ICCJ. Decizia nr. 350/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 350/2014
Dosar nr. 17549/3/2012
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2014
Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpaţii S.M.C., C.A. şi I.T. împotriva Deciziei penale nr. 181/A din data de 3 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 93 din 7 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.T. la pedeapsa de 11 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenţia de la 6 martie 2012 la 29 octombrie 2012.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura obligării de a nu părăsi localitatea până la soluţionarea definitivă a cauzei.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.M.C. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe 10 ani.
În baza art. 864 C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 443 din 17 aprilie 2009 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1202 din 29 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe care a adăugat-o la pedeapsa aplicată în speţă, dispunând ca, în final, inculpatul S.M.C. să execute pedeapsa de 13 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe 10 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., au fost deduse perioadele de prevenţie de la 07 iunie 2008 la 26 septembrie 2008 şi de la 06 martie 2012 la zi.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata C.A. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe 10 ani.
În baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate, privind restul de pedeapsă de 526 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1463 din 10 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 20 din 5 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pe care l-a contopit cu pedeapsa stabilită în speţă, aplicând inculpatei pedeapsa mai grea, de 10 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an, în final, inculpata C.A. având de executat pedeapsa de 11 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe 10 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenţia de la 06 martie 2012 la zi.
În baza art. 118 lit. f) C. pen. rap. la art 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţilor de 0,12 grame de Heroină rămasă după analiza probelor de laborator la Camera de Corpuri Delicte a IGPR dovadă din 20 martie 2012 şi a cantităţilor de 2,13 grame de Heroină (proba nr. 1), 0,22 grame de Heroină (proba nr. 2a), 7 comprimate de Metadonă (proba nr. 2b), 8 comprimate de Diazepam (proba nr. 2c), 14 comprimate de Clorhidrat de Metadonă (proba nr. 2d), 7 comprimate de Clorhidrat de Metadonă (probă nr. 2e) rămase în urma analizelor de laborator a fost depusă la Camera de Corpuri delicte a IGPR dovadă din 20 martie 2012.
În baza art. 118 lit e C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpata C.A. a sumei de 3293 lei, depusă la C. Bank Unitatea Victoriei chitanţă din 15 martie 2012, recipisă de consemnare din 15 martie 2012.
În baza art 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare din inculpat la câte 2.000 lei cheltuieli judiciare stat. Onorariile apărătorilor din oficiu, de câte 300 lei, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că, la data de 01 martie 2012, martorul E.S., cercetat în altă cauză, a formulat, în baza art. 19 din Legea 682/2002, un denunţ faţă de "A." despre care are cunoştinţă că vinde heroină cu suma de 40 lei pe doză la adresa din strada L. sector 2.
În urma cercetărilor efectuate de organele de poliţie a reieşit că numita "A." este inculpata C.A. În data de 05 martie 2012, în baza ordonanţei de delegare dispuse de procuror, s-a procedat la efectuarea unei cumpărări autorizate de droguri la adresa indicată de martorul denunţător.
Se reţine în actul de sesizare că organele de poliţie împreună cu martorul denunţător s-au deplasat în zona străzii L. sector 2 unde lucrătorii de poliţie au format un dispozitiv de supraveghere iar martorul denunţător, având asupra sa suma de 100 lei, s-a deplasat pe strada respectivă şi a intrat în curtea imobilului cu numărul 42, în spatele curţii, unde se află construită o cameră în care a intrat.
În interiorul acelei camere, se aflau inculpata C.A. care stătea pe pat, inculpatul I.T. şi doi tineri dintre care unul a fost identificat, ulterior, în persoana inculpatului S.M.C.
Martorul s-a adresat inculpatei C.A. cerându-i "două bile" şi, atunci, inculpatul I.T. a intervenit spunându-i martorului că-i va da el.
Martorul E.S. i-a înmânat suma de 80 lei inculpatului I.T. care i-a luat şi i-a dat inculpatului S.M.C. căruia i-a spus să meargă la "P." să aducă "două bile".
În timp ce martorul E.S. aştepta în camera respectivă, împreună cu inculpaţii C.A. şi I.T. şi un tânăr neidentificat, inculpatul S.M.C. a părăsit camera, a ieşit în curte şi a intrat pe a doua uşă pe partea stângă în direcţia spre poartă, unde se afla inculpata C.M. zisă "P.".
