ICCJ. Decizia nr. 332/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la alte legi speciale. Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 332/2014

Dosar nr. 3985/119/2012

Şedinţa publică din 29 ianuarie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 17 din 19 aprilie 2013 a Tribunalului Covasna s-a dispus:

În baza art. 296¹alin. (1) lit. I) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 296¹ alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003, art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi a art. 74 alin. (1) lit. a), art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., condamnarea inculpatului A.D. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal şi comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false - peste 40 litri alcool etilic.

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi a art. 74 alin. (1) lit. a), art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.

În baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 alin. (2) raportat la art. 81 alin. (1) C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen., care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

A respins acţiunea civilă formulată de Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov.

A respins cererea formulată de aceeaşi parte civilă privind înfiinţarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, precum şi poprirea sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpatului.

În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul A.D. a cantităţii de 116 litri cu lichid incolor care prezintă halenă alcoolică, în 58 flacoane de plastic transparent a câte 2 litri fiecare, ce se află în custodia Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Covasna potrivit procesului-verbal de lăsare în custodie din 05 iunie 2012.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a hotărârii, aceasta se comunică Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

În baza art. 6 alin. (1¹) din O.G. nr. 75/2001, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, aceasta se comunică Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Covasna pentru efectuarea menţiunilor în cazierul fiscal al inculpatului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că:

Prin intermediul martorului B.L., prietenul fiicei sale, ce locuia cu aceştia, pe la jumătatea lunii mai a anului 2012, inculpatul A.L. a achiziţionat de o cantitate de aproximativ 120 litri alcool îmbuteliat în sticle de plastic de câte 2 litri la preţul de 15 RON/litru.

Cantitatea de alcool a fost dusă la inculpat acasă în satul Z., judeţul Covasna, cu o maşină marca D., de o persoană de sex masculin, despre care martora A.B. a arătat că nu o cunoaşte şi căreia această martora i-a plătit suma de 1.500 RON pe care inculpatul, tatăl său, i-a lăsat-o în acest scop.

Inculpatul A.D. a dus alcoolul achiziţionat în incinta Bisericii Catolice din Zălan, ale cărei chei le deţinea, fiind îngrijitor, şi a depozitat-o sub altar.

Potrivit probelor, din acest alcool inculpatul prepara o băutură din doi litri de alcool amestecaţi cu patru litri de apă şi cu câte o sticluţă de esenţă de rom, pe care o consuma personal, dar o şi vindea locuitorilor din satul Z. la preţul de 1 RON pentru 100 ml.

În acest context în data de 28 mai 2012, în jurul orelor 09.30, lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor al I.P.J. Covasna au fost sesizaţi prin intermediul apelului de urgenţă 112 şi deplasându-se la faţa locului au constatat că în incinta Bisericii Catolice din satul Z., inculpatul A.D. deţinea în vederea comercializării cantitatea de 116 litri alcool etilic cu o concentraţie de 70% vol. de contrabandă, respectiv 58 PET-uri a 2 litri/fiecare, alcoolul fiind ascuns sub altar.

Pentru încadrarea în drept a faptelor săvârşite de inculpat, instanţa a reţinut că în conformitate cu art. 206³ alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 571/2003, produsele accizabile sunt produsele prevăzute la art. 206², supuse reglementărilor privind accizele potrivit prezentului capitol, iar potrivit art. 206² din acelaşi act normativ, accizele se aplică următoarelor produse: a) alcool şi băuturi alcoolice; b) tutun prelucrat; c) produse energetice şi electricitate.

Acestea sunt supuse accizării, potrivit art. 206⁵, la momentul: a) producerii acestora, inclusiv, acolo unde este cazul, la momentul extracţiei acestora, pe teritoriul Comunităţii; b) importului acestora pe teritoriul Comunităţii.

Accizele devin exigibile în conformitate cu art. 206⁶, în momentul eliberării pentru consum şi în statul membru în care se face eliberarea pentru consum, acesta fiind faptul generator al calităţii de debitor al persoanei către bugetul general consolidat al statului, relative la accizele aplicate produselor prevăzute de art. 206².

Este considerat import, potrivit art. 206⁸, orice intrare de produse accizabile din afara teritoriului comunitar, cu excepţia: a) plasării produselor accizabile importate sub regim vamal suspensiv în România; b) distrugerii sub supravegherea autorităţii vamale a produselor accizabile; c) plasării produselor accizabile în zone libere, antrepozite libere sau porturi libere, în condiţiile prevăzute de legislaţia vamală în vigoare.

