ICCJ. Decizia nr. 385/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 385/2014

Dosar nr. 178/1372/2008

Şedinţa publică din 31 ianuarie 2014

Deliberând asupra recursurilor de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 132/S din data de 09 decembrie 2010, pronunţată în Dosar nr. 178/1372/2008, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov i-a condamnat pe inculpaţi, după cum urmează:

1. D.D.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. la pedeapsa închisorii de 8 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică.

În baza art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de transmitere neautorizată a unor date de identificare în vederea unor transferuri de fonduri şi retrageri de numerar.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de falsificare a unui instrument de plată electronică.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de utilizarea neautorizată a unor date de identificare în vederea unor transferuri de fonduri şi retrageri de numerar.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa închisorii de 6 ani pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de introducerea fără drept în numele şi pe seama unor cetăţeni străini a datelor relevante ale cardurilor acestora pe site-ul W.U. şi efectuarea unor tranzacţii frauduloase pentru a încasa un procent din sumele obţinute.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen. la câte o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea a două infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale (faptele săvârşite de inculpat în luna octombrie 2007).

În baza art. 290 alin. (1) C. pen. la pedeapsa închisorii de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 291 C. pen. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În baza art. 290 C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (faptă săvârşită în luna august 2007).

În baza art. 85 C. pen. a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 175/S din 25 februarie 2008 a Tribunalului Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 980 din 18 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a repus în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fabricare şi deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică;

- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale;

- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la uz de fals;

- 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la prezentarea de documente comerciale false la autoritatea vamală;

În baza art. 36 C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului D.D. pedeapsa cea mai grea de 8 ani, sporită cu 2 ani, urmând a executa 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, cu executare în regim de detenţie.

În baza art. 88 C. pen. a scăzut din pedeapsă perioada reţinerii şi arestului preventiv de la 17 martie 2006 la 21 septembrie 2006, din 21 noiembrie 2007 şi de la 23 noiembrie 2007 la 26 noiembrie 2008.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Braşov faţă de inculpat până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. C.C.M.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa închisorii de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de transmiterea neautorizată de date de identificare în vederea unor transferuri de fonduri şi retrageri de numerar frauduloase.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de utilizarea neautorizată a unor date de identificare în vederea unor transferuri de fonduri şi retrageri de numerar.

În baza art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în mod repetat, fără drept, de date informatice pe Internet sub forma unor spam-uri (email-uri sau mesaje instant expediate nesolicitat în vederea producerii de consecinţe juridice)

În baza art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducere fără drept în numele şi pe seama unor cetăţeni străini a datelor relevante ale cardurilor acestora pe site-ul W.U. şi efectuarea unor tranzacţii frauduloase în vederea păgubirii unor cetăţeni străini.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, cu executare în regim de detenţie.

În baza art. 88 C. pen. a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestului preventiv din 21 noiembrie 2007 şi de la 23 noiembrie 2007 la 26 noiembrie 2008.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara faţă de inculpat până la soluţionarea definitivă a cauzei.

3. M.A.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în mod repetat, fără drept, de date informatice pe Internet sub forma unor spam-uri (email-uri sau mesaje instant) expediate nesolicitat în vederea producerii de consecinţe juridice.

În baza art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de introducere fără drept în numele şi pe seama unor cetăţeni străini a datelor relevante ale cardurilor acestora pe site-ul W.U. şi efectuarea unor tranzacţii frauduloase în vederea păgubirii unor cetăţeni străini.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o perioadă de 3 an, cu executare în regim de detenţie.

În baza art. 88 C. pen. a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestului preventiv din 21 noiembrie 2007 şi de la 23 noiembrie 2007 la 26 noiembrie 2008.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Constanţa până la soluţionarea definitivă a cauzei.

4. P.C.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 la pedeapsa închisorii de 6 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de transmitere, în mod repetat, fără drept, pe Internet, către D.D. sau E.L.J., de date de identificare de natura celor care permit utilizarea unor instrumente de plată electronică (carduri bancare), în absenţa fizică a acestora.

În baza art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în mod repetat, fără drept, de date informatice pe Internet sub forma unor spam-uri (email-uri sau mesaje instant expediate nesolicitat în vederea producerii de consecinţe juridice).

În baza art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 6 ani pentru săvârşirea infracţiunii de introducere fără drept în numele şi pe seama unor cetăţeni străini a datelor relevante ale cardurilor acestora pe site-ul W.U. şi efectuarea unor tranzacţii frauduloase în vederea păgubirii unor cetăţeni străini, cu aplicarea pedepsei celei mai grele de 6 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, cu executare în regim de detenţie.

În baza art. 88 C. pen. a scăzut din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestului preventiv din 21 noiembrie 2007 şi de la 23 noiembrie 2007 la 26 noiembrie 2008.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Miercurea Ciuc până la soluţionarea definitivă a cauzei.

5. I.Ş.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 la pedeapsa închisorii de 5 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere a unui dispozitiv destinat citirii, ştergerii, înscrierii sau copierii cardurilor magnetice, prevăzut cu alimentator şi cablu de date pentru conectare la PC, respectiv un mini CD ce conţine drivere, aplicaţii şi documentaţii tehnice pentru acest dispozitiv, în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică cu aplicarea celei mai grele de 5 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, cu executare în regim de detenţie.

În baza art. 88 C. pen. a scăzut din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestului preventiv din 21 noiembrie 2007 şi de la 23 noiembrie 2007 la 26 noiembrie 2008.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Constanţa.

6. U.S.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 la pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de constituire unui grup infracţional organizat.

În baza art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducere fără drept în numele şi pe seama unor cetăţeni străini a datelor relevante ale cardurilor acestora pe site-ul W.U. şi efectuarea unor tranzacţii frauduloase în vederea păgubirii cetăţenilor străini, cu aplicarea celei mai grele de 5 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, cu executare în regim de detenţie.

În baza art. 88 C. pen. a scăzut din pedeapsa aplicată perioada reţinerii din 21 noiembrie 2007.

7. R.C.T.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire unui grup infracţional organizat.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de introducere fără drept în numele şi pe seama unor cetăţeni străini a datelor relevante ale cardurilor acestora pe site-ul W.U. şi efectuarea unor tranzacţii frauduloase în vederea păgubirii unor cetăţeni străini, cu aplicarea celei mai grele de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 110¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 6 luni.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. a dispus ca inculpatul să respecte măsurile de supraveghere stabilite potrivit dispozitivului hotărârii.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra prev. art. 110¹ alin. (3) teza a II-a raportat la art. 86⁴ C. pen. şi art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 88 C. pen. a scăzut din pedeapsa aplicată durata reţinerii din 21 noiembrie 2007.

8. R.B.I.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de introducere fără drept în numele şi pe seama unor cetăţeni străini a datelor relevante ale cardurilor acestora pe site-ul W.U. şi efectuarea unor tranzacţii frauduloase în vederea păgubirii unor cetăţeni străini, cu aplicarea celei mai grele de 5 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, cu executare în regim de detenţie.

9. F.D.A.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 110¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului F.D.A., pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 6 luni.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. a dispus ca inculpatul să respecte măsurile de supraveghere stabilite potrivit dispozitivului hotărârii.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra prev. art. 110¹ alin. (3) teza a II-a raportat la art. 86⁴ C. pen. şi art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 11 pct. 2 C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpaţii V.C.A., P.C.I. şi I.T.M. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 998 C. civ. raportat la art. 14 şi urm. C. proc. pen. a respins pretenţiile civile formulate de W.U.

În baza art. art. 13 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea următoarelor bunuri:

a) de la inculpatul D.D.:

1. un laptop marca A., introdus în geanta neagra cu portocaliu, cablu alimentare, acumulator;

2. HDD marca W.D. 160 GB, ridicat dintr-un laptop marca A.;

3. o unitate centrală PC marca D.;

4. HDD marca M., de capacitate 40 GB, ridicat din unitate centrală PC marca D;

5. un laptop marca A., introdus într-un rucsac de culoare albastră cu negru;

6. HDD marca W.D., capacitate 80 GB, ridicat din laptop-ul marca A.;

7. un HDD marca I., capacitate 20 GB, identificat în HDD extern marca E.;

8. telefoane mobile marca S., marca N, marca S.S.;

9. cartele telefonice SIM;

10. un CD.

b) de la inculpatul P.C.:

1. un laptop marca F., cablu de alimentare, încărcător;

2. HDD marca W.D., capacitate 160 GB.

c) de la inculpatul C.C.M.:

1. unitate centrală PC marca M.;

2. HDD marca W.D.;

3. un telefon marca N.

d) de la inculpatul M.A.:

1. un CD marca T.; un CD marca S., un DVD marca C.;

2. un HDD marca S., capacitate 80 GB;

3. unitate centrală PC marca U.;

4. HDD marca M., capacitate 80 GB, identificat în unitate centrală PC marca U.;

5. un memory stick marca S., de culoare neagră;

6. un laptop marca A.;

7. un HDD marca F., capacitate 4 GB, identificat în laptop-ul marca A.;

8. un telefon mobil marca M.

e) de la Inculpatul U.S.:

1. unitate centrală PC marca T., de culoare neagră;

2. HDD marca W.D., capacitate 80 GB, identificat în unitatea centrală PC marca T.;

3. telefoane mobile, marca N., L., M. şi S.

f) de la inculpatul R.C.T.:

1. unitate centrală PC marca C., de culoare neagră, conţinând un HDD marca M., capacitate 250 GB;

2. un HDD marca S., capacitate 80 GB;

3. un telefon mobil marca S., un telefon mobil marca N.; un telefon mobil marca N.

g) de la inculpatul I.Ş.:

1. unitate centrală PC de culoare neagră marca M.;

2. un HDD marca S., capacitate 80 GB, identificat în unitatea centrală PC de culoare neagră marca M.;

3. un HDD marca W.D., capacitate 120 GB, identificat în unitatea centrală PC de culoare neagră marca M.;

4. un telefon mobil marca N. şi un card de memorie marca S. 512 MB;

5. telefon mobil marca N.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 118 lit. a) şi f) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul I.Ş. unui dispozitiv electronic de citire şi scriere a benzilor magnetice, cabluri aferente alimentare şi conexiune la calculator, 19 carduri cu bandă magnetică emise pe diferite nume, prezentând pe avers sau pe verso diferite grupuri de 4 cifre; un mini CD de culoare albastră, manual cu instrucţiuni de utilizare a dispozitivului, introduse într-o plasă neagră.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea următoarelor sume de bani dobândite prin retragerile frauduloase efectuate în S.U.A. din conturile unor cetăţeni străini cu ajutorul unor carduri contrafăcute:

- de la inculpatul D.D. - 74.996,8 RON reprezentând diferenţa dintre suma încasată de 135.896,8 RON şi suma de 60.900 RON, pe care a distribuit-o celorlalţi membri ai grupului;

- de la inculpatul C.C.M. şi I.Ş. - câte 23.750 RON şi câte 1.100 dolari S.U.A.;

- de la inculpatul P.C. - 5.500 RON;

- de la inculpatul U.S. - 5.600 RON şi 2.000 dolari S.U.A.

A dispus restituirea a următoarelor bunuri:

1. către inculpatul D.D.:

- suma de 411 RON, ridicată din locuinţa lui D.D., consemnată la C. Bank - Sucursala Braşov pe numele inculpatului, la dispoziţia instanţei, cu recipisa din 08 februarie 2008;

- un dispozitiv pentru înregistrat imagini video marca M., 2 mini-camere video, 2 antene transmiţător şi un receptor audio-video, ridicate din locuinţa lui D.D., ataşate la dosarul cauzei;

- un motociclu marca H., an de fabricaţie 2007, aparţinând lui D.D., indisponibilizat la sediul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov

2. către inculpaţii P.C. şi V.C.A.:

- suma consemnată la C. Bank - Sucursala Braşov pe numele inculpaţilor, 1.746 RON, găsită în locuinţa din Bucureşti, sector 3, consemnată pe numele inculpaţilor, la dispoziţia instanţei, cu recipisa din 08 februarie 2008.

A dispus restituirea către inculpata P.C.I. a telefoanelor: marca S. şi N.N., cu carcasă de culoare roşie.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpaţii condamnaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Inculpatul D.D. a fost cercetat în Dosarul nr. 2741/62/2006 al Tribunalului Braşov pentru săvârşirea mai multor infracţiuni, printre acestea regăsindu-se infracţiunea de fabricare şi deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prevăzută şi pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002. Inculpatul a fost arestat preventiv în acest dosar fiind pus în libertate la data de 27 septembrie 2006 şi a fost condamnat definitiv prin sentinţa penală nr. 175/S din 25 februarie 2008 a Tribunalului Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 980 din 18 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, iar ca modalitate de executare s-a stabilit suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani. Ulterior punerii sale în libertate din starea de arest preventiv, inculpatul D.D. a importat din S.U.A., prin D.I. România SRL, o cameră video de dimensiuni reduse, un dispozitiv de copiere a informaţiilor de pe banda magnetică a cardurilor şi un card emis de H. Bank Nevada (aşa cum rezultă din adresa Biroului Vamal Otopeni din 19 noiembrie 2007). Expeditorul pachetului a fost M.P. din Washington DC, iar aparent pachetul conţinea lentile optice, dar în realitate conţinea bunurile descrise mai sus. Pe pachet au fost menţionate ca numere de telefon de contact ale destinatarului numărul care ulterior s-a stabilit că aparţine inculpatului D.D. şi numărul aparţinând inculpatului I.T.M. Întrucât inculpatul D.D. nu putea sau nu dorea să recurgă la serviciile firmei de curierat, a apelat la serviciile inculpatului I.T.M. care a primit pachetul în calitate de destinatar. Prin acţiunile de supraveghere operativă a inculpatului I.T.M., realizate de către Serviciul de Supravegheri Operative şi Investigaţii Braşov şi din convorbirile telefonice interceptate a rezultat că destinatarul real al coletului a fost inculpatul D.D., căruia i-a fost predat efectiv în seara de 10 august 2008 (aspect confirmat şi de declaraţia martorei oculare L.A.), iar expeditorul real al coletului a fost E.J.L.

Nu s-a putut stabili în cursul anchetei unde şi în ce condiţii a fost folosit dispozitivul de copiat date de pe banda magnetică a cardurilor, întrucât inculpatul D.D. a refuzat să colaboreze cu organele judiciare, iar dispozitivul nu a fost găsit cu prilejul percheziţiei efectuate la locuinţa sa.

Oricum, ca urmare a acestei stări de fapt, Tribunalul Braşov a emis autorizaţiile pentru interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor de orice tip, realizate de la posturile telefonice mobile utilizate de către inculpatul D.D. Ulterior, Tribunalul Braşov a emis autorizaţia în baza căreia a fost realizat traficul informaţional în perioada 19-25 octombrie 2007 şi respectiv 22 octombrie 2007 - 06 noiembrie 2007 de către inculpatul D.D. pe internet de la locaţia fizică situată în Braşov, cu IP dinamic oferit de provider-ul SC R.R. SA.

Ca urmare a reconstituirii sesiunilor de date, a rezultat un număr de 10 fişiere, ce conţin convorbiri purtate pe Internet, prin intermediul programelor de mesagerie instant referitoare la carduri, purtate de inculpatul D.D. cu E.L.J.

De asemenea, s-a stabilit că au fost transmise de inculpatul D.D. către E.L.J. informaţii de natura celor care se află pe banda magnetică a cardurilor bancare (numărul cardului, transcrierea pe banda magnetică a cardului, PIN, banca emitentă). Totodată, la reconstituirea sesiunilor de date au mai rezultat:

- un număr de 3 fişiere, ce conţin convorbiri purtate pe Internet, prin intermediul programelor de mesagerie instant, referitoare la efectuarea unor operaţiuni de filaj împotriva inculpatului D.D., purtate de inculpatul D.D. şi o atlă persoană;

- realizarea unor operaţiuni frauduloase cu carduri bancare, purtate între inculpatul D.D. şi E.L.J.

Din sinteza transcrierilor convorbirilor telefonice, astfel cum au fost ele redate, dar şi din redarea traficului pe internet ca urmare a reconstituirii sesiunilor de date a rezultat că inculpatul D.D. a purtat discuţii în perioada de referinţă, pe linia falsificării unor instrumente de plată electronică în vederea obţinerii de fonduri băneşti din conturile unor cetăţeni americani, prin fraudă, discuţii care şi-au atins scopul în sensul că au fost obţinute importante sume de bani din fraudarea conturilor.

Persoana de legătură a inculpatului D.D. în S.U.A. a fost numitul E.L.J. Primul element care a permis identificarea acestei persoane a fost acela că, la data de 11 august 2007, orele 20:31:02, E.L.J. i-a comunicat inculpatului D.D. că îi trimite 320 dolari S.U.A., dictându-i numărul de control al transferului de bani, cu precizarea că el este expeditorul, iar nu M. (în acest sens este discuţia din 10 august 2007, orele 20:33, D.: „nu-s de la M., nu?” E.L.J.: „Nu,... eu”. Din formularul ridicat de la Banca R.D., ce dovedeşte transferul sumei de 320 dolari S.U.A., identificat cu numărul de transfer precizat mai sus, s-a stabilit că interlocutorul acestuia se numeşte E.L.J.

Pe parcursul judecării procesului, instanţa a făcut minime verificări pentru a stabili dacă această persoană a fost cercetată în S.U.A. pentru infracţiuni legate de falsificarea unor instrumente de plată electronică şi fraudarea unor conturi, iar prin adresa din 22 aprilie 2009 a F.B.I., s-a arătat că E.L.J. face obiectul unei investigaţii penale în S.U.A., iar stadiul investigaţiei era, la data comunicării răspunsului, ceea ce în România se numeşte „urmărire penală” privind activitatea sa infracţională din cursul anului 2007 în calitate de complice al inculpatului D.D., în cazul penal din România 90/D/P/2007, arătându-se că în cele din urmă acesta va fi acuzat probabil de secţiuni ale art. 18 din Codul S.U.A., respectiv 1028, fraudă şi activitate conexă legată de informaţii şi documente de identitate, 1029 - fraudă şi activitate conexă legată de echipamente de acces, 1956 - spălare de bani. Iată, aşadar, că din acest răspuns rezultă fără dubiu că această persoană nu numai că există, dar are şi datele de identificare pe care le-a folosit în cadrul tranzacţiilor efectuate privind trimiterile de bani în România al căror destinatar a fost în principal inculpatul D.D. Această menţiune a fost importantă pentru că, pe parcursul procesului, inculpatul D.D. a susţinut că nu ştia că numitul E.L.J. este chiar persoana care poartă acest nume, pentru că nu o văzuse niciodată, vorbeau la telefon sau prin e-mail şi o cunoscuse pe internet.

Acestei persoane, care nu numai că există (acest aspect este subliniat pentru că inculpatul în declaraţia sa a arătat că nu îl cunoştea pe E.J.), dar îi corespund şi datele de identificare pe care aceasta le folosea, şi care este la rândul ei este cercetată pentru fraude informatice, inculpatul D.D. i-a transmis în mod repetat, pe Internet, prin e-mail, folosind adrese de e-mail sau mesaje instant, folosind serviciile de mesagerie, fără drept, date de natura celor aflate pe banda magnetică a unor carduri bancare emise de diferite bănci din S.U.A., Brazilia, China, Chile, Marea Britanie, Coreea de Sud, Belgia, Canada, Estonia, Cipru, Franţa, Norvegia ş.a. (serii carduri, CW-uri, respectiv un cod de trei cifre tipărit pe spatele cardului, în spaţiul destinat semnăturii deţinătorului de card, cu litere înclinate la stânga, înaintea acestui cod regăsindu-se mai multe cifre; acest cod reprezintă un element suplimentar pentru validarea unui card autentic într-o tranzacţie; dacă acest cod nu este prezent pe cartea de credit tranzacţia nu poate fi efectuată, PIN-uri) care permit utilizarea acestor instrumente de plată electronică în lipsa lor fizică (card not present), enumerate exemplificativ în rechizitoriu.

Aceste date au fost obţinute cu ocazia reconstituirii sesiunilor de date şi s-a stabilit că numerele din tabel aparţin unor carduri bancare ai căror emitenţi au fost identificaţi cu sprijinul SC R. SA şi SC P. SA- în acest sens fiind adresele SC R. SA din 23 ianuarie 2008 şi SC P. SA din data de 19 februarie 2008 din care a rezultat că numerele de carduri trimise de inculpatul D.D. lui E.J., prin Internet, sunt reale şi aparţin unor unităţi bancare din S.U.A., America de Sud, Europa, Japonia.

Din procesele-verbale de redare ale convorbirilor telefonice purtate de inculpatul D.D. cu E.L.J. a rezultat fără echivoc provenienţa infracţională a sumelor de bani obţinute în urma falsificării unor instrumente de plată electronică. S-a discutat despre „ATM-uri în care nu intră tot cardul”, „fonduri dintr-un cont”, „bancomate cu credit lichidat”, despre motivul pentru care nu a reuşit retragerea de numerar: „dacă dă eroare înseamnă că ceva nu e scris bine în el” (convorbirea din 16 august 2007), despre „tranzacţii refuzate de bancă” (convorbirea din 17 august 2007), despre „algoritm bun” sau „algoritm prost” (convorbirea din 17 august 2007), despre carduri ce au dat „cancelled”, unele „invalid”, altele „greşit PIN”, altele „tranzacţie ce nu poate fi procesată”, edificatoare fiind convorbirile purtate între D.D. şi E.L.J. (la datele de 14 august 2007, orele 12:36, 20 august 2007, orele 15:59, 17 august 2007, orele 05:20, 15 august 2007, orele 23:08, şi 16 august 2007, orele 01:53, 17 august 2007, orele 05:20, 18 august 2007, orele 00:44 şi 00:32, 22 august 2007, orele 00:04, orele 11:35, 27 august 2007, orele 00:31, 31 august 2007, orele 16:42). Astfel, a rezultat că cei doi au ţinut permanent legătura, D.D. transmiţând celuilalt, prin intermediul e-mailului, date referitoare la carduri bancare, l-a consiliat în vederea fraudării conturilor de card, iar E.J. a retras de la ATM-uri din S.U.A. numerar, o parte din acesta revenindu-i inculpatului D.D., banii fiind expediaţi prin intermediul W.U. sau M.G., fie de E.J., personal, fie de o altă persoană M.P.

În rechizitoriu au fost enumerate datele la care inculpatul D.D. a primit bani de la E.J. sau M.P. prin W.U. sau M.G., cu specificarea că inculpatul D.D. a primit bani nu numai direct, ci şi prin intermediul altor persoane, în cursul procesului fiind identificate două astfel de persoane, respectiv I.A.M. (o amică a inculpatului, care a fost ascultată în calitate de martoră) şi P.I. (concubina inculpatului). Cele două au recunoscut că au primit sume de bani pentru inculpat, fiind rugate de acesta, care uneori chiar le însoţea la ghişeu în vederea ridicării banilor, atât martora, cât şi inculpata neputând să ofere o explicaţie logică pentru care făceau acest lucru, decât aceea că doreau să-l ajute pe inculpat, dar arătând că nu cunoşteau de unde proveneau sumele de bani.

Un element probatoriu foarte important care a fost coroborat cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi cele de redare a traficului pe internet în ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.D. l-a constituit percheziţia informatică asupra mediilor de stocare informatică - laptop-uri, HDD-uri, cartele SIM, DVD-uri şi CD-uri găsite în locuinţa acestuia, prilej cu care au fost găsite fişiere cuprinzând date de identificare a mai multor cărţi de credit şi titularii acestora, adrese de poştă electronică, de internet, IP (Internet Protocol), conturi de utilizator, denumirea unor bănci şi chiar fişiere care conţin metode de fraude cu carduri bancare sau programe folosite pentru verificarea validităţii numerelor de card bancar şi obţinerea unor astfel de numere.

Deşi apărarea a combătut asiduu acest raport de percheziţie informatică arătând că instanţa ar fi trebuit să ordone o expertiză informatică asupra mediilor de stocare, în principal pentru a respecta dreptul la apărare al inculpaţilor, întrucât percheziţia informatică a fost realizată de organul judiciar care nu este un expert independent, instanţa a constatat că această percheziţie informatică asupra mediilor de stocare nu este o expertiză în sensul dispoziţiilor C. proc. pen., ci a reprezentat un raport de constatare în sensul dispoziţiilor 112 C. proc. pen. La citirea mediilor de stocare după cuvinte cheie au fost identificate în mediile de stocare aparţinând inculpatului următoarele elemente:

1. asupra unui laptop marca A., ridicat din locuinţa inculpatului D.D., au fost identificate:

- un număr de 40 fişiere de tip text, având extensia „txt” cuprinzând date de identificare ale mai multor cărţi de credit, adrese de poştă electronică, adrese de Internet,

- adrese de IP şi conturi de utilizator, denumiri ale unor bănci;

- un număr de 4 fişiere ce conţin fragmente de text cuprinzând ID-uri;

- un număr de 12 fişiere tip document având extensia „.doc” în care au fost identificate date de identificare ale mai multor cărţi de credit, adrese de poştă electronică, adrese de Internet, adrese de IP, conturi de utilizator, denumiri ale unor bănci;

- un număr de 15 fişiere „profile Y.M.”;

- un număr de 8 fişiere tip imagine ce conţin diverse fotografii reprezentând persoane;

- un număr de 6 fişiere tip multimedia (video).

La percheziţia informatică asupra unui laptop marca A., ridicat din locuinţa inculpatului D.D., din care s-a demontat HDD marca W.D., capacitate 80 GB, au fost identificate:

- 2 fişiere tip document, unul „Word” ce prezintă informaţii privind efectuarea unei plăţi pentru înregistrarea unui domeniu pe Internet, şi unul „Excel” ce prezintă informaţii privind depunerea unor sume de bani într-un cont;

- 7 fişiere text ce prezintă ID-urile de „Y.M.” a 7 persoane;

- 2 fişiere ce prezintă fragmente de text identificate în memoria HDD-ului.

Din unitatea centrală PC marca D., ridicată din locuinţa inculpatului D.D., a fost demontat un suport de stocare a datelor în format digital de tip HDD marca M., de capacitate 40 GB, care a fost supus percheziţiei informatice urmare căreia au fost identificate 3 fişiere care conţin ID-uri de interes în cauză. Detaliile acestora au fost prezentate în procesul-verbal din 04 decembrie 2007.

La percheziţia informatică asupra unui HDD marca I., capacitate 120 GB, identificat în HDD extern marca E., ridicat din locuinţa inculpatului D.D., au fost identificate:

- un fişier care conţine date despre carduri bancare şi despre titularii acestora, identic cu cel identificat pe HDD marca W.D., capacitate 160 GB;

- 3 fişiere care conţin informaţii despre metode de fraude cu carduri bancare;

- 11 fişiere care conţin programe folosite la verificarea validităţii numerelor de carduri bancare şi la obţinerea de astfel de numere;

- 3 fragmente de text care atestă stabilirea unui contact cu adrese de e-mail de interes în cauză;

- 22 fişiere care conţin imaginea scanată a impresiunilor unor ştampile şi a unor diferite tipuri de scutiri.

La percheziţia telefonului marca N., ridicat la percheziţia domiciliară la locuinţa inculpatul D.D., au fost identificate următoarele numere de telefon de interes în cauză:

- „BRO US1 - X” număr aparţinând lui E.L.J.;

- „BRO US2 - Y” număr aparţinând lui E.L.J.;

- „US NOU - Z”.

Apeluri nepreluate:

- W, număr aparţinând lui P.C., la data de 08 noiembrie 2007, orele 15:43.

Apeluri efectuate:

- de pe numărul Q la numărul Y, număr aparţinând lui E.L.J., la data de 17 noiembrie 2007, orele 19:41.

Mesaje intrate de la numărul Y, număr aparţinând lui E.L.J.:

- „I PUT 500 ON EACH CARD” („Am pus 500 pe fiecare card”), data 18 noiembrie 2007, orele 00:37.

- „I SEND 1000” (Am trimis 1000), data 18 noiembrie 2007, orele 00:35.

Mesaje expediate:

- pentru numărul Y, număr aparţinând lui E.L.J., „IS GOOD. ONLY 900. IT IS OK? I DONT HAVE SUFFICIENT CREDIT TO CALL YOU NOW. GOOD LUCK, BRO” (E bine. Numai 900. Este bine? Nu am suficient credit ca să te sun acum. Noroc, Bro. 18 noiembrie 2007, orele 07:33.

- pentru numărul W, număr aparţinând lui P.C., „51872901824680 Confirma daca e bun”, data 08 noiembrie 2007, orele 19:39.

- pentru numărul XX: „58689798154811”, data 05 noiembrie 2007, orele 22:59.

- pentru numărul YY „Ia toate numerele din telefon pe cartele ca iti iau telefonul”, data 31 octombrie 2007.

În telefon, în agenda telefonică atribuită cartelei SIM cu numărul de telefon QQ, au fost găsite următoarele numere de interes pentru cauză:

- „BRO US1 - X”, număr aparţinând lui E.L.J.;

- „BRO US2 - Y”, număr aparţinând lui E.L.J.;

- „M.A. - ZZ”, număr aparţinând lui C.C.M.;

- „M.C.A. - WW”, număr aparţinând lui D.D.;

- „M.O. - W”, număr aparţinând lui P.C.;

- „M.O.U. - XXX” număr aparţinând lui C.C.M.

Mesaje primite de la „BRO US2”, număr aparţinând lui E.L.J.:

- „Inca nu am primit munca”, data 31 octombrie 2007, orele 19:28.

- „Ai mesaj pe P.M.”, data 31 octombrie 2007.

- „Dormeam atunci când am primit mesajul scuze”, data 31 octombrie 2008.

În agenda telefonică atribuită cartelei SIM cu numărul de telefon WW, ce aparţine inculpatului D.D., au fost identificate aceleaşi numere de telefon de interes pentru cauză:

- „BRO US1 - X”, număr aparţinând lui E.L.J.;

- „BRO US2 - Y”, număr aparţinând lui E.L.J.;

- „M.A. - ZZ”, număr aparţinând lui C.C.M.;

- „M.C.A. - WW”, număr aparţinând lui D.D.;

- „M.O. - W”, număr aparţinând lui P.C.;

- „M.O.U. - XXX”, număr aparţinând lui C.C.M.

În telefonul marca N., ce aparţine inculpatului D.D., au fost identificate următoarele mesaje recepţionate de la:

- „BRO US2 - Y”, număr aparţinând lui E.L.J.: „Am un Pe nou aducă 2nd hand şi deja lucrez Bro”, data de 02 noiembrie 2007.

- „BRO US2 - Y”, număr aparţinând lui E.L.J.: „OK BRO”, 31 octombrie 2007.

- „BRO US2 - Y”, număr aparţinând lui E.L.J.: „OK”, 31 octombrie 2007.

În agenda cartelei SIM ce aparţine inculpatului D.D. au fost identificate următoarele:

Mesaje intrate:

1. de la numărul YYY: „Mai facem treaba sau ca azi e cald şi ar trebui sa facem ceva aştept răspuns”, la data 24 septembrie 2007, orele 16:02.

2.de la numărul ZZZ: „În 30 min sunt la tine”.

3.de la numărul QQQ: „Sunal odată pe e. c imi da smsuri pana il suni”, în data 11 septembrie 2007, orele 15:23.

Mesaje ieşite:

- către „BRO US2”, număr aparţinând lui E.L.J. - Y”: „D.”.

De asemenea, în agenda cartelei SIM ce aparţine inculpatului D.D. a fost identificat numărul de telefon Y, aparţinând lui E.L.J.

În agenda cartelei SIM, ce aparţine inculpatului D.D., au fost identificate următoarele numere de interes:

1. „B - WWW”, număr aparţinând lui U.S.;

2. „E - Y”, număr aparţinând lui E.L.J.;

3. „M.O. - W”, număr aparţinând lui P.C.;

4. „M2 - XXX”, număr aparţinând lui C.C.M.;

5. „M1 - ZZ”, număr aparţinând lui C.C.M.

La percheziţia informatică efectuată asupra DVD-urilor şi CD-urilor, ridicate de la domiciliul inculpatului D.D., au fost identificate următoarele:

- pe un CD marca T., inscripţionat cu marker „Backup 2”, a fost identificat un fişier de tip text ce conţinea o adresă de mail. La percheziţia informatică a acestei adrese de e-mail, în urma accesării secţiunii Inbox a e-mail-ului, au fost identificate două e-mail-uri, unul conţinând date ale unor carduri bancare, respectiv coduri PIN.

Inculpatul D.D. nu a obţinut singur datele relevante ale cardurilor bancare, date care au stat la baza fraudelor informatice în conturile unor cetăţeni străini şi pe care le-a transmis lui E.J., ci a fost ajutat şi de coinculpaţii C.C.M., M.A., I.Ş., P.C., aspecte ce au rezultat din sinteza convorbirilor telefonice, cât şi din declaraţiile inculpatului D.D. (convorbirile cu C.C.M. din 18 august 2007, orele 16:01:07, 21 august 2007, ora 21:58, 23 august 2007, orele 14:38, 25 august 2007, ora 17:42).

Din declaraţiile inculpatului D.D. a rezultat că acesta a fost de acord să primească de la inculpaţii C. şi P. anumite date la rugămintea acestora din urmă şi să le transmită mai departe lui E.J. pentru a-i ajuta pe inculpaţii P. şi C. să încaseze nişte bani ca urmare a practicării unor jocuri pe internet. În acest scop inculpatul a primit de la inculpaţii P. şi C. SMS-uri cu referire la datele necesare tranzacţiei, constând în MTC-ul, numele persoanei destinatare, numele expeditorului şi le transmitea mai departe lui E.J., arătând că nu a crezut că face ceva ilegal.

În realitate, datele transmise de inculpaţii P. şi C. către inculpatul D.D. şi apoi de acesta lui E.J. erau date relevante despre carduri bancare obţinute de primii doi inculpaţi prin phsihing (expedierea unor mesaje nesolicitate de tip spam către un număr foarte mare de adrese de e-mail, prin care, sub aparenţa unei comunicări venite din partea unor bănci sau sisteme de plată on-line, au solicitat destinatarilor să acceseze un link către pagini false de web a entităţilor respective pentru a introduce din nou datele relevante ale cardurilor lor bancare) care erau folosite de persoana de legătură, adică de E.J., fie pentru clonarea cardurilor bancare, fie pentru ordonarea unor tranzacţii frauduloase prin intermediul W.U., respectiv prin accesarea site-ului W.U. şi introducerea fără drept în numele şi pe seama, dar fără ştiinţa cetăţenilor americani, titulari ai conturilor bancare, a datelor relevante ale cardurilor acestora, în vederea încasării sumelor de bani ce au făcut obiectul tranzacţiilor, cuprinse între 250 - 265 dolari S.U.A., primind un procent însemnat din sumele obţinute, contribuind astfel la cauzarea unui prejudiciu.

În continuare, cu referire la faptele săvârşite de inculpatul D.D., s-a reţinut că luna octombrie 2007, inculpatul fiind interesat să obţină un abonament clandestin de telefonie mobilă la operatorul telemobil Z., furnizor de telefonie mobilă şi Internet, a decis să obţină acest abonament în numele şi pe seama unei societăţi comerciale fictive.

În acest sens, a plăsmuit pe calculator, în format electronic şi a listat certificatul de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului Braşov fictiv privind pe SC S.A. SRL din Braşov, judeţul Braşov, îmbinând elemente ale certificatelor de înregistrare aparţinând societăţilor comerciale reale SC S.A. SRL Braşov, SC C.T. SRL Iaşi.

Fişierul conţinând documentul falsificat a fost identificat cu prilejul percheziţiei informatice efectuată asupra HDD marca W.D., capacitate 160 GB, ridicat din laptop-ul marca A., aparţinând inculpatului D.D.

Inculpatul D.D. a plăsmuit în aceeaşi modalitate şi a listat încheierea fictivă a Tribunalului Braşov din 09 septembrie 2007, pronunţată aparent în Dosarul nr. 92007/2007 privind autorizarea înmatriculării la Oficiul Registrului Comerţului Braşov a SC S.A. SRL, administrată de N.M.

În realitate, potrivit adresei din 13 decembrie 2007 a Tribunalului Braşov, Dosarul nr. 92007/2007 nu există, iar între judecătorii Tribunalului Braşov cu atribuţii la Serviciul Registrului Comerţului nu a figurat judecătorul delegat A.M., cea care apare că ar fi pronunţat încheierea menţionată.

De asemenea, N.M. nu a fost niciodată asociat, administrator sau angajat la SC S.A. SRL.

Inculpatul D.D. a completat în fals, la data de 10 octombrie 2007, o împuternicire pe formular tipizat, prin care N.M., în calitate de asociat unic al SC S.A. SRL, l-a împuternicit pe D.D. să încheie în numele şi pe seama firmei un contract cu operatorul de telefonie mobilă SC T. SA şi să reprezinte societatea în relaţiile cu SC T. SA, pe care a aplicat ştampila falsă a SC S.A. SRL, comandată de el la 25 septembrie 2007, prin intermediar, la SC T.T. SRL Braşov.

Inculpatul D.D. a folosit toate înscrisurile necorespunzătoare realităţii de mai sus în faţa SC T. SA, unde, prin cererea din 10 octombrie 2007, a solicitat şi obţinut încheierea unui abonament de telefonie mobilă pe seama SC S.A. SRL, număr alocat XXXX.

În luna august 2007, pentru a obţine un credit de la C. Bank - Sucursala Braşov, în scopul creării aparenţei că obţine venit din salariu, inculpatul D.D. a falsificat o serie de documente.

În cuprinsul adeverinţelor, inculpatul a menţionat numere de telefon de contact aparţinând în realitate altor persoane decât reprezentanţilor celor două societăţi aparent angajatoare.

În realitate, inculpatul D.D. nu a fost niciodată angajatul celor două societăţi comerciale indicate, iar adeverinţele menţionate nu au fost emise de SC M. SRL Braşov şi SC T.I.E. SRL Bucureşti.

De asemenea, inculpatul a aplicat pe documentele fictive menţionate ştampile false cu amprenta SC M. SRL şi SC T.I.E. SRL Bucureşti, pe care le-a comandat personal la SC T.T. SRL Braşov la datele de 20 august 2007 şi respectiv 15 august 2007.

Inculpatul a fost consiliat cu privire la înscrisurile pe care trebuie să le depună la C. Bank în vederea obţinerii creditului de către martorul A.V.

Inculpatul a folosit toate înscrisurile fictive menţionate în faţa C. Bank - Sucursala Braşov, unde prin cererea de credit din 23 august 2007, a solicitat şi obţinut, la data de 24 august 2007, acordarea unui împrumut în sumă de 54.000 RON. Banii au fost viraţi în contul inculpatului şi au fost ridicaţi în numerar de inculpat la datele de 24 august 2007, 05 septembrie 2007 şi 06 septembrie 2007.

Din adresa din 31 ianuarie 2008 a C. Bank - Sucursala Braşov a rezultat că, ulterior acordării creditului, inculpatul D.D. a rambursat ratele lunare timp de 3 luni consecutiv (septembrie, octombrie, noiembrie 2007), conform graficului de rambursare a creditului.

Cu referire la faptele săvârşite de inculpat în lunile august şi octombrie 2007, instanţa a avut în vedere şi declaraţiile martorilor V.I., C.P., R.I.M., A.V.

Având în vedere starea de fapt arătată, instanţa de fond a reţinut în sarcina inculpatului D.D. infracţiunile pentru care l-a condamnat potrivit dispozitivului hotărârii.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.C.M., originar din Constanţa şi prieten cu inculpatul D.D., în declaraţia dată în faţa instanţei nu a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată formulându-şi o apărare care nu are nicio bază reală constând în aceea că a jucat anumite jocuri pe internet cu cetăţeni americani şi ca urmare a practicării acestora, în care avea calitatea doar de câştigător (în acest sens, nu există elemente în cauză din care să rezulte că inculpatul a pierdut vreodată la pariurile făcute şi a trimis la rândul său bani unor cetăţeni americani), cetăţenii americani îi trimiteau direct sau prin intermediul lui E.J. şi al inculpatului D.D., sumele de bani rezultate din pariuri. Explicaţia inculpatului constând în aceea că în S.U.A. comisioanele la tranzacţiile W.U. erau mai mici, cu referire la motivul pentru care uneori sumele rezultând din pariuri erau încasate prin W.U. de anumite persoane ca R.R. în S.U.A. şi apoi îi parveneau prin intermediul inculpatului D. în România este de asemenea lipsită de orice logică, din moment ce inculpatul D.D. încasa sumele tot prin W.U. şi mai reţinea şi o parte din ele (în acest sens banii tranzacţionaţi de inculpatul D.D. nu erau toţi trimişi inculpatului C., ci doar o parte din ei).

În realitate, discuţiile telefonice purtate între inculpatul C.C.M. şi D.D., dar şi între inculpatul C.C.M. şi alţi coinculpaţi din dosar ca R.C.T. sau mesajele pe telefonul mobil între inculpatul C.C.M. şi coinculpaţii M.A., F.D.A. au relevat fără dubiu activitatea infracţională a inculpatului şi a celorlalţi, edificatoare fiind comunicaţiile din 15 august 2007, orele 18:00, orele 18:31, 19 august 2007, orele 22:32, 20 august 2007, orele 16:12, 21 august 2007, orele 11:47, 30 august 2007, orele 18:59 şi 19:00, 05 septembrie 2007, orele 13:35.

În perioada 21 septembrie 2007 - 19 iunie 2009 între inculpaţii D.D. şi C.C.M. au avut loc schimburi de SMS în sensul că: „26 mii”, „i-a pus pe acelaşi nume”, „dacă nu i-ai pus, pune-i pe numele meu „C.C.M.”, „23 de mii. du-te”, „am pus 46 mii.”, „P.C. OP 11 4600 lei”.

Discuţiile purtate de cei doi inculpaţi au fost în legătură, în conexiune cu cele purtate de inculpatul D.D. cu E.J., referitoare la carduri, la retrageri de numerar de la ATM-uri.

Convorbirile din 18 august 2007, orele 16:01:07, 21 august 2007, orele 16:28, 21 august 2007, ora 21:58, 23 august 2007, orele 14:38, 25 august 2007, ora 17:42, au fost analizate în raport cu cele purtate de inculpatul D.D. cu E.J. la aceleaşi date.

La percheziţia informatică a unui HDD marca W.D., capacitate 300 GB, găsit în unitatea centrală marca M., ridicată din locuinţa inculpatului C.C.M., au fost identificate:

- un fişier de tip multimedia conţinând o imagine video;

- un număr de 47 fişiere de tip imagine conţinând diverse fotografii cu persoane;

- un număr de 321 fişiere, reprezentând corespondenţă electronică, pagini html, unele dintre ele „mycarduri” ce conţin date relevante despre carduri bancare;

- un fişier conţinând 97 de numere de telefon;

- 65 fişiere profile de aplicaţii tip „Messenger”.

Din coroborarea transcrierilor telefonice şi a mesajelor tip SMS, precum şi a datelor aflate ca urmare a percheziţiei informatice, a rezultat că inculpatul C.C.M. a făcut parte din grupul coordonat de inculpatul D.D. care a avut preocupări sub aspectul:

1. retragerii frauduloase a unor sume de bani din conturile bancare ale unor cetăţeni străini, cu ajutorul unor carduri contrafăcute

2. efectuării de transferuri de bani prin utilizarea frauduloasă a datelor relevante a cardurilor bancare aparţinând unor cetăţeni străini, în absenţa fizică a cardurilor prin W.U.

Pentru obţinerea datelor relevante ale cardurilor bancare inculpatul C.C.M. a expediat mesaje nesolicitate de tip spam către un număr foarte mare de adrese de e-mail, prin care, sub aparenţa unei comunicări venite din partea unor bănci sau sisteme de plată on-line, au solicitat destinatarilor să acceseze un link către pagini false de web a entităţilor respective pentru a introduce din nou datele relevante ale cardurilor lor bancare. Astfel, a fost avut în vedere procesul-verbal în care au fost analizate câteva fişiere depistate pe HDD marca W.D., capacitate 300 GB, aparţinând acestui inculpat, aceste fişiere conţinând un mesaj electronic primit prin poşta electronică şi unde adresa expeditorului a fost concepută astfel încât să creeze aparenţa că ar aparţine administratorilor site-ului P.P., denumirea „webmaster” fiind specifică persoanelor care administrează site-uri, iar adresa de corespondenţă conţine denumirea acestui site, însă conţine integrate literele „so”, pentru a-i conferi o individualitate proprie.

Din analiza mesajului electronic şi a codului sursă a rezultat că acesta este rezultatul unei activităţi de psihing fiind obţinut ca răspuns aparent din partea site-ului P.P. care solicita datele de identificare ale clientului, precum şi datele cardului bancar.

După ce a obţinut în modalitatea descrisă date de identificare de natura celor care au permis utilizarea unor instrumente de plată electronică în absenţa acestora, inculpatul C.C.M. le-a transmis în mod repetat, în perioada mai - noiembrie 2007, fără drept, pe Internet, prin e-mail sau mesaje instant, utilizând diferite conturi de e-mail sau nume de utilizator, la Braşov către D.D.

La rândul său, inculpatul D.D. a transmis mai departe datele, în aceeaşi modalitate, folosind adrese de e-mail sau mesaje instant, fără drept, către E.J., aflat în S.U.A.

O parte din aceste transferuri de date fără drept pe Internet au fost surprinse cu prilejul interceptării comunicaţiilor realizate pe Internet de inculpatul D.D., în perioada 18 octombrie - 16 noiembrie 2007, de la adresa fizică situată în Braşov, unde a avut încheiat contract de furnizare servicii Internet cu provider-ul SC R.R. SA, în baza autorizaţiei de interceptare emisă de Tribunalul Braşov.

În S.U.A., E.J. a confecţionat carduri contrafăcute pe a căror bandă magnetică a inscripţionat datele privind conturile bancare transmise pe Internet în modalitatea arătată.

La rândul său E.L.J. i-a comunicat inculpatului D.D., sistematic, rezultatul acţiunilor sale de retragere de numerar de la bancomate, reuşite sau nereuşite, totalul sumelor retrase, defalcat pe fiecare card în parte şi situaţia trimiterilor de bani subsecvente din S.U.A. către România efectuate de el direct sau prin intermediul lui M.P., canalul de trimitere a banilor, respectiv W.U. sau M.G., cu indicarea numărului de control al transferului de bani aferent.

Inculpatul D.D. a stabilit zilnic procentul cuvenit lui E.L.J. din sumele retrase de la ATM-uri de acesta. E.L.J. i-a trimis periodic pe Internet rezultatele acţiunilor, în care a prezentat în detaliu situaţia retragerilor efectuate pentru fiecare dintre cardurile ale căror date relevante le-a primit din România de la D.D.

Situaţia trimiterilor de bani din S.U.A. către România aferente retragerilor frauduloase cu carduri contrafăcute din conturile bancare ale unor cetăţeni străini se regăseşte în rechizitoriu, fiind confirmată de formularele de ridicare de numerar de către inculpatul D.D., învinuita P.C.I. şi martora I.A.M. de la operatori W.U. din municipiul Braşov.

Situaţia trimiterilor de bani din Braşov către Constanţa şi Bucureşti, aferente retragerilor frauduloase efectuate în S.U.A. cu carduri contrafăcute din conturile bancare ale unor cetăţeni străini, se regăseşte în rechizitoriu, fiind confirmată de formularele de ridicare de numerar de către inculpaţii C.C.M., I.Ş., P.C., U.S., V.C.A. şi martora O.G.

Inculpatul C.C.M. a folosit datele relevante ale conturilor nu numai pentru transmiterea acestora pe ruta D.D. - E.J., ci şi pentru a ordona transferuri prin W.U. neautorizate - aceasta fiind a doua modalitate de fraudă utilizată de inculpat, astfel cum s-a arătat mai sus.

Expeditori ai acestor trimiteri au figurat titularii conturilor bancare ale căror date au fost obţinute prin phishing, iar ca destinatari au fost indicaţi fie membrii grupului aflaţi în S.U.A. (E.L.J., M.P., R.R., K.M.), fie alţi membri ai grupului din Constanţa, inclusiv minori, respectiv inculpatul R.C.T. şi învinuiţii F.D.A. şi R.B.I.

Informaţiile relevante privind transferurile de bani menţionate (numele şi adresa expeditorului, numărul de control al transferului de bani - MTCN, suma transferată şi numele destinatarului) au fost transmise prin SMS de către cei care au ordonat transferurile, imediat după momentul efectuării acestora, pe următoarele rute:

1. de la inculpatul C.C.M. - inculpatul D.D. - E.L.J.;

2. de la inculpatul M.A. - inculpatul C.C.M. - inculpatul D.D. - E.L.J.;

3. de la inculpatul M.A. către inculpatul R.C.T.; inculpatul F.D.A.; inculpatul R.B.I.

4. de la inculpatul C.C.M., cu ştiinţa inculpatului M.A., către inculpatul R.C.T.; inculpatul F.D.A.

5. de la inculpatul P.C. - inculpatul D.D. - E.L.J.;

6. de la inculpatul U.S. - inculpatul D.D. - E.L.J.

Cele patru persoane din S.U.A., care au primit informaţiile corespunzătoare pe circuitul amintit, în modalitatea descrisă, au ridicat banii şi apoi au retrimis sumele încasate prin W.U. în Braşov inculpatului D.D. şi în Constanţa inculpatului R.B.I., banii fiind redistribuiţi apoi între membrii grupului.

Inculpaţii R.C.T., F.D.A. şi R.B.I., care la rândul lor au primit informaţiile corespunzătoare prin SMS, de la inculpatul C. sau uneori de la inculpatul M. au ridicat banii de la operatori W.U. din Constanţa.

Concret, inculpatul C.C.M., după ce intra in posesia datelor relevante ale conturilor bancare prin phsihing, accesa site-ul W.U. şi folosind diferite adrese de IP, pentru a ascunde locul de unde se efectua tranzacţia, ordona transferul unei sume de bani din contul celui ale cărui date le obţinuse în prealabil prin W.U. pe numele unora dintre coinculpaţi (F.D.A.) cărora le trimitea prin SMS, datele tranzacţiei, inclusiv MTCN-ul, respectiv codul de siguranţă.

