S.D., de unde fuseseră indisponibilizate în vederea confiscării cele două aparate de joc, aparate ce aparţineau martorului P.D., aparate ridicate de la sediul Poliţiei Călăraşi de G.M. şi C.Ş. la solicitarea inculpatului B.Ş.C.
Semnificativ este faptul că în referatul de terminare a urmăririi penale, întocmit de inculpatul B.Ş.C. la 15 iunie 2006, s-a menţionat că bunurile ridicate „au fost introduse în camera de corpuri delicte" fapt neadevărat.
Aceste aspecte dovedesc faptul că inculpatul B.Ş.C. a urmărit să înlăture orice dovadă a împrejurării că a dus aparatele în camera de corpuri delicte a I.P.J. Dolj, ci acestea au fost ridicate la solicitarea să, de G.M. şi C.Ş., pentru a fi amplasate în mod nelegal în alte spaţii.
Procesul-verbal de custodie încheiat între inculpaţii B.Ş.C. şi C.I. nu corespunde adevărului, iar declaraţiile martorilor C.Ş. şi C.I. sunt contrazise de celelalte probe, inclusiv de declaraţiile martorului C.G., tatăl celor doi martori.
Promisiunea inculpatului B.Ş.C. de a acorda protecţie denunţătorilor G.O. şi G.M. s-a materializat şi în alte modalităţi.
Astfel, la data de 10 decembrie 2006, o echipă formată din martorii S.M., C.G., I.N., poliţişti în cadrul secţiei V a Poliţiei municipiului Craiova, a efectuat un control la punctul de lucru al SC G.R. SRL Craiova (ce aparţinea lui G.O.), situat în Craiova, cartierul Craioviţa Nouă, zona Bigul Vechi, unde au găsit aparate de jocuri fără licenţe de folosire, motiv pentru care s-a întocmit proces-verbal şi s-a dispus sigilarea încăperii în vederea indisponibilizării aparatelor.
Inculpatul B.Ş.C. a fost anunţat telefonic de G.O., motiv pentru care s-a deplasat la faţa locului, ajungând în momentul în care se întocmea procesul-verbal. Inculpatul le-a spus poliţiştilor că nu aveau competenţă să efectueze asemenea verificări, fără a fi însoţiţi de un ofiţer desemnat pe această linie de muncă de la S.I.F. din cadrul I.P.J. Dolj. Totodată, inculpatul a afirmat că el cunoaşte sigur că societatea respectivă funcţionează legal şi că deţine licenţe de exploatare, precizând că el însuşi a autorizat funcţionarea acelei săli, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor I.N. (filele 25-27 vol. 2 u.p., filele 1-2 vol. 2 Curte), S.M. (filele 32-33 vol. 2 u.p., fila 4 vol. 2 Curte), C.G. (filele 37-38 vol. 2 u.p., fila 18 vol. 2 Curte).
După ce încăperea a fost sigilată, inculpatul B.Ş.C. împreună cu G.O., G.M., O.D. s-au deplasat la barul ce aparţinea lui O.D., situat în zona Şcolii Trişcu din Craiova.
Acolo, inculpatul B.Ş.C. i-a zis lui G.O. că poate să meargă la încăperea sigilată, să rupă. sigiliul şi să ia aparatele de acolo.
G.O. s-a conformat şi împreună cu O.D. s-au deplasat cu un autovehicul închiriat, au rupt sigiliul şi au încărcat aparatele, fiind depistaţi de lucrătorii secţiei V Poliţie, aşa cum rezultă din declaraţiile denunţătorului G.O., declaraţiile martorilor O.D., I.N.
Tot în cursul aceleiaşi zile, martorul I.N. a arătat că a fost sunat pe telefonul mobil de către inculpatul B.Ş.C. care i-a spus că licenţele prezentate de SC G.R. SRL Craiova, aparţineau de fapt SC M.I. SRL, care a funcţionat în acel spaţiu, dar la momentul controlului îşi desfăşura activitatea în alt spaţiu situat în Piaţa Gării din Craiova.
Martorul I.M. s-a deplasat cu colegul său P.S. la sala de jocuri situată în Piaţa Gării, pentru a face verificări cu privire la licenţele aparatelor de joc.
Angajatul sălii l-a contactat telefonic pe G.M., poliţistul I.N. discutând la rândul său cu acesta şi stabilind ca în ziua următoare să prezinte documentele aparatelor.
Imediat, martorul I.N. a fost sunat pe telefonul mobil de inculpatul B.Ş.C. care i-a reproşat faptul că nu este autorizat să facă asemenea controale, nu trebuia să verifice sala de la gară, reproşându-i şi faptul că sperie angajaţii şi clienţii, menţionând faptul că aceste informaţii le primise de la G.M., iar acesta a formulat plângere penală împotriva lui I.N. pentru abuz în serviciu.
Martorul a fost sunat pe telefonul mobil de numita M.M. - administrator al SC M.I. SRL, care a solicitat să se întâlnească cu el, poliţistul invitând-o la sediul Secţiei 5 Poliţie.
La sediul de poliţie, M.M. a afirmat că inculpatul B.Ş.C. i-a spus că I.N. nu avea competenţă să facă asemenea verificări, motiv pentru care a formulat plângere penală împotriva lui.
Inculpatul B.Ş.C. nu s-a limitat doar a-i asigura pe denunţătorii G.O. şi G.M. că le va asigura protecţie, în sensul că va face demersuri pentru a nu fi descoperite aparatele care nu aveau documente legale, inclusiv licenţe, ci s-a implicat la rândul său în a plasa astfel de aparate în sălile de joc.
Totodată, ţinea evidenţa strictă a încasărilor şi veniturilor obţinute din exploatarea aparatelor de joc, aşa cum rezultă din înregistrările convorbirilor telefonice, coroborate cu declaraţiile martorilor P.F. (fila 167-168 vol. 2 u.p., fila 303 vol. 2 Curte).
