ICCJ. Decizia nr. 319/2014. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 319/2014
Dosar nr. 3999/1/2013
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Primul ciclu procesual al cauzei.
Prin sentinţa penală nr. 83 din 19 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia penală, a fost respinsă cererea inculpatului M.S. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 1361 din Legea nr. 295/2004.
Au fost condamnaţi inculpaţii:
1. S.C.M., la:
- 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 pct. 1 lit. a), art. 76 C. pen.;
- 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 74 pct. 1 lit. a), art. 76 C. pen.
În baza art. 33 lit. a), b), art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului S.C.M. pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare în condiţiile art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciu de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu; însărcinat cu supravegherea inculpatului;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice orice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 863 pct. 3 lit. f) C. pen., a impus inculpatului următoarele obligaţii:
a) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire în scopul dezintoxicării.
În baza art. 359 C. proc. pen., a fost atrasă atenţia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
În baza art. 7 pct. 1 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.
2. M.S. la:
- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2006, cu aplicarea art. 40 alin. (1) C. pen.;
- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 279 alin. (1), cu aplicarea art. 40 alin. (1) C. pen.
În baza art. 119 din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută sentinţa penală nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen, pronunţată în dosarul penal nr. 253 Js 201031/10, sentinţă definitivă la data de 19 mai 2010.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen şi s-a constatat executată această pedeapsă.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului, pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare în condiţiile art. 862C. pen.
În baza art. 863 C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciu de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu, însărcinat cu supravegherea inculpatului;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice orice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 863 pct. 3 lit. f) C. pen., a impus inculpatului următoarele obligaţii:
a) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire în scopul dezintoxicării.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii
În baza art. 118 lit. b), f) C. pen. raportat la art. 17 din Legea nr. 143/2000 modificată, s-a dispus confiscarea cantităţii de 0,5 g. mefedronă, a cantităţii de 2,26 g. cannabis şi a sumei de 450 RON de la inculpatul S.C.M. şi a cantităţii de 13,7 g. rezină de cannabis - haşiş, a unei pipe speciale pentru fumat cannabis şi rezină de cannabis, a unei foarfeci folosite la secţionarea drogurilor şi a unui pistol marca C., calibrul 9 mm, şi cartuşul pentru această armă.
În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 2.375 RON pentru fiecare inculpat, din care 4.000 RON în faza de urmărire penală, iar câte 75 RON onorariu parţial al avocatului oficiu pentru fiecare inculpat la fond.
Faţă de acest probatoriu administrat în cauză, judecătorul Tribunalului a constatat că faptele inculpatului S.C.M. de a vinde, în datele de 05 aprilie 2010 şi 19 aprilie 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, droguri de mare risc şi de a-şi procura şi deţine, în cursul anului 2010, droguri de risc în vederea consumului propriu, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc şi deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, fapte prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Cu privire la faptele reţinute în sarcina sa, inculpatul S.C.M. a recunoscut faptul că este consumator de droguri (haşiş, iarbă, sare de baie, plante etno-botanice), însă nu recunoaşte faptul că a vândut plicuri de „Special Gold” sau alte droguri.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.S., judecătorul Tribunalului a constatat că acesta, împreună cu fratele său şi cu alţi martori din prezenta cauză sunt consumatori de droguri.
La data de 17 iunie 2010, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate, la domiciliul învinuitului M.S. s-au găsit 14,8 g. rezină de canabis - haşiş, o pipă cu urme de tetrahidrocannabinol şi o foarfecă având urme de rezină de cannabis, ce aparţineau inculpatului M.S., precum şi un pistol marca C. 9 mm şi un cartuş nefolosit.
Cu privire la inculpatul M.S., martora Ş.B. a arătat că inculpatul este consumator de droguri, respectiv ţigări cu cannabis şi haşiş, drogurile fiind procurate din străinătate.
Substanţele ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare au fost identificate ca fiind rezină de cannabis, iar examenul toxicologic al inculpatului a fost pozitiv pentru tetrahidrocannabinol.
Cu privire la faptele reţinute în sarcina sa, inculpatul M.S. arată că cele 13 g. de haşiş găsite la percheziţie au fost cumpărate de el din Germania cu 100 euro, iar pistolul a fost adus din Germania cu mulţi ani în urmă.
În acest context, judecătorul Tribunalului a constatat că fapta inculpatului M.S. de a procura şi deţine, în vederea consumului propriu, o cantitate de 14,8 g. rezină de cannabis, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, faptă prev. şi ped. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată.
