ICCJ. Decizia nr. 346/2014. Penal. Infracţiuni privind legea siguranţei naţionale a României (Legea 51/1991). (Legea 161/2003 modificată şi completată). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia penală nr. 346/2014

Dosar nr. 162/57/2013

Şedinţa publică din 29 ianuarie 2014

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 31 din 12 martie 2013, pronunţată în dosarul penal nr. 162/57/2013, Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a hotărât următoarele:

I. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul L.M.D. din infracţiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 în infracţiunea prev. de art. 195 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. şi art. 18¹C. pen. a achitat pe inculpatul L.M.D. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prev. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatului L.M.D. sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 RON.

A constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore, de la 02 iunie 2010 şi până la data de 03 iunie 2010.

A constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă de Curtea de Apel Alba-lulia prin încheierea penală nr. 10 din 03 iunie 2010, faţă de inculpatul L.M.D.

II. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul D.O.S. din infracţiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 în infracţiunea prev. de art. 195 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. şi art. 18¹C. pen. a achitat pe inculpatul D.O.S. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prev. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 91 C. pen., a aplicat inculpatului D.O.S. sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 RON.

A constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore, de la 02 iunie 2010 şi până la data de 03 iunie 2010.

A constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă de Curtea de Apel Alba lulia prin încheierea penală nr. 10 din 03 iunie 2010, faţă de inculpatul D.O.S.

III. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C.C. din infracţiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 în infracţiunea prev. de art. 195 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. şi art. 18¹C. pen. a achitat pe inculpatul C.C. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prev. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatului C.C. sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 RON.

A constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore, de la 02 iunie 2010 şi până la data de 03 iunie 2010.

IV. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul D.B. din infracţiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 în infracţiunea prev. de art. 195 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. şi art. 18¹C. pen. a achitat pe inculpatul D.B. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prev. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatului D.B. sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 RON.

A constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore, de la 02 iunie 2010 şi până la data de 03 iunie 2010.

V. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul O.A. din infracţiunile prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 în infracţiunea prev. de art. 195 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. şi art. 18¹C. pen. a achitat pe inculpatul O.A. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prev. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatului O.A. sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 RON.

A constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore, de la 02 iunie 2010 şi până la data de 03 iunie 2010.

VI. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul V.C. din infracţiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 în infracţiunea prev. de art. 195 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. şi art. 18¹C. pen. a achitat pe inculpata V.C. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prev. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatului V.C. sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 RON.

A constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore, de la 02 iunie 2010 şi până la data de 03 iunie 2010.

VII. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata A.A.H.V. din infracţiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 în infracţiunea prev. de art. 195 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. şi art. 18¹C. pen. a achitat pe inculpata A.A.H.V. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prev. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatei A.A.H.V. sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 RON.

A constatat că inculpata a fost reţinută 24 de ore, de la 02 iunie 2010 şi până la data de 03 iunie 2010.

VIII. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul B.F. din infracţiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 în infracţiunea prev. de art. 195 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. şi art. 18¹C. pen. a achitat pe inculpatul B.F. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prev. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatului B.F. sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 RON.

A constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore, de la 02 iunie 2010 şi până la data de 03 iunie 2010.

IX. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul F.Ş. din infracţiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 în infracţiunea prev. de art. 195 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. şi art. 18¹C. pen. a achitat pe inculpatul F.Ş. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prev. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatului F.Ş. sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 RON.

A constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore, de la 02 iunie 2010 şi până la data de 03 iunie 2010.

X. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul T.V. din infracţiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 în infracţiunea prev. de art. 195 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. şi art. 18¹C. pen. a achitat pe inculpata T.V. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prev. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatei T.V. sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 RON.

A constatat că inculpata a fost reţinută 24 de ore, de la 02 iunie 2010 şi până la data de 03 iunie 2010.

XI. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata P.M. din infracţiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 în infracţiunea prev. de art. 195 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. şi art. 18¹C. pen. a achitat pe inculpata P.M. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prev. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatei P.M. sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 RON.

XII. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata M.C.G. din infracţiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 în infracţiunea prev. de art. 195 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. şi art. 18¹C. pen. a achitat pe M.C.G. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prev. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatei M.C.G. sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 RON.

A constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, luată prin ordonanţă faţă de inculpata M.C.G.

XIII. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul F.D. din infracţiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 în infracţiunea prev. de art. 195 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. şi art. 18¹C. pen. a achitat pe inculpatul F.D. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prev. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatului F.D. sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 RON.

A constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore, de la 02 iunie 2010 şi până la data de 03 iunie 2010.

XIV. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul I.C. din infracţiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 în infracţiunea prev. de art. 195 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. şi art. 18¹C. pen. a achitat pe I.C. pentru comiterea infracţiunilor prev. şi ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, cu aplic. art. 41 alin. (2 ) C. pen.,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2 ) C. pen.,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatului I.C. sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 RON.

A constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore, de la 02 iunie 2010 şi până la data de 03 iunie 2010.

S-a luat act că partea civilă C.A. a declarat că nu formulează pretenţii civile în cauză.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a telefoanelor mobile pe care a fost instalat programul informatic, astfel cum rezultă din dispozitivul sentinţei.

Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Hunedoara, din data de 04 noiembrie 2011, emis în Dosarul nr. 2/D/P/2010, au fost trimişi în judecată, în stare de libertate, printre alţii, inculpaţii:

1. L.M.D. pentru comiterea infracţiunilor prev. şi ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

2. D.O.S. pentru comiterea infracţiunilor prev. şi ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

3. C.C. pentru comiterea infracţiunilor prev. şi ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

4. V.C. pentru comiterea infracţiunilor prev. şi ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

5. F.D. pentru comiterea infracţiunilor prev. şi ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

6. A.A.H.V. pentru comiterea infracţiunilor prev. şi ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

7. B.F. pentru comiterea infracţiunilor prev. şi ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

8. F.Ş. pentru comiterea infracţiunilor prev. şi ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

9. T.V. pentru comiterea infracţiunilor prev. şi ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

10. P.M. pentru comiterea infracţiunilor prev. şi ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

11. M.C.G. pentru comiterea infracţiunilor prev. şi ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

12. I.C. pentru comiterea infracţiunilor prev. şi ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, cu aplic. art. 41 alin. (2 ) C. pen.,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2 ) C. pen.,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reţinut, în esenţă, prin actul de sesizare al instanţei, că:

Inculpaţii L.M.D., G.A.C., D.O.S., A.M., A.S.M., D.M., H.C., G.R., C.C.D., C.C., O.T.P., M.T., I.M.S., H.C.I., D.C., D.B., B.C., Ş.R.A., O.A., P.M., Z.N.F.A., V.C., M.C., F.D., A.A.H.V., B.F., J.A.E., F.A., B.A., F.Ş., M.N., T.V., R.V.C., P.M., M.C.G., M.M., R.G.A., C.M.D., P.A.A., B.E.C., I.C., H.A.I.S.:

- au cumpărat, instalat şi utilizat programul informatic destinat interceptării convorbirii telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor sms [faptă prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991],

- au deţinut fără drept în program informativ conceput sau adaptat în scopul săvârşirii uneia din infracţiunile prev. la art. 42-45 [art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003],

- au accesat fără drept un sistem informatic (telefonul mobil ţintă în scopul obţinerii de date informatice, date privind apelurile efectuate/primite, conţinutul sms-urilor, expediate/primite şi transmisii GPRS) [art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003],

- au interceptat fără drept transmisii de date informatice care nu sunt publice şi care sunt destinate unui sistem informatic sau provin dintr-un asemenea sistem (interceptarea de sms-uri), fapte prev. de art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- au transferat neautorizat date dintr-un sistem informatic (transferarea în contul configurat pe site-ul „Y” al listingului apelurilor efectuate/primite, a continuturilor sms-urilor expediate/primite şi transmisiilor GPRS din telefonul mobil ţintă, precum şi transferarea prin transmiterea de sms-urilor a informaţiei privind iniţierea sau primirea unui apel de către telefonul ţintă [art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003].

Starea de fapt s-a fundamentat, în opinia Parchetului, pe următoarele mijloace de probă:

- procese-verbale de sesizare din oficiu;

- procese-verbale efectuate de organele de poliţie;

- procese-verbale de redare a înregistrării audio-video;

- adrese bancă şi extrase cont;

- ordine de plată;

- rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică;

- procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice;

- procese-verbale de redare conţinut e-mail-uri;

- procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice/SMS-uri;

- procese-verbale de redare conţinut e-mail-uri;

- capturi ale contului de administrator utilizat de O.N.D.;

- procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice/SMS-uri;

- adresă SC V. România SA şi factură;

- procese-verbale;

- copie factură fiscală;

- declaraţie făptuitor;

- procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice/SMS-uri/ambientale;

- extrase cont;

- proces-verbal de percheziţie domiciliară;

- proces-verbal de percheziţie a sistemelor informatice;

- declaraţii martori;

- declaraţii parte vătămată;

- plângere penală;

- declaraţie făptuitor;

- fişe cazier;

- declaraţii învinuiţi;

- declaraţii inculpaţi;

- procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel la data de 07 noiembrie 2011 sub Dosar nr. 1189/57/2011.

Înaintea citirii actului de sesizare a instanţei, inculpaţii M.C.G., L.M.D., V.C., F.D., D.B., A.A.H.V., O.A., T.V., D.O.S., P.M. şi C.C. au depus declaraţie autentică prin care au arătat că înţeleg să se prevaleze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. sau au declarat în faţa Curţii că înţeleg să se prevaleze de dispoziţiile art. 320¹C. proc. pen., poziţia acestora fiind consemnată în declaraţiile date.

Instanţa, constatând poziţia procesuală a inculpaţilor, incompatibilă cu poziţia celorlalţi inculpaţi, şi apreciind de asemenea că recunoaşterea integrală a faptelor determină declanşarea procedurii prev. de art. 320¹ alin. (3) C. proc. pen., procedură de asemenea incompatibilă cu procedura de drept comun, a dispus, în temeiul art. 38 C. proc. pen., disjungerea cauzei cu privire la inculpaţii M.C.G., L.M.D., V.C., F.D., D.B., A.A.H.V., O.A., T.V., D.O.S., P.M. şi C.C. şi formarea unui nou dosar.

Cauza disjunsă a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba lulia sub Dosar nr. 162/57/2012.

Analizând probele existente la dosarul cauzei s-a reţinut următoarea stare de fapt:

1. Inculpatul L.M.D. l-a contactat telefonic pe inculpatul O.N.D., în luna februarie 2010, primind informaţii despre programul „X”.

Inculpatul L.M.D. a ţinut legătura cu inculpatul şi pe e-mail, în luna februarie 2010 .

În urma înţelegerii cu inculpatul O.N.D., inculpatul L.M.D. a achitat prin bancă suma de 710 RON, în data de 09 februarie 2010, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca, pe numele soţiei inculpatului, numita O.S.M..

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon marca N., începând cu data de 06 martie 2010.

Din conţinutul discuţiilor telefonice şi al e-mail-urilor a rezultat că programul informatic a fost folosit, fiind transmise de pe telefonul ţintă în contul de pe site-ul „Y”, activat la data de 08 februarie 2010, informaţii privind numerele de telefon apelate şi cele care au contactat persoana ce folosea acel telefon, precum şi conţinutul SMS-urilor primite/transmise.

De asemenea, din convorbirile telefonice purtate de inculpatul L.M.D. cu o doamnă pe nume „N.” a rezultat că a interceptat-o cel puţin o lună pe o anume „O.” (convorbirea din 18 martie 2010, ora 18:30:58).

Telefonul ţintă a fost utilizat de către martora B.O.C., prietenă cu inculpatul L.M.D. de aproximativ 5 ani, care, potrivit art. 82 C. proc. pen., a precizat că înţelege să nu participe în proces ca parte vătămată.

Aparatul telefonic a fost primit cadou de către martoră de la inculpat. Martora a precizat că nu a avut cunoştinţă despre instalarea programului informatic, însă după ce a sesizat costuri suplimentare pe factura telefonică, l-a întrebat pe inculpat dacă îi ascultă convorbirile telefonice, însă acesta nu i-a răspuns. Întrucât costurile creşteau în continuare, martora a insistat şi, până la urmă, inculpatul a recunoscut instalarea programului informatic pe telefon.

Inculpatul a recunoscut acuzaţiile aduse încă din faza de urmărire penală.

2. Inculpatul D.O.S. l-a contactat telefonic pe inculpatul O.N.D. în luna septembrie 2009, primind informaţii despre programul „X”.

Inculpatul D.O.S. a ţinut legătura cu inculpatul şi pe e-mail, în luna septembrie 2009.

În urma înţelegerii cu inculpatul O.N.D., inculpatul D.O.S. a achitat prin bancă suma de 1.712 RON, în data de 14 septembrie 2009, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca pe numele SC C.C. SRL Orăştie.

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon marca N.

Din conţinutul discuţiilor telefonice şi al e-mail-urilor a rezultat că programul informatic a fost folosit, fiind transmise de pe telefonul ţintă în de pe site-ul „Y”, activat la data de 14 septembrie 2009, informaţii privind numerele de telefon apelate şi cele care au contactat persoana ce folosea acel telefon, precum şi conţinutul SMS-urilor primite/transmise, împrejurare ce a rezultat şi din conţinutul contului menţionat.