Mai mult, inculpatul B.Ş.C. a intervenit în situaţii în care clienţii au câştigat sume de bani după ce au jucat la aparatele de joc, determinându-i să plece din sală, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor O.F.D. (filele 42-45 vol. 2 u.p., filele 57-58 vol. 2 Curte), M.B.B.I. (fila 140 vol. 2 u.p.).
Din declaraţiile denunţătorului G. rezultă că acesta i-a dat inculpatului următoarele sume de bani în perioada iulie-noiembrie 2006:
- 3.000 lei lunar (fila 13 vol. 2 u.p.);
- 400 euro daţi în luna august 2006, înainte ca inculpatul să se căsătorească (fila 136 vol. 2 u.p.);
- 2.000 lei pentru ca inculpatul să facă plăţi pentru societatea deţinută de soţia sa (fila 136 vol. 2 u.p);
- 1.000 lei pentru ca inculpatul să plătească un dar de nuntă la restaurantul P. din Craiova (fila 135 vol. 2 u.p.).
Din declaraţiile denunţătorului G.M. rezultă că acesta i-a dat inculpatului B.Ş.C., în perioada noiembrie 2007 - iunie 2008, suma de 12.000 lei lunar (fila 211 vol. 2 u.p, fila 212 vol. l Curte).
Deşi inculpatul B.Ş.C. a invocat faptul că a primit banii respectivi, deoarece el a cumpărat aparate de joc şi le-a plasat în sălile de jocuri ce aparţineau societăţilor denunţătorilor G.O. şi G.M., acest aspect nu înlătură vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, el încercând să mascheze banii primiţi ca mită sub forma unor dividende.
Pe de altă parte, nu există înscrisuri din care să rezulte că inculpatul B.Ş.C. sau soţia acestuia aveau vreo calitate în societăţile denunţătorilor, nu există vreo convenţie încheiată în formă scrisă care să ateste că inculpatul sau soţia sa aveau în mod legal, aparate de joc amplasate în sălile de jocuri folosite de denunţători.
În altă ordine de idei, atât denunţătorii, cât şi martorii au declarat expres că inculpatul le-a solicitat bani pentru a le asigura protecţia şi le-a dat aparate de joc, care au fost indisponibilizate de la alte societăţi în vederea confiscării, dar inculpatul în loc să le ducă la camera de corpuri delicte, le-a folosit în mod nelegal.
Totodată, asigurarea dată de inculpat denunţătorilor că le va acorda protecţie în schimbul banilor, a fost pusă în aplicare, inculpatul intervenind de mai multe ori pentru a împiedica descoperirea neregulilor din activitatea societăţilor denunţătorilor.
Mai mult, în virtutea funcţiei sale, inculpatul B.Ş.C. lua la cunoştinţă datele la care urmau să se efectueze controale la sălile de jocuri, astfel încât imediat îi anunţa pe denunţători să scoată din funcţiune aparatele care nu aveau licenţă sau care aveau seriile falsificate, pentru a nu fi găsite de cei care efectuat controlul.
Prin urmare, fapta inculpatului B.Ş.C. de a pretinde şi primi, în perioada iulie 2006 - iunie 2008, diverse sume de bani, în mod repetat de la denunţătorii G.O.V. şi G.M. că le va asigura protecţie, în sensul că, în calitate de ofiţer de poliţie având în competenţă verificarea legalităţii desfăşurării activităţilor în domeniul jocurilor de noroc, nu va întreprinde nicio acţiune prin care să descopere neregularităţile aparatelor de joc folosite de denunţători şi îi va împiedica şi pe alţii să efectueze asemenea controale, promisiuni puse în aplicare de inculpat, realizează elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi cel al laturii subiective, ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev.de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.
Totodată, fapta aceluiaşi inculpat de a primi în perioada mai-iunie 2006, de la denunţătorul G.O.V. suma de 100 euro şi o sticlă de whisky, pentru ca, în calitate de ofiţer de poliţie, să nu efectueze cercetările în vederea tragerii la răspundere penală a denunţătorului pentru aspectele descoperite cu ocazia controlului efectuat la punctul de lucru al SC B.C. SRL situat în Filiaşi, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prev.de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului B.Ş.C., Curtea a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social ridicat al faptelor, împrejurările în care s-au comis - inculpatul folosindu-se de calitatea sa de ofiţer de poliţie, numărul mare de infracţiuni, durata în timp pe parcursul căreia s-a desfăşurat întreaga activitate infracţională, dar şi persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit, are un minor în întreţinere, are studii superioare, astfel încât Curtea a apreciat ca fiind oportună reţinerea circumstanţei atenuante prev.de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.
Având în vedere efectele prevăzute de art. 76 C. pen., Curtea l-a condamnat pe inculpatul B.Ş.C. la următoarele pedepse:
- 2 ani şi 10 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 5 ani, ca pedeapsă complementară, pentru infracţiunea prev.de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. c) C. pen.;
- 5 luni închisoare pentru infracţiunea prev.de art. 272 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. e) C. pen.;
- 5 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 288 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. e) C. pen.;
- 2 luni închisoare, pentru infracţiunea prev.de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. e) C. pen.;
- 1 an şi 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. d) C. pen.;
- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. c) C. pen. (faptă constând în primirea unei sticle de whisky şi sumei de 100 euro de la G.O.V.);
- 2 ani şi 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. c) C. pen. (faptă din perioada 2006-mai 2008, constând în primirea diferitelor sume de bani de la G.O.V. şi G.M.).
Deoarece infracţiunile săvârşite se află în concurs real, având în vedere dispoziţiile art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 10 luni închisoare.
Privitor la pedeapsa accesorie şi pedeapsa complementară, pe lângă drepturile prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., Curtea a interzis şi dreptul prev.de lit. c) al aceluiaşi articol, ţinând cont de faptul că pentru săvârşirea infracţiunilor, inculpatul s-a folosit de calitatea sa de ofiţer de poliţie.
