ICCJ. Decizia nr. 337/2014. Penal. Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.). Conflict de interese (art. 253 ind 1 C.p.), infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 337/A/2014
Dosar nr. 446/54/2013
Şedinţa publică din 22 octombrie 2014
Asupra apelului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis cererea inculpatului privind judecarea cauzei conform procedurii simplificate prev. de art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 2531 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul D.M. la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 248 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. b) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 4 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de 2 ani, fixat conform art. 82 C. pen.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate.
A dispus anularea dispoziţiilor nr. 1287 din 19 iunie 2007, nr. 138 din 27 martie 2008 şi nr. 104 din 27 februarie 2008 emise şi semnate de către inculpat.
În baza art. 14 alin. (3) teza a IlI-a C. proc. pen. a dispus restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor.
A obligat inculpatul la plata sumei de 720 RON cheltuieli judiciare statului.
S-a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 1160/P/2011 din 12 martie 2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului D.M. pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: conflict de interese, prev. de art. 2531 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că învinuitul D.M. este fiul şi unul dintre cei doi moştenitori ai numitei D.T., decedată la data de 03 februarie 2003, cu ultimul domiciliu în oraşul Baia de Aramă, judeţul Mehedinţi.
În anul 2002, numita D.T. - mama învinuitului, a depus o notificare înregistrată la Consiliul Local Baia de Aramă sub nr. 919 din 14 februarie 2002, prin care a solicitat în baza Legii nr. 10/2001 retrocedarea suprafeţei de 581,05 m.p. în intravilanul oraşului Baia de Aramă, rezultată din diferenţa dintre suprafaţa de 1100 m.p. (confiscaţi de regimul comunist în baza Decretului prezidenţial nr. 247 din 31 iulie 1976) şi cea primită în baza Ordinului Prefectului nr. 212/F din 31 iulie 2000 (900 m.p. - zona a IV-a), precum şi suprafeţele de 270,85 m.p. şi 110,20 m.p. pe care fuseseră construite două imobile care au fost demolate.
Prin aceeaşi notificare petiţionara, D.T. - mama învinuitului a solicitat şi acordarea de măsuri reparatorii, respectiv rambursarea diferenţei dintre valoarea despăgubirilor pe care Ie-a primit pentru cele două imobile demolate de către regimul comunist (63.357 RON în anul 1976) şi preţul ce va fi stabilit în baza unei evaluări.
În anul 2004, învinuitul D.M. a fost ales în funcţia de primar al oraşului Baia de Aramă, funcţie pe care a deţinut-o până la alegerile locale din anul 2008.
După ce a fost ales, prin dispoziţie de primar, în baza Legii nr. 10/2001, învinuitul D.M. a numit preşedinţii şi membrii comisiei pentru analiza notificărilor şi comisiei pentru reactualizarea valorii de piaţă a imobilelor demolate.
Urmare a notificării formulate anterior de mama învinuitului, Comisia de analiză a notificărilor din cadrul Primăriei oraşului Baia de Aramă, ai cărei membrii fuseseră numiţi de primarul D.M., a propus acordarea în compensare, ca măsură reparatorie a suprafeţei de 437,50 m.p. teren intravilan situat în oraşul Baia de Aramă - zona I.
Cu privire la acordarea măsurilor reparatorii, respectiv a diferenţei dintre valoarea primită pentru imobilele demolate şi valoarea de piaţă de la data soluţionării notificării, aceeaşi comisie a menţionat în referat că se va solicita comisiei interne de evaluare un raport de evaluare, ce va fi întocmit de o persoană autorizată şi se va propune acordarea în schimbul diferenţei de primit a unor bunuri sau servicii aflate în circuitul civil.
