ICCJ. Decizia nr. 321/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 321/A/2014
Dosar nr. 4918/2/2013
Şedinţa publică din 14 octombrie 2014
Deliberând asupra apelurilor de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 634 din 3 decembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B.R.C. la o pedeapsă de 10 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicate inculpatului B.R.C. sub supraveghere, pe un termen de încercare de 2 ani şi 10 luni, stabilit conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte în prima zi de miercuri a fiecărui trimestru la judecătorul delegat din cadrul Biroului Executări Penale al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, resedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului B.R.C. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
A dispus, în baza art. 71 alin. (5) C. pen. ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 14 C. proc. pen. a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F.- Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti şi a fost obligat inculpatul B.R.C. la plata către partea civilă a sumei de 1.420.096 RON, reprezentând impozitul pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare neachitat pentru perioada ianuarie 2008 - decembrie 2012 şi a obligaţiilor fiscale accesorii aferente acestei sume de la data la care era datorată şi până la data achitării integrale.
A menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 1500/P/2011 din data de 07 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a hotărî în acest sens, a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1500/P/2011 din data de 09 iulie 2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală la data de 12 iulie 2013, sub nr. 4918/2/2013, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B.R.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (48 de acte materiale).
În fapt, s-a reţinut, în esenţă, prin actul de sesizare, că inculpatul B.R.C., notar public, cu intenţie directă, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2008 - decembrie 2012, a reţinut de la clienţi, în total suma de 1.420.096 RON, reprezentând impozit pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare, sumă pe care cu intenţie, nu a vărsat-o la bugetul de stat în 30 de zile de la scadenţa termenului legal prevăzut de art. 771 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 C. fisc., respectiv până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinută, săvârşind un număr de 48 de acte materiale.
Actul de sesizare a instanţei are la bază următoarele mijloacele de probă: procesul -verbal de sesizare din oficiu, raportul de inspecţie fiscală din 14 martie 2012 al Serviciului de Inspecţie Fiscală Persoane Fizice - A.N.A.F,. A.F.P. Sector 3, raportul de expertiză contabilă judiciară şi declaraţiile învinuitului.
În faţa instanţei de judecată, inculpatul B.R.C. a fost audiat şi a recunoscut comiterea faptelor deduse judecăţii în condiţiile art. 3201 C. proc. pen.
De asemenea s-au depus înscrisuri în circumstanţiere, respectiv opinie expertală medico-legală.
La termenul de judecată din data de 19 noiembrie 2013, în raport de declaraţiile astfel date de inculpatul B.R.C., Curtea a constatat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
S-a reţinut că, în perioada mai 2008 - decembrie 2012, B.R.C. în calitate de notar public şi-a desfăşurat activitatea notarială în cadrul BNP B.R.C. în baza ordinului nr. 1836/C din data de 07 octombrie 1998 eliberat de Ministerul Justiţiei şi a certificatelor nr. 218 din 18 noiembrie 1999 şi din data de 01 octombrie 2004 ale Curţii de Apel Bucureşti.
Prin procesul verbal din data de 28 iulie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 de către inculpatul B.R.C., constând în reţinerea şi nevărsarea sumelor reprezentând impozite cu reţinere la sursă aferente tranzacţiilor imobiliare intermediate prin cabinetul său notarial.
Urmare acestui fapt, în cauză s-a dispus efectuarea la BNP B.R.C. a unei inspecţii fiscale.
Din raportul de inspecţie fiscală din 14 martie 2012 întocmit de A.N.A.F. - Administraţia Finanţelor Publice Sector 3 - Serviciul de Inspecţie Fiscală Persoane Fizice rezultă că pe perioada verificată 01 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2011, BNP B.R.C. a depus în termen declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat referitoare la impozitul pe venit din transferul proprietăţilor imobiliare, a reţinut şi declarat impozitul pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare în sumă de 2.137.196 RON din care a virat la bugetul de stat suma de 1.348.205 RON, iar pentru diferenţa nevirată în sumă de 788.991 RON datorează accesorii în sumă de 708.128 RON calculate la data de 14 martie 2012.