Având în vedere natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite de inculpatul B.Ş.C., durata mare de timp pe parcursul căreia s-a desfăşurat activitatea infracţională, faptul că inculpatul s-a folosit de calitatea sa de ofiţer de poliţie, Curtea a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins numai prin executarea în regim de detenţie.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului P.V., Curtea a avut în vedere criteriile prev.de art. 72 C. pen., gradul de pericol social mediu al faptei, împrejurările în care s-a comis - acesta a dat banii în urma solicitării inculpatului B.Ş.C., astfel încât nu el este cel care a avut iniţiativa săvârşirii infracţiunii, persoana inculpatului care nu este la primul conflict cu legea penală, fiindu-i aplicate sancţiuni administrative în legătură cu faptele prevăzute de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, este administratorul unei societăţi comerciale, are studii superioare, este căsătorit, are 4 copii majori, astfel încât Curtea l-a condamnat la o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, respectiv 6 luni închisoare.
Având în vedere persoana inculpatului, vârsta acestuia, faptul că desfăşoară o activitate din care obţine venituri, fiind administratorul unei societăţi comerciale, este tatăl a 4 copii majori, care la rândul său au absolvit studii superioare, aşa cum rezultă din referatul de evaluare, Curtea a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatului, fiind îndeplinite condiţiile prev.de art. 81 C. pen., urmând să dispună suspendarea executării pedepsei.
Privitor la pedeapsa accesorie, Curtea a interzis pe lângă drepturile prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi dreptul prevăzut de lit. c) a aceluiaşi articol, deoarece inculpatul s-a folosit de calitatea sa de administrator când a luat hotărârea de a-i da banii inculpatului B.Ş.C., prin intermediul denunţătorului M.M.
Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
Având în vedere şi dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 78/2000, Curtea a dispus confiscarea de la inculpatul B.Ş.C. a următoarelor sume de bani:
- echivalentul în lei a sumei de 1.100 euro (1.000 euro primiţi de la inculpatul P.V. prin intermediul lui M.M., 100 euro primiţi de la G.O.V. în mai-iunie 2006),
- echivalentul în lei a unei sticle de whisky (primită de la G.O.V. în mai-iunie 2006),
- echivalentul în lei a sumei de 400 euro (primiţi de la G.O.V. în august 2006 înainte de a se căsători),
-1.000 lei (primiţi de la G.O.V. perioada iulie-august 2006 pentru a plăti un dar de nuntă la restaurantul Piaza din Craiova),
- 2.000 lei (primiţi de la G.O.V. pentru a efectua plăţi pentru societatea deţinută de soţia sa),
- 15.000 lei (primiţi de la G.O.V. în perioada iulie-noiembrie 2006),
- 96.000 lei (primiţi de la G.M. în perioada noiembrie 2007-iunie 2008),
Totodată, ţinând cont de dispoziţiile art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea procesului-verbal falsificat (filele 72, 73 vol. 3 u.p.).
Prin încheierea din 11 februarie 2013, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, în baza art. 196 C. proc. pen., a dispus înlăturarea omisiunii vădite strecurată în dispozitivul sentinţei nr. 16 din 29 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1729/54/2010, în sensul că:
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a pedepsei închisorii aplicate inculpatului P.V., se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
De asemenea, în baza art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea procesului-verbal falsificat (filele 72, 73 din vol. 3 dosar urmărire penală).
Împotriva sentinţei penale nr. 16 din 19 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în termen legal, au formulat recurs, atât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, cât şi inculpaţii B.Ş.C. şi P.V., motivele invocate fiind consemnate în încheierea de şedinţă din data de 25 septembrie 2014 prin care s-a amânat pronunţarea deciziei, încheiere ce face parte integrantă din prezenta.
Prin încheierea de şedinţă din data de 20 februarie 2014, înalta Curte, din oficiu, raportat de data înregistrării cauzei, respectiv 04 martie 2013, a recalificat calea de atac a recursului în apel, potrivit art. 10 pct. 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., această dispoziţie fiind menţionată expres în încheierea de şedinţă din 15 mai 2014 atunci când Înalta Curte, îndreptând omisiunea vădită strecurată în încheierea de şedinţă din 20 februarie 2014, a dispus recalificarea căii de atac ca apel.
Examinând cauza, atât din perspectiva motivelor de apel invocate, a probelor administrate în faţa instanţei de apel, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, constată fondate apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova şi de apelantul intimat inculpat B.Ş.C.
În ceea ce priveşte apelul formulat de apelantul intimat inculpat P.V., Înalta Curte constată că acesta este nefondat fapt pentru care va dispune respingerea acestuia, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond, în urma evaluării probelor administrate în cauză, a reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare adevărului şi a stabilit o încadrare juridică corectă.
Astfel, Înalta Curte apreciază că probele administrate dovedesc existenţa faptelor, precum şi vinovăţia inculpaţilor, soluţia de condamnare fiind temeinică şi legală.
Instanţa de fond a respectat dispoziţiile procedurale privind motivarea hotărârii, în sensul că a descris faptele care fac obiectul învinuirii, cu arătarea timpului şi locului unde au fost săvârşite, încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de apelanţii intimaţi inculpaţi, forma şi gradul de vinovăţie, circumstanţele în care au fost comise faptele şi a analizat probele care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale.
Instanţa de fond a dat faptelor săvârşite de apelanţii intimaţi inculpaţi o corectă încadrare juridică şi a manifestat multă înţelegere la individualizarea judiciară a pedepselor, atât la stabilirea cuantumului acestora pentru fiecare infracţiune săvârşită, cât şi la aplicarea dispoziţiilor legale prind concursul real de infracţiuni, în sensul neaplicării niciunui spor de la pedeapsa cea mai grea aplicată.
Instanţa de control îşi însuşeşte motivarea instanţei de fond în ceea ce priveşte situaţia de fapt cu completările care vor fi făcute referitor la legea penală mai favorabilă, intervenţia prescripţiei speciale a răspunderii penale, precum şi individualizarea juridică a pedepselor.
Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională, sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 C. pen. din 17 iulie 2009 (Legea nr. 286/2009), a pronunţat Decizia nr. 265 din 06 mai 2014, publicată în M. Of. al României nr. 372 din 20 mai 2014, prin care a statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile.
Determinarea legii penale mai favorabile şi alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispoziţiilor penale din legi succesive care îşi găsesc aplicarea în speţă.
Utilizând aşadar criteriul aprecierii in concreto vor fi examinate aspectele privind modificarea condiţiilor de incriminare şi a tratamentului sancţionator.
Pentru a deveni aplicabile dispoziţiile mai favorabile din legile succesive, este necesar ca fapta ce face obiectul acuzaţiei să fie infracţiune, atât potrivit legii sub imperiul căreia a fost comisă, cât şi conform legii în vigoare la data judecării cauzei, iar dintre legile penale succesive una să fie mai favorabilă.
Examinând cauza din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de incriminare, Înalta Curte constată că infracţiunea de reţinere sau distrugere de înscrisuri, prev. de art. 272 C. pen. anterior în modalitatea concretă în care a fost săvârşită de inculpat, continuă să fie incriminată de noul C. pen., având, aşadar, corespondent în noua reglementare.
Fapta prevăzută de art. 272 C. pen. anterior era pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
În prezent, fapta este incriminată în art. 275 C. pen., având denumirea marginală „sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri" şi este sancţionată cu pedeapsa de la 6 luni la 5 de ani.
În ce priveşte cea de-a doua infracţiune reţinută în sarcina inculpatului B.Ş.C., fapta de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută la art. 288 alin. (2) C. pen. anterior era pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani închisoare.
În prezent, fapta continuă să fie incriminată de C. pen. sub denumirea de fals material în înscrisuri oficiale şi prevăzută în art. 320 alin. (2) C. pen. fiind sancţionată cu pedeapsa de la 1 la 5 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.
Cea de a treia infracţiune reţinută în sarcina inculpatului este infracţiunea privind uzul de fals, care la momentul comiterii era incriminată de art. 291 C. pen. anterior şi sancţionată cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani, întrucât înscrisul folosit era unul oficial.
În prezent, fapta continuă să fie incriminată de C. pen. sub denumirea marginală de uzul de fals prevăzută la art. 323 C. pen. şi .sancţionată cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă (atunci când înscrisul este oficial).
Infracţiunea de luare de mită (fiind reţinute 3 astfel de infracţiuni în sarcina inculpatului B.Ş.C., din care una în formă continuată) era incriminată conform reglementării anterioare de art. 254 C. pen. şi era pedepsită cu închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
În noua reglementare, fapta este de asemenea incriminată sub aceeaşi denumire marginală „luarea de mită" de art. 289 C. pen. şi este sancţionată cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
Infracţiunea de trafic de influenţă, incriminată de art. 257 C. pen. anterior şi sancţionată cu închisoarea de la 2 la 10 ani, se regăseşte sub aceeaşi denumire marginală în actuala reglementare, în art. 291 C. pen., fiind sancţionată cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Verificând limitele de pedeapsă din noua reglementare penală, se constată că acestea au fost mărite cu privire la minimul special în ce priveşte infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, celelalte infracţiuni având acelaşi minim special în ambele reglementări.
Referitor la tratamentul juridic aplicabil circumstanţelor atenuante, reţinute de instanţa de fond şi prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. anterior „conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii" cu reţinerea efectelor circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 76 lit. e) C. pen. anterior „când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general, sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 lei" se constată că acestea nu se mai regăsesc în art. 75 C. pen.
Noul C. pen. restrânge efectele circumstanţelor atenuante, în sensul că, în prezenţa acestora nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, efectul lor fiind limitat la reducerea limitelor legale de pedeapsă cu 1/3. Din această perspectivă, nu încape nicio îndoială că legea mai favorabilă sub aspectul efectelor circumstanţelor atenuante este C. pen. anterior.
În condiţiile în care legea nouă modifică, atât limitele de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare, cât şi întinderea efectelor circumstanţelor atenuante se pune problema modului în care se va face aplicarea dispoziţiilor privind legea penală mai favorabilă şi întrucât nu suntem în prezenţa unor instituţii susceptibile de a funcţiona autonom, aplicarea legii penale mai favorabile se face pe baza criteriului aprecierii globale.
Astfel, nu va fi posibilă aplicarea separată a dispoziţiilor din legile succesive privind încadrarea juridică a faptei şi reţinerea circumstanţelor atenuante.
Cu privire la tratamentul juridic aplicabil, în speţă, concursului de infracţiuni, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că potrivit art. 34 C. pen. anterior:
„În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează:
b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.
În concret, în cauză, s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 10 luni închisoare.
Potrivit legii noi, art. 39 lit. b) C. pen., pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
În concluzie, luând în considerare limitele de pedeapsă pentru infracţiunea cea mai grea aplicată inculpatului, precum şi regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, rezultă că legea penală anterioară este mai favorabilă, aplicându-i-se inculpatului pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare, fără niciun spor de pedeapsă.
Toate aceste aspecte relevă aşadar, în considerarea celor expuse anterior, că legea penală veche este legea mai favorabilă care lasă la latitudinea instanţei în cadrul procesului de individualizare aplicarea sau nu a sporului de pedeapsă, astfel încât va menţine regulile aplicate în cadrul concursului de infracţiuni în reglementarea prevăzută de C. pen. din 1969.
Având în vedere cele expuse mai sus, văzând şi dispoziţiile art. 255 C. pen. anterior (infracţiune pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani) şi art. 290 C. pen. actual (infracţiune pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani), se constată că şi în cazul inculpatului P.V. legea penală mai favorabilă aplicabilă este C. pen. din 1969.
Stabilind că legea penală mai favorabilă celor doi inculpaţi este C. pen. anterior, Înalta Curte, urmează a analiza prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunile reţinut în sarcina inculpaţilor.
