ICCJ. Decizia nr. 352/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 352/2014

Dosar nr. 4935/91/2011

Şedinţa publică din 30 ianuarie 2014

Asupra recursurilor penale de faţă constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 50 din data de 6 martie 2013 a Tribunalului Vrancea au fost respinse cererile privind schimbările de încadrare juridică.

Au fost condamnate inculpatele: M.C. şi M.A., pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. la câte 2 (doi) ani închisoare.

Au fost achitate inculpatele pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. pen., complicitate la înşelăciune.

S-a constatat că infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei M.C. la câte 2 ani închisoare, este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpata a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 651 din 27 martie 2012 pronunţată de Judecătoria Focşani, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 225 din 18 iunie 2012 a Curţii de Apel Galaţi şi Sentinţa penală nr. 144 din 29 ianuarie 2009, definitivă prin Decizia penală nr. 87 din 16 martie 2009 a Tribunalului Vrancea.

A fost descontopită pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 651 din 27 martie 2012 în pedepsele componente de patru ani închisoare, şase luni închisoare, trei ani şi două luni închisoare, cinci luni închisoare şi un an închisoare şi 250 RON, amendă aplicată prin Sentinţa penală nr. 144 din 29 ianuarie 2009.

S-a menţinut anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 144/2009, de Judecătoria Focşani.

Au fost contopite pedepsele de patru ani închisoare, şase luni închisoare, trei ani şi două luni închisoare, cinci luni închisoare, un an închisoare, 250 RON amendă cu pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, în pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare, în total inculpata M.C. având de executat pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

S-a constatat că pentru inculpata M.C. s-a emis mandat pentru executarea pedepsei privative de libertate în baza Sentinţei penale nr. 651 din 27 martie 2012.

A fost anulat Mandatul nr. 748 din 21 iunie 2012 emis de Judecătoria Focşani şi s-a dispus emiterea unui nou mandat.

I s-a interzis inculpatei pe perioada de executare a pedepsei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii din sentinţele penale contopite. S-a constatat că infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei M.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare este concurentă cu infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea prin Sentinţa penală nr. 651 din 27 martie 2012 de Judecătoria Focşani, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 925 din 18 iunie 2012 a Curţii de Apel Galaţi.

A fost descontopită pedeapsa de un an închisoare în pedepsele componente de un an închisoare, o lună închisoare.

A fost anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare.

Au fost contopite pedepsele de un an închisoare, o lună închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 651/2012 cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin prezenta hotărâre, în pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.

I s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe perioada executării pedepsei.

În temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe perioada termenului de încercare de 4 (patru) ani.

I s-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării disp. art. 82 C. pen.

Au fost anulate actele false: adeverinţe de venit, cărţi de muncă întocmite pentru obţinerea creditelor de la B. Focşani de către M.I., C.C., S.R., S.V., S.L.Ş., S.V., G.C., L.N., S.I., T.F.V., A.Ş., J.M., S.D., L.D., A.C., D.Ş.M., T.C.F., M.I.A., P.M., G.L., S.E., C.I., V.G., C.I.A. - descrise la urmărirea penală.

A fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea civilă promovată împotriva inculpatelor de B. - pentru Sucursala Focşani. Din lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele: M.C. şi M.A. sunt prietene, nu au o ocupaţie sau pregătire profesională bine definitivă însă au frecventat medii de afaceri în care au descoperit breşe prin care cu abilitate, folosindu-se fie de naivitatea, fie de dorinţa de câştig uşor, pot obţine venituri şi foloase proprii fără prea mult efort.

Astfel martorii G.L., T.F., A.Ş. au declarat că le cunoşteau pe inculpate ca fiind brokeri bancari. Martora V.G. a declarat că s-au recomandat ca persoane binevoitoare cu cunoştinţe în domeniul bancar, iar din depoziţiile martorilor A.C. etc. rezultă că a fost suficient ca inculpatele să-şi ofere serviciile pentru a fi ulterior contactate, chiar dacă martorii cunoşteau că inculpatele nu sunt angajatele niciunei unităţi bancare.

Ajutorul dat de inculpate martorilor era simplu: acestea furnizau doritorilor actele necesare întocmirii dosarelor, iar ulterior erau depuse la unitatea bancară pentru acordarea creditelor bancare.

Adeverinţele care atestau existenţa unor venituri lunare sigure prin calitatea de angajat la o societate comercială ca emise de: SC A.C. SRL pentru C.C., S.E., S.L.Ş., S.V., S.R., SC B.S. SRL pentru D.Ş.M., T.C.F.; SC M.F. SRL pentru G.C., L.N., S.I.; SC L.M. SRL pentru J.M., S.D.; SC M. SRL pentru A.Ş., T.F.V.; SC R.C. SRL pentru A.C., L.D., S.V.; SC D.C. SRL pentru P.M., M.I.