În cursul urmăririi penale s-au efectuat verificări privind modalitatea de acces şi realizare a transferului de bani de pe site-ul W.U. şi a rezultat că transferul de bani era posibil în cazul în care expeditorul locuia în Australia, Austria, Canada, Franţa Germania, Norvegia, Noua Zeelandă, Olanda, Regatul Unit al Marii Britanii, SUA şi Suedia şi era posesorul unui card de credit sau debit. Fiind selectată pagina W.U. Money Transfer Service pentru S.U.A. la rubrica „Money in minutes” se precizează că pot fi trimişi bani în întreaga lume şi banii sunt disponibili în câteva minute la orice operator W.U., expeditorul având nevoie doar de contul bănci emitente al cardului de credit sau de debit.

În concret, tranzacţiile frauduloase prin W.U. s-au petrecut astfel - având în vedere interceptările cu referire la comunicarea dintre inculpaţi:

1. În data de 18 septembrie 2007, inculpatul C.C.M. a accesat site-ul W.U., a introdus datele de identificare ale cetăţeanului american J.H. şi datele relevante ale cardului acestuia şi a dispus transferul din contul acestuia a sumei de 250 dolari S.U.A., prin W.U., în România, pe numele inculpatului minor F.D.A.

Imediat după ordonarea transferului de bani, inculpatul C.C.M., de conivenţă cu inculpatul M.A., i-a trimis inculpatului minor F.D.A. prin SMS datele relevante ale tranzacţiei, pe baza cărora acesta a ridicat suma de bani la data de 18 septembrie 2007 de la operatorul W.U. din Constanţa.

Inculpatul minor F.D.A. şi-a reţinut un comision, iar restul de bani l-a predat inculpaţilor M.A. şi C.C.M.

2. În data de 19 septembrie 2007, inculpatul C.C.M. a accesat site-ul W.U., a introdus datele de identificare ale cetăţeanului american J.C. şi datele relevante ale cardului acesteia şi a dispus transferul din contul acesteia a sumei de 250 dolari S.U.A., prin W.U., în România, pe numele inculpatului minor F.D.A.

Imediat după ordonarea transferului de bani, inculpatul C.C.M., de conivenţă cu inculpatul M.A., i-a trimis inculpatului minor F.D.A. prin SMS datele relevante ale tranzacţiei, pe baza cărora acesta a ridicat suma de bani la data de 19 septembrie 2007 de la operatorul W.U. din Constanţa.

Inculpatul minor F.D.A. şi-a reţinut un comision de 100 RON, iar restul de bani l-a predat inculpaţilor M.A. şi C.C.M.

3. În data de 19 septembrie 2007, inculpatul C.C.M. a accesat site-ul W.U., a introdus datele de identificare ale cetăţeanului american C.L. şi datele relevante ale cardului acesteia şi a dispus transferul din contul acesteia a sumei de 200 dolari S.U.A., prin W.U., în România, pe numele inculpatului minor F.D.A.

Imediat după ordonarea transferului de bani, inculpatul C.C.M., de conivenţă cu inculpatul M.A., i-a trimis inculpatului minor F.D.A. prin SMS datele relevante ale tranzacţiei, pe baza cărora acesta a ridicat suma de bani la data de 19 septembrie 2007 de la operatorul W.U. din Constanţa.

Inculpatul minor F.D.A. şi-a reţinut un comision de 50 RON, iar restul de bani l-a predat inculpaţilor M.A. şi C.C.M.

4. În data de 19 septembrie 2007, inculpatul C.C.M. a accesat site-ul W.U., a introdus datele de identificare ale cetăţeanului american J.W. şi datele relevante ale cardului acesteia şi a dispus transferul din contul acesteia a sumei de 250 dolari S.U.A., prin W.U., în România, pe numele inculpatului minor F.D.A.

Imediat după ordonarea transferului de bani, inculpatul C.C.M., de conivenţă cu inculpatul M.A., i-a trimis inculpatului minor F.D.A. prin SMS datele relevante ale tranzacţiei, pe baza cărora acesta a ridicat suma de bani la data de 19 septembrie 2007 de la operatorul W.U. din Constanţa.

Inculpatul minor F.D.A. şi-a reţinut un comision de 100 RON, iar restul de bani l-a predat inculpaţilor M.A. şi C.C.M.

5. În data de 19 septembrie 2007, inculpatul C.C.M. a accesat site-ul W.U., a introdus datele de identificare ale cetăţeanului american K.B. şi datele relevante ale cardului şi a dispus transferul din contul acesteia a sumei de 250 dolari S.U.A., prin W.U., în România, pe numele inculpatul minor F.D.A.

Imediat după ordonarea transferului de bani, inculpatul C.C.M., de conivenţă cu inculpatul M.A., i-a trimis inculpatul minor F.D.A. prin SMS datele relevante ale tranzacţiei, pe baza cărora acesta a ridicat suma de bani la data de 19 septembrie 2007 de la operatorul W.U. din Constanţa.

Inculpatul minor F.D.A. şi-a reţinut un comision, iar restul de bani l-a predat inculpaţilor M.A. şi C.C.M.

6. În data de 19 septembrie 2007, inculpatul C.C.M. a accesat site-ul W.U., a introdus datele de identificare ale cetăţeanului american R.H. şi datele relevante ale cardului acestuia şi a dispus transferul din contul acesteia a sumei de 200 dolari S.U.A., prin W.U., în România, pe numele inculpatului minor R.C.T.

Imediat după ordonarea transferului de bani, inculpatul C.C.M., de conivenţă cu inculpatul M.A., i-a trimis inculpatului minor R.C.T. prin SMS datele relevante ale tranzacţiei, pe baza cărora acesta a ridicat suma de bani la data de 19 septembrie 2007 de la operatorul W.U. din Constanţa.

Inculpatul minor R.C.T. şi-a reţinut un comision, iar restul de bani l-a predat inculpaţilor M.A. şi C.C.M.

În baza celor reţinute, instanţa de fond l-a condamnat pe inculpatul C.C.M. conform dispozitivului hotărârii pentru infracţiunile arătate. La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere prevederile art. 72 C. pen. Instanţa a observat că inculpatul este la primul contact cu legea penală, însă a avut în vedere la stabilirea cuantumului pedepselor, atitudinea acestuia pe durata întregului proces penal, aceea de a încerca să denatureze starea de fapt. Desigur, nu s-a putut face abstracţie de faptul că inculpatul poate să-şi facă apărarea pe care o găseşte de cuviinţă, acesta neavând obligaţia de a coopera cu organele judiciare şi de a spune adevărul, însă apărarea inculpatului constând în aceea că banii încasaţi prin serviciile W.U. sau M.G. reprezentau rezultatul unor pariuri ca urmare a practicării unor jocuri pe internet, în care inculpatul avea doar calitatea de câştigător şi primea sume consistente de bani de la jucători pe care nu îi cunoştea şi nu îi văzuse niciodată care îi trimiteau inculpatului datele necesare încasării tranzacţiei a demonstrat faptul că inculpatul nu a avut nicio atitudine de regret şi nu a conştientizat gravitatea faptelor săvârşite, aspect care a format convingerea instanţei că nu se poate lua în calcul aplicarea unor circumstanţe atenuante facultative privind conduita anterioară a inculpatului şi lipsa antecedentelor penale, astfel că executarea pedepsei s-a dispus în regim de detenţie.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.A., este originar tot din Constanţa ca şi inculpatul C.C.M., cu care este amic. Din coroborarea informaţiilor obţinute urmare a interceptării convorbirilor telefonice purtate de acesta, a rezultat că inculpatul M.A. împreună cu inculpatul C.C.M., au fost coordonatorii grupului infracţional ce a acţionat pe raza zonei Constanţa, inculpatul M.A. a strâns informaţii obţinute prin spam de acesta sau de către ceilalţi membrii ai grupului aflaţi în subordonarea lor; intrând în această manieră în posesia datelor financiare relevante ale unor persoane, au introdus pe site-ul W.U. astfel de informaţii referitoare la datele personale şi datele despre conturile lor (număr de card) şi au dispus în numele acestora, fără drept, eliberarea unor sume de bani, pe numele altor membrii ai grupului, folosiţi de cei doi inculpaţi. Aceştia (R.B., R.C.T., F.D.A.) au ridicat de la W.U. diverse sume de bani pentru cei doi inculpaţi, cu păstrarea unui comision (în acest sens spamurile pot fi vizualizate prin accesarea fişierelor depistate pe mediile de stocare ridicate de la inculpat fixate pe suporţii optici ataşaţi la dosarul cauzei).

Relevante au fost tranzacţiile ordonate prin W.U.

1. La data de 20 septembrie 2007, inculpatul M.A. a accesat site-ul W.U., a introdus datele de identificare ale cetăţeanului american S.C. şi datele relevante ale cardului acesteia şi a dispus transferul din contul acesteia a sumei de 250 dolari S.U.A., prin W.U., în România, pe numele inculpatul R.B.

Imediat după ordonarea transferului de bani, inculpatul M.A., i-a trimis inculpatului R.B. prin SMS datele relevante ale tranzacţiei, pe baza cărora acesta a ridicat suma de bani la data de 20 septembrie 2007 de la operatorul W.U. din Constanţa.

Inculpatul R.B. şi-a reţinut un comision, iar restul de bani l-a predat inculpatului M.A.

2. În data de 20 septembrie 2007, inculpatul M.A. a accesat site-ul W.U., a introdus datele de identificare ale cetăţeanului american C.M. şi datele relevante ale cardului acesteia şi a dispus transferul din contul acesteia a sumei de 250 dolari S.U.A., prin W.U., în România, pe numele inculpatului minor R.C.T.

Imediat după ordonarea transferului de bani, inculpatul M.A., i-a trimis inculpatului minor R.C.T. prin SMS datele relevante ale tranzacţiei, pe baza cărora acesta a ridicat suma de bani la data de 20 septembrie 2007 de la operatorul W.U. din Constanţa.

Inculpatul minor R.C.T. şi-a reţinut un comision, iar restul de bani l-a predat inculpatului M.A.

3. În data de 20 septembrie 2007, inculpatul M.A. a accesat site-ul W.U., a introdus datele de identificare ale cetăţeanului american J.K. şi datele relevante ale cardului acesteia şi a dispus transferul din contul acesteia a sumei de 250 dolari S.U.A., prin W.U., în România, pe numele inculpatului R.B.

Imediat după ordonarea transferului de bani, inculpatul M.A. i-a trimis inculpatului R.B. prin SMS datele relevante ale tranzacţiei, pe baza cărora acesta a ridicat suma de bani la data de 20 septembrie 2007 de la operatorul W.U. din Constanţa.

Inculpatul R.B. şi-a reţinut un comision, iar restul de bani l-a predat inculpatului M.A.

4. În data de 20 septembrie 2007, inculpatul M.A. a accesat site-ul W.U., a introdus datele de identificare ale cetăţeanului american H.L. şi datele relevante ale cardului acesteia şi a dispus transferul din contul acesteia a sumei de 250 dolari S.U.A., prin W.U., în România, pe numele inculpatului minor R.C.T.

Inculpatul minor R.C.T. şi-a reţinut un comision, iar restul de bani l-a predat inculpatului M.A.

5. În data de 05 octombrie 2007, inculpaţii C.C.M. şi M.A. au accesat site-ul W.U., au introdus datele de identificare ale cetăţeanului american C.W. şi datele relevante ale cardului acesteia şi au dispus transferul din contul acesteia a sumei de 265 dolari S.U.A., prin W.U., în S.U.A. pe numele lui M.P.

Imediat după ordonarea transferului de bani, inculpatul C.C.M. i-a trimis inculpatului D.D. la Braşov prin SMS datele relevante ale tranzacţiei, iar acesta le-a trimis mai departe, în aceeaşi modalitate, în S.U.A. lui E.L.J. Pe baza acestor date M.P. a ridicat suma de bani la data de 05 octombrie 2007 de la operatorul W.U. din Washington.

6. În data de 06 octombrie 2007, inculpatul M.A. a accesat site-ul W.U., a introdus datele de identificare ale cetăţeanului american M.H. şi datele relevante ale cardului acesteia şi a dispus transferul din contul acesteia a sumei de 265 dolari S.U.A., prin W.U., în S.U.A. pe numele lui M.P.

Imediat după ordonarea transferului de bani, inculpatul M.A. i-a trimis inculpatului C.C.M. la Constanţa prin SMS datele relevante ale tranzacţiei, care le-a trimis mai departe, în aceeaşi modalitate, inculpatului D.D. în Braşov, iar acesta din urmă le-a transmis în S.U.A. lui E.L.J. Pe baza acestor date M.P. a ridicat suma de bani la data de 06 octombrie 2007 de la operatorul W.U. din Washington.

7. În data de 06 octombrie 2007, inculpatul M.A. a accesat site-ul W.U, a introdus datele de identificare ale cetăţeanului american B.S. şi datele relevante ale cardului acesteia şi a dispus transferul din contul acesteia a sumei de 265 dolari S.U.A., prin W.U., în S.U.A. pe numele lui M.P.

8. În data de 06 octombrie 2007, inculpatul M.A. a accesat site-ul W.U., a introdus datele de identificare ale cetăţeanului american J.W. şi datele relevante ale cardului acesteia şi a dispus transferul din contul acesteia a sumei de 265 dolari S.U.A., prin W.U., în S.U.A. pe numele lui M.P.

9. În data de 06 octombrie 2007, inculpatul M.A. a accesat site-ul W.U., a introdus datele de identificare ale cetăţeanului american J.F. şi datele relevante ale cardului acesteia şi a dispus transferul din contul acesteia a sumei de 265 dolari S.U.A., prin W.U., în S.U.A. pe numele lui M.P.

Din totalul sumei de 1.060 dolari S.U.A. ridicaţi de M.P., urmare operaţiunilor descrise la pct. 13 - 16, E.L.J., de conivenţă cu inculpaţii D.D., C.C.M. şi M.A., a expediat prin intermediul lui R.R., la data de 06 octombrie 2007, prin W.U., suma de 650 dolari S.U.A. în Constanţa pe numele învinuitului R.B.I., care i-a ridicat de la operatorul W.U. din Constanţa.

10. În data de 13 septembrie 2007, inculpatul M.A. a accesat site-ul W.U., a introdus datele de identificare ale cetăţeanului american C.B. şi datele relevante ale cardului acesteia şi a dispus transferul din contul acesteia a sumei de 238 dolari S.U.A., prin W.U., în România, pe numele inculpatul minor F.D.A.

Inculpatul minor F.D.A. a ridicat suma de bani la data de 13 septembrie 2007 de la operatorul W.U. din Constanţa, şi-a reţinut un comision, iar restul de bani l-a predat inculpatului M.A.

11. În data de 13 septembrie 2007, inculpatul M.A. a accesat site-ul W.U., a introdus datele de identificare ale cetăţeanului american Y.F. şi datele relevante ale cardului acestuia şi a dispus transferul din contul acestuia a sumei de 238 dolari S.U.A., prin W.U., în România, pe numele inculpatul minor F.D.A.

Inculpatul minor F.D.A. a ridicat suma de bani la data de 13 septembrie 2007 de la operatorul W.U. din Constanţa, şi-a reţinut un comision, iar restul de bani l-a predat inculpatului M.A.

12. În data de 13 septembrie 2007, inculpatul M.A. a accesat site-ul W.U., a introdus datele de identificare ale cetăţeanului american J.R. şi datele relevante ale cardului acestuia şi a dispus transferul din contul acestuia a sumei de 238 dolari S.U.A., prin W.U., în România, pe numele inculpatul minor F.D.A.

Inculpatul minor F.D.A. a ridicat suma de bani la data de 13 septembrie 2007 de la operatorul W.U. din Constanţa, şi-a reţinut un comision, iar restul de bani l-a predat inculpatului M.A.

O legătură similară a fost pusă în evidenţă între inculpatul M. şi T.G., E.V.C., Z.B., C.I.M., A.A.C., P.M.F., A.D.B., M.M. şi alte persoane rămase neidentificate.

Inculpatul M.A. a purtat cu aceste persoane discuţii despre carduri bancare, despre MTCN-uri, despre activităţi specifice de phishing, relevante fiind următoarele transcrieri: procese-verbale de redare ale convorbirilor din 05 septembrie 2007, orele 01:53, 05 septembrie 2007, orele 19:18; 05 septembrie 2007, orele 19:31, orele 19:18, 06 septembrie 2007, ora 09:19, 09 septembrie 2007, ora 19:40, 13 septembrie 2007, ora 14:14, 13 septembrie 2007, ora 15:27, 13 septembrie 2007, ora 15:25, 11 septembrie 2007, ora 16:19, 12 septembrie 2007, ora 20:51, 12 septembrie 2007, ora 20:13, 07 septembrie 2007, 08 septembrie 2007, ora 22:33, 09 septembrie 2007, ora 21:02, 05 octombrie 2007, orele 16:39.

La datele de 17 septembrie 2007, 19 septembrie 2007 şi 20 septembrie 2007, în baza unei înţelegeri cu inculpatul C.C.M., inculpatul M.A., după ce a obţinut datele unor transferuri de bani prin W.U., a comunicat aceste date prin SMS inculpaţilor F.D.A., R.B. şi R.C.T., care s-au prezentat la operatori W.U. din Constanţa şi au ridicat respectivele sume de bani cu păstrarea unui comision.

La data de 17 septembrie 2007 M.A. a trimis un SMS ce cuprinde datele unei tranzacţii de transfer de bani prin W.U. pe numele J.C., precum şi discuţiile ce au urmat (proces-verbal de redare a convorbirii din 17 septembrie 2007, orele 17:19, 18 septembrie 2007, orele 10:45).

La data de 19 septembrie 2007, ora 13:25, inculpatul M.A. a discutat la telefon cu numitul T.G., respectiv cu R.C.T., care urmau să se prezinte la ghişee W.U. pentru a ridica bani, pe baza datelor ce urma să le fie trimise de M.A. prin SMS.

La data de 19 septembrie 2007, ora 13:49, inculpatul M.A. l-a contactat pe inculpatul R.C.T. căruia i-a comunicat că „a încercat să facă două MT, dar n-a mers, şi mai încearcă”. R.C.T. i-a comunicat că „noi ne-am luat carnetele şi suntem pregătiţi să le dictezi la telefon” (proces-verbal de redare a convorbirii din data de 19 septembrie 2007, orele 13:49).

La data de 19 septembrie 2007, ora 13:44, inculpatul C.C.M. a trimis la numărul de telefon ZZZZ următorul mesaj: „7088076155 K.B. St.Luis Missouri, zip. 63130 250 dolari S.U.A.”

La data de 19 septembrie 2007, ora 14:00, titularul postului de telefonie mobilă cu numărul ZZZZ, F.D.A. a fost apelat de inculpatul M.A., căruia i-a comunicat că „eram in bancă şi au început să strige că n-am 18 ani şi nu-mi dau”.

La data de 19 septembrie 2007, ora 14:40, inculpatul M. şi inculpatul C.C.M. discută despre faptul că „săgeata” nu a putut să ridice banii pentru că era minor, însă mai încearcă.

La orele 14:40, M.A. a fost informat de către F.D.A. că acesta a reuşit să ridice banii (proces-verbal de redare a convorbirii din 19 septembrie 2007, orele 15:02).

La ora 15:04, inculpatul C.C.M. a contactat telefonic pe inculpatul M.A., exprimându-şi mulţumirea pentru reuşita lui F.

La data de 14 septembrie 2007, orele 14:50, inculpatul M.A. a fost apelat de un bărbat de la postul de telefonie mobilă cu numărul YYYY. Acesta din urmă i-a comunicat faptul că va trimite mesaje pe rând lui R.B.I. şi lui R.C.T., aceştia urmând să ridice banii de la W.U.

La data de 20 septembrie 2007, orele 15:03, inculpatul M.A. a trimis inculpatului R.B. mesajul cu următorul conţinut: „MT 3147696013 S.C. State South Carolina, Orangebourg, zip. 29117 250 dolari S.U.A.”.

La orele 15:03, inculpatul M.A. a discutat cu inculpatul R.B.: „l-ai primit? Hai fugi şi arde-l”.

La data de 20 septembrie 2007, orele 15:23, inculpatul M.A. a trimis inculpatului R.C.T. următorul mesaj „9359113419 C.M. State Washington 250 dolari S.U.A.”

La data de 20 septembrie 2007, orele 15:42, inculpatul M.A. a trimis inculpatului R.B. următorul mesaj: „1933091624 J.K. 220-3040 AXE 1FL, Bayside, state New York, zip. 11361 250 dolari S.U.A.”

La data de 20 septembrie 2007, orele 16:08, inculpatul M.A. îl apelează pe R.C.T., pe care îl întreabă dacă „mai face încă unul?”. Urmare a acestei discuţii, la data de 20 septembrie 2007, orele 16:16, R.C.T. a primit următorul SMS: „8092321157 H.L. 4904 Pike Drive, Metairi, state Louisiana, zip.70003, 250 dolari S.U.A.”.

La data de 28 septembrie 2007, începând cu orele 09:38, M.A. a fost sunat de o persoană rămasă neidentificată, care i-a comunicat că sunt cinci persoane la Frankfurt şi că sunt pregătiţi, aşteaptă în faţă la un W.U., pentru a ridica numerar. Este vorba de tranzacţii ordonate pe Internet de către M.A.. Cei care urmau să ridice banii au fost: C.I.M., A.D.B., M.D.M., L.A.S. Aceleaşi persoane s-au deplasat în acelaşi scop şi în Olanda (procese-verbale de redare ale convorbirilor din 30 septembrie 2007 orele 15:40, 29 septembrie 2007, orele 14:51 şi următoarele). Ascultat în calitate de martor, B.A.D. a confirmat că fiind plecat în Germania cu cei arătaţi mai sus, C.I.M. a primit un mesaj pe telefonul mobil de la inculpatul M. prin care acesta îi ruga pe oricare dintre ei să încaseze, pentru el (adică pentru inculpat) nişte bani prin W.U. (în Germania), pentru că el (inculpatul) îşi pierduse buletinul. Martorul a precizat că inculpatul a spus că banii proveneau de la o mătuşă. Această declaraţie a martorului a condus la concluzia că inculpatul a recurs şi la alte persoane care nu făceau parte din grupul infracţional pentru a încasa pentru bani prin W.U. rezultaţi din tranzacţii frauduloase.

La data de 06 octombrie 2007, începând cu orele 16:55:04, inculpatul M.A. a expediat prin SMS mesaje ce conţin datele unor tranzacţii ordonate pe Internet (cuprinzând date de identitate ale unei persoane, adresa şi MTCN-ul tranzacţiei prin W.U.) către inculpatul C.C.M., care la rândul lui le-a direcţionat prin SMS către inculpatul D.D. şi de aici către E.J. în S.U.A. Acesta, prin intermediul lui M.P., a ridicat de la W.U. sumele de bani menţionate în acele mesaje.

Suma de bani de 650 dolari S.U.A. rezultată din cele patru tranzacţii reuşite, după păstrarea unui procent de către gruparea din SUA, a fost expediată în aceeaşi seară în România de către R.R. prin W.U., iar persoana care a ridicat banii a fost R.B.I. Numele „R.R.” şi MTCN-ul transferului acestei sume a fost transmis pe aceeaşi filieră, prin SMS de către E.L.J. - D. - C.) către inculpatul M.A., iar inculpatul M.A. a trimis în S.U.A. prin acelaşi circuit numele persoanei care va ridica banii din Constanţa (relevante în acest sens fiind procesele-verbale de redare ale convorbirilor din data de 06 octombrie 2007, orele 22:59, 22:26, 23:01).

La ora de 21:11, inculpatul M. i-a propus inculpatului R.B. să ridice într-o oră suma de bani de la W.U., în schimbul unui comision, (proces-verbal de redare a convorbirii din data de 06 octombrie 2007). La orele 23:27, inculpatul C.C.M. i-a trimis inculpatului M.A. mesajul „ai luat?”. La orele 23:28, acesta din urmă l-a apelat pe C.C.M. (proces-verbal de redare a convorbirii din data de 06 octombrie 2007, ora 23:28). Urmare a acestei discuţii, la orele 23:29, inculpatul C.C.M. a trimis către inculpatul D.D. următorul mesaj: „zip şi adresă, te rog”. La ora 23:46, inculpatul D.D. îi trimite inculpatului C.C.M. următorul mesaj: „T Street 117”, iar acesta din urmă, pentru că între timp a fost anunţat de către M.A. că au fost ridicaţi banii, îi retrimite un mesaj lui D.D. cu textul: „S-a ridicat, scuze”.

S-au remarcat înţelegerea dintre aceştia şi coordonarea acţiunilor, fiecare fiind o verigă a lanţului infracţional.

În aceeaşi manieră, inculpatul M.A. s-a implicat în acţiunile infracţionale de fraudă informatică săvârşite începând cu data de 12 octombrie 2007. În acest sens, inculpatul M.A. a acţionat în colaborare cu C.C.M., edificatoare fiind convorbirile telefonice din 12 octombrie 2007, orele 17:19; 19:19:41.

De asemenea, în această manieră, la data de 12 octombrie 2007, orele 17:26, 17:45, au fost trimise SMS-uri ce conţineau datele unor tranzacţii ordonate prin W.U. de către inculpatul M.A. către inculpatul C.C.M., care le-a trimis numitului E.J. (potrivit convorbirilor din data de 12 octombrie 2007, 17:52 şi 17:46).

Legătura infracţională a acestor doi inculpaţi a continuat, la data de 05 noiembrie 2007 inculpatul M.A. a primit 800 de dolari S.U.A. de la numitul E.L.J. Datele transferului de bani prin W.U. i-au fost comunicate prin SMS de către inculpatul C.C.M. La ora de 21:11, inculpatul M. i-a propus inculpatului R.B. să ridice într-o oră sumă de bani de la W.U., în schimbul unui comision, (proces-verbal de redare a convorbirii din data de 06 octombrie 2007).

Aceste mesaje şi convorbiri telefonice au fost coroborate cu datele obţinute în urma percheziţiei informatice realizate asupra mediilor de stocare aparţinând inculpatului.

Astfel, la percheziţia informatică a telefonului mobil marca M., ce aparţine inculpatului M.A., ridicat din locuinţa acestuia, au fost identificate următoarele:

În agenda cartelei SIM au fost identificate numerele:

„B. - YYYY”, număr aparţinând lui R.B.I.;

„S. - WWWW”, număr aparţinând lui C.C.M.;

În submeniul Apeluri nepreluate:

- 2 apeluri de la „YYYY”, număr aparţinând lui R.B.I., la ora 00:28 şi 00:29;

În submeniul Apeluri primite:

- un apel primit la data de 20 noiembrie 2007, ora 02:11, de la „S.”, număr aparţinând lui C.C.M.

La percheziţia informatică a HDD-ului marca S., capacitate 80 GB, ce aparţine inculpatului M.A. şi care a fost ridicat din locuinţa acestuia la percheziţia domiciliară au fost identificate următoarele:

- 68 de fişiere ce prezintă fragmente de text identificate în memoria HDD-ului şi recuperate care reprezintă numere de carduri;

- 110 fişiere ce prezintă ID-urile de aplicaţii tip „Messenger” a 107 persoane şi o discuţie purtată între useri cu conţinut relevant în cauză;

- un fragment de fişier ce nu prezintă informaţii, care a fost recuperat din spaţiul nealocat şi prezintă o aplicaţie;

- 20 de fişiere ce au extensia „htm” şi prezintă pagini de Internet ale site-urilor P.P. şi Y.

La percheziţia informatică asupra celor 131 de CD-uri şi 29 DVD-uri ridicate de la domiciliul inculpatului M.A. au fost identificate următoarele:

- pe CD-ul marca T., inscripţionat A., au fost identificate mai multe fişiere care prezintă interes în cauză:

- 11 fişiere tip imagine, care conţin imagini cu bănci şi bancomate;

- 21 fişiere tip arhivă;

- 123 fişiere tip text, care conţin adrese de e-mail, date despre bănci, nume de utilizatori, parole şi adrese de IP, discuţii şi date despre cărţi de credit.

- pe un CD marca S. inscripţionat „U.A.”, au fost identificate:

- 2 fişiere tip text, care conţin mai multe adrese de IP, adrese de e-mail, comenzi specifice sistemului de operare Linux, un fişier de tip program care permite conectarea la alte calculatoare tip server;

- pe un DVD marca C. inscripţionat „Poze”, au fost identificate:

- 2 fişiere tip arhivă, care conţin fişiere în care se regăsesc date despre cărţi de credit, denumiri de bănci, nume de utilizatori, parole şi pagini de Internet.

La percheziţia informatică a unităţii centrale PC marca U., ce aparţine inculpatului M.A., din care a fost extras HDD-ul marca M., capacitate 80 GB, au fost identificate:

- un număr de 229 fişiere de tip text, având extensia „txt”, cuprinzând date de identificare ale mai multor cărţi de credit, adrese de poştă electronică, adrese de Internet, adrese de IP, conturi de utilizator, denumiri ale unor bănci;

- 102 fişiere de tip imagine conţinând diverse fotografii reprezentând persoane;

- 27 fişiere tip log;

- 86 fişiere tip htm.

La percheziţia informatică a unui memory stick marca S. de culoare neagră, ce aparţine inculpatului M.A., ridicat cu prilejul percheziţiei domiciliare din data de 21 noiembrie 2007, au fost identificate următoarele:

- 85 de fişiere care conţin date despre carduri bancare şi titularii acestora;

- 39 de fişiere care conţin fotografii cu carduri bancare, sigle ale unor site-uri bancare, ale unui monitor în timpul în care pe acesta se rula un program pentru scanarea de IP-uri în vederea obţinerii accesului, precum şi fotograiii ale unor persoane de sex masculin şi feminin printre care şi inculpatul M.A.;

- 76 fişiere care conţin adrese de e-mail;

- 150 fişiere care conţin pagini ce imită site-urile bancare;

- 45 de fişiere care conţin adrese IP şi date utile colectării acestora împreună cu diferite menţiuni în funcţie de funcţionalitatea acestora;

- 6 fişiere care conţin diverse convorbiri în legătură cu date despre carduri bancare, precum şi date despre carduri bancare;

- un fişier care conţine date despre carduri bancare, precum şi date despre 2 persoane: R.R. şi K.M.;

- 40 de arhive care conţin fişiere cu adrese de e-mail, pagini care imită site-uri bancare.

La percheziţionarea unui laptop marca A., ce aparţine inculpatului M.A., din care s-a extras mediul de stocare HDD marca F., capacitate 4 GB, au fost identificate următoarele:

- 45 de fişiere ce conţin date despre profile de aplicaţii tip „Messenger”;

- 2 fragmente de text care conţin date despre cărţi de credit.

Cu ocazia comparaţiilor rezultate din percheziţii informatice s-a stabilit că datele personale ale cetăţeanului american W.D. şi numărul cardului său bancar au fost identificate pe stickul de memorie ridicat de la inculpatul M.A. Potrivit evidenţelor W.U., această persoană a fost victima unor transferuri frauduloase de bani din 28 septembrie 2007, din 29 august 2007, din 06 septembrie 2007, stopate de W.U., care îl aveau ca destinatar pe inculpatul R.B.

Prin urmare, s-a dovedit vinovăţia inculpatului, care a fost condamnat potrivit dispozitivului hotărârii.

La individualizarea judiciară şi stabilirea pedepsei pentru fiecare infracţiune în parte reţinută în sarcina inculpatului, instanţa a ţinut seama de prevederile art. 72 C. pen. Instanţa a observat că inculpatul este la primul contact cu legea penală, însă la stabilirea cuantumului pedepselor s-a avut în vedere atitudinea acestuia pe durata întregului proces penal, aceea de a încerca să denatureze starea de fapt. Ca şi în cazul inculpatului C.C.M. nu s-a putut face abstracţie de faptul că inculpatul M.A. poate să-şi facă apărarea pe care o găseşte de cuviinţă, acesta neavând obligaţia de a coopera cu organele judiciare şi de a spune adevărul, însă cele susţinute de acesta constând în aceea că banii încasaţi prin serviciile W.U. sau M.G. reprezentau rezultatul unor pariuri ca urmare a practicării unor jocuri pe internet, în care inculpatul avea doar calitatea de câştigător şi primea sume consistente de bani de la jucători pe care nu îi cunoştea şi nu îi văzuse niciodată care îi trimiteau inculpatului datele necesare încasării tranzacţiei a demonstrat că nu are nicio atitudine de regret şi nu a conştientizat gravitatea faptelor săvârşite.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.C., este originar din municipiul Miercurea Ciuc, iar potrivit propriei declaraţii care s-a coroborat cu declaraţia inculpatului V.C.A., într-o împrejurare l-a cunoscut pe acesta din urmă într-un club în Mamaia, judeţul Constanţa, şi aflând că are o locuinţă închiriată în Bucureşti s-a arătat interesat să locuiască şi el în Bucureşti, cei doi înţelegându-se să locuiască împreună şi să împartă chiria. În acest apartament inculpatul, beneficiind de conexiune la Internet, a avut preocupări pe linia obţinerii în mod ilicit a datelor relevante ale cardurilor bancare şi conturilor bancare aparţinând unor cetăţeni străini, a transmiterii acestora pe internet către inculpatul D.D. sau E.L.J. în vederea fraudării conturilor titularilor sau a efectuat neautorizat transferuri de bani prin W.U. către alţi destinatari, membrii ai grupului infracţional organizat folosind datele relevante ale cardurilor bancare obţinute prin phsihing.

Inculpatul P.C. folosea porecla „M.O.”, aspect ce a rezultat şi din propria declaraţie.

La data de 04 octombrie 2007, inculpatul P.C. a fost pus în legătură de către inculpatul D.D. cu E.J., iar prin intermediul inculpatului D.D., au schimbat informaţii pe linia retragerii frauduloase de numerar de la ATM-uri din Washington, relevante fiind convorbirile purtate în 04 octombrie 2007, orele 20:51, orele 21:29, orele 22:00, orele 22:39, orele 22:40.

Din procesele-verbale de redare ale convorbirilor purtate de P.C. a rezultat că acesta a fost implicat în săvârşirea unor infracţiuni de fraudă informatică, acesta comunicând prin SMS inculpatului D.D. datele relevante ale unor tranzacţii dispuse de el pe site-ul W.U., în legătură directă cu gruparea din S.U.A. Inculpatul a folosit datele relevante ale cardurilor bancare obţinute în mod fraudulos şi pentru a ordona tranzacţii prin W.U., din faţa calculatorului, folosind Internetul (aceasta fiind a doua modalitate de fraudă la care a recurs inculpatul P.C.). Pentru a ordona plăţile respective, inculpatul folosea alte adrese de IP decât cea care îi era alocată, accesa site-ul W.U., introducea datele de identificare ale unor cetăţeni obţinute prin fraudă şi datele relevante ale cardului acestuia şi dispunea transferul unei sume de bani din contul acestuia către cunoştinţele din America ale inculpatului D.D. cărora le trimitea prin SMS, prin intermediul inculpatului D.D. datele tranzacţiei, inclusiv acel MTCN, respectiv codul de siguranţă al tranzacţiei.

Cea mai mare parte a acestor tranzacţii a reuşit şi se poate vedea acest lucru chiar din adresa W.U. unde se pot regăsi 2 MTCN-uri care au fost transmise de acest inculpat, iar banii au fost încasaţi, dar se poate regăsi şi un cod de siguranţă, transmis de inculpatul P., pentru care W.U. a stopat tranzacţia. De subliniat este că inculpatul nu a reclamat niciodată tranzacţiile neonorate şi acest lucru se explică într-un singur mod, respectiv prin aceea că erau frauduloase.

Relevante, din punct de vedere al circuitului acestor informaţii în cadrul grupului, sunt procesele-verbale de redare ale SMS-urilor trimise la datele de 06 octombrie 2007, 08 octombrie 2007, 10 octombrie 2007, 12 octombrie 2007, dar şi convorbirile din 05 octombrie 2007, orele 18:23, 05 octombrie 2007, orele 18:36, 05 octombrie 2007, orele 19, 05 octombrie 2007, orele 19:08, 05 octombrie 2007, orele 19:47, 05 octombrie 2007, orele 19:53.

La data de 06 octombrie 2007, orele 00:39, inculpatul P.C., aflat în Braşov, i-a comunicat inculpatului D.D.: „atunci când m-ai sunat îl aşteptau pe al treilea, că noi suntem patru care punem”.

La data de 06 octombrie 2007, începând cu orele 18:38, cu ştiinţa inculpatului P.C., aflat în Braşov, inculpatul U.S., a trimis succesiv SMS-uri, către inculpatul D.D., şi acesta, la rândul lui, le-a redirecţionat către un alt număr de telefon (care, de asemenea, îi aparţine), de unde au fost trimise numitului E.J.

Au fost şi tranzacţii stopate de W.U.

La data de 08 octombrie 2007, orele 17:23, inculpatul P.C. i-a trimis inculpatului D.D. următorul mesaj: „peste 30 de min. start la W.U.”. Acelaşi mesaj a fost trimis de către inculpatul D.D. şi inculpatului C.C.M. (procese-verbale de redare a mesajelor din data de 08 octombrie 2007, orele 17:23).

La data de 08 octombrie 2007, orele 18:06, inculpatul P.C. şi inculpatul D.D. au stabilit un plan în legătură cu modul în care vor identifica persoana care va ridica banii convorbirea telefonică din 08 octombrie 2007, orele 18:06.

Numele au fost: R.P. şi M.P., potrivit discuţiilor telefonice şi mesajelor trimise de cei doi din data de 08 octombrie 2007, orele 18:30, 18:37, 18:37:58.

Astfel, la data de 08 octombrie 2007, inculpatul P.C. a trimis SMS-uri inculpatului D.D., care le-a redirecţionat către alt număr de telefon şi de aici în S.U.A., la numărul de telefon utilizat de E.L.J.

Toate aceste tranzacţii au fost confirmate de către W.U., conform adresei F.B.I., Biroul Ataşatului Ambasadei la Bucureşti România.

Sumele de bani rezultate din tranzacţii au fost trimise de numitul E.J. inculpatului D.D.

Concret, lucrurile s-au desfăşurat astfel:

1. În data de 08 octombrie 2007, inculpatul P.C., aflat în Bucureşti în locuinţa închiriată de inculpatul V.C.A., a accesat site-ul W.U., a introdus datele de identificare ale cetăţeanului american D.J. şi datele relevante ale cardului acesteia şi a dispus transferul din contul acesteia a sumei de 250 dolari S.U.A., prin W.U., în S.U.A. pe numele lui M.P.

Imediat după ordonarea transferului de bani, inculpatul P.C. i-a trimis prin SMS datele relevante ale tranzacţiei inculpatului D.D. în Braşov, iar acesta din urmă, le-a transmis, în aceeaşi modalitate, în S.U.A. lui E.L.J. Pe baza acestor date M.P. a ridicat suma de bani la data de 08 octombrie 2007 de la operatorul W.U. din Washington.

2. În data de 08 octombrie 2007, inculpatul P.C., aflat în Bucureşti în locuinţa închiriată de inculpatul V.C.A., a accesat site-ul W.U., a introdus datele de identificare ale cetăţeanului american M.L. şi datele relevante ale cardului acesteia şi a dispus transferul din contul acesteia a sumei de 250 dolari S.U.A., prin W.U., în S.U.A. pe numele lui M.P.

3. În data de 08 octombrie 2007, inculpatul P.C., aflat în Bucureşti în locuinţa închiriată de inculpatul V.C.A., a accesat site-ul W.U., a introdus datele de identificare ale cetăţeanului american M.P. şi datele relevante ale cardului acesteia şi a dispus transferul din contul acesteia a sumei de 250 dolari S.U.A., prin W.U., în S.U.A. pe numele lui R.R.

Imediat după ordonarea transferului de bani, inculpatul P.C. i-a trimis prin SMS datele relevante ale tranzacţiei inculpatului D.D. în Braşov, iar acesta din urmă, le-a transmis, în aceeaşi modalitate, în S.U.A. lui E.L.J. Pe baza acestor date R.R. a ridicat suma de bani la data de 08 octombrie 2007 de la operatorul W.U. din Washington.

4. În data de 08 octombrie 2007, inculpatul P.C., aflat în Bucureşti în locuinţa închiriată de inculpatul V.C.A., a accesat site-ul W.U., a introdus datele de identificare ale cetăţeanului american C.R. şi datele relevante ale cardului acesteia şi a dispus transferul din contul acesteia a sumei de 250 dolari S.U.A., prin W.U., în S.U.A. pe numele lui M.P.

5. În data de 08 octombrie 2007, inculpatul P.C., aflat în Bucureşti în locuinţa închiriată de inculpatul V.C.A., a accesat site-ul W.U., a introdus datele de identificare ale cetăţeanului american J.G. şi datele relevante ale cardului acesteia şi a dispus transferul din contul acesteia a sumei de 250 dolari S.U.A., prin W.U., în S.U.A. pe numele lui R.R.

Imediat după ordonarea transferului de bani, inculpatul P.C. i-a trimis prin SMS datele relevante ale tranzacţiei inculpatului D.D. în Braşov, iar acesta din urmă, le-a transmis, în aceeaşi modalitate, în S.U.A. lui E.L.J. Pe baza acestor date R.R. a ridicat suma de bani la data de 08 octombrie 2007 de la operatorul W.U.

La data de 10 octombrie 2007, are loc din nou o înţelegere între inculpatul P.C., inculpatul D.D., E.J. cu privire la ordonarea de transferuri de bani prin W.U. (procese-verbale de redare ale convorbirilor din 10 octombrie 2007, orele 15:59, 16:59).

La percheziţia informatică efectuată asupra HDD-ului marca W.D., capacitate 160 GB, extras din laptop-ul marca F., ridicat din locuinţa inculpatului P.C., au fost identificate următoarele:

- 409 fişiere de tip pagini de Internet şi elemente conţinute de acestea, ce reprezintă pagini de Internet care imită site-urile unor bănci din străinătate;

- 2 fişiere aferente profilului de aplicaţie tip „Messenger”;

- 1 fişier de tip arhivă care conţine o pagină Internet aparţinând companiei P.P.;

- 15 fişiere text care conţin adrese de e-mail, un text de la compania P.P., adrese de IP, nume de utilizatori, parole;

- 113 fişiere tip imagine care conţin poze cu diverse persoane şi bunuri, logo-uri ale diverselor companii şi poze cu reversul unui card;

- 62 de fragmente de fişiere care conţin ID-uri de aplicaţii tip „Messenger”, respectiv: cele aparţinând inculpatului P.C.; inculpatului D.D.;

- diferite MTCN-uri, date despre cărţi de credit şi fragmente de discuţii;

- adresa de e-mail care apare în paginile de Internet ce imită site-urile unor bănci din străinătate, respectiv P.P. şi E.T., iar numele apare în structura de directoare.

Inculpatul nu a recunoscut faptele pentru care este cercetat şi a arătat că a încasat bani prin W.U. ca urmare a practicării unor jocuri de noroc pe internet, în urma cărora câştiga diverse sume de bani şi care nu puteau fi încasate direct de la cel care pierdea pariul sau jocul pentru că nu erau acceptate plăţi în afara teritoriului SUA şi atunci pentru a-şi încasa banii câştigaţi a apelat la inculpatul D.D., care avea nişte cunoştinţe în SUA, şi care puteau încasa banii. Astfel fiind, cei care pierdeau jocul îi trimiteau inculpatului datele personale, MTCN-ul şi suma, iar inculpatul P.C. le trimitea inculpatului D.D. care la rândul său trimitea aceste date cunoştinţelor din SUA care încasau banii şi-i trimiteau banii inculpatului D.D. care la rândul său îi trimitea inculpatului P.C. Se poate constata că apărarea inculpatului nu este veridică şi nu are nici un fundament întrucât astfel cum inculpatul D.D. încasa banii prin W.U. de la cunoştinţele sale din S.U.A., tot aşa ar fi putut încasa banii şi inculpatul P.C. de la cei care pierdeau jocul sau pariul respectiv. În realitate încasarea banilor prin W.U. se făcea ca urmare a fraudării conturilor unor cetăţeni americani ale căror date relevante erau obţinute de inculpat prin phishing sau alte metode frauduloase şi transmise pe ruta inculpatul D.D. - E.J. prin Internet în S.U.A., unde acesta din urmă a confecţionat carduri contrafăcute pe a căror bandă magnetică a inscripţionat datele primite de la inculpaţi. Aceste aspecte rezultă din parcurgerea transcrierilor telefonice care se coroborează cu datele informatice regăsite în mediile de stocare ale inculpatului P.C., astfel cum au fost redate mai sus. Obţinerea datelor relevante ale cardurilor bancare s-a realizat de către inculpat, în principal prin spam-uri (email-uri sau mesaje instant) expediate nesolicitat, provenind aparent de la entităţi bancare sau sisteme de plăţi on-line reale, prin care a solicitat sub diferite pretexte mincinoase accesarea unui link indicat către o pagină falsă de web în scopul obţinerii de la aceştia a datelor informatice relevante cu privire la acele conturi (phishing), de natură a permite efectuarea de tranzacţii în absenţa fizică a cardurilor şi acest aspect rezultă din faptul că la percheziţia informatică efectuată asupra HDD-ului marca W.D., capacitate 160 GB, extras din laptop-ul marca F., au fost depistate 409 fişiere de tip pagini de Internet şi elemente conţinute de acestea, ce reprezintă pagini de Internet care au imitat site-urile unor bănci din străinătate, 15 fişiere text care conţin adrese de e-mail, un text de la compania P.P., adrese de IP, nume de utilizatori, parole, diferite MTCN-uri, date despre cărţi de credit care nu aparţineau inculpatului.

Potrivit stării de fapt reţinute şi încadrărilor juridice a faptelor, inculpatul a fost condamnat, aşa cum rezultă din dispozitiv.

La individualizarea judiciară şi stabilirea pedepsei pentru fiecare infracţiune în parte reţinută în sarcina inculpatului, instanţa a ţine seama de prevederile art. 72 C. pen. Inculpatul nu are antecedente penale. Atitudinea inculpatului pe durata procesului penal a fost de negare a faptelor, acesta recurgând în principal la aceeaşi apărare ca a coinculpaţilor C. şi M., constând în practicarea unor jocuri pe internet în care avea calitatea de câştigător, arătând că cei care pierdeau nu-i puteau trimite direct banii pentru că nu erau acceptate plăţi în afara teritoriului SUA (inculpatul nu a avut vreo explicaţie legată ce faptul de ce jucătorii care pierdeau erau numai din S.U.A.), ci îi trimiteau prin intermediul inculpatului D., care avea nişte cunoştinţe în S.U.A. (în acest sens inculpatul nu a putut explica de ce inculpatul putea primi bani direct din S.U.A., de la cunoştinţele sale, iar el nu putea primii banii tot din S.U.A. de la cei care pierdeau jocul atâta vreme cât serviciile W.U. şi M.G. sunt la dispoziţia tuturor cetăţenilor). În ceea ce priveşte apărarea inculpatului privind crearea unor pagini web, a unui script, respectiv a unui motor de căutare pentru ştiri pe care le-a vândut în urma unor anunţuri pe Internet contra unor sume de 200, 300, 3.000 dolari S.U.A., instanţa a reţinut că urmare a percheziţiei informatice efectuate asupra calculatorului inculpatului şi asupra celorlalte medii de stocare aparţinând inculpatului nu au fost identificate astfel de elemente, iar cele susţinute de inculpat au rămas simple afirmaţii întrucât nici acesta nu a propus probe din care să rezulte că a creat acele pagini web, pe care le-a valorificat şi a încasat sume de bani. Toate aceste aspecte au conturat ideea că inculpatul nu are nici cel mai mic regret pentru săvârşirea faptelor pentru care este cercetat, neconştientizând gravitatea şi amploarea acestora, motiv pentru care s-a apreciat că executarea pedepsei rezultante trebuie dispusă în regim de detenţie.

S-a dispus condamnarea inculpatului, pedeapsa cea mai grea fiind de 6 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

Inculpatul I.Ş. este originar din Constanţa. Potrivit declaraţiei sale, îi cunoaşte doar pe coinculpaţii P.C. şi C.C.M., iar în legătură cu sumele de bani pe care le-a încasat potrivit anexelor din rechizitoriu de la inculpatul D.D. a afirmat că reprezentau un împrumut acordat de acest inculpat în mai multe tranşe, împrumut care fusese intermediat de coinculpatul C.C.M. în favoarea sa de la coinculpatul D.D., pe care nu îl cunoştea. De remarcat că inculpatul I.Ş. a primit banii prin W.U. atât de la coinculpatul D.D., dar şi de la martora I.A.M. care a arătat în declaraţia sa că a trimis diferite sume de bani la rugămintea inculpatului D.D. mai multor persoane, însă inculpatul I.Ş. îşi aminteşte că a primit bani prin W.U. în care calitatea de expeditor o avea doar inculpatul D.D. Situaţia trimiterilor de bani prin W.U. astfel cum a fost redată în anexele la rechizitoriu au relevat faptul că inculpatul I.Ş. a fost destinatarul mai multor trimiteri de bani prin acest serviciu în care calitatea de expeditor a avut-o pe lângă inculpatul D.D. şi I.A.M., chiar şi persoana de legătură din SUA a inculpatului D.D., respectiv E.J., şi alte persoane, cetăţeni americani sau cetăţeni români. Martorul D.N.D. a arătat că a fost contactat de o persoană pe care nu ştie cum o cheamă şi de care îi este teamă şi a fost de acord să primească pe messenger datele de identificare ale unor cetăţeni din S.U.A., constând în nume, prenume, adresă, cuantumul unei sume de bani şi MTCN-ul tranzacţiei şi datele de identificare ale unei persoane din Constanţa pe nume I.Ş., căruia trebuia să-i trimită o parte din banii pe care îi primea prin W.U. Martorul a arătat că ridica banii de la oficiile W.U. îşi păstra un comision şi restul sumei se împărţea la doi, o parte i-o trimitea lui I.Ş., iar cealaltă parte o preda prietenilor persoanei care îl contactase iniţial, iar modul cum trebuia să împartă banii rezulta dintr-un mesaj pe care îl primea pe mess sau pe telefonul mobil. Martorul a mai precizat că o persoană pe „Messenger” care îi dădea indicaţiile, iar ID celui cu care coresponda era Spania, dar nu are cunoştinţă cine era persoana respectivă şi nu cunoaşte dacă era I.Ş.