Telefonul ţintă a fost utilizat de către partea vătămată V.A.M., care l-a primit cadou de la prietenul ei, inculpatul D.O.S., fără a avea cunoştinţă despre instalarea programului informatic.

În declaraţia dată, partea vătămată a precizat că nu se constituie parte civilă în cauză.

Inculpatul nu are antecedente penale şi a recunoscut fapta comisă încă din faza de urmărire penală.

3. Inculpatul C.C. l-a contactat telefonic pe inculpatul O.N.D. în perioada august - aprilie 2010, primind informaţii despre programul „X”.

Inculpatul C.C. a ţinut legătura cu inculpatul şi pe e-mail, în luna aprilie 2009.

În urma înţelegerii cu inculpatul, inculpatul a achitat prin bancă suma de 1.493,72 RON, în data de 10 martie 2009, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca pe numele SC C.C. SRL Orăştie. Întrucât expirase perioada de valabilitate a licenţei şi a dorit să o prelungească, la data de 10 mai 2010, acesta a achitat prin bancă suma de 1.500 RON în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca pe numele soţiei inculpatului, numita O.S.M.

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon marca N.

Din conţinutul discuţiilor telefonice şi al e-mail-urilor a rezultat că programul informatic a fost folosit, fiind transmise de pe telefonul ţintă în contul de pe site-ul „Y”, configurat la data de 09 martie 2009, informaţii privind numerele de telefon apelate şi cele care au contactat persoana ce folosea acel telefon, precum şi conţinutul SMS-urilor primite/transmise. De asemenea, din listing-ul cartelei telefonice utilizate în telefonul ţintă a rezultat că au fost transmise SMS-uri de înştiinţare către telefonul de monitorizare privind traficul apelurilor.

Telefonul ţintă a fost utilizat de către partea vătămată Z.N., fiind primit cadou de la concubinul ei, inculpatul C.C.

Partea vătămată nu a ştiut că telefonul primit cadou are instalat un program informatic, însă din discuţiile purtate cu inculpatul şi-a dat seama că acesta ştia ce făcea în lipsa lui şi cu cine discuta. De altfel, din acest motiv, partea vătămată a spart primul telefon mobil marca N., primindu-l cadou pe cel de-al doilea de la inculpat.

Deşi partea vătămată l-a întrebat pe inculpat dacă îi ascultă convorbirile, acesta a negat.

Partea vătămată a precizat în declaraţia dată că nu se constituie parte civilă în cauză.

Inculpatul nu are antecedente penale şi a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa încă din faza de urmărire penală.

4. Inculpatul D.B. l-a contactat telefonic pe inculpatul O.N.D. în luna februarie 2010, primind informaţii despre programul „X”.

Inculpatul D.B. a ţinut legătura cu inculpatul şi pe e-mail, în luna februarie 2010 .

În urma înţelegerii cu inculpatul O.N.D., inculpatul a achitat prin bancă suma de 1.350 RON, în data de 10 februarie 2010, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca pe numele soţiei inculpatului, numita O.S.M.

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon marca N.

Din conţinutul discuţiilor telefonice şi al e-mail-urilor a rezultat că programul informatic a fost folosit, fiind transmise de pe telefonul ţintă în contul de pe site-ul „Y”, configurat la data de 23 februarie 2010, informaţii privind numerele de telefon apelate şi cele care au contactat persoana ce folosea acel telefon, precum şi conţinutul SMS-urilor primite/transmise, împrejurare ce a rezultat şi din listing-ul cartelei folosite în telefonul ţintă, stabilindu-se că au fost transmise SMS-uri de înştiinţare cu privire la apelurile iniţiate sau primite.

Telefonul ţintă a fost utilizat de către partea vătămată A.A., aceasta primindu-l cadou, în data de 14 februarie 2010, de la concubinul ei, inculpatul D.B.

După câteva săptămâni, partea vătămată a aflat că i-au fost interceptate convorbirile telefonice, că au fost transmise în contul configurat pe site numerele de telefon apelate şi cele care au apelat-o, precum şi conţinutul SMS-urilor primite şi expediate, inculpatul arătându-i toate aceste date pe calculatorul lui.

Partea vătămată nu a avut cunoştinţă de la început cu privire la programul informatic şi aplicaţiile sale.

În declaraţia dată, partea vătămată a precizat că nu se constituie parte civilă în cauză.

Inculpatul nu are antecedente penale şi a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa încă din faza de urmărire penală.

5. Inculpatul O.A. l-a contactat telefonic pe inculpatul O.N.D., în perioada iulie 2009 - martie 2010, primind informaţii despre programul „X”.

Inculpatul O.A. a ţinut legătura cu inculpatul şi pe e-mail, în perioada iulie 2009 - aprilie 2010.

În urma înţelegerii cu inculpatul O.N.D., inculpatul a achitat prin bancă suma de 1.620 RON, în data de 29 iulie 2009, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca pe numele SC C.C. SRL Orăştie.

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon marca N.

Din interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de sus-numit a rezultat că a realizat interceptări ale discuţiilor ambientale purtate în proximitatea telefonului ţintă. De asemenea, inculpatul O.A. a interceptat şi discuţii telefonice purtate de la telefonul ţintă cu terţi.

Telefonul ţintă a fost utilizat de către partea vătămată C.A., fiind primit cu titlu de telefon de serviciu de la inculpatul O.A., în luna decembrie 2008.

Partea vătămată nu a avut cunoştinţă despre instalarea programului informatic, sesizând însă că aparatul telefonic transmitea fără ştirea sa mai multe SMS-uri (SMS-urile de înştiinţare către telefonul de monitorizare cu privire la primirea sau iniţierea unor apeluri), precum şi faptul că atunci când era apelată de către un terţ se activa opţiunea de „conferinţă”.

Deşi în faza de urmărire penală partea vătămată a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu o sumă ce urma să fie precizată constituind daune morale, în faţa instanţei de fond a depus o declaraţie autentică în care a relevat faptul nu doreşte să se constituie parte civilă, nu solicită daune şi nici tragerea la răspundere penală a inculpatului.

Inculpatul nu are antecedente penale şi a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa încă din faza de urmărire penală.

6. Inculpata V.C. l-a contactat telefonic pe inculpatul O.N.D., în luna decembrie 2010, primind informaţii despre programul „X”.

Inculpata V.C. a ţinut legătura cu inculpatul şi pe e-mail, în luna decembrie 2009.

În urma înţelegerii cu inculpatul O.N.D., inculpata a achitat prin bancă suma de 1.493 RON, în data de 21 decembrie 2009, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca pe numele SC C.C. SRL Orăştie.

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon marca N.