Solicitanţii le dădeau inculpatelor copii de pe actele de identitate sau alte acte de stare civilă şi odată dosarul completat, martorii mergeau la B. Sucursala Focşani, le depuneau la martorii W.A.M. (director) sau P.I.C. (consilier bancar) şi în urma aprobării dosarelor primeau creditele solicitate. După ridicarea banilor de la casieria băncii, beneficiarii creditelor dădeau inculpatelor diferite sume solicitate iniţial de acestea ca plată pentru ajutorul acordat - falsificarea actelor depuse la dosar.

Reprezentanţii Sucursalei bancare F.D. au arătat în declaraţiile lor că la depunere actele componente ale dosarelor îndeplineau toate cerinţele de formă, nu prezentau indicii care să trezească suspiciuni privind autenticitatea lor sau realitatea datelor conţinute. Însă când beneficiarii creditelor, repetat, nu şi-au achitat ratele împrumuturilor, unitatea bancară a încercat să contacteze societăţile emitente ale actelor depuse, pe administratorii acestora la adresele şi numerele de telefon indicate şi abia atunci au constatat nerealitatea actelor depuse.

La urmărirea penală audiindu-se martorii S.P. ca administrator al SC D.C. SRL, M.M. - administrator la SC M. SRL, B.C. - administrator la SC B.S. SRL, P.I. - administrator la SC L. SRL, M.C.A. - administrator la SC A.C. SRL, Ţ.I. - administrator la SC M.F. SRL, contabilii V.D., I.V., P.M., s-a dovedit cu certitudine că aceste societăţi nu au emis adeverinţele de venit depuse la dosarele de credite şi aceşti martori au precizat că societăţile emitente nu au avut niciodată directori economici sau administratori consemnaţi în adeverinţele de venit.

Verificându-se carnetele de muncă s-a constatat la urmărirea penală pentru cei 24 de martori că acestea cuprind date nereale deoarece nu sunt confirmate în evidenţele Inspectoratului Teritorial de Muncă.

Contractul de muncă nr. AA/2007 înregistrat în rubrica specială de pe copia carnetului de muncă depus la dosarul de credit aparţinând lui S.L.Ş. a fost identificat în evidenţa ITM ca fiind în realitate încheiat între D.V. şi SC V.P. SRL; Contractul nr. BB/2006 înregistrat în rubrica specială de pe copia carnetului de muncă depus la dosarul de credit aparţinând lui J.M. a fost identificat în evidenţa ITM ca fiind în realitate încheiat între O.M. şi SC T.L.T. SRL, iar situaţia aceasta se repetă la toate copiile de pe carnetele de muncă.

S-a dovedit astfel că acele copii de pe carnetele de muncă erau falsificate prin completare cu date ale altor contracte de muncă aparţinând altor persoane. Având în vedere faptul că pe acele copii ale carnetelor de muncă erau aplicate şi ştampilele şi semnăturile aparţinând unor inspectori ITM, s-a procedat la audierea acestora.

Inspectorii ITM V.L., C.S., P.C., O.V., D.I. au declarat faptul că îşi recunosc semnăturile din rubricile special destinate acestora de pe copiile carnetelor de muncă în litigiu, însă nu au semnat ei şi nu au ştampilat carnetele de muncă respective şi nu le-au avut în supraveghere niciodată.

Unii dintre martori au constatat direct modalitatea în care inculpatele întocmeau actele necesare obţinerii creditelor.

Astfel, M.I. a declarat că în timpul unei vizite la reşedinţa lui M.A. a observat că aceasta avea o foaie de hârtie A4, pe care erau aplicate ştampile ale unor societăţi comerciale.

M.A. lua impresiunile de ştampile ale unor societăţi comerciale (aplicate pe o foaie de hârtie A4) şi le aplica pe adeverinţele de venit după care acea adeverinţă de venit era xerocopiată producându-se astfel o xerocopie de pe o adeverinţă de venit gata ştampilată. Această adeverinţă era completată cu pix cu pastă neagră cu datele persoanelor cărora li se întocmeau dosarele de credit. În continuare, martora M.I. a declarat că a văzut des venind în casa inculpatei M.A. pe numita M.C., fiind bune prietene. Deseori M.C. scria la computerul lui M.A. fără a permite accesul niciunei persoane în acea încăpere şi avea o atitudine autoritară faţă de aceasta.

La urmărirea penală inculpata M.A. a recunoscut faptul că în anul 2008 a ajutat mai