În ceea ce priveşte cea de a doua infracţiune reţinută în sarcina inculpatului, aceea ce nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, judecătorul Tribunalului a constatat că la termenul de judecată din 09 februarie 2011, reprezentantul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 1361din Legea nr. 295/2004, cu motivarea că arma găsită la domiciliul inculpatului face parte din categoria armelor neletale.
Examinând cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, judecătorul Tribunalului a constatat că aceasta nu este întemeiată, sens în care a respins-o, întrucât expertiza efectuată în cauză a atestat faptul că arma găsită este o armă de foc neletală, confirmată pentru alarmare şi pentru împrăştierea de substanţe de neutralizare şi iritant-lacrimogene. Această armă, faţă de caracteristicile sale constatate tehnico-ştiinţific, se încadrează în categoria F din Anexa la Legea nr. 295/2004, pct. 26, fiind supusă notificării prealabile, în condiţiile prev. de art. 58 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 295/2004.
În aceste condiţii, judecătorul Tribunalului a apreciat că fapta inculpatului nu se încadrează în dispoziţiile art. 1361 din Legea nr. 295/2004, motiv pentru care cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei a fost respinsă, fapta încadrându-se în dispoziţiile art. 279 alin. (1) C. pen.
Sub aspectul regimului sancţionator, judecătorul Tribunalului a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele săvârşite, gradul mediu de pericol al acestora, împrejurările în care au fost săvârşite, dar şi persoana inculpatului.
Acesta prezintă dificultăţi de integrare socială, fiind angrenat într-un anturaj de persoane cu comportament infracţional.
S-a reţinut că inculpatul M.S. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen, definitivă la data de 19 mai 2010, la o pedeapsă privativă de libertate de 4 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de furt, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiţionat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu şi inculpaţii.
Parchetul a solicitat casarea sentinţei şi reanalizarea întregului material probator, deoarece, în privinţa inculpatului M.S. s-au încălcat dispoziţiile art. 864 şi art. 83 C. pen., deoarece în mod greşit deşi a beneficiat de suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 4 luni închisoare i s-a aplicat o nouă pedeapsă cu suspendare sub supraveghere, ceea ce încalcă prevederile art. 83 alin. (1) C. pen., întrucât a doua infracţiune a fost comisă în termenul de încercare al suspendării condiţionate acordate anterior de instanţa germană.
S-a mai arătat că pedeapsa de 4 luni trebuia adăugată la pedeapsa de 2 ani din sentinţa instanţei române şi trebuia dedusă, în baza art. 88 C. pen. perioada arestului preventiv din 12 ianuarie 2010 la 11 mai 2010, reducerea pedepsei aplicate, sub minimul special prevăzut de lege, motivat de poziţia sa procesuală de recunoaştere a faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Parchetul a mai arătat că pedeapsa aplicată inculpatului S.C.M., de 3 ani închisoare, reţinându-i circumstanţe atenuante, este prea mică în raport cu gravitatea faptelor, cu împrejurarea că era cunoscut în mediul consumatorilor de droguri, însuşi legiuitorul sancţionând cu limite între 10 şi 20 ani.
Inculpatul S.C.M. a solicitat reducerea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare.
Inculpatul M.S. a reluat argumentele din faţa instanţei de fond şi a solicitat schimbarea încadrării juridice, arătând că dispoziţiile art. 1361 din Legea nr. 295/2004 determină ca art. 279 alin. (1) C. pen. să nu-şi mai găsească aplicarea la momentul apariţiei legii menţionate.
Pentru infracţiunea de consumator de cannabis a solicitat aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, deoarece din 14,3 g. nu se pot confecţiona nici maxim 10 ţigări.
Prin decizia penală nr. 12/A din 31 ianuarie 2012, Curtea de Apel Alba lulia a admis apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu, şi a constatat că, în mod corect, Tribunalul Sibiu a recunoscut pe cale incidentală condamnarea aplicată inculpatului M.S. în Germania, şi, în consecinţă, a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 4 luni, dar în mod evident greşit a constatat că pedeapsa a fost executată şi, de asemenea, în mod greşit, a condamnat pe inculpat pentru faptele comise prin sentinţa supusă respectivului control de legalitate la o pedeapsă cu suspendare sub supravegherea executării.
Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi.
Prin decizia penală nr. 3739 din 15 noiembrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis recursul declarat de inculpatul M.S. împotriva deciziei penale nr. 12/A din 31 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Alba lulia şi a trimis cauza spre rejudecare, în apel, cu privire la acest inculpat, menţinând decizia penală atacată cu privire la inculpatul S.C.M. al cărui recurs a fost respins ca nefondat.