Din conţinutul discuţiilor telefonice şi al e-mail-urilor a rezultat că programul informatic a fost folosit, fiind transmise de pe telefonul ţintă în contul de pe site-ul „Y”, configurat la data de 18 decembrie 2009, informaţii privind numerele de telefon apelate şi cele care au contactat persoana ce folosea acel telefon, precum şi conţinutul SMS-urilor primite/transmise. Din interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de inculpata V.C. a rezultat că telefonul ţintă i-a transmis SMS-uri de înştiinţare privind apelurile iniţiate şi primite de telefonul ţintă, reieşind de asemenea că sus-inculpata a interceptat comunicaţii ambientale purtate în proximitatea telefonului ţintă.

Telefonul ţintă a fost utilizat de către martorul Ş.L., fiind primit cadou cu ocazia sărbătorilor de Crăciun din anul 2009, de la inculpata V.C., concubina sa.

Martorul nu a avut cunoştinţă despre existenţa programului informatic, însă a observat mai multe „disfuncţionalităţi”, în sensul că, în timp ce era apelat de către un terţ, se activa opţiunea de „conferinţă”. Totodată, martorul a sesizat în discuţiile cu inculpata că aceasta cunoaşte unele aspecte discutate de el la telefon cu alte persoane.

Martorul a susţinut că abia după mai mult timp, inculpata i-a confirmat faptul că-i ascultă convorbirile telefonice, însă nu a crezut-o, considerând-o o glumă.

Potrivit art. 82 C. proc. pen., martorul a precizat că înţelege să nu participe în proces ca parte vătămată.

Inculpatul nu are antecedente penale şi a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa încă din faza de urmărire penală.

7. Inculpata A.A.H.V. l-a contactat pe inculpatul O.N.D. în luna februarie 2010, primind informaţii despre programul „X”.

Inculpata a ţinut legătura cu inculpatul O.N.D. şi pe e-mail în luna februarie 2010 .

În urma înţelegerii cu inculpatul O.N.D., inculpata a achitat prin bancă suma de 710,60 RON, în data de 23 februarie 2010, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca, pe numele SC C.C. SRL Orăştie.

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon marca N.

Programul informatic a fost instalat, fiind configurat contul de pe site-ul „Y” la data de 24 februarie 2010.

Telefonul ţintă a fost făcut cadou de către inculpată soţului ei, martorul A.S., care susţine că instalarea programului informatic pentru monitorizare a fost făcută cu ştirea sa, la solicitarea inculpatei, care i-a spus că doreşte să stabilească ce persoană îl sună.

Potrivit art. 82 C. proc. pen., martorul a precizat că înţelege să nu participe în proces ca parte vătămată.

Inculpata nu are antecedente penale şi a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa încă din faza de urmărire penală.

8. Inculpatul B.F. a achiziţionat programul „X” de la inculpatul O.N.D., cu care a ţinut legătura, prin intermediul învinuitului C.C.M. în luna decembrie 2009, pe e-mail .

În urma înţelegerii cu inculpatul O.N.D., inculpatul a achitat, prin intermediul numitului C.C.M., suma de 1.712 RON, în data de 02 octombrie 2009, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca, pe numele SC C.C. SRL Orăştie.

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon marca N., de către învinuitul C.C.M., la solicitarea inculpatului B.F., după ce învinuitul a descărcat-o personal de pe site-ul indicat de inculpatul O.N.D.

Din conţinutul e-mail-ului, al contului şi al listing-ului telefonului ţintă rezultă că programul informatic a fost instalat şi folosit, fiind configurat contul de pe site-ul „Y”, la data de 02 octombrie 2009.

Telefonul ţintă a fost utilizat de către partea vătămată D.G., aceasta primindu-l cadou, în luna octombrie 2009, de la prietenul ei, inculpatul B.F.

Partea vătămată nu a ştiut că pe acest telefon mobil este instalat un program informatic destinat interceptării convorbirilor telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor de SMS şi GPRS, însă, după un timp, a constatat mai multe „disfuncţionalităţi” ale aparatului şi faptul că, pe factura detaliată, apăreau foarte multe înregistrări de trafic internet, deşi ea personal utiliza foarte rar internetul.

În aceste condiţii, partea vătămată l-a întrebat pe inculpat ce se întâmplă, iar el a recunoscut că îi asculta convorbirile telefonice fiindcă nu avea încredere în ea. Această discuţie a avut loc între cei doi după ce partea vătămată a constatat că inculpatul ştia de foarte multe ori ceea ce face şi cu cine vorbeşte.

Partea vătămată a încercat să dezinstaleze soft-ul de pe telefonul mobil, însă, după încă un timp, a constatat că acest lucru nu s-a putut realiza, inculpatul dându-i din nou de înţeles că ştia ce face şi chiar a recunoscut că a continuat să o asculte.

Partea vătămată a arătat, în declaraţia dată, că nu se constituie parte civilă în cauză.

Inculpatul nu are antecedente penale şi a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa încă din faza de urmărire penală.

9. Inculpatul F.Ş. a cumpărat programul „X”, de la inculpatul O.N.D., prin intermediul inculpatului I.C., care anterior cumpărase şi el un astfel de program informatic.

Inculpatul I.C. a ţinut legătura pentru sus-numit cu inculpatul O.N.D., în perioada iulie 2009 - martie 2010.

În data de 02 martie 2010, ora 09:44:12., inculpatul F.Ş. a discutat personal cu inculpatul O.N.D.

În urma înţelegerii cu inculpatul O.N.D., inculpatul I.C. a achitat pentru inculpatul F.Ş., prin bancă, suma de 1.500 RON, în data de 30 iulie 2009, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca pe numele SC C.C. SRL Orăştie.

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon marca N.

Din conţinutul discuţiilor telefonice a rezultat că programul informatic a fost instalat, fiind configurat contul de pe site-ul „Y”, la data de 31 iulie 2009.

Din conţinutul contului menţionat mai sus a rezultat că programul informatic a fost utilizat, împrejurare ce rezultă şi din listing-ul telefonului ţintă.

Telefonul ţintă a fost folosit de către martora F.T., soţia inculpatului F.Ş., care, potrivit art. 82 C. proc. pen., a precizat că înţelege să nu participe în proces ca parte vătămată, iar în ceea ce priveşte declaraţia de martor s-a prevalat de prevederile art. 80 alin. (1) C. proc. pen.

Inculpatul nu are antecedente penale şi a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa încă din faza de urmărire penală.

10. Inculpata T.V. a ţinut legătura cu inculpatul O.N.D., prin intermediul învinuitului A.V., telefonic, în perioada octombrie 2009 - martie 2010 şi pe e-mail, în luna decembrie 2009.

În urma înţelegerii cu inculpatul O.N.D., învinuitul A.V. a achitat, prin bancă, suma de 2.568 RON, în data de 06 ianuarie 2010, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca pe numele SC C.C. SRL Orăştie, pentru programul „X”.