Aici, i-a dat acestei inculpate suma de 80 lei primită de la inculpatul I.T., iar inculpata C.M. zisă "P." i-a înmânat din buzunar 2 doze de heroină pe care inculpatul S.M.C. le-a luat şi s-a întors în camera unde îl aştepta martorul E.S. căruia i-a înmânat cele 2 doze de heroină.
La întoarcerea inculpatului S.M.C., inculpatul I.T. părăsise camera respectivă.
Martorul E.S. a luat dozele de heroină şi a părăsit imobilul, predând cele 2 punguţe cu heroină cumpărate de la inculpata C.M. zisă "P." prin intermediul inculpaţilor I.T. şi S.M.C. lucrătorilor de poliţie.
De asemenea, martorul E.S. a predat şi suma de 20 lei rămasă din suma de 100 lei avansată de stat.
Punguţele au fost introduse de lucrătorul de poliţie într-un plic care a fost sigilat cu sigiliul tip MAI nr. 52393, spre expertizare.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 15 martie 2012 a concluzionat că proba constând în două punguţe din material plastic de culoare albastră conţine 0,16 grame de Heroină; Heroina (Diacethilmorphina) face parte din Tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
În baza autorizaţiei din 05 martie 2012 emisă de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, (Dosar nr. 6626/3/2012), organele de poliţie au efectuat o percheziţie la imobilul situat pe str. L., sector 2, unde locuiesc inculpatul I.T. şi inculpatele C.M. şi C.A.
În faţa imobilului situat la adresa din str. L. sector 2, a fost depistat inculpatul I.T. În a doua cameră a imobilului au fost depistate inculpata C.M. şi martorii R.R.F. şi I.F. În camera construită în spatele imobilului, au fost depistaţi inculpaţii C.A. şi S.M.C. şi martorii Z.F. şi I.A.
În momentul pătrunderii organelor de poliţie în cameră, inculpata C.A. care se afla pe pat, a aruncat la piciorul patului, spre perete, o punguţă de culoare maro cu floricele aurii. Lucrătorii de poliţie au ridicat punguţa respectivă şi au găsit în această punguţă 46 punguţe de culoare albastră, răsucite şi lipite la un capăt prin topire, punguţe ce conţineau o substanţă pulverulentă. Cele 46 punguţe au fost ridicate în vederea expertizării.
În a doua cameră a imobilului, în care a fost depistată inculpata C.M. zisă "P.", pe canapea şi sub canapeaua pe care a fost depistată inculpata C.M. au fost găsite 6 punguţe de culoare albastră, răsucite şi lipite la un capăt prin topire, punguţe ce conţineau o substanţă pulverulentă. Cele 6 punguţe au fost ridicate în vederea expertizării, şi introduse într-un plic care a fost sigilat cu sigiliu tip MAI 52393.
În această cameră, pe canapea, au mai fost găsite 27 comprimate inscripţionate "SN" ambalate în 4 bucăţi de blistere şi 21 comprimate de culoare albă ambalate în 7 blistere inscripţionate "Diazepam". Comprimatele respective şi cele 6 punguţe au fost ridicate în vederea expertizării, şi introduse într-un plic care a fost sigilat cu sigiliu tip MAI 52393.
Instanţa a reţinut, la stabilirea situaţiei de fapt, declaraţiile martorului denunţător date în cursul urmăririi penale, în care, acesta relatează detaliile activităţii de cumpărare a celor două doze de heroină, aşa cum au fost reţinute mai sus, ce se coroborează în detaliu şi cu menţiunile procesului verbal de supraveghere întocmit de organele de cercetare penală.
Inculpatul S.M. a recunoscut, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, faptul că a intermediat cumpărarea de droguri între martorul E.S. şi C.A., susţinând că nu îşi aduce aminte exact modul în care a avut loc fapta întrucât se afla sub influenţa substanţelor etnobotanice ("droguri legale"), relatând însă că a primit suma de 80 de lei de la martor şi s-a deplasat în altă cameră a imobilului, şi a luat drogurile de la inculpata C.A., pe care i le-a dat martorului.