Se consideră, de asemenea, import: a) scoaterea unui produs accizabil dintr-un regim vamal suspensiv, în cazul în care produsul rămâne în România; b) utilizarea în scop personal în România a unor produse accizabile plasate în regim vamal suspensiv; c) apariţia oricărui alt eveniment care generează obligaţia plăţii accizelor la intrarea produselor accizabile din afara teritoriului comunitar.

Potrivit Regulamentului CEE nr. 2913/92 al Consiliului European din 12 octombrie 1992, persoana care deţine bunuri accizabile fără a face dovada plăţi accizelor şi impozitelor aferente (TVA şi taxe vamale) şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie în mod normal în momentul achiziţionări sau primirii mărfurilor, că au fost introduse ilegal pe teritoriul Comunităţii Europene are calitatea de debitor vamal faţă de statul în care a fost constatată deţinerea acestor produse.

În ceea ce priveşte infracţiunea de deţinere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, prevăzută şi pedepsită de art. 296¹ alin. (1) lit. l) al Legii nr. 571/2003, elementul material al laturii obiective se realizează prin acţiunea de „deţinere” de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării.

Dar acţiune de deţinere reglementată ca prohibită de textul art. 296¹ alin. (1) lit. l) al Legii nr. 571/2003 vizează nerespectarea de către normelor C. fisc. ce impun ca deţinerea şi comercializarea produselor accizabile supuse marcării să se facă numai de antrepozitari fiscali autorizaţi, a căror activitate poate fi monitorizată constant de organele fiscale.

Aşadar, nerespectarea dispoziţiilor legale privind funcţionarea antrepozitului fiscal şi operaţiunile legate de produsele accizabile atrage răspunderea penală conform art. 296¹din Legea nr. 571/2003.

Inculpatul, prin apărător, a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., întrucât în rechizitoriu se reţine cantitatea de 116 litri alcool, cantitate ce se află sub limita de peste 200 litri băuturi spirtoase, prevăzută de lege pentru ca fapta să constituie infracţiune.

Conform art. 296¹lit. I) din Legea nr. 571/2003 - în vigoare la data săvârşirii faptelor de natură penală - este încriminată ca infracţiune deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal, alcool etilic peste 40 litri.

În speţă, inculpatul a fost depistat deţinând o cantitate de 116 litri alcool etilic cu o concentraţie de 70% vol. - astfel cum este definit de dispoziţiile art. 206¹⁴alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 571/2003, iar nu băuturi spirtoase, pentru care norma de încriminare prevede o altă limită.

Potrivit acestor dispoziţii legale, alcool etilic reprezintă: a) toate produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum şi care sunt încadrate la codurile NC 2207 şi 2208, chiar atunci când aceste produse fac parte dintr-un produs încadrat la alt capitol al nomenclaturii combinate; b) produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 22% în volum şi care sunt cuprinse în codurile NC 2204, 2205 şi 2206 00 şi prin urmare, nu poate fi primită apărarea inculpatului.

Cu privire la infracţiune de evaziune fiscală, se impune a se preciza că persoana care deţine sau comercializează produse suspuse accizării are calitatea de contribuabil, potrivit Legii nr. 241/2005, având o obligaţie fiscală privind plata accizelor, TVA şi taxelor vamale aferente cantităţii de produse accizabile date spre consum, inclusiv a celor deţinute pe teritoriul României şi care nu au fost supuse taxelor aferente la momentul importului sau producerii acestora.

În cauză, a rezultat că inculpatul nu a declarat bunurile impozabile tocmai în scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale aferente - accize, cantitatea de 116 litri alcool urmând a fi comercializată, acest aspect ce rezultă din coroborarea declaraţiilor inculpatului cu celelalte probe administrate în cauză, declaraţia martorei A.B. care a confirmat că şi înainte de data depistării tatăl său a comercializat băuturi preparate din alcool, apă şi esenţă de rom, locuitorilor din sat, la preţul de 1 RON/100 ml.

Or ascunderea de către o persoană în sensul deţinerii ilicite a bunurilor accizabile (sursa impozabilă şi taxabilă în accepţiunea legii) constituie infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241 /2005.