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon marca N.

Din conţinutul discuţiilor telefonice a rezultat că programul informatic a fost instalat, fiind configurat contul de pe site-ul „Y” la data de 01 ianuarie 2010. Din conţinutul contului menţionat mai sus a rezultat că programul informatic a fost utilizat, împrejurare ce rezultă şi din listing-ul telefonului ţintă.

Telefonul ţintă a fost folosit de către martora Ţ.C.L., fiica inculpatei T.V., care, potrivit art. 82 C. proc. pen. a precizat că înţelege să nu participe în proces ca parte vătămată, iar în ceea ce priveşte declaraţia de martor s-a prevalat de prevederile art. 80 alin. (1) C. proc. pen.

Inculpata nu are antecedente penale şi a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa încă din faza de urmărire penală.

11. Inculpata P.M. l-a contactat telefonic pe inculpatul O.N.D., în datele de 04, 05, 06, 12 şi 13 ianuarie 2010, primind informaţii despre programul „X”.

Învinuita P.M. a ţinut legătura cu inculpatul şi pe e-mail, în datele de 05, 07, 12 şi 13 ianuarie 2010.

În urma înţelegerii cu inculpatul O.N.D., învinuita P.M. a achitat, în data de 05 ianuarie 2010, suma de 500 RON, din contul personal în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca, pe numele soţiei inculpatului, numita O.S.M.

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon marca H.

Din conţinutul discuţiilor telefonice şi a e-mail-urilor dintre inculpata P.M. şi inculpatul O.N.D. a rezultat că programul informatic a fost folosit în perioada 05 - 13 ianuarie 2010, în această perioadă fiind transmise de pe telefonul ţintă în contul de pe site-ul „Y”, informaţii privind numerele de telefon apelate şi cele care au contactat persoana care folosea telefonul ţintă, precum şi conţinutul SMS-urilor şi al email-urilor, cel puţin al email-urilor trimise de pe telefonul ţintă (e-mail-ul din 12 ianuarie 2010, ora 10:41).

Telefonul ţintă a fost folosit de către martorul P.D.I., soţul învinuitei, care, potrivit art. 82 C. proc. pen. a precizat că înţelege să nu participe în proces ca parte vătămată.

Martorul a susţinut că programul informatic a fost achiziţionat de soţia sa, inculpata P.M., judecător la Tribunalul Bucureşti la momentul comiterii faptei, cu ştirea sa, în scopul de a-şi monitoriza fiica în vârstă de 10 ani, care avusese anterior unele probleme de comportament. Martorul a susţinut că a ştiut faptul că învinuita a instalat programul informatic pe telefonul său, acela fiind singurul deţinut de familie care avea acces la internet.

Inculpatul nu are antecedente penale şi a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa încă din faza de urmărire penală.

12. Inculpata M.C.G. a ţinut legătura, prin intermediul surorii sale, învinuita P.I.N., cu inculpatul O.N.D., în perioada octombrie 2009 - februarie 2010.

Pentru a ţine legătura cu inculpatul, s-a folosit şi adresa de e-mail.

În urma înţelegerii cu inculpatul O.N.D., învinuita P.I.N. a achitat prin bancă suma de 1.690 RON, în data de 04 septembrie 2009, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca pe numele SC C.C. SRL Orăştie, pentru programul „X”.

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon marca N., iar monitorizarea a fost realizată folosindu-se o cartelă cumpărată special în acest scop.

Din conţinutul e-mail-urilor a rezultat că programul informatic a fost instalat, fiind configurat contul de pe site-ul „Y”, la data de 03 septembrie 2009.

Telefonul ţintă a fost folosit de martorul M.G., soţul învinuitei M.C.G. Aceasta a reuşit să asculte mai multe discuţii ambientale purtate de soţul ei, în câteva rânduri vizualizând şi informaţii transmise pe contul configurat, istoricul apelurilor efectuate/primite, conţinutul SMS-urilor primite/transmise, precum şi informaţii privind localizarea GPRS.

La un moment dat, martorul şi-a spart telefonul, motiv pentru care învinuita M.C.G. i-a făcut cadou un alt telefon similar, marca N., pe care i-a instalat din nou programul informatic, întrucât licenţa era valabilă pentru un an.

Martorul M.G. nu a avut cunoştinţă despre instalarea programului informatic şi despre folosirea acestuia, aflând acest lucru doar atunci când a fost ridicată cu mandat de aducere de la cumnata sa, învinuita P.I.N., moment în care soţia sa, învinuita M.C.G., i-a spus despre ce este vorba.

Potrivit art. 82 C. proc. pen., martorul a precizat că înţelege să nu participe în proces ca parte vătămată.

Inculpata nu are antecedente penale şi a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa încă din faza de urmărire penală.

13. Inculpatul F.D. I-a contactat telefonic pe inculpatul O.N.D., în perioada august 2009 - martie 2010, primind informaţii despre programul „X”.

Inculpaţii a ţinut legătura şi pe e-mail, în perioada octombrie 2009 - aprilie 2010 .

În urma înţelegerii cu inculpatul O.N.D., inculpatul F.D. a achiziţionat programul „X”, întâlnindu-se cu acesta la Cluj-Napoca şi achitându-i contravaloarea în numerar, respectiv suma de 1.300 RON.

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon marca N.

Telefonul ţintă a fost utilizat de către partea vătămată A.E., aceasta primindu-l cadou în vara anului 2009, de la concubinul ei, inculpatul F.D.

Partea vătămată nu a avut cunoştinţă că pe acest telefon a fost instalat un program informatic.

În declaraţia dată, partea vătămată a recizat că nu se constituie parte civilă în cauză.

Inculpatul nu are antecedente penale şi a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa încă din faza de urmărire penală.

14. Inculpatul I.C. a ţinut legătura cu inculpatul pe e-mail, în perioada mai - august 2009 .

În urma înţelegerii cu inculpatul O.N.D., inculpatul a achitat prin bancă suma de 1.120 RON, în data de 26 ianuarie 2009, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca pe numele soţiei inculpatului, inculpata O.S.M., pentru programul „X”.

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon marca N.

Din conţinutul discuţiilor telefonice şi al e-mail-urilor a rezultat că programul informatic a fost instalat, configurându-se contul de pe site-ul „Y”, la data de 14 decembrie 2009.

Din listing-ul convorbirilor telefonice a rezultat că au existat, în perioada 16 august 2009 - 30 noiembrie 2009, la intervale de timp regulate, transmisii de date prin GPRS, aceasta confirmând faptul că programul informatic a fost folosit şi că istoricul apelurilor telefonice şi conţinutul SMS-urilor primite/expediate a fost trimis în contul configurat pe site.