Desigur aceste transferuri, prin ele însele, nu sunt ilegale, însă coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv rezultatul percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului, al percheziţiilor informatice asupra mediilor de stocare aparţinând inculpatului au demonstrat apartenenţa la grupul infracţional organizat constituit de ceilalţi coinculpaţi.

Astfel, cu prilejul percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului I.Ş. din Constanţa, din data de 21 noiembrie 2007, în locuinţă a fost descoperit ascuns, în spaţiul dintre un televizor şi perete, într-o pungă de nailon, un dispozitiv electronic de citire şi scriere a benzilor magnetice a cardurilor; cu cablu de date pentru conectare la PC şi alimentator; un mini CD de culoare albastră, 19 carduri cu bandă magnetică emise pe diferite nume, prezentând pe avers sau pe verso etichete pe care sunt înscrise coduri PIN, asupra cărora s-a acţionat mecanic, în vederea distrugerii caracterelor emboasate.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate din cadrul S.R.I. a rezultat că dispozitivul este un instrument destinat citirii, ştergerii, înscrierii sau copierii cardurilor magnetice. Mini CD-ul conţine drivere, aplicaţii şi documentaţii tehnice pentru dispozitivul de citire/scriere a cardurilor magnetice.

Urmare a examinării celor 19 carduri menţionate şi a cercetărilor efectuate a reieşit că 15 carduri sunt carduri magnetice blank, realizate conform standardului ISO 7811, folosit şi la confecţionarea cardurilor bancare. Pe aceste carduri au fost aplicate etichete autocolante tipărite, astfel încât să imite carduri emise de banca R. Bank. Informaţiile de pe banda magnetică au fost scrise utilizând un dispozitiv de citire/scriere a cardurilor magnetice. Pe banda magnetică a acestor carduri au fost inscripţionate date corespunzătoare cardurilor emise de bănci din străinătate:

Din cercetările efectuate a rezultat că aceste carduri au fost utilizate, în vederea retragerii frauduloase de numerar pe teritoriul României (adresa Băncii R.D. din 27 decembrie 2007 şi adresa SC R. SA din 15 februarie 2008).

Două dintre numerele care corespundeau cardurilor bancare, găsite în posesia inculpatului I.Ş., au fost identificate şi printre cele care au fost trimise de D.D. pe Internet lui E.L.J. în S.U.A.

Au mai fost depistate cu ocazia percheziţiei alte 4 carduri sunt de tip bancar, originale, două emise de I. Bank pe numele lui B.R.A. şi C.S., ambii din Constanţa, şi două emise de Banca R.D. cu numele titularilor şterse, la fel ca şi prima grupă de 4 cifre a numărului cardului, având numerele reconstituite, titulari S.L. şi E.M.C., ambele din judeţul Constanţa.

În urma citirii s-a constatat că datele inscripţionate pe banda magnetică a cardurilor originale nu au corespuns cu datele din evidenţa băncile emitente, adică pe banda magnetică a cardurilor originale au fost inscripţionate clandestin şi fraudulos alte date care corespund însă unor carduri reale emise de bănci din Grecia, Japonia, S.U.A., Norvegia, Germania.

De altfel, urmare a audierii titularilor pe numele cărora au fost emise aceste carduri de către Banca R.D. şi I. Bank a rezultat, fie că titularii menţionaţi nu au avut niciodată în posesie carduri bancare, (respectiv S.L. şi E.M.C.), fie că respectivele carduri au fost restituite băncii urmare a închiderii contului de către titular sau au fost pierdute (martorul B.R.A.).

Inculpatul I.Ş. a arătat că aceste carduri bancare şi dispozitivul de citit carduri a ajuns în posesia sa cu totul întâmplător, respectiv a arătat faptul că un client, pe care îl cunoaşte din vedere, căruia îi reparase maşina a uitat la el nişte pungi, o roată de rezervă şi un cric, lucruri pe care inculpatul a afirmat că le-a dus într-un hol al casei unde locuia şi le-a aşezat între o comodă şi un perete.

Această apărare a inculpatului a fost înlăturată însă de faptul că pe HDD marca W.D., capacitate 300 GB, ridicat de la C.C.M., sau în memoria cardului de memorie marca S., capacitate 512 MB, ridicat chiar de la el, apare în mai multe fotografii, fie singur, fie împreună cu C.C.M. sau cu acesta şi U.S., aceeaşi persoană de sex masculin ca şi cea care a efectuat încercările de retragere frauduloase de la ATM-urile Băncii R.D. în data de 01 noiembrie 2007, în jurul orei 09:00, cu cardurile descrise mai sus, a cărei înfăţişare a fost surprinsă de camerele de supraveghere ale băncii, amplasate pe ATM-urile respective. Aşadar, cardurile şi dispozitivul de citit carduri nu ajunseseră întâmplător la inculpatul I.Ş., acesta îl cunoştea foarte bine pe cel care încercase să le folosească, iar faptul că fotografia persoanei respective apare şi în fişierele tip imagine aparţinând C.C.M. demonstrează legătura dintre membrii grupului infracţional (pentru coroborarea fotografiilor de pe mediile de stocare ale celor doi inculpaţi cu imaginile video capturate la ATM-urile unde s-a încercat folosirea frauduloasă a cardurilor trebuie avută în vedere adresa Băncii R.D. din data de 20 august 2008 prin care au fost înaintate imaginile video capturate de camerele de supraveghere amplasate pe ATM-urile Băncii R.D. din Constanţa unde s-au încercat retragerile frauduloase la data de 01 noiembrie 2007).

La percheziţia informatică a HDD-ului marca W.D., de capacitate 120 GB, au fost identificate un număr de 93 de fişiere cu extensia „txt”, care conţin date şi informaţii privind cărţi de credit, conturi şi parole relevante în cauză.

La percheziţia informatică asupra telefonului marca N., precum şi a cartelei SIM, aparţinând inculpatului I.Ş., au fost identificate următoarele elemente de interes:

În agenda telefonului marca N. au fost identificate următoarele numere de telefon de interes pentru cauză:

- ZZ, număr aparţinând lui C.C.M.

- mesaje primite: de la ZZ, număr aparţinând lui E.L.J.: „P.C.I. OP11.4600 lei”. Mesajul a fost primit la data de 08 octombrie 2007, orele 19:07.

În agenda telefonului marca N. şi a cartelei SIM aparţinând lui I.Ş. au fost identificate următoarele date de interes:

În memoria telefonului următoarele contacte:

- număr aparţinând lui I.Ş.;

- XXX, număr aparţinând lui C.C.M.;

Apeluri nepreluate:

- „M.C.”, în data de 28 august 2007, orele 09:30.

Apeluri recepţionate:

- „M.C.”, în data de 01 septembrie 2007, orele 14:43.

- „U.H.B.”, în data de 17 septembrie 2007, orele 18:16.

Numere formate:

- „M.C.”, în data de 01 septembrie 2007, orele 14:41;

- „U.H.B.”, în data de 21 august 2007, orele 18:44.

La percheziţia informatică a unui HDD marca S., capacitate 80 GB, extras din unitatea centrală PC de culoare neagră marca M., ce aparţine inculpatului I.Ş., au fost identificate următoarele:

- 3 fişiere text care conţin mai multe adrese de e-mail;

- un fişier care conţine mai multe adrese de IP;

- un fişier text care conţine un nume de utilizator a unei adrese de e-mail;

- 2 fişiere care conţin seria IMEI a unui telefon marca N., care a fost conectat la unitatea centrală;

- 1.444 de fişiere care conţin convorbiri purtate prin intermediul programului tip „Messenger”;

- 2 fişiere care conţin agenda de contacte a unui telefon marca N.;

- 6 fişiere care conţin fotografii ale unui autoturism marca B. de culoare argintie;

- 6 fotografii care conţin imagini cu diverse persoane de sex masculin şi feminin.

La percheziţia informatică a 18 CD-uri şi DVD-uri aparţinând inculpatului I.Ş. au fost identificate:

- pe un mini CD de culoare albastră, capacitate 200 MB, având aplicată o etichetă cu 2 fişiere care conţin programele necesare funcţionării dispozitivului de citit/scris banda magnetică a cardurilor;

- 1 fişier ce conţine manualul de utilizare al aceluiaşi dispozitiv.

- în cardul de memorie marca S., capacitate 512 MB, au fost identificate 7 fişiere, şterse şi recuperate, care conţin fotografiile a diverse persoane (printre care C.C.M., P.C.).

Din coroborarea datelor care au fost găsite cu ocazia percheziţiei informatice a rezultat, fără dubiu, că inculpatul a făcut parte din grupul infracţional organizat şi că a deţinut acel instrument destinat citirii, ştergerii, înscrierii sau copierii de carduri magnetice având în vedere că pe mediile de stocare deţinute de inculpat au fost găsite instrucţiuni necesare funcţionării dispozitivului de citit/scris banda magnetică a cardurilor şi manualul de utilizare al aceluiaşi dispozitiv.

Ca atare, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunile reţinute, potrivit dispozitivului hotărârii.

La individualizarea judiciară şi stabilirea pedepsei pentru fiecare infracţiune în parte reţinută în sarcina inculpatului, instanţa a ţinut seama de prevederile art. 72 C. pen. Mai mult, poziţia inculpatului I.Ş. cu referire la dispozitivul destinat ştergerii şi citirii cardurilor bancare şi a cardurilor bancare care au fost „uitate” de un client la domiciliul său a fost în totală discordanţă cu probele din dosar care au arătat că o parte din cardurile respective au fost folosite de o persoană ale cărei fotografii au fost depistate pe mediile de stocare aparţinând inculpatului şi inculpatului C.

Inculpatul V.C.A., originar din Constanţa, fiind în ultimul an la facultate în acest oraş a închiriat în cursul anului 2007, un apartament în Bucureşti, sector 3, pentru a-şi găsi un loc de muncă în Bucureşti, însă a renunţat la acest deziderat, potrivit propriei declaraţii şi întrucât l-a acaparat viaţa de la Bucureşti a luat hotărârea de a se distra în acest oraş cu banii oferiţi de părinţi.

În acest apartament închiriat de inculpat a locuit şi inculpatul P.C., pe care inculpatul V.C.A. îl cunoscuse într-un club, în Mamaia. Cei doi inculpaţi s-au împrietenit, iar inculpatul V.C.A. i-a povestit inculpatului P. de acest apartament, iar inculpatului P. i-a plăcut ideea de a locui în Bucureşti şi cu acordul inculpatului V.C.A. s-a mutat în apartament, iar cei doi au împărţit chiria de 700 euro. În acest apartament împreună cu coinculpaţii V. şi P. a mai locuit după cum se va arăta în cele ce urmează coinculpatul U.S., şi sporadic a mai locuit numitul B., un prieten din Constanţa.

Potrivit adresei a Companiei Naţionale Poşta Română din 24 ianuarie 200, inculpatul V.C.A. a fost destinatarul următoarelor sume de bani trimise prin mandat poştal on-line:

- la data de 22 octombrie 2007 V.C.A. a încasat suma de 600 RON expediată de I.M.;

- la data de 26 octombrie 2007 V.C.A. a încasat suma de 150 RON expediată de U.M.;

- la data de 19 octombrie 2007 V.C.A. a încasat suma de 1.350 RON expediată de I.O.C.;

- la data de 18 septembrie 2007 V.C.A. a încasat suma de 2.200 RON expediată de I.M.;

- la data de 11 septembrie 2007 V.C.A. a încasat suma de 1.380 RON expediată de F.A.;

- la data de 05 septembrie 2007 V.C.A. a încasat suma de 2.450 RON expediată de I.M.;

- la data de 29 august 2007 V.C.A. a încasat suma de 2.100 RON expediată de I.M.;

- la data de 18 august 2007 V.C.A. a încasat suma de 700 RON expediată de E.C.

Motivul trimiterilor acestor sume de bani pe numele inculpatului este contradictorie pentru că declaraţiile martorilor I.M. şi I.O.C. şi ale martorului F.A. sunt contradictorii, întrucât primii doi martori afirmă că martorul I.M. dorea să cumpere o maşină de la inculpatul U. şi îi trimitea acestuia banii personal sau prin intermediul surorii sale, I.C. Ambii martori admit că banii erau trimişi uneori pe numele lui V.C.A.

Potrivit datelor cuprinse în dosarul de urmărire penală, inculpatul a mai încasat pe numele său la data de 11 octombrie 2007 suma de 45 milioane ROL prin W.U. de la inculpatul D.D.. În declaraţia sa inculpatul neagă că ar fi primit aceşti bani.

S-a constatat că trimiterile de bani din partea martorilor I.C., I.M., F.A. al cărui destinatar a fost inculpatul nu au legătură cu activitatea infracţională a inculpaţilor judecaţi în acest dosar.

Din coroborarea datelor arătate nu a rezultat că inculpatul ar fi făcut parte din grupul infracţional constituit de ceilalţi coinculpaţi. Sigurele elemente relevate, respectiv că a primit suma menţionată de la inculpatul D.D. prin W.U. şi că în apartamentul închiriat de acesta alţi coinculpaţi au desfăşurat activitatea infracţională se consideră că nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, atâta vreme cât aceste date nu pot fi coroborate cu alte mijloace de probă.

În aceste împrejurări, instanţa a constatat că în cauză nu s-a demonstrat existenţa laturii subiective a infracţiunii pentru care inculpatul V.C.A. a fost trimis în judecată, motiv pentru care a dispus achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Inculpatul U.S., originar din Constanţa, a locuit potrivit propriei declaraţii circa 2 săptămâni în apartamentul închiriat de inculpatul V.C.A. în Bucureşti, sector 3, împreună cu coinculpaţii P.C. şi V.C.A., perioadă în care inculpatul afirmă că îşi căuta un loc de muncă. Inculpatul nu recunoaşte faptele pentru care este trimis în judecată, respectiv constituirea şi sprijinirea grupului infracţional din care făceau parte ceilalţi coinculpaţi şi nici păgubirea unor cetăţeni americani prin fraudarea conturilor acestora efectuând tranzacţii neautorizate prin intermediul W.U. folosind datele relevante ale cardurilor bancare obţinute prin phishing. Percheziţia informatică realizată asupra telefonului mobil marca S. a relevat că inculpatul îi cunoştea foarte bine pe coinculpaţii D.D., P.C., C.C.M. şi chiar şi pe E.L.J. Relevant este faptul că numerele de telefon sunt memorate pe cartela telefonului cu numele pe care coinculpaţii le foloseau pe Internet şi care erau în fapt poreclele acestora.

Cu ocazia ascultării sale în faza de urmărire penală, inculpatul U.S. a admis că a folosit în cursul anului 2007 mai multe numere de telefon şi fiind întrebat dacă îşi recunoaşte vocea din convorbirea telefonică din data de 06 octombrie 2007, admite că este vocea sa, deşi nu mai ştie dacă acesta este numărul pe care l-a folosit.

Urmărind în continuare transcrierea convorbirilor telefonice s-a constatat că inculpatul a făcut parte din grupul infracţional care a fiinţat în Bucureşti şi împreună cu coinculpaţii cu care locuia în apartamentul închiriat a desfăşurat activităţi infracţionale constând în aceea că a efectuat transferuri de bani frauduloase prin W.U. către alţi destinatari din conturile unor cetăţeni din S.U.A., ale căror date fuseseră obţinute prin phsihing în vederea obţinerii unor foloase materiale. Concret datele erau trimise coinculpatului D.D., iar la rândul său inculpatul D.D. a transmis mai departe aceste date.

Din procesul-verbal încheiat la data de 06 martie 2008, a rezultat următoarea stare de fapt:

- din verificarea listing-ului a rezultat că în perioada 04 octombrie 2007 - 10 octombrie 2007 s-au trimis SMS către postul telefonic utilizat de E.L.J.

În concret, inculpatul U.S., ca şi coinculpaţii C., M. şi P., accesa site-ul W.U. şi, folosind o adresă de IP simulată şi datele conturilor unor cetăţeni americani obţinute prin fraudă, ordona în mod fraudulos tranzacţii din conturile acestor cetăţeni după cum urmează:

1. În data de 06 octombrie 2007, inculpatul U.S., aflat în Bucureşti în locuinţa închiriată de inculpatul V.C.A., a accesat site-ul W.U., a introdus datele de identificare ale cetăţeanului american K.P. şi datele relevante ale cardului acesteia, obţinute prin phishing de inculpatul P.C. şi a dispus transferul din contul acesteia a sumei de 250 dolari S.U.A., prin W.U., în S.U.A. pe numele lui R.R.

Imediat după ordonarea transferului de bani, inculpatul U.S. i-a trimis prin SMS datele relevante ale tranzacţiei inculpatului D.D. în Braşov, iar acesta din urmă, le-a transmis, în aceeaşi modalitate, în S.U.A. lui E.L.J. Pe baza acestor date R.R. a ridicat suma de bani la data de 06 octombrie 2007 de la operatorul W.U. din Washington.

2. În data de 06 octombrie 2007, inculpatul U.S., aflat în Bucureşti în locuinţa închiriată de inculpatul V.C.A., a accesat site-ul W.U., a introdus datele de identificare ale cetăţeanului american N.N. şi datele relevante ale cardului acesteia, obţinute prin phishing de inculpatul P.C. şi a dispus transferul din contul acesteia a sumei de 250 dolari S.U.A., prin W.U., în S.U.A. pe numele lui R.R.

Imediat după ordonarea transferului de bani, inculpatul U.S. i-a trimis prin SMS datele relevante ale tranzacţiei inculpatului D.D. în Braşov, iar acesta din urmă le-a transmis, în aceeaşi modalitate, în S.U.A. lui E.L.J. Pe baza acestor date R.R. a ridicat suma de bani la data de 06 octombrie 2007 de la operatorul W.U. din Washington.

3. În data de 06 octombrie 2007, inculpatul U.S., aflat în Bucureşti în locuinţa închiriată de inculpatul V.C.A., a accesat site-ul W.U., a introdus datele de identificare ale cetăţeanului american B.R. şi datele relevante ale cardului acesteia, obţinute prin phishing de inculpatul P.C. şi a dispus transferul din contul acesteia a sumei de 250 dolari S.U.A., prin W.U., în S.U.A. pe numele lui R.R.

4. În data de 06 octombrie 2007, inculpatul U.S., aflat în Bucureşti în locuinţa închiriată de inculpatul V.C.A., a accesat site-ul W.U., a introdus datele de identificare ale cetăţeanului american D.C. şi datele relevante ale cardului acesteia, obţinute prin phishing de inculpatul P.C. şi a dispus transferul din contul acesteia a sumei de 250 dolari S.U.A., prin W.U., în S.U.A. pe numele lui R.R.

5. În data de 06 octombrie 2007, inculpatul U.S., aflat în Bucureşti în locuinţa închiriată de inculpatul V.C.A., a accesat site-ul W.U., a introdus datele de identificare ale cetăţeanului american L.B. şi datele relevante ale cardului acestuia, obţinute prin phishing de inculpatul P.C. şi a dispus transferul din contul acestuia a sumei de 250 dolari S.U.A., prin W.U., în S.U.A. pe numele lui R.R.

Fiind dovedite faptele pentru care a fost cercetat s-a dispus condamnarea sa. La individualizarea judiciară şi stabilirea pedepsei pentru fiecare infracţiune în parte reţinută în sarcina inculpatului, instanţa a ţinut seama de prevederile art. 72 C. pen. Atitudinea inculpatului pe durata procesului penal a fost de negare a faptelor şi de denaturare a adevărului. Inculpatul şi-a construit o apărare, care în opinia sa nu poate fi verificată şi a tins către distorsionarea stării de fapt. Cu titlu de exemplu inculpatul a explicat că numărul de telefon al numitului E.J. se găsea în telefonul său întrucât cumpărase telefonul de la o persoană pe care nu o cunoştea şi la momentul achiziţiei numărul era în agendă, apoi a admis că a încasat bani prin W.U. de la inculpatul D., dar a spus că aceştia erau destinaţi inculpatului P., care îşi pierduse buletinul şi a dorit în acest fel să-l ajute, deşi nu a rezultat că inculpatul şi-a pierdut buletinul pentru că la rândul său acesta a încasat bani de la coinculpaţi cu ajutorul acestuia.

Inculpatul R.C.T. locuieşte în Constanţa, iar din probele dosarului, inclusiv declaraţia sa din faza de urmărire penală din data de 21 noiembrie 2007 întrucât s-a prevalat de dispoziţiile art. 70 C. proc. pen., nedând declaraţie în cauză, în faţa instanţei a rezultat că era amic cu coinculpatul M.A., cu care era şi vecin de cartier, iar la solicitarea acestuia din urmă a mers la oficiile W.U. pentru a ridica diverse sume de bani în urma cărora beneficia de un comision din fiecare tranzacţie.

Legătura inculpatului R.C.T. cu membrii grupului infracţional, respectiv cu inculpaţii C.C.M. şi M.A. a rezultat din coroborarea declaraţiei inculpatului dată în faza de urmărire penală în care a admis că a încasat sume de bani urmare a unor tranzacţii realizate prin W.U. în schimbul unui comision cu cele ce a rezultat din transcrierea convorbirilor telefonice purtate de acest inculpat cu inculpatul C.C.M. şi inculpatul M.A. Astfel cum s-a menţionat mai sus, încasarea unor sume de bani prin W.U. nu a reprezentat un fapt ilicit în sine, însă din convorbirile telefonice purtate, a rezultat fără dubiu că inculpatul R.C.T. a avut cunoştinţă că banii încasaţi proveneau din fraude asupra unor conturi, iar pentru a concluziona astfel trebuie avute în vedere următoarele discuţii:

La data de 28 august 2007, ora 19:22, inculpatul C.C.M. a fost contactat de la numărul de telefon utilizat de inculpatul R.C.T. Aceştia au discutat despre tranzacţia privind pe J.L., respectiv despre faptul că această tranzacţie a fost stopată de W.U.

În aceeaşi zi, la orele 19:55, inculpatul M.A. a discutat cu inculpatul C.C.M. despre faptul că se vor grupa şi vor continua activitatea în ziua următoare, propunere cu care inculpatul C.C.M. nu e de acord: „mai facem şi-n seara asta, intru pe net, că nu-i o problemă”. Precizarea inculpatului M.A. a fost că datele din ultima tranzacţie au fost bune, însă nu s-a reuşit transferul de bani pentru că titularul contului n-avea bani în cont „ultima mi-o dădea, dar n-avea bani” (proces-verbal din 12 noiembrie 2007 de redare a convorbirii din 28 august 2007, orele 19:55. Din adresa W.U. a rezultat, în ziua de 28 august 2007, în acelaşi interval orar, au fost dispuse în numele şi pe seama mai multor persoane, transferuri de bani din conturile lor, pe numele R.B. din Constanţa, transferuri nereuşite. S-a remarcat regula acestor încercări de fraudă prin introducerea pe site-ul W.U., consecutiv, la intervale scurte de timp, a unor sume de bani descrescătoare, ce se doreau a fi debitate din conturile acelor persoane).

La ora 16:46, inculpatul R.C. l-a anunţat pe inculpatul M.A. că a luat banii, în dolari (proces-verbal de redare a convorbirii din date de 19 septembrie 2007, orele 16:49).

La data de 19 septembrie 2007, ora 13:49, inculpatul M.A. l-a contactat pe inculpatul R.C.T. căruia i-a comunicat că „a încercat să facă două MT, dar n-a mers, şi mai încearcă”. R.C.T. i-a comunicat că „noi ne-am luat carneţele şi suntem pregătiţi să le dictezi la telefon” (proces-verbal de redarea a convorbirii din data de 19 septembrie 2007, orele 13:49).

Din probele administrate a rezultat vinovăţia inculpatului şi s-a dispus condamnarea.

În continuare, instanţa a observat că inculpatul era minor la data săvârşirii faptelor şi raportat la dispoziţiile art. 100 C. pen. şi la implicarea inculpatului minor în activitatea infracţională.

Astfel, deşi ar exista tentaţia de a minimaliza rolul inculpatului în cadrul activităţii infracţionale desfăşurate întrucât acesta a avut în principal rolul de „săgeată” adică de destinatar al sumelor tranzacţionate în mod fraudulos de ceilalţi coinculpaţi prin intermediul W.U. s-a avut în vedere că, în speţă, contribuţia inculpatului a fost deosebit de importantă întrucât din parcurgerea interceptărilor a rezultat că inculpaţii care accesau site-ul W.U. şi efectuau aceste tranzacţii mizau pe prezenţa imediată a inculpaţilor R.C.T. şi F.D.A., dar şi a inculpatului R.B. la oficiile W.U. pentru încasarea banilor în numerar, aceştia din urmă susţinând în acest mod grupul infracţional. Contribuţia inculpatului era remunerată cu un comision, aspect care a rezultat din interceptările redate mai sus, în care inculpatul M. îi spune inculpatului R. să-şi oprească o parte din bani.

Având în vedere starea de minoritate a inculpatului, faptul că acesta nu are antecedente penale, că nu a încercat pe parcursul procesului penal denaturarea realităţii, uzând de dreptul său procesul de a nu da declaraţii în cauză, instanţa a considerat că scopul pedepsei în cazul acestui inculpat, acela de prevenţie şi de reeducare poate fi atins fără privarea de libertate a acestuia, astfel s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate în baza art. 110¹ C. proc. pen., cu stabilirea unor obligaţii în sarcina inculpatului în baza art. 86³ C. proc. pen., având în vedere că acesta a devenit major în cursul judecăţii.

Instanţa a reţinut că în faza de urmărire penală, în faţa consilierului de probaţiune din cadrul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, inculpatul minor a recunoscut implicarea sa în activităţile infracţionale şi şi-a manifestat temerea faţă de sancţiunea pe care urmează să o primească, fiind marcat de experienţa percheziţiei şi a reţinerii pe o perioadă de 24 de ore, justificându-şi comportamentul prin aceea că auzise despre fapte similare ai căror autori nu au fost sancţionaţi penal, acest fapt determinându-l de a accepta oferta inculpatului M. şi de a acţiona. Inculpatul a arătat că a aderat la ideea infracţională lansată de inculpatul M. fără a anticipa consecinţele sau ilegalitatea acestor acţiuni şi a primit diferite sume de bani pe numele său, oprindu-şi un comision, restul de bani dându-i inculpatului M.

Concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa au fost în sensul că inculpatul R.C.T. a prezentat perspective reale de reintegrare socială în condiţiile în care va beneficia de o monitorizare permanentă şi va limita contactul cu persoane cu abateri comportamentale şi va fi preocupat de continuarea studiilor, astfel nu s-a dispus privarea de libertate.

Inculpatul F.D.A. este din Constanţa şi este prieten cu coinculpaţii C.C.M., M.A., R.C.T. şi R.B. Inculpatul era minor la data săvârşirii faptei şi a fost folosit de coinculpaţii C.C.M., M.A. pentru ridicarea banilor de la W.U., rezultaţi din fraudarea conturilor unor cetăţeni străini, rolul său fiind ca şi al coinculpatului R.C.T. de „săgeată”, adică de persoană care încasează banii transferaţi în mod fraudulos de coinculpaţi accesând site-ul W.U. şi folosind fără drept datele de identificare şi numărul conturilor unor cetăţeni străini obţinute prin fraudă. Inculpatul recunoaşte faptul că încasa pentru coinculpaţii C. şi M. sume de bani trimise prin W.U., dar a arătat că el cunoştea că acestea sunt rezultatul unor pariuri, aspect ce a fost contrazis de sinteza convorbirilor telefonice din care a rezultat că inculpatul avea cunoştinţă de faptul că banii proveneau din surse ilicite, deci nu din pariuri, ci din fraudă.

La 18 septembrie 2007, ora 15:09, inculpatul F.D.A. a primit de la inculpatul C.C.M. următorul SMS: „J.H. Bend, State Oregon, zip 97701 2141780662, 250 dolari S.U.A.”.

La orele 15:19, în aceeaşi zi, M.A. l-a apelat pe inculpatul F.D.A., pentru a-i cere explicaţii în legătură cu mesajul trimis de C.C.M.; F.D.A. i-a comunicat că, deşi a fost la mai multe bănci, nu a reuşit să ridice banii. M.A. a insistat să mai încerce (proces-verbal de redare a convorbirilor din 18 septembrie 2007, orele 15:18).

La 18 septembrie 2007, orele 15:42, inculpatul F.D.A. a fost sunat, din nou, de inculpatul M.A., care l-a întrebat dacă a luat banii, răspunsul fiind pozitiv (proces-verbal de redare a convorbirii din 18 septembrie 2007, orele 15:42).

La data de 19 septembrie 2007, orele 09:39, inculpatul C.C.M. a trimis la numărul de telefon ZZZZ următorul mesaj: „MT 5370929051 J.C. City Bloomington, Indiana, zip.47401 250 dolari S.U.A.”.

La data de 19 septembrie 2007, ora 10:13, inculpatul C.C.M. l-a contactat pe inculpatul M.A., care i-a comunicat: „vezi că ti l-a luat acela. în 20 de min. să-i dai altul”.

La data de 19 septembrie 2007, orele 11:21, inculpatul C.C.M. a trimis la numărul de telefon ZZZZ următorul mesaj: „9461560599 C.L. North East Penssylvania, zip 16428250 dolari S.U.A.”.

La data de 19 septembrie 2007, ora 12:05, inculpatul C.C.M. trimite la acelaşi număr de telefon următorul mesaj: „0080649954 J.W. Riverside, California, zip 92504 250 dolari S.U.A.”.

La data de 19 septembrie 2007, ora 12:16, inculpatul C.C.M. a fost contactat de inculpatul M.A., acesta din urmă s-a adresat: „ţi le-a luat pe toate, ca să ştii. o să vină pe la mine să mi-i dea”.

În declaraţia sa inculpatul F.D.A. a arătat că încasa banii prin W.U. fără a primi vreun comision, însă din cele reţinute mai sus a rezultat fără dubiu că inculpatul ridica sumele de bani în schimbul unui comision. Pe baza celor reţinute, s-a dispus condamnarea inculpatului.

Instanţa a reţinut că inculpatul era minor la data săvârşirii faptelor şi raportat la dispoziţiile art. 100 C. pen. şi la implicarea inculpatului minor în activitatea infracţională descrisă mai sus, s-a considerat că pentru fiecare din faptele reţinute în sarcina sa s-a impus aplicarea unei pedepse cu închisoarea. La alegerea sancţiunii instanţa a ţinut seama de pericolul social al faptelor săvârşite, de starea fizică de starea mentală, intelectuală şi morală a inculpatului minor, de condiţiile în care a crescut, de pregătirea lui şcolară, de poziţia sa raportat la faptele săvârşite.

Astfel, deşi ar exista tentaţia de a minimaliza rolul acestui inculpat în cadrul activităţii infracţionale desfăşurate, întrucât acesta a avut în principal rolul de „săgeată” adică de destinatar al sumelor tranzacţionate în mod fraudulos de ceilalţi coinculpaţi prin intermediul W.U. s-a avut în vedere, ca şi în cazul coinculpatului minor R.C.T. că în speţă contribuţia inculpatului a fost deosebit de importantă întrucât din parcurgerea interceptărilor rezultă că inculpaţii care accesau site-ul W.U. şi efectuau aceste tranzacţii mizau pe prezenţa imediată a inculpaţilor minori, R.C.T. şi F.D.A., dar şi a inculpatului R.B. la oficiile W.U. pentru încasarea banilor în numerar, aceştia din urmă susţinând în acest mod grupul infracţional. Contribuţia inculpatului era remunerată cu un comision.

Având în vedere starea de minoritate a inculpatului, faptul că acesta nu are antecedente penale, că nu a încercat pe parcursul procesului penal denaturarea realităţii, instanţa a considerat că scopul pedepsei în cazul acestui inculpat, acela de prevenţie şi de reeducare poate fi atins fără privarea de libertate a ace.stuia S-a avut în vedere în acest sens şi referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, din care a rezultat că mediul de viaţă familial al minorului prezintă modele pozitive, părinţii depunând eforturi pentru a-i transmite normele şi valorile social-morale, acesta nefiind cunoscut ca adeptul promovării unei conduite antisociale, neavând conflicte cu organele de poliţie sau alte autorităţi.

Inculpatul R.B. locuieşte în oraşul Constanţa şi este prieten cu inculpaţii M.A. şi C.C.M. În declaraţia sa, inculpatul a admis că a încasat sume de bani prin serviciul W.U., iar acestea reprezentau câştigurile rezultate din practicarea unui joc pe internet în care coechipieri erau şi inculpaţii M.A. şi C.C.M. Examinând adresa W.U. s-a reţinut că acest inculpat a fost destinatarul unor sume de bani în cadrul a nu mai puţin de 172 de tranzacţii frauduloase neonorate de W.U., tranzacţii în care în calitate de expeditori figurau diverşi cetăţeni americani. Aceste tranzacţii erau ordonate on-line de inculpaţii M. şi C. accesând site-ul W.U., folosind datele relevante ale conturilor unor cetăţeni străini obţinute prin fraudă care dispuneau plăţi din contul acestor cetăţeni străini pe numele inculpatului R.B., căruia îi trimiteau apoi, prin SMS, datele relevante ale tranzacţiei, iar inculpatul mergea la ghişeele W.U. şi încasa banii în numerar.

Inculpatul R.B. a purtat discuţii cu coinculpaţii M.A. şi C.C.M. privind transferurile de bani prin W.U. Relevante sunt discuţiile purtate la data de 11 noiembrie 2007, în care inculpatul R. i-a comunicat că are nevoie de bani, iar inculpatul M. i-a comunicat că are datele, dar nu există M.G. non stop, cei doi convenind ca banii să fie încasaţi a doua zi. O altă discuţie relevantă a fost între aceeaşi inculpaţi în data de 05 noiembrie 2007, din care a rezultat că inculpatul M. completase greşit formularul on-line la rubrica destinatar specificând B.R. în loc de R.B., iar funcţionara de la ghişeu nu voia să onoreze tranzacţia, sens în care coinculpatul M. l-a sfătuit pe inculpatul R. să-i dea şi ei 2-300.000. Din verificarea datelor aflate pe mediile de stocare, ale celorlalţi coinculpaţi a rezultat legătura infracţională între aceştia şi inculpatul R.B. care era folosit în acest grup pentru a încasa sumele de bani obţinute în mod fraudulos. Cu titlu de exemplu se poate constatat că datele personale cetăţeanului străin J.D., numărul cardului său bancar, MTCN-ul transferului de bani stopat prin W.U. şi suma de 600 dolari S.U.A. au fost identificate pe HDD marca M., capacitate 250 GB, ridicat de la R.C.T.; în evidenţele W.U. destinatar al acestui transfer, încercat la 19 februarie 2007, este inculpatul R.B.; în continuare datele personale cetăţeanului străin A.R. şi numărul cardului său bancar au fost identificate pe HDD marca M. capacitate 250 GB, ridicat de la R.C.T.; în evidenţele W.U. A.R. a fost victima încercării unui „transfer fraudulos de bani din 04 iunie 2007, stopat de W.U., având ca destinatar pe inculpatul R.B.; apoi, datele personale ale cetăţeanului străin J.M. şi numărul cardului său bancar au fost identificate pe HDD marca W.D., capacitate 300 GB, aparţinând lui C.C.M.; în evidenţele W.U. J.M. a fost victima încercării unor transferuri frauduloase de bani cu MTCN-urile din 28 august 2007, stopate de W.U., având ca destinatar pe inculpatul R.B.; datele personale ale cetăţeanului străin W.D. şi numărul cardului său bancar au fost identificate pe stick-ul de memorie ridicat de la inculpatul M.A.; în evidenţele W.U. W.D. a fost victima încercării unor transferuri frauduloase de bani cu MTCN-urile din 28 septembrie 2007, din 29 august 2007, din 06 septembrie 2007, stopate de W.U., având ca destinatar pe inculpatul R.B.

Deşi partea civilă a stopat mai multe tranzacţii apreciate ca fiind frauduloase, ale cărui destinatar era inculpatul R.B., acesta nu a reclamat niciodată faptul că nu a putut încasa banii, deşi a susţinut pe parcursul procesului penal că sumele de bani erau licite şi proveneau din practicarea jocurilor de noroc pe Internet, jocuri în care avea calitatea doar de câştigător întrucât nu a pierdut niciodată jocul şi nu a plătit niciodată vreo sumă de bani ca urmare a practicării acestor jocuri.

Pentru toate acestea s-a dispus condamnarea inculpatului potrivit dispozitivului hotărârii.

La individualizarea judiciară şi stabilirea pedepsei pentru fiecare infracţiune în parte reţinută în sarcina inculpatului, instanţa a ţinut seama de prevederile art. 72 C. pen.

Cu referire la probele administrate în cauză, astfel cum s-a arătat mai sus în mod expres în cazul inculpatului D.D., un element probatoriu foarte important în cazul tuturor inculpaţilor pentru care instanţa a stabilit pedepse cu închisoarea, respectiv inculpaţii P.C., M.A., I.Ş., C.C.M., R.B., F.D.A., l-a constituit în cauză percheziţia informatică asupra mediilor de stocare informatică - laptopuri, HDD-uri, cartele sim, DVD-uri şi CD-uri găsite în locuinţele inculpaţilor. În urma acestor percheziţii informatice asupra mediilor de stocare au fost identificate fişiere cuprinzând date de identificare a mai multor cărţi de credit, şi titularii acestora, adrese de poştă electronică, adrese de internet, adrese IP, conturi de utilizator, denumirea unor bănci şi chiar fişiere care conţin metode de fraude cu carduri bancare sau programe folosite pentru verificarea validităţii numerelor de card bancar şi obţinerea unor astfel de numere (a se vedea în acest sens rezultatul percheziţiei informatice cu referire la fiecare inculpat în parte).

Acest element probatoriu a fost coroborat cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi cele de redare a traficului pe internet în ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.D.

Obiecţiunile inculpaţilor constând în aceea că mediile de stocare au fost verificate numai după anumite cuvinte cheie nu este fondată, întrucât în cauză interesau numai anumite date şi elemente care s-ar fi putut găsi şi care au fost de altfel găsite pe mediile de stocare şi care aveau la bază unul din elementele cheie. Faptul că în aceste medii de stocare s-au găsit şi alte date care nu au legătură cu cauza nu a avut niciun fel de relevanţă.

De altfel, aceste elemente şi date identificate pe mediile de stocare nu au reprezentat singurul mijloc de probă în cauză şi nu sunt nici cele mai importante. Aceste date au reprezentat însă cu siguranţă un element premisă care a putut fi coroborat cu transcrierile telefonice, ale traficului pe internet şi nu în ultimul rând cu tranzacţiile de bani desfăşurate prin intermediul W.U. sau M.G. de inculpatul D.D. personal sau prin intermediul altor persoane.

Din adresa SC R. SA din 23 ianuarie 2008 şi SC P SRL din data de 19 februarie 2008 a rezultat că numerele de carduri trimise de inculpatul D.D. lui E.L.J., prin Internet, sunt reale şi aparţin unor unităţi bancare din S.U.A., America de Sud, Europa, Japonia ş.a.

Un alt element foarte contestat de inculpaţi a constat în faptul că tranzacţiile efectuate prin W.U. redate cu titlu exemplificativ în rechizitoriu, au indicat că transferurile de bani efectuate de inculpaţii M., C., U., P.C. au fost realizate de pe adrese de IP (pe Internet fiecare calculator are o adresă IP unică, care îl identifică între toate calculatoarele pe internet) care nu le aparţineau şi care corespundeau unor poziţii geografice din Rusia, S.U.A. etc. Explicaţia a constat în aceea că cei ce emit spam-uri, (respectiv acele mesaje care provin aparent de la entităţi bancare sau sisteme de plăţi on-line către un număr foarte mare de adrese de e-mail prin care solicită sub diferite pretexte mincinoase accesarea unui link, indicat către o pagină falsă de web, în scopul obţinerii de la titulari a unor date relevante ale unor carduri bancare sau conturi în vederea efectuării unor tranzacţii frauduloase) sau în speţă cei ce ordonau tranzacţiile frauduloase foloseau adrese de IP false sau simulate aşa numitul „spoofing” (cu titlu de exemplu conversaţia dintre inculpatul D.D. şi P.C. aflată la dosar urmărire penală, apoi datele găsite în mediile de stocare ale inculpatului M.A., respectiv nu mai puţin de 45 de fişiere care conţin adrese IP şi date utile colectării acestora împreună cu diferite menţiuni în funcţie de funcţionalitatea acestora; de asemenea, rezultatul percheziţiilor informatice realizate asupra mediilor de stocare ale tuturor inculpaţilor a fost relevant în acest sens pentru că fiecare inculpat avea pe mediile de stocare numeroase adrese de IP care nu le erau alocate.

Inculpatul I.T., originar din Braşov, a afirmat că l-a cunoscut pe inculpatul D.D. într-o împrejurare legată de o aniversare şi a păstrat legătura cu acesta întrucât inculpatul D. se ocupa cu repararea telefoanelor mobile şi recurgea uneori la serviciile lui pentru acest lucru. Inculpatul I.T. a arătat că într-o împrejurare, inculpatul D. i-a cerut să ridice pentru el un pachet de la firma de curierat D. Inculpatul I.T. a arătat că a preluat pachetul, ceea ce a şi făcut, iar pe pachet erau înscrise datele sale de identificare, apoi din proprie iniţiativă a deschis pachetul şi a constatat că în interior se găsea o minicameră, un cablu USB, un CD de instalare, un card şi încă un dispozitiv aflat într-o cutiuţă mică despre care inculpatul l.T. a afirmat că a crezut că este un încărcător. Aceste obiecte a afirmat că le-a pus într-un rucsac, apoi s-a întâlnit cu inculpatul D. căruia i le-a predat. Procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice care a avut loc între inculpaţii D.D. şi I.T. a confirmat cele reţinute mai sus, respectiv preluarea pachetului de la firma de curierat de către inculpatul l.T. şi faptul că a predat conţinutul acestuia inculpatului D.D. Instanţa a considerat că aceste elemente nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost cercetat inculpatul I.T.M., respectiv constituirea sau sprijinirea unui grup organizat format din inculpatul D.D. şi ceilalţi coinculpaţi. Deşi este cert faptul că inculpatul I.T. a ridicat acel pachet (în acest sens trebuie avut în vedere şi procesul-verbal de ridicare de documente ce provin de la Biroul Vamal Otopeni, din care a rezultat că inculpatul I.T.M. a fost destinatarul unui colet expediat prin D. România SRL de către de către M.P., Washington DC, ataşate fiind copia după cartea de identitate a lui I.T.M. şi copie după factura D., al cărui conţinut a fost declarat conţinând lentile optice, dar care în fapt conţinea o cameră video de dimensiuni reduse, un dispozitiv de copiere a cardurilor bancareşi un card, adresa din 19 noiembrie 2007 a Biroului Vamal Otopeni Călători de înaintare a chitanţei din 09 august 2007, jurnalului D. din 06 august 2007, a documentului de transport şi a D. Invoice), nu a rezultat că inculpatul I.T.M. cunoştea ce se găseşte în acel pachet şi care era destinaţia acelor obiecte. Chiar, din conţinutul convorbirii dintre cei doi inculpaţi a rezultat că inculpatul I. credea că în pachet urmează să găsească trei camere, iar inculpatul D. i-a spus că de fapt trebuia să găsească trei lucruri, nu trei camere. În acest sens, instanţa a considerat că nu sunt probe certe că inculpatul I.T.M. a sprijinit grupul infracţional prin preluarea pachetului respectiv, apreciindu-se că infracţiunii îi lipseşte latura subiectivă.

Pentru aceste considerente, instanţa în baza art. 11 pct. 2 C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului I.T.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Din datele dosarului a rezultat că inculpata minoră P.C.I. avea o relaţie de concubinaj cu inculpatul D.D. şi locuia în fapt cu acesta în apartamentul închiriat de inculpat din luna august 2007. Din datele cauzei a rezultat că aceasta a fost, pe de o parte destinatarul unor sume de bani expediate de E.J. şi M.P. şi totodată expeditorul unor sume de bani către C.C.M. şi U.S. Astfel, cum s-a remarcat mai sus, încasarea şi expedierea unor sume de bani prin serviciile W.U. nu a reprezentat un fapt ilicit în sine, iar din probele administrate nu a rezultat că a existat intenţia inculpatei de a sprijini grupul infracţional în vreun mod. Nu au fost identificate date din care să rezulte că inculpata avea cunoştinţă de unde proveneau aceşti bani pe care îi încasa în calitate de destinatar. În declaraţia sa, inculpata a arătat că a încasat aceşti bani şi unele sume le-a transmis mai departe la rugămintea inculpatului D.D. şi cunoştea că banii proveneau din plăţi ca urmare a creării unor pagini web de către inculpatul D. Inculpata a arătat că aceste explicaţii i le dăduse chiar inculpatul D. şi avea încredere în acesta. Când mergea să facă aceste transferuri, inculpatul era ocupat cu alte activităţi şi inculpata a precizat că nu primea sume de bani cu titlu de comision pentru tranzacţiile efectuate. Desigur, având în vedere că inculpata din luna august 2007 locuia împreună cu inculpatul D.D., a putut prezuma că aceasta avea cunoştinţă despre preocupările infracţionale ale inculpatului, având posibilitatea de a asista la discuţiile telefonice care au fost interceptate sau luând cunoştinţă în mod direct de transmisiunile de date pe care inculpatul D. le făcea pe internet în vederea fraudării conturilor bancare, şi pe cale de consecinţă cunoştea de unde provin sumele de bani încasate de aceasta prin W.U., însă aceasta a fost o simplă supoziţie care nu este probă în procesul penal şi care nu a putut fi coroborată cu alte mijloace de probă.

Pentru aceste considerente, instanţa a considerat că lipseşte latura subiectivă a infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în ceea ce o priveşte pe inculpata P.C.I. şi a dispus achitarea acesteia în baza art. 11 pct. 2 C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea acestei infracţiuni.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a reţinut că W.U. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 14.267 dolari S.U.A., cu motivaţia că a suportat pierderile suferite de cetăţenii păgubiţi urmare a debitării conturilor acestora de către inculpaţi.

Partea civilă W.U. este un serviciu prin intermediul căruia inculpaţii ordonau tranzacţiile frauduloase în modalitatea descrisă mai sus, în lipsa fizică a cardurilor, însă paguba s-a produs asupra contului care era debitat în urma tranzacţiei. Partea civilă a susţinut că în mod normal banca emiţătoare a cardurilor de credit sau o mare companie de card credit acceptă pierderile cauzate de tranzacţii frauduloase care au apărut pe cărţile de credit, însă pentru că în speţă tranzacţiile frauduloase au fost efectuate în lipsa fizică a cardurilor pe site-ul W.U. şi datorită faptului că au fost foarte multe tranzacţii, băncile şi companiile emiţătoare de carduri au început să limiteze acceptarea pierderilor. În continuare, instanţa a reţinut că partea civilă W.U. nu a făcut dovada că a suportat pierderile cauzate de aceste tranzacţii frauduloase şi ca urmare s-a subrogat în drepturile emiţătorilor de carduri debitate în mod fraudulos sau al băncilor unde figurau conturile cetăţenilor păgubiţi, pe cale de consecinţă având în vedere dispoziţiile art. 14 şi urm. C. proc. pen. şi art 998 C. civ. instanţa a respins pretenţiile formulate de W.U. ca nedovedite.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 118 lit. b) C. pen., instanţa a confiscat de la inculpaţi bunurile aparţinând acestora, apreciind că acestea au fost folosite la săvârşirea infracţiunilor.

Întrucât pretenţiile părţii civile au fost respinse ca nedovedite, instanţa a constatat că, în speţă, nu se impunea menţinerea sechestrului asigurător asupra bunurilor sechestrate prin ordonanţele Parchetului din data de 07 februarie 2008, urmând să dispună restituirea bunurile sechestrate inculpaţilor.

Împotriva hotărârii sus-menţionate au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov şi inculpaţii D.D., I.Ş., U.S., R.B.I., F.D.A., M.A., P.C., C.C.M., R.C.T., hotărâre criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivare procurorul a arătat că hotărârea pronunţată este netemeinică relativ la achitarea inculpaţilor P.C.I., V.C.A. şi I.T.M., la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor D.D., C.C.M., M.A., P.C., I.Ş., U.S., R.C.T., R.B.I., F.D.A., restituirea către inculpaţii D.D., P.C. şi V.C.A. a sumelor de bani şi a bunurilor ridicate în urma percheziţiei domiciliare în locul confiscării acestora în vederea reparării pagubei, respingerea acţiunii civile formulată de partea civilă.

Activitatea infracţională a inculpatului V.C.A. a fost desfăşurată în mod conştient făcând parte din nucleul de la Bucureşti al grupului infracţional alături de inculpaţii P.C. şi U.S. Pentru a intra în posesia banilor ce li se cuveneau, aceştia au primit fie personal, fie prin intermediul altor persoane, diverse sume. Deşi în declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul V.C.A. a susţinut că din grupul infracţional îi cunoştea numai pe cei doi, din actele de urmărire penală a rezultat că, la data de 11 octombrie 2007, a încasat de la inculpatul D.D. suma de 4.500 RON (pentru a o împărţi cu P.C.), iar în perioada 18 august - 26 octombrie 2007 a primit prin poştă de la U.S. 150 RON, iar de la martorii I.M. - 7.150 RON, I.O.C. - 1.350 RON, F.A. -1.380 RON şi E.C. - 700 RON. De altfel, chiar martorul I.M. recunoaşte că la cererea inculpatului U.S. i-a trimis bani lui V.C.

Prin adresa emisă la data de 24 ianuarie 2008, Compania Naţională a Poştei Române a precizat că inculpatul V.C.A. a încasat în mod repetat banii trimişi de martorii arătaţi şi de cei doi inculpaţi D. şi U.

Banii proveniţi erau din retragerile frauduloase ale inculpaţilor şi urmau a fi împărţiţi de V.C. cu P.C., cu care şi convieţuia în acelaşi apartament, unde se şi desfăşura activitatea infracţională informatică.

Inculpatul I.T.M. a fost achitat apreciindu-se de către instanţa de fond că nu a fost dovedită latura subiectivă a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.