În cauză s-a dispus şi a fost efectuată o expertiză contabilă judiciară care a constatat şi a concluzionat următoarele:
Notarii publici au obligaţia calculării, încasării şi virării impozitului, pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal şi de asemenea declarării acestora la organele fiscale. Impozitul pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, se declara lunar, până la 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost calculat şi încasat, prin declaraţia 100". Declaraţie privind declaraţiile de plată la bugetul general consolidat" care se depune la organul fiscal în a cărei rază teritorială se afla sediul activităţi. Semestrial până la 25 inclusiv a lunii următoare semestrului în care a avut loc autentificarea actelor privind transferul proprietăţilor imobiliare se depune declaraţia 208 "Declaraţie informativa privind impozitul pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal". În această declaraţie sunt inventariate toate tranzacţiile efectuate cu identificarea beneficiarilor de venit şi sumele aferente, cu distribuţia impozitului încasat pentru bugetul de stat.
Sumele reţinute cu titlu de impozit pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare pentru perioada ianuarie 2008 - decembrie 2012 totalizează 2.098.412 RON, iar impozitul datorat în perioada ianuarie 2008 - decembrie 2012 este de 2.323.654 RON pentru care se adaugă şi impozitul neplătit în decembrie 2007 în sumă de 225.242 RON. Impozitele plătite în perioada ianuarie 2008 - decembrie 2012 sunt în cuantum de 903.558 RON, sumă care cuprinde şi plăţile aferente restanţei din 2007. Plăţile au fost făcute la scadenţă pentru impozitele aferente lunilor ianuarie, februarie, martie şi aprilie 2008.
Impozitul pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare neachitate pentru perioada ianuarie 2008 - decembrie 2012 este în sumă de 1.420.096 RON.
Prin ordonanţa nr. 1500/P/2011 din data de 11 aprilie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus, în temeiul art. 238 şi art. 228 alin. (1) C. proc. pen., extinderea cercetărilor penale şi începerea urmăririi penale faţă de inculpatul B.R.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cinci acte materiale), reţinându-se că în perioada august 2012 - decembrie 2012, învinuitul B.R.C. a reţinut de la clienţii Biroului Notarial Public B.R.C. în total suma de 124.820 RON, reprezentând impozit pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare, sumă pe care, cu intenţie, nu a vărsat-o la bugetul de stat în termenul legal prevăzut de art. 771 alin. (6) din Legea nr. 57/2003 - C. fisc., respectiv până la data de 25 inclusiv până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinută, săvârşind alte cinci acte materiale, în speţă fiind incident cazul de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. c) C. proc. pen.
Din probele administrate în cauză în faza de urmărire penală a rezultat săvârşirea de către inculpatul B.R.C., în perioada mai 2008 - decembrie 2012, a următoarelor acte materiale:
1) scadenţa impozitului aferent lunii mai 2008 în cuantum de 69.777 RON era la data de 25 iunie 2008, inculpatul a achitat la data de 03 iulie 2008 suma de 2.288 RON, însă plata parţială echivalează cu o neplată;
2) scadenţa impozitului aferent lunii iunie 2008 în cuantum de 43.480 RON era la data de 25 iulie 2008, inculpatul a achitat la data de 03 iulie 2008 suma de 2.288 RON, însă plata parţială echivalează cu o neplată;
3) scadenţa impozitului aferent lunii iulie 2008 în cuantum de 27.754 RON era la data de 25 august 2008, inculpatul nu a achitat nici o sumă de bani aferentă acestui impozit;
4) scadenţa impozitului aferent lunii decembrie 2008 în cuantum de 26.160 RON era la data de 26 ianuarie 2009, inculpatul nu a achitat nici o sumă de bani aferentă acestui impozit;
5) scadenţa impozitului aferent lunii ianuarie 2009 în cuantum de 172.132 RON era la data de 25 februarie 2009, inculpatul nu a achitat nici o sumă de bani aferentă acestui impozit;
6) scadenţa impozitului aferent lunii februarie 2009 în cuantum de 22.761 RON era la data de 25 martie 2009, inculpatul nu a achitat nici o sumă de bani aferentă acestui impozit;