Telefonul ţintă a fost folosit de martora P.G., aceasta având o relaţie extraconjugală cu inculpatul I.C. de circa 11 ani. Telefonul a fost primit de martoră, cadou, de la inculpatul I.C. cu ocazia sărbătoririi zilei de naştere, în data de 08 aprilie 2009. Martora a arătat că nu a cunoscut că pe acest telefon este instalat un program informatic cu ajutorul căruia îi sunt interceptate convorbirile telefonice, discuţiile ambientale şi transmisiile de SMS-uri, însă după un timp şi-a dat seama că ar putea să-i fie interceptate convorbirile telefonice întrucât inculpatul îi spunea diverse chestiuni pe care nu ar fi avut cum să le ştie altfel. Martora susţine că, abia prin luna decembrie 2009, inculpatul i-a spus că i-a ascultat convorbirile telefonice în cursul acelui an, respectiv până în cursul lunii iunie 2010, când telefonul i-a fost furat în Turcia, unde se afla în vacanţă cu familia sa.

Potrivit art. 82 C. proc. pen., martora a precizat că înţelege să nu participe în proces ca parte vătămată.

Inculpatul nu are antecedente penale şi a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa încă din faza de urmărire penală.

Starea de fapt enunţată mai sus şi care a fost acceptată de către inculpaţi în modalitatea în care a fost descrisă în actul de sesizare, rezultă din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale:

- procesul verbal de sesizare din oficiu,

- procesele-verbale de redare a discuţiilor telefonice,

- procesele-verbale de redare a conţinuturilor e-mailurilor purtate dintre inculpatul O.N.D. şi inculpaţi,

- facturi

- declaraţiile martorilor şi ale părţilor vătămate.

În ce priveşte dreptul intern aplicabil, în actul de sesizare al instanţei faptele săvârşite de către inculpaţi faţă de starea de fapt descrisă mai sus, au fost calificate ca întrunind elementele constitutive ale următoarelor infracţiuni:

- Art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 constând în faptele acestora de a cumpăra, instala şi utiliza programe informatice destinate interceptării convorbirii telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS.

- Art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 constând în faptele acestora de a deţine fără drept programe informatice concepute sau adaptate în scopul săvârşirii uneia din infracţiunile prevăzute la art. 42 - 45.

- Art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 constând în faptele acestora de a accesa fără drept sisteme informatice (telefoanele mobile ţintă) în scopul obţinerii de date informatice (date privind apelurile efectuate/primite), conţinutul sms-urilor expediate/primite şi transmisii GPRS.

- Art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 constând în faptele acestora de a intercepta fără drept transmisii de date informatice care nu sunt publice şi care sunt destinate unui sistem informatic sau provin dintr-un asemenea sistem (interceptarea de sms-uri).

- Art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 constând în faptele acestora de a transfera neautorizat date dintr-un sistem informatic (transferarea în contul configurat pe site-ul „Y” al listing-ului apelurilor efectuate/primite a conţinutului sms-urilor expediate/primite şi a transmisiilor GPRS din telefonul mobil ţintă, precum şi transferarea prin transmiterea de sms-uri a informaţiei privind iniţierea sau primirea unui apel de către telefonul ţintă.

Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de toţi inculpaţii din infracţiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 în infracţiunea prev. de art. 195 C. pen. şi de inculpaţii D.B., O.A., A.A.H.V. şi F.D. din infracţiunile prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 în infracţiunea prev. de art. 195 C. pen., prima instanţă a reţinut următoarele:

Conţinutul dispoziţiilor art. 195 C. pen. este următorul:

„Art. 195 - Violarea secretului corespondenţei

Deschiderea unei corespondenţe adresate altuia ori interceptarea unei convorbiri sau comunicări efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanţă, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează sustragerea, distrugerea sau reţinerea unei corespondenţe, precum şi divulgarea conţinutului unei corespondenţe, chiar atunci când a fost trimisă deschisă sau a fost deschisă din greşeală, ori divulgarea conţinutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul în care făptuitorul a luat cunoştinţă de acesta din greşeală sau din întâmplare.”

Infracţiunile supuse discuţiei, respectiv infracţiunile prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 şi infracţiunea prev. de art. 195 C. pen. vizează şi ocrotesc valori sociale distincte astfel că în cauză nu există motive raţionale care să convingă asupra faptului că actele materiale ce realizează latura obiectivă specifică faptelor încriminate de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 ar coincide cu cele ce definesc latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 195 C. pen.

Prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 încriminează deţinerea, confecţionarea sau folosirea ilegală de mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor, oricare dintre cele trei modalităţi de săvârşire constituind infracţiune.

În ceea ce privesc infracţiunile reglementate de art. 46 alin. (2), art. 42 alin. (2), art. 43 alin. (1), art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 acestea ocrotesc confidenţialitatea şi integritatea datelor şi sistemelor informatice sub aspectul: deţinerii fără drept de programe informatice concepute sau adaptate în scopul săvârşirii uneia din infracţiunile prevăzute la art. 42 - 45, accesării fără drept sisteme informatice (telefoanele mobile ţintă) în scopul obţinerii de date informatice (date privind apelurile efectuate/primite), conţinutul SMS-urilor expediate/primite şi transmisii GPRS, interceptării fără drept transmisii de date informatice care nu sunt publice şi care sunt destinate unui sistem informatic sau provin dintr-un asemenea sistem, transfera neautorizat date dintr-un sistem informatic.

În concluzie, având în vedere că infracţiunile aduc atingere unor valori sociale distincte, au obiecte juridice speciale distincte şi se realizează sub aspectul laturii obiective prin acţiuni diferite, instanţa a apreciat că cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţi sunt nefondate şi urmează a fi respinse.

În urma examinării efective a probelor esenţiale supuse aprecierii sale, raportat la circumstanţele concrete ale cauzei, la modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum şi la elementele ce definesc persoana şi conduita inculpaţilor, instanţa a constatat că acestea nu ating pragul de gravitate specifică unei infracţiuni, în cauză fiind întrunite exigenţele art. 18¹ C. pen.

În speţă faptele au fost săvârşite în împrejurări cu totul speciale, aspecte ce justifică în mod rezonabil aprecierea că prin ele însele faptele săvârşite de către inculpaţi aduc o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege şi nu ating pragul de gravitate specific unei infracţiuni.

Argumentele în acest sens vizează atât împrejurările obiective, concrete ale cauzei, cât şi elementele subiective, relaţionale dintre inculpaţi şi persoanele care au fost urmărite de către aceştia.

Astfel inculpaţii au achiziţionat programele informatice de spionare a telefoanelor mobile în mod transparent, aparent legal, acestea fiind comercializate pe internet, iar din actele dosarului rezultă că inculpaţii nu aveau cunoştinţă despre consecinţele cumpărării şi utilizării unui astfel de program. La fel, tranzacţiile au fost efectuate legal prin emiterea de facturi, astfel că Ie-a fost creată convingerea că acţionează în limitele.