I.T.M., prin activitatea sa, a sprijinit grupul infracţional sub diferite modalităţi, respectiv a acceptat ca inculpatul D.D. să-i folosească identitatea pentru a-l ajuta să intre în posesia coletului venit din S.U.A. de la o persoană necunoscută şi aceasta nu în mod gratuit, ci pentru o sumă de bani. De asemenea, a avut reprezentarea caracterului penal al conţinutului coletului sau dacă nu l-a avut, trebuia să-I prevadă, de vreme ce D.D. nu a dorit să figureze ca destinatar. Cunoştea că D.D. are probleme cu justiţia şi a mijlocit pentru acesta încasarea prin W.U. a unor sume de bani obţinute fraudulos de către membrii grupului prin intermediul surorii sale. A fost nesincer când a afirmat că doar în momentul ridicării coletului D.D. i-ar fi spus că are probleme penale, precum şi atunci când a afirmat că nu a ştiut ce sunt dispozitivele de citit pe banda magnetică a cardurilor.

Inculpata P.C. se face vinovată de comiterea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 deoarece a trăit în concubinaj cu D.D. încă din august 2007 şi şi-a dat consimţământul pentru ca acesta să-i folosească identitatea în vederea obţinerii sumelor ilegale, a fost de acord să trimită bani coinculpaţilor şi a asistat la convorbirile telefonice ale acestuia cu ceilalţi membri ai grupului.

Cu referire la netemeinicia cuantumului pedepsei aplicate, în raport de circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunilor, respectiv atac informatic asupra cardurilor bancare şi patrimoniului unor cetăţeni străini, atragerea mai multor persoane în circuitul infracţional, printre care minori şi persoane foarte tinere, numărul mare al infracţiunilor comise, unele în formă repetată, dar şi circumstanţele personale ale inculpaţilor condamnaţi sunt tot atâtea elemente în funcţie de care se impune majorarea pedepselor aplicate.

În mod greşit s-a restituit către inculpatul D.D. a sumei de 411 RON ridicată de la locuinţa sa întrucât aceasta a fost indisponibilizată prin consemnare la C. Bank în vederea recuperării pagubei produsă de inculpat.

Instanţa de judecată a respins acţiunea civilă a părţii civile şi a dispus confiscarea de la inculpatul D. a sumei de 74.996,8 RON. Prin urmare, suma consemnată la C. Bank se impunea a fi confiscată de instanţa de fond.

Cu privire la dispozitivul pentru înregistrarea imaginilor video, a unui motociclu şi a unui motor aparţinând inculpatului D.D., în mod greşit s-a dispus restituirea lor, deoarece se impunea confiscarea în vederea valorificării şi acoperirii pagubei produse.

Suma de 1.746 RON găsită la locuinţa inculpaţilor P.C. şi V.C.A., consemnată la C. Bank, greşit a fost restituită de vreme ce s-a dispus confiscarea de la primul a 5.500 RON.

În ceea ce priveşte latura civilă, s-a făcut dovada sumelor încasate de către inculpaţi, fie direct, fie prin interpuşi, astfel că în mod greşit au fost respinse pretenţiile civile ale părţii civile.

Inculpatul D.D. a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât faptele reţinute în sarcina sa nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor respective.

Inculpatul D.D. a solicitat achitarea pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Din întregul material probator, nu există probe care să indice că între inculpaţi ar fi existat o structură organizată, că fiecare ar fi avut sarcini precise şi că ar fi existat o ordine prestabilită, după cum în urma percheziţiei domiciliare ar fi fost găsite dispozitive pentru falsificarea instrumentelor de plată.

Totodată, nu s-a dovedit că inculpatul ar fi trimis către E.J. date de care să se folosească în mod fraudulos, ori că s-ar fi făcut fără acordul persoanelor străine.

Mai mult, aceste persoane nici nu au formulat nici plângere şi nici nu au fost audiate. S-a reţinut că inculpatul a primit şi a trimis prin SMS tranzacţii frauduloase.

Dacă această infracţiune ar fi descompusă s-ar ajunge la concluzia că, din partea inculpatului, nu a existat nicio acţiune de inducere, modificare sau ştergere de date informatice.

Faptul că acesta ar fi trimis nişte mesaje nu cade sub incidenţa legii penale.

Cum părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile, nu există o pagubă, prin urmare se impune achitarea şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003.

În subsidiar, solicită reţinerea de circumstanţe atenuante şi reducerea cuantumului pedepsei, cu suspendarea condiţionată a executării.

În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul C.C.M., cu referire la infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 nu s-au făcut dovezi esenţiale în ceea ce priveşte conţinutul constitutiv.

Prin rechizitoriu se subliniază că nu a transmis niciun moment date pentru inculpatul D.D. în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică. Dacă s-ar admite această ipoteză, ceea ce a transmis erau date referitoare la anumite tranzacţii deja efectuate. Nu s-a făcut dovada prin niciun mijloc de probă, transmiterea neautorizată de date sau cine ar fi trebuit să autorizeze această transmitere. Obiectul probaţiunii s-a mărginit la a sublinia doar convorbirile sale telefonice. Nu există niciun dialog cu ceilalţi inculpaţi din care să rezulte că au purtat nişte discuţii. Cu referire la infracţiunea în forma complicităţii, prev. de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 este absolut necesară existenţa faptei la a cărei săvârşire se pretinde că ar fi ajutat complicele, însă în speţă, nu există o astfel de faptă pentru că în S.U.A. E.J. nu a fost tras la răspundere, nu a fost cercetat, iar răspunsul de la dosar cu privire la aceste împrejurări este unul evaziv, neoficial şi fără a arăta dacă faptele pentru care este cercetat au legătură cu persoane din România.

A coopera cu vinovăţie, aşa cum reţine instanţa de fond, este mai mult decât generic şi nu justifică ajutorul concret dat de C. cetăţeanului american.

Cu referire la infracţiunea prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003 proba esenţială este percheziţia informatică cu ocazia ridicării echipamentelor informatice de la domiciliul său. Din raport rezultă că nu s-a expediat niciun mesaj spam, nu a fost identificat trimiterea vreunui asemenea mesaj, s-a identificat doar un sigur fişier despre care se susţine că ar conţine numele, adresa, numărul de telefon ale cetăţeanului străin J.M., datele relevante ale cardului său bancar, codul PIN şi IP-ul acestuia.

Dar acest fişier apare ca un mesaj primit şi necitit. Chiar dacă s-ar admite că aşa ar fi, spam-ul nu este infracţiune, constituie cel mult contravenţie. Se încriminează această faptă că a introdus în mod repetat, fără drept, date informatice. S-a susţinut că inculpaţii încercând să creeze aparenţa sau să inducă în eroare pe titularii conturilor ar fi clonat pagini ale unor entităţi bancare şi sub identitatea acestora ar fi expediat mesaje, solicitând înapoi informaţii sub diferite pretexte. În acest context s-a arătat că acest inculpat ar fi solicitat accesarea unui link către o pagină falsă de weeb şi se susţine că ar fi fost, însă de fapt ea este reală. Raportul de percheziţie infromatică arată că pe hard-ul aparţinând inculpatului s-a găsit un fişier, un mesaj electronic primit prin poşta electronică şi că aceasta ar fi o altă adresă pe care ar fi falsificat-o şi ar fi creat imaginea unei entităţi oficiale sub identitatea căreia ar fi cerut destinatarilor să comunice datele lor, dar şi aceasta este o adresă cu identitate proprie care nu are legătură cu nicio alta. Prejudiciul cauzat invocat de către partea civilă nu a fost dovedit şi cum pretenţiile civile au fost respinse nu poate fi reţinută vinovăţia inculpatului.

S-a reţinut că prin utilizarea calculatorului la care avea acces şi prin folosirea a două adrese IP inculpatul ar fi procedat în această manieră. Pe parcursul cercetărilor s-au identificat calculatoarele către s-ar fi atribuit aceste adrese şi s-a constatat că acestea erau localizate în Federaţia Rusă, în locaţii diferite, dar inculpatul nu a părăsit ţara în această perioadă, adresa IP este unică la un calculator şi nu s-a dovedit că o persoană din România ar fi accesat o adresă IP din Federaţia Rusă.

Cu referire la convorbirile telefonice până la momentul 15 decembrie 2007 sunt ilegale pentru că urmărirea penală nu a fost începută măcar in rem înainte de această dată. În acest sens, a invocat Decizia nr. 962 din 25 iunie 2009 a Curţii Constituţionale. Din cele 11 convorbiri telefonice expertizate cu privire la 6 s-a arătat că nu se poate stabili dacă vocea aparţine inculpatului C. pentru alte trei cu grade diferite de probabilitate şi cu o probabilitate foarte ridicate pentru una singură că vocea îi aparţine. Cum pentru 70% din convorbiri s-a stabilit că vocea nu aparţine inculpatului sau nu se poate stabili, dubiul îi profită.

Relativ la infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 care a fost reţinută pe baza convorbirilor telefonice nu s-a putut demonstra legătura cu ceilalţi inculpaţi, nu-i cunoştea şi nu a existat intenţia de a se alătura altor persoane şi a constitui un grup infracţional organizat. Dacă concluziile de achitare nu pot fi primite, inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepselor în raport de circumstanţele sale personale, la primul conflict cu legea penală, aflat la câţiva ani de la terminarea unei facultăţi, cu preocupări licite şi direct interesat în respectarea programului impus de organele judiciare.

Inculpatul M.A. apreciază că nu există probe din care să rezulte săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, respectiv nu a înţeles modalitatea de constituire a grupului şi nici structura sa organizatorică.

Cu referire la infracţiunea prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003 la percheziţia informatică nu s-a putut dovedi că de pe terminalul calculatorului s-ar fi expediat spam-uri, astfel că fapta nu există.

În finalul acuzaţiilor ce i se aduc, s-a făcut vorbire şi despre un prejudiciu de 4.439 dolari S.U.A., însă nici chiar procurorul nu este sigur dacă s-a creat sau nu acest prejudiciu.

Singurele înscrisuri care dovedesc transferul de bani sunt actele oferite de W.U. ce funcţionează în diferite locaţii din ţară, însă la dosar nu rezultă probe care să dovedească vinovăţia inculpatului pentru această infracţiune.

Împrejurarea că la percheziţia informatică există foarte multe informaţii, 400 de contacte, dar acestea nu sunt aspecte relevante întrucât se regăsesc în majoritatea calculatoarelor, prin urmare, nu există probe care să conducă la dovedirea vinovăţiei.

În subsidiar, inculpatul fiind o persoană integrată în societate, cu şcoli terminate şi angajat în societate, apreciază că pedeapsa aplicată este prea aspră, astfel că se impune reducerea acesteia.

Inculpatul P.C. a solicitat achitarea pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 deoarece nu există o dovadă clară din care să rezulte că ar fi convenit în mod sigur cu ceilalţi inculpaţi la constituirea unui grup şi l-a adus în stare de funcţionalitate sau că prin aportul său s-a reuşit săvârşirea infracţiunilor în modalitatea reţinută în rechizitoriu.

Convorbirile interceptate înainte de începerea urmăririi penale nu sunt legale astfel nu pot constitui probe.

Pentru infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 solicită achitarea întrucât la dosar nu există opinia unui expert autorizat din care să rezulte că o înşiruire de cifre şi litere ar putea constitui infracţiune.

Cu referire la infracţiunea prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 nu au fost prelevate şi nu există la dosarul cauzei date şi informaţii din care să rezulte că a introdus, în mod repetat, fără drept, date informatice pe internet sub forma unor spam-uri, expediate nesolicitate, provenind aparent de la entităţi bancare pentru obţinerea de date informatice relevante privind cardurile de natură a permite efectuarea de tranzacţii. Referindu-se la probele administrate, transferurile de bani la nivelul internetului nu constituie săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate faţă de circumstanţele personale.

Inculpatul I.Ş. a solicitat achitarea întrucât nu s-a demonstrat aderarea sa la grupul infracţional organizat ori că obiectele aflate în propria sa deţine ar fi fost folosite în vreun fel la falsificare. Dacă se va aprecia condamnarea sa, solicită aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Inculpaţii U.S. şi R.C.T. apreciază că instanţa de fond a fost nelegal sesizată, au fost nesocotite dispoziţiile art. 263 şi urm. C. pen. Urmărirea penală a început la 15 octombrie 2007 în legătură cu faptul că în luna august ar fi constituit un grup infracţional organizat D.D. Ulterior, s-a considerat că acest grup a funcţionat din luna mai din acelaşi an. În atare împrejurări, organul de urmărire penală trebuia să dispună extinderea urmăririi penale, or la dosar nu există un astfel de act procedural.

În rezoluţia de începere a urmăririi penale se face vorbire despre cursul anului 2007 şi atât. Prin urmare, instanţa este nelegal sesizată şi se impune restituirea cauzei la Parchet.

Prezentarea materialului de urmărire penală s-a făcut în mod formal, şi în acest sens trebuie observate procesele-verbale întocmite în mod succesiv şi pe care s-a menţionat ora.

Inculpatului R.C.T. i s-a prezentat materialul de urmărire penală în data de 10 martie 2008, orele 17:08, iar pentru U.S. la ora 17:25. Prin urmare, aceasta s-a realizat în mod formal, inculpatul nu poate renunţa la acest drept şi ar fi trebuit să ia cunoştinţă de actele şi lucrările dosarului în acest fel fiindu-i încălcat dreptul la apărare.

Totodată, a solicitat a se observa că instanţa de fond a efectuat o cercetare judecătorească formală, probele în apărare i-au fost respinse, împrejurări în care dosarul trebuie trimis spre rejudecare. Aceasta cu atât mai mult cu cât pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 lipseşte motivarea condamnării. Dacă aceste motive de apel nu vor fi admise, solicită a se observa că autorizaţia în baza căreia s-a dispus interceptarea, a fost dispusă de către Tribunalul Braşov şi în ciuda faptului că procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov cunoştea că D.D. era suspectat de iniţierea unei astfel de activităţi nu a declinat cauza la D.I.I.C.O.T., prin urmare au fost încălcare dispoziţiile legale privitoare după competenţa după materie. Astfel, neexistând aceste probe, se impune achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003.

Cu referire la infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 264 C. pen. pentru că inculpatul a ridicat în mod efectiv nişte sume de bani şi nu este vorba despre o sprijinire a grupului infracţional.

Inculpatul precizează că nu ştia structura grupului, din acest punct de vedere există dubiu şi prin urmare se impune achitarea, în cazul în care cererea de schimbare a încadrării juridice va fi respinsă.

Inculpatul U.S. se află la primul conflict cu legea penală, are mijloace de existenţă, ca atare cu privire la prima infracţiune, se impune aplicarea unei pedepse cu suspendarea.

Cu referire la infracţiunea prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 solicită achitarea întrucât nu a păgubit alte persoane prin modificarea, ştergerea de date în scopul obţinerii de beneficii pentru sine sau pentru altul.

Dacă un expert cu mijloacele tehnice nu a putut să analizeze şi să stabilească cui aparţine vocea din convorbirea expertizată, nu se poate stabili că acele convorbiri îi aparţin.

S-au făcut verificări pe calculatorul coinculpatului V.C.A. şi nu au fost găsite mijloace, soft-uri care să mascheze acele adrese IP, iar în raportul de percheziţie informatică nu s-a găsit nicio menţiune în legătură cu datele de identificare ale unei persoane din S.U.A. cu privire la transferuri, ci este un calculator cu programe obişnuite. Prin urmare, cum inculpatul nu a ordonat acele transferuri nu poate fi condamnat pentru această infracţiune.

Inculpatul R.C.T. a invocat aceleaşi motive de nelegalitate, iar pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 susţine aceleaşi motive ca şi celălalt inculpat.

Inculpatul R.B.I. a solicitat achitarea.

În speţă nu există niciun grup infracţional. Nu există relaţii de subordonare ale inculpatului faţă de ceilalţi şi nu există nicio probă care să dovedească că ar fi remis acele sume de bani, deci nu există grup infracţional.

Cu referire la infracţiunea de complicitate la art. 49 din Legea nr. 161/2003 din moment ce C. şi M. au arătat pe larg argumentele pentru care nu se poate reţine infracţiunea în forma coautoratului, cu atât mai puţin poate fi o complicitate.

Inculpatul este implicat în 7 transferuri de bani, pentru fiecare transfer este expeditor un cetăţean străin şi cum nu s-a probat legătura dintre ceilalţi or dacă sumele de bani transmise de către cetăţenii străini au primit aprobare din partea acestora, soluţia care se impune este de achitare.

În subsidiar, inculpatul, în raport de circumstanţele sale personale, la prima confruntare cu legea penală, cu o bună pregătire profesională şi intenţiile sale pentru angajare solicită reducerea cuantumului pedepsei şi alegerea unei alte modalităţi de executare.

Inculpatul F.D.A. a solicitat achitarea, în afară de inculpatul C. nu cunoaşte niciun alt inculpat, astfel că nu poate să facă parte din grupul infracţional.

A efectuat acele ridicări de numerar în perioada a 6 zile întrucât M.A. şi-a pierdut buletinul şi i-ar fi spus că banii ar fi de la jocurile de pe calculator. Modul în care a acţionat a fost fără intenţie, nicio probă nu dovedeşte latura subiectivă a infracţiunii.

În această fază de judecată, a apelului, au fost administrate probe, doar în apărarea inculpaţilor, respectiv declaraţii de martori, înscrisuri, iar la solicitarea inculpaţilor C.C.M., D.D. şi M.A., în cauză a fost efectuată o expertiză criminalistică a înregistrărilor telefonice.

La termenul de judecată din data de 21 iunie 2011 a fost audiat martorul S.L. propus în apărare, de către inculpatul D.D. Potrivit declaraţiei acestui martor inculpatul D.D. este un cunoscător al aparaturilor electronice, are grijă de părinţii săi cu care locuieşte şi are un comportament corespunzător în societate.

La acelaşi termen a fost audiat martorul D.V., propus în apărare de către inculpatul D., acest martor arătând că inculpatul se ocupă de îngrijirea părinţilor săi, munceşte foarte mult, cunoaşte că a mai fost condamnat anterior într-un alt dosar penal.

La acelaşi termen de judecată au fost propuse şi admise în circumstanţiere pentru inculpatul R.C.T., înscrisuri, din care rezultă faptul că acesta este student şi desfăşoară activităţi în cadrul unei societăţi comerciale.

La aceeaşi dată, au fost depuse în circumstanţiere de către inculpatul R.B.I. înscrisuri din care rezultă că a absolvit liceul, că are competenţă profesională de tehnician, deţine permis de conducere. La dosar apel acest inculpat a mai depus în circumstanţiere un set de înscrisuri din care rezultă că deţine carnet de marinar, are pregătire de bază pentru siguranţă maritimă şi că este angajat în muncă.

La dosar apel inculpatul M.A. a depus o adeverinţă din care rezultă că urmează cursurile învăţământului seral.

Inculpatul M.A. a depus la dosarul cauzei certificate de competenţă profesională şi lingvistică care atestă faptul că acesta a urmat cursul de pregătire, chiar pe parcursul derulării procesului penal.

Inculpatul M. a mai depus un contract individual de muncă şi o adeverinţă din care rezultă că este angajat.

Inculpatul I.Ş. a depus un contract individual de muncă, care atestă că acesta este mecanic auto.

Inculpatul U.S. a depus înscrisuri în circumstanţiere, din care rezultă că este susţinut financiar de către părinţii săi, că este angajat al unei societăţi, dar şi faptul că la locul de muncă a avut un comportament corespunzător. Mai rezultă din actele depuse de către acest inculpat că pe parcursul anului 2011 a urmat anumite cursuri de pregătire şi dobândire a unei calificări profesionale. Din înscrisurile depuse mai rezultă că părinţii săi deţin bunuri imobile, dar şi faptul că inculpatul este caracterizat de vecinii săi ca fiind o persoană socială, responsabilă şi corectă. Inculpatul U.S. a urmat cursurile Universităţii din Constanţa dobândind calificarea de inginer agricol.

Inculpatul I.T.M. a depus înscrisuri în circumstanţiere din care rezultă că este angajat al unei societăţi comerciale.

Inculpatul P.C. a depus înscrisuri ce emană de la unităţi bancare.

La solicitarea instanţei, s-au depus, de către procuror, un raport care îl privea pe inculpatul U.S. şi la care vom face referire la analiza pe fond a apelului declarat de către acest inculpat.

La dosar apel s-a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză criminalistică din data de 15 mai 2012, întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Braşov. Această expertiză a avut două obiective: 1. dacă vocile atribuite inculpaţilor D.D., U.S. şi C.C.M., din înregistrările supuse expertizării, aparţin acestora; 2. dacă înregistrările telefonice şi ambientale prezintă ştersături, intercalări sau adăugiri.

În scopul efectuării acestei expertize, au fost puse la dispoziţia experţilor suporţii optici care erau ataşaţi dosarului cauzei şi pe care erau înregistrate convorbirile telefonice purtate de către inculpaţi.

În scopul efectuării expertizei au fost prelevate probe de voce de la inculpaţii care au solicitat efectuarea acestei expertize.

Inculpaţii au fost cei care au identificat şi solicitat expertului, care anume convorbiri telefonice să fie supuse expertizării. Utilizând metodele recunoscute de standardele internaţionale, în materia efectuării unor astfel de expertize, experţii au concluzionat următoarele:

- este o probabilitate foarte ridicată ca vocea atribuită inculpatului C.C.M. din convorbirea telefonică să aparţină acestuia;

- este o probabilitate ridicată ca vocea atribuită aceluiaşi inculpat din înregistrarea telefonică transcrisă să aparţină acestuia;

- este probabil ca vocea atribuită inculpatului C. din înregistrarea transcrisăsă aparţină acestuia;

- expertul a arătat că pentru înregistrările transcrise nu se poate stabili dacă vocea aparţine inculpatului C. Expertul a mai arătat faptul că pentru înregistrarea transcrisă nu s-a putut identifica cui aparţine vocea;

- pentru vocea atribuită inculpatului U.S. din înregistrarea telefonică transcrisă nu s-a putut efectua identificarea vocii inculpatului;

- este o probabilitate ridicată ca vocea atribuită inculpatului D.D. din înregistrarea telefonică transcrisă să aparţină acestuia. Expertul nu a putut stabili pentru raotivele arătate în considerentele expertizei dacă vocea atribuită inculpatului D. din înregistrarea transcrisă aparţine acestuia.

Pentru alte două înregistrări expertul nu a putut să procedeze la identificarea celui care a purtat aceste convorbiri telefonice.

La solicitarea inculpaţilor C.C. şi U.S., au fost încuviinţate lămuriri suplimentare de la expertul care a efectuat expertiza mai sus arătată, lămuririle fiind depuse la dosar. În cuprinsul acestora, expertul a arătat motivele pentru care în expertiză, nu s-a putut efectua identificarea vocii atribuită inculpatului U.S. În acest sens, expertul a arătat că motivul pentru care nu s-a putut proceda la identificare a fost determinat de calitatea prea scăzută a semnalului din cadrul înregistrărilor telefonice.

Expertul, în cuprinsul acestor lămuriri, a învederat şi metodele utilizate la efectuarea acestei expertize.

În cuprinsul acestor lămuriri expertul a arătat motivul pentru care a concluzionat, în cuprinsul expertizei că pentru anumite înregistrări nu se poate stabili dacă vocea atribuită inculpatului C. aparţine acestuia. S-a arătat că pentru a se pronunţa asupra unui astfel de obiectiv expertul are anumiţi parametri pe care îi verifică şi care au fost explicaţi în partea expozitivă a expertizei. În raportul de expertiză expertul a descris pe larg care sunt criteriile în funcţie de care formulează concluzii în cadrul unor astfel de expertize: eşantioanele de voce, raportul între semnal şi zgomotul în care s-a produs înregistrarea, durata minimă a semnalului vocal, probele de comparaţie să fie prelevate cu aceleaşi echipamente tehnice pe cât posibil, probele de voce să fie prelevate cât mai aproape de date când s-au făcut înregistrările telefonice.

Verificând hotărârea apelată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi în baza probelor administrate, nemijlocit, în faţa instanţei de apel, analizate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 378 C. proc. pen., Curtea de Apel Braşov a reţinut următoarele:

Apelul declarat de către Parchet

1. Primul motiv de apel al Parchetului vizează greşita achitare a inculpaţilor P.C.I., V.C.A. şi I.T.M.

Aceşti trei inculpaţi au fost trimişi în judecată şi achitaţi, de către prima instanţă, pentru că ar fi săvârşit infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Cu privire la inculpata P.C., soluţia de achitare a acesteia a fost pronunţată de către prima instanţă, cu motivarea că aceasta nu a cunoscut provenienţa ilicită a sumelor de bani trimise de către cetăţenii americani pe numele său sau a sumelor pe care aceasta le trimitea la solicitarea inculpatului D., pe numele inculpaţilor din Constanţa sau Bucureşti.

Curtea constată că soluţia de achitare a acestei inculpate pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 este legală şi temeinică, urmând a fi menţinută.

Cu privire la inculpatul I.T.M., Curtea constată că a fost trimis în judecată pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Ca element material al acestei infracţiuni s-a reţinut faptul că inculpatul a sprijinit grupul infracţional. În susţinerea motivelor de apel, Parchetul a criticat soluţia de achitare a acestui inculpat susţinând că la dosarul cauzei există numeroase mijloace de probă care dovedesc că acesta a sprijinit grupul infracţional: a acceptat ca inculpatul D. să-i folosească identitatea pentru a-l ajuta pe acesta din urmă să intre în posesia coletului venit din S.U.A., a avut reprezentarea caracterului ilegal al conţinutului coletului sau trebuia să prevadă acest caracter pentru că D.D. nu a dorit să figureze ca destinatar şi cunoştea că inculpatul D. are probleme cu justiţia, a mijlocit inculpatului D.D. încasarea prin W.U. a unor sume de bani.

Analizând întregul material probator, Curtea constată că soluţia pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică. Motivele de apel ale Parchetului, în sensul pronunţării unei soluţii de condamnare a acestui inculpat, se bazează pe bănuieli ale intenţiei inculpatului I. de a sprijini grupul infracţional.

Curtea constată că soluţia de achitare pronunţată de către prima instanţă faţă de inculpatul I.T.M. este legală şi temeinică, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv. Prima instanţă a pronunţat soluţia de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu motivarea că infracţiunii îi lipseşte latura subiectivă. La acestea instanţa de apel adaugă şi faptul că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege cu privire la existenţa acţiunii de sprijinire a grupului infracţional organizat.

În ceea ce priveşte solicitarea de condamnare a inculpatului V.C.A., Curtea constată că este nefondată soluţia pronunţată de prima instanţă şi temeiul legal de achitare, fiind legale şi temeinice.

Pentru aceste motive, se constată că soluţia de achitare şi temeiul de drept al acesteia pronunţată de prima instanţă sunt legale şi temeinice, lipsind forma de vinovăţie prevăzută de lege pentru săvârşirea de către acest inculpat a infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Aderarea la un grup infracţional organizat, ca element material al infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, presupune cunoaşterea de către autor a existenţei unui astfel de grup infracţional organizat. În speţă, tocmai acest aspect nu s-a dovedit în sensul că inculpatul a cunoscut despre existenţa vreunui grup infracţional, dar şi faptul că prin primirea unor sume de bani de la inculpatul D., ar fi aderat la un astfel de grup.

Al doilea motiv de apel al Parchetului vizează netemeinicia pedepselor aplicate inculpaţilor D.D., C.C.M., M.A., P.C., I.Ş., U.S., R.C.T., R.B.I., F.D.A.

Solicitarea de majorare a pedepselor aplicate tuturor inculpaţilor condamnaţi în primă instanţă are în vedere următoarele aspecte: - modul de operare al inculpaţilor, care deşi se aflau în localităţi diferite (Braşov, Bucureşti şi Constanţa), au colaborat perfect şi au obţinut câştiguri substanţiale. S-a mai invocat de asemenea, faptul că inculpaţii organizatori ai grupului, au atras în activitatea infracţională foarte mulţi tineri, cu scopul de a nu fi descoperită activitatea lor infracţională. S-a mai invocat şi faptul că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt orientate spre minimul special prevăzut de lege.

Curtea constată că pedepsele aplicate inculpaţilor D.D., C.C.M., M.A., P.C., I.Ş., U.S., R.C.T., R.B.I., F.D.A., de către prima instanţă au fost just individualizate.

Instanţa a analizat la stabilirea pedepselor, pentru fiecare inculpat, în parte, criteriile de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., a analizat atât aspectele cere se desprind din starea de fapt şi care evidenţiază, o periculozitate extrem de ridicată pe care o prezintă inculpaţii din această cauză, dar şi circumstanţele personale şi contribuţia fiecăruia dintre inculpaţi şi rolul jucat în cadrul grupului infracţional organizat.

Inculpatul D.D. a fost condamnat la pedepse peste minimul special prevăzut de lege, pentru infracţiunile săvârşite, iar perseverenţa infracţională a acestuia şi faptul că a mai săvârşit anterior multe infracţiuni a fost deja, sancţionată de către prima instanţă, prin aplicarea unui spor de pedeapsă de 2 ani închisoare. Acest spor de pedeapsă a fost just individualizat şi se impunea a fi aplicat, având în vedere numeroasele pedepse care intră în operaţiunea juridică a contopirii.

Curtea a constatat că nu poate fi admisă solicitarea de majorare a pedepselor aplicate inculpatului D.D., având în vedere comportamentul acestuia de a se prezenta în faţa organelor judiciare după ce a fost arestat preventiv în această cauză, dar şi comportamentul acestuia în societate.

Curtea a mai constatat că argumentul principal pentru care nu se impune nici majorarea pedepselor, dar nici a cuantumului sporului de pedeapsă aplicate acestui inculpat, îl reprezintă atitudinea manifestată de către acest inculpat faţă de organele judiciare şi faţă de semeni, faţă de muncă.

Sunt legale şi temeinice şi pedepsele aplicate inculpatului C.C.M., neimpunându-se majorarea cuantumului acestora.

În cazul tuturor infracţiunilor, pentru care a fost condamnat, pedepsele aplicate au un cuantum peste minimul special prevăzut de lege. Prima instanţă a avut în vedere faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, dar şi gravitatea tuturor infracţiunilor săvârşite de către acest inculpat, perioada de timp pe care s-a întins activitatea infracţională.

Şi în cazul acestui inculpat, Curtea a constatat că un alt argument pentru care nu se impune majorarea pedepselor este dat de comportamentul acestuia, după pronunţarea soluţiei, în primă instanţă, respectiv atitudinea de a se prezenta în faţa organelor judiciare şi faptul că a dovedit că a adoptat o altă atitudine faţă de ordinea de drept, faţă de semeni.

Nici în cazul inculpatului M.A. nu se impune majorarea cuantumului pedepselor, deoarece prima instanţă le-a stabilit un cuantum peste minimul special prevăzut de lege şi a ţinut seama în procesul de individualizare de gravitatea infracţiunilor, de contribuţia acestui inculpat la săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnat, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului.

Curtea a constatat că, pe parcursul judecării cauzei în faţa instanţei de apel, acest inculpat a dovedit cu probele depuse în circumstanţiere, faptul că a început să manifeste o nouă atitudine faţă de muncă de regulile de convieţuire socială. Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul instanţei de apel, acest inculpat a urmat numeroase cursuri de calificare profesională, a urmat cursurile învăţământului seral, are un loc de muncă.

Toate aceste din urmă aspecte conduc instanţa de apel la concluzia că în cauză nu se impune majorarea cuantumului pedepselor.

Pedepsele aplicate inculpatului P.C. au fost just individualizate deoarece, în cazul tuturor infracţiunilor, pentru care a fost condamnat, pedepsele aplicate au un cuantum peste minimul special prevăzut de lege. Prima instanţă a avut în vedere faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, dar şi gravitatea tuturor infracţiunilor săvârşite de către acest inculpat, perioada de timp pe care s-a întins activitatea infracţională, rolul desfăşurat de către acest inculpat, în ramura grupului infracţional de la Bucureşti.

De asemenea, cele trei pedepse aplicate inculpatului I.Ş. au fost just individualizate, ele au un cuantum mai mic decât cele aplicate inculpaţilor mai sus-arătaţi, dar acest cuantum este determinat de contribuţia acestuia la activitatea infracţională, de rolul său în cadrul grupului infracţional.

Mai mult, comportamentul manifestat de către acesta, după pronunţarea soluţiei de condamnare de către prima instanţă, în sensul prezentării sale în faţa organelor judiciare, de a-şi găsi un loc de muncă, de a desfăşura activităţi licite remunerate, potrivit înscrisurilor administrate în circumstanţiere, în faţa instanţei de apel. Toate aceste din urmă aspecte nu justifică majorarea cuantumului pedepselor aplicate acestui inculpat.

Pedepsele au fost just individualizate şi în cazul inculpatului U.S., ele au un cuantum mai redus, sunt egale cu minimul special prevăzut de lege, dar acest aspect se datorează realizării unui just echilibru, între aspectele care se desprind din starea de fapt şi care a fost prezentată mai sus şi circumstanţele personale ale inculpatului, acest din urmă aspect, determinând aplicarea unor pedepse, egale cu minimul special prevăzut de lege. S-a avut în vedere şi întinderea activităţii infracţionale desfăşurată de către acest inculpat, faptul că a săvârşit doar două infracţiuni, spre deosebire de inculpaţii la care am făcut referire mai-sus.

La toate aceste motive se adaugă un argument esenţial, care determină menţinerea cuantumului pedepselor. în acest sens, instanţa are în vedere, dovezile în circumstantiere, făcute de către acest inculpat, în faţa instanţei de apel, din care rezultă că beneficiază de sprijinul financiar al părinţilor, are un loc de muncă, a urmat studii universitare şi este cunoscut de către apropiaţi ca o persoană responsabilă şi corectă. Se constată că după pronunţarea soluţiei de condamnare, inculpatul U.S. a început să adopte o nouă atitudine, faţă de semeni, familie, muncă şi ordinea de drept.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul R.C.T., Curtea a constatat că pedepsele aplicate acestuia au fost just individualizate cu luare în considerare a faptului că acest inculpat era minor la data săvârşirii infracţiunilor, fiind uşor de influenţat şi uşor de atras în activitatea infracţională, desfăşurată de către ceilalţi inculpaţi. S-a avut în vedere şi întinderea activităţii infracţionale desfăşurată de către acest inculpat, faptul că a săvârşit doar două infracţiuni, spre deosebire de inculpaţii la care am făcut referire mai-sus.

S-a constatat că şi modalitatea de individualizare a executării pedepsei a fost just aleasă, raportat la vârsta acestuia la acel moment, dar şi la înscrisurile depuse în circumstantiere, în faţa instanţei de apel, din care rezultă faptul că în prezent este student şi angajat al unei societăţi comerciale.

Prin urmare, nici în cazul acestui inculpat nu se impune majorarea cuantumului pedepselor.

Pedepsele aplicate inculpatului R.B.I. au fost corect individualizate atât din punctul de vedere al cuantumului, dar şi al modalităţii de executare. Ele sunt orientate şi egale cu minimul special prevăzut de lege, deoarece şi în cazul acestuia prima instanţă a realizat un just echilibru între aspectele care se desprind din starea de fapt şi care a fost prezentată mai sus şi circumstanţele personale ale inculpatului, acest din urmă aspect, determinând aplicarea unor pedepse, egale cu minimul special prevăzut de lege. S-a avut în vedere şi întinderea activităţii infracţionale desfăşurată de către acest inculpat, faptul că a săvârşit doar două infracţiuni, spre deosebire de inculpaţii la care am făcut referire mai-sus.

În faţa instanţei de apel, în circumstantiere, acest inculpat a depus înscrisuri din care rezultă că a absolvit liceul, că are competenţă profesională de tehnician, deţine permis de conducere. Acest inculpat a mai depus în circumstanţiere un set de înscrisuri din care rezultă că deţine carnet de marinar, are pregătire de bază pentru siguranţă maritimă şi că este angajat în muncă.

Pe cale de consecinţă, nu se impune majorarea cuantumului pedepselor.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul F.D.A., Curtea constată că pedepsele aplicate acestuia au fost just individualizate cu luare în considerare a faptului că acest inculpat era minor la data săvârşirii infracţiunilor, fiind uşor de influenţat şi de atras în activitatea infracţională. S-a avut în vedere şi întinderea activităţii infracţionale desfăşurată de către acest inculpat, respectiv faptul că a săvârşit doar două infracţiuni.

Trebuie subliniat că prima instanţă a ţinut seama de rolul pe care l-a avut fiecare dintre inculpaţi, în cadrul grupului infracţional, aplicând pentru cei care au constituit grupul pedepse mai mari, a ţinut seama de contribuţia infracţională a inculpaţilor, de atitudinea inculpaţilor de a nu recunoaşte săvârşirea faptelor, dar şi de circumstanţele personale ale fiecăruia dintre inculpaţi, contrar celor susţinute de către Parchet, în motivele scrise de apel.

Mai mult, pentru a susţine acest motiv de apel, Parchetul nu a făcut referiri concrete la ce anume din starea de fapt sau din circumstanţele personale ale inculpaţilor justifică majorarea pedepselor.

Pentru toate motivele expuse anterior, s-a constatat că nu se impune aplicarea niciunui spor de pedeapsă faţă de inculpaţi, aşa cum s-a solicitat cu ocazia dezbaterilor pe fond a apelurilor din prezenta cauză. Pedepsele rezultante, aplicate inculpaţilor mai sus-arătaţi, dar şi regimul de executare, vor contribui la reeducare şi reintegrarea socială a inculpaţilor, în sensul cerinţelor art. 52 C. pen.

Concluzionând, Curtea a constatat că motivul principal pentru care nu au fost majorate pedepsele în apel, l-a reprezentat atitudinea pe care aceşti inculpaţi au înţeles să o manifeste, după pronunţarea sentinţei, în cauză, în sensul de a se prezenta în faţa instanţei, dar mai ales datorită probelor care au fost administrate în circumstanţiere şi care evidenţiază aspecte pozitive în comportamentul social al inculpaţilor.

Un alt motiv de apel al Parchetului vizează greşita soluţionare a acţiunii civile faţă de partea civilă W.U. Parchetul a arătat în acest sens că, această parte civilă ar fi trebuit să fie despăgubită cu suma de 14.267,28 dolari S.U.A. având în vedere că acest prejudiciu a fost dovedit cu înscrisurile din dosar urmărire penală.

Curtea a constatat că pretenţiile civile formulate de către această parte civilă nu au fost dovedite aşa cum corect a stabilit şi prima instanţă.

Partea civilă W.U. s-a constituit parte civilă potrivit înscrisurilor de la dosar urmărire penală, dar şi în faţa primei instanţe cu suma de 14.267 dolari S.U.A., sumă ce reprezintă potrivit constituirii de parte civilă pagubele suferite de cetăţenii ale căror conturi au fost debitate de către inculpaţi.

În mod judicios a stabilit prima instanţă faptul că prin intermediul serviciilor acestei părţi civile inculpaţii au ordonat tranzacţii frauduloase, însă paguba se producea asupra contului care era debitat ca urmare a tranzacţiilor efectuate de către aceşti inculpaţi. Partea civilă W.U. a formulat o constituire de parte civilă cu caracter general fără să arate în concret în ce constă această pagubă. La dosar urmărire penală au fost ataşate înscrisuri care atestă tranzacţii şi transferuri de bani de pe numele unor cetăţeni americani către inculpaţii din prezenta cauză sau către alte persoane.

Chiar partea civilă, în înscrisul prin care a formulat pretenţii, a arătat că tranzacţiile efectuate de către inculpaţi au fost create folosindu-se sistemul online de transfer monetar W.U., dar şi carduri de credit furate de către subiecţi necunoscuţi. S-a arătat că cea care suportă această pagubă este banca emiţătoare a cardurilor de credit sau o mare companie de card credit. Prin urmare, Curtea constată că, sumele de bani ce au fost extrase fără drept de pe cardurile unor cetăţeni americani urmează să fie suportate de către banca unde persoanele păgubite îşi aveau deschise conturi, prin sistemul W.U. realizându-se doar operaţiuni de transfer monetar.

Prima instanţă a motivat temeinic faptul că partea civilă W.U. nu a dovedit în ce constau pierderile suferite ca urmare a acestor tranzacţii frauduloase, şi nici nu a dovedit că ar fi despăgubit pe cineva ca urmare a unor astfel de tranzacţii.

Este cunoscut faptul că, în acţiunea civilă alăturată acţiunii penale, în procesul penal se aplică aceleaşi reguli în ceea ce priveşte sarcina dovedirii prejudiciului. Prin urmare, sarcina probei în sensul dovedirii prejudiciului de 14.267 dolari S.U.A. revenea părţii civile W.U. În constituirea de parte civilă se arată doar modalitatea în care subiecţii necunoscuţi au obţinut informaţii despre carduri de credit. Aceste persoane, folosindu-se de datele de pe cardurile de credit, au putut să utilizeze operaţiunile de transfer prin W.U. S-a invocat de către Parchet, în motivele de apel, faptul că această parte civilă a dovedit prejudiciul cauzat. Analizând înscrisurile, Curtea constată că la dosarul de urmărire penală este o corespondenţă purtată de către Parchet cu Ambasada S.U.A., dar informaţiile din acestea vizează latura penală a cauzei, apoi se regăseşte plângerea formulată de către această parte civilă şi constituirea de parte civilă, iar la dosar se regăsesc înscrisuri care atestă, aşa cum am mai arătat şi anterior transferuri de bani efectuate de pe numele unor cetăţeni americani pe numele inculpaţilor din această cauză sau pe numele altor persoane, apropiate ale inculpaţilor. Aceste înscrisuri, dovedesc sumele de bani ce au fost transferate prin serviciul W.U., iar nu prejudiciul cauzat acestei părţi civile. Alte mijloace de probă care să dovedească prejudiciul nu au fost invocate şi nici administrate în cauză, nici în faza de urmărire penală, nici în faţa instanţei de judecată, iar sarcina probei revenea aşa cum am arătat, tocmai acestei părţi civile, W.U. De altfel, această parte civilă nici nu a declarat apel în cauză. În rechizitoriu s-a arătat că W.U. a suportat pierderile suferite de către cetăţenii americani, păgubiţi prin infracţiunile săvârşite de către inculpaţi şi s-a subrogat în drepturile emitenţilor cardurilor bancare, debitate fraudulos, însă nu s-a făcut nicio dovadă că această parte civilă ar fi despăgubit cetăţenii americani păgubiţi şi nici nu s-a dovedit nicio subrogare în drepturi. Prin urmare, Curtea a constatat că acest motiv de apel al Parchetului este nefondat.

Un alt motiv de apel al Parchetului vizează greşita restituire către inculpaţi D.D., P.C. şi V.C.A. a sumelor de bani şi a bunurilor ridicate în urma percheziţiei domiciliare la aceştia, în locul confiscării acestora în vederea reparării pagubei.

Prima instanţă a dispus restituirea către aceşti inculpaţi a unor sume de bani, către inculpatul D.D., suma de 411 RON, un dispozitiv pentru înregistrat imagini video; 2 mini-camere video, 2 antene transmiţător şi un receptor audio-video, un moto-ciclu marca H., an de fabricaţie 2007, către inculpaţii P.C. şi V.C.A. suma de 1.746 RON.

Totodată, prima instanţă a confiscat de la inculpaţii D.D. şi P.C. sume de bani, dispunând totodată restituirea altor sume aşa cum am arătat anterior.

Curtea a constatat că în mod nelegal s-a dispus restituirea sumelor de bani către cei trei inculpaţi, având în vedere că aceste sume de bani vor putea fi utilizate pentru punerea în executare a dispoziţiilor din hotărârea apelată, care vizează confiscarea sumei de 74.996,8 RON de la inculpatul D.D. şi suma de 1.746 RON găsită la locuinţa inculpaţilor P.C. şi V.C.A. Şi această din urmă sumă urmează a fi menţinută la dispoziţia organelor judiciare, în vederea punerii în executate a dispoziţiilor din sentinţă, privitoare la confiscarea de la inculpatul P.C. a sumei de 5.500 RON.

Prin urmare, apelul declarat de către Parchet a fost admis doar în ceea ce priveşte greşita restituire a sumelor de bani. A fost menţinută suma de 411 RON, ridicată din locuinţa inculpatului D.D., consemnată la C. Bank - Sucursala Braşov cu recipisa din 08 februarie 2008 şi suma de 1.746 RON, ridicată din locuinţa inculpaţilor P.C. şi V.C.A., consemnată la C. Bank - Sucursala Braşov pe numele inculpaţilor, cu recipisa din 08 februarie 2008, la dispoziţia organelor judiciare.

În cadrul acestui din urmă motiv de apel Parchetul a criticat şi restituirea unor bunuri către inculpatul D.D., însă Curtea a constatat că acest motiv este nefondat deoarece, pe de o parte, nu s-a stabilit că aceste bunuri ar avea legătură cu activitatea infracţională desfăşurată de către inculpatul D.D. (în acest sens este moto-ciclul), iar pe de altă parte, nu s-a procedat în cauză de către organul de urmărire penală la o valorificare a acestor bunuri ridicate de la inculpat, pentru ca instanţa de judecată să poată constata că valoarea acestora este mai mică decât suma ce a fost confiscată de la acest inculpat. Astfel, motivul ce se referă la greşita restituire a bunurilor enumerate mai sus către inculpatul D.D., este nefondat, instanţa de apel menţinând această dispoziţie a primei instanţe.

Toţi inculpaţii condamnaţi în primă instanţă pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 au criticat şi au invocat faptul că nu sunt întrunitele elementele constitutive ale acestei infracţiuni nici sub aspectul laturii obiective şi nici sub aspectul laturii subiective.

Inculpaţii apelanţi au arătat faptul că, din ansamblul probelor administrate în cauză, nu ar rezulta faptul că în speţă este vorba de o structură organizată care acţionează coordonat, după reguli bine stabilite, iar inculpaţii să aibă un rol prestabilit în cadrul acestei structuri.

Inculpaţii au arătat că mijloacele de probă nu dovedesc existenţa acestei infracţiuni deoarece nu se cunosc, toţi, unii cu alţii. Au mai arătat că nu se poate susţine că inculpaţii din prezenta cauză ar fi acţionat în mod coordonat.

Analizând mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv conţinutul convorbirilor telefonice, al transmiterilor de tip SMS, al conţinutului rapoartelor de percheziţie informatică, dar şi cele al declaraţiilor inculpaţilor, Curtea a constatat că, în mod legal şi temeinic în cauză prima instanţă a reţinut că, inculpaţii sunt vinovaţi de săvârşirea acestei infracţiuni. Din mijloacele de probă rezultă că acest grup infracţional organizat şi-a desfăşurat activitatea în perioada anului 2007, acest grup fiind constituit în vederea săvârşirii unor infracţiuni grave prin intermediul sistemelor informatice.

În principal, acest grup infracţional a vizat utilizarea neautorizată de date de identificare ale unor carduri bancare, în scopul retragerii de numerar, sau introducerea fără drept în numele şi pe seama unor cetăţeni străini a datelor relevante ale cardurilor bancare pe site-ul W.U. unde au şi efectuat tranzacţii frauduloase. Săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 nu presupune ca toţi membrii să se cunoască între ei, ci ceea ce contează sub aspectul laturii subiective este ca fiecare dintre inculpaţi să ştie faptul că acţionează în cadrul unui astfel de grup infracţional organizat.

Din starea de fapt prezentată de către prima instanţă şi însuşită de către instanţa de apel rezultă cu claritate că fiecare dintre inculpaţi avea un anumit rol în cadrul acestui grup, ce şi-a desfăşurat activitatea în trei zone: Braşov (D.D.), Bucureşti (P.C.) şi Constanţa (C.C.M., M.A., I.Ş., U.S., R.C.T., R.B. şi F.D.A.).

Liderii acestui grup au fost D.D., P.C., C.C.M. şi M.A.

Grupul infracţional organizat a fost constituit aşa cum rezultă din mijloacele de probă de către D.D., C.C.M., M.A., P.C. Inculpaţii R.C.T., R.B.I., F.A. au sprijinit grupul infracţional organizat, iar inculpatul U.S. a aderat la acest grup infracţional.

Toate discuţiile telefonice purtate între inculpaţi au acelaşi obiect, respectiv săvârşirea de astfel de infracţiuni, de falsificare de carduri, de realizare de operaţiuni frauduloase, de trimitere a datelor de identificare ale unei tranzacţii.

Dovada săvârşirii acestei infracţiuni, de către toţi inculpaţii apelanţi mai rezultă şi din înscrisurile comunicate de către W.U., din care rezultă că aceştia erau beneficiarii sumelor de bani, trimise din S.U.A. de E.J., din declaraţii de martori sau cele ale inculpatei P.

Pentru toate aceste considerente, Curtea a constatat nefondat motivul de apel al inculpaţilor, care au solicitat achitarea, în baza unor temeiuri de drept diferite, art. 10 lit. a) sau art. 10 lit. d) C. proc. pen., aşa cum am arătat la expunerea motivelor de apel.

Inculpaţii au invocat în faţa instanţei de apel, nelegalitatea probei constând în înregistrările convorbirilor telefonice invocând faptul că ele au fost efectuate înainte de începerea urmării penale.

Curtea a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 91¹ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., text de lege care reglementează condiţiile în care se efectuează interceptarea şi înregistrarea convorbirilor, nu este obligatorie începerea urmării penale, deoarece legiuitorul nu a prevăzut expres această condiţie. Dacă ar fi vrut ca interceptarea şi înregistrarea convorbirilor să se efectueze după începerea urmării penale, ar fi prevăzut-o în mod expres, ca o condiţie necesară, aşa cum a prevăzut legiuitorul în cazul percheziţiei.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 962/2009, dispoziţiile art. 91¹ alin. (1) C. proc. pen., nu au fost declarate neconstituţionale, prin urmare ele îşi găsesc aplicabilitatea .

Mai mult, Deciziile Curţii Constituţionale invocate de către inculpaţii din această cauză pentru a susţine nelegalitatea probei cu interceptările şi înregistrările convorbirilor, sunt cu mult ulterioare datei la care au fost efectuate aceste înregistrări în cauză, iar potrivit dispoziţiilor din Constituţia României, Deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

Convorbirile telefonice efectuate în această cauză, sunt legale, au fost obţinute cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale, neexistând niciun motiv pentru care ar trebui înlăturate din ansamblul materialului probator. Aspectul invocat de către apărătorul inculpatului C., în sensul că interceptările au fost efectuate de către S.R.I., iar nu de către D.I.I.C.O.T., nu pot conduce la constatarea ca nelegale a mijloacelor de probă având în vedere următoarele:

Potrivit art. 91² alin. (1) C. proc. pen., interceptările se efectuează de către procuror şi organul de urmărire penală, însă aceste două categorii au posibilitatea de a chema alte organe care să dea concurs tehnic la realizarea interceptărilor. Or, în speţă, S.R.I. nu a făcut altceva decât să ofere sprijin tehnic, iar nu să se substituie procurorului sau organului de cercetare penală.