Declaraţiile inculpatei C.A. sunt infirmate - în primul rând - de declaraţiile martorului denunţător E.S. şi menţiunile procesului-verbal de supraveghere, cât şi de contradicţiile existente în versiunea expusă chiar de către inculpată, aceasta susţinând că a dormit pe tot parcursul zilei până la sosirea organelor de poliţie, însă, în acelaşi timp, a văzut şi momentul remiterii sumei de bani şi a drogurilor între martorul denunţător şi inculpatul S.M.
II. Urmare apelurilor formulate de către inculpaţi, în ceea ce priveşte fapta de intermediere a vânzării de droguri reţinută în sarcina inculpatului I.T., curtea a stabilit că este probată prin declaraţiile martorului denunţător. Inculpatul T. a fost depistat de organele de urmărire penală în faţa imobilului, acesta locuia în imobil, este la rândul său consumator de droguri, iar martora R.I. a declarat în cursul urmăririi penale că acest inculpat este un furnizor cunoscut de heroină pentru zona L. Martorul D.C., audiat în faza de apel, a declarat că inculpata C.A. vindea droguri în zona L.
Curtea de apel a avut în vedere şi declaraţiile martorului C.E. ce a asistat la efectuarea percheziţiei domiciliare, acesta asistând şi la luarea declaraţiei martorului denunţător E.S. şi confirmând faptul că acesta a relatat direct organelor de cercetare penală în sensul că a procurat cele două doze de heroină prin intermediul inculpatului I.T.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor pentru cei trei inculpaţi Curtea de Apel a arătat că acesta s-a făcut temeinic, avându-se în vedere atât gravitatea deosebită a infracţiunilor comise de fiecare, cât şi faptul că aceştia sunt recidivişti, fiind, prin urmare, nefondată, solicitarea de acordare de circumstanţe atenuante.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul S.M., Curtea de Apel a înlăturat aplicarea art. 864 C. pen., întrucât, sentinţa de condamnare dată de prima instanţă a fost pronunţată anterior Sentinţei penale nr. 265 din 10 aprilie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă, prin care s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare dispusă prin Sentinţa penală nr. 265 din 10 aprilie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, or, de vreme ce suspendarea a fost revocată şi s-a dispus emiterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii pentru această pedeapsă, nu se mai poate dispune - din nou - revocarea, iar faţă de împrejurarea că prezent faptă a fost săvârşită după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, până la începerea executării pedepsei, devin incidente în cauză dispoziţiile art. 39 alin. (1) C. pen., cu tratamentul sancţionator specific.
Prin Decizia penală nr. 181/A din 3 iulie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de inculpatul S.M.C. împotriva Sentinţei penale nr. 93 din 7 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 11549/3/2012, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi în fond rejudecând:
A menţinut pedeapsa principală de 10 ani închisoare aplicată inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 10 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
A înlăturat aplicarea dispoziţiile art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 443 din 17 aprilie 2009 a Tribunalului Bucureşti definitivă prin Decizia penală nr. 1202 din 29 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În baza art. 39 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 34 C. pen., a contopit pedeapsa de 10 ani aplicată prin prezenta, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 443 din 17 aprilie 2009 a Tribunalului Bucureşti definitivă prin Decizia penală nr. 1202 din 29 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 10 ani închisoare şi conform art. 35 alin. (1) C. pen. a executat pedeapsa complementară aplicată de 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. În baza art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei perioadele 7 iunie 2008 - 26 septembrie 2008 şi 6 martie 2012 la zi.
A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii din data de 28 mai 2012 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza Sentinţei penale nr. 265 din 10 aprilie 2012 definitivă prin nerecurare la data de 28 mai 2012, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul S.M.C.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii C.A. şi I.T. împotriva aceleiaşi sentinţe penale. A dedus perioada prevenţiei de la data de 06 martie 2012 la data de 29 octombrie 2012 pentru inculpatul I.T.
În baza art. 383 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 350 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. a dedus pentru inculpaţii C.A. şi S.M. perioada 6 martie 2012 la zi, iar pentru inculpatul S.M.C. şi perioada 7 iunie 2008 - 26 septembrie 2008. A menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor C.A. şi S.M.C.