În rejudecarea cauzei cu privire la inculpatul M.S.;
Prin decizia penală nr. 66/A din 02 aprilie 2013 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu împotriva sentinţei penale nr. 83 din 19 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr. 4232/85/2010 şi, în consecinţă, a desfiinţat sentinţa penală atacată, sub aspectul modului de soluţionare a laturii penale, numai cu privire la inculpatul M.S., şi rejudecând în aceste limite:
Au fost înlăturate dispoziţiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen pronunţată în dosarul penal nr. 253 Js 201031/10 şi executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 2 ani închisoare.
A fost înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 861, art. 863 şi art. 71 alin. (5) C. pen. privind pedeapsa de 2 ani şi 4 luni.
În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare perioada arestului preventiv din data de 14 ianuarie 2010 şi până la data 11 mai 2010.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 83 din 19 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr. 4232/85/2010.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul apelant M.S., care a fost obligat la plata sumei de 377,04 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului din oficiu, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Totodată, s-a dispus ca suma de 302,04 RON, reprezentând retribuţie pentru serviciile prestate de traducătorul I.W., să fie plătită din fondul cheltuielilor judiciare special alocat al Curţii de Apel Alba lulia.
S-a luat act că faţă de inculpatul S.C.M. sentinţa penală nr. 83 din 19 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr. 4232/85/2010 este definitivă.
În baza dispoziţiilor art. 193 C. proc. pen., s-a dispus ca cheltuielile judiciare avansate de stat să rămână în sarcina statului, iar suma de 300 RON reprezentând onorariu avocat din oficiu în apel pentru inculpatul-intimat S.C.M. să fie avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că inculpatul M.S. a fost condamnat definitiv la data de 19 mai 2010 la pedeapsa de 4 luni cu suspendare, iar sfârşitul perioadei de suspendare este 18 mai 2013, arestul preventiv nefiind dedus.
Aşa fiind, în conformitate cu dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 302/2004 şi Deciziei Cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene se aplică procedura română în raport cu persoanele cercetate.
Prin urmare, Curtea de Apel a reţinut că în mod corect judecătorul Tribunalului a procedat la recunoaşterea pe cale incidentală a sentinţei penale nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen dată în dosarul penal nr. 253 Js 201031/10, definitivă la data de 19 mai 2010, conform dispoziţiilor art. 119 şi urm. din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, coroborat cu art. 53 C. pen.
Fapta pentru care a fost cercetat de instanţele române a fost comisă în data de 17 iunie 2010, deci după rămânerea definitivă a sentinţei de condamnare nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen definitivă la data de 19 mai 2010 (pentru fapta comisă în 12 ianuarie 2010).
Având în vedere că fapta pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală supusă prezentului control de legalitate este ulterioară condamnării definitive, dar pedeapsa de 4 luni nu atrage reţinerea recidivei, Curtea de Apel va constata că incidenţa dispoziţiilor art. 40 C. pen. este corectă, dar menţine suspendarea dispusă prin sentinţa penală nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen, definitivă la data de 19 mai 2010, recunoscută pe cale incidentală.
Soluţia se impune deoarece perioada arestului preventiv de la 14 ianuarie 2010 la 11 mai 2010 reprezintă cele 4 luni din pedeapsa ce i-a fost aplicată de Judecătoria Munchen al cărei sfârşit al perioadei de suspendare este 18 mai 2013.
Prin urmare, s-a arătat nu se puteau adăuga cele 4 luni închisoare executate deja în arest preventiv la pedeapsa din sentinţa prezentă supusă actualului control de legalitate deoarece ar echivala cu recunoaşterea pe cale incidentală a altei pedepse decât cea aplicată de instanţa germană şi care i-ar crea o situaţie mai grea inculpatului. Potrivit art. 119 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, recunoaşterea hotărârilor penale se poate face şi pe cale incidentală în cadrul unui proces penal în curs de către instanţa de judecată în faţa căreia cauza este pendinte.
Potrivit art. 116 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, recunoaşterea pe teritoriul României a unei hotărâri penale străine sau a unui act judiciar străin poate avea loc dacă: România şi-a asumat asemenea obligaţie printr-un tratat internaţional la care este parte; a fost respectat dreptul la un proces echitabil; nu a fost pronunţată pentru o infracţiune politică sau pentru o infracţiune militară care nu este o infracţiune de drept comun; respectă ordinea publică a statului român; hotărârea produce efecte juridice în România, potrivit legii penale române; nu s-a pronunţat o condamnare pentru aceleaşi fapte împotriva aceleaşi persoane în România.