Mai mult, în speţă, procurorul a certificat înregistrările efectuate în cauză, respectând, aşadar, toate dispoziţiile legale, în materie.

Pentru toate aceste considerente, Curtea a constatat legale aceste mijloace de probă, fiind avute în vedere, la analiza pe fond a apelurilor declarate.

Analizând actele şi lucrările dosarului primei instanţe se constată că prima instanţă a procedat la administrarea probelor necesare şi utile soluţionării cauzei, în acest sens procedând la audierea inculpaţilor, declaraţiile acestora, fiind ataşate la dosarul primei instanţe, la ascultarea unui număr de 14 martori.

Prima instanţă a procedat şi la administrarea probei cu înscrisuri, ataşate la dosarul cauzei, atât pe latură civilă, dar şi pe latură penală.

Cu privire la expertiza informatică, probă ce a fost solicitată de inculpaţi şi în faţa primei instanţe, Curtea a arătat că s-a pronunţat şi a motivat prin încheiere, arătând că o astfel de probă este inutilă soluţionării cauzei.

Atâta vreme cât aceste mijloace de probă au fost administrate în condiţii de legalitate, ele vor fi avute în vedere în procesul de administrare a probelor, deoarece este cunoscut faptul că probele nu au o valoare dinainte stabilită, ci ele sunt apreciate de către instanţa de judecată şi reţinute în procesul de stabilire al vinovăţiei, doar dacă sunt legale şi se coroborează cu alte mijloace de probă.

Mai mult, mijloace de probă, precum percheziţiile informatice, efectuate la inculpaţi sau rapoartele de percheziţie informatică se efectuează imediat după descoperirea faptelor, fiind specifice fazei de urmărire penală.

Este nefondat motivul de apel al inculpatului D., prin care acesta a susţinut că, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002, nici sub aspectul laturii obiective, nici sub al laturii subiective.

Este nefondat şi motivul de apel al acestui inculpat, prin care a arătat că, în cauză, nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul laturii subiective.

Curtea a constatat că şi în cazul acestei infracţiuni sunt îndeplinite toate cerinţele legii pentru a fi dispusă faţă de inculpatul D. o soluţie de condamnare pentru această infracţiune.

Vinovăţia inculpatului D. în săvârşirea acestei infracţiuni, rezultă şi din conţinutul convorbirilor telefonice, purtate cu cetăţeanul american E.J., aceste convorbiri fiind redate pe larg în conţinutul sentinţei apelate de către prima instanţă.

Materialul probator este completat în cazul acestei infracţiuni, cu procesul-verbal de consemnare a percheziţiei informatice efectuate de către organele de urmărire penală asupra mediilor de stocare de date ridicate de la locuinţa inculpatului D.D. Potrivit acestei percheziţii au fost identificate fişiere cuprinzând date de identificare a mai multor cărţi de credit, şi titularii acestora, adrese de poştă electronică, adrese de internet, adrese IP, conturi de utilizator, denumirea unor bănci şi chiar fişiere care conţin metode de fraude cu carduri bancare sau programe folosite pentru verificarea validităţii numerelor de card bancar şi obţinerea unor astfel de numere.

Pentru aceste considerente, Curtea a constatat că în mod temeinic prima instanţă a constatat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege pentru a dispune condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

Este nefondat şi motivul de apel în care inculpatul a arătat că nu sunt întrunite condiţiile laturii obiective şi subiective cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002. Potrivit art. 27 din Legea nr. 365/2002 este pedepsită cu închisoare activitatea infracţională de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos. În alin. (2) al aceluiaşi text de lege se sancţionează efectuarea uneia dintre operaţiunile enumerate la art. 1 pct. 11 prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare.

Este nefondat motivul de apel al inculpatului prin care a solicitat achitarea pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu motivarea că, în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele laturii obiective şi subiective ale acestei infracţiuni.

Potrivit art. 49 din Legea nr. 161/2003 fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ştergerea de date informatice, prin restricţionarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcţionării unui sistem informatic, în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani.

Săvârşirea acestei infracţiuni de către inculpatul D. rezultă din coroborarea judicioasă a mijloacelor de probă, pe care, de altfel, le-a avut în vedere şi prima instanţă.

Este îndeplinită în cauză şi cerinţa existenţei unui prejudiciu, pentru că persoanele prejudiciate au fost cetăţenii americani din ale căror conturi au fost retrase ilegal sume de bani de către E.J., sume de care a beneficiat şi inculpatul D., aşa cum am arătat anterior. Obţinerea unui beneficiu material de către inculpatul D.D., aşa cum solicită art. 49 din Legea nr. 161/2003, rezultă din înscrisurile din dosar urmărire penală, dar şi din declaraţia inculpatei P. sau a martorei I., acestea fiind folosite de către inculpat, uneori ca destinatare ale sumelor de bani.

Este nefondată susţinerea inculpatului D. din motivele scrise de apel, în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 49 deoarece cetăţenii americani ale căror conturi au fost prejudiciate, nu s-au plâns de acest aspect şi nu au formulat pretenţii civile.

Această infracţiune nu necesită o plângere prealabilă, ci cercetările penale se declanşează din oficiu, aşa cum s-a şi procedat în cauză, iar faptul că respectivele persoane păgubite nu au formulat pretenţii nu poate avea efecte juridice asupra îndeplinirii cerinţelor prevăzute de lege, cu privire la existenţa infracţiunii, prevăzute de art. 49 din Legea nr. 161/2003. Faptul că persoanele străine prejudiciate nu au formulat pretenţii civile, se poate reflecta doar sub aspectul laturii civile a cauzei.

În susţinerea vinovăţiei acestui inculpat, pentru toate infracţiunile de natură informatică, pentru care a fost condamnat este întregul raport de percheziţie informatică.

Săvârşirea tuturor acestor infracţiuni rezultă fără nicio îndoială din coroborarea următoarelor mijloace de probă: adeverinţele fictive de salariu emise de SC M. SRL şi SC T.I.E., din care rezultă că inculpatul D. ar fi angajat al acestor societăţi, adresa Z. din data de 20 noiembrie 2007 prin care s-au comunicat actele care au stat la baza încheierii contractului de abonament cu inculpatul, respectiv copia cărţii de identitate a inculpatului şi o cerere de abonament formulată de SC S.A. SRL prin reprezentat D.D., încheierea pronunţată de judecător A.M. de la Tribunalul Braşov privind înmatricularea firmei SC S.A. SRL, procesul-verbal încheiat de lucrătorii de poliţie din care rezultă că urmare a verificărilor efectuate la Oficiul Registrului Comerţului s-a stabilit că SC S.A. SRL este înregistrată însă are ca asociaţi pe C.P. şi C.M. iar nu pe inculpatul D.

Vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunilor de fals şi uz de fals mai rezultă din următoarele înscrisuri: adresa emisă de Tribunalul Braşov potrivit căreia A.M. nu figurează ca judecător în cadrul Tribunalului Braşov, adresa Oficiului Registrului Comerţului din rezultă că inculpatul D. nu a fost angajat al SC S.A. SRL şi faptul că impresiunea ştampilei folosită de către inculpatul D. nu corespunde cu ştampila reală a SC S.A. SRL.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepselor pentru toate infracţiunile, însă această solicitare este total nefondată având în vedere numărul mare de infracţiuni comise de către inculpat (10 infracţiuni) în această cauză dedusă judecăţii, dar şi faptul că în procedeul juridic de contopire au intrat şi alte 9 pedepse pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 175/2008 a Tribunalului Braşov.

Inculpatul a derulat activitatea infracţională din această cauză, în timp ce era judecat, pentru acelaşi gen de infracţiuni, în cauza penală, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 175/2008. Imediat după ce a fost pus în libertate în dosarul în care s-a pronunţat sentinţa nr. 175/2008, inculpatul a început săvârşirea infracţiunilor în această cauză, aspect care denotă o periculozitate socială sporită a inculpatului care trebuie sancţionată corespunzător.

Pentru aceste motive, apelul declarat de către inculpatul D.D. a fost respins ca nefondat.

Cu privire la motivele de apel formulate de către inculpatul C.C.M., pe fondul cauzei, Curtea a constatat că primul motiv se referă la netemeinicia soluţiei de condamnare pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, însă acest motiv comun de apel al tuturor inculpaţilor condamnaţi, a fost analizat anterior, arătându-se că şi în privinţa acestui inculpat sunt îndeplinite toate cerinţele art. 7 pentru a fi condamnat.

Al doilea motiv de apel, pe fondul cauzei, formulat de către inculpat, se referă la netemeinicia soluţiei de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002. În susţinerea acestuia, s-a arătat că nu sunt întrunite nici elementele obiective, nici cele subiective.

Curtea a constatat că, din analiza coroborată a următoarelor mijloace de probă, rezultă îndeplinirea tuturor condiţiilor art. 27 alin. (3), respectiv că inculpatul C. a transmis date inculpatului D., date în vederea efectuării de operaţiuni financiare frauduloase şi implicit, transmiterea acestor date era neautorizată, pentru că a avut acordul titularilor de carduri pentru o astfel de transmitere. Este evident că nici un titular de card nu îşi dă acordul ca datele sale să fie folosite discreţionar de către alte persoane.

La acestea se adaugă înscrisurile comunicate primei instanţe şi din care rezultă faptul că cetăţeanul american era cercetat pentru acelaşi gen de infracţiuni, ca şi inculpaţii din prezenta cauză.

Materialul probator este completat de rezultatele percheziţiilor informatice, consemnate, de către organele de urmărire penală în dosar. Potrivit procesului-verbal, cu ocazia acestei percheziţii s-au descoperit: un fişier de tip multimedia conţinând o imagine video; un număr de 47 fişiere de tip imagine conţinând diverse fotografii cu persoane, un număr de 321 fişiere, reprezentând corespondenţă electronică, pagini html, unele dintre ele „mycarduri” ce conţin date relevante despre carduri bancare; un fişier conţinând 97 de numere de telefon; 65 fişiere profile de aplicaţii tip „Messenger”.

La acestea se adaugă conţinutul convorbirilor telefonice, acestea fiind numeroase.

Este neîntemeiată susţinerea acestui inculpat, în sensul că nu se poate reţine săvârşirea acestei infracţiuni, deoarece persoanele păgubite din S.U.A. nu au fost audiate, şi nu s-a putut stabili astfel dacă şi-au manifestat sau nu consimţământul la trimiterea acestor date. În acest sens, Curtea a constatat că imposibilitatea audierii acestor persoane, care au fost identificate, ca urmare a datelor de card, ce au fost utilizate de către inculpaţi. Unităţile bancare au arătat că datele enumerate în tabelul din considerentele sentinţei apelate, aparţin într-adevăr unor persoane. Este evident că nu poate exista consimţământul titularilor de card pentru utilizarea unor astfel de date personale.

Pentru toate aceste considerente, Curtea a constatat că sunt îndeplinite toate cerinţele prevăzute de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, pentru a condamna inculpatul C.C.M. pentru săvârşirea aceste infracţiuni.

Al doilea motiv de apel al acestui inculpat, vizează netemeinicia soluţiei de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de către art. 26 C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, arătând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Înscrisurile comunicate de către Ambasada S.U.A., cele comunicate de către W.U., care atestă pentru ce era cercetat E.J., că acesta a trimis sumele de bani, direct sau indirect, inculpaţilor din prezenta cauză, infirmă apărarea inculpatului C., în sensul că nu s-a probat activitatea ilegală consumată a lui E.J.

Ajutorul pe care inculpatul C. l-a dat cetăţeanului american E.J. constă în aceea că i-a transmis acestuia, prin intermediul inculpatului D., date de identificare a unor carduri.

Având în vedere toate mijloacele de probă, Curtea a constatat că sunt îndeplinite toate cerinţele art. 26 C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, pentru a se putea angaja răspunderea penală a acestuia.

Al treilea motiv de apel al inculpatului C., pe fondul cauzei, vizează greşita condamnare a sa pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, nici sub aspectul laturii subiective, nici obiective.

În fapt, activitatea infracţională desfăşurată de către acest inculpat constă în următoarele: în perioada mai - noiembrie 2007, în vederea amăgirii unor cetăţeni străini, titulari ai unor conturi bancare, a introdus în mod repetat, fără drept, date informatice pe Internet sub forma unor spam-uri (e-mail-uri sau mesaje instant) expediate nesolicitat, provenind aparent de la entităţi bancare sau sisteme de plăţi on-line reale, prin care a solicitat sub diferite pretexte mincinoase accesarea unui link indicat către o pagină falsă de web în scopul obţinerii de la aceştia a datelor informatice relevante cu privire la acele conturi (phishing), de natură a permite efectuarea de tranzacţii în absenţa fizică a cardurilor.

Săvârşirea acestei infracţiuni este dovedită.

Modalitatea în care a acţionat inculpatul şi dovedirea săvârşirii de către acesta a infracţiunii prevăzute de art. 48 mai rezultă din înscrisurile de la dosar urmărire penală.

Obţinând aceste informaţii, care permit utilizarea unor instrumente de plată electronică în absenţa acestora, inculpatul C.C.M. le-a transmis în mod repetat, în perioada mai - noiembrie 2007, fără drept, pe Internet, prin e-mail sau mesaje instant.

Materialul probator este completat de convorbirile telefonice şi mesajele de tip SMS, prin care inculpatul C.C.M., după ce intra în posesia datelor relevante ale conturilor bancare prin phsihing, accesa site-ul W.U. şi folosind diferite adrese de IP, pentru a ascunde locul de unde se efectua tranzacţia, ordona transferul unei sume de bani din contul celui ale cărui date le obţinuse în prealabil prin W.U. pe numele unora dintre coinculpaţi (F.D.A.) cărora le trimitea prin SMS, datele tranzacţiei, inclusiv MTCN-ul (acesta fiind un cod de siguranţă).

Concluzionând Curtea a arătat că infracţiunea prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003 a fost pe deplin dovedită prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă pe care le-am expus la acest punct, dar şi cele expuse anterior, la analiza celorlalte motive de apel, fiind nefondate apărările formulate de către acest inculpat, în legătură cu această infracţiune.

Al patrulea motiv de apel al inculpatului C., pe fondul cauzei, vizează solicitarea de achitare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003. în susţinerea acestui motiv de apel inculpatul a arătat faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni nici sub aspectul laturii subiective nici sub aspectul laturii obiective.

În fapt, inculpatul este vinovat că în perioada septembrie - noiembrie 2007 a păgubit în mod repetat sau încercat păgubirea mai multor cetăţeni americani (J.H., J.C., C.L., J.W., K.B., R.H., E.W., F.D.W., K.O., B.M., J.M., J.L., C.W., W.J., J.M.), titulari ai unor conturi bancare, accesând site-ul W.U. şi efectuând transferuri de bani prin W.U. către alţi destinatari, membri ai grupului infracţional organizat, folosind datele relevante ale cardurilor bancare ale cetăţenilor americani obţinute prin phishing şi identitatea acestora, cauzând un prejudiciu sau a primit de la M.A. ori de la alte persoane şi a transmis mai departe lui D.D. datele de referinţă ale unor astfel de tranzacţii frauduloase dispuse de aceştia pe Internet în numele şi pe seama, dar fără ştiinţa altor cetăţeni americani, titulari de conturi bancare (M.H., B.S., J.W., J.F., P.M., C.B., B.P., K.M., C.W.), în vederea încasării sumelor de bani ce au făcut obiectul tranzacţiilor.

Curtea a constatat că mijloacele de probă ce au fost administrate pe parcursul procesului penal cu privire la acest inculpat, respectiv convorbiri telefonice, percheziţii informatice, rapoarte, declaraţii de inculpaţi, dovedesc fără niciun dubiu faptul că acest inculpat a săvârşit această infracţiune.

Din conţinutul convorbirilor telefonice şi a mesajelor de tip SMS prezentate la începutul analizei apelului acestui inculpat, dar şi al apelului inculpatului D. rezultă fără niciun dubiu că o parte din sumele de bani ridicate de către inculpaţii F., R., M. erau predate inculpatului C.

Aceste mijloace de probă dovedesc întrunirea condiţiei prevăzute de lege în sensul că inculpatul C. a săvârşit această infracţiune pentru a obţine un beneficiu material, atât pentru sine, cât şi pentru ceilalţi inculpaţi.

Este nefondată susţinerea inculpatului C. în apărare în sensul că adresa de IP atribuită inculpatului C. este în realitate localizată în Federaţia Rusă, deoarece pe calea fraudelor informatice se poate accesa dintr-o anumită locaţie o adresă IP indiferent de locaţia acesteia.

Este nefondată susţinerea inculpatului cu privire la această infracţiune în sensul că nu s-a făcut dovada că sumele de bani trimise din S.U.A. ar avea o natură frauduloasă. Toate mijloacele de probă ce le-am prezentat anterior au arătat că retragerile de sume de bani, atât cele făcute de către cetăţeanul american E.J., cât şi cele realizate în mod direct de către inculpatul C. prin accesarea site-ului W.U., au avut un caracter fraudulos.

Prima instanţă a descris în mod amănunţit coroborând interceptările telefonice, modul cum s-au derulat tranzacţiile frauduloase prin W.U., de către inculpatul C. Este vorba de 6 astfel de tranzacţii frauduloase descrise pe larg în sentinţa apelată şi care nu vor mai fi reluate în considerentele ce urmează.

Pentru toate aceste considerente, Curtea a constatat că sunt îndeplinite toate cerinţele legale şi este dovedită săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 49 din Legea nr. 161/2003.

Motivul de apel formulat în subsidiar de către inculpatul C.C.M., referitor la individualizarea pedepselor, solicitând reducerea acestora este nefondat, deoarece prima instanţă a avut în vedere pentru acest inculpat toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Aspectele invocate de către inculpat pentru a susţine reducerea pedepselor (vârsta tânără a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, integrat în societate, student la Universitatea din Constanţa) au fost deja avute în vedere de către prima instanţă în procesul de individualizare.

În afara înscrisurilor depuse de inculpatul C., în circumstanţiere în faţa primei instanţe, inculpatul C., nu a mai depus în faţa instanţei de apel alte înscrisuri care să dovedească comportamentul acestuia, după soluţionarea cauzei în primă instanţă.

Prima instanţă a avut în vedere şi aspectele de natură să agraveze răspunderea penală a acestui inculpat, respectiv gravitatea faptelor săvârşite, întinderea activităţii infracţionale, faptul că a atras în această activitate inculpaţi minori, dar şi atitudinea procesuală a acestuia de a nega săvârşirea faptelor. Inculpatul C. s-a folosit de alte persoane pentru primirea sumelor de bani, pentru că aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar urmărire penală, inculpatul nu a figurat, în calitate de beneficiar al respectivelor sume de bani. Nu poate să fie ignorată modalitatea frauduloasă prin care acest inculpat a înţeles să obţină sume de bani. La aceste motive se adaugă cele expuse cu ocazia analizei motivului de netemeinicie formulat de Parchet.

Inculpatul F.D.A. a solicitat achitarea pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa şi pentru care a fost condamnat de către instanţa de fond.

Şi pentru acest inculpat, prima instanţă a stabilit în mod corect, starea de fapt şi încadrarea juridică a celor două infracţiuni săvârşite.

Inculpatul a fost condamnat de către instanţa de fond, în mod legal şi temeinic şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003.

Inculpatul, în susţinerea motivelor de apel, a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, deoarece lipseşte intenţia ca formă a vinovăţiei prevăzută de lege pentru această infracţiune, arătând că ridicarea sumelor de bani, pe care a efectuat-o, în perioada de 6 zile, respectiv 13 septembrie 2007 - 19 septembrie 2007, la solicitarea inculpatului M.A., care îşi pierduse buletinul şi cu care era prieten. Potrivit declaraţiilor date de acest inculpat, a cunoscut că banii sunt de pe jocurile de la calculator. Ca atare, a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât faptei ce i se impută inculpatului F. îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv latura subiectivă.

Curtea a constatat că, în fapt, activitatea infracţională, prevăzută de art. 49 în forma complicităţii, a constat în următoarele - în luna septembrie 2007, inculpatul F.D.A. a acceptat să primească, în mod repetat, pe numele său, prin W.U., diferite sume de bani, în total 2.165 dolari S.U.A., obţinute fraudulos prin dispunerea ilicită de transferuri de bani pe site-ul W.U., de către C.C.M. şi M.A., în numele şi pe seama, cetăţenilor americani C.B., Y.F., J.R., J.C., J.H., J.C., C.L., J.W., K.B., sume pe care le-a retras la datele de 13 septembrie, 17 septembrie, 18 septembrie şi 19 septembrie 2007 de la operatori W.U. din Constanţa şi apoi le-a predat mai departe inculpaţilor M. şi C.

În urma analizei întregului material probator administrat în cauză, Curtea a constatat că este dovedit, fără niciun dubiu, faptul că acest inculpat a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003.

În acest sens sunt avute în vedere următoarele - declaraţiile date de către inculpatul F.D.A., prin care a recunoscut ridicarea sumelor de bani trimise pe numele său, dar pe care le-a predat ulterior inculpatului M., înscrisurile şi corespondenţa depusă la dosarul cauzei de către W.U., din care rezultă că inculpatul F. a fost destinatarul unor sume de bani trimise din S.U.A., dar şi conţinutul convorbirilor telefonice purtate de către acest inculpat cu inculpaţii M.A. şi C.

Convorbirile telefonice purtate de către cei trei inculpaţi infirmă apărarea formulată de către acest inculpat, prin motivele de apel, în sensul că nu a cunoscut provenienţa ilicită a sumelor de bani pe care le-a ridicat şi le-a predat celorlalţi doi inculpaţi.

În faţa instanţei de apel, inculpatul F. nu a solicitat admiterea de probe pentru a-şi dovedi motivele de apel, în sensul lipsei intenţiei.

Faţă de toate aceste considerente, Curtea a constatat că soluţia de condamnare a inculpatului F.D.A. este legală şi temeinică, fiind menţinută.

Pedepsele aplicate acestui inculpat au fost just individualizate, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., iar prima instanţă a analizat atât aspectele care se desprind din starea de fapt şi care evidenţiază o periculozitate ridicată a infracţiunii săvârşite, dar şi circumstanţele personale ale acestui inculpat, acestea din urmă determinând aplicarea unor pedepse într-un cuantum redus. S-a avut în vedere faptul că, la data săvârşirii infracţiunilor, inculpatul F. era minor, şi-a terminat studiile, este integrat în societate având un loc de muncă stabil.

La aceste argumente, în sensul unei juste individualizări a pedepselor, se adaugă şi cele expuse, anterior, la analiza motivului de apel al Parchetului, care viza netemeinicia pedepselor.

Pentru toate aceste motive, apelul declarat de către inculpatul F.D.A. a fost respins ca nefondat.

R.C.T. a criticat hotărârea primei instanţe, aşa cum am arătat mai sus pentru nelegalitate şi pentru netemeinicie, solicitând, în principal, restituirea cauzei la Parchet, pentru refacerea urmăririi penale şi în subsidiar, achitarea pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnat de către prima instanţă, arătând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracţiuni, nici sub aspectul laturii obiective, nici subiective.

Este nefondat motivul de apel al acestui inculpat, prin care se solicită restituirea cauzei la Parchet deoarece momentul prezentării materialului de urmărire s-a făcut în mod formal. în acest sens, a invocat faptul că pentru inculpatul R.C.T. s-a prezentat materialul de urmărire penală la data de 10 martie 2008, la ora 17.18 potrivit procesului-verbal, iar pentru inculpatul U.S. s-a menţionat ora 17.25 deci la 7 minute diferenţă.

În primul rând, Curtea a constatat că, la dosarul de urmărire penală, nu există nicio cerere formulată de către acest inculpat, din care să rezulte că a solicitat procurorilor acordarea unui timp mai îndelungat pentru a studia dosarul de urmărire penală. Semnarea procesului-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, reprezintă acordul de voinţă al persoanei cercetate cu privire la finalizarea acestei faze procesuale.

Studierea materialului de urmărire penală, este un drept al persoanei inculpate, iar nu o obligaţie, astfel că rămâne la latitudinea acesteia să studieze sau nu dosarul de urmărire penală, în funcţie de modul cum înţelege să îşi formuleze apărarea într-o cauză penală.

Invocarea faptului că între procesul de prezentare a materialului de urmărire penală al inculpaţilor U. şi R. este o diferenţă de 7 minute nu conduce automat la concluzia că inculpatului R. i s-a pus la dispoziţie dosarul de urmărire penală doar 7 minute, având în vedere că sunt numeroase volume ale dosarului de urmărire, care puteau fi studiate de către inculpaţi, separat. Prin urmare, sunt nefondate aceste susţineri ale inculpatului.

Faţă de toate aceste considerente, Curtea a constatat că este nefondat motivul de apel al inculpatului R., prin care se solicită restituirea cauzei la Parchet.

În ceea ce priveşte cea de a doua infracţiune pentru care a fost condamnat, a solicitat achitarea, întrucât din datele dosarului, nu reiese că inculpatul R.C.T. ar fi ordonat transferurile, ci doar rezultă că a ridicat unele sume de bani, fără a cunoaşte provenienţa acestora.

Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea a constatat că activitatea infracţională a acestui inculpat, cu privire la această din urmă infracţiune a constat, în fapt în următoarele - în luna septembrie 2007, a acceptat să primească, în mod repetat, pe numele său, prin W.U., suma totală de 700 dolari S.U.A., obţinută fraudulos prin dispunerea ilicită de transferuri de bani pe site-ul W.U. de către C.C.M. şi M.A., în numele şi pe seama, dar fără ştiinţa cetăţenilor americani R.H., C.M. şi H.L., pe care le-a retras la datele de 19 şi 20 septembrie 2007 de la operatori W.U. din Constanţa şi apoi le-a remis mai departe lui M.A. şi C.C.M.

Mijloacele de probă care, coroborate între ele, dovedesc săvârşirea acestei infracţiuni. Convorbirile telefonice purtate dovedesc faptul că inculpatul R.C.T. a avut cunoştinţă că banii încasaţi proveneau din fraude asupra unor conturi.

Aceste convorbiri telefonice se coroborează cu adresele comunicate la dosarul cauzei de către W.U., potrivit cărora, la ora la care se efectuau aceste convorbiri, în ziua de 28 august 2007, în acelaşi interval orar, au fost dispuse în numele şi pe seama mai multor persoane, transferuri de bani din conturile lor, pe numele R.B. din Constanţa, transferuri nereuşite.

Alte convorbiri telefonice purtate de inculpatul R. cu inculpatul M., dovedesc implicarea şi cunoaşterea de către inculpat a provenienţei sumelor.

Toate aceste mijloace de probă infirmă apărarea inculpatului R.C.T., prin care a arătat că lipseşte intenţia ca element constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161.

Este evident că inculpatul R. l-a ajutat pe inculpatul C., ajutorul constând în aceea că a ridicat sume de bani de la W.U., sume care proveneau din tranzacţiile ce le efectua în mod fraudulos inculpatul C. Înainte de a ridica sumele de bani ce erau trimise pe numele său, inculpatul R. primea fie de la inculpatul C., fie de la inculpatul M. datele respectivei tranzacţii.

Inculpatul R.C.T. nu a prezentat nicio motivare temeinică a faptului că el se prezenta să ridice acele sume de bani din tranzacţii la solicitarea inculpaţilor C. şi M. şi de ce respectivele sume de bani, dacă aveau un caracter licit, nu au fost ridicate de către inculpaţii C. şi M. Nu s-a prezentat nicio justificare plauzibilă şi temeinică a faptului pentru care inculpaţii M. şi C. preferau să plătească un comision inculpatului R., în loc să îşi ridice ei integral acele sume.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, prima instanţă a avut în vedere toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., faptul că acest inculpat era minor, că a fost atras în această activitate infracţională de către alţi inculpaţi, a ţinut seama de pregătirea şcolară a acestui de mediul în care a crescut. Au fost avute în vedere şi aspectele care se desprind din starea de fapt şi care evidenţiază o periculozitate socială ridicată a inculpatului, care trebuie sancţionată corespunzător, dar şi contribuţia acestui inculpat la săvârşirea celor două infracţiuni şi rolul său în cadrul grupului infracţional, acela de sprijinire.

Instanţa de apel a avut în vedere şi înscrisurile depuse în circumstanţiere de către acest inculpat din care rezultă că este angajat şi este şi student, aceste înscrisuri determinând respingerea motivului de apel al Parchetului privind netemeinicia pedepselor.

Pentru toate aceste considerente, Curtea a constatat că apelul declarat de către inculpatul R.C.T. este nefondat.

Primul motiv de apel al inculpatului U.S., vizează solicitarea de restituire a cauzei la Parchet, deoarece prima instanţă nu ar fi fost legal sesizată, invocând în acest sens mai multe motive.

Apărarea formulată de către acest inculpat, în susţinerea acestui motiv de apel, referitoare la timpul pe care l-a avut la dispoziţie, pentru studierea dosarului de urmărire penală, este nefondată.

Este, de asemenea, nefondată, susţinerea inculpatului că i-a fost cauzată o vătămare acestuia, prin modul de prezentare a materialului de urmărire penală, deoarece dacă i-ar fi fost pus la dispoziţie acel dosar, inculpatul ar fi avut timpul necesar să constate că acel raport de percheziţie informatică nu este ataşat la dosar, raportul de percheziţie informatică este o probă esenţială în apărare şi nu i-a fost pus la dispoziţie odată cu prezentarea materialului de urmărire penală, iar inculpatul nu s-a putut folosi de el în apărare, la instanţa de fond. Dacă până la primul termen de judecată ar fi depus diligenţe pentru a studia actele de urmărire penală, ar fi avut posibilitatea de a formula o astfel de solicitare primei instanţe, în termenul prevăzut de art. 197 alin. (4) C. proc. pen.

Neregularităţile legate de modul de prezentare a materialului de urmărire, se sancţionează cu nulitatea relativă, iar o astfel de nulitate ar fi trebuit invocată până la primul termen de judecată în prima instanţă, cu procedura legal îndeplinită, condiţie care nu este îndeplinită în speţă.

Sunt nefondate susţinerile acestui inculpat, referitoare la modul în care a început urmărirea penală, punerea în mişcare a acţiunii penale, şi a actelor procedurale care constată aceste proceduri juridice, specifice fazei de urmărire penală.

Curtea constată că prima instanţă a fost legal sesizată, cu privire la toţi inculpaţii, că parcurgerea fazei de urmărire penală a fost efectuată cu respectarea tuturor dispoziţiilor procedurale.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul U.S., Curtea a constatat că faţă de acesta s-a început urmărirea penală la data de 19 noiembrie 2007, pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, prin rezoluţie. Analizând acest înscris se constată că această rezoluţie îndeplineşte toate cerinţele legale în sensul prezentării stării de fapt şi a încadrării juridice. Mai mult, imediat, la data de 21 noiembrie 2007, inculpatului i-a fost adus la cunoştinţă de către procuror învinuire prev. de art. 7. Prin ordonanţă s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de acest inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Ulterior, prin ordonanţă s-a dispus atât extinderea urmăririi penale, cât şi a acţiunii penale pusă în mişcare anterior faţă de acest inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003. Se constată aşadar că procurorul a respectat dispoziţiile legale, cele ale art. 238 şi art. 235 C. proc. pen., privitoare la legalitatea modului de desfăşurare a urmăririi penale. Ulterior la data de 10 martie 2008 i-a fost adusă la cunoştinţă inculpatului învinuirea în prezenţa apărătorului ales. Pentru cele două infracţiuni, amintite anterior, pentru care s-a început urmărirea penală şi s-a pus în mişcare acţiunea penală a fost trimis în judecată inculpatul. Prin urmare, suntem în prezenţa unei sesizări legale a instanţei de judecată, fiind nefondată solicitarea de restituirea cauzei la parchet.

Se constată că este nefondat şi motivul de apel invocat de către acest inculpat, în sensul că pe parcursul urmăririi penale i-ar fi fost încălcat dreptul la apărare. Se constată că inculpatului i-au fost aduse la cunoştinţă învinuirile imediat de către procuror, că la momentul la care i-au fost aduse la cunoştinţă învinuirile a fost asistat de către apărător din oficiu sau ales, iar declaraţiile, pe care le-a dat în faza de urmărire penală, au fost date toate în prezenţa unui apărător. Din actele procedurale efectuate de către procuror se constată că învinuirile i-au fost aduse la cunoştinţă în mod amănunţit, dar şi faptul că i s-a dat posibilitatea să-şi exercite dreptul la apărare prin depunerea unor înscrisuri în circumstanţiere. Potrivit procesului-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, inculpatul a arătat că a citit personal dosarul cauzei şi că i s-au adus la cunoştinţă faptele pentru care urmează să fie trimis în judecată.

Pentru aceste considerente, este nefondat motivul de apel ce vizează restituirea cauzei la Parchet.

Curtea a constatat că hotărârea pronunţată de către prima instanţă a fost motivată corespunzător, din expunerea stării de fapt cu privire la acest inculpat rezultând în ce a constat activitatea infracţională a inculpatului U. în cadrul grupului infracţional. La încadrarea în drept a infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, prima instanţă a arătat în ce constă elementul material al acestei infracţiuni, respectiv acela de sprijin, pe care inculpatul U. l-a dat grupului infracţional.

A mai invocat acest inculpat, că iniţial, urmărirea penală a fost efectuată de către un organ necompetent, respectiv de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, mijloacele de probă efectuate de către acest organ de urmărire penală fiind lovite de nulitate absolută. Se constată că această susţinere este nefondată, deoarece, la momentul sesizării organelor de urmărire penală, pentru o parte din activitatea infracţională, competenţa aparţinea Parchetului de pe lângă Tribunal. Acesta, în mod legal şi temeinic a dispus prin ordonanţa din data de 09 octombrie 2007 şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea D.I.I.C.O.T. Procurorul care a dispus declinarea a expus în cuprinsul ordonanţei date toate motivele de fapt şi drept, pentru care a dat o astfel de soluţie (ordonanţa de declinare are peste 6 pagini). Pentru a respecta dreptul la apărare în cuprinsul acelei ordonanţe procurorul a arătat şi numerele de telefon ce au fost interceptate. Nu există nici un motiv de nelegalitate care să conducă la constatarea nulităţii absolute a mijloacelor de probă administrate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov.

Trebuie menţionat că în faţa instanţei de apel s-a administrat, la solicitarea acestui inculpat, proba cu expertiza criminalistică a vocii. Potrivit concluziilor acestei expertize, pentru vocea atribuită inculpatului U.S. din înregistrarea transcrisă nu s-a putut proceda la identificarea vocii din motivele expuse în considerentele expertizei.

Văzând aceste concluzii, instanţa de apel nu a luat în considerare acest mijloc de probă, însă înlăturarea acestuia nu are puterea de a conduce la schimbarea soluţiilor pronunţate pe fondul cauzei de către prima instanţă.

Totodată, în faţa instanţei de apel, s-a depus la solicitarea acestui inculpat, raportul de percheziţie informatică, în forma scrisă, şi pe care instanţa de apel îl are în vedere la analiza pe fond a cauzei.

Motivele de apel pe fondul cauzei au vizat greşita condamnare a inculpatului U. pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 49 din Legea nr. 161/2003.

Se constată că este nefondată cererea formulată de către acest inculpat, prin apărătorul său ales de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. în susţinerea acestei cereri, s-a arătat că activitatea inculpatului U. de a ridica anumite sume de bani de la oficiile poştale se apropie mai mult de condiţiile infracţiunii de favorizare a infractorului, decât de cele ale art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Potrivit art. 264 C. pen., favorizarea infractorului reprezintă ajutorul dat unui infractor, fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata, executarea pedepsei, ori pentru a asigura folosul sau produsul infracţiunii.

În primul rând, trebuie subliniat faptul că, acceptând că a ajutat un infractor, inculpatul nu face altceva decât să recunoască faptul că avea cunoştinţă de faptul că suma de bani ridicată provine dintr-o infracţiune.

Inculpatul U. nu a precizat care a fost scopul pentru care a ajutat pe ceilalţi inculpaţi, însă din starea de fapt ar fi cel care se referă la asigurarea folosului sau produsului infracţiunii.

Prima instanţă atunci când a descris în fapt activitatea desfăşurată de către acest inculpat şi care se circumscrie infracţiunii de grup infracţional organizat a şi enumerat numeroasele activităţi infracţionale ale acestuia, iar nu una singură, constând în ridicarea sumei de bani aşa cum încearcă inculpatul să susţină cererea de încadrare juridică.

Analiza convorbirilor telefonice, SMS, datelor obţinute în urma percheziţiilor informatice, relevă fără nici un dubiu existenţa grupului infracţional şi rolul acestui inculpat în cadrul acestui grup.

În cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de favorizare a infractorului inculpatul, nu s-a referit decât la presupusul ajutor acordat inculpaţilor, membrii ai grupului, din Constanţa, fără să includă şi legăturile sale infracţionale şi ajutorul dat inculpatului D., căruia îi trimitea date de identificare a unor tranzacţii.

Analizând în ansamblul ajutorul dat de către acest inculpat, inculpaţilor care au constituit acest grup, rezultă faptul că inculpatul nu a urmărit niciunul din scopurile enumerate în art. 264 C. pen. şi pe care le-am arătat anterior, iar relaţiile care au fost vătămate prin săvârşirea acestor infracţiuni, nu au urmărit înfăptuirea justiţiei.

Scopul activităţii infracţionale desfăşurate de către acest inculpat a fost acela de a sprijini grupul infracţional organizat, în scopul săvârşirii de infracţiuni informatice.

Pentru aceste motive, instanţa de apel constată că o astfel de cerere de schimbare a încadrării juridice este nefondată.

Cel de-al doilea motiv de apel este nefondat deoarece prima instanţă în mod legal şi temeinic a pronunţat o soluţie de condamnarea a inculpatului U.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003. În fapt, activitatea infracţională desfăşurată de către acest inculpat, relativ la această din urmă infracţiune, constă în următoarele:

În data de 06 octombrie 2007 a păgubit în mod repetat sau a încercat păgubirea mai multor cetăţeni americani (K.P., N.N., B.R., R.M., D.C., L.B.), titulari ai unor conturi bancare, accesând site-ul W.U. şi efectuând transferuri de bani prin W.U. către alţi destinatari, membri ai grupului infracţional organizat, folosind datele relevante ale cardurilor bancare ale cetăţenilor americani obţinute prin phishing şi identitatea acestora şi i-a transmis mai departe lui D.D. datele relevante ale transferurilor menţionate, în vederea încasării sumelor de bani ce au făcut obiectul tranzacţiilor, cauzând un prejudiciu de cel puţin 1.250 dolari S.U.A.

Este nefondat motivul de apel al acestui inculpat în sensul că nu s-a dovedit că acest inculpat ar fi transmis date pentru a efectua operaţiuni financiare frauduloase.

Dovada săvârşirii acestei infracţiuni de către inculpatul U.S. rezultă din coroborarea judicioasă a următoarelor mijloace de probă, în sensul că acest inculpat a efectuat transferuri de bani frauduloase prin W.U. din conturile unor cetăţeni americani către alţi destinatari. Datele acestor cetăţeni americani au fost obţinute prin metoda phsihing.

În acest sens sunt convorbirile telefonice care atestă faptul că inculpatul U.S. era în strânse legături cu inculpaţii D.D., P.C., C.C.M. şi chiar şi cu cetăţeanul american E.J.

Materialul probator este completat cu rezultatele percheziţiei informatice asupra telefonului mobil al inculpatului U., potrivit cu care inculpatul U. a memorat în cartela telefonului numere pe care ceilalţi coinculpaţi le foloseau pe internet care erau poreclele acestora. Inculpatul U. în declaraţia dată în faza de urmărire penală a recunoscut că în anul 2007 a folosit mai multe cartele telefonice. În cuprinsul aceleiaşi declaraţii inculpatul a recunoscut că a primit în două rânduri în vara anului 2007 bani de la inculpatul D.D., însă reprezentau contravaloarea unui telefon mobil şi a unui laptop pe care i le lăsase el sau inculpatul P. lui D.

Este nefondată susţinerea inculpatului în sensul că nu s-a dovedit că inculpatul ar fi efectuat de la acele adrese operaţiuni frauduloase pe site-ul W.U., deoarece coroborând judicios următoarele mijloace de probă: procesele-verbale cu dată şi oră în care sunt atestate SMS-urile trimise de către U. lui D., cu datele şi orele la care s-au efectuat operaţiuni în conturile cetăţenilor americani: K.P., N.N., B.R., D.C., L.B., se constată că inculpatul U. îi trimitea prin SMS datele tranzacţiei inculpatului D., iar acesta din urmă le trimitea lui E.J. în S.U.A. Acest aspect mai rezultă şi din convorbirile telefonice SMS-urile şi e-mail-urile trimise de către inculpatul D. lui E.J. în S.U.A. Corespondenţa de ore la care se făceau transmiterea mesajelor de la inculpatul U. către inculpatul D., şi de la acesta din urmă către E.J., dovedesc fără dubiu săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 în formă continuată. Inculpatul U.S. nu a prezentat nicio justificare întemeiată în legătură cu faptul că datele tranzacţiei au fost trimise de pe telefonul său pe telefonul lui D. în apropierea momentului la care se efectuau tranzacţiile.

Este nefondată susţinerea inculpatului, în sensul că nu avea cum să acceseze o adresă IP din S.U.A., deoarece este cunoscut că prin mijloace de fraudă informatică o adresă IP poate fi accesată indiferent unde s-ar afla.

Toate aceste considerente au condus instanţa de apel la concluzia că este nefondat acest motiv de apel referitor la infracţiunea prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepselor aplicate de către prima instanţă invocând în acest sens lipsa antecedentelor penale, faptul că are studii superioare, beneficiază de sprijinul familiei, este bine integrat în societate, iar de la data săvârşirii faptei au trecut 4 ani.

Se constată că pedepsele aplicate inculpatului U.S. au fost just individualizate de către prima instanţă care a luat în considerare toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. şi majoritatea aspectelor învederate de către inculpat, în acest sens, în motivele de apel. Prima instanţă a analizat şi a reţinut că atitudinea de negare a infracţiunilor săvârşite, natura şi gravitatea acestor infracţiuni, conduc la concluzia că inculpatul prezintă o periculozitate socială ridicată, care trebuie să fie sancţionată corespunzător.

Într-adevăr inculpatul a depus în faţa instanţei de apel numeroase înscrisuri în circumstanţiere, care au fost expuse pe larg la începutul prezentei decizii, potrivit cărora are un comportament corespunzător în societate, beneficiază de sprijinul familiei, a urmat anumite cursuri de pregătire şi dobândire a unei calificări profesionale. Din înscrisurile depuse mai rezultă că părinţii săi deţin bunuri imobile, dar şi faptul că inculpatul este caracterizat de vecinii săi ca fiind o persoană socială, responsabilă şi corectă. Inculpatul U.S. a urmat cursurile Universităţii din Constanţa dobândind calificarea de inginer agricol.

Aceste probe depuse în circumstanţiere de către inculpat au fost avute în vedere de către instanţa de apel, la analiza motivului de apel al Parchetului care priveşte netemeinicia pedepselor. Toate aceste aspecte pozitive, dovedite de către inculpatul U., în faţa instanţei de apel au condus la respingerea motivului de apel, prin care se solicita majorarea pedepselor. Mai mult, pedepsele aplicate acestui inculpat sunt egale cu minimul special prevăzut de lege, astfel că nu se impune reducerea acestora.

Pentru toate aceste considerente, apelul declarat de către inculpatul U.S. a fost respins ca nefondat.

Inculpatul I.Ş. a fost condamnat pentru două infracţiuni: art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 356/2003.

Cu privire la infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a solicitat achitarea în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. deoarece nu s-a demonstrat aderarea la grupul infracţional.

Acest prim motiv de apel a fost analizat la începutul prezentei decizii, constatându-se şi în privinţa acestui inculpat, ca şi în privinţa celorlalţi faptul că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, prima instanţă, dispunând în mod temeinic şi legal condamnarea acestui inculpat.

Cu privire la cea de-a doua faptă, reţinută în sarcina inculpatului, de deţinere a unui dispozitiv destinat falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2003 a solicitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. achitarea.

Săvârşirea acestei infracţiuni rezultă, fără nici un dubiu, aşa cum corect a stabilit şi prima instanţă din coroborarea judicioasă a mijloace de probă.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare, efectuate la domiciliul inculpatului I., în locuinţă a fost descoperit ascuns, în spaţiul dintre un televizor şi perete, într-o pungă de nailon, un dispozitiv electronic de citire şi scriere a benzilor magnetice a cardurilor; cu cablu de date pentru conectare la PC şi alimentator; un mini CD de culoare albastră, 19 carduri cu bandă magnetică emise pe diferite nume, prezentând pe avers sau pe verso etichete pe care sunt înscrise coduri PIN, asupra cărora s-a acţionat mecanic, în vederea distrugerii caracterelor.

Procesul-verbal de consemnare a percheziţiei domiciliare se coroborează cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate din cadrul S.R.I., potrivit căruia dispozitivul este un instrument destinat citirii, ştergerii, înscrierii sau copierii cardurilor magnetice. Mini CD-ul conţine drivere, aplicaţii şi documentaţii tehnice pentru dispozitivul de citire/scriere a cardurilor magnetice.

Au fost examinate şi cele 19 carduri menţionate, rezultând că 15 sunt carduri magnetice blank, realizate conform standardului ISO 7811, folosit şi la confecţionarea cardurilor bancare. Pe aceste carduri au fost aplicate etichete autocolante tipărite, astfel încât să imite carduri emise de banca R. Bank. Informaţiile de pe banda magnetică au fost scrise utilizând un dispozitiv de citire/scriere a cardurilor magnetice. Pe banda magnetică a acestor carduri au fost inscripţionate date corespunzătoare următoarelor carduri emise de bănci din străinătate, denumirile acestora fiind enumerate de către prima instanţă, în considerente.

De asemenea, materialul probator este completat şi de conţinutul adreselor provenind de la Banca R.D. şi SC R. SA, potrivit cărora majoritatea dintre aceste carduri descoperite la inculpatul I. au fost utilizate pentru a efectua retrageri frauduloase în România.

Datele a două dintre cardurile bancare descoperite la domiciliu inculpatului I., evidenţiază strânsa legătură a acestuia cu grupul infracţional organizat, deoarece aceste date au fost identificate şi printre cele trimise de inculpatul D. către E.J.

În declaraţia dată de acest inculpat în faţa primei instanţe, în legătură cu bunurile descoperite inculpatul a arătat că un client căruia îi reparase maşina le-a lăsat la el. Însă inculpatul I. nu a adus o justificare credibilă a motivului pentru care le-a ascuns în acel loc unde au fost descoperite de către organele de urmărire penală, dacă el credea că acea pungă nu are obiecte a căror deţinere să fie interzisă.

Apărarea inculpatului este însă contrazisă de mijloace de probă care atestă faptul că acele carduri, dispozitivul de citit carduri, ce au fost descoperite cu ocazia percheziţiei domiciliare, nu ajunseseră întâmplător în posesia acestuia, ci inculpatul I. avea strânse legături cu membrii grupului infracţional, respectiv cu inculpatul C., dar şi cu acea persoană care a folosit cardurile şi apoi i le-a predat inculpatului I.

Vinovăţia inculpatului, în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2003, este dovedită şi de rezultatele percheziţiei informatice efectuate asupra mai multor medii de stocare de date ridicate de la inculpatul I.Ş. Aceste date obţinute sunt prezentate pe larg în procesul-verbal de efectuare a acestei percheziţii şi constau în următoarele: 93 de fişiere care conţin date şi informaţii despre cărţi de credit, conturi, parole, numere de telefon ale inculpatului C., mesaje primite de la E.J. (care comunică suma de bani pe care acesta din urmă o trimitea în România), un fişier care conţine mai multe adrese de IP, două fişiere conţinând programe necesare funcţionării dispozitivului de citit banda magnetică a cardurilor, precum şi multe asemenea date.

Toate aceste mijloace de probă coroborate, între ele, dovedesc, fără niciun dubiu, faptul că inculpatul I.Ş. a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2003, pentru care în mod legal şi temeinic a fost condamnat de către prima instanţă.

Este nefondată apărarea formulată de către inculpatul I.Ş., în sensul că bunurile descoperite la domiciliul său, cu ocazia percheziţiei domiciliare nu ar face parte din categoria celor enumerate de lege pentru a ne afla în prezenţa infracţiunii prevăzute de art. 25 alin. (1): bunuri care au fost folosite la săvârşirea infracţiunii, bunuri dobândite prin săvârşirea infracţiunii sau produse pentru a săvârşi infracţiunea.

Potrivit art. 25 alin. (1) constituie infracţiune fabricarea ori deţinerea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică.

Inculpatul I. a fost condamnat de către prima instanţă, reţinându-se ca element material al infracţiunii acţiunea de deţinere a unor astfel de obiecte.

Or, aşa acum am arătat, în urma percheziţiei domiciliare efectuate la I.Ş., au fost descoperite astfel de echipamente, care sunt apte să servească la falsificarea instrumentelor de plată electronică, acest din urmă aspect fiind stabilit ştiinţific în baza raportului de constatare tehnico-ştiinţific, la care am făcut referire anterior.

Este nefondată şi această din urmă apărare formulată de către inculpat, pe fondul cauzei, cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

Un alt motiv de apel, al acestui inculpat, vizează individualizarea judiciară a pedepselor, solicitând reducerea acestora, invocând comportamentul inculpatului înainte şi după săvârşirea infracţiunilor.

Curtea a constatat că prima instanţă a realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate acestui inculpat, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., ţinând seama atât de gravitatea faptelor săvârşite, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului care este fără antecedente penale.

Inculpatul I.Ş. a depus în circumstanţiere un contract individual de muncă, care atestă că acesta este mecanic auto, însă aceste dovezi ale comportamentului inculpatului, după săvârşirea infracţiunilor, a fost deja avut în vedere, la momentul analizei apelului Parchetului, prin care se solicita majorarea pedepselor.