7) scadenţa impozitului aferent lunii martie 2009 în cuantum de 59.634 RON era la data de 27 aprilie 2009, nu a achitat nici o sumă de bani aferentă acestui impozit;
8) scadenţa impozitului aferent lunii aprilie 2009 în cuantum de 7.535 RON era la data de 25 mai 2009, inculpatul nu a achitat nici o sumă de bani aferentă acestui impozit;
9) scadenţa impozitului aferent lunii mai 2009 în cuantum de 4.240 RON era la data de 25 iunie 2009, inculpatul nu a achitat nicio sumă de bani aferentă acestui impozit;
10) Scadenţa impozitului aferent lunii iunie 2009 în cuantum de 15.057 RON era la data de 27 iulie 2009, infr. prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 consumându-se la data de 27 august 2009. învinuitul B.R.C. nu a achitat nicio sumă de bani aferentă acestui impozit;
11) scadenţa impozitului aferent lunii iulie 2009 în cuantum de 48.519 RON era la data de 25 august 2009, inculpatul nu a achitat nicio sumă de bani aferentă acestui impozit;
12) scadenţa impozitului aferent lunii octombrie 2009 în cuantum de 10.448 RON era la data de 25 noiembrie 2009, inculpatul nu a achitat nici o sumă de bani aferentă acestui impozit;
13) scadenţa impozitului aferent lunii noiembrie 2009 în cuantum de 10.282 RON era la data de 28 decembrie 2009, inculpatul nu a achitat nici o sumă de bani aferentă acestui impozit;
14) scadenţa impozitului aferent lunii decembrie 2009 în cuantum de 35.367 RON era la data de 25 ianuarie 2010 nu a achitat nici o sumă de bani aferentă acestui impozit;
15) scadenţa impozitului aferent lunii ianuarie 2010 în cuantum de 10.249 RON era la data de 25 februarie 2010, inculpatul nu a achitat nici o sumă de bani aferentă acestui impozit;
16) scadenţa impozitului aferent lunii februarie 2010 în cuantum de 50.098 RON era la data de 25 martie 2010, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
17) scadenţa impozitului aferent lunii martie 2010 în cuantum de 11.303 RON era la data de 26 aprilie 2010, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
18) scadenţa impozitului aferent lunii aprilie 2010 în cuantum de 14.891 RON era la data de 25 mai 2010, inculpatul nu a achitat nicio sumă de bani aferentă acestui impozit;
19) scadenţa impozitului aferent lunii mai 2010 în cuantum de 28.289 RON era la data de 25 iunie 2010, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
20) scadenţa impozitului aferent lunii iunie 2010 în cuantum de 23.796 RON era la data de 26 iulie 2010, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
21) scadenţa impozitului aferent lunii august 2010 în cuantum de 54.293 RON era la data de 27 septembrie 2010, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
22) scadenţa impozitului aferent lunii septembrie 2010 în cuantum de 23.418 RON era la data de 25 octombrie 2010, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
23) scadenţa impozitului aferent lunii octombrie 2010 în cuantum de 39.182 RON era la data de 25 noiembrie 2010, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
24) scadenţa impozitului aferent lunii noiembrie 2010 în cuantum de 31.332 RON era la data de 27 decembrie 2010, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
25) scadenţa impozitului aferent lunii decembrie 2010 în cuantum de 16.088 RON era la data de 25 ianuarie 2011, inculpatul nu a achitat nici o sumă de bani aferentă acestui impozit;
26) scadenţa impozitului aferent lunii februarie 2011 în cuantum de 16.316 RON era la data de 25 martie 2011, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
27) scadenţa impozitului aferent lunii martie 2011 în cuantum de 15.442 RON era la data de 25 aprilie 2011, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
28) scadenţa impozitului aferent lunii aprilie 2011 în cuantum de 40.879 RON era la data de 25 mai 2011, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
29) scadenţa impozitului aferent lunii mai 2011 în cuantum de 28.398 RON era la data de 27 iunie 2011, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