În baza art. 192 alin. (2), (4) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii apelanţi I.T. şi C.A. la plata sumelor de 875 lei (I.T.) şi 1200 lei (C.A.) cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de 75 de lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului I.T. şi 300 de lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpata C.A., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul S.M.C., în cuantum de 300 de lei, s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei, cheltuielile judiciare din apelul acestui inculpat rămânând în sarcina statului conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva deciziei penale sus-menţionată au declarat recursuri inculpaţii S.M.C., C.A. şi I.T., invocându-se cazul de casare prev, de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
III. Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de către inculpaţii S.M.C., C.A. şi I.T., cât şi din prisma motivelor de casare ce se examinează din oficiu, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente.
Prioritar, având în vedere data pronunţării deciziei atacate, Înalta Curte constată că sunt aplicabile dispoziţiile legii noi de procedură, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, la data de 3 iulie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 11 din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de Codul de procedură penală anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăseşte în speţă.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate - pct. 7 - 11, 17, 171, 18 - 21, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Potrivit art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalităţi principale, respectiv neaplicarea de către instanţa de fond şi/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greşită a dispoziţiei legale care trebuia aplicată.
Ţinând cont de regulile stricte ce reglementează soluţionarea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin invocarea art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., instanţa nu are posibilitatea de a examina această critică invocată în cadrul cazului de casare mai sus menţionat, solicitarea formulată de către inculpaţii S.M.C., C.A. şi I.T. de reţinere a unor circumstanţe atenuante, de reindividualizare a pedepselor aplicate întrucât acesta presupune o reapreciere a situaţiei de fapt ceea ce nu se circumscriu cazului de casare invocat.
Aşadar, cu privire la criticile referitoare la individualizarea sancţiunii în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. ori de nereţinere a circumstanţelor atenuante invocate de recurenţii inculpaţi S.M.C., C.A. şi I.T. - întrucât pedepsele aplicate sunt într-un cuantum sporit, instanţa constată că poate să analizeze sancţiunile aplicate inculpaţilor, doar în ceea ce priveşte limitele, respectiv dacă aceste sunt aplicate în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Abrogarea dispoziţiei referitoare la posibilitatea de examinare a criteriilor de individualizare din art. 72 C. pen. decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept.
De aceea, Înalta Curte constată că pedepsele de câte 11 ani, respectiv de 10 ani aplicate inculpaţilor S.M.C., C.A. şi I.T. pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, dar şi modalitatea lor de executare sunt dispuse în limitele prevăzute de dispoziţiile legale, aşa încât recursul nu poate fi admis din acest punct de vedere.
În ceea ce priveşte solicitarea formulată de către inculpatul I.T., de achitare a sa, aşa cum s-a precizat mai sus, potrivit art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Or, ţinând cont de regulile stricte ce reglementează soluţionarea recursului, Înalta Curte nu are posibilitatea de a examina această critică invocată în cadrul cazului de casare sus-menţionat, deoarece solicitarea inculpatului I.T. de a fi achitat presupune o reapreciere a situaţiei de fapt, dar şi a modalităţii de apreciere a probelor, ceea ce nu se circumscrie cazului de casare invocat. Mai mult, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, a fost abrogat art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., ce oferea posibilitatea instanţei de recurs de a reaprecia faptele.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca fiind nefondate recursurile declarate de inculpaţii S.M.C., C.A. şi I.T. împotriva Deciziei penale nr. 181/A din data de 3 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpaţilor S.M.C. şi C.A. durata reţinerii şi arestării preventive de la 07 iunie 2008 la 26 septembrie 2008 şi de la 6 martie 2012 la 30 ianuarie 2014 pentru inculpatul S.M.C., respectiv de la 6 martie 2012 la 30 ianuarie 2014 pentru inculpata C.A.
Va obliga recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.M.C., C.A. şi I.T. împotriva Deciziei penale nr. 181/A din data de 3 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpaţilor S.M.C. şi C.A. durata reţinerii şi arestării preventive de la 07 iunie 2008 la 26 septembrie 2008 şi de la 6 martie 2012 la 30 ianuarie 2014 pentru inculpatul S.M.C., respectiv de la 6 martie 2012 la 30 ianuarie 2014 pentru inculpata C.A.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 337/2014. SECŢIA PENALĂ. Distrugerea... | ICCJ. Decizia nr. 359/2014. SECŢIA PENALĂ. Purtarea abuzivă... → |
|---|