Rolul important pe care l-a avut acest inculpat în cadrul grupului infracţional, sprijinul constant şi legătura cu inculpatul C.C.M., numeroasele carduri falsificate ce au fost descoperite la acesta, dar şi dispozitivele de falsificare ale instrumentelor de plată, nu fac altceva decât să evidenţieze periculozitatea socială foarte ridicată pe care o prezintă acest inculpat. La toate acestea se adaugă şi atitudinea procesuală manifestată, de negare a săvârşirii faptelor, în pofida probelor evidente.

Prin urmare, nu se impune reducerea cuantumului pedepselor, acestea fiind egale cu minimul special prevăzut de lege (pentru art. 7) sau peste acest minim [pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 alin. (1)].

Având în vedere considerentele expuse anterior, în sensul că se impune menţinerea cuantumului pedepselor, fiind vorba de o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, nu poate fi pusă în discuţie o altă modalitate de executare decât cea a detenţiei.

Văzând toate aceste motive, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul I.Ş.

Primul motiv de apel al inculpatului P., prin care solicita achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost analizat la începutul prezentelor considerente când instanţa de apel a arătat că şi în cazul acestui inculpat sunt îndeplinite cerinţele legale şi toate condiţiile cerute de art. 7 pentru a se pronunţa o soluţie de condamnare.

Al doilea motiv de apel al acestui inculpat vizează solicitarea de achitare a acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Săvârşirea acestei infracţiuni de către inculpatul P. rezultă din coroborarea judicioasă a următoarelor mijloace de probă.

În primul rând trebuie menţionate convorbirile telefonice purtate de către inculpatul P. cu inculpatul D., din care rezultă faptul că cei doi au desfăşurat împreună activităţile infracţionale pentru care au fost condamnaţi. Convorbirile telefonice purtate de către cei doi relevă faptul că au realizat un schimb de informaţii în legătură cu retrageri frauduloase de numerar. Mai mult, inculpatul D. a fost cel care l-a pus în legătură pe inculpatul P. cu E.J., iar aceştia din urmă au purtat discuţii în legătură cu retrageri frauduloase de numerar de la ATM-uri din Wasghinton.

Vinovăţia inculpatului P. în săvârşirea infracţiunii analizate, respectiv faptul că a transmis în mod neautorizat către inculpatul D. sau E.J. date de identificare a unor instrumente de plată mai rezultă şi din conţinutul SMS-urilor transmise către inculpatul D., acesta din urmă trimiţându-le numitului E.J. Conţinutul acestor SMS-uri au fost analizate de către prima instanţă.

Materialul probator pentru această infracţiune este completat şi cu declaraţia lui D.D., care a recunoscut că a primit date de la inculpatul P. pe care le-a trimis mai departe în S.U.A., arătând că el cunoştea că datele pe care le trimitea, primite de la inculpatul P., se referă la anumite jocuri de noroc pe care inculpatul P. le-ar fi jucat pe Internet.

Vinovăţia inculpatului P. este dovedită şi de rezultatele percheziţiei informatice efectuate asupra mai multor medii de stocare, consemnate la dosar urmărire penală. Printre datele identificate cu ocazia acestei percheziţii au fost identificate diferite MTCN-uri, datele despre cărţi de credit, dar şi paginile de Internet ce imită site-urile unor bănci din străinătate. La finalul efectuării percheziţiei informatice şi nici cu ocazia declaraţiei date de către acest inculpat inculpatul P. nu a furnizat organelor de cercetare şi instanţei justificări credibile pentru deţinerea unor astfel de date. Mai mult, nu a formulat niciun fel de obiecţie faţă de concluziile percheziţiei informatice. Inculpatul P. a justificat MTCN-urile găsite în calculatorul său ca aparţinând cetăţenilor americani cu care jucase jocuri de noroc pe internet, iar aceşti cetăţeni americani îi trimiteau banii prin nişte prieteni din America ai inculpatului D.

Pentru toate aceste motive, se constată că soluţia de condamnare a inculpatului P. este legală şi temeinică.

Al treilea motiv de apel al acestui inculpat, vizează solicitarea de achitare pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003 în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pe considerentul că datele percheziţiilor informatice asupra mediilor de stocare ridicate de la inculpat nu dovedesc în niciun fel această infracţiune.

Este nefondată apărarea formulată de către inculpat în sensul că nu el a trimis acele mesaje de tip spam cu pagini aparente ale băncilor pentru că ar fi trebuit să apară ca fiind trimise de la IP-ul său, având în vedere că în calculatorul inculpatului s-au descoperit numeroase adrese de IP-uri (pe care inculpatul nu le-a justificat în niciun fel), iar, pe de altă parte, având în vedere faptul că, în urma unor operaţiuni informatice frauduloase o adresă de IP poate să fie accesată de oriunde. Inculpatul nu a adus justificări de ce ţinea în fişierele din mediile de stocare ridicate de la el, pagini de Internet care imitau site-urile unor bănci străine.

Toate datele percheziţiei informatice (adrese numeroase de IP, numele utilizatorilor şi parolele acestor adrese, pagini de internet care imită site-urile unor bănci, datele despre cărţi de credit, diferite MTCN-uri) coroborate cu discuţiile telefonice purtat constant cu inculpatul D. dovedesc fără niciun dubiu activitatea infracţională a inculpatului P.C. pe care am descris-o mai sus şi care corespunde tuturor cerinţelor art. 48 din Legea nr. 161/2003.

Prin urmare, este nefondată solicitarea acestui inculpat de a achitare în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Al patrulea motiv de apel al acestui inculpat se referă la achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 deoarece mijloacele de probă nu au dovedit în nici un fel săvârşirea acestei infracţiuni, singurul mijloc de probă care ar fi putut să confirme sau să infirme acuzarea ar fi fost o expertiză informatică.

Cu privire la această din urmă probă, instanţa de apel s-a pronunţat şi a motivat în cursul judecării apelului inutilitatea unei astfel de probe.

În legătură cu această infracţiune, prima instanţă a reţinut corect starea de fapt, constând în aceea că în perioada octombrie - noiembrie 2007 a păgubit în mod repetat sau încercat păgubirea mai multor cetăţeni americani (R.M., L.B., P.F., E.D., M.R., D.J., R.P., M.L., M.P., Y.C., C.R., J.G., W.S., L.H., A.R.), titulari ai unor conturi bancare, accesând site-ul W.U. şi efectuând transferuri de bani prin W.U. către alţi destinatari, membri ai grupului infracţional organizat, folosind datele relevante ale cardurilor bancare ale cetăţenilor americani obţinute prin phishing şi identitatea acestora şi i-a transmis mai departe lui D.D. datele relevante ale transferurilor menţionate, în vederea încasării unor sume de bani, aproximativ 1.750 dolari S.U.A.

Şi pentru dovedirea acestei fapte, Curtea face din nou referire la rezultatele percheziţiei informatice la conţinutul mesajelor de tip SMS pe care inculpatul P.C. le trimitea lui D., iar acesta în continuare lui E.J.

Din corespondenţa aflată la dosar urmărire penală, rezultă faptul că inculpatului P. i-au fost trimise în mod direct sume de bani din S.U.A. Mai mult, acest inculpat a primit sume de bani din S.U.A. ca urmare a acestor tranzacţii frauduloase şi în mod indirect prin intermediul inculpatului D. Acesta din urmă a şi recunoscut că i-au fost trimise respectivele sume de bani, însă fără a arăta că ar fi avut un caracter ilegal. Însă toate mijloacele de probă dovedesc că banii pe care i-a primit inculpatul P.C. direct sau indirect, au rezultat din operaţiunile frauduloase efectuate de către acesta prin accesarea site-ului W.U.

Inculpatul P., în declaraţia dată în primă instanţă nu a adus nicio explicaţie cu privire la conţinutul SMS-urilor trimise lui D. cu acele date de identificare a tranzacţiei cu suma ce urma să fie ridicată şi cu persoana care ridica acele sume.

Pentru toate aceste considerente instanţa constată pe deplin dovedită şi săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 49 sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce priveşte obţinerea unui folos material de către inculpatul P.

Un motiv subsidiar de apel formulat de către inculpatul P. priveşte reducerea pedepselor aplicate de către prima instanţă, arătând că nu are antecedente penale şi este o persoană integrată în societate.

Curtea constată că şi acest motiv de apel este nefondat deoarece prima instanţă a realizat o justă individualizare a pedepselor cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Au fost deja avute în vedere lipsa antecedentelor penale, dar deopotrivă, instanţa a luat în considerare gravitatea extrem de ridicată a infracţiunilor săvârşite, amploarea activităţii grupului infracţional, durata de timp pe care s-a desfăşurat această activitate, consecinţele extrem de periculoase ale unor astfel de infracţiuni. Totodată atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal de negare a infracţiunilor săvârşite a fost avută în vedere de către instanţă în coroborare cu celelalte mijloace de probă. Trebuie avut în vedere rolul important pe care l-a jucat inculpatul P. în cadrul grupului infracţional. Pedepsele aplicate acestui inculpat sunt orientate spre minimul special prevăzut de lege, neimpunându-se reducerea acestora raportat la considerentele pe care le-am arătat anterior. Acest inculpat a depus anumite extrase bancare, însă acestea nu au contribuit nici la schimbarea stării de fapt şi nu produc consecinţe nici cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor. La toate acestea se mai adaugă şi criteriile pe care le-am expus la analiza apelului Parchetului când s-a solicitat majorarea pedepselor aplicate acestui inculpat. Aceste motive, coroborate, conduc la respingerea apelului declarat de inculpatul P., ca nefondat.

Primul motiv de apel al inculpatului M.A. vizează solicitarea de achitare a acestuia în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, însă aşa cum am arătat anterior, acest motiv este nefondat.

Al doilea motiv de apel al acestui inculpat vizează solicitarea de achitare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003, în temeiul 10 lit. a) C. proc. pen. A susţinut inculpatul că percheziţia informatică efectuată în cauză nu a dovedit săvârşirea acestei infracţiuni, respectiv că ar fi expediat mesaje spam, în scopul de a obţine date despre conturi pentru efectuarea de tranzacţii, în absenţa cardurilor.

Curtea a constatat că această apărare este nefondată, inculpatul fiind vinovat de săvârşirea acestei infracţiuni.

Dovada acestei activităţi infracţionale rezultă din coroborarea judicioasă a mijloace de probă.

Cu ocazia verificării datelor obţinute din percheziţii informatice s-a stabilit că datele personale ale cetăţeanului american W.D. şi numărul cardului său bancar au fost identificate pe stickul de memorie ridicat de la inculpatul M.A.

Toate aceste date existente în posesia inculpatului M. sunt specifice pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48, reprezentând un prim pas al activităţii infracţionale.

Mai mult, alte date obţinute în urma percheziţiei informatice, precum pagini care imită site-uri bancare, program pentru scanarea de IP-uri în vederea obţinerii accesului, justifică pe deplin şi dovedesc săvârşirea infracţiunii analizate de către inculpatul M. Sunt nefondate apărările formulate de către acest inculpat, în sensul că percheziţia informatică nu a furnizat date care să dovedească săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48, deoarece am arătat anterior că inculpatul deţinea extrem de multe informaţii în acest sens.

Inculpatul M. nu a furnizat o justificare temeinică, în legătură cu datele personale ale cetăţeanului american W.D. şi numărul cardului bancar ce au fost descoperite pe stick-ul său de memorie, şi nici despre informaţiile comunicate de către W.U., în sensul că acest cetăţean american a fost victima unor transferuri frauduloase, în data de 29 august 2007.

Este nefondată susţinerea inculpatului, în sensul că mesajele spam nu au fost trimise de el, întrucât apar ca trimise de la o altă adresă IP. Din datele obţinute în urma percheziţiilor informatice rezultă că în calculatorul acestui au fost descoperite numeroase adrese IP, dar şi programe de fraudare şi spargere a adreselor IP.

Toate aceste aspecte coroborate dovedesc, fără îndoială, faptul că inculpatul a săvârşit în formă continuată infracţiunea prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003.

Al doilea motiv de apel vizează solicitarea de achitare a acestui inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003.

Curtea a constatat că din materialul probator administrat în cauză rezultă fără îndoială faptul că acest inculpat a săvârşit această infracţiune, fiind îndeplinite toate condiţiile legale, pentru angajarea răspunderii penale a inculpatului, aşa cum legal şi temeinic a stabilit prima instanţă.

Convorbirile telefonice şi mesajele SMS, din care rezultă persoanele care urmau să ridice banii, se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor R., R. şi F., care au arătat că au ridicat de la ghişeele W.U., pentru inculpaţii C. şi M., însă inculpaţii care au ridicat banii au declarat că nu cunoşteau provenienţa banilor.

Pentru tranzacţiile frauduloase, efectuate în dauna cetăţenilor americani M.H., B.S., J.W., H.R., J.F., P.M., inculpatul M. a trimis datele prin SMS, în data de 06 octombrie 2007, către inculpatul C., care le-a trimis inculpatului D., iar acesta mai departe, către E.J.

Aceste sume au fost ridicate în S.U.A. de către numitul R.R. şi trimise în aceeaşi seară în România, destinatarul fiind inculpatul R., aspect dovedit cu înscrisurile comunicate de către W.U., dar şi cu faptul că numele R.R. şi MTCN-ul au fost trimise pe filiera E.J. - inculpatul D. - inculpatul C.

Inculpatul M. a ridicat sume de bani obţinute prin aceeaşi manieră şi prin intermediul serviciului M.G., banii fiind ridicaţi de inculpatul R., aşa cum rezultă din înscrisurile comunicate de către M.G., declaraţia inculpatului R., care a recunoscut că banii ridicaţi îi aparţineau inculpatului M., dar şi convorbirea telefonică din 11 noiembrie 2007, dintre inculpaţii R. şi M.

Sunt nefondate susţinerile acestui inculpat, în sensul că nu s-a dovedit crearea unui prejudiciu în dauna W.U., ceea ce conduce la neîndeplinirea condiţiilor cerute de lege pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 49. Aşa cum am mai arătat, la analiza motivului de apel al Parchetului, formulat pe latură civilă, nedovedirea unui prejudiciu în condiţiile dispoziţiilor C. civ., nu poate avea influenţă asupra angajării răspunderii penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 49. Mai mult, prin această infracţiune, persoanele care au fost prejudiciate în mod direct, au fost cetăţenii americani pe care i-am enumerat mai sus. S-a dovedit în mod cert retragerea sumelor de bani din conturile acestora, iar faptul că nu s-au constituit părţi civile nu are relevanţă penală, atâta vreme cât din mijloacele de probă aceste retrageri au fost dovedite fără niciun dubiu.

În declaraţiile date, chiar şi cea din faţa instanţei de judecată, inculpatul nu a recunoscut comiterea niciuneia dintre infracţiuni. În legătură cu infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, inculpatul a arătat că îi cunoaşte doar pe inculpaţii C., R., R. şi F., iar pe ceilalţi membrii ai grupului nu îi cunoaşte.

Pentru toate aceste considerente, Curtea constată pe deplin dovedită şi această din urmă infracţiune, pentru care prima instanţă a dispus în mod legal şi temeinic condamnarea inculpatului.

În subsidiar, acest inculpat a solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate de către prima instanţă, invocând în acest sens, faptul că este integrat în societate, are un loc de muncă, a urmat cursuri de pregătire profesională.

Curtea a constatat că şi acest ultim motiv de apel este nefondat, deoarece prima instanţă a procedat la o individualizare corectă a pedepselor aplicate acestui inculpat, luând în considerare toate aspectele care se desprind din starea de fapt şi care demonstrează o periculozitate socială ridicată a inculpatului, dar şi circumstanţele personale ale acestui inculpat, în sensul că este fără antecedente penale.

Pedepsele aplicate inculpatului M. au fost orientate spre minimul special prevăzut de lege, astfel că nu se impune reducerea acestora. Inculpatul a comis infracţiuni deosebit de grave, pe o durată mare de timp, a avut un rol important în cadrul grupului infracţional, a atras, aşa cum am arătat minori în activitatea infracţională şi nu a recunoscut săvârşirea faptelor, negând constant.

Toate aceste aspecte impun un regim sancţionator care să confere instanţei de judecată garanţii ale atingerii scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Într-adevăr, în faţa instanţei de apel, inculpatul M.A. a depus la dosarul cauzei, certificate de competenţă profesională şi lingvistică, care atestă faptul că acesta a urmat cursuri de pregătire, chiar pe parcursul derulării procesului penal, însă, toate aceste înscrisuri au fost deja avute în vedere la analiza apelului Parchetului, fiind motivul determinant al respingerii solicitării de majorare a pedepselor.

Pentru toate aceste considerente, apelul declarat de către inculpatul M.A. a fost respins ca nefondat.

Primul motiv de apel, prin care s-a solicitat de către acest inculpat, R.B.I., achitarea în temeiul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost analizat mai sus, stabilindu-se şi pentru acest inculpat, că în mod legal şi temeinic prima instanţă a pronunţat faţă de acest inculpat o soluţie de condamnare.

Al doilea motiv de apel al acestui inculpat vizează solicitarea de achitare a acestui inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, sub aspectul laturii obiective şi subiective.

Dovada săvârşirii acestei infracţiuni este realizată prin coroborarea mijloacelor de probă.

În primul rând declaraţia dată de către acest inculpat, în faţa primei instanţe, în cuprinsul căreia a recunoscut că a încasat sume de bani prin serviciul W.U., iar acestea reprezentau câştigurile rezultate din practicarea unui joc pe Internet în care coechipieri erau şi inculpaţii M.A. şi C.C.M.

Înscrisurile comunicate de către W.U. din care rezultă că inculpatul R.B. a ridicat de numeroase ori sume de bani, trimise din S.U.A., prin intermediul acestui serviciu, sume de bani trimise de către cetăţeni americani.

Aceste sume de bani ridicate de către inculpatul R., proveneau, contrar apărărilor formulate de către acesta, din tranzacţii ce erau ordonate on-line de inculpaţii M. şi C. accesând site-ul W.U., folosind datele relevante ale conturilor unor cetăţeni străini (aşa cum am arătat la analiza apelurilor inculpaţilor C. şi M.) obţinute prin fraudă.

Inculpaţii C. şi M. dispuneau plăţi din contul acestor cetăţeni străini pe numele inculpatului R.B., căruia îi trimiteau apoi, prin SMS, datele relevante ale tranzacţiei, iar inculpatul mergea la ghişeele W.U. pentru a ridica banii.

Materialul probator este completat de către convorbirile telefonice dintre inculpatul R. şi inculpaţii C. şi M. privind aceste transferuri de bani.

Relevante sunt, în acest sens, convorbiri sau mesaje SMS, pe care inculpatul R. le-a primit de la cei doi coinculpaţi M. şi C.

De asemenea, inculpatul R. nu a adus justificări temeinice pentru care el a ridicat sume de bani, care ulterior erau daţi inculpaţilor M. şi C. şi de ce aceste sume nu erau ridicate, chiar de către aceşti din urmă inculpaţi, beneficiari ai banilor.

Rezultatele percheziţiilor informatice efectuate la ceilalţi inculpaţi şi la care am făcut referire anterior, evidenţiază strânsele legături ale acestui inculpat cu ceilalţi membrii ai grupului infracţional din Constanţa.

Faţă de toate aceste considerente, se constată nefondat motivul de apel al acestui inculpat, prin care se solicită achitarea pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, fiind îndeplinite toate cerinţele legii.

În subsidiar, acest inculpat a solicitat reducerea pedepselor aplicate, invocând în acest sens, lipsa antecedentelor penale, dar şi înscrisurile depuse în circumstanţiere.

Curtea a mai constatat că şi acest motiv de apel este nefondat, deoarece prima instanţă a realizat o justă individualizare a pedepselor cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Au fost, deja, avute în vedere, lipsa antecedentelor penale, dar deopotrivă, instanţa a luat în considerare gravitatea extrem de ridicată a infracţiunilor săvârşite, amploarea activităţii grupului infracţional, durata de timp pe care s-a desfăşurat această activitate, consecinţele extrem de periculoase ale unor astfel de infracţiuni.

Înscrisurile depuse în faţa instanţei de apel, în circumstanţiere, din care rezultă că a absolvit liceul, că are competenţă profesională de tehnician, deţine permis de conducere, deţine carnet de marinar, are pregătire de bază pentru siguranţă maritimă şi că este angajat în muncă, au fost avute în vedere de către instanţa de apel ca fiind aspecte pozitive ale comportamentului acestui inculpat, la momentul analizei apelului Parchetului, când s-a apreciat că nu se impune majorarea pedepsei acestui inculpat, aşa cum s-a solicitat.

Pedepsele aplicate acestui inculpat sunt egale cu minimul special prevăzut de lege, respectiv orientate către acest minim, astfel că nu se impune reducerea acestora, raportat cu precădere la gravitatea infracţiunilor săvârşite.

Pentru toate aceste considerente, apelul declarat de către inculpatul R.B. a fost respins ca nefondat.

În consecinţă, pe calea deciziei penale nr. 133/Ap din 19 decembrie 2012, Curtea de Apel Braşov a dispus:

„Admite apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov împotriva sentinţei penale nr. 132 din data de 09 decembrie 2010 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, pe care o desfiinţează sub aspectul greşitei restituiri a sumei de 411 RON, către inculpatul D.D. şi a sumei de 1.746 RON către inculpaţii P.C. şi V.C.A.”

Rejudecând în aceste limite,

Menţine suma de 411 RON, ridicată din locuinţa inculpatului D.D., consemnată la C. Bank - Sucursala Braşov cu recipisa din 08 februarie 2008, la dispoziţia organelor judiciare.

Menţine suma de 1.746 RON, ridicată din locuinţa inculpaţilor P.C. şi V.C.A., situată în Bucureşti, sector 3, consemnată la C. Bank - Sucursala Braşov pe numele inculpaţilor, cu recipisa din 08 februarie 2008, la dispoziţia organelor judiciare.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Respinge ca nefondate apelurile declarate de către inculpaţii D.D., C.C.M., M.A., P.C., U.S., R.C.T., R.B.I., F.D.A., I.Ş. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Menţine măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu luată faţă de inculpaţii D.D. (localitatea Braşov) şi P.C. (localitatea Miercurea Ciuc), până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Menţine măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, luată faţă de inculpaţii M.A., C.C.M., I.Ş., până la soluţionarea definitivă a cauzei.”

Împotriva hotărârii sus-menţionate au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpaţii D.D., I.Ş., U.S., R.B.I., F.D.A., M.A., P.C., C.C.M., hotărâre criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie.

De asemenea, s-a invocat greşita aplicare a legii în materia confiscării în vederea reparării pagubei.

Activitatea infracţională a inculpatului V.C.A. a fost desfăşurată în mod conştient făcând parte din nucleul de la Bucureşti al grupului infracţional alături de inculpaţii P.C. şi U.S. Pentru a intra în posesia banilor ce li se cuveneau, aceştia au primit fie personal, fie prin intermediul altor persoane, diverse sume. Deşi în declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul V.C.A. a susţinut că din grupul infracţional îi cunoştea numai pe cei doi, din actele de urmărire penală a rezultat că la data de 11 octombrie 2007 a încasat de la inculpatul D.D. suma de 4.500 RON (pentru a o împărţi cu P.C.), iar în perioada 18 august - 26 octombrie 2007 a primit prin poştă de la U.S. 150 RON, iar de la martorii I.M. - 7.150 RON, I.O.C. - 1.350 RON, F.A. - 1.380 RON şi E.C. - 700 RON. De altfel, chiar martorul I.M. recunoaşte că la cererea inculpatului U.S. i-a trimis bani lui V.C.

I.T.M., prin activitatea sa, a sprijinit grupul infracţional sub diferite modalităţi, respectiv a acceptat ca inculpatul D.D. să-i folosească identitatea pentru a-l ajuta să intre în posesia coletului venit din S.U.A. de la o persoană necunoscută şi aceasta nu în mod gratuit, ci pentru o sumă de bani. De asemenea, a avut reprezentarea caracterului penal al conţinutului coletului sau dacă nu l-a avut, trebuia să-l prevadă, de vreme ce D.D. nu a dorit să figureze ca destinatar. Cunoştea că D.D. are probleme cu justiţia şi a mijlocit pentru acesta încasarea prin W.U. a unor sume de bani obţinute fraudulos de către membrii grupului prin intermediul surorii sale.

Cu referire la netemeinicia cuantumului pedepselor aplicate, în raport de circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunilor, respectiv atac informatic asupra cardurilor bancare şi patrimoniului unor cetăţeni străini, atragerea mai multor persoane în circuitul infracţional, printre care minori şi persoane foarte tinere, numărul mare al infracţiunilor comise, unele în formă repetată, dar şi circumstanţele personale ale inculpaţilor condamnaţi sunt tot atâtea elemente în funcţie de care se impune majorarea pedepselor aplicate.

În mod greşit s-a dispus menţinerea către inculpatul D.D. a sumei de 411 RON ridicată de la locuinţa sa întrucât aceasta a fost indisponibilizată prin consemnare la C. Bank în vederea recuperării pagubei produsă de inculpat, fără a se dispune expresis verbis confiscarea sumelor. Acelaşi neajuns se manifestă şi privitor la sumele de 1.746 RON către inculpaţii P. şi V.C. Aşadar, privitor la suma de 1.746 RON găsită la locuinţa inculpaţilor P.C. şi V.C.A., consemnată la C. Bank, trebuia a se dispune confiscarea.

Inculpatul D.D. a formulat recurs la data de 19 februarie 2013, conform propriei menţionări, precum şi în funcţie de data oficială de înregistrare.

Raportat la notele şedinţei de judecată din 19 decembrie 2012, data pronunţării hotărârii a cărei casare se cere, acesta a fost prezent la dezbateri, fapt pentru care, potrivit art. 385³ rap. la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de declarare a căii de atac curge de la pronunţare.

Se observă aşadar că promovarea căii de atac s-a concretizat la două luni după acel moment, depăşindu-se termenul legal instituit, împrejurare ce atrage respingerea recursului acestui inculpat ca tardiv formulat, potrivit art. 385¹⁵ pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul C.C.M., cu referire la infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, arată că nu s-au făcut dovezi esenţiale în ceea ce priveşte conţinutul constitutiv.

Cu referire la infracţiunea în forma complicităţii, prev. de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 este absolut necesară existenţa faptei la a cărei săvârşire se.pretinde că ar fi ajutat complicele, însă în speţă, nu există o astfel de faptă pentru că în S.U.A. E.J. nu a fost tras la răspundere, nu a fost cercetat, iar răspunsul de la dosar cu privire la aceste împrejurări este unul evaziv, neoficial şi fără a arăta dacă faptele pentru care este cercetat au legătură cu persoane din România.

Împrejurarea că la percheziţia informatică există foarte multe informaţii, 400 de contacte, dar acestea nu sunt aspecte relevante întrucât se regăsesc în majoritatea calculatoarelor, prin urmare nu există probe care să conducă la dovedirea vinovăţiei.

Al doilea motiv de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., în sensul că instanţa de fond a admis iniţial audierea unui expert în domeniul informatic şi plecând de la această dispoziţie să se dispună efectuarea unei expertize informatice, pentru ca însă ulterior să se respingă nejustificat această cerere.

Al treilea motiv de recurs se întemeiază pe cazul de casare de la pct. 17² C. proc. pen., s-a pierdut din vedere de către organele judiciare că inculpatul era minor, instanţele ierarhic inferioare, de fond şi de apel, nu au făcut trimitere la art. 99 şi urm. C. pen.

Inculpatul P.C. a solicitat să se constate că instanţa de fond nu a fost legal sesizată.

În cauză au fost cercetaţi şi cetăţeni americani pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale fără a se preciza însă temeiul de drept incident, aspect ce are înrâurire asupra situaţiei juridice a recurentului.

De asemenea, rechizitoriul nu a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de către procurorul ierarhic superior.

Pe considerentele cazului de casare de la pct. 9 s-a insistat şi de către acest recurent pe nelegalitatea respingerii probei privind expertiza informatică, dar şi privind audierea a trei cetăţeni americani.

Referitor la cazul de casare de la pct. 3 s-a apreciat că a fost încălcat principiul repartizării aleatorii a cauzelor, în funcţie de cererile de abţinere formulate în cauză.

Solicită achitarea pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 deoarece nu există o dovadă clară din care să rezulte că ar fi convenit în mod sigur cu ceilalţi inculpaţi la constituirea unui grup şi l-a adus în stare de funcţionalitate sau că prin aportul său s-a reuşit săvârşirea infracţiunilor în modalitatea reţinută în rechizitoriu.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate faţă de circumstanţele personale.

Dacă se va aprecia condamnarea sa, solicită aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Inculpatul U.S. solicită achitarea pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 deoarece nu există o dovadă clară din care să rezulte că ar fi convenit în mod sigur cu ceilalţi inculpaţi la constituirea unui grup şi l-a adus în stare de funcţionalitate sau că prin aportul său s-a reuşit săvârşirea infracţiunilor în modalitatea reţinută în rechizitoriu.

Dacă se va aprecia condamnarea sa, solicită aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Inculpatul R.B.I. precizează că nu ştia structura grupului, din acest punct de vedere există dubiu şi prin urmare se impune achitarea. În speţă nu există niciun grup infracţional. Nu există relaţii de subordonare ale inculpatului faţă de ceilalţi şi nu există nicio probă care să dovedească că ar fi remis acele sume de bani, deci nu există grup infracţional.

Inculpatul F.D.A. a solicitat achitarea, în afară de inculpatul C. nu cunoaşte niciun alt inculpat, astfel că nu poate să facă parte din grupul infracţional.

Eventual a se reţine incidenţa art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen.

A apreciat că lipseşte cu desăvârşire o motivare pertinentă din partea instanţelor de judecată.

Verificând hotărârile recurate, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi în baza probelor administrate, nemijlocit, şi în faţa instanţei de apel, în conformitate cu prevederile art. 385⁶ C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:

Abordarea cazurilor de casare se va face prin prisma dispoziţiilor legale incidente în materie, decizia pronunţată fiind anterioară intrării în vigoare a Legii 2/2013, fapt ce atrage un caracter devolutiv al recurs relativ extins, cu luarea în considerare inclusiv a cazurilor de casare tratabile din oficiu.

Recursul Parchetului vizează greşita achitare a inculpaţilor P.C.I., V.C.A. şi I.T.M.

Raportat la aceste aspecte, calea de atac reia discuţiile de fond examinate cu ocazia primului control judiciar realizat în cauză.

Aceşti trei inculpaţi au fost trimişi în judecată şi achitaţi, de către prima instanţă, pentru că ar fi săvârşit infracţiunea prevăzută.de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Soluţia a fost menţinută în calea de atac a apelului.

Cu privire la inculpata P.C., soluţia de achitare a acesteia a fost pronunţată de către prima instanţă, cu motivarea că nu a cunoscut provenienţa ilicită a sumelor de bani trimise de către cetăţenii americani pe numele său, sau a sumelor pe care, aceasta le trimitea la solicitarea inculpatului D., pe numele inculpaţilor din Constanţa sau Bucureşti.

Inclusiv Înalta Curte constată că soluţia de achitare a acestei inculpate pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 este legală şi temeinică, urmând a fi menţinută.

Potrivit actului de sesizare al instanţei, inculpata P.C. a fost trimisă în judecată pentru infracţiunea mai sus-arătată, reţinându-se în sarcina acesteia ca element material al infracţiunii că, în perioada iunie - octombrie 2007 a sprijinit grupul infracţional constituit de către inculpatul D.D. şi alţii. Sprijinul a constat în ridicarea sumelor de bani trimise pe numele său, dar şi în predarea altor sume de bani la solicitarea inculpatului D., către alte persoane.

Pentru a putea susţine că inculpata P.C. ar fi sprijinit acest grup infracţional trebuie făcută dovada că inculpata P. cunoştea că există acest grup infracţional şi că prin acţiunile sale (de ridicare, respectiv trimitere a unor sume de bani) a ajutat grupul infracţional.

Aspectele indicate în sens contrar de Parchet sunt doar bănuieli, presupuneri - datorită faptului că această inculpată, la momentul săvârşirii infracţiunilor trăia în relaţii de concubinaj cu inculpatul D. -, şi că această relaţie cu inculpatul D. ar conduce la cunoaşterea de către aceasta a existenţei grupului.

Ceea ce a rezultat însă din probele administrate sunt aspectele reţinute de către prima instanţă, în sensul că P.C.I. avea o relaţie de concubinaj cu inculpatul D.D. şi locuia în fapt cu acesta în apartamentul închiriat de inculpat din luna august 2007. De asemenea, aceasta a fost, pe de o parte destinatarul unor sume de bani, expediate de E.J. şi M.P. şi totodată expeditorul unor sume de bani către C.C.M. şi U.S. Mijloacele de probă administrate, în condiţii de legalitate, nu au dovedit că inculpata avea cunoştinţă de unde proveneau aceşti bani, pe care îi încasa în calitate de destinatar.

În declaraţia sa inculpata a recunoscut că a încasat aceşti bani şi unele sume le-a transmis mai departe la solicitarea inculpatului D.D. şi cunoştea că banii proveneau din plăţi ca urmare a creării unor pagini web, de către inculpatul D.

Inculpata a ridicat sumele trimise de cetăţenii americani în cursul lunii iunie 2007. Potrivit declaraţiei date de inculpata P., atât în faza de urmărire penală, dar şi în faza de judecată, aceasta locuieşte împreună cu inculpatul D. din luna august 2007, aspect care susţine soluţia de achitare pronunţată de către prima instanţă. Ridicarea sumelor de bani de la cetăţenii americani s-a făcut înainte de mutarea inculpatei în locuinţa inculpatului D.D., acest aspect susţinând apărarea formulată de inculpată, în sensul că nu a cunoscut activităţile ilicite desfăşurate de D.D.

Nu s-a făcut dovada că inculpata P. cunoştea fără dubiu, activităţile ilicite desfăşurate de D., şi cu atât mai mult că acesta ar fi constituit un grup infracţional organizat. La acesta se adaugă şi declaraţia dată în faţa instanţei de judecată de inculpatul D. potrivit căreia inculpata P. nu a cunoscut provenienţa sumelor de bani şi aceasta nu a făcut decât să ridice anumite sume de bani, şi apoi să expedieze altele către inculpaţii C. şi U.S.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că soluţia pronunţată de către prima instanţă, menţinută în apel, cu privire la inculpata P.C.I. este legală şi temeinică şi urmează să fie menţinută.

Cu privire la inculpatul I.T.M., se constată că a fost trimis în judecată pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Ca element material al acestei infracţiuni s-a reţinut faptul că inculpatul a sprijinit grupul infracţional.

În susţinerea motivelor de recurs, Parchetul a criticat soluţia de achitare a acestui inculpat susţinând că, la dosarul cauzei există numeroase mijloace de probă care dovedesc că acesta a sprijinit grupul infracţional: a acceptat ca inculpatul D. să-i folosească identitatea pentru a-l ajuta pe acesta din urmă să intre în posesia coletului venit din S.U.A., a avut reprezentarea caracterului ilegal al conţinutului coletului sau trebuia să prevadă acest caracter pentru că D.D. nu a dorit să figureze ca destinatar şi cunoştea că inculpatul D. are probleme cu justiţia, a mijlocit inculpatului D.D. încasarea prin W.U. a unor sume de bani.

Analizând întregul material probator, Înalta Curte constată însă că soluţia pronunţată este legală şi temeinică.

Motivele de recurs ale Parchetului, în sensul pronunţării unei soluţii de condamnare a acestui inculpat, se bazează de asemenea pe bănuieli ale intenţiei inculpatului I. de a sprijini grupul infracţional. Faptul că cei doi inculpaţi erau prieteni, că inculpatul I. cunoştea problemele cu justiţia ale inculpatului D., că inculpatul I. a ridicat un colet expediat pe numele său, nu pot reprezenta mijloace de probă solide în susţinerea unei soluţii de condamnare.

Nici în cazul inculpatului I. nu s-a dovedit faptul că acesta cunoştea existenţa grupului infracţional organizat, pe care l-ar fi sprijinit.

Nu se poate pronunţa o soluţie de condamnare a inculpatului I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, atâta vreme cât nu s-a dovedit cunoaşterea existenţei grupului, şi cu atât mai mult a faptului că a sprijinit acest grup infracţional.

În declaraţiile date pe parcursul procesului penal inculpatul I. a recunoscut faptul că în luna august 2007 a ridicat un pachet trimis din S.U.A. prin firma D., pe numele său, adevăratul beneficiar fiind însă inculpatul D. A mai arătat faptul că a deschis cutia primită pentru că nu avea loc în rucsac şi a constatat că în ea erau 5 lucruri, o minicameră, un cablu USB, un cod de instalare, un card şi un alt dispozitiv. Acest aspect, al ridicării coletului de către inculpatul I. este susţinut şi de către procesele-verbale de supraveghere efectuate în faza de urmărire penală, inculpatul I. a predat acest colet inculpatului D. Trebuie menţionat faptul că convorbirile telefonice şi celelalte mijloace de probă nu atestă legături foarte strânse între inculpaţii I. şi D. pentru a se putea susţine că inculpatul I. cunoştea fără niciun dubiu activităţile ilicite ale inculpatului D.

Potrivit procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice purtată între inculpaţii D. şi I. nu rezultă că inculpatul I. a cunoscut conţinutul pachetului înainte de a-l ridica.

În afară de această activitate de ridicare a coletului de către inculpatul I. în data de 07 august 2007, în actul de sesizare a instanţei şi din mijloacele de probă, nu rezultă că acest inculpat să mai fi desfăşurat vreo altă activitate.

Activitatea de sprijinire ca element material al infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, presupune desfăşurarea unei activităţi mult mai ample, cu caracter continuat din partea unei persoane care este acuzată de sprijinirea unui grup infracţional organizat.

Se constată astfel că soluţia de achitare pronunţată faţă de inculpatul I.T.M. este legală şi temeinică, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.

În ceea ce priveşte solicitarea de condamnare a inculpatului V.C.A., Înalta Curte constată că este nefondată, soluţia pronunţată de prima instanţă, menţinută în apel, şi temeiul legal de achitare, fiind legale şi temeinice.

Acest inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, fiind acuzat că în anul 2007 a aderat la ramura din Bucureşti a grupului infracţional organizat constituit de D.D., P.C. şi alţii. Este acuzat de faptul că a închiriat un apartament pe numele său în Bucureşti, unde în prezenţa sa s-a desfăşurat activitatea infracţională de obţinere a datelor relevante, referitoare la conturile bancare ale unor cetăţeni străini, dar şi faptul că a acceptat să primească pe numele său suma de 4.500 RON la data de 10 octombrie 2007 de la inculpatul D.

Din mijloacele de probă administrate rezultă că acest inculpat a locuit în Bucureşti împreună cu inculpatul P. într-un apartament, tot din mijloacele de probă rezultând şi faptul că a primit anumite sume de bani.

Din mijloacele de probă administrate în cauză nu s-a putut stabili faptul că sumele de bani ridicate de către inculpatul V.C., aşa cum rezultă din adresa Companiei Naţionale Poşta Română, ar avea legătură cu activitatea infracţională a grupului infracţional la care se susţine că acest inculpat ar fi aderat.

Aşa cum a reţinut prima instanţă, declaraţiile martorilor I.M., I.O. şi F.A. sunt contradictorii în ceea ce priveşte motivul pentru care aceştia au trimis respectivele sume de bani inculpatului V.C. Totodată, din mijloacele de probă administrate nu s-a putut stabili faptul că martorii enumeraţi anterior şi care i-au trimis bani inculpatului V. ar avea legătură cu grupul infracţional organizat, la care se susţine că ar fi aderat şi inculpatul V.

Coinculpaţii nu au declarat faptul că inculpatul V. a aderat la grupul infracţional. în faţa primei instanţe la data de 16 septembrie 2008 inculpatul P., în declaraţia dată a negat că ar fi făcut parte dintr-un grup infracţional organizat sau că ar fi constituit un astfel de grup. Ceea ce a recunoscut acest inculpat sunt aspecte reţinute şi de către prima instanţă, respectiv că a locuit împreună cu inculpatul V. într-un apartament din Bucureşti.

Declaraţia inculpatului P. nu relevă aspecte care ar putea să contribuie la stabilirea vinovăţiei inculpatului V.C.

Nici inculpatul U.S. în declaraţia din data de 27 octombrie 2008, dată în faţa primei instanţe nu susţine că inculpatul V. ar fi aderat la vreun grup infracţional organizat, atâta vreme cât acesta a negat chiar existenţa unui astfel de grup. A arătat că este rudă cu inculpatul V.C., că îl cunoaşte pe acesta, însă a negat orice fel de activitate infracţională atât pentru el, cât şi pentru inculpatul V.C.

Pentru toate aceste motive se constată că soluţia de achitare şi temeiul de drept al acesteia pronunţată sunt legale şi temeinice, lipsind forma de vinovăţie prevăzută de lege pentru săvârşirea de către acest inculpat a infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Al doilea motiv de recurs al Parchetului vizează netemeinicia pedepselor aplicate inculpaţilor D.D., C.C.M., M.A., P.C., I.Ş., U.S., R.C.T., R.B.I., F.D.A.

Aşa cum s-a arătat şi în apel, solicitarea de majorare a pedepselor aplicate tuturor inculpaţilor condamnaţi în primă instanţă are în vedere următoarele aspecte: - modul de operare al inculpaţilor, care deşi se aflau în localităţi diferite (Braşov, Bucureşti şi Constanţa), au colaborat perfect şi au obţinut câştiguri substanţiale. S-a mai invocat, de asemenea, faptul că inculpaţii organizatori ai grupului, au atras în activitatea infracţională foarte mulţi tineri, cu scopul de a nu fi descoperită activitatea lor infracţională.

S-a mai invocat şi faptul că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt orientate spre minimul special prevăzut de lege.

Înalta Curte constată că această critică din partea Parchetului, de majorare a pedepselor aplicate tuturor inculpaţilor condamnaţi, nu poate fi primită.

În expunerea ce urmează, se va argumenta, tocmai că instanţa de recurs va interveni în procesul de analiză şi stabilire a pedepselor, pentru cei mai mulţi dintre inculpaţi, criteriile de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. conducând la sancţiuni mai blânde pentru aceştia, susţinere în contradicţie evidentă cu cele invocate şi solicitate de Parchet.

Aşadar, odată intraţi în acest spaţiu judiciar de dezbatere, considerăm că se impun a fi făcute şi trimiterile necesare pe acest palier juridic. Deşi apărările inculpaţilor recurenţi grefate pe pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen. sunt doar cu caracter subsidiar altor învederări juridice, considerăm că pot fi tratate la acest moment, cu atât mai mult cu cât, în esenţă, acestea sunt singurele critici acceptate la nivelul ultimei căi de atac ordinare, ce atrag soluţii de admitere a celor mai multe cereri de recurs ale inculpaţilor, celelalte apărări ale recurenţilor urmând a nu fi primite.

Raportat la inculpatul D.D., al cărui recurs a fost constatat ca fiind tardiv iniţiat, vor fi de examinat doar criticile Parchetului pe acest palier juridic, vizând majorarea pedepselor.

Este de reţinut însă că inculpatul a fost condamnat la pedepse peste minimul special prevăzut de lege, pentru infracţiunile săvârşite, iar perseverenţa infracţională a acestuia şi faptul că a mai săvârşit anterior multe infracţiuni a fost deja sancţionată de către prima instanţă, prin aplicarea unui spor de pedeapsă de doi ani închisoare. Acest spor de pedeapsă a fost just individualizat şi se impunea a fi aplicat, având în vedere numeroasele pedepse care intră în operaţiunea juridică a contopirii.

Aşadar se constată că nu poate fi admisă solicitarea de majorare a pedepselor aplicate inculpatului D.D. Argumentul principal pentru care nu se impune majorarea pedepselor, dar nici a cuantumului sporului de pedeapsă aplicate acestui inculpat, îl reprezintă atitudinea manifestată de către acest inculpat faţă de organele judiciare şi faţă de semeni, faţă de muncă.

În faţa instanţei de apel, martorii audiaţi nemijlocit, respectiv S.L. şi D.V., au declarat că inculpatul are grijă de părinţii săi, are un comportament corespunzător în societate, iar condamnările primite în celălalt dosar penal, se datorează faptului că la acea vreme nu era o persoană matură.

Prin urmare, se constată că inculpatul D. a realizat un prim pas spre reeducare şi reintegrare socială, având în vedere probele în circumstanţiere administrate în faţa instanţei de apel.

În acelaşi plan de dezbateri fiind, sunt însă netemeinice pedepsele aplicate inculpatului C.C.M.

În cazul tuturor infracţiunilor pentru care a fost condamnat, pedepsele aplicate au un cuantum peste minimul special prevăzut de lege, orientat chiar la mijlocul limitelor legale.

Prima instanţă nu a avut în vedere, cu suficienţă, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, perioada de timp semnificativă scursă de la momentul derulării activităţii infracţionale, interval în care inculpatul nu a mai intrat în contact cu legea penală.

În plus, şi în cazul acestui inculpat, Curtea de Apel a constatat că un alt argument pentru care nu se impune majorarea pedepselor este dat de comportamentul acestuia, după pronunţarea soluţiei, în primă instanţă, respectiv atitudinea de a se prezenta în faţa organelor judiciare şi faptul că a dovedit că a adoptat o altă atitudine faţă de ordinea de drept, faţă de semeni.

Fără a vorbi de necesitatea reţinerii de circumstanţe atenuante, o reducere a pedepselor aplicate în cazul fiecărei infracţiuni considerăm că răspunde mai bine şi mai obiectiv raportului fapte comise, urmări - sancţiune de ispăşit, o rezultantă de 4 ani închisoare, ca pedeapsă principală, alături de complementară deja individualizată, apărând ca fiind proporţională.

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în individualizarea unei pedepse principale a închisorii de 4 ani pentru aceasta, aflată sub pragul minim legal, fără incidenţa de circumstanţe atenuante, Înalta Curte se pliază pe practica consacrată a instanţei supreme în materie, respectiv că - prin dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 s-a instituit o limitare a pedepsei aplicate în concret pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1), prin raportare la tratamentul sancţionator prevăzut de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului, tratament sancţionator care priveşte atât limita minimă, cât şi limita maximă. În consecinţă, în cazul în care limita minimă specială a pedepsei prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului este inferioară limitei minime de 5 ani prev. de art. 7 alin. (1), instanţa poate aplica o pedeapsă mai mică de 5 ani, raportându-se la minimul pedepsei pentru infracţiunea cea mai gravă ce intră în scopul grupului.

Şi în cazul inculpatului M.A. se impune reducerea cuantumului pedepselor, deoarece prima instanţă le-a stabilit un cuantum peste minimul special prevăzut de lege, menţinut în apel, fără a ţine seama, cu suficienţă, în procesul de individualizare, de contribuţia acestui inculpat la săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnat, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului.

S-a constată că pe parcursul judecării cauzei în faţa instanţei de apel, acest inculpat a dovedit cu probele depuse în circumstanţiere, faptul că a început să manifeste o nouă atitudine faţă de muncă de regulile de convieţuire socială. Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul instanţei de apel, acest inculpat a urmat numeroase cursuri de calificare profesională, a urmat cursurile învăţământului seral, are un loc de muncă. Toate aceste din urmă aspecte, conduc instanţa de recurs la concluzia că în cauză se impune reducerea cuantumului pedepselor, rezultanta de 3 ani închisoare, pedeapsă principală, apărând a fi suficientă.

Nici pedepsele aplicate inculpatului P.C. nu au fost just individualizate deoarece, în cazul tuturor infracţiunilor, pentru care a fost condamnat, pedepsele aplicate au un cuantum cu mult peste minimul special prevăzut de lege. Prima instanţă a avut în vedere faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, dar nu şi perioada de timp scursă de la momentul derulării activităţii infracţionale, rolul mai puţin pregnant desfăşurat de către acest inculpat în ramura grupului infracţional de la Bucureşti.

În funcţie de acelaşi raport expus şi urmărit, al faptelor şi sancţiunilor de ispăşit, sancţiunea rezultantă de 3 ani, pedeapsă principală, apare mult mai echilibrată.

De asemenea, cele două (şi nu trei câte consemnează neadecvat instanţele ierarhic inferioare în motivare) pedepse aplicate inculpatului I.Ş. nu au fost just individualizate, deşi ele au într-adevăr un cuantum mai mic decât cele aplicate inculpaţilor mai sus-arătaţi, dar acest cuantum este determinat de contribuţia acestuia la activitatea infracţională, de rolul său în cadrul grupului infracţional.

Comportamentul manifestat de către acesta după pronunţarea soluţiei de condamnare de către prima instanţă, în sensul prezentării sale în faţa organelor judiciare, de a-şi găsi un loc de muncă, de a desfăşura activităţi licite remunerate, potrivit înscrisurilor administrate în circumstanţiere, în faţa instanţei de apel, toate aceste din urmă aspecte justifică reducerea cuantumului pedepselor aplicate acestui inculpat, rezultanta de 3 ani închisoare apărând îndestulătoare.

Pedepsele au fost parţial just individualizate în cazul inculpatului U.S., ele au un cuantum mai redus, dar acest aspect se consemnează că se datorează realizării unui just echilibru între aspectele care se desprind din cele imputate şi circumstanţele personale ale inculpatului, acest din urmă aspect, determinând aplicarea unor pedepse, ce însă doar în viziunea instanţelor ierarhic inferioare, sunt egale cu minimul special prevăzut de lege.

Cu toate acestea, dacă în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare este într-adevăr minimul special legal, ce se impune a fi menţinut, în contextul în care s-a vorbit de faptul că nu se necesită în cauză a se recurge la instituţia circumstanţelor atenuante, în ceea ce priveşte infracţiunea de grup infracţional organizat, instanţele inferioare nu se conformează celor statuate la nivelul instanţei supreme în materie, stabilind un raport impropriu pe relaţia mijloc - scop infracţional, în care cel dintâi element este sancţionat ilogic mult mai aspru decât ultimul.