30) scadenţa impozitului aferent lunii iunie 2011 în cuantum de 33.516 RON era la data de 25 iulie 2011, inculpatulnu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
31) scadenţa impozitului aferent lunii iulie 2011 în cuantum de 22.666 RON era la data de 25 august 2011, inculpatul nu a achitat nicio sumă de bani aferentă acestui impozit;
32) scadenţa impozitului aferent lunii august 2011 în cuantum de 17.118 RON era la data de 26 septembrie 2011, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
33) scadenţa impozitului aferent lunii septembrie 2011 în cuantum de 60.450 RON era la data de 25 octombrie 2011, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
34) scadenţa impozitului aferent lunii octombrie 2011 în cuantum de 19.010 RON era la data de 25 noiembrie 2011, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
35) scadenţa impozitului aferent lunii noiembrie 2011 în cuantum de 19.010 RON era la data de 26 decembrie 2011, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
36) scadenţa impozitului aferent lunii decembrie 2011 în cuantum de 17.831 RON era la data de 25 ianuarie 2012, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
37) scadenţa impozitului aferent lunii ianuarie 2012 în cuantum de 11.230 RON era la data de 27 februarie 2012, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
38) scadenţa impozitului aferent lunii februarie 2012 în cuantum de 36.609 RON era la data de 26 martie 2012, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
39) scadenţa impozitului aferent lunii martie 2012 în cuantum de 24.450 RON era la data de 25 aprilie 2012, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
40) scadenţa impozitului aferent lunii aprilie 2012 în cuantum de 23.836 RON era la data de 25 mai 2012, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
41) scadenţa impozitului aferent lunii mai 2012 în cuantum de 17.280 RON era la data de 25 iunie 2012, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
42) scadenţa impozitului aferent lunii iunie 2012 în cuantum de 36.273 RON era la data de 25 iulie 2012, nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
43) scadenţa impozitului aferent lunii iulie 2012 în cuantum de 47.470 RON era la data de 27 august 2012, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
44) scadenţa impozitului aferent lunii august 2012 în cuantum de 14.136 RON era la data de 25 septembrie 2012, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
45) scadenţa impozitului aferent lunii septembrie 2012 în cuantum de 26.270 RON era la data de 25 octombrie 2012, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
46) scadenţa impozitului aferent lunii octombrie 2012 în cuantum de 37.743 RON era la data de 26 noiembrie 2012, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
47) scadenţa impozitului aferent lunii noiembrie 2012 în cuantum de 23.583 RON era la data de 27 decembrie 2012, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
48) scadenţa impozitului aferent lunii decembrie 2012 în cuantum de 23.088 RON era la data de 25 ianuarie 2013, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit.
Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul B.R.C. a avut o atitudine sinceră, de recunoaştere a faptelor deduse judecăţii, justificând neachitarea impozitului pe veniturile din transferul proprietăţilor datorită unor probleme financiare cauzate de lungul timpului de probleme personale respectiv de o depresie datorată decesului tatălui său, contractarea unor împrumuturi de la persoane fizice cu garanţie imobiliară şi producerea unui accident de circulaţie în urma căruia a suferit vătămări corporale.
În faţa instanţei de judecată inculpatul B.R.C. a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., precizând că recunoaşte în totalitate faptele comise astfel cum au fost reţinute prin actul de sesizare a instanţei, că este de acord să se judece în baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale şi că nu doreşte administrarea altor probe care să vizeze situaţia de fapt.
Potrivit art. 6 din Legea nr. 241/2005 constituie infracţiune reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.