În baza referatului comisiei, numitul D.M. a emis şi semnat în calitate de primar al oraşului Baia de Aramă, dispoziţia nr. 1287 din 19 iunie 2007, prin care a decis acordarea în compensare ca măsură reparatorie mamei sale D.T. (decedată la acel moment şi reprezentată tocmai de fiul său D.M.), terenul în suprafaţă de 437,5 m.p. situat în intravilanul oraşului Baia de Aramă cu următoarele vecinătăţi: Nord - domeniu public (teren policlinică stomatologică), Est - alee acces, Vest – R. şi Sud -domeniu public (teren concesionat A.D.). În dispoziţia susmenţionată, se specifică faptul că diferenţa de 33,35 m.p. până la suprafaţa totală de 470,85 m.p., se va retroceda ulterior din rezerva primăriei şi faptul că suprafaţa de 437,5 m.p., a fost trecută din domeniul public în domeniul privat al oraşului Baia de Aramă conform hotărârii Consiliului Local nr. 40 din 28 iulie 2006 în vederea restituirii în baza Legii nr. 10/2001.
Ulterior, la data de 27 martie 2008, învinuitul D.M. - în calitate de primar al oraşului Baia de Aramă, a emis şi semnat dispoziţia nr. 138 în completarea dispoziţiei primarului nr. 1287 din 19 iunie 2007 şi a decis acordarea în compensare, ca măsură reparatorie mamei sale D.T. (decedată şi reprezentată tocmai prin acelaşi D.M.) diferenţa de 33,35 mp teren intravilan situat în oraşul Baia de Aramă, cu următoarele vecinătăţi: Nord - domeniu public, Sud - aleea de acces bloc 7 (domeniu public), Est - proprietate A.I., Vest - teren domeniu public. În dispoziţia primarului nr. 138 din 27 martie 2008, se specifică faptul că terenul respectiv a fost trecut din domeniu public în domeniu privat al oraşului Baia de Aramă, urmare Hotărârii Consiliului Local nr. 50 din 18 iulie 2005.
După ce s-a întocmit raportul de evaluare a imobilelor ce fuseseră demolate de regimul comunist, învinuitul D.M.. a solicitat comisiei de analiză a notificărilor, în calitate de reprezentant al mamei sale decedate, să i se acorde ca măsură reparatorie în echivalent apartamentul - locuinţă de serviciu -compus din trei camere în care locuia cu chirie din anul 2005.
Comisia de analiză a notificărilor a solicitat printr-o adresă Primăriei Baia de Aramă să precizeze dacă se pot acorda măsuri reparatorii prin echivalent apartamente - locuinţe de serviciu. De această dată, în calitate de primar, învinuitul D.M. a răspuns prin adresa nr. 1745/2007, semnată personal, că se pot acorda măsuri reparatorii prin echivalent apartamente din blocul de locuinţe de serviciu situate în Baia de Aramă, str. T.V.
În aceste condiţii, învinuitul D.M. în calitate de primar al oraşului Baia de Aramă, a emis şi semnat dispoziţia nr. 104 din 27 februarie 2008, prin care a decis stabilirea ca valoare echivalentă a imobilului imposibil de restituit (demolat total) şi cuvenit notificatoarei (mamei sale decedată pe care o reprezenta şi al cărei moştenitor era) suma de 75.983 RON, în limita căreia se vor acorda în compensare ca măsură reparatorie un apartament cu trei camere situat în oraşul Baia de Aramă, strada T.V., evaluat la suma de 38.084 RON şi o diferenţă în bani de 37.899 RON. În dispoziţia primarului D.M., se specifică faptul că în apartamentul menţionat locuia moştenitorul legal al notificatoarei, respectiv D.M. conform contractului de închiriere din 04 august 2005, încheiat cu Primăria oraşului Baia de Aramă.
De menţionat faptul că în momentul semnării dispoziţiei nr. 104 din 27 februarie 2008, apartamentul respectiv, făcea parte din domeniul public al oraşului Baia de Aramă, judeţul Mehedinţi, conform H.G. nr. 963/2002, anexa 5, şi nu a existat o hotărâre emisă de Consiliul Local Baia de Aramă de trecere a imobilului din domeniul public în domeniul privat al oraşului Baia de Aramă.
În cauză s-a dispus şi efectuarea unei expertize tehnice judiciare care a concluzionat că valoarea de circulaţie a apartamentului situat în oraşul Baia de Aramă, strada T.V. - la data emiterii dispoziţiei de primar nr. 104 din 27 februarie 2008, a fost de 86.600 RON (sumă superioară celei stabilită prin dispoziţia primarului în urma evaluării efectuate la nivelul autorităţii publice locale - 38.084 RON).
Situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu s-a probat cu: denunţul numitului A.I. din oraşul Baia de Aramă, judeţul Mehedinţi; adresa din data de 06 aprilie 2012 a Primăriei oraşului Baia de Aramă; dispoziţia cu nr. 1287 din data de 19 iunie 2007 a primarului oraşului Baia de Aramă, de respingere a cererii de restituire în natură şi acordarea altor măsuri reparatorii prin echivalent, constând în compensare cu alte bunuri sau servicii şi documentele aferente (referat fără număr şi dată de înregistrare, adresa domnului D.M. către Comisia pentru soluţionarea notificărilor Legii nr. 10/2001, sentinţa nr. 1910 din 11 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, în Dosarul nr. 1879/101/2007, decizia nr. 40/2006 a Consiliului Local Baia de Aramă privind scoaterea din domeniul public al oraşului Baia de Aramă şi trecerea în domeniul privat a suprafeţei de 437,5 mp în vederea restituirii conform Legii nr. 10/2001 şi Legii nr. 47/2005); - dispoziţia de primar cu nr. 138 din 27 martie 2008 de respingere a restituirii în natură şi acordarea altor măsuri reparatorii prin echivalent, constând în compensare cu alte bunuri şi servicii; dispoziţia nr. 104 din 27 februarie 2008 de respingere a restituirii în natură şi acordarea altor măsuri reparatorii prin echivalent, constând în compensare cu alte bunuri şi servicii şi actele aferente (referat din 28 februarie 2008, raport de evaluare din 14 ianuarie 2008, adresa Băncii Naţionale a României înregistrată sub nr. 3125 din 26 noiembrie 2007, adresa nr. 1745/2007 a primarului D.M. de răspuns către Comisia de analiză a notificărilor conform Legii nr. 10/2001, adresa fără dată şi număr de înregistrare a învinuitului D.M. către Comisia de analiză a notificărilor conform Legii nr. 10/2001, anunţ fără număr de înregistrare datat 04 februarie 2008 semnat de primarul D.M. şi proces-verbal, fără număr de înregistrare încheiat la 04 februarie 2008; Ordinul nr. 212/F din 31 iulie 2000 al Prefectului judeţului Mehedinţi; notificarea numitei D.T. înregistrată la Consiliul Local Baia de Aramă sub nr. 919 din 14 februarie 2002; decret prezidenţial nr. 247 din 31 iulie 1976 ; certificat de moştenitor din 24 iunie 2011 întocmit de notarul public C.D.M. ca supliment la certificatul de moştenitor din 24 iulie 2003 eliberat de BNP C.D.M.; certificat de naştere al numitului D.M.; certificat de deces al numitei D.T.; hotărârea nr. 50/2005 a Consiliului Local a oraşului Baia de Aramă privind trecerea unor suprafeţe de teren din domeniul public în domeniul privat al oraşului Baia de Aramă; raport de evaluare a proprietăţii imobiliare din strada T.V. - oraş Baia de Aramă, judeţul Mehedinţi; raport de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert P.D.; declaraţiile învinuitului; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
Urmărirea penală a fost începută de organele de poliţie la data de 07 decembrie 2011, rezoluţia fiind însă infirmată ulterior de procuror, ca nelegală prin ordonanţa nr. 1160/P/2011 din data de 27 februarie 2012.
Prin ordonanţa nr. 1529/P/2011 din 13 decembrie 2011, Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia de Aramă a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Prin rezoluţia nr. 1160/P/2011 din data de 27 februarie 2012, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuitul D.M. pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese prev. de art. 2531 C. pen., constând în aceea că învinuitul a emis dispoziţiile nr. 1287 din 19 iunie 2007 şi nr. 1938 din 27 martie 2008.
Ulterior, prin ordonanţa nr. 1160/P/2011 din data de 27 august 2012, s-a dispus schimbarea încadrării juridice în două infracţiuni de conflict de interese şi extinderea cercetărilor şi pentru o altă infracţiune de conflict de interese prev. de art. 2531 C. pen. şi o infracţiune de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen.
La data de 07 februarie 2013, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor învinuitului D.M. din trei infracţiuni prev. de art. 2531 C. pen. şi o infracţiune prev. de art. 248 C. pen., într-o infracţiune continuată prev. de art. 2531 C. pen. şi o infracţiune prev. de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 15 martie 2013.
Cu privire la cererea formulată de inculpatul D.M., prin apărătorul ales, privind judecarea cauzei pe baza procedurii simplificate de recunoaşterea vinovăţiei prev. de art. 3201 C. proc. pen., având în vedere că inculpatul prin înscris autentic a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei, solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le recunoaşte şi le însuşeşte, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 3201 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., şi de aceea a admis cererea inculpatului.
În drept, faptele inculpatului D.M. întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni continuate de conflict de interese, faptă prev. de art. 253: C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia instanţa l-a condamnat pe inculpatul D.M. la pedeapsa de 3 luni închisoare, respectiv ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prev. de art. 248 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-a arătat că, bunurile care fac parte din patrimoniul statului sau al unităţilor administrativ teritoriale sunt bunuri domeniale. Un domeniu, include două categorii de bunuri: cele din domeniul public (scoase din circuitul civil, inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile şi care pot fi doar date în administrare, închiriate, concesionate sau date în folosinţă anumitor persoane) şi cele din domeniul privat care în mare parte au acelaşi regim ca şi alte bunuri proprietate privată, respectiv pot fi vândute, concesionate, închiriate, desigur cu respectarea unor reguli care să nu permită abuzul.
Trecerea unui bun dintr-un domeniu în altul, se face prin lege dacă bunurile sunt în proprietatea statului sau prin hotărâri ale autorităţilor locale (consilii judeţene sau consilii locale), dacă bunurile sunt în proprietatea unei unităţi administrativ teritoriale.
Bunurile domeniale, trebuie inventariate, iar în privinţa bunurilor din patrimoniul unităţilor administrativ teritoriale, există obligaţia ca inventarul să fie publicat în M. Of. şi aprobat prin hotărâre de guvern.
Dacă un astfel de bun a făcut parte din domeniul public şi figurează în inventarul publicat în monitorul oficial, într-o anexă a unei hotărâri a guvernului şi se solicită retrocedarea în baza Legii nr. 10/2001, mai întâi trebuie să se dispună trecerea bunului din domeniul public în cel privat şi apoi din domeniul privat se restituie. Cu atât mai mult în cazul acordării în compensare a unor astfel de bunuri.
S-a reţinut că, în speţă, exista Hotărârea de Guvern nr. 963 din 05 septembrie 2002, anexa 5 a fost publicată în M. Of. al României nr. 678 bis/12.09.2002, imobilul din care făcea parte apartamentul acordat în compensare, regăsindu-se la poziţia nr. xx.
Conform adresei din 06 aprilie 2012 a Primăriei oraşului Baia de Aramă, pentru emiterea dispoziţiei nr. 104 din 27 februarie 2008, prin care s-a acordat în compensare notificatoarei D.T., prin moştenitor D.M., apartamentul cu nr. 1 din blocul 12, nu există însă o hotărâre emisă de Consiliul Local Baia de Aramă de trecerea a apartamentului din domeniul public în cel privat.
S-a reţinut că, în declaraţia sa de învinuit din data de 19 februarie 2013, numitul D.M. a arătat că pentru apartamentul respectiv ar fi fost necesară o hotărâre a consiliului local de trecerea din domeniul public în cel privat, însă nu a găsit înţelegere şi a semnat dispoziţia nr. 104 din 27 februarie 2008 fără o astfel de hotărâre, considerând că în acest fel se repară o nedreptate făcută de regimul comunist.
În ceea ce priveşte susţinerile sale potrivit cărora instanţele de judecată şi parchetele i-ar fi dat ulterior dreptate, acestea nu au fost luate în considerare, deoarece:
Din analiza actelor depuse, s-a constatat că rezoluţiile nr. 136/P/2008 din 11 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia de Aramă şi nr. 218/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de D.M. sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, se referă la dispoziţiile de primar privind restituirea suprafeţelor de teren pentru care existau hotărâri ale consiliului local de trecere din domeniul public în domeniul privat şi nu la apartamentul situat în Baia de Aramă, cu privire la care nu există o astfel de hotărâre.
Referitor la hotărârile judecătoreşti invocate în apărare de inculpat (sentinţa nr. 1910 din 11 aprilie 2007 a Tribunalului Mehedinţi şi decizia nr. 3883 din 04 iulie 2007 a Curţii de Apel Craiova), s-a observat că acestea nu se referă faptele descrise în rechizitoriu ci la legalitatea hotărârii Consiliului Local Baia de Aramă nr. 40 din 28 iulie 2006 privind trecerea din domeniul public în domeniul privat al oraşului Baia de Aramă a suprafeţei de 437,5 m.p. de teren în vederea restituirii conform Legii nr. 10/2001 şi Legii nr. 247/2005, lucru de altfel necontestat.
În ceea ce priveşte acordarea în compensare ca măsură reparatorie a apartamentului fără existenţa prealabilă a unei hotărâri de consiliu local de trecere din domeniul public în domeniul privat, s-a apreciat că admiterea de către Tribunalul Mehedinţi prin decizia nr. 140 din 22 mai 2009 a contestaţiei formulate de învinuit împotriva dispoziţiei nr. 40 din 14 februarie 2009 a Primarului Oraşului Baia de Aramă prin care se dispusese pe cale administrativă revocarea dispoziţiei cu nr. 104 din 27 februarie 2008 nu este în măsură să înlăture vinovăţia acestuia în condiţiile în care instanţa s-a pronunţat numai asupra nelegalităţii revocării pe cale administrativă a respectivei dispoziţii, ea examinând cauza şi pronunţându-se doar în limitele investirii sale. Astfel instanţa de judecată a reţinut doar că pe de o parte Primăria nu mai putea reveni asupra dispoziţiei nr. 104 din 27 februarie 2008, după ce aceasta fusese comunicată şi intrase astfel în circuitul civil şi pe de altă parte că motivele care au stat la baza dispoziţiei 40 de revocare (nu face dovada cu acte de proprietate, nu face dovada calităţii de moştenitor şi nu a formulat notificări separate) nu au avut susţinere.
Nici apărările inculpatului potrivit cărora, prin semnarea dispoziţiilor de primar nu ar fi făcut altceva decât să îndrepte o nedreptate făcută de regimul comunist, s-a apreciat că nu sunt în măsură a înlătura răspunderea penală a acestuia, neputând fi acceptat ca scuzabil faptul ca o persoană, folosindu-se de funcţia pe care o deţine la un moment dat, să îşi facă singur dreptate cu încălcarea dispoziţiilor legale.
Întrucât prin semnarea dispoziţiei nr. 104 din 27 februarie 2008 învinuitul a încălcat atât prevederile art. 2531 C. pen. cât şi prevederile art. 248 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cele două infracţiuni s-au reţinut în sarcina acestuia cu aplicarea prevederilor art. 33 lit. b) C. pen., referitoare la concursul ideal de infracţiuni.
Întrucât faptele sunt săvârşite în concurs ideal, Curtea în baza art. 33 lit. b) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
De asemenea, în baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social concret al faptelor comise, dar şi datele care caracterizează persoana inculpatului, integrat socio-profesional şi fără antecedente penale, având o atitudine sinceră în faza cercetării judecătoreşti, dar şi starea de sănătate precară a acestuia, din adeverinţa medicală de la 26 noiembrie 2013 emisă de C.M.D.T.A.M.P. Bucureşti rezultând că numitul D.M. a suferit recent un infarct cerebral ischemic, fiind nedeplasabil, dar şi vârsta acestuia şi prezentarea sa în faţa instanţei până la acel moment.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatului, în cauză fiind îndeplinite condiţiile art. 81 C. pen., în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 4 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de 2 ani, fixat conform art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate.