Deşi inculpaţii nu se pot prevala de necunoaşterea legii, faţă modalitatea concretă în care aceştia au acţionat, coroborată cu urmările produse, precum şi cu scopul urmărit se justifică aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, adoptarea unei soluţii de condamnare a inculpaţilor apreciindu-se a fi excesivă şi nerăspunzând unei necesităţi de prevenţie şi reeducare.

În cauză trebuie a fi luaţi în considerare şi factorii subiectivi, respectiv natura relaţiilor dintre inculpaţi şi persoanele urmărite, precum şi poziţia acestora din urmă, raportat la acţiunile desfăşurate de către primii. Astfel, trebuie remarcat faptul că inculpaţii au procedat la săvârşirea faptelor descrise mai sus pentru a se convinge cu privire la conduita unei persoane apropiate (soţi, prieteni apropiaţi, copii), în cele mai multe cazuri acestea şi-au dat repede seama că le sunt interceptate comunicările. Relevant este faptul că persoanele urmărite, în marea lor majoritate, nu s-au constituit părţi civile, iar numita C.A. a declarat prin înscris autentic în faţa instanţei de fond că nu are niciun fel de pretenţie de la inculpat şi nu doreşte nici tragerea lui la răspundere penală.

Faţă de acestea, s-a concluzionat că nu se poate reţine că faptele inculpaţilor au avut consecinţe semnificative în planul relaţiilor sociale ocrotite de lege, consecinţe care să justifice aplicarea unor pedepse.

La fel, au fost avute în vedere şi elementele ce caracterizează persoana inculpaţilor, cu referire specială la conduita lor socială şi procesuală adecvată, care au fost apreciate ca definitorii în aprecierea oportunităţii aplicării unei sancţiuni cu caracter administrativ. S-a avut în vedere faptul că în mod constant pe parcursul procedurilor la urmărire penală, cât şi în faţa Curţii, inculpaţii au recunoscut integral faptele şi au regretat sincer situaţia creată. De asemenea, aceştia nu numai că nu au mai fost confruntaţi cu legea penală dar sunt cunoscuţi în comunităţile din care fac parte ca persoane corecte şi bine integrate sociale - în acest sens sunt documentele depuse la dosar în faţa instanţei de fond.

Faţă de aceste argumente, prima instanţă a constatat că în cauză sunt întrunite cumulativ cerinţele art. 18¹ C. pen., iar sancţionarea inculpaţilor potrivit legii penale nu este în circumstanţele date nici necesară şi nici oportună.

În ceea ce priveşte admisibilitatea adoptării unei soluţii de achitare în procedura prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. Curtea a reţinut că situaţia prevăzută la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen., reprezintă singura împrejurare care nu exclude adoptarea unei soluţii de achitare în cadrul procedurii instituite de art. 320¹ C. proc. pen.

Atâta timp cât s-a demonstrat existenţa unei fapte săvârşite de către un inculpat, fapta se circumscrie textului de lege încriminator, aprecierea asupra gradului de pericol social şi asupra atingerii aduse valorilor sociale ocrotite de lege nu poate impune instanţei limitarea dreptului inculpatului de a urma procedura prev. de art. 320¹ C. proc. pen. întrucât inculpatul a recunoscut integral starea de fapt reţinută în actul de sesizare al instanţei şi a solicitat judecarea în cadrul procedurii simplificate, el nu poate fi privat de acest drept, doar pentru considerentul că fapta sa nu atinge pragul de gravitate al unei infracţiuni şi că în cauză se preconizează adoptarea unei soluţii de achitare în temeiul art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. raportat la art. 18 C. pen.

În cauză, dacă s-ar fi acceptat că o soluţie de achitare în temeiul art. 10 lit. b)¹C. proc. pen. raportat la art. 18¹ C. pen., ar fi impus judecarea procesului penal conform procedurii comune, raportat la circumstanţele concrete ale cauzei aceasta ar fi fost lipsită de eficienţă, întrucât în mod covârşitor, acuzaţiile se întemeiază pe mijloace materiale de probă a căror administrare nemijlocită şi contradictorie, pe parcursul cercetării judecătoreşti, este superfluă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba lulia şi inculpaţii P.M. şi D.O.S.

Prin recursul declarat, reprezentantul Parchetului a invocat temeiul art. 385⁹pct. 17² C. proc. pen., solicitând casarea hotărârii atacate şi condamnarea inculpaţilor pentru faptele pentru care au fost trimişi în judecată, pe motiv că faptele săvârşite nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. A arătat că potrivit art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. singura soluţie pe care o poate pronunţa instanţa este cea de condamnare, iar nu cea de achitare a inculpatului, dacă constată că fapta există, constituie infracţiune şi fost săvârşită de către inculpaţi. Posibilitatea constatării neîntrunirii trăsăturilor esenţiale ale infracţiunii nu poate avea loc în cadrul procedurii simplificate, ci numai pe calea procedurii de drept comun. Astfel, având în vedere că instanţa de fond a soluţionat cauza potrivit dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., nu putea pronunţa o altă soluţie decât condamnarea inculpaţilor.

A mai susţinut că faptele săvârşite de inculpaţi, indiferent de mobilul şi scopul acestora, au adus atingere dreptului la viaţă privată, drept prevăzut şi garantat atât de Constituţia României, cât şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru aceste motive, reprezentantul Parchetului a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei penale şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice în sensul celor solicitate.

Recurenta inculpată P.M. a depus motive scrise de recurs, în termenul legal prevăzut de art. 385¹⁰C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina sa, din infracţiunea prev. de art. 19 din Legea nr. 51/1991 în infracţiunea prev. de art. 195 C. pen.

Recurentul inculpat D.O.S. şi-a retras recursul declarat împotriva sentinţei primei instanţe, în şedinţa din 15 ianuarie 2013, motiv pentru care Înalta Curte va lua act de manifestarea de voinţă a recurentului, în conformitate cu dispoziţiile art. 385⁴alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen.

Analizând recursurile formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

Examinând actele şi probele dosarului, instanţa de recurs reţine că, în condiţiile judecării cauzei în procedura simplificată, potrivit art. 320¹ C. proc. pen., soluţia de achitare a inculpaţilor este corectă.

Specificul procedurii simplificate constă în faptul că judecata se face pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cu posibilitatea instanţei de a înlătura probele - atunci când este cazul - administrate în mod ilegal.

Potrivit dispoziţiilor art. 320¹ alin. (1), (2) şi (4) C. proc. pen., inculpatul, pentru a beneficia de procedura simplificată, trebuie să recunoască fapta săvârşită, astfel cum este descrisă în actul de sesizare al instanţei.