În consecinţă, Curtea de Apel, analizând înscrisurile depuse la dosar, a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 116 din Legea nr. 302/2004, în sensul că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul are corespondent în legislaţia penală română şi recunoaşterea sentinţei penale nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen definitivă la data de 19 mai 2010 are consecinţe pozitive pentru inculpat.
Sub acelaşi aspect, s-a reţinut că nu se impune revocarea suspendării pedepsei de 4 luni, dispusă prin sentinţa penală nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen definitivă la data de 19 mai 2010, deoarece urmarea ar fi aceeaşi, executarea din nou a celor 4 luni, ceea ce reprezintă pedeapsa aplicată de instanţa germană.
Executarea condamnării nu este încheiată în raport cu termenul de încercare, sfârşitul perioadei de suspendare fiind 18 mai 2013, dar prin raportare la durata pe care instanţa germană a dispus-o ca inculpatul să o execute în regim privativ de libertate, cele 4 luni au fost executate în arest preventiv.
Ori, nu se poate reţine că inculpatul ar mai avea din cele 4 luni executate în regim privativ de libertate un rest neexecutat, deoarece s-ar ajunge la o situaţie mai grea şi la pedeapsă care nu ar asigura scopul pedepsei aşa cum a fost aplicat prin hotărârea de condamnare străină.
Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei aplicată prin sentinţa supusă prezentului control de legalitate, Curtea de Apel a reţinut că o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere nu este de natură să asigure scopul pedepsei şi reeducarea inculpatului.
Astfel, acesta a comis în România (iunie 2010), la câteva luni după furtul comis în Germania (ianuarie 2010), infracţiunea de a procura şi deţine în vederea consumului propriu, o cantitate de 14,8 g. rezină de cannabis, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, prev. şi ped. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (modificată) în concurs real cu infracţiunea de deţinere de arme prev. de art. 279 alin. (1) C. pen.
Ambele fapte sunt grave şi impun sancţionarea în regim privativ de libertate, prin raportare la persistenţa infracţională în ţară şi în străinătate.
Astfel, faptul că a fost arestat preventiv în Germania timp de 4 luni pentru infracţiuni contra patrimoniului, nu l-a determinat să-şi revizuiască comportamentul, ci a stăruit în atitudinea infracţională, de sfidare a normelor legale, aşa încât, la doar o lună după eliberare din arest din Germania, revenit în România, a comis infracţiuni de o gravitate sporită.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.CO.T. - Serviciul Teritorial Alba lulia şi inculpatul M.S.
Parchetul a solicitat, potrivit susţinerilor consemnate în încheierea de dezbateri, admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi, în rejudecare, să se dispună, în temeiul art. 83 C. pen., revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală a Judecătoriei Munchen şi executarea acesteia alături de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru faptele deduse judecăţii, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare, din care, conform art. 88 C. pen., să fie computată durata executată în arest preventiv, de la 14 ianuarie 2010 până la 11 mai 2010.
Inculpatul M.S. a solicitat, potrivit susţinerilor consemnate în încheierea de dezbateri, ca pedeapsa - astfel cum a fost stabilită de Curtea de Apel Alba lulia - să fie executată în modalitatea suspendării condiţionate.
Examinând recursurile declarate în cauză atât în raport cu motivele invocate, cât şi sub toate aspectele de legalitate, Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor atăta în continuare, apreciază că recursul Parchetului este întemeiat şi urmează a fi admis, în sensul precizat în dispozitivul prezentei, iar recursul inculpatului M.S. este nefondat şi urmează a fi respins ca atare, cu obligarea sus-numitului la plata chetuielilor judiciare avansate de stat.
1. Cu privire la recursul Parchetului;
Detenţia executată în Germania de inculpatul M.S. în intervalul 14 ianuarie 2010 - 11 mai 2010 are, în mod vădit, caracterul unei detenţii preventive, iar nu pe acela al executării unei pedepse privative de libertate, cum, în mod vădit greşit a apreciat instanţa de apel cu prilejul rejudecării apelului sus-numitului inculpat (potrivit deciziei penale nr. 3739 din 15 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), aceasta rezultând în mod pregnant din însăşi succesiunea în timp a încetării acestei detenţii - 11 mai 2010 - şi pronunţarea hotărârii de condamnare de către instanţa din Germania - 10 mai 2010; cu alte cuvinte, încetarea sus-arătatei detenţii (în mod cert preventivă) este consecinţa imediată şi inevitabilă a dispoziţiei din hotărârea de condamnare mai sus arătată de suspendare a executării pedepsei de 4 luni închisoare, iar nu consecinţa executării complete (epuizării) şi încă înainte de rămânerea definitivă a hotărârii acestei pedepse (aspect sub care este de semnalat şi constatarea că pedeapsa de 4 luni închisoare a cărei executare ar fi început la 14 ianuarie 2010, oricum nu putea expira la 11 mai 2010, ci cu câteva zile mai târziu, respectiv 5 zile, potrivit recursului Parchetului.