În mod generic, evaziunea fiscală constă în totalitatea procedeelor licite sau ilicite prin care cei interesaţi sustrag în tot sau în parte materia impozabilă obligaţiilor fiscale.

Juridic desemnează ansamblul infracţiunilor săvârşite de un contribuabil sau o altă persoană, cu intenţie, prin îndeplinirea în mod fraudulos sau neîndeplinirea obligaţiile fiscale sau procesual-fiscale la care este ţinut şi având ca rezultat lezarea normalei funcţionări a sistemului fiscal general.

În sensul legii penale, prin obligaţii fiscale se desemnează obligaţiile prevăzute de C. fisc. şi C. proc. fisc., potrivit art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005.

În materia accizelor armonizate, acest impozit este datorat bugetului de stat pentru anumite produse provenite din producţia internă sau din import: alcool, tutun, produse energetice.

Infracţiunea de la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 constă în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.

În ipoteza în care ascunderea se realizează prin acte materiale asupra venitului sau bunului, subiect activ poate fi orice persoană.

Sursa impozabilă trebuie interpretată în sens larg, acoperind atât suma impozabilă, cât şi activitatea generând acea sumă, iar modalitatea prevăzută de acest text de lege are ca obiect impunerile rezultând din surse ilicitejn sensul că activitatea generatoare de venituri este realizată de manieră ocultă şi fără respectarea dispoziţiilor legale.

Relativ la subiectul activ al evaziunii fiscale, acesta se delimitează prin raportare la persoanele cărora legea penală specială le impune o anumită conduită - raport penal de conformare - sau la persoana/persoanele care au încălcat aceste dispoziţii comiţând o infracţiune - raport penal de conflict.

Din analiza dispoziţiilor Legii nr. 241/2005 şi a legislaţiei fiscale, rezultă cinci categorii de subiecte active ale infracţiunilor de evaziune fiscală sau infracţiunilor asimilate: contribuabil, plătitor, suportator, persoana impozabilă şi alte persoane.

Noţiunea de contribuabil, în speţă, este definită de art. 17 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 şi art. 2 pct. b) din Legea nr. 241/2005, ca fiind orice persoană fizică sau juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică, ce datorează impozite şi taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat, în condiţiile legii.

Faţă de modalitatea de încriminare a faptei prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, Tribunalul reţine că subiect activ al acestei infracţiuni poate fi orice persoană, fizică sau juridică, mai ales când este vorba de modalitatea de ascundere a bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, deoarece acţiunea de „ascundere” poate fi săvârşită atât în interes propriu, cât şi în interesul altei persoane, textul de lege neprevăzând un subiect activ calificat, spre deosebire de infracţiunile încriminate la lit. b) - f) al aceluiaşi articol, ale căror elemente materiale constau în acţiuni şi inacţiuni specifice activităţii unei persoane juridice, care are obligaţia de a ţine evidenţă contabilă.

Mai mult, elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2205 constă în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, cu scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, astfel acţiunea de ascundere a bunului, ca una din modalităţile prevăzută de lege, când deţinerea acestuia este supusă impozitului sau taxei, se comite cu scopul arătat anterior, care are ca urmare imediată păgubirea patrimoniului public al statului.

Aşadar, în drept, fapta inculpatului A.D. constând în aceea că în data de 28 mai 2012 a fost depistat deţinând în afara unui antrepozit fiscal cantitatea de 116 litri alcool etilic concentraţie 70% vol., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător, peste 40 litri alcool etilic, prevăzută de art. 296¹ alin. (1) lit. I) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.

Fapta aceluiaşi inculpat care în luna mai a anului 2012 şi până la data de 28 mai 2012, s-a aprovizionat cu alcool în scopul punerii acestuia în circulaţie, la data de 28 mai 2012 fiind depistat deţinând în biserica din satul Z. cantitatea de 116 litri alcool, sustrăgându-se astfel de la plata obligaţiilor fiscale către stat prin ascunderea sursei impozabile, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241 /2005 - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.

Văzând că faptele au fost săvârşite de inculpat în concurs real, s-au aplicat faţă de acesta, prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

Din probatoriul administrat a rezultat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul se face vinovat de săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, care constituie infracţiunile mai sus indicate - deţinere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste 40 litri alcool etilic, prevăzută de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 şi evaziune fiscală constând în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, astfel încât Tribunalul a dispus condamnarea acestuia.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, inculpatul a săvârşit infracţiunile cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, prevăzute de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., acesta având reprezentarea faptelor sale şi a consecinţelor acestora, încă din momentul începerii executării.

La individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., privind scopul pedepsei, care este acela de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni şi criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. examinate în mod plural, fără preeminenţa vreunuia din acestea - dispoziţiile părţii generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate legea specială [art. 296¹ alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003], prevederile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, circumstanţele reale de comitere a acestora, pe fondul unei relaţii relativ apropiată, de încredere, între inculpat şi denunţătorul B.L., prin intermediul căruia a achiziţionat alcoolul etilic, martor ce era prietenul fiicei sale şi locuiau împreună, situaţia de concurs real în care acestea se află, precum şi consecinţele faptelor săvârşite constând în prejudiciul într-un cuantum nu foarte ridicat.

Au fost avute în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului, care are vârsta de 65 de ani, este pensionar, văduv, a adoptat o atitudine procesuală corectă de prezentare în faţa autorităţilor şi de asumare a propriilor fapte şi a consecinţelor acestora, şi-a manifestat disponibilitatea de a achita prejudiciul treptat, eşalonat, pe măsura posibilităţilor, lipsa antecedentelor penale, faptul că se bucură de apreciere în colectivitate fiind îngrijitor al Bisericii Catolice din satul Z., că relaţiile cu vecinii sunt pozitive şi că potrivit referatului de evaluare efectuat de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Covasna se bucură de susţinerea fiicelor sale, nu are probleme materiale sau locative şi îşi petrece timpul liber în mod util şi, de asemenea, implicându-se în activităţi de tip casnic şi gospodăresc.

Prin urmare, Tribunalul a apreciat că inculpatul dispune de resurse individuale şi familiale optime în vederea schimbării comportamentale, că nu prezintă un stil de viaţă care să îl predispună la comiterea de infracţiuni, astfel încât în contextul prezentei cauze, în stabilirea pedepselor, instanţa, având în vedere cele arătate, a reţinut în sarcina acestuia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 74 alin. (2) C. pen. şi s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. d) şi e) C. pen., cu respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptelor comise şi persoana inculpatului, apreciind că astfel stabilite, oferă garanţii în ceea ce priveşte realizarea scopului preventiv-educativ al pedepsei, astfel cum a fost stabilit de art. 52 C. pen.

Apreciind că, în raport cu lipsa antecedentelor penale ale inculpatului şi atitudinea de recunoaştere şi regret a faptelor comise, ţinând seama de persoana inculpatului, de comportamentul său anterior şi ulterior comiterii faptei, apreciind că scopul pedepsei poate fi realizat chiar şi fără executarea acesteia, Tribunalul a dispus, în baza art. 81 alin. (2) raportat la art. 81 alin. (1) C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen., care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

Cu privire la latura civilă, s-a constatat că în cursul urmăririi penale, prin adresa nr. din 29 noiembrie 2012, Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Covasna s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului A.D. cu suma de 2.638 RON reprezentând accizele aferente cantităţii de 116 litri alcool etilic, neaccizat pe teritoriul României.

De asemenea, în cursul cercetării judecătoreşti, Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Covasna - prin adresa din 15 ianuarie 2013 - şi-a menţinut pretenţiile civile formulate, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 2.638 RON stabilită prin decizia de impunere din 15 iunie 2012 la care să se adauge accesoriile aferente până la data plăţii integrale.

Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, însuşindu-şi constituirea de parte civilă în cauză, potrivit H.G. nr. 110/2009 coroborat cu dispoziţiile Ordinului circular nr. 4990/2011 al vicepreşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a precizat - prin adresa din 11 februarie 2013 - în cursul cercetării judecătoreşti că în temeiul art. 14 raportat la art. 336 C. proc. pen., a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 2.638 RON reprezentând accize şi accesorii stabilite prin decizia de impunere din 15 iunie 2012 la care se datorează penalităţi de întârziere de 0,04%/zi de întârziere până la data plăţii integrale, potrivit C. proc. fisc.; în temeiul art. 163 C. proc. pen. - instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile/imobile ale inculpatului, precum şi poprirea sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpatului, până la concurenţa valorii prejudiciului produs de inculpat şi în limitele prevăzute de lege, iar în temeiul art. 118 lit. f) C. pen., s-a solicitat confiscarea bunurilor a cărei deţinere este interzisă.