Reiterăm că practica consacrată a instanţei supreme în materie este următoarea: prin dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 s-a instituit o limitare a pedepsei aplicate în concret pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1), prin raportare la tratamentul sancţionator prevăzut de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului, tratament sancţionator care priveşte atât limita minimă, cât şi limita maximă. În consecinţă, în cazul în care limita minimă specială a pedepsei prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului este inferioară limitei minime de 5 ani prev. de art. 7 alin. (1), instanţa poate aplica o pedeapsă mai mică de 5 ani, raportându-se la minimul pedepsei pentru infracţiunea cea mai gravă ce intră în scopul grupului.

Pentru deplină legalitate şi echilibru, în cauză pedeapsa aplicată concret inculpaţilor pentru grup infracţional a fost plafonată la cuantumul pedepsei aplicate pentru infracţiunea cea mai gravă ce intră în scopul grupului (sau singura infracţiune ce intră în acest scop).

Pentru identitate de raţiune, nici pedepsele aplicate inculpatului R.B.I. nu au fost corect individualizate atât din punctul de vedere al cuantumului, dar şi al modalităţii de executare.

S-a menţionat în expunere că „ele sunt orientate şi egale cu minimul special prevăzut de lege, deoarece şi în cazul acestuia prima instanţă a realizat un just echilibru între aspectele care se desprind din starea de fapt şi circumstanţele personale ale inculpatului, acest din urmă aspect, determinând aplicarea unor pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege. S-a avut în vedere şi întinderea activităţii infracţionale desfăşurată de către acest inculpat, faptul că a săvârşit doar două infracţiuni, spre deosebire de inculpaţii la care am făcut referire mai sus”.

În faţa instanţei de apel, în circumstanţiere, acest inculpat a depus înscrisuri, din care rezultă că a absolvit liceul, că are competenţă profesională de tehnician, deţine permis de conducere. Acest inculpat a mai depus în circumstanţiere un set de înscrisuri din care rezultă că deţine carnet de marinar, are pregătire de bază pentru siguranţă maritimă şi că este angajat în muncă.

Pe cale de consecinţă, se impune reducerea cuantumului pedepsei pentru infracţiunea prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 la 3 ani închisoare, acesta fiind cu adevărat minimul special legal, tocmai susţinerile instanţelor ierarhic inferioare anterioare fiind argumentele ce reclamă recurgerea la acest minim, alegaţiile juridice pe tema art. 7 din Legea nr. 39/2003 păstrându-şi valabilitatea.

Aşadar rezultanta de 3 ani închisoare, pedeapsă principală, va fi sancţiunea finală.

Raportat la aceşti din urmă trei inculpaţi, I.Ş., U.S. şi R.B., observând că se întrunesc condiţiile dispunerii art. 86¹ C. pen., se va recurge la această formulă de executare a sancţiunii, toate argumente anterioare vizând reducerea sancţiunilor fiind relevante şi pentru acest proces de decelare vizând formula de executare a pedepsei, înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosar, întărite prin noi documente înaintate şi în recurs, fiind edificatoare. Probele care au fost administrate în circumstanţiere evidenţiază aspecte pozitive în comportamentul social al acestor inculpaţi recurenţi.

În ceea ce îl priveşte însă pe inculpatul F.D.A., instanţa de recurs constată că pedepsele aplicate acestuia au fost just individualizate, cu luare în considerare a faptului că acest inculpat era minor la data săvârşirii infracţiunilor, fiind uşor de influenţat şi de atras în activitatea infracţională. S-a avut în vedere şi întinderea activităţii infracţionale desfăşurată de către acest inculpat, respectiv faptul că a săvârşit doar două infracţiuni.

Constatăm inclusiv că modalitatea de individualizare a executării pedepsei a fost just aleasă, raportat la vârsta acestuia la acel moment, dar şi la atitudinea manifestată de către acesta de a se prezenta în faţa organelor judiciare. Evident că nici în cazul acestui inculpat nu se impune majorarea cuantumului pedepselor, ca un răspuns expres la recursul promovat de Parchet.

În afara argumentaţiilor expuse ce reclamă admiterea recursurilor pe considerentele art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. privitor la inculpaţii C.C.M., M.A., P.C., I.Ş., U.S. şi R.B., raportat la cadrul de reducere a sancţiunilor aplicate acestora, individualizarea executării pedepselor, aşadar cazul de casare de la pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen., sunt de făcut trimiteri pe considerente ce ţin de temeinicia criticilor şi în ceea ce priveşte recursul Parchetului.

Un motiv final de recurs al Parchetului vizează greşita aplicare a legii în materia confiscării, ce va fi apreciat ca fiind întemeiat.

Astfel, un motiv de apel al Parchetului a vizat greşita restituire către inculpaţi D.D., P.C. şi V.C.A. a sumelor de bani şi a bunurilor ridicate în urma percheziţiei domiciliare la aceştia, în locul confiscării acestora în vederea reparării pagubei.

Prima instanţă a dispus restituirea către aceşti inculpaţi a unor sume de bani, către inculpatul D.D. suma de 411 RON, un dispozitiv pentru înregistrat imagini video; 2 mini-camere video, 2 antene transmiţător şi un receptor audio-video, un motociclu marca H., an de fabricaţie 2007, către inculpaţii P.C. şi V.C.A. suma de 1.746 RON.

Curtea de Apel a constatat că în mod nelegal s-a dispus restituirea sumelor de bani către cei trei inculpaţi, având în vedere că aceste sume de bani vor putea fi utilizate pentru punerea în executare a dispoziţiilor din hotărârea apelată, care vizează confiscarea sumei de 74.996,8 RON de la inculpatul D.D. şi suma de 1.746 RON găsită la locuinţa inculpaţilor P.C. şi V.C.A. Şi această din urmă sumă urmează a fi menţinută la dispoziţia organelor judiciare, în vederea punerii în executate a dispoziţiilor din sentinţă, privitoare la confiscarea de la inculpatul P.C. a sumei de 5.500 RON.

Prin urmare, apelul declarat de către Parchet a fost admis doar în ceea ce priveşte greşita restituire a sumelor de bani.

Concret, prin dispoziţiile deciziei recurate a fost menţinută suma de 411 RON, ridicată din locuinţa inculpatului D.D., consemnată la C. Bank - Sucursala Braşov cu recipisa din 08 februarie 2008 şi suma de 1.746 RON, ridicată din locuinţa inculpaţilor P.C. şi V.C.A., consemnată la C. Bank - Sucursala Braşov pe numele inculpaţilor, cu recipisa din 08 februarie 2008, la dispoziţia organelor judiciare.

În mod cert, admiţând acest capăt al apelului trebuia să se dispună efectiv şi expressis verbis confiscarea sumelor, deoarece executarea sumelor presupune dispoziţia fermă a instanţei în acest sens, substituirea acestor neajunsuri urmând a se realiza în prezentul recurs.

În alt plan, în cadrul acestui din urmă motiv de recurs al Parchetul, s-a reluat critica vizând restituirea greşită a unor bunuri către inculpatul D.D., însă, inclusiv instanţa supremă constată că acest motiv este nefondat deoarece, pe de o parte, nu s-a stabilit că bunurile respective ar avea legătură cu activitatea infracţională desfăşurată de către inculpatul D.D. (în acest sens este motociclul), iar pe de altă parte, nu s-a procedat în cauză de către organul de urmărire penală la o valorificare a acestor bunuri ridicate de la inculpat, pentru ca instanţa de judecată să poată constata că valoarea acestora este mai mică decât suma ce a fost confiscată de la acest inculpat. Astfel, motivul ce se referă la greşita restituire a unor bunuri către inculpatul D.D., este nefondat.

În continuare, aşadar, urmează a fi abordate criticile de ordin procedural, dar şi substanţial, îmbrăcate sub forma unor cazuri de casare, formulate de către fiecare dintre inculpaţii recurenţi.

Motivul de recurs comun al inculpaţilor în legătură cu infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Toţi inculpaţii condamnaţi în primă instanţă, soluţie menţinută şi în apel, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, au criticat şi au invocat faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni nici sub aspectul laturii obiective şi nici sub aspectul laturii subiective.

Analizând mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv conţinutul convorbirilor telefonice, al transmiterilor de tip SMS, al conţinutului rapoartelor de percheziţie informatică, dar şi cele al declaraţiilor inculpaţilor, se constată însă că în mod legal şi temeinic în cauză prima instanţă a reţinut că inculpaţii sunt vinovaţi de săvârşirea acestei infracţiuni. Din mijloacele de probă rezultă că acest grup infracţional organizat şi-a desfăşurat activitatea în perioada anului 2007, acest grup fiind constituit în vederea săvârşirii unor infracţiuni grave prin intermediul sistemelor informatice.

Fiecare dintre inculpaţi avea un anumit rol în cadrul acestui grup, ce şi-a desfăşurat activitatea în trei zone: Braşov (D.D.), Bucureşti (P.C.) şi Constanţa (C.C.M., M.A., I.Ş., U.S., R.C.T., R.B. şi F.D.A.).

Liderii acestui grup au fost D.D., P.C., C.C.M. şi M.A., fapt pentru care s-a şi explicitat anterior, raportat la procesul de individualizare a sancţiunilor, că doar formula executării efective a închisorii aplicate este aptă să conducă la reeducarea lor.

Este nefondată susţinerea inculpaţilor în sensul că nu era un grup cu o structură organizată şi cu o activitate coordonată. Dacă analizăm conţinutul convorbirilor telefonice constatăm frecvenţa cu care inculpaţii se sunau şi îşi dădeau indicaţii cu privire la modul de a acţiona pe plan infracţional. Astfel, când inculpatul D.D. primea sume de bani din S.U.A. îi contacta pe inculpaţii din Constanţa, cu precădere pe inculpatul C., căruia îi trimitea o parte din sumele de bani primite. În cadrul convorbirilor telefonice inculpaţii comunică cu privire la modul de utilizare al datelor, de folosirea cardurilor falsificate. De asemenea, inculpatul C. comunica inculpaţilor M.A., R.C. şi a celorlalţi din Constanţa, datele tranzacţiilor efectuate de acesta pe W.U. pentru ca aceştia să ridice sumele de bani de la ghişee, şi totodată se purtau convorbiri despre locul unde să se întâlnească pentru ca inculpatul C. să îşi recupereze şi el o sumă de bani din aceste tranzacţii frauduloase.

Aşa cum a stabilit şi prima instanţă, aspect reluat şi în apel, inculpatul D. după constituirea grupului a fost cel care a menţinut o strânsă legătură cu E.J. - cetăţean american - care a desfăşurat pe teritoriul S.U.A., activităţi de retrageri frauduloase de bani şi de falsificare de carduri. Inculpatul D. a transmis cetăţeanului american datele de identificare ale unor carduri pe care le primea de la inculpaţii C. şi P., fiind aşadar un intermediat între aceşti din urmă inculpaţi şi cetăţeanul american. Ceilalţi inculpaţi din cadrul grupului au avut un rol de a sprijini acest grup prin faptul că au figurat în calitate de destinatari, fie a sumelor de bani trimise de E.J., fie a sumelor retrase fraudulos de C. prin intermediul W.U. Fotografiile ce sunt ataşate în volumele de urmărire penală arată strânsele legături, chiar şi de prietenie în ramura grupului din Constanţa şi cea din Bucureşti reprezentată de inculpatul P.

Strânsa legătură dintre inculpaţi, coordonarea activităţii infracţionale, rezultă din convorbirile telefonice, din rezultatele percheziţiilor informatice, din conţinutul SMS-urilor.

În primul rând trebuie subliniate rezultatele activităţii de cercetare cu privire la cetăţeanul american, al cărui număr de telefon a fost găsit, fie în telefon, fie în calculator, la toţi inculpaţii iniţiatori ai grupului infracţional. La acestea se adaugă adresa din 22 aprilie 2009 emisă de F.B.I., prin care s-a comunicat faptul că acest inculpat este cercetat pentru acelaşi .gen de infracţiuni ca şi inculpaţii din această cauză, contrar celor susţinute de către aceştia.

Potrivit percheziţiei informatice, inculpatul D. i-a trimis acestei persoane, în mod repetat pe internet, date de natura celor aflate pe banda magnetică a unor carduri. Astfel de date sunt enumerate în sentinţa apelată. Discuţiile telefonice din datele de 14, 15, 16 17, 18, august 2007, dintre inculpatul D. şi E.J. au evidenţiat faptul că inculpatul D.D. a ţinut permanent legătura telefonic cu persoana de legătură din S.U.A., E.J., căruia i-a transmis prin intermediul e-mail-ului date referitoare la carduri bancare, l-a consiliat în vederea fraudării conturilor de card, iar E.J. a retras de la ATM-uri din S.U.A. numerar, pe care în parte i-a trimis inculpatului D.D.

Potrivit percheziţiei informatice, în mai multe dintre cartelele SIM ridicate de la inculpatul D., s-au găsit numerele de telefon ale inculpaţilor P., C. şi cele ale lui E.J. De menţionat este faptul că inculpaţii deţineau mai multe cartele SIM, însă în toate aveau numerele celorlalţi coinculpaţi.

Faptul că inculpatul nu a obţinut singur datele bancare pe care le-a trimis lui E.J., ci a fost ajutat de inculpaţii C., M., P., I., rezultă din convorbirile telefonice din 18, 21, 23, 25, purtate de inculpatul D. cu C. De asemenea, convorbirile din datele de 15, 19, 20 august dintre cei doi dovedesc această infracţiune. Mai mult, toate aceste convorbiri sunt purtate pe marginea efectuării de operaţiuni şi retrageri frauduloase de bani. Mai mult, din modul de derulare al convorbirilor, mai rezultă faptul că inculpatul C. menţinea legătura atât cu inculpatul D., dar şi cu ceilalţi inculpaţi, membri ai grupului din Constanţa. În acest sens sunt convorbirile purtate de acesta în data de 12, 21 septembrie 2007, purtate cu inculpatul I., sau cele purtate cu inculpatul R. din 28 august 2007 toate pe tema retragerilor de bani. Aceste din urmă convorbiri ale lui C. se intercalează cu altele purtate cu inculpatul M. la aceeaşi dată ceea ce dovedeşte modul coordonat şi organizat de a acţiona al inculpaţilor.

În data de 18 septembrie 2009 inculpatul C. trimite date ale tranzacţiilor ce urmau să fie efectuate, către inculpatul F., imediat F. la orele 15:19 este apelat de către M. pentru a-i cere explicaţii despre mesajul trimis de către C. Este mai mult decât evidentă comiterea de către toţi inculpaţii a infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Inculpatul M., imediat după ce accesa în mod fraudulos site-ul W.U. trimitea datele tranzacţiei către inculpaţii R., R. şi C.

Dovada săvârşirii acestei infracţiuni de către toţi inculpaţii mai rezultă şi din înscrisurile comunicate de către W.U., din care rezultă că aceştia erau beneficiarii sumelor de bani, trimise din S.U.A., de E.J., din declaraţii de martori sau cele ale inculpatei P.

La rândul său inculpatul M. poartă o corespondenţă intensă cu inculpaţii R. şi R., amintim aici, pe cea din 20 septembrie 2007. În data de 06 octombrie 2007, inculpatul M. a expediat către inculpatul D. date ale unor tranzacţii pe care acesta din urmă le-a expediat mai departe către E.J.

Convorbirile purtate de către inculpatul P. cu inculpatul D., sau SMS-urile trimise de către acesta sunt o altă dovadă a săvârşirii infracţiuni prev. de art. 7. De remarcat este faptul că în data de 10 octombrie 2007, inculpatul D. discută cu P. pe tema retragerilor frauduloase de sume de bani, iar D., ţine, în acelaşi timp legătura cu E.J., în S.U.A. Inculpatul U. a trimis la data de 06 octombrie 2007, către inculpatul D., date ale unei tranzacţii, iar acesta mai departe către E.J., rezultă din conţinutul convorbirilor al mesajelor SMS, corespondenţa W.U. Mai mult, inculpatul U. a procedat şi la ridicarea unor sume de bani.

Percheziţiile informatice şi cele domiciliare, conţinutul convorbirilor dovedesc şi rolul inculpatului I. în cadrul grupului infracţional. Şi la acest inculpat au fost identificate numărul de telefon al cetăţeanului american, dar şi mesaje primite de la acesta în legătură cu datele unor trimiteri de bani, în acest sens, amintim pe cel primit la data de 08 octombrie 2007, orele 19:07.

Exemplele de mesaje SMS, de convorbiri purtate, de date descoperite în mediile de stocare sunt mult mai numeroase decât cele la care am făcut referire mai sus şi dovedesc faptul că toţi inculpaţii au săvârşit infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în modalitatea reţinută de către prima instanţă, ca element material.

Pentru toate aceste considerente, se constată nefondat motivul de recurs al inculpaţilor, care au solicitat achitarea.

Sub aspect probator, Curtea de Apel a constatat legalitatea mijloacelor de probă întrebuinţate în cauză, urmând a fi astfel avute în vedere la analiza pe substanţă a recursurilor declarate.

Prealabil este de menţionat caracterul nefondat al motivului de recurs al unor inculpaţi, prin care au arătat că instanţele nu au realizat o cercetare judecătorească temeinică, deoarece nu a procedat la administrarea probelor solicitate, făcându-se referire inclusiv la efectuarea unei expertize informatice.

Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată însă că prima instanţă a procedat la administrarea probelor necesare şi utile soluţionării cauzei, în acest sens procedând la audierea inculpaţilor, declaraţiile acestora, fiind ataşate la dosarul primei instanţe, la ascultarea unui număr de 14 martori.

Prima instanţă a procedat şi la administrarea probei cu înscrisuri, ataşate la dosarul cauzei, atât pe latură civilă, dar şi pe latură penală.

În faza de judecată a apelului au fost administrate probe, doar în apărarea inculpaţilor, respectiv declaraţii de martori, înscrisuri, iar la solicitarea inculpaţilor C.C.M., D.D. şi M.A., în cauză a fost efectuată o expertiză criminalistică a înregistrărilor telefonice.

La termenul de judecată din data de 21 iunie 2011 a fost audiat martorul S.L. propus în apărare, de către inculpatul D.D.

La acelaşi termen de judecată au fost propuse şi admise în circumstanţiere pentru inculpatul R.C.T., înscrisuri din care rezultă faptul că acesta este student şi desfăşoară activităţi în cadrul unei societăţi comerciale.

La aceeaşi dată au fost depuse în circumstanţiere de către inculpatul R.B.I. înscrisuri din care rezultă că a absolvit liceul, că are competenţă profesională de tehnician, deţine permis de conducere. Acest inculpat a mai depus în circumstanţiere un set de înscrisuri din care rezultă că deţine carnet de marinar, are pregătire de bază pentru siguranţă maritimă şi că este angajat în muncă.

Inculpatul M.A. a depus o adeverinţă din care rezultă că urmează cursurile învăţământului seral.

Inculpatul M. a mai depus un contract individual de muncă şi o adeverinţă din care rezultă că este angajat.

Inculpatul I.Ş. a depus un contract individual de muncă, care atestă că acesta este mecanic auto.

Inculpatul I.T.M. a depus înscrisuri în circumstanţiere din care rezultă că este angajat al unei societăţi comerciale.

Inculpatul P.C. a depus înscrisuri ce emană de la unităţi bancare.

De altfel, aceste înscrisuri tocmai că au fost avute în vedere, în recurs, în procesul de individualizare a sancţiunilor aplicate inculpaţilor, precum şi a formulei de executare a acestora.

La solicitarea instanţei de apel s-au depus, de către procuror, un raport de percheziţie informatică care îl privea pe inculpatul U.S.

S-a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză criminalistică din data de 15 mai 2012, întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Braşov. Această expertiză a avut două obiective: 1. dacă vocile atribuite inculpaţilor D.D., U.S. şi C.C.M., din înregistrările supuse expertizării, aparţin acestora; 2. dacă înregistrările telefonice şi ambientale prezintă ştersături, intercalări sau adăugiri.

În scopul efectuării acestei expertize au fost puse la dispoziţia experţilor suporţii optici care erau ataşaţi dosarului cauzei şi pe care erau înregistrate convorbirile telefonice purtate de către inculpaţi.

În scopul efectuării expertizei au fost prelevate probe de voce de la inculpaţii care au solicitat efectuarea acestei expertize.

- este o probabilitate foarte ridicată ca vocea atribuită inculpatului C.C.M. din convorbirea telefonică să aparţină acestuia;

- este o probabilitate ridicată ca vocea atribuită aceluiaşi inculpat din înregistrarea telefonică transcrisă la dosar urmărire penală, să aparţină acestuia;

- este probabil ca vocea atribuită inculpatului C. din înregistrarea transcrisă la dosar urmărire penală, să aparţină acestuia;

- expertul a arătat că pentru înregistrările transcrise la dosar urmărire penală nu se poate stabili dacă vocea aparţine inculpatului C. Expertul a mai arătat faptul că pentru înregistrarea transcrisă nu s-a putut identifica cui aparţine vocea.

- pentru vocea atribuită inculpatului U.S. din înregistrarea telefonică transcrisă nu s-a putut efectua identificarea vocii inculpatului;

- este o probabilitate ridicată ca vocea atribuită inculpatului D.D. din înregistrarea telefonică transcrisă să aparţină acestuia. Expertul nu a putut stabili pentru motivele arătate în considerentele expertizei dacă vocea atribuită inculpatului D. din înregistrarea transcrisă aparţine acestuia.

Pentru alte două înregistrări expertul nu a putut să procedeze la identificarea celui care a purtat aceste convorbiri telefonice.

La solicitarea inculpaţilor C.C.M. şi U.S., au fost încuviinţate lămuriri suplimentare de la expertul care a efectuat expertiza mai sus arătată, lămuririle fiind depuse. În cuprinsul acestora, expertul a arătat motivele pentru care în expertiză nu s-a putut efectua identificarea vocii atribuită inculpatului U.S. În acest sens, expertul a arătat că motivul pentru care nu s-a putut proceda la identificare a fost determinat de calitatea prea scăzută a semnalului din cadrul înregistrărilor telefonice.

Expertul în cuprinsul acestor lămuriri a învederat şi metodele utilizate la efectuarea acestei expertize.

Cu privire la expertiza informatică, intens criticată şi în recurs, probă ce a fost solicitată de inculpaţi şi în faţa primei instanţe, Curtea de Apel este cea care s-a pronunţat şi a motivat adecvat prin încheiere, arătând că o astfel de probă este inutilă soluţionării cauzei.

În privinţa inculpatului D.D., ca şi a celorlalţi inculpaţi, în privinţa infracţiunilor informatice, pe lângă alte probe, prima instanţă a făcut trimiteri la conţinutul raportului de percheziţie informatică ce se regăseşte în dosar urmărire penală.

Aşadar toate mijloace de probă au fost administrate în condiţii de legalitate, ele vor fi avute în vedere în procesul de administrare a probelor, deoarece este cunoscut faptul că probele nu au o valoare dinainte stabilită, ci ele sunt apreciate de către instanţa de judecată şi reţinute în procesul de stabilire al vinovăţiei, doar dacă sunt legale şi se coroborează cu alte mijloace de probă.

Instanţele ierarhic inferioare au analizat, coroborat, toate mijloacele de probă, fiind nefondate susţinerile inculpaţilor în sensul că nu s-a efectuat o cercetare judecătorească completă, că se impune o rejudecare a pricinii în care să se efectueze o expertiză sau să se audieze nişte martori, a căror depoziţii oricum nu pot configura o altă stare de fapt decât cea deplin conturată în speţă.

In concreto

Recursul declarat de către inculpatul D.D. a fost constatat ca fiind tardiv iniţiat.

Analiza recursului declarat de către inculpatul C.C.M.

În fapt, activitatea infracţională desfăşurată de către inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 3652002, aşa cum corect a stabilit şi prima instanţă şi constă în următoarele: în perioada mai - noiembrie 2007, a transmis, în mod repetat, fără drept, pe Internet, prin e-mail sau mesaje instant, către D.D., date de identificare de natura celor care permit utilizarea unor instrumente de plată electronică (carduri bancare enumerate exemplificativ în rechizitoriu), pe care acesta din urmă le-a transmis în aceeaşi modalitate în S.U.A. lui E.L.J., în vederea efectuării de operaţiuni financiare frauduloase.

În principal, inculpatul a invocat faptul că nu a transmis astfel de date către inculpatul D., iar dacă se acceptă teza că le-a trimis nu s-a dovedit faptul că aceste date erau apte pentru efectuarea unor operaţiuni financiare.

Din analiza coroborată a mijloacelor de probă, rezultă îndeplinirea tuturor condiţiilor art. 27 alin. (3), respectiv că inculpatul C. a transmis date inculpatului D., date în vederea efectuării de operaţiuni financiare frauduloase şi implicit, transmiterea acestor date era neautorizată, pentru că a avut acordul titularilor de carduri pentru o astfel de transmitere. Este evident că nici un titular de card nu îşi dă acordul ca datele sale să fie folosite discreţionar de către alte persoane.

Mijloacele de probă trebuie privite în ansamblul lor, pentru că acest context dovedesc, coroborate, întrunirea tuturor condiţiilor legale pentru infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (3) pe care inculpatul a săvârşit-o.

În primul rând, trebuie să pornim de la declaraţia inculpatului D., dată, în faţa primei instanţe, în care acesta a recunoscut că a primit date de la inculpatul C., pe care le-a transmis mai departe, în S.U.A., însă nu a apreciat că face ceva ilegal, ci el ştia că inculpaţii C. şi P. urmau să obţină anumite sume de bani, din practicarea jocurilor de noroc. Inculpatul D. nu a adus niciun argument convingător de ce aceste date nu au fost trimise direct de către inculpatul C., lui E.J.

Materialul probator este completat de rezultatele percheziţiilor informatice, consemnate de către organele de urmărire penală. Potrivit procesului-verbal, cu ocazia acestei percheziţii s-au descoperit: un fişier de tip multimedia conţinând o imagine video; un număr de 47 fişiere de tip imagine conţinând diverse fotografii cu persoane, un număr de 321 fişiere, reprezentând corespondenţă electronică, pagini html, unele dintre ele „mycarduri” ce conţin date relevante despre carduri bancare; un fişier conţinând 97 de numere de telefon; 65 fişiere profile de aplicaţii tip „Messenger”.

La acestea se adaugă conţinutul convorbirilor telefonice, acestea fiind numeroase, urmând a prezenta câteva dintre ele:

- D. trimite către C.C.M. următorul mesaj: „am pe M.G. 2.000 deja. mâine îi vei avea” (proces-verbal din 12 noiembrie 2007 de redare a mesajului din 19 august 2007, orele 22:32).

- D. trimite mesaj către C.C.M. la data de 20 august 2007, orele 16:12: „mâine voi lua W.U.” (proces-verbal din data de 12 noiembrie 2007).

- D.D. trimite inculpatului C.C.M. următorul mesaj: „au plecat banii, 48 mii” (proces-verbal de redare a convorbirii din data de 21 august 2007, orele 11:47).

- D.D.: „6, că nu mi-au mai rămas. Se poate merge după ei. Pe numele meu D.D.”.

- C.C.M.: „OK, nu-i bai.” (proces-verbal din data de 12 noiembrie 2007 de redare a convorbirii din data de 30 august 2007, 18:59.

La data de 05 septembrie 2007, orele 13:32, inculpatul D.D. i-a comunicat inculpatului C.C.M. că îi trimite 35 de milioane (procesul-verbal din 12 noiembrie 2007). Consecutiv acestei convorbiri, C.C.M. a apelat postul de telefonie mobilă ce aparţine inculpatului I.Ş., căruia i-a comunicat că are de ridicat 35 de milioane ROL la acelaşi nume „când vrei tu că i-a pus 35 mii. acelaşi număr” (procesul-verbal din 12 noiembrie 2007 de redare a convorbirii din 05 septembrie 2007, orele 13:35). La data de 12 septembrie 2007, ora 14:48, I.Ş. l-a sunat pe C.C.M. pe care îl întreabă de unde a primit banii: C.C.M.: „din California. Da ţi-am scris”, l.Ş.: „de la american sau de la japonez”. C.C.M.: „De la americanu ala. I-am zis ca să pună pe acelaşi nume”. La data de 08 octombrie 2007, orele 19:03, inculpatul C.C.M. este apelat de inculpatul D.D. şi are loc următoarea conversaţie: D.: „am pus 46 mii.”. La ora 19:06:09, D.D. i-a trimis inculpatului C.C.M. următorul mesaj: „P.C. OP 11.460 lei”.

Din conţinutul convorbirilor rezultă faptul că inculpatul C. îl cunoaşte pe numitul E.J., cunoaşte cu ce se ocupă acesta din urmă, şi totodată fac vorbire despre calitatea datelor transmise, inculpatul C. precizând, aşa cum vom arăta că aceste date au fost bune.

D.D.: „..am vorbit cu acesta la telefon, şi se poartă cam ciudat... de o săptămână tot fonduri.. deci chiar nu cred. eu dau explicaţii... şi stau şi nu dorm. ş-astept şi pun tot ce scrie acolo clar ceri 500, ceri 100, ceri 300...şi-mi vine cu 20..!”

C.C.M.: „măi, ele au fost bune..simţi că te minte?.. da asta nu înseamnă să ne oprim, că eu nu vreau să opresc nimic.”

D.: „nu poţi să le dai la cineva să le probeze astăzi?”

C.C.M.: „alea le-am dat deja să le probeze!”

Totodată, din cuprinsul acestor convorbiri mai rezultă că inculpatul D. transmitea mai departe datele primite, de la inculpatul C.

D.D.: „pachetele vin la mine numai să le aranjez, că nu poate să facă copy-paste”

C.C.M.: „eu atâta vreme cât primesc ce am de primit, nu mă deranjează. încearcă să găseşti o soluţie să-ţi trimită cât că asta e! altceva mă deranjează, să stai 10 zile şi tot nimic, de la mine a plecat bine.. şi s-a dus la acela şi a băgat mâna...” (proces-verbal din 12 noiembrie 2007 de redare a convorbirii din 25 august 2007, ora 17:42).

Faptul că inculpatul C. era cel care a transmis datele şi că se interesa dacă aceste date sunt bune mai rezultă şi din următoarea convorbire:

La data de 28 august 2007, ora 19:22, inculpatul C.C.M. a fost contactat de R.C.T.

R.C.T.: „ăsta m-a sunat dinăuntru (se referă la un ghişeu W.U. şi la R.B., aflat la interior) şi a zis că nu-i bun MTCN-ul”.

C.C.M.: „acum zice please verify information and resubmit J.L.,.. acum nu mai e bun.”

R.C.T.: „a sărit?”

C.C.M..: „Da”

R.C.T.: „trebuia să fie ars mai devreme. La următorul intri pe Net?”

C.C.M.: „Da” (proces-verbal de redare a convorbirii din 28 august 2007, orele 19:22).

R.C.T.: „eu sunt aicea lângă el, tu chinuieşte-te să faci şi tu cât mai repede, şi să mă suni să-mi dai alea, să le ard direct.”

C.C.M.: „hai să-ncercăm” (proces-verbal din data de 12 noiembrie 2007 de redare a convorbirii din 28 august 2007, orele 19:25:53).

La toate aceste se adaugă şi celelalte convorbiri reţinute de către prima instanţă, cu excepţia celor pentru care, în cuprinsul expertizei criminalistice a vocii, nu s-a putut stabili faptul că vocea ar aparţine acestui inculpat. De asemenea, sunt avute în vedere şi convorbirile enumerate la analiza apelului inculpatului D., purtate de către acesta din urmă, cu inculpatul C.

Aceste convorbiri se coroborează cu alte mijloace de probă, urmează să fie avute în vedere de către instanţă, în ansamblul materialului probator care stă la baza condamnării acestui inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002.

Celelalte convorbiri, pentru care nu s-a putut stabili că vocea ar aparţine inculpatului C. nu vor fi avute în vedere, însă acest aspect nu poate influenţa soluţia de condamnare pronunţată de către prima instanţă, pentru că nu sunt relevante în cauză.

Este neîntemeiată susţinerea acestui inculpat, în sensul că nu se poate reţine săvârşirea acestei infracţiuni, deoarece persoanele păgubite din S.U.A., nu au fost audiate, şi nu s-a putut stabili astfel dacă şi-au manifestat sau nu consimţământul la trimiterea acestor date. În acest sens, în apel s-a constatat imposibilitatea audierii acestor persoane, care au fost identificate, ca urmare a datelor de card ce au fost utilizate de către inculpaţi. Unităţile bancare au arătat că datele enumerate în tabelul din considerentele sentinţei apelate aparţin într-adevăr unor persoane. Este evident că nu poate exista consimţământul titularilor de card pentru utilizarea unor astfel de date personale.

Pentru toate aceste considerente, sunt îndeplinite toate cerinţele prevăzute de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, pentru a condamna inculpatul C.C.M. pentru săvârşirea aceste infracţiuni.

Alt motiv de recurs al acestui inculpat vizează netemeinicia soluţiei de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de către art. 26 C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, arătând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

În fapt, această infracţiune săvârşită de către inculpat constă în următoarele: în perioada mai - noiembrie 2007, a cooperat cu vinovăţie la retragerea frauduloasă în mod repetat de către E.L.J. de la ATM-uri amplasate în S.U.A., cu ajutorul unor carduri contrafăcute, a unor sume de bani din conturile bancare ale altor persoane, primind de la D.D. sau interpuşi ai acestuia (P.C.I., I.A.M.), prin intermediul lui I.Ş. sau O.G., un procent din sumele retrase.

Este nefondată susţinerea acestui inculpat în sensul că în cauză nu s-a dovedit faptul că cetăţeanul american a falsificat astfel de carduri sau dacă le-a produs, nu s-a dovedit că le-ar fi utilizat, deoarece, din coroborarea mijloacelor de probă, rezultă acest aspect al activităţii derulate de către E.J., în S.U.A. (convorbiri telefonice, percheziţii informatice, reconstituirea datelor descoperite în mediile de stocare de la inculpatul D., declaraţii de martori, înscrisurile aflate la dosar urmărire penală, din care rezultă că E.J. era persoana care a trimis cele mai multe sume de bani din S.U.A., inculpaţilor din cauză, direct sau indirect). Din aceleaşi mijloace de probă mai rezultă şi faptul că E.J. s-a folosit de datele transmise de inculpatul D. şi pe care acesta le avea de la inculpatul C., aşa cum am arătat anterior, la analiza infracţiunii prevăzută de art. 27 alin. (3), fiind astfel nefondată, susţinerea acestui inculpat că nu s-a dovedit ce date a utilizat E.J. pentru a contraface carduri. Discuţiile telefonice dintre inculpatul D. şi E. (algoritm bun, algoritm prost, card anulat etc) evidenţiază fără niciun dubiu că cetăţeanul american se ocupa cu falsificarea unor astfel de carduri, se folosea de datele primite din România şi trimise de inculpaţi.

Inculpatul C. a mai susţinut că şi în ipoteza în care s-au efectuat retrageri de bani nu s-a dovedit că ar fi existat consimţământul titularilor. Acest fapt, al lipsei consimţământului titularilor de card, este aşa cum am mai arătat evident.

Ajutorul pe care inculpatul C. l-a dat cetăţeanului american E.J., constă, aşa cum am mai arătat, în aceea că i-a transmis acestuia, prin intermediul inculpatului D., date de identificare a unor carduri.

Având în vedere toate mijloacele de probă, la analiza infracţiunii prevăzută de art. 27 alin. (3), dar şi cele expuse la analiza acestei din urmă infracţiuni, ambele din Legea nr. 365/2002, se constată că sunt îndeplinite toate cerinţele art. 26 C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, pentru a se putea angaja răspunderea penală a acestuia.

Alt motiv de recurs al inculpatului C., pe fondul cauzei, vizează greşita condamnare a sa pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, nici sub aspectul laturii subiective, nici obiective.

Potrivit art. 48 constituie această infracţiune, fapta de a introduce, modifica sau şterge, fără drept, date informatice ori de a restricţiona, fără drept, accesul la aceste date, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecinţe juridice.

În fapt, activitatea infracţională desfăşurată de către acest inculpat constă în următoarele: în perioada mai - noiembrie 2007, în vederea amăgirii unor cetăţeni străini, titulari ai unor conturi bancare, a introdus în mod repetat, fără drept, date informatice pe Internet sub forma unor spam-uri (email-uri sau mesaje instant) expediate nesolicitat, provenind aparent de la entităţi bancare sau sisteme de plăţi on-line reale, prin care a solicitat sub diferite pretexte mincinoase accesarea unui link indicat către o pagină falsă de web în scopul obţinerii de la aceştia a datelor informatice relevante cu privire la acele conturi (phishing), de natură a permite efectuarea de tranzacţii în absenţa fizică a cardurilor.

Săvârşirea acestei infracţiuni este dovedită de procesul-verbal. Potrivit acestui proces-verbal, în urma analizei fişierelor descoperite la inculpatul C., pe mediile de stocare s-a identificat un mesaj electronic primit prin poşta electronică. Potrivit aceluiaşi proces-verbal, în subiectul acestui mesaj apare un număr de card urmat de o serie de cifre, un număr format de o serie din patru cifre de formatul codului PIN,

Trebuie menţionat faptul că adresa expeditorului este concepută astfel încât să creeze aparenţa că ar aparţine administratorilor site-ului P.P.

Potrivit aceluiaşi proces-verbal, în continuare, s-a procedat la vizualizarea codului sursă a acestui mesaj, constatându-se că acesta conţine instrucţiunile necesare afişării programelor de navigare, a informaţiilor conţinute de un mesaj electronic.

În urma căutării în conţinutul acestui cod, după elementele specifice datelor de carduri bancare, s-au identificat datele cetăţeanului J.M., împreună cu cele ale cardului bancar.

Inculpatul C. nu a adus nicio explicaţie cu privire la aceste date ale unui cetăţean american şi ale datelor de card ale acestuia.

O astfel de activitate este cunoscută sub denumirea de psihing, şi ea constă într-un răspuns, care aparent ar proveni din partea P.P. care solicita datele de identificare ale clientului, precum şi datele cardului bancar (această operaţiune rezultă şi din înscrisul printat, din calculatorul inculpatului).

Modalitatea în care a acţionat inculpatul şi dovedirea săvârşirii de către acesta a infracţiunii prevăzute de art. 48 mai rezultă şi din înscrisurile de la dosar urmărire penală.

Concluzionând se constată că infracţiunea prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003 a fost pe deplin dovedită prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă, fiind nefondate apărările formulate de către acest inculpat, în legătură cu această infracţiune.

Un alt motiv de recurs al inculpatului C., pe fondul cauzei, vizează solicitarea de achitare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003. În susţinerea acestui motiv inculpatul a arătat faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni nici sub aspectul laturii subiective, nici sub aspectul laturii obiective.

Mijloacele de probă ce au fost administrate pe parcursul procesului penal cu privire la acest inculpat, respectiv convorbiri telefonice, percheziţii informatice, declaraţii de inculpaţi, dovedesc fără niciun dubiu faptul că acest inculpat a săvârşit această infracţiune.

Inculpatul C. comunica inculpaţilor F.D.A. şi M.A. datele despre tranzacţii pe care inculpatul C. le efectua ilegal pe site-ul W.U. Inculpatul C. a transmis celorlalţi doi inculpaţi mesaje de tip SMS, cu privire la tranzacţii, pentru ca aceşti din urmă doi inculpaţi să se poată prezenta la ghişeele W.U. pentru a ridica respectivele sume de bani. Mijloacele de probă precum convorbiri telefonice, mesaje de tip SMS trimise de către acest inculpat, sau percheziţiile informatice efectuate asupra mediilor de stocare a datelor informatice aparţinând acestui inculpat, dovedesc aceste operaţiuni frauduloase efectuate de către inculpatul C. în scopul de a obţine un beneficiu material.

Din conţinutul convorbirilor telefonice şi a mesajelor de tip SMS prezentate rezultă fără niciun dubiu că o parte din sumele de bani ridicate de către inculpaţii F., R., M. erau predate inculpatului C.

Alte mijloace de probă care atestă faptul că inculpatul C. era beneficiar al sumelor de bani trimise din S.U.A. de E.J. sunt declaraţiile inculpaţilor D., P. şi cele ale martorei I., aceştia relatând faptul că după ce primeau sumele de bani, o parte dintre ele erau trimise ulterior inculpatului C. Declaraţiile acestea au fost analizate pe larg mai sus în cadrul apelului inculpatului D.

Este nefondată susţinerea inculpatului C. în apărare în sensul că adresa IP atribuită inculpatului C. este în realitate localizată în Federaţia Rusă, deoarece pe calea fraudelor informatice se poate accesa dintr-o anumită locaţie o adresă IP indiferent de locaţia acesteia.

Nu are relevanţă asupra angajării răspunderii penale pentru această infracţiune, faptul că persoanele păgubite, de pe ale căror carduri au fost sustrase sume de bani, nu s-au constituit părţi civile în cauză, atâta vreme cât s-a dovedit fără dubiu că s-au retras sume de bani din conturile acestora.

Convorbirile telefonice, mesajele de tip SMS, datele la care s-au prezentat inculpaţii F., R. şi M. să ridice sumele de bani, aşa cum rezultă din înscrisurile comunicate de W.U., sau celelalte instituţii din care s-au făcut transferurile, dovedesc fără niciun dubiu că inculpatul C. a săvârşit şi această infracţiune.

Pentru toate aceste considerente, se constată că sunt îndeplinite toate cerinţele legale şi este dovedită săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 49 din Legea nr. 161/2003.

Motivul de recurs formulat în subsidiar de către inculpatul C.C.M., referitor la individualizarea pedepselor, solicitând reducerea acestora a fost singurul considerat fondat, după cum s-a detaliat.

Analiza recursului declarat de către inculpatul F.D.A.

Inculpatul F.D.A. a solicitat achitarea pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa şi pentru care a fost condamnat de către instanţa de fond.

Şi pentru acest inculpat, prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt şi încadrarea juridică a celor două infracţiuni săvârşite.

Cu privire la infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, pentru care a fost condamnat de către instanţa de fond, sunt îndeplinite toate cerinţele legale pentru a fi angajată răspunderea penală a acestui inculpat.

Inculpatul a fost condamnat de către instanţa de fond, în mod legal şi temeinic şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003.

Inculpatul a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, deoarece lipseşte intenţia ca formă a vinovăţiei prevăzută de lege pentru această infracţiune, arătând că ridicarea sumelor de bani, pe care a efectuat-o, în perioada de 6 zile, respectiv 13 septembrie 2007 - 19 septembrie 2007, la solicitarea inculpatului M.A., care îşi pierduse buletinul şi cu care era prieten. Potrivit declaraţiilor date de acest inculpat, a cunoscut că banii sunt de pe jocurile de la calculator.

În fapt activitatea infracţională, prevăzută de art. 49 în forma complicităţii, a constat în următoarele - în luna septembrie 2007, inculpatul F.D.A. a acceptat să primească, în mod repetat, pe numele său, prin W.U., diferite sume de bani, în total 2.165 dolari S.U.A., obţinute fraudulos prin dispunerea ilicită de transferuri de bani pe site-ul W.U., de către C.C.M. şi M.A., în numele şi pe seama, cetăţenilor americani C.B., Y.F., J.R., J.C., J.H., J.C., C.L., J.W., K.B., sume pe care le-a retras la datele de 13, 17, 18 şi 19 septembrie 2007 de la operatori W.U. din Constanţa şi apoi le-a predat mai departe inculpaţilor M. şi C.

În urma analizei întregului material probator, administrat în cauză, se constată că este dovedit, fără niciun dubiu, faptul că acest inculpat a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003.

În acest sens sunt avute în vedere următoarele - declaraţiile date de către inculpatul F.D.A., prin care a recunoscut ridicarea sumelor de bani trimise pe numele său, dar pe care le-a predat ulterior inculpatului M., înscrisurile şi corespondenţa depusă la dosarul cauzei de către W.U., din care rezultă, că inculpatul F. a fost destinatarul unor sume de bani trimise din S.U.A., dar şi conţinutul convorbirilor telefonice purtate de către acest inculpat cu inculpaţii M.A. şi C.

Convorbirile telefonice purtate de către cei trei inculpaţi infirmă apărarea formulată de către acest inculpat în sensul că nu a cunoscut provenienţa ilicită a sumelor de bani pe care le-a ridicat şi le-a predat celorlalţi doi inculpaţi.

Astfel, la data de 18 septembrie 2007, la orele 15:19, inculpatul M. l-a apelat pe inculpatul F.D.A., pentru a-i cere explicaţii în legătură cu mesajul trimis de C.C.M.; F.D.A. i-a comunicat că a fost la mai multe bănci, dar nu a reuşit să ridice banii. Inculpatul M. i-a solicitat inculpatului F. să persevereze (proces-verbal de redare a convorbirilor din 18 septembrie 2007, orele 15:18).

La aceeaşi dată, orele 15:42, inculpatul F.D.A. a fost sunat, din nou, de inculpatul M., care l-a întrebat dacă a luat banii (proces-verbal de redare a convorbirii din 18 septembrie 2007, orele 15:42).

La data de 19 septembrie 2007, ora 10:13, inculpatul C.C.M. l-a contactat pe inculpatul M.A., care-i comunică: „vezi că ţi l-a luat acela. în 20 de min. să-i dai altul”.

La data de 19 septembrie 2007, ora 12:15, persoana ce a folosit numărul de telefon ZZZZ, respectiv inculpatul F.D.A., îl apelează pe inculpatul M.A. spunându-i: „când m-ai sunat o ardea pe a treia”. M.A.: „ai ars-o şi p-a treia?” F.D.A.: „da.” M.A.: „deci câţi bani ai la tine?” F.D.A.: „am vreo 12, 13, 14. mi-am oprit partea mea şi restul vreo 14.” M.A.: „deci îţi păstrezi 1 milion la aia de 250, 1 milion la aia de 250, 500.000 la aia de 200; deci ai 2 milioane partea ta.” F.D.A.: „că astea la B. Post mi-a dat mai puţin, ăştia au curs B.N.R. la Poştă” (proces-verbal de redare a convorbirii din data de 19 septembrie 2007, orele 12:15).

La data de 19 septembrie 2007, ora 12:16, inculpatul C.C.M. este contactat de inculpatul M.A., acesta din urmă i se adresează: „ţi le-a luat pe toate, ca să ştii. o să vină pe la mine să mi-i dea”.

La data de data de 19 septembrie 2007, ora 12:05, inculpatul C.C.M. este contactat de inculpatul M.A.: „hai ieşi la colţ”. C.C.M.: „stai că acum le dădeam 250.” M.A.: „îi mai dădeai un MT?”

Prin urmare, din conţinutul acestor convorbiri a rezultat clar legătura strânsă dintre inculpatul F., cu inculpaţii C. şi M., faptul că acestea cunoştea provenienţa ilegală a sumelor de bani, înainte de a ridica sumele de bani, inculpatul C. comunicându-i numele expeditorilor sumelor de bani şi suma.

Aşa cum rezultă, inculpatul F. îşi oprea o parte din sumele de bani ridicate (M.A.: „deci îţi păstrezi 1 milion la aia de 250, 1 milion la aia de 250, 500.000 la aia de 200; deci ai 2 milioane partea ta”, sau F.D.A.: „am vreo 12, 13, 14. mi-am oprit partea mea şi restul”), iar apoi le preda inculpatului C. sau M., aşa cum rezultă din convorbirile prezentate anterior, dintre inculpaţii C. şi M.

Faţă de toate aceste considerente, se constată că soluţia de condamnare a inculpatului F.D.A. este legală şi temeinică, urmând a fi menţinută.

În mod evident apărarea vizând incidenţa art. 18¹ C. pen. în cauză nu poate fi primită, dat fiind cadrul infracţional cert şi semnificativ anterior expus.

Pedepsele aplicate acestui inculpat au fost just individualizate, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., iar prima instanţă a analizat atât aspectele care se desprind din starea de fapt şi care evidenţiază o periculozitate ridicată a infracţiunii săvârşite, dar şi circumstanţele personale ale acestui inculpat, acestea din urmă determinând aplicarea unor pedepse într-un cuantum redus. S-a avut în vedere faptul că la data săvârşirii infracţiunilor, inculpatul F. era minor, şi-a terminat studiile, este integrat în societate având un loc de muncă stabil.

Pentru toate aceste motive urmează ca recursul declarat de către inculpatul F.D.A. să fie respins ca nefondat, potrivit art. 385¹⁵ pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Recursul declarat de către inculpatul U.S.

Se constată că hotărârile pronunţate de către prima instanţă şi de către instanţa de apel au fost motivate corespunzător, din expunerea stării de fapt rezultând în ce a constat activitatea infracţională a inculpaţilor în cadrul grupului infracţional, precum şi în ce priveşte celelalte încriminări aduse. La încadrarea în drept a infracţiunilor, prima instanţă a arătat în ce constă elementul material al acestora.

Criticile, în materie de motivare inadecvată propusă de instanţele inferioare, au fost invocate de către mai mulţi recurenţi în cauză, neputând fi primite, preocupările de expunere a motivelor ce au condus judecătorii la pronunţarea soluţiilor emise, fiind de ordinul evidenţei.

Mai trebuie menţionat că în faţa instanţei de apel s-a administrat, la solicitarea acestui inculpat, inclusiv proba cu expertiza criminalistică a vocii. Potrivit concluziilor acestei expertize, pentru vocea atribuită inculpatului U.S. din înregistrarea transcrisă la dosar urmărire penală nu s-a putut proceda la identificarea vocii din motivele expuse în considerentele expertizei.

Totodată, în faţa instanţei de apel, s-a depus la solicitarea acestui inculpat, raportul de percheziţie informatică, în formă scrisă, şi pe care instanţa de apel l-a avut în vedere la analiza pe fond a cauzei.

Motivele de recurs pe fondul cauzei au vizat greşita condamnare a inculpatului U. pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 49 din Legea nr. 161/2003.

Din mijloacele de probă administrate în cauză, activitatea infracţională a acestui inculpat nu s-a limitat la ridicarea unei sume de bani, ci a trimis date referitoare la anumite tranzacţii către D.D., iar acesta din urmă le trimitea în S.U.A. Prin urmare activitatea sa infracţională a fost mult mai amplă şi se circumscrie cerinţelor art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Prima instanţă în mod legal şi temeinic a pronunţat o soluţie de condamnarea a inculpatului U.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 49 din. Legea. nr. 161/2003. În fapt, activitatea infracţională desfăşurată de către acest inculpat, relativ la această din urmă infracţiune, constă în următoarele:

În data de 06 octombrie 2007, a păgubit în mod repetat sau încercat păgubirea mai multor cetăţeni americani (K.P., N.N., B.R., R.M., D.C., L.B.), titulari ai unor conturi bancare, accesând site-ul W.U. şi efectuând transferuri de bani prin W.U. către alţi destinatari, membri ai grupului infracţional organizat, folosind datele relevante ale cardurilor bancare ale cetăţenilor americani obţinute prin phishing şi identitatea acestora şi i-a transmis mai departe lui D.D. datele relevante ale transferurilor menţionate, în vederea încasării sumelor de bani ce au făcut obiectul tranzacţiilor, cauzând un prejudiciu de cel puţin 1.250 dolari S.U.A.