Aceeaşi instanţă este în mod vădit contradictorie cu sine însăşi din moment ce în considerentele deciziei apreciază că pedeapsa aplicată de instanţa din Germania ar fi fost parţial (dar în proporţie covârşitoare - 118 zile) executată, în timp ce în dispozitiv „compută perioada arestului preventiv din data de 14 ianuarie 2010 şi până la 11 mai 2010”.
Aşa fiind, soluţia care se impune este revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată de instanţa străină şi executarea acesteia în cumul aritmetic - potrivit art. 83 alin. (1) C. pen. - cu pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată, pentru infracţiuni epuizate la 17 iunie 2010, prin sentinţa penală nr. 83 din 19 aprilie 2011 a Tribunalului Sibiu (pedeapsă în privinţa căreia există autoritate de lucru judecat), urmând ca detenţia executată în Germania în perioada 14 ianuarie 2010 - 11 mai 2010 să fie dedusă - ca arestare preventivă (după cum s-a arătat mai sus - din pedeapsa rezultantă (prin cumul aritmetic) de 2 ani şi 4 luni închisoare.
Sub acest din urmă aspect, cu referire la considerentul din recursul Parchetului menţionat în încheierea de dezbateri din 22 ianuarie 2014, care se apreciază a fi eronat, Înalta Curte observă că, în ce priveşte pedeapsa aplicabilă în cazul „pluralităţii intermediare” art. 40 C. pen. trimite la regulile pentru concursul de infracţiuni.
2. Cu privire la recursul inculpatului;
Din dosarul cauzei rezultă că inculpatul a săvârşit faptele ce au atras condamnarea sa definitivă la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare (conform sentinţei penale nr. 83 din 19 aprilie 2011 a Tribunalului Sibiu) la 17 iunie 2010, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicate de instanţa străină, în condiţiile pluralităţii intermediare (art. 40 C. pen.), mai sus demonstrându-se, fără putinţă de tăgadă, şi că, în perioada 14 ianuarie 2010 - 11 mai 2010, acesta s-a aflat în stare de arest preventiv, iar nu în executarea pedepsei aplicate de această instanţă străină (pedeapsă „definitivată” abia la 19 mai 2010) încât aplicarea art. 83 C. pen. - sub cele trei aspecte (revocarea suspendării/cumulul aritmetic al pedepselor/executarea efectivă, într-un loc de deţinere a pedepselor astfel cumulate) - se impune ca singura soluţie legală, exclusă fiind posibilitatea aplicării art. 81 C. pen., după cum, fără vreun temei legal, s-a solicitat.
Pentru condiderentele expuse urmează a se admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba lulia împotriva deciziei penale nr. 66/A din 02 aprilie 2013 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul M.S.
Vor fi caseate, în parte, decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 83 din 19 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu şi ,în rejudecare:
În temeiul art. 83 C. pen., se va revoca suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen pronunţată în Dosarul nr. 253 Js 201031/10 şi se va dispune executarea acestei pedepse alături de pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunile prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi de art. 279 alin. (1) C. pen., inculpatul M.S. urmând să execute în detenţie pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare.
Va fi dedusă din pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare durata arestării preventive, de la 14 ianuarie 2010 la 11 mai 2010.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.S. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Recurentul intimat inculpat M.S. va fi obligat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba lulia împotriva deciziei penale nr. 66/A din 02 aprilie 2013 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul M.S.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 83 din 19 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu şi, rejudecând:
În temeiul art. 83 C. pen., revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen pronunţată în Dosarul nr. 253 Js 201031/10 şi dispune executarea acestei pedepse alături de pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi infracţiunea prev. de art. 279 alin. (1) C. pen., stabilind ca inculpatul M.S. să execute în detenţie pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare.
Compută din pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare durata arestării preventive de la 14 ianuarie 2010 la 11 mai 2010.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.S. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurentul intimat inculpat M.S. la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 436/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 385/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