Prin adresa din 08 martie 2013, Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov a precizat că faţă de natura juridică a creanţei (accize) competenţa materială şi teritorială de efectuare a actelor de executare silită aparţine Administraţiei Finanţelor Publice în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul inculpatul.

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Finanţelor Publice Sfântu Gheorghe - Serviciul Colectare şi Executare Silită - prin adresa din 29 martie 2013 a arătat că decizia de impunere din 15 iunie 2012 emisă de Serviciul Inspecţie Fiscală şi Supraveghere Produse Accizabile din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov a fost transmisă către Administraţia Finanţelor Publice Sfântu Gheorghe prin adresa din 26 februarie 2013 în vederea debitării sumelor, a fost emisă somaţia din 22 martie 2013, act în curs de comunicare, iar ulterior se va trece la aplicarea măsurilor de executare silită.

Decizia de impunere din 15 iunie 2012 emisă de Serviciul Inspecţie Fiscală şi Supraveghere Produse Accizabile din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, constituie titlu de creanţă care a devenit titlu executoriu, prin neatacarea sa în termenul legal.

Potrivit adresei din 29 martie 2013 a Ageţniei Naţionale de Administrare Fiscală - Administraţia Finanţelor Publice Sfântu Gheorghe - Serviciul Colectare şi Executare Silită, în prezent, cu privire la această creanţă, se continuă executarea silită în propriul dosar execuţional, potrivit dispoziţiilor C. proc. fisc.

Prin urmare, Tribunalul a respins acţiunea civilă formulată de Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov întrucât există un titlu executoriu emis pentru suma solicitată prin constituirea de parte civilă care se află deja în faza de executare silită potrivit C. proc. fisc. şi nu s-ar mai putea obţine, nu s-ar mai justifica încă un titlu executoriu pentru aceleaşi sume, respectiv o hotărâre judecătorească.

Faţă de această soluţie de respingere a acţiunii civile, având în vedere caracterul accesoriu al solicitării, a respins şi cererea formulată de aceeaşi parte civilă privind înfiinţarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile/imobile ale inculpatului, precum şi poprirea sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpatului, aceasta, având posibilitatea ca în faza în care a ajuns executarea silită a titlurilor executorii menţionate, să dispună astfel de măsuri potrivit art. 129-130 din O.G. nr. 92/2003.

În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul A.D. a cantităţii de 116 litri cu lichid incolor care prezintă halenă alcoolică, în 58 flacoane de plastic transparent a câte 2 litri fiecare, ce se află în custodia Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Covasna potrivit procesului-verbal de lăsare în custodie din 05 iunie 2012.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov care a criticat sentinţa pentru netemeinicie în ce priveşte respingerea acţiunii civile şi omisiunea confiscării speciale a cantităţii de 116 litri de lichid incolor ce prezintă halenă alcoolică, în 58 de flacoane din plastic transparent, aflat în custodia Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Covasna, motivele de apel fiind dezvoltate la dosar.

Verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art. 378 C. proc. pen., s-a constatat că apelul este nefondat.

În ce priveşte starea de fapt, aceasta a fost corect reţinută de prima instanţăjn deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, caracterizarea juridică a faptei comise de inculpat fiind cea legală.

Astfel, s-a reţinut că apare cu evidenţă din probele administrate, aşa cum corect a constatat şi prima instanţă, că inculpatul a comis infracţiunile de deţinere în afara antrepozitului fiscal şi comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false prevăzută de art. 296¹ alin. (1) lit. I) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 296¹ alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 şi de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, aspect necontestat de acesta, care a solicitat ca judecarea să se efectueze potrivit dispoziţiilor privind acordul de vinovăţie prevăzut de art. 320¹ C. proc. pen.

În ceea ce priveşte apelul promovat de partea civilă, instanţa a constatat că este lipsit de temei, deoarece aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, pentru suma datorată de către inculpat părţii civile există deja un titlu executoriu, astfel că prin admiterea acţiunii civile subsecvente procesului penal s-ar crea încă un titlu executoriu împotriva inculpatului, ceea ce este inadmisibil.

Parte civilă a ales calea de recuperare a prejudiciului produs prin emiterea deciziei de impunere, potrivit principiului electa una via.