S-a dispus anularea dispoziţiilor nr. 1287 de la 19 iunie 2007, nr. 138 din 27 martie 2008 şi nr. 104 din 27 februarie 2008 emise şi semnate de către inculpat.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, solicitând admiterea apelului, majorarea pedepselor pentru infracţiunile de conflict de interese, prev. de art. 2531 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. art. 248 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., intezicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică pe durată maximă, inserarea datelor privind persoana inculpatului şi obligarea inculpatului la cheltuielile judiciare către stat în cuantumul efectuat şi avansat de stat în cursul urmăririi penale.
Prealabil analizării criticilor formulate de către inculpat se impune a se stabili dispoziţiile aplicabile în cauză, în raport de modificările legislative intervenite prin Legea nr. 255/2013, având în vedere că, iniţial, hotărârea instanţei de fond a fost supusă căii de atac a recursului.
În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluţionează de către aceeaşi instanţă, conform dispoziţiilor din legea nouă privitoare la apel.
Astfel cum se poate observa, sentinţa penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 22 ianuarie 2014 fiind o hotărâre care nu era supusă căii de atac a apelului, împotriva căreia s-a formulat recurs de către inculpat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 135/2013 (1 februarie 2014), cauza fiind în curs de judecată în recurs la data de 1 februarie 2014, prin urmare, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din legea de punere în aplicare a C. proc. pen., soluţionarea cauzei se face după regulile de la apel, astfel cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 420 şi urm. C. proc. pen.
Examinând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin prisma dispoziţiilor art. 417 şi art. 420 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Se observă că instanţa de fond a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpatului D.M., fiind îndeplinite condiţiile impuse de legiuitor prin dispoziţiile art. 396 alin. (2) C. proc. pen. pentru pronunţarea unei soluţii de condamnare.
Prin analiza proprie a materialului probator administrat în faza urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti (denunţul numitului A.I. din oraşul Baia de Aramă, judeţul Mehedinţi; adresa din 06 aprilie 2012 a Primăriei oraşului Baia de Aramă; dispoziţia cu nr. 1287 din 19 iunie 2007 a primarului oraşului Baia de Aramă; referat fără număr şi dată de înregistrare; adresa lui D.M. către Comisia pentru soluţionarea notificărilor Legii nr. 10/2001; sentinţa nr. 1910 din 11 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, în Dosarul nr. 1879/101/2007; decizia nr. 40/2006 a Consiliului Local Baia de Aramă privind scoaterea din domeniul public al oraşului Baia de Aramă şi trecerea în domeniul privat a suprafeţei de 437,5 m.p. în vederea restituirii conform Legii nr. 10/2001 şi Legii nr. 47/2005; dispoziţia de primar cu nr. 138 din 27 martie 2008; dispoziţia nr. 104 din 27 februarie 2008; referat nr. 608 din 28 februarie 2008; raport de evaluare nr. 131 din 14 ianuarie 2008; adresa Băncii Naţionale a României înregistrată sub nr. 3125 din 26 noiembrie 2007; adresa nr. 1745/2007 a primarului D.M. de răspuns către Comisia de analiză a notificărilor conform Legii nr. 10/2001; adresa fără dată şi număr de înregistrare a învinuitului D.M. către Comisia de analiză a notificărilor conform Legii nr. 10/2001; anunţ fără număr de înregistrare datat 04 februarie 2008 semnat de primarul D.M. şi proces-verbal, fără număr de înregistrare încheiat la 04 februarie 2008; Ordinul nr. 212/F din 31 iulie 2000 al prefectului judeţului Mehedinţi; notificarea numitei D.T. înregistrată la Consiliul Local Baia de Aramă sub nr. 919 din 14 februarie 2002; decret prezidenţial nr. 247 din 31 iulie 1976; certificat de moştenitor nr. 25 din 24 iunie 2011 întocmit de notarul public C.D.M. ca supliment la certificatul de moştenitor din 24 iulie 2003 eliberat de BNP C.D.M.; certificat de naştere al numitului D.M.; certificat de deces al numitei D.T.; hotărârea nr. 50/2005 a Consiliului Local a oraşului Baia de Aramă privind trecerea unor suprafeţe de teren din domeniul public în domeniul privat al oraşului Baia de Aramă; raport de evaluare a proprietăţii imobiliare din strada T.V. - oraş Baia de Aramă, judeţul Mehedinţi; raport de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert P.D.; declaraţiile învinuitului; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală) în fapt, în esenţă, se constată că inculpatul D.M., în perioada 2004-2008, în calitate de primar al oraşului Baia de Aramă, judeţul Mehedinţi a emis şi semnat personal, dispoziţii prin care a acordat în compensare - ca măsură reparatorie, bunuri (două suprafeţe de teren, un apartament şi o sumă de bani) mamei sale decedate - D.T., reprezentată legal prin însuşi inculpatul, în calitate de moştenitor.
În drept, faptele inculpatului D.M. întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni continuate de conflict de interese, prev. de art. 2531 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000.
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului D.M., Înalta Curte remarcă faptul că prima instanţă a aplicat o pedeapsă corect individualizată în ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ţinând seama de dispoziţiile Părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în Partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar şi de modalitatea concretă de săvârşire a acesteia, motiv pentru care, o va menţine.
Cât priveşte pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată inculpatului D.M. pentru infracţiunea de conflict de interese, în formă c ontinuată prev. de art. 2531 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., se constată că aceasta este nelegală, fiind sub limita legală de 4 luni închisoare prin reducerea cu o treime, ca urmare a procedurii recunoaşterii învinuirii, având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este închisoarea de la 6 luni la 5 ani, iar în sarcina inculpatului nu s-au reţinut circumstanţe sau împrejurări atenuante ori alte cauze speciale, legale, judiciare de reducere a pedepsei.
Sub aspectul aplicării art. 5 C. pen. se observă că încadrarea juridică prevăzută de legea penală anterioară, respectiv art. 2531 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. este mai favorabilă decât cea prevăzută de art. 301 alin. (1) C. pen. cu reţinerea art. 35 alin. (1) şi art. 36 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., întrucât se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Referitor la sancţionarea infracţiunii continuate, se observă că ambele legi penale succesive reglementează, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, precum şi posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător. Deşi C. pen. în vigoare (art. 36) prevede un spor mai redus (până la 3 ani, faţă de 5 ani, cum prevedea legea anterioară în cazul pedepsei închisorii), raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de legile penale succesive pentru infracţiunea săvârşită, în privinţa căreia s-a reţinut forma continuată, mai favorabil este C. pen. anterior. în ceea ce priveşte art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 396 alin. (10) din noul C. proc. pen., se constată că nu există diferenţe, ambele texte prevăd reducerea limitelor sancţiunii cu o treime.
Din examinarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond se observă că dispozitivul acesteia, nu cuprinde potrivit art. 357 alin. (1) C. proc. pen. anterior (care a fost preluat în noul C. proc. pen., având acelaşi conţinut) datele prevăzute în art. 70 privitoare la persoana inculpatului şi, prin urmare apelul urmează să fie admis şi sub acest aspect.
De asemenea, prin hotărârea atacată inculpatul D.M. a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 720 RON, mai mici decât cele efectuate şi avansate de stat în cursul urmăririi penale, respectiv de 1000 RON şi de aceea urmează să se dea eficienţă dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. pen.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte va admite, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinţei penale nr. 20 din 22 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul D.M.
Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente.
Va majora de la 3 luni închisoare la 4 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului D.M. pentru infracţiunile prev. de art. 2531 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În baza art. 33 lit. b), art. 34 lit. b) C. pen. anterior, va contopi pedepsele aplicate inculpatului D.M., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Va face aplicarea art. 71-64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.
Va menţine dispoziţiile privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. va obliga inculpatul la 1200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelului rămân în sarcina statului, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 50 RON, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinţei penale nr. 20 din 22 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul D.M.
Desfiinţează, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente.
Majorează de la 3 luni închisoare la 4 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului D.M. pentru infracţiunile prev. de art. 2531 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În baza art. 33 lit. b), art. 34 lit. b) C. pen. anterior, contopeşte pedepsele aplicate inculpatului D.M., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71-64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.
Menţine dispoziţiile privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă inculpatul la 1200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelului rămân în sarcina statului, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 50 RON, urmând a se plăti din fondul Mnisterului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 321/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 340/2014. Penal. Excepţie de... → |
|---|