Prin urmare, instanţa de judecată învestită cu judecarea cauzei este îndrituită să verifice prealabil - pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală - dacă fapta recunoscută prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi dacă aceasta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu sau ale unei alte infracţiuni.

Dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., care se referă la pronunţarea unei hotărâri de condamnare în cazul în care este urmată procedura simplificată, nu exclud aplicarea dispoziţiilor art. 18¹ C. pen., deoarece o hotărâre de condamnare poate fi dispusă numai dacă fapta comisă şi recunoscută de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni; în caz contrar, ne aflăm în prezenţa unei fapte prevăzute de legea penală şi nu a unei infracţiuni.

Înalta Curte constată că singurul temei al achitării compatibil cu procedura simplificată este cel prevăzut în dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b)¹C. proc. pen., toate celelalte temeiuri de achitare prevăzute în art. 10 C. proc. pen. impunând efectuarea cercetării judecătoreşti în urma căreia să se stabilească existenţa faptei, dacă aceasta constituie infracţiune şi dacă a fost săvârşită de inculpat.

Înalta Curte, verificând actele şi probele dosarului cu privire la infracţiunile pentru care s-a dispus achitarea inculpaţilor, constată că prima instanţă, deşi a reţinut o situaţie de fapt corectă, bazată pe materialul probator administrat, care a confirmat existenţa acestora, a apreciat greşit că faptele săvârşite de inculpaţi întrunesc conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.

În sarcina inculpaţilor s-a reţinut că au cumpărat, instalat şi utilizat programul informatic destinat interceptării convorbirii telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS (faptă prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991), au deţinut fără drept un program informatic conceput sau adaptat în scopul săvârşirii uneia din infracţiunile prev. la art. 42-45 [art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003], au accesat fără drept un sistem informatic (telefonul mobil ţintă în scopul obţinerii de date informatice [date privind apelurile efectuate/primite, conţinutul SMS-urilor expediate/primite şi transmisii GPRS - art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003], au interceptat fără drept transmisii de date informatice care nu sunt publice şi care sunt destinate unui sistem informatic sau provin dintr-un asemenea sistem (interceptarea de SMS-uri), fapte prev. de art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, au transferat neautorizat date dintr-un sistem informatic (transferarea în contul configurat pe site-ul „Y” al listing-ului apelurilor efectuate/primite, a conţinuturilor SMS-urilor expediate/primite şi transmisiilor GPRS din telefonul mobil ţintă, precum şi transferarea prin transmiterea de SMS-urilor a informaţiei privind iniţierea sau primirea unui apel de către telefonul ţintă [art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003].

Textul art. 195 alin. (1) C. pen. încriminează fapta de violare a secretului corespondenţei, constând în deschiderea unei corespondenţe adresate altuia ori interceptarea unei convorbiri sau comunicări efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanţă, fără drept.

Dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 51/1991 încriminează iniţierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României a unor structuri informative care pot aduce atingere siguranţei naţionale, spijinirea în orice mod a acestora sau aderarea la ele, deţinerea, confecţionarea sau folosirea ilegală de mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor, precum şi culegerea şi transmiterea de informaţii cu caracter secret ori confidenţial, prin orice mijloace, în afara cadrului legal.

Raportând activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpaţilor la textele legale sus-menţionate, instanţa de recurs constată că aceasta se suprapune textului legal care încriminează fapta de violare a secretului corespondenţei, corespunzând conţinutului juridic şi constitutiv al acestei infracţiuni.

Sub aspectul laturii obiective, acţiunea inculpaţilor a fost una de interceptare a convorbirilor sau comunicărilor (SMS) efectuate prin telefon, având ca urmare o stare de pericol pentru relaţiile sociale care se referă la libertatea persoanei de a comunica prin mijloace licite cu alte persoane.

Sub aspectul laturii subiective inculpaţii au acţionat cu forma de vinovăţie cerută de textul de lege, respectiv intenţia directă.

Aşa cum a reţinut, în mod corect, şi prima instanţă, infracţiunile pentru care au fost achitaţi inculpaţii, au un obiect juridic special distinct, care se referă la valori sociale ce ţin de siguranţa naţională a statului, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 şi, respectiv de ocrotirea confidenţialităţii şi integrităţii datelor şi sistemelor informatice, în cazul infracţiunilor din Legea nr. 161/2003.

Obiectul juridic al infracţiunii de violare a secretului corespondenţei este diferit de cel al infracţiunilor din legea specială, care este unul complex, prin faptul că în cazul acestora din urmă, prin punerea în pericol a unei libertăţi a persoanei se creează o stare de pericol şi pentru siguranţa naţională.

Or, în contextul concret al cauzei, actele materiale reţinute în sarcina inculpaţilor, că ar întruni conţinutul constitutiv al faptelor încriminate de cele două legi speciale, nu au constat într-o acţiune de deţinere sau folosire ilegală de mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor, care să fi adus atingere siguranţei naţionale, confidenţialităţii şi integrităţii datelor şi sistemelor informatice. Activitatea inculpaţilor a pus în pericol relaţii sociale ce ţin de libertatea persoanei private de comunicare, prin interceptarea convorbirilor acestora fără drept, însă nu a fost de natură să aducă atingere siguranţei naţionale, astfel cum este definit acest concept în art. 1 din Legea nr. 51/1991.

Deşi corecta caracterizare în drept a faptelor cercetate s-ar circumscrie art. 195 C. pen., violarea secretului corespondenţei, soluţia acţiunii penale determinată de incidenţa art. 18¹C. pen., nu mai justifică demersul procedural al schimbării încadrării juridice.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba lulia şi inculpata P.M. împotriva sentinţei penale nr. 31 din 12 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi va lua act de declaraţia de retragere a recursului declarat de inculpatul D.O.S. împotriva aceleiaşi hotărâri.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

I. Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba lulia şi inculpata P.M. împotriva sentinţei penale nr. 31 din 12 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind şi pe inculpaţii D.O.S., F.Ş., B.F., I.C., C.C., M.C.G., L.M.D., V.C., F.D., D.B., A.A.H.V., O.A. şi T.V.

II. la act de declaraţia de retragere a recursului declarat de inculpatul D.O.S. împotriva aceleiaşi hotărâri.

Obligă recurenţii inculpaţi P.M. şi D.O.S. la plata sumelor de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi B.F., L.M.D. şi T.V., în sumă de câte 400 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi pentru intimaţii inculpaţi F.Ş., I.C., C.C., M.C.G., V.C., F.D., D.B., A.A.H.V. şi O.A. în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba lulia rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 ianuarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 384/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 336/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 346/2014. Penal. Infracţiuni privind legea siguranţei naţionale a României (Legea 51/1991). (Legea 161/2003 modificată şi completată). Recurs