Potrivit adresei din 29 martie 2013 a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Administraţia Finanţelor Publice Sfântu Gheorghe - Serviciul Colectare şi Executare Silită, în prezent, cu privire la această creanţă, se continuă executarea silită în propriul dosar execuţional, potrivit dispoziţiilor C. proc. fisc., astfel încât apelul este lipsit de temei sub acest aspect.

Referitor la omisiunea confiscării cantităţii de 116 litri de lichid incolor ce prezintă halenă alcoolică, în 58 de flacoane din plastic transparent, aflat în custodia Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Covasna, instanţa a constatat că prima instanţă a procedat la aplicarea măsurii confiscării, aşa cum rezultă atât din minuta, cât şi din dispozitivul hotărârii, astfel că nu se mai poate dispune încă o dată.

Faţă de aceste considerente, s-a respins ca nefondat apelul promovat de partea civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Prin motivele de recurs depuse la dosar la data de 22 iulie 2013 şi susţinute oral de către reprezentantul legal, consilier juridic T.G., recurenta parte civilă a criticat decizia recurată pentru nelegalitate, prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17²C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Covasna.

Examinând recursul declarat prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385⁹C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹⁰ C. proc. pen., prevede în alin. (2), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

în cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 09 iulie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. ll din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăseşte în speţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devolutiei recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct.17² C.proc. pen., invocat de recurenta parte civilă, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385⁹ alin.(3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, că recurenta parte civilă şi-a motivat recursul la data de 22 iulie 2013 (primul termen de judecată acordat în cauză fiind 29 ianuarie 2014), respectându-şi, astfel, obligaţia ce-i revenea potrivit art. 385¹⁰alin. (2) C. proc. pen.

În speţa de faţă, instanţa de control judiciar, apreciază criticile formulate de recurenta parte civilă ca fiind nefondate întrucât, din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că pentru suma datorată de către inculpat părţii civile există deja un titlu executoriu, astfel că prin admiterea acţiunii civile subsecvente procesului penal s-ar crea încă un titlu executoriu împotriva inculpatului, ceea ce este inadmisibil.

La dosarul cauzei la există un înscris depus de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Finanţelor Publice Sfântu Gheorghe - Serviciul Colectare şi Executare Silită - prin adresa din 29 martie 2013, prin care arată că decizia de impunere din 15 iunie 2012 emisă de Serviciul Inspecţie Fiscală şi Supraveghere Produse Accizabile din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov a fost transmisă către Administraţia Finanţelor Publice Sfântu Gheorghe prin adresa din 26 februarie 2013, în vederea debitării sumelor, fiind emisă somaţia din 22 martie 2013, act în curs de comunicare şi că ulterior se va trece la aplicarea măsurilor de executare silită.

Decizia de impunere din 15 iunie 2012 emisă de Serviciul Inspecţie Fiscală şi Supraveghere Produse Accizabile din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, constituie titlu de creanţă care a devenit titlu executoriu, prin neatacarea sa în termenul legal.

Potrivit adresei din 29 martie 2013 a Agenţiei Naţionale pentru Administrare Fiscală - Administraţia Finanţelor Publice Sfântu Gheorghe - Serviciul Colectare şi Executare Silită, în prezent cu privire la această creanţă, se continuă executarea silită în propriul dosar execuţional, potrivit dispoziţiilor C. proc. fisc.

Prin urmare, în mod corect instanţa de prim control judiciar a confirmat sentinţa pronunţată de Tribunalul Covasna, care a respins acţiunea civilă formulată de Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, întrucât exista deja un titlu executoriu emis pentru suma solicitată prin constituirea de parte civilă care se află deja în faza de executare silită potrivit C. proc. fisc.

Faţă de soluţia de respingere a acţiunii civile, având în vedere caracterul accesoriu al cererii, corect s-a respins şi cererea formulată de aceeaşi parte civilă privind înfiinţarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile/imobile ale inculpatului, precum şi poprirea sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpatului, aceasta, având posibilitatea ca, în faza în care a ajuns executarea silită a titlurilor executorii mentionate, să dispună astfel de măsuri potrivit art. 129-130 din O.G. nr. 92/2003.

Faţă de considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva deciziei penale nr. 86/AP din 09 iulie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat A.D.

Va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva deciziei penale nr. 86/AP din 09 iulie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat A.D.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 ianuarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 333/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 331/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 328/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Furtul (art.208 C.p.), furtul calificat (art. 209 C.p.), falsificarea de monede sau alte v ICCJ. Decizia nr. 331/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 333/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs