ICCJ. Decizia nr. 372/2014. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 372/2014
Dosar nr. 4215/1/2013
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2014
Asupra cererilor de contestaţie în anulare, constată următoarele:
Prin decizia nr. 3353/R din 19 octombrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.C., C.T., C.I., C.I.A. şi M.A. împotriva deciziei penale nr. 191/A din data de 23 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Au fost obligaţi recurenţii inculpaţi C.C., C.T., C.I., C.I.A. la plata sumelor de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
A fost obligat recurentul inculpat M.A. la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Subsidiaritate, au fost just cuantificate, s-au respins ca nefondate recursurile formulate.
Împotriva acestei decizii, condamnaţii C.C., C.T. şi C.I. au formulat contestaţii în anulare, solicitând repunerea în termenul de contestaţie, întrucât nu au avut cunoştinţă de motivarea hotărârii atacate şi au fost puşi în imposibilitate de a-şi exercita dreptul la apărare prevăzut de art. 6 C. proc. pen. şi art. 6 parag. 1 şi parag. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În susţinrea cererilor au invocat dispoziţiile art. 6 C. proc. pen. şi art. 6 parag. 1 şi parag. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 364 alin. (1) C. proc. pen., art. 391 alin. (2) şi art. 386 C. proc. pen.
Examinând admisibilitatea în prinicipiu a contestaţilor în anulare formulate de condamnaţii contestatori, potrivit dispoziţiilor art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea sunt inadmisibile.
Potrivit dispoziţiilor art. 388 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a)-lit. c) şi lit. e) poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de către celelalte părţi în termen de 30 zile de la data pronunţării hotărârii a cărei anulare se cere. La alin. (2) al aceluiaţi text de lege se prevede că pentru cazul prevăzut la art. 386 lit. d) contestaţia poate fi introdusă oricând.
Din examinarea hotărârii atacate cu contestaţie în anulare rezultă că aceasta a fost pronunţată la data de 19 octombrie 2012, condamnaţii contestatori fiind prezenţi la dezbateri, iar contestaţiie în anulare au fost formulate la data de 14 august 2013, cu mult peste termenul prevăzut de lege în acest sens.
Deşi au solicitat repunerea în termenul de contestaţie, contestatorii nu au făcut dovada că s-au aflat într-o cauză temeinică de împiedicare de a formula cererile în termenul prevăzut de art. 386 C. proc. pen., iar împrejurarea că nu au avut cunoştinţă de conţinutul motivării hotărârii contestate, nu reprezintă un motiv de repunere în termenul de contestaţie.
Totodată, deşi contestatorii au invocat dispoziţiile art. 386 C. proc. pen., nu au indicat în concret cazurile pe care se întemeiază contestaţiile în anulare.
Potrivit dispoziţiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanţa constatând că cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute în art. 386 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la doasar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.
În cauza de faţă, contestatorii nu au formulat contestaţiile în termenul prevăzut de lege, nefiind astfel îndeplinită prima condiţie menţionată în art. 391 alin. (2) C. pen., astfel că cererile de contestaţie în anulare sunt inadmisibile, urmând a fi respinse.
În baza art. 92 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligaţi contestatorii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termen formulată de contestatorii C.T., C.I. şi C.C.
Respinge, ca inadmisibile, contestaţiile în anulare formulate de contestatori împotriva deciziei penale nr. 3353/R din 19 octombrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 5654.6/59/2006.
Obligă contestatorii la plata sumei de câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 382/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 34/2014. Penal. Rejudecarea după extrădare... → |
|---|