De asemenea, conform art. 771 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se va calcula şi se va încasa de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat şi încasat se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut.
Prin urmare, s-a constatat că declaraţiile date de inculpatul B.R.C. atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de judecată se coroborează cu probele administrate în faza de urmărire, respectiv procesul - verbal de sesizare din oficiu, raportul de inspecţie fiscală din 14 martie 2012 al Serviciului de Inspecţie Fiscală Persoane Fizice A.N.A.F., A.F.P. Sector 3, raportul de expertiză contabilă judiciară, înscrisuri şi toate acestea au condus, în opinia instanţei, la convingerea fermă că inculpatul B.R.C. a săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată dedusă judecăţii, astfel cum a fost anterior descrisă, cu forma de vinovăţie cerută de lege.
În drept, fapta inculpatului B.R.C., care în calitate de notar public, cu intenţie directă, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2008 - decembrie 2012, a reţinut de la clienţi, în total suma de 1.420.096 RON, reprezentând impozit pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare, sumă pe care cu intenţie, nu a vărsat-o la bugetul de stat în 30 de zile de la scadenţa termenului legal prevăzut de art. 771 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 C. fisc., respectiv până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinută, săvârşind un număr de 48 de acte materiale
Întruneşte elementele constitutive infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Prin urmare, s-a dispus condamnarea inculpatului B.R.C. în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.
Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui Cod, de limitele de pedeapsă fixate în Partea specială, de gradul de pericol al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pentru ca pedeapsa să-şi realizeze funcţiile şi scopul definite de legiuitor în art. 52 C. pen. trebuie să corespundă sub aspectul duratei şi naturii sale (privativă sau neprivativă de libertate, executabilă sau nu) gravităţii faptei comise, potenţialului de pericol social pe care în mod real îl prezintă persoana infractorului, dar şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii.
Pedeapsa nu-şi poate îndeplini integral funcţiile, nu-şi poate realiza scopul decât dacă este adaptată cazului individual concret, adică gradului de pericol social al faptei şi al făptuitorului şi necesităţilor reale de îndreptare şi reeducare a acestuia.
Pedeapsa este o măsură de constrângere cu caracter strict personal şi se aplică persoanei infractorului cu scopul de a împiedica comiterea de noi infracţiuni din partea acestuia, persoana infractorului fiind aceea asupra căruia trebuie să acţioneze pedeapsa prin funcţiile sale.
Aptitudinea funcţională a pedepsei depinde de măsura în care aceasta corespunde persoanei infractorului, la stabilirea ei trebuind să se ţinea seama de periculozitatea socială a acestuia, exprimat de gradul de înapoiere a conştiinţei sale, de măsura în care sunt înrădăcinate în conştiinţa sa mentalitatea şi deprinderile antisociale şi deci de probabilitatea că în viitor el să săvârşească fapte socialmente periculoase, de trăsăturile specifice de temperament şi de caracter ale infractorului, care determină un anumit mod de a reacţiona sub influenţa pedepsei, iar o pedeapsă necorespunzătoare acestor particularităţi ale persoanei infractorului pierde din aptitudinea ei funcţională, putând duce la rezultate contrare celor urmărite prin aplicarea şi executarea ei.
În prezenta cauză, s-a apreciat că, aplicând inculpatului B.R.C. o pedeapsă de 10 luni închisoare şi dispunând suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 10 luni, în condiţiile art. 861 şi urm. C. pen., se realizează o justă individualizare a sancţiunii, în raport cu gravitatea în concret a faptelor comise şi periculozitatea autorului acestora, ambele în suficientă măsură relevate de probele dosarului.
La stabilirea acestei pedepse, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare, s-a avut în vedere natura şi gravitatea în concret a faptelor deduse judecării, modalitatea şi împrejurările concret de săvârşire a acestora, precum şi urmarea produsă.
Deşi din actele dosarului rezultă că în perioada 2008 - 2012, inculpatul B.R.C. într-adevăr s-a confruntat cu anumite probleme personale, Curtea nu a putut ignora perioada foarte mare de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, prejudiciul semnificativ produs bugetului de stat şi împrejurarea că din probele administrate rezultă că în perioada respectivă BNP B.R.C. a avut o activitatea constantă şi încasări semnificative din tranzacţii imobiliare.
Totodată, s-a ţinut cont de atitudinea sinceră şi cooperantă a inculpatului B.R.C. atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei unde a recunoscut săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată în condiţiile art. 3201 C. proc. pen., dar şi datele ce caracterizează persoana sa, respectiv lipsa antecedentelor penale, studii superioare.
Pe de altă parte, s-a avut în vedere şi calitatea inculpatului de notar public, calitate în care trebuia să contribuie cu atât mai mult la respectarea legii, să fie un adevărat model în societate, trebuia să colecteze şi să vireze la bugetul de stat sumele de bani reprezentând impozitul pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare care are natura unui impozit cu reţinere la sursă, tocmai pentru a preveni neplata acestuia de către persoane fizice sau juridice şi care nu pot avea o altă destinaţie.
S-a apreciat că în cauză nu se justifică reţinerea în favoarea inculpatului a vreunei circumstanţe atenuante dintre cele prevăzute de art. 74 C. pen., chiar şi în contextul unor date ce caracterizează favorabil persoana acestuia, astfel cum au fost evidenţiate.
Aplicarea dispoziţiilor art. 74 nu este obligatorie pentru instanţa de judecată.
În procesul complex al individualizării pedepsei, instanţa de judecată este singura în măsură să stabilească dacă o anumită împrejurare merită să fie calificată ca atare, pe baza cunoaşterii influenţei concrete pe care o împrejurare sau alta o are asupra gravităţii faptei şi pericolului social al infractorului, conform cu adevărul şi potrivit intimei sale convingeri.
În prezenta cauză, s-a apreciat că împrejurările de fapt amintite, cert rezultate din actele dosarului, justifică necesitatea aplicării unei pedepse într-un cuantum peste minimul special prevăzut de lege, dar neprivativă de libertate, care este în măsură să-şi realizeze funcţiile şi scopul prevăzute în art. 52 C. pen.
II. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul B.R.C. şi partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti).
La termenul de judecată din data de 17 iunie 2014, având în vedere modificările intervenite prin Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., Înalta Curte, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a acestuia, a recalificat căile de atac exercitate în cauză de inculpatul B.R.C. şi de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti) ca fiind apeluri.
Inculpatul B.R.C. a solicitat să se reţină în favoarea sa circumstanţe atenuante şi aplicarea unei sancţiuni în concordanţă cu împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele. Totodată, a menţionat că pot fi aplicate dispoziţiile art. 80-82 din noul C. pen.
Partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti) a solicitat admiterea în totalitate a acţiunii civile, atât cu privire la obligarea inculpatului, cât şi a părţii responsabile civilmente, la plata sumei de 2.391.587 RON, reprezentând prejudiciul produs bugetului general consolidat, şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii (majorări, penalităţi şi dobânzi).
Examinând cauza atât prin prisma criticilor invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte apreciază că apelurile declarate de inculpatul B.R.C. şi de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti) sunt nefondate.
În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul B.R.C.
Din analiza coroborată a materialului probator administrat în faza de urmărire penală, pe care inculpatul şi l-a însuşit, conform prevederilor art. 3201 C. proc. pen. din 1968 rezultă că în mod judicios şi temeinic argumentat instanţa de fond a stabilit vinovăţia nculpatului B.R.C. în comiterea faptelor, în raport de situaţia de fapt reţinută.
Procedând la reevaluarea întregului ansamblu probator strâns cu referire la prezenta cauză, Înalta Curte reţine următoarele aspecte:
Probele strânse în cursul urmăririi penale au fost verificate de instanţa de judecată, ajungându-se la concluzia că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată. În vederea aflării adevărului şi aplicării corecte a legii penale, organele de urmărire penală şi instanţa de judecată au obligaţia de a aprecia, completa şi justifica probele administrate în cauză, ceea ce instanţa de fond a şi făcut în cursul cercetării judecătoreşti.
Astfel, în mod corect Curtea de Apel Bucureşti a avut în vedere toate probele administrate în cursul urmăririi penale, întregul material fiind coroborat cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului dată în faţa instanţei de fond şi a constatat că situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare este reală şi confirmată de probatoriul administrat în cauză.
Înalta Curte apreciază că dovezile arătate dispun de forţa probantă necesară răsturnării prezumţiei de nevinovăţie, probele certe de vinovăţie legitimând tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru comiterea faptelor deduse judecăţii, astfel că soluţia de condamnare a acestuia, adoptată de către instanţa de fond, este temeinică şi legală.
Inculpatul B.R.C. a adoptat o poziţie procesuală sinceră, recunoscând săvârşirea faptei, însă şi-a întemeiat apărarea pe existenţa unor împrejurări neprevăzute, care au condus la imposibilitatea achitării obligaţiilor civile către parte civilă A.N.A.F., respectiv: faptul că a suferit o cădere psihică după decesul tatălui său şi nu s-a preocupat de obligaţiile profesionale acumulând datorii la A.N.A.F.; pentru a achita obligaţiile către A.N.A.F. a încheiat un contract de împrumut de la o persoană fizică, cu dobândă de 7% pe lună, astfel că la interval de trei luni trebuia să achite suma de 21.000 euro; în perioada în care a încercat a restitui împrumutul contractat în condiţii oneroase a fost victima unui accident rutier, fiind în imposibilitate de a exercita atribuţiile profesionale mai multe luni în cursul anului 2010.
Înalta Curte apreciază că motivele invocate de inculpat în susţinerea apelului, nu pot fi reţinute faţă de probatoriul administrat, care a relevat săvârşirea faptelor deduse judecăţii cu intenţie. În ceea ce priveşte latura subiectivă, instanţa a reţinut că inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie, deoarece acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv producerea unei pagube bugetului consolidat al statului, şi chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Potrivit dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 constituie infracţiune reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.
Infracţiunea are ca obiect material sumele colectate de către contribuabili, pe care aceştia nu le varsă în termen către bugetul consolidat al statului.
Elementul material al infracţiunii constă în reţinerea şi nevărsarea cu intenţie, în cel mult de 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă. Activitatea ce constituie elementul material al infracţiunii presupunea două acte: reţinere şi nevărsarea.
În fine a doua cerinţă impusă de lege este ca subiectul obligat la vărsarea impozitului sau contribuţiei să nu-şi fi îndeplinit această obligaţie timp de 30 de zile de la scadenţă.
Sub aspectul laturii subiective infracţiunea se comite cu intenţie directă sau indirectă.
Aşa fiind, s-a apreciat că pedeapsa de 10 luni închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere, pe un termen de încercare de 2 ani şi 10 luni este aptă să răspundă atât scopului preventiv şi de reeducare al pedepsei, cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptei şi datele personale ale inculpatului, pe de o parte, şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte.
De altfel, la individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al infracţiunii, persoana inculpatului, precum şi împrejurările care ar putea atenua sau agrava răspunderea penală.
Totodată, având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, şi realizând o comparare a prevederilor din ambele Coduri în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiţii de incriminare, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare) şi cu privire la fiecare instituţie incidenţă în speţa dedusă judecăţii şi, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispoziţiilor sale, instanţa de apel constată că legea penală mai favorabilă este, în cauză, C. pen. anterior, acesta fiind cel care conduce, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpatul B.R.C.
De asemenea, nu poate fi omis faptul că judecătorul fondului a stabilit ca modalitate de executare a pedepsei rezultante aplicată inculpatului suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a acesteia, potrivit art. 861 C. pen. (1969), modalitate, care conţine în noua reglementare/prevederi mult mai severe, ca şi conţinut şi efecte.
În consecinţă, faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că legea care conduce, în concret, la un rezultat mai blând pentru inculpatul B.R.C. este C. pen. anterior care, în ansamblul său, raportat la condiţiile de sancţionare a faptelor ce formează obiectul acuzaţiei penale, precum şi la instituţiile incidente în cauză şi care influenţează răspunderea penală a apelantului, creează acestuia o situaţie mai avantajoasă.
Ca urmare, nici solicitarea inculpatului de a se aplica dispoziţiile art. 80 din noul C. pen., referitoare la renunţarea la aplicarea pedepsei, nu poate fi primită din perspectiva faptului că s-a reţinut ca fiind mai favorabil C. pen. anterior. Or, aşa cum s-a statuat cu caracter obligatoriu prin Decizia nr. 265 din 06 mai 2014 a Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 5 din noul C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.
În ceea ce priveşte apelul declarat de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti).
Înalta Curte reţine că Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti) s-a constituit parte civilă, în cursul urmării penale, pentru suma de 2.391.587 RON din care debit în sumă de 1.422.167 RON, dobândă în sumă de 761.995 RON, penalităţi de întârziere în sumă de 207.425 RON şi dobândă calculată şi neinstituită în sumă de 14.223 RON.
În cursul urmăririi penale, prin raportul de expertiză contabilă judiciară din 04 aprilie 2013 s-a stabilit că impozitul pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare neachitat pentru perioada ianuarie 2008- decembrie 2012 este în cuantum de 1.420.096 RON.
Ca urmare, în rechizitoriu s-a stabilit că prejudiciul total cauzat bugetului general consolidat prin fapta săvârşită de inculpat este în cuantum de 1.420.096 RON.
De altfel, Curtea de Apel Bucureşti s-a pronunţat în acest sens „în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 14 C. proc. pen. a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F.- Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti şi l-a obligat pe inculpatul B.R.C. la plata către partea civilă a sumei de 1.420.096 RON reprezentând impozitul pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare neachitat pentru perioada ianuarie 2008-decembrie 2012 şi a obligaţiilor fiscale accesorii aferente acestei sume de la data la care era datorată şi până la data achitării integrale".
Sub aspectul obligaţiilor fiscale accesorii aferente debitului principal, se constată că prima instanţă a dispus acordarea acestora până la data achitării integrale a prejudiciului.
Referitor la obligaţiile fiscale accesorii, acestea nu au caracterul unui prejudiciu cert, deoarece, în cazul obligaţiilor fiscale stabilite prin hotărârea judecătorească, plata devine exigibilă după rămânerea definitivă a hotărârii, moment în raport cu care se calculează dobânzile şi penalităţii, până la data stingerii datoriei.
Totodată, partea civilă nu se află în posesia unui titlu executoriu, asimilabil titlului de impunere fiscală, care să consfinţească o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, de natură a îndreptăţi la calcularea unor creanţe accesorii prin neplata cu întârziere, ori data la care o asemenea creanţă dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil este data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare, întrucât în procesul penal inculpatul se bucură de prezumţia de nevinovăţie şi, prin urmare, nu se poate accepta că până la acest moment acesta datorează vreun debit, căruia să i se alăture creanţe accesorii specifice răspunderii reglementate prin dreptul fiscal. În acelaşi timp, fiind reglementate de C. proc. fisc, creanţele accesorii nu ar putea fi solicitate decât în faza de executare silită, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, prevederile speciale în materie neputând fi extinse pe cale de analogie unui raport de conflict de natură penală.
Având în vedere cele mai sus expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul B.R.C. şi de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti) împotriva sentinţei penale nr. 634 din 3 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul B.R.C. şi de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti) împotriva sentinţei penale nr. 634 din 3 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă apelanta parte civilă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3157/2014. Penal. Mandat european de arestare.... | ICCJ. Decizia nr. 337/2014. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