Astfel, conform art. 122 C. pen. anterior, termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana fizică sunt: a) 15 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani; b) 10 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 15 ani; c) 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani; d) 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani; e) 3 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda.
Potrivit art. 124 C. pen. anterior, prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut în art. 122 este depăşit cu încă jumătate.
Având în vedere art. 122 şi art. 124 C. pen. din 1969, precum şi modul de sancţionare al infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, aşa cum au fost arătate mai sus, se constată că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute de art. 272 şi art. 291 C. pen. anterior.
Astfel, infracţiunea de reţinere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 272 C. pen. anterior, având ca maxim special prevăzut de norma de incriminare un termen de 3 ani închisoare, urmează a se prescrie într-un termen de 5 ani de zile conform art. 122, iar prescripţia specială a răspunderii penale urmează a interveni după trecerea unei perioade de 7 ani şi 6 luni.
Raportat la faptul că infracţiunea prev. de art. 272 C. pen. anterior a fost săvârşită la data de 15 august 2006, iar de la acel moment şi până în prezent s-a scurs o perioadă de timp mai mare decât cea prevăzută de art. 124 C. pen. anterior, Înalta Curte constată că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunea mai sus menţionată, drept pentru care, în baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen., va dispune încetarea procesului penal referitor la această infracţiune.
Cu referire la infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. anterior, având în vedere aceleaşi texte de lege mai sus invocate, respectiv art. 122 şi art. 124 C. pen. anterior, precum şi faptul că infracţiunea de uz de fals este pedepsită cu închisoarea între 3 luni şi 3 ani închisoare, maximul special fiind majorat cu 2 ani conform art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, astfel încât infracţiunea de uz de fals urmează a se prescrie într-un termen de 5 ani de zile conform art. 122, iar prescripţia specială a răspunderii penale a intervenit după trecerea unei perioade de 7 ani şi 6 luni, instanţa va constata că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals, drept pentru care, în baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen., va dispune încetarea procesului penal referitor la această infracţiune.
În ceea ce priveşte prescripţia specială a răspunderii penale a mai fost invocat de către apărare, faptul că s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale cu privire la infracţiunea prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 săvârşită de către inculpatul B.Ş.C. şi a infracţiunii prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 săvârşită de inculpatul P.V.
Analizând aceste critici, înalta Curte constată că sunt nefondate, nefiind împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale prevăzut de art. 124 raportat la art. 122 C. pen. anterior.
Astfel, infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. anterior, era pedepsită conform normei de incriminare cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani închisoare.
Argumentul apărării conform căruia de la acest maxim de 5 ani de închisoare urmează a fi stabilit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale nu poate fi primit având în vedere faptul că a fost reţinut art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 conform căruia "infracţiunile prevăzute la art. 17 lit. a) - d) se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în C. pen. pentru aceste infracţiuni, al cărei maxim se majorează cu 2 ani".
Înalta Curte, aşa cum a arătat, a constatat că legea penală mai favorabilă aplicată celor doi inculpaţi este legea veche, astfel încât nu poate fi primit argumentul conform căruia art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 nu este aplicabil în speţa de faţă, întrucât a fost abrogat, legea de abrogare fiind însuşi Legea nr. 187/2012, respectiv legea penală nouă. în consecinţă, nu se pot combina dispoziţiile din legea nouă cu cele din legea veche, întrucât se creează o "lex tertia", aplicarea legii penale mai favorabile se face pe baza criteriului aprecierii globale, astfel încât, raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, termenul de prescripţie al răspunderii penale este de 8 ani de zile, iar cel de prescripţie specială de 12 ani, termen ce nu s-a împlinit.
Păstrând aceeaşi logică mai sus arătată, instanţa constată că nici în cazul infracţiunii de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 săvârşită de inculpatul P.V. nu s-a împlinit termenul de prescripţie specială, aşa cum în mod eronat a susţinut apărătorul acestuia.
Astfel, maximul special al infracţiunii prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. anterior este de 5 ani închisoare, iar potrivit art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, acest maxim se majorează cu 2 ani, drept pentru care, având în vedere dispoziţiile art. 122 şi art. 124 C. pen. anterior, termenul de prescripţie al răspunderii penale este de 8 ani de zile, iar cel de prescripţie specială de 12 ani, termen ce de asemenea nu s-a împlinit.
Cu privire la individualizarea juridică a pedepselor, Înalta Curte constată următoarele:
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului B.Ş.C., Curtea a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social ridicat al faptelor, împrejurările în care s-au comis - inculpatul folosindu-se de calitatea sa de ofiţer de poliţie, numărul mare de infracţiuni, durata în timp pe parcursul căreia s-a desfăşurat întreaga activitate infracţională, dar şi persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit, are un minor în întreţinere, are studii superioare, astfel încât Curtea a apreciat ca fiind oportună reţinerea circumstanţei atenuante prev.de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.
Astfel, Curtea a condamnat pe inculpatul B.Ş.C. la următoarele pedepse:
- 2 ani şi 10 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 5 ani, ca pedeapsă complementară, pentru infracţiunea prev.de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. c) C. pen.;
- 5 luni închisoare pentru infracţiunea prev.de art. 272 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. e) C. pen.;
- 5 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 288 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. e) C. pen.;
- 2 luni închisoare, pentru infracţiunea prev.de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. e) C. pen.;
- 1 an şi 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. d) C. pen.;
- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. La art. 76 lit. c) C. pen. (faptă constând în primirea unei sticle de whisky şi sumei de 100 euro de la G.O.V.);
- 2 ani şi 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. c) C. pen. (faptă din perioada 2006-mai 2008, constând în primirea diferitelor sume de bani de la G.O.V. şi G.M.).
Privitor la pedeapsa accesorie şi pedeapsa complementară, pe lângă drepturile prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., Curtea a interzis şi dreptul prev.de lit. c) al aceluiaşi articol, ţinând cont de faptul că pentru săvârşirea infracţiunilor, inculpatul s-a folosit de calitatea sa de ofiţer de poliţie.
Exceptând din analiza ce urmează a fi făcută infracţiunile pentru care a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunile de reţinere sau distrugere de înscrisuri şi uz de fals săvârşite de inculpatul B.Ş.C., aşa cum a fost arătat mai sus, înalta Curte constată că pentru toate celelalte infracţiuni pentru care instanţa de fond a dispus condamnarea, aceasta a aplicat pedepse sub minimul special ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) C. pen. anterior, respectiv conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunilor.
Astfel, în baza art. 76 C. pen. anterior, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, minimul special fiind de 3 ani închisoare, 5 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, minimul special fiind de 6 luni închisoare, 1 an şi 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, minimul special fiind de 2 ani închisoare, 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (fapta constând în primirea unei sticle de whisky şi sumei de 100 euro de la G.O.V.), minimul special fiind de 3 ani închisoare, 2 ani şi 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta din perioada 2006-mai 2008, constând în primirea diferitelor sume de bani de la G.O.V. şi G.M.), minimul special fiind de 3 ani închisoare.
Înalta Curte subliniază că tratamentul sancţionator al infracţiunilor şi, implicit, individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, a acestora sunt aspecte importante de politică penală care, pentru a-şi atinge scopul, trebuie să aibă caracter unitar şi previzibil.
Instanţa consideră că, în acest context, infracţiunile de corupţie, prezintă un grad maxim de pericol social, realitate ce determină imperativul adoptării de măsuri în consecinţă.
Pentru ca politica penală, privită sub aspectul acţiunii de luptă împotriva corupţiei, să-şi atingă scopul - reducerea treptată a fenomenului infracţional - este necesar ca fiecare pedeapsă aplicată să-şi îndeplinească funcţiile sale, întrucât doar în acest mod scopul pedepsei va putea fi atins; în acest sens, o pedeapsă este aptă să-şi îndeplinească funcţiile şi să-şi realizeze scopul numai dacă, atât în faza judecăţii, cât şi în faza executării, este perfect individualizată, ca instrument adecvat de realizare practică a politicii penale.
Cu atât mai mult, în cazul infracţiunilor de corupţie săvârşite de o persoană al cărui scop era aplicarea legilor pe care a jurat să le respecte, însă a deviat de la acest deziderat înţelegând să se folosească de funcţia ocupată pentru a-şi atinge scopuri patrimoniale personale, trebuie avute în vedere în egală măsură persoana infractorului şi, respectiv, reeducarea şi reintegrarea sa socială, cât şi dimensiunea fenomenului infracţional şi aşteptările societăţii faţă de mecanismul justiţiei penale, pentru a realiza o proporţionalitate reală între cele două aspecte.
În raport cu aceste considerente, instanţa de control judiciar apreciază că prima instanţă a aplicat inculpatului pedepse sub minimul special prevăzut de textele de incriminare, reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare fiind inaptă de a asigura scopul acestora, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât şi prin punctul de vedere al nevoii de reeducare a inculpatului.
Astfel, cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului B.Ş.C., Înalta Curte are în vedere criteriile enumerate de art. 74 C. pen. care prevăd că stabilirea duratei şi a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurarea şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
În aceeaşi ordine de idei, Înalta Curte reţine că numai o pedeapsa justă şi proporţională este de natură să asigure, atât exemplaritatea, cât şi finalitatea acesteia.
Cu referire la speţă, în raport cu toate consideraţiile expuse şi, mai ales, de materialul probator administrat în cauză, instanţa de control reţine că inculpatul, prin faptele sale şi prin modalitatea de săvârşire a acestora a dovedit un real dispreţ pentru valorile apărate de legea penală.
În acest context, se constată că conduita inculpatului în cursul procesului penal s-a înscris în parametrii de negare a acţiunii ilicite penale şi a elementelor esenţiale angajării răspunderii penale.
Astfel, se apreciază că gravitatea concretă a faptelor, poziţia procesuală, nerecunoscând activitatea ilicită şi refuzând să-şi asume răspunderea pentru propriile fapte, nu justifică reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) C. pen. anterior.
În acest sens, Înalta Curte apreciază că respectiva conduită bună a inculpatului B. înainte de săvârşirea infracţiunilor, lipsa antecedentelor penale şi faptul că acesta are studii superioare, nu reprezintă decât condiţia normală şi necesară pentru ca o persoană să deţină funcţia pe care o avea inculpatul, astfel încât, în opinia instanţei de control judiciar, nu se pot reţine circumstanţe atenuante judiciare cu consecinţa aplicării unor pedepse sub minimul special.
În consecinţă, Înalta Curte va înlătura circumstanţele atenuante judiciare reţinute, respectiv art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, urmând a aplica inculpatului pedepse orientate spre minimul special sau reprezentând chiar minimul special al acestora.
Astfel, Înalta Curte:
- va majora pedeapsa aplicată inculpatului B.Ş.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior, cu referire la art. 5 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, de la 2 ani şi 10 luni închisoare la 3 ani şi 4 luni închisoare, înlăturând circumstanţele atenuante judiciare reţinute în favoarea sa.
De asemenea, va menţine pedeapsa complementară aplicată inculpatului B.Ş.C. prin sentinţa penală apelată;
- va majora pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 288 alin. (2) C. pen. anterior, raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., de la 5 luni închisoare la pedeapsa de 6 luni închisoare, prin înlăturarea circumstanţelor atenuante judiciare reţinute - art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior şi art. 76 lit. e) C. pen. anterior;
- va majora pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. anterior, raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. de la 1 an şi 10 luni închisoare la pedeapsa de 2 ani închisoare, înlăturând dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior - art. 76 lit. d) C. pen. anterior;
- va majora pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior, raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. de la 1 an închisoare la pedeapsa de 3 ani închisoare, înlăturând dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior - art. 76 lit. c) C. pen. anterior;
- va majora pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior, raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior de la 2 ani şi 10 luni închisoare la pedeapsa de 3 ani închisoare, înlăturând dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a)- art. 76 lit. c) C. pen. anterior, cu reţinerea art. 5 C. pen.
De asemenea, va menţine pedeapsa complementară aplicată inculpatului B.Ş.C. prin sentinţa penală apelată.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior - art. 34 lit. b) C. pen. anterior, art. 35 C. pen. anterior, va contopi pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul B.Ş.C. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani şi 4 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior pe o durată de 5 ani, ca pedeapsă complementară.
De asemenea, va dispune aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.
Înalta Curte îşi însuşeşte aspectele avute în vedere de prima instanţă la individualizarea pedepselor aplicate, referitoare la natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite de inculpatul B.Ş.C., durata mare de timp pe parcursul căreia s-a desfăşurat activitatea infracţională, faptul că inculpatul s-a folosit de calitatea sa de ofiţer de poliţie, toate aceste aspecte, reprezentând criterii obiective şi precise în baza cărora Curtea de Apel Craiova, în mod judicios, a aplicat inculpatului o pedeapsă privativă de libertate şi au dus la concluzia că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. anterior, poate fi atins numai prin executarea în regim de detenţie.
Cu privire la inculpatul P.V., la individualizarea pedepsei aplicate acestuia, Curtea a avut în vedere criteriile prev.de art. 72 C. pen., gradul de pericol social mediu al faptei, împrejurările în care s-a comis - acesta a dat banii în urma solicitării inculpatului B.Ş.C., astfel încât nu el este cel care a avut iniţiativa săvârşirii infracţiunii, persoana inculpatului care nu este la primul conflict cu legea penală, fiindu-i aplicate sancţiuni administrative în legătură cu faptele prevăzute de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, este administratorul unei societăţi comerciale, are studii superioare, este căsătorit, are 4 copii majori, astfel încât l-a condamnat la o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, respectiv 6 luni închisoare.
Reiterând cele menţionate mai sus, Înalta Curte arată că tratamentul sancţionator al infracţiunilor şi, implicit, individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, a acestora sunt aspecte importante de politică penală care, pentru a-şi atinge scopul, trebuie să aibă caracter unitar şi previzibil.
Instanţa consideră că, în acest context, infracţiunile de corupţie, prezintă un grad maxim de pericol social, realitate ce determină imperativul adoptării de măsuri în consecinţă.
Pentru ca politica penală, privită sub aspectul acţiunii de luptă împotriva corupţiei, să-şi atingă scopul - reducerea treptată a fenomenului infracţional - este necesar ca fiecare pedeapsă aplicată să-şi îndeplinească funcţiile sale, întrucât doar în acest mod scopul pedepsei va putea fi atins; în acest sens, o pedeapsă este aptă să-şi îndeplinească funcţiile şi să-şi realizeze scopul numai dacă, atât în faza judecăţii, cât şi în faza executării, este perfect individualizată, ca instrument adecvat de realizare practică a politicii penale.
În raport cu aceste considerente, instanţa de control judiciar apreciază că prima instanţă a aplicat inculpatului o pedeapsă ce reprezintă minimul special prevăzut de textul de incriminare, aceasta fiind inaptă de a asigura scopul acestora, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât şi prin punctul de vedere al nevoii de reeducare a inculpatului.
Astfel, cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului P.V., Înalta Curte are în vedere criteriile enumerate de art. 74 C. pen. care prevăd că stabilirea duratei şi a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurarea şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
În aceeaşi ordine de idei, Înalta Curte reţine că numai o pedeapsa justă şi proporţională este de natură să asigure, atât exemplaritatea, cât si finalitatea acesteia.
Cu referire la speţă, în raport cu toate consideraţiile expuse şi, mai ales, de materialul probator administrat în cauză, instanţa de control reţine că inculpatul, prin fapta sa şi prin modalitatea de săvârşire a acesteia a dovedit un real dispreţ pentru valorile apărate de legea penală.
În acest context, se constată în ceea ce priveşte conduita inculpatului în cursul procesului penal că s-a înscris în parametrii de negare a acţiunii ilicite penale şi a elementelor esenţiale angajării răspunderii penale.
Astfel, se apreciază că gravitatea concretă a faptei, poziţia procesuală, nerecunoscând activitatea ilicită şi refuzând să-şi asume răspunderea pentru propriile fapte, nu justifică aplicarea unei pedepse ce reprezintă minimul special prevăzut de textul de incriminare.
În acest sens, Înalta Curte apreciază că se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului P.V. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 de la 6 luni închisoare la pedeapsa de 1 an închisoare.
De asemenea, va dispune şi aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond, în mod eronat a stabilit că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatului, fiind îndeplinite condiţiile prev.de art. 81 C. pen., astfel încât a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Astfel, circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv vârsta acestuia, faptul că desfăşoară o activitate din care obţine venituri, fiind administratorul unei societăţi comerciale, este tatăl a 4 copii majori, care la rândul său au absolvit studii superioare, aşa cum rezultă din referatul de evaluare, nu pot fi analizate în mod individual făcându-se abstracţie de la celelalte circumstanţe cu caracter negativ pentru a se putea dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În acest sens, instanţa apreciază că unele din circumstanţele reţinute de instanţa de fond reprezintă elemente de agravare a situaţiei inculpatului. Vârsta acestuia şi nivelul său de instruire ar fi trebuit să-i permită acestuia să înţeleagă pe deplin care ar fi consecinţele faptei sale de a oferi bani unui ofiţer de poliţie pentru ca acesta din urmă să îşi îndeplinească în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu în instrumentarea unui dosar penal care privea activitatea desfăşurată de inculpatul P.V., iar faptul că desfăşoară o activitate din care obţine venituri, fiind administratorul unei societăţi comerciale, nu demonstrează decât nivelul crescut de periculozitate având în vedere că inculpatul a dovedit faptul că ar folosi căi ce intră în sfera ilicitului penal pentru a-şi atinge scopul de administrare al societăţii pe care o controla.
De asemenea, trebuie avute în vedere în egală măsură persoana infractorului şi, respectiv, reeducarea şi reintegrarea sa socială, cât şi dimensiunea fenomenului infracţional şi aşteptările societăţii faţă de mecanismul justiţiei penale, pentru a realiza o proporţionalitate reală între cele două aspecte.
Astfel, se are în vedere faptul că este vorba de o infracţiune de corupţie în contextul în care se constată o recrudescenţă a acestui tip de infracţiuni fiind necesară o intervenţie promptă şi fermă a organelor judiciare prin aplicarea unor pedepse corespunzătoare şi a stabilirii corecte a modalităţii de executare.
De asemenea, instanţa de control judiciar, în alegerea modalităţii de executare a pedepsei stabilite pentru infracţiunea săvârşită de inculpatul P.V., are în vedere că ne aflăm în prezenţa unei infracţiuni de corupţie săvârşite de o persoană străină, administrator al unei societăţi comerciale, persoană care nu este la primul conflict cu legea penală, fiindu-i aplicate sancţiuni administrative în legătură cu faptele prevăzute de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, persoană ce consideră că aplicarea legilor ţării unde îşi desfăşoară activitatea poate fi subjugată intereselor financiare ale unui ofiţer de poliţie care a înţeles să se folosească de funcţia ocupată pentru a-şi atinge scopuri patrimoniale personale.
În consecinţă, având în vedere şi natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, instanţa de control judiciar apreciază că toate aceste aspecte reprezintă criterii obiective şi precise în baza cărora se va majora pedeapsa privativă de libertate şi care conduc la concluzia că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. anterior, poate fi atins numai prin executarea în regim de detenţie.
Astfel, Înalta Curte va înlătura dispoziţiile privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei de către inculpatul P.V., dispunând ca executarea pedepsei să se facă în regim de detenţie conform art. 57 C. pen. anterior.
Pe cale de consecinţă, având în vedere cele mai sus arătate, instanţa va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul intimat inculpat P.V. împotriva sentinţei penale nr. 16 din data de 29 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
De asemenea, Înalta Curte va menţine măsura confiscării speciale de la inculpatul B.Ş.C., temeiul legal al confiscării bunurilor care au constituit obiectul material al infracţiunilor de corupţie fiind art. 19 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (1) şi alin. (3) C. pen. anterior.
În baza art. 348 C. proc. pen. anterior va anula procesul-verbal falsificat (filele 72, 73 din vol. 3 dosar urmărire penală).
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul intimat inculpat P.V. la plata sumei de 375 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 75 lei, până la prezentarea apărătorului ales, pentru apelantul intimat inculpat B.Ş.C., se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul interpretului de limbă greacă se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova şi de apelantul intimat inculpat B.Ş.C. împotriva sentinţei penale nr. 16 din 29 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi a încheierii de îndreptare a erorii materiale din 11 februarie 2013 a Curţii de Apel Craiova.
Desfiinţează în parte sentinţa penală atacată şi integral încheierea din 11 februarie 2013 a Curţii de Apel Craiova şi rejudecând:
I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior pe o durată de 5 ani aplicate inculpatului B.Ş.C. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 17 alin. (2) - art. 16 lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului B.Ş.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 272 C. pen. anterior, ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
În baza art. 17 alin. (2) - art. 16 lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal pornit împotriva aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. anterior, ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului B.Ş.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior, cu referire la art. 5 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, de la 2 ani şi 10 luni închisoare la 3 ani şi 4 luni închisoare, înlăturând circumstanţele atenuante judiciare reţinute în favoarea sa.
Menţine pedeapsa complementară aplicată inculpatului B.Ş.C. prin sentinţa penală apelată.
Majorează pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 288 alin. (2) C. pen. anterior, raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., de la 5 luni închisoare la pedeapsa de 6 luni închisoare, prin înlăturarea circumstanţelor atenuante judiciare reţinute - art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior şi art. 76 lit. e) C. pen. anterior.
Majorează pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. anterior, raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. de la 1 an şi 10 luni închisoare la pedeapsa de 2 ani închisoare, înlăturând dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior - art. 76 lit. d) C. pen. anterior.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior, raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. de la 1 an închisoare la pedeapsa de 3 ani închisoare, înlăturând dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior - art. 76 lit. c) C. pen. anterior.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior, raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior de la 2 ani şi 10 luni închisoare la pedeapsa de 3 ani închisoare, înlăturând dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 lit. c) C. pen. anterior, cu reţinerea art. 5 C. pen.
Menţine pedeapsa complementară aplicată inculpatului B.Ş.C. prin sentinţa penală apelată.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior - art. 34 lit. b) C. pen. anterior, art. 35 C. pen. anterior, contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul B.Ş.C. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani şi 4 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior pe o durată de 5 ani, ca pedeapsă complementară.
Dispune aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.
II Majorează pedeapsa aplicată inculpatului P.V. pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 255 alin. (1) C. pen. anterior, raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 de la 6 luni închisoare la pedeapsa de 1 an închisoare.
Dispune aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.
Înlătură dispoziţiile privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei de către inculpatul P.V., dispunând ca executarea pedepsei să se facă în regim de detenţie conform art. 57 C. pen. anterior.
Menţine măsura confiscării speciale de la inculpatul B.Ş.C., în temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (1) şi alin. (3) C. pen. anterior.
În baza art. 348 C. proc. pen. anterior anulează procesul-verbal falsificat (filele 72, 73 din vol. 3 dosar urmărire penală).
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul intimat inculpat P.V. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Obligă apelantul intimat inculpat P.V. la plata sumei de 375 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 75 lei, până la prezentarea apărătorului ales, pentru apelantul intimat inculpat B.Ş.C., se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă greacă se suportă din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2978/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 431/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