Este nefondat motivul de recurs al acestui inculpat în sensul că nu s-a dovedit că acest inculpat ar fi transmis date pentru a efectua operaţiuni financiare frauduloase.

În acest sens sunt convorbirile telefonice care atestă faptul că inculpatul U.S. era în strânsă legături cu inculpaţii D.D., P.C., C.C.M. şi chiar şi cu cetăţeanul american E.J. În dosar urmărire penală se află datele obţinute prin metoda arătată anterior de către inculpatul U. şi pe care acesta le trimitea prin SMS inculpatului D., cu arătarea şi a sumei ce urma să fie retrasă fraudulos. Astfel de date inculpatul U. le-a trimis în nenumărate rânduri inculpatului D., potrivit proceselor-verbale de la dosar urmărire penală. Inculpatul U. nu a prezentat nicio justificare temeinică pentru aceste date pe care le-a trimis inculpatului D.

Trebuie menţionat faptul că organele de urmărire penală au stabilit că respectivul număr de telefon de pe care au fost trimise mesajele către inculpatul D., mesaje arătate anterior, aparţin inculpatului U.S. În acest sens, la dosar urmărire penală se găsesc toate verificările efectuate în mod temeinic, de către organul de urmărire penală prin care s-a stabilit că acele mesaje au fost trimise de către inculpatul U.S. Prima instanţă a enumerat care sunt numerele de telefon utilizate de către acest inculpat şi, totodată, care sunt datele din coroborarea cărora rezultă faptul că inculpatul U. a folosit numerele de telefon care i-au fost atribuite şi de pe care a trimis mesaje către inculpatul D.

Materialul probator este completat cu rezultatele percheziţiei informatice asupra telefonului mobil al inculpatului U., potrivit cărora inculpatul U. a memorat în cartela telefonului numere pe care ceilalţi coinculpaţi le foloseau pe Internet care erau poreclele acestora. Inculpatul U. în declaraţia dată în faza de urmărire penală a recunoscut că în anul 2007 a folosit mai multe cartele telefonice. În cuprinsul aceleiaşi declaraţii inculpatul a recunoscut că a primit în două rânduri în vara anului 2007 bani de la inculpatul D.D., însă reprezentau contravaloarea unui telefon mobil şi a unui laptop pe care i le lăsase el sau inculpatul P. lui D.

Declaraţia inculpatului D.D. dată pe larg în faţa primei instanţe prin care acesta recunoaşte că a trimis bani către inculpatul U.S., completează materialul probator cu privire la vinovăţia inculpatului. În completare trebuie menţionat şi procesul-verbal prin care au fost analizate datele obţinute în urma percheziţiilor informatice din mediile de stocare aparţinând tuturor inculpaţilor inclusiv inculpatului U.S. Declaraţiile inculpatului D. şi cele ale inculpatului U.S. sunt contradictorii şi evidenţiază lipsa de sinceritate a acestora, deoarece în timp ce inculpatul D. arată că trimitea bani către inculpaţii din Constanţa, ca urmare a unor jocuri de noroc practicate de către aceştia din urmă, inculpatul U. arată că aceste sume sunt contravaloarea unor obiecte. În declaraţia din faţa instanţei, inculpatul U. a arătat că banii trimişi de către inculpatul D. îi erau destinaţi inculpatului P., el fiind cel care i-a ridicat deoarece inculpatul P. nu avea buletin. Trebuie menţionat şi faptul că în memoria telefonului mobil a fost descoperit şi numărul de telefon al lui E.J. Pentru acest aspect, inculpatul nu a adus nicio justificare. Prima instanţă a menţionat în considerentele sentinţei operaţiunile frauduloase efectuate de către inculpatul U.S. prin aceea că a accesat site-ul W.U. folosind diferite adrese IP că introducerea datele de identificare ale cetăţenilor americani, date obţinute de către P.C. dispunând apoi transferul banilor pe numele unei alte persoane din America R.R. Ulterior aceste sume de bani erau trimise de către E.J. în România.

Este nefondată susţinerea inculpatului în sensul că nu s-a dovedit că inculpatul ar fi efectuat de la acele adrese operaţiuni frauduloase pe site-ul W.U. deoarece coroborând judicios următoarele mijloace de probă: procesele-verbale cu dată şi oră în care sunt atestate SMS-urile trimise de către U. lui D., cu datele şi orele la care s-au efectuat operaţiuni în conturile cetăţenilor americani: K.P., N.N., B.R., D.C., L.B., se constată că inculpatul U. îi trimitea prin SMS datele tranzacţiei inculpatului D., iar acesta din urmă le trimitea lui E.J. în S.U.A. Acest aspect mai rezultă şi din convorbirile telefonice SMS-urile şi e-mail-urile trimise de către inculpatul D. lui E.J. în S.U.A. Corespondenţa de ore la care se făceau transmiterea mesajelor de la inculpatul U. către inculpatul D., şi de la acesta din urmă către E.J., dovedesc fără dubiu săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 în formă continuată. Inculpatul U.S. nu a prezentat nicio justificare întemeiată în legătură cu faptul că datele tranzacţiei au fost trimise de pe telefonul său pe telefonul lui D. în apropierea momentului la care se efectuau tranzacţiile.

Toate aceste considerente conduc instanţa la concluzia că este nefondat acest motiv referitor la infracţiunea prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003.

Recursul declarat de către inculpatul I.Ş.

Inculpatul fost condamnat pentru două infracţiuni: art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 356/2003.

Acest prim motiv a fost analizat la începutul prezentei decizii, constatându-se şi în privinţa acestui inculpat, ca şi în privinţa celorlalţi, faptul că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, prima instanţă, dispunând în mod temeinic şi legal condamnarea acestui inculpat.

În fapt, activitatea infracţională a acestui inculpat, corespunzătoare acestei din urmă infracţiuni constă în următoarele: la data de 21 noiembrie 2007, a deţinut în locuinţa sa un dispozitiv model destinat citirii, ştergerii, înscrierii sau copierii cardurilor magnetice, prevăzut cu alimentator şi cablu de date pentru conectare la PC, respectiv un mini CD ce conţine drivere, aplicaţii şi documentaţii tehnice pentru acest dispozitiv, în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

Săvârşirea acestei infracţiuni rezultă, fără nici un dubiu, aşa cum corect a stabilit şi instanţele inferioare.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului I., în locuinţă a fost descoperit ascuns, în spaţiul dintre un televizor şi perete, într-o pungă de nailon, un dispozitiv electronic de citire şi scriere a benzilor magnetice a cardurilor; cu cablu de date pentru conectare la PC şi alimentator; un mini CD de culoare albastră, 19 carduri cu bandă magnetică emise pe diferite nume, prezentând pe avers sau pe verso etichete pe care sunt înscrise coduri PIN, asupra cărora s-a acţionat mecanic, în vederea distrugerii caracterelor.

Au fost examinate şi cele 19 carduri menţionate, rezultând că 15 sunt carduri magnetice blank, realizate conform standardului ISO 7811, folosit şi la confecţionarea cardurilor bancare. Pe aceste carduri au fost aplicate etichete autocolante tipărite, astfel încât să imite carduri emise de R. Bank. Informaţiile de pe banda magnetică au fost scrise utilizând un dispozitiv de citire/scriere a cardurilor magnetice. Pe banda magnetică a acestor carduri au fost inscripţionate date corespunzătoare următoarelor carduri emise de bănci din străinătate.

În acest sens este adresa emisă de Banca R.D. sau verificările asupra unor medii de stocare aparţinând fie lui C. sau ridicate chiar de la domiciliul său, potrivit cărora în mai multe fotografii, inculpatul I. apare împreună cu persoana care a încercat să efectueze retrageri frauduloase de la ATM-urile Băncii R.D., în data de 01 noiembrie 2007, orele 09:00, şi a cărei înfăţişare apare pe camerele de supraveghere ale băncii.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare au mai fost descoperite 4 carduri de tip bancar, originale, două emise de I. Bank pe numele lui B.R.A. şi C.S. - ambii din Constanţa şi două emise de Banca R.D. titulari S.L. şi E.M.C., ambele din judeţul Constanţa. În urma citirii s-a constatat că datele inscripţionate pe banda magnetică a cardurilor originale nu corespund cu datele din evidenţa băncile emitente, iar titularii menţionaţi nu au avut niciodată în posesie carduri bancare, (S.L. şi E.M.C.) sau cardurile au fost restituite băncii urmare a închiderii contului (martorul B.R.A.).

Inculpatul I. a fost condamnat de către prima instanţă, reţinându-se ca element material al infracţiunii, acţiunea de deţinere a unor astfel de obiecte.

Un alt motiv de recurs al acestui inculpat, vizează individualizarea judiciară a pedepselor, solicitând reducerea acestora, invocând comportamentul inculpatului înainte şi după săvârşirea infracţiunilor, aspect considerat fondat de către instanţa de recurs.

Recursul declarat de către inculpatul P.C.

Primul motiv de recurs al inculpatului P., prin care solicita achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost analizat la începutul prezentelor considerente.

Al doilea motiv de recurs al acestui inculpat vizează solicitarea de achitare a acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În fapt, activitatea infracţională desfăşurată de către inculpat cu privire la această infracţiune constă în următoarele: în cursul anului 2007 a transmis, în mod repetat, fără drept, pe Internet, către D.D. sau E.L.J., date de identificare de natura celor care permit utilizarea unor instrumente de plată electronică (carduri bancare), în absenţa fizică a acestora.

Săvârşirea acestei infracţiuni de către inculpatul P. rezultă din coroborarea judicioasă a următoarelor mijloace de probă.

Potrivit convorbirilor din data de 04 octombrie 2007, orele 20:51, între inculpaţii D. şi P., rezultă că inculpatul D. i-a trimis lui P. datele de identificare ale unui cetăţean american, iar după primirea acestor date inculpatul P. urma să efectueze operaţiuni frauduloase.

D.D. trimite inculpatului P.C. următorul mesaj: „M.P. - 33 Rode Island Avenue, N.W. Washington DC, cod 20001” (proces-verbal de redare a convorbirii din data de 04 octombrie 2007, orele 20:51).

P.C.: „când pot să incep?”

D.D.: „cam în 30 de minute.”

P.C.: „deci, D., când primeşte mesaj, să-mi dea bip, ca să ştiu că a primit mesajul. Şi după ce scoate să dea iar bip, să ştiu că a scos.”

D.D.: „îi transmit” (proces-verbal din data de 07 noiembrie 2007 de redare a convorbirii din data de 04 octombrie 2007, orele 21:29).

E.J.: „D., de unde mi-a dat să lucrez nu e în regulă cu alea din 4 cifre; nu le ia .. pin greşit, pin greşit, doar le scriu bine.”

P.C.: „dar le-ai făcut deja pe alea?”

D.D.: „le-am făcut, 600 dolari” (proces-verbal din data de 07 noiembrie 2007 de redare a convorbirii din 04 octombrie 2007, orele 22:00, dintre D.D. şi inculpatul P.C.).

E.J.: „sunt aicea cu M., la 20 de metri de W.U.” (proces-verbal din data de 07 noiembrie 2007 de redare a convorbirii din 04 octombrie 2007, orele 22:39).

Mesaj D.D. către inculpatul P.C.: „dă drumul la bani” (proces-verbal din data de 07 noiembrie 2007 de redare a convorbirii din 04 octombrie 2007, orele 22:40).

Din conţinutul acestor convorbiri telefonice, din orele apropiate la care s-au purtat, rezultă faptul că inculpatul P. a fost cel care trimitea datele de identificare de natura celor care permit utilizarea cardurilor către D. şi E.J. Inculpaţii P., D. şi E.J. desfăşurau activitatea infracţională în acelaşi timp, punându-se în legătură unul cu altul şi coordonându-şi activitatea infracţională. În acest sens este întrebarea inculpatului P. către inculpatul D. „când pot să incep?”, inculpatul D. răspunzându-i că peste 30 de minute. Din cuprinsul acestor convorbiri mai rezultă faptul că inculpatul P. i-a transmis datele pentru utilizarea cardurilor lui E.J. şi aştepta ca acesta să desfăşoare activităţile frauduloase de retragere de numerar. E.J. îi comunică în acest timp lui D. că datele primite de identificare ale cardurilor nu sunt corecte (nu e în regulă cu alea din 4 cifre), astfel că nu poate să facă retrageri.

Faptul că inculpatul P. a comunicat astfel de date, în mod neautorizat, fie lui D., fie lui E.J. mai rezultă şi din conţinutul convorbirilor din 05 octombrie 2007, orele 19:47, 19:53, potrivit cărora inculpatul P. trimitea datele lui D., iar inculpatul D. menţinea legătura telefonică cu E.J., care se afla la ghişeele W.U. (în acest sens invocăm convorbirea din 05 octombrie 2007, orele 18:23, când E.J. îi reproşează lui D.D., la telefon, să-i solicite lui P. să-i trimită mai repede datele, ca să nu mai aştepte în stradă în faţa ghişeului W.U.

Vinovăţia inculpatului P. este dovedită şi de rezultatele percheziţiei informatice efectuate asupra mai multor medii de stocare. Printre datele identificate cu ocazia acestei percheziţii au fost identificate diferite MTCN-uri, datele despre cărţi de credit, dar şi paginile de Internet ce imită site-urile unor bănci din străinătate. La finalul efectuării percheziţiei informatice şi nici cu ocazia declaraţiei date de către acest inculpat inculpatul P. nu a furnizat organelor de cercetare şi instanţei justificări credibile pentru deţinerea unor astfel de date. Mai mult, nu a formulat niciun fel de obiecţie faţă de concluziile percheziţiei informatice. Inculpatul P. a justificat MTCN-urile găsite în calculatorul său ca aparţinând cetăţenilor americani cu care jucase jocuri de noroc pe Internet, iar aceşti cetăţeni americani îi trimiteau banii prin nişte prieteni din America ai inculpatului D.

Inculpatul P. supraveghea şi coordona activitatea lui E.J. de retragere a unor sume de bani de pe teritoriul S.U.A., iar când aceste date trimise de inculpatul P. nu erau bune, numitul E.J. comunica imediat lui D. Este mai mult decât evidentă legătura pe care o ţineau telefonic, în timpul efectuării retragerilor frauduloase din America de către inculpaţii D., P. şi E.J. La acestea se adaugă faptul că inculpatul P. nu a făcut nicio dovadă că a câştigat în acea perioadă la jocuri de noroc, jucând cu persoanele ale căror date le trimitea.

Pentru toate aceste motive, se constată că soluţia de condamnare a inculpatului P. este legală şi temeinică şi urmează a fi menţinută.

Un alt motiv de recurs al acestui inculpat vizează solicitarea de achitare pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003 în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pe considerentul că datele percheziţiilor informatice asupra mediilor de stocare ridicate de la inculpat nu dovedesc în niciun fel această infracţiune.

În fapt, activitatea infracţională a acestui inculpat referitoare la această infracţiune constă în aceea că în perioada mai - noiembrie 2007, în vederea amăgirii unor cetăţeni străini, titulari ai unor conturi bancare, a introdus în mod repetat, fără drept, date informatice pe Internet sub forma unor spam-uri (email-uri sau mesaje instant) expediate nesolicitat, provenind aparent de la entităţi bancare sau sisteme de plăţi on-line reale, prin care a solicitat sub diferite pretexte mincinoase accesarea unui link indicat către o pagină falsă de web în scopul obţinerii de la aceştia a datelor informatice relevante cu privire la acele conturi (phishing), de natură a permite efectuarea de tranzacţii în absenţa fizică a cardurilor.

Potrivit rezultatelor percheziţiei informatice, contrar celor susţinute de către inculpat în apărare, s-au identificat la acest inculpat mai multe fişiere ce conţineau date relevante şi care susţin vinovăţia inculpatului:

- cele 409 fişiere ce reprezentau pagini de Internet şi care imită site-urile unor bănci din străinătate;

- un fişier conţinând o pagină a companiei P.P.;

- 15 fişiere care conţineau adrese de e-mail, de IP, nume de utilizator şi parole, şi un text de la compania P.P.;

- adresa de e-mail care apare în paginile de Internet ce imită site-urile unei bănci din străinătate, respectiv P.P. şi E.T.

Toate aceste date descoperite cu prilejul percheziţiei informatice evidenţiază preocupările infracţionale ale inculpatului P.C. care a introdus, în mod repetat, pe Internet sub forma unor spam-uri expediate nesolicitat provenind aparent de la entităţi bancare ale căror pagini de Internet aparente au fost găsite la inculpatul P. în mediile sale de stocare. În urma lansării acestor pagini aparente ale entităţilor bancare, inculpatul solicita sub diferite pretexte mincinoase accesarea unui link indicat către o pagină falsă de web. Scopul era acela de a obţine de la persoanele care accesau aceste pagini date informatice relevante cu privire la acele conturi care permiteau efectuarea unor astfel de tranzacţii.

Toate datele percheziţiei informatice (adrese numeroase de IP, numele utilizatorilor şi parolele acestor adrese, pagini de Internet care imită site-urile unor bănci, datele despre cărţi de credit, diferite MTCN-uri) coroborate cu discuţiile telefonice purtat constant cu inculpatul D. dovedesc fără niciun dubiu activitatea infracţională a inculpatului P.C. pe care am descris-o mai sus şi care corespunde tuturor cerinţelor art. 48 din Legea nr. 161/2003.

Prin urmare, este nefondată solicitarea acestui inculpat de a achitare.

Alt motiv de recurs al acestui inculpat se referă la achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 deoarece mijloacele de probă nu au dovedit în niciun fel săvârşirea acestei infracţiuni, singurul mijloc de probă care ar fi putut să confirm sau să infirme acuzarea ar fi fost o expertiză informatică.

Cu privire la această din urmă probă, instanţa de apel s-a pronunţat şi a motivat în cursul judecării apelului inutilitatea unei astfel de probe. Având în vedere că în cauză s-au efectuat percheziţii informatice, fiind analizate toate mediile de stocare descoperite la inculpatul P., Curtea de Apel a constatat că sunt numeroase aspecte şi împrejurări relevate de aceste mijloace de probă, care coroborate cu conţinutul convorbirilor telefonice dovedesc vinovăţia inculpatului. Vinovăţia inculpatului P. referitoare la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 49 nu a fost stabilită în mod exclusiv în baza unui raport de exptertiză informatică, ci prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă.

Şi pentru dovedirea acestei fapte se fac din nou referiri la rezultatele percheziţiei informatice, la conţinutul mesajelor de tip SMS pe care inculpatul P.C. le trimitea lui D. iar acesta în continuare lui E.J. Prima instanţă a expus pe larg care sunt aceste tranzacţii frauduloase pe care inculpatul P.C. le-a efectuat accesând site-ul W.U. După ce accesa site-ul inculpatul P.C. introducea datele de identificare ale cetăţenilor americani enumeraţi anterior şi datele relevante ale acestuia, după care dispunea transferul din contul acestuia a sumei de bani. După ce ordona acest transfer, inculpatul P. trimitea prin SMS datele relevante tranzacţiei către inculpatul D., iar acesta lui E.J. Pe baza acestor date, banii au fost ridicaţi de către M.P. sau R.R. Această din urmă afirmaţie este susţinută de conţinutul SMS-urilor trimise de P.C. lui D., şi expediate de către acesta din urmă către E.J.

Această susţinere este dovedită şi cu corespondenţa primită de la Ambasada S.U.A. din care rezultă faptul că aceste tranzacţii au fost efectuate prin W.U.

Inculpatul P., în declaraţia dată, nu a adus nicio explicaţie cu privire la conţinutul SMS-urilor trimise lui D. cu acele date de identificare a tranzacţiei cu suma ce urma să fie ridicată şi cu persoana care ridica acele sume. Dovada trimiterii sumelor de bani de la inculpatul D. către P. pe lângă cele arătate anterior mai rezultă şi din mandatele on-line de la dosar urmărire penală. Totodată, în acelaşi dosar sunt înscrisuri ce emană de la M.G. şi care atestă că inculpatul D. primea acele sume de bani de la E.J., de la M.P. Dovada clară a efectuării tranzacţiilor pe care inculpatul P. le-a trimis prin SMS la 08 octombrie 2007 lui D., rezultă din înscrisul unde sunt enumerate exact aceleaşi date ale tranzacţiei pe care inculpatul P. le-a trimis lui D. şi exact în aceeaşi zi, 08 octombrie 2007, când s-au efectuat tranzacţiile.

Motivul subsidiar de recurs formulat de către inculpatul P. privind reducerea pedepselor aplicate, arătând că nu are antecedente penale şi este o persoană integrată în societate, a fost acceptat de către instanţa de recurs.

În alt plan, pretinsele vicii procedurale înglobate în cazuri de casare de nelegalitate, nu pot fi primite.

Neprecizarea temeiului de drept incident în privinţa soluţiilor de neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitorii cetăţeni americani, fie că nu împietează asupra legalităţii soluţiilor respective dispuse în cuprinsul rechizitoriului, fie este o chestiune ce poate fi lesne suplinită şi dedusă din conţinutul motivelor ce au determinat procurorul de caz în a proceda astfel.

Altfel, în mod evident aceste variante de soluţionare a laturii penale specifice fazei de urmărire penală nu au înrâuire efectivă asupra situaţiei juridice a inculpatului recurent de faţă.

De asemenea, actul de sesizare a instanţei a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de către procurorul ierarhic superior atâta vreme cât actul poartă viza de verificare în acest sens, anumite menţiuni detaliate pe acest palier ca fiind pretins omise (că nu există viza expresă de legalitate şi temeinicie), neavând vreo relevanţă juridică concretă.

Invocarea cazului de casare de la pct. 3 al art. 385⁹ C. proc. pen., compunerea instanţei, prin prisma încălcării principiului repartizării aleatorii a cauzelor, se găseşte în acelaşi spaţiu juridic forţat de reclamare.

Simpla nemulţumire asupra unor soluţii de admitere a cererilor de abţinere formulate de trei dintre judecătorii cărora le fusese repartizată spre judecare cauza nu poate conduce la un astfel de deznodământ juridic, al vicierii cadrului de compunere a instanţei prin prisma încălcării principiului repartizării aleatorii. Nu există la dosar niciun element concret de lipsă de imparţialitate din partea judecătorilor învestiţi, vreo stare de incompatibilitate a acestora.

Recursul declarat de către inculpatul M.A.

Motiv substanţial de recurs al acestui inculpat vizează solicitarea de achitare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003, în temeiul 10 lit. a) C. proc. pen. A susţinut inculpatul că percheziţia informatică efectuată în cauză nu a dovedit săvârşirea acestei infracţiuni, respectiv că ar fi expediat mesaje spam, în scopul de a obţine date despre conturi pentru efectuarea de tranzacţii, în absenţa cardurilor.

Se constată însă că această apărare este nefondată, inculpatul fiind vinovat de săvârşirea acestei infracţiuni.

În fapt activitatea infracţională a acestui inculpat, corespunzătoare acestei infracţiuni constă în următoarele: în perioada mai - noiembrie 2007, în vederea amăgirii unor cetăţeni străini, titulari ai unor conturi bancare, a introdus în mod repetat, fără drept, date informatice pe Internet sub forma unor spam-uri (e-mail-uri sau mesaje instant) expediate nesolicitat, provenind aparent de la entităţi bancare sau sisteme de plăţi on-line reale, prin care a solicitat sub diferite pretexte mincinoase accesarea unui link indicat către o pagină falsă de web în scopul obţinerii de la aceştia a datelor informatice relevante cu privire la acele conturi (phishing), de natură a permite efectuarea de tranzacţii în absenţa fizică a cardurilor.

Dovada acestei activităţi infracţionale rezultă din coroborarea judicioasă a următoarelor mijloace de probă:

La percheziţia informatică a HDD-ului marca S. ce aparţine inculpatului M.A. au fost identificate următoarele informaţii ce reprezintă un prim pas în demonstrarea activităţii infracţionale a acestuia: 68 de fişiere care reprezintă numere de carduri; 110 fişiere ce prezintă ID-urile de aplicaţii tip „Messenger” a 107 persoane şi o discuţie purtată între useri cu conţinut relevant în cauză, inculpatul M. trimiţând datele de identificare ale unei tranzacţii.

Tot cu ocazia acestei percheziţii au fost descoperite pagini de Internet ale site-urilor P.P. şi Y. S-au mai descoperit date care conţin adrese de e-mail, date despre bănci, nume de utilizatori, parole şi adrese de IP, discuţii şi date despre cărţi de credit, mai multe adrese de IP, adrese de e-mail, comenzi specifice sistemului de operare Linux, un fişier de tip program care permite conectarea la alte calculatoare tip server; alte 2 fişiere tip arhivă care conţin fişiere în care se regăsesc date despre cărţi de credit, denumiri de bănci, nume de utilizatori, parole şi pagini de Internet.

În unitatea PC marca U. ce aparţine inculpatului M.A., au fost identificate un număr de 229 fişiere de tip text, cuprinzând date de identificare ale mai multor cărţi de credit, adrese de poştă electronică, adrese de Internet, adrese de IP, conturi de utilizator, denumiri ale unor bănci.

La percheziţia informatică a unui memory stick marca S. au fost identificate următoarele: 85 de fişiere care conţin date despre carduri bancare şi titularii acestora; 39 de fişiere care conţin fotografii cu carduri bancare, sigle ale unor site-uri bancare, ale unui monitor în timpul în care pe acesta se rula un program pentru scanarea de IP-uri în vederea obţinerii accesului; 150 fişiere care conţin pagini ce imită site-urile bancare; 45 de fişiere care conţin adrese IP şi date utile colectării acestora împreună cu diferite menţiuni în funcţie de funcţionalitatea acestora; 6 fişiere care conţin diverse convorbiri în legătură cu date despre carduri bancare, precum şi date despre carduri bancare; un fişier care conţine date despre carduri bancare precum şi date despre 2 persoane: R.R. şi K.M.; 40 de arhive care conţin fişiere cu adrese de e-mail, pagini care imită site-uri bancare.

Toate aceste date, descoperite cu ocazia percheziţiilor informatice dovedesc, coroborate cu convorbirile telefonice sau mesajele de tip SMS, faptul că inculpatul a desfăşurat această activitate infracţională. Inculpatul M. nu a prezentat nicio justificare credibilă pentru datele descoperite în mediile de stocare ce îi aparţineau, respectiv deţinerea numeroaselor date de identificare de carduri, adrese IP şi date utile colectării acestora sau convorbiri în legătură cu date despre carduri bancare, sigle ale unor site-uri bancare.

Toate aceste date existente în posesia inculpatului M. sunt specifice pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48, reprezentând un prim pas al activităţii infracţionale.

Mai mult, alte date obţinute în urma percheziţiei informatice, precum pagini care imită site-uri bancare, program pentru scanarea de IP-uri în vederea obţinerii accesului, justifică pe deplin şi dovedesc săvârşirea infracţiunii analizate de către inculpatul M. Sunt nefondate apărările formulate de către acest inculpat, în sensul că percheziţia informatică nu a furnizat date care să dovedească săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48, deoarece am arătat anterior că inculpatul deţinea extrem de multe informaţii în acest sens.

Trebuie menţionat faptul că toate datele descoperite cu ocazia percheziţiei informatice efectuate la inculpatul M., sunt consemnate în procesele-verbale care constată această activitate şi se coroborează cu conţinutul convorbirilor telefonice sau mesajele SMS, purtate, respectiv trimise de inculpatul M.

Facem referire în acest din urmă sens la discuţiile relevante, purtate de acest inculpat -la datele de 05 septembrie 2007, orele 14:52; 15:14; 13 septembrie 2007, ora 13:55, 21:02, discuţii referitoare la modalitatea de obţinere a datelor relevante financiare ale diverselor persoane şi despre ridicarea unor sume de bani de la W.U. Astfel, inculpatul M.A. spune „mai scanează site-uri d-alea, că nu mai avem deloc”, iar persoana cu care vorbea îi spune „dacă faci un MT, să-l bagi pe numele meu”.

Tot în acest sens trebuie să menţionăm mesajele SMS, trimise de inculpatul M. la data de 20. septembrie 2007 către inculpatul R.B. (ora 15:03), inculpatul R.C.T. (ora 15:23), şi din nou către inculpatul R.B. Conţinutul celor trei mesaje trimise în aceeaşi zi la intervale scurte de timp, se referă la date de identificare ale unor tranzacţii, ceea ce dovedeşte faptul că, inculpatul M. în urma lansării pe internet a mesajelor spam a reuşit să obţină datele de identificare ale unor conturi, şi date despre carduri.

Aceste convorbiri telefonice, numeroase, de altfel, coroborate cu rezultatele percheziţiei informatice, dovedesc activitatea infracţională desfăşurată de către acest inculpat, potrivit căreia, a introdus în mod repetat, fără drept, date pe Internet, provenind aparent de la entităţi bancare, prin care solicita accesarea unui link indicat către o pagină falsă de web, în scopul obţinerii de la aceştia date relevante despre conturi de natură a permite efectuarea de tranzacţii frauduloase.

Este nefondată susţinerea inculpatului, în sensul că mesajele spam nu au fost trimise de el, întrucât apar ca trimise de la o altă adresă IP. Din datele obţinute în urma percheziţiilor informatice, rezultă că în calculatorul acestui au fost descoperite numeroase adrese IP, dar şi programe de fraudare şi spargere a adreselor IP.

Toate aceste aspecte coroborate dovedesc, fără îndoială, faptul că inculpatul a săvârşit în formă continuată infracţiunea prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003.

Alt motiv de recurs vizează solicitarea de achitare a acestui inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003.

Se constată însă că din materialul probator administrat în cauză, rezultă fără îndoială faptul că acest inculpat a săvârşit această infracţiune, fiind îndeplinite toate condiţiile legale, pentru angajarea răspunderii penale a inculpatului, aşa cum legal şi temeinic a stabilit prima instanţă.

În fapt, în ceea ce priveşte această din urmă infracţiune, activitatea acestui inculpat constă în următoarele - în perioada septembrie - noiembrie 2007 a păgubit în mod repetat sau încercat păgubirea mai multor cetăţeni americani (J.C., J.H., J.C., C.L., J.W., K.B., R.H., M.H., B.S., J.W., J.F., P.M., C.B., B.P., K.M., C.W., J.L., S.C., C.M., J.K., H.L., C.W., C.B., Y.F., J.R.), titulari ai unor conturi bancare, accesând site-ul W.U. şi efectuând transferuri de bani prin W.U. către alţi destinatari, membri ai grupului infracţional organizat, folosind datele relevante ale cardurilor bancare ale cetăţenilor americani obţinute prin phishing şi identitatea acestora şi le-a comunicat direct datele de referinţă ale acestor tranzacţii lui F.A.D., R.B. şi R.C.T. ori i-a transmis mai departe lui C.C.M. datele de referinţă menţionate, în vederea încasării sumelor de bani ce au făcut obiectul tranzacţiilor.

Aceste aspecte ale stării de fapt sunt dovedite cu conţinutul SMS-urilor trimise de către inculpatul M. către inculpaţii mai sus arătaţi.

Arătăm în continuare conţinutul acestor mesaje:

În data de 17 septembrie 2007 M.A. a trimis la numărul de telefon ZZZZ un SMS ce cuprinde datele unei tranzacţii de transfer de bani prin W.U. pe numele J.C. După ce trimite acest mesaj poartă următoare discuţie telefonică cu inculpatul F., de unde rezultă că acestuia din urmă funcţionarele de la ghişeu îi refuzaseră cererea de eliberarea a banilor din tranzacţia mai sus arătată, pe motivul că este minor.

În data de 19 septembrie 2007, ora 13:49, inculpatul M.A. l-a sunat pe inculpatul R.C.T. căruia i-a comunicat că „a încercat să facă două MT, dar n-a mers, şi mai încearcă”. R.C.T. îi spune că „noi ne-am luat carnetele şi suntem pregătiţi să le dictezi la telefon”. Acest aspect dovedeşte faptul că inculpatul R. aştepta datele tranzacţiei pentru a putea ridica bani de la ghişeu.

În data de 19 septembrie 2007, ora 13:44, inculpatul C.C.M. a trimis la numărul de telefon ZZZZ următorul mesaj: „7088076155 K.B. St. Luis Missouri, zip. 63130 250 dolari S.U.A.”

Legătura dintre inculpaţii M. şi C., precum şi faptul că ambii accesau site-ul W.U. rezultă şi din convorbirea din data de 19 septembrie 2007, ora 14:40, când cei doi inculpaţi discută despre faptul că „săgeata” nu a putut să ridice banii pentru că era minor, însă mai încearcă, făcând referire în acest sens la inculpatul F.

La orele 14:40, 19 septembrie 2007, M.A. a fost informat de către F.D.A. că acesta a reuşit să ridice banii.

În data de 20 septembrie 2007, orele 15:03, inculpatul M.A. a trimis inculpatului R.B. mesajul cu următorul conţinut: „MT 3147696013 S.C. State South Carolina, Orangebourg, zip. 29117250 dolari S.U.A.”. Or, potrivit datelor comunicate de către W.U. această tranzacţie s-a realizat prin intermediul W.U., în aceeaşi zi şi la scurt timp, după ce inculpatul M. a transmis datele prin SMS.

În acelaşi mod, se coroborează şi SMS-urile trimise, de inculpatul M., la data de 20 septembrie cu privire la datele tranzacţiilor frauduloase efectuate în dauna cetăţenilor americani - C.M., J.K. şi H.L., cu datele comunicate de către W.U., din care rezultă faptul că aceste tranzacţii au fost efectuate imediat, în aceeaşi zi, după trimiterea SMS-urilor, de către inculpatul M.

Convorbirile telefonice şi mesajele SMS, din care rezultă persoanele care urmau să ridice banii se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor R., R. şi F., care au arătat că au ridicat de la ghişeele W.U., pentru inculpaţii C. şi M., însă inculpaţii care au ridicat banii au declarat că nu cunoşteau provenienţa banilor.

Pentru tranzacţiile frauduloase efectuate în dauna cetăţenilor americani M.H., B.S., J.W., H.R., J.F., P.M., inculpatul M. a trimis datele prin SMS, în data de 06 octombrie 2007, către inculpatul C., care le-a trimis inculpatului D., iar acesta mai departe, către E.J.

În acest sens menţionăm şi rezultatele obţinute în urma reconstituirii sesiunilor de date transmise de către inculpatul D. lui E.J. (au mai fost prezentate la analiza apelului inculpatului D.). În urma acestei operaţiuni, aşa cum rezultă din înscrisurile de la dosar urmărire penală, s-au descoperit că datele transmise de D. există şi la inculpatul M. pe un stick, descris în procesul-verbal de consemnare a percheziţiei informatice.

Strânsa legătură dintre inculpaţii M. şi C., faptul că aceştia au colaborat, prin filiera mai sus arătată în comunicarea datelor tranzacţiilor, mai rezultă şi din SMS-urile din data de 12 octombrie 2007, când inculpatul M. trimite către inculpatul C. datele unei tranzacţii, iar acesta din urmă le transmite lui E.J.

Aceeaşi comunicare de date referitoare la tranzacţii a avut loc în data de 05 noiembrie 2007, în urma acestor informaţii comunicate, inculpatul M. primind de la E.J. o sumă de bani.

Inculpatul M. a ridicat sume de bani obţinute prin aceeaşi manieră şi prin intermediul serviciului M.G., banii fiind ridicaţi de inculpatul R., aşa cum rezultă din înscrisurile comunicate de către M.G., declaraţia inculpatului R. care a recunoscut că banii ridicaţi îi aparţineau inculpatului M., dar şi convorbirea telefonică din 11 noiembrie 2007, dintre inculpaţii R. şi M.

Sunt nefondate susţinerile acestui inculpat, în sensul că nu s-a dovedit crearea unui prejudiciu în dauna W.U., ceea ce conduce la neîndeplinirea condiţiilor cerute de lege pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 49. Nedovedirea unui prejudiciu în condiţiile dispoziţiilor C. civ. nu poate avea influenţă asupra angajării răspunderii penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 49. Mai mult, prin această infracţiune persoanele care au fost prejudiciate în mod direct, au fost cetăţenii americani pe care i-am enumerat mai sus. S-a dovedit în mod cert retragerea sumelor de bani din conturile acestora, iar faptul că nu s-au constituit părţi civile nu are relevanţă penală, atâta vreme cât din mijloacele de probă aceste retrageri au fost dovedite fără niciun dubiu.

Pentru toate aceste considerente, se constată pe deplin dovedită şi această din urmă infracţiune, pentru care prima instanţă a dispus în mod legal şi temeinic condamnarea inculpatului, soluţie menţinută şi în apel.

În subsidiar, acest inculpat a solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate de către prima instanţă, invocând în acest sens faptul că este integrat în societate, are un loc de muncă, a urmat cursuri de pregătire profesională, critică acceptată şi dezvoltată pe măsură de către instanţa de recurs.

În ceea ce priveşte nereţinerea dispoziţiilor privind minoratul, este de făcut trimitere la întreg actul acuzatorial, raportat la care se reţin comiterea infracţiunilor (grupul infracţional fiinţând în perioada mai - 21 noiembrie 2007), în formă continuată, derulate în anumite perioade de timp de către inculpat, aflate inclusiv în intervalul de după intervenirea majoratului faţă de acesta.

În aceste condiţii sunt de făcut trimiteri de ordin clasic, consacrat, cristalizat, vizând sfera de abordare juridică a infracţiunii continuate, ce conduc în final la lipsa de constatare a unor vicii de legalitate în derularea cauzei penale în forma propusă de organele judiciare în speţă.

Recursul declarat de către inculpatul R.B.I.

Motivul de recurs substanţial al acestui inculpat vizează solicitarea de achitare a acestui inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, sub aspectul laturii obiective şi subiective.

În fapt, activitatea infracţională pe care a săvârşit-o acest inculpat, constă în aceea că: în perioada august - noiembrie 2007, a acceptat să primească, în mod repetat, pe numele său, prin W.U. şi M.G., sume de bani obţinute fraudulos prin dispunerea ilicită de transferuri de bani pe site-ul W.U., de către C.C.M. şi M.A., în numele şi pe seama, dar fără ştiinţa, cetăţenilor americani S.C., J.K., C.L., M.H., B.S., J.W., J.F., J.L., J.M. şi alţii, pe care le-a retras la datele de 20 septembrie 2007, 06 octombrie 2007, 30 octombrie 2007, 05 noiembrie 2007, 12 noiembrie 2007 şi 13 noiembrie 2007 de la operatori W.U. din Constanţa, în total 3.687 dolari S.U.A., şi apoi le-a remis mai departe lui M.A. şi C.C.M., de asemenea a acceptat, în perioada mai - noiembrie 2007, ca datele sale de identitate să fie folosite în acelaşi mod la dispunerea a 140 de transferuri de bani frauduloase, stopate de către W.U.

Dovada săvârşirii acestei infracţiuni este realizată prin coroborarea următoarele următoarelor mijloace de probă:

Înscrisurile comunicate de către W.U. din care rezultă că inculpatul R.B. a ridicat de numeroase ori, sume de bani, trimise din S.U.A., prin intermediul acestui serviciu, sume de bani trimise de către cetăţeni americani.

Aceste sume de bani ridicate de către inculpatul R., proveneau, contrar apărărilor, formulate de către acesta din tranzacţii ce erau ordonate on-line de inculpaţii M. şi C. accesând site-ul W.U., folosind datele relevante ale conturilor unor cetăţeni străini (aşa cum am arătat la analiza apelurilor inculpaţilor C. şi M.) obţinute prin fraudă.

Materialul probator este completat de către convorbirile telefonice dintre inculpatul R. şi inculpaţii C. şi M. privind aceste transferuri de bani.

Relevante sunt, în acest sens, convorbiri sau mesaje SMS, pe care inculpatul R. le-a primit de la cei doi coinculpaţi M. şi C.:

La data de 14 septembrie 2007, orele 14:50, inculpatul M.A. a fost apelat de un bărbat de la postul de telefonie mobilă cu numărul YYYY. Acesta din urmă i-a comunicat faptul că va trimite mesaje, pe rând lui R.B.I. şi lui R.C.T., aceştia urmând să ridice banii de la W.U.

La orele 15:03, inculpatul M.A. a discutat cu inculpatul R.B.: „l-ai primit? hai fugi şi arde-l”.

La data de 20 septembrie 2007, orele 15:23, inculpatul M.A. a trimis inculpatului R.C.T. următorul mesaj „9359113419 C.M. State Washington 250 dolari S.U.A.”, tot date referitoare ale unei tranzacţii, banii urmând a fi ridicaţi de inculpatul R.

La data de 20 septembrie 2007, orele 15:42, inculpatul M.A. a trimis inculpatului R.B. următorul mesaj: „1933091624 J.K. 220-3040 AXE 1FL, Bayside, state New York, zip. 11361 250 dolari S.U.A.”

O altă convorbire relevantă care atestă strânsele legături dintre membrii grupului infracţional şi faptul că inculpatul R. cunoştea provenienţa sumelor este legată de ridicarea unei sume de 650 dolari S.U.A. care a fost expediată în aceeaşi seară în România de către R.R. prin W.U., iar persoana care a ridicat banii a fost R.B.I.

Numele „R.R.” şi MTCN-ul transferului acestei sume a fost transmis prin filiera descrisă anterior la analiza apelurilor inculpaţilor C., D. şi M., prin SMS de către E.L.J. - D. - C., către inculpatul M.A.

Acesta din urmă a trimis în S.U.A. prin acelaşi circuit numele celui care va ridica banii din Constanţa (relevante în acest sens sunt procesele-verbale de redare ale convorbirilor din data de 06 octombrie 2007, orele 22:59, 22:26, 23:01).

La ora de 21:11, inculpatul M. i-a propus învinuitului R.B. să ridice într-o oră suma de bani de la W.U., în schimbul unui comision (proces-verbal de redare a convorbirii din data de 06 octombrie 2007).

Provenienţa ilicită a sumelor de bani ridicate de către acest inculpat, faptul că inculpatul R. a acceptat să ajute inculpaţii M. şi C., cei care făceau pe site-ul W.U., aceste tranzacţii, mai rezultă, pe lângă convorbirile telefonice şi din rezultatele percheziţiei informatice efectuate asupra mediilor de stocare ridicate de la inculpatul R.C.

Datele personale ale cetăţenilor străini:

- J.D., numărul cardului său bancar, MTCN-ul transferului de bani stopat prin W.U. şi suma de 600 dolari S.U.A. au fost identificate pe mediile de stocare ridicate de la inculpatul R.

Potrivit evidenţelor W.U. destinatar al acestui transfer este inculpatul R.B.

- A.R. şi numărul cardului său bancar au fost identificate tot la inculpatul R.C.T.

Potrivit înscrisurilor comunicate de W.U. A.R. a fost victima încercării unui transfer fraudulos de bani în 04 iunie 2007, stopat de W.U., având ca destinatar pe inculpatul R.B.

În aceeaşi situaţie sunt şi transferurile stopate de W.U., pe numele cetăţenilor străini J.M. şi W.D. şi care au ca destinatar pe inculpatul R.B.

Inculpatul R.B. nu a formulat nicio sesizare la W.U. în care să se fi plâns că nu a primit respectivele sume de bani din transferurile stopate, la care am făcut referire anterior.

De asemenea, inculpatul R.B. nu a adus justificări temeinice pentru care el a ridicat sume de bani, care ulterior erau daţi inculpaţilor M. şi C. şi de ce aceste sume nu erau ridicate, chiar de către aceşti din urmă inculpaţi, beneficiari ai banilor.

Rezultatele percheziţiilor informatice efectuate la ceilalţi inculpaţi evidenţiază strânsele legături ale acestui inculpat cu ceilalţi membrii ai grupului infracţional din Constanţa.

Faţă de toate aceste considerente, se constată nefondat motivul de recurs al acestui inculpat, prin care se solicită achitarea pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, fiind îndeplinite toate cerinţele legii.

În subsidiar, acest inculpat a solicitat reducerea pedepselor aplicate, invocând în acest sens, lipsa antecedentelor penale, dar şi înscrisurile depuse în circumstanţiere, critică acceptată, după cum s-a detaliat, de către instanţa de recurs.

Aşadar, în afara spaţiului judiciar de acceptare a criticilor recurenţilor inculpaţi grefate pe cazul de casare de la pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen., greşita aplicare a legii în materia confiscării, raportat la recursul Parchetului, celelalte neajunsuri invocate nu au conţinutul şi justificarea necesare în vederea primirii lor.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de inculpaţii C.C.M., M.A., P.C., I.Ş., U.S. şi R.B.I. împotriva deciziei penale nr. 133/Ap din 19 decembrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală nr. 132/S din 09 decembrie 2010 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov şi rejudecând în fond:

1. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani aplicată inculpatului C.C.M. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.C.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.C.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de transmiterea neautorizată de date de identificare în vederea unor transferuri de fonduri şi retrageri de numerar frauduloase.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.C.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de utilizarea neautorizată a unor date de identificare în vederea unor transferuri de fonduri şi retrageri de numerar.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.C.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în mod repetat, fără drept, de date informatice pe Internet sub forma unor spam-uri (e-mail-uri sau mesaje instant expediate nesolicitat în vederea producerii de consecinţe juridice).

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.C.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducere fără drept în numele şi pe seama unor cetăţeni străini a datelor relevante ale cardurilor acestora pe site-ul W.U. şi efectuarea unor tranzacţii frauduloase în vederea păgubirii unor cetăţeni străini.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestului preventiv din 21 noiembrie 2007 şi de la 23 noiembrie 2007 la 26 noiembrie 2008.

2. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani aplicată inculpatului M.A. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. de la 6 ani închisoare la 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în mod repetat, fără drept, de date informatice pe Internet sub forma unor spam-uri (email-uri sau mesaje instant) expediate nesolicitat în vederea producerii de consecinţe juridice.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducere fără drept în numele şi pe seama unor cetăţeni străini a datelor relevante ale cardurilor acestora pe site-ul W.U. şi efectuarea unor tranzacţii frauduloase în vederea păgubirii unor cetăţeni străini.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestului preventiv din 21 noiembrie 2007 şi de la 23 noiembrie 2007 la 26 noiembrie 2008.

3. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani aplicată inculpatului P.C. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului P.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 de la 6 ani închisoare la 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului P.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de transmitere, în mod repetat, fără drept, pe Internet, către D.D. sau E.L.J., de date de identificare de natura celor care permit utilizarea unor instrumente de plată electronică (carduri bancare), în absenţa fizică a acestora.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului P.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 6 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în mod repetat, fără drept, de date informatice pe Internet sub forma unor spam-uri (e-mail-uri sau mesaje instant expediate nesolicitat în vederea producerii de consecinţe juridice).

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului P.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 6 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducere fără drept în numele şi pe seama unor cetăţeni străini a datelor relevante ale cardurilor acestora pe site-ul W.U. şi efectuarea unor tranzacţii frauduloase în vederea păgubirii unor cetăţeni străini.

În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestului preventiv din 21 noiembrie 2007 şi de la 23 noiembrie 2007 la 26 noiembrie 2008.

Interzice inculpaţilor C.C.M., M.A. şi P.C. exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), e) C. pen. în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

4. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen. pe o perioadă de 2 ani aplicată inculpatului I.Ş. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului I.Ş. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului I.Ş. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere a unui dispozitiv destinat citirii, ştergerii, înscrierii sau copierii cardurilor magnetice, prevăzut cu alimentator şi cablu de date pentru conectare la PC, respectiv un mini CD ce conţine drivere, aplicaţii şi documentaţii tehnice pentru acest dispozitiv, în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică.

În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestului preventiv din 21 noiembrie 2007 şi de la 23 noiembrie 2007 la 26 noiembrie 2008.

5. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen. pe o perioadă de 2 ani aplicată inculpatului U.S. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului U.S. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de constituire unui grup infracţional organizat.

Menţine pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de introducere fără drept în numele şi pe seama unor cetăţeni străini a datelor relevante ale cardurilor acestora pe site-ul W.U. şi efectuarea unor tranzacţii frauduloase în vederea păgubirii cetăţenilor străini, prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii din 21 noiembrie 2007.

6. Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată R.B.I. de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen. pe o perioadă de 2 ani în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului R.B.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de constituire unui grup infracţional organizat.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului R.B.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de introducere fără drept în numele şi pe seama unor cetăţeni străini a datelor relevante ale cardurilor acestora pe site-ul W.U. şi efectuarea unor tranzacţii frauduloase în vederea păgubirii unor cetăţeni străini.

Interzice inculpaţilor I.Ş., U.S. şi R.B.I. exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), e) C. pen. în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 86¹ C. pen. şi art. 86² C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpaţilor I.Ş., U.S. şi R.B.I. pe un termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 86³ C. pen. dispune ca pe durata termenului de încercare fiecare inculpat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpaţilor asupra nerespectării dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării pedepsei sub supraveghere dispune suspendarea şi a pedepselor accesorii.

Dispune confiscarea sumelor de 411 RON, ridicată din locuinţa inculpatului D.D., consemnată la C. Bank - Sucursala Braşov cu recipisa din 08 februarie 2008, la dispoziţia organelor judiciare şi a sumei de 1.746 RON, ridicată din locuinţa inculpaţilor P.C. şi V.C.A., situată în Bucureşti, sector 3, consemnată la C. Bank - Sucursala Braşov pe numele inculpaţilor, cu recipisa din 08 februarie 2008, la dispoziţia organelor judiciare.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.D.A. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi C.C.M., M.A., P.C., I.Ş., U.S. şi R.B.I., în sume de câte 50 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat D.D., la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat F.D.A. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi I.T.M., V.C.A. şi R.C.T., în sume de câte 50 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru intimata inculpată P.C.I., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 319/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 284/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 385/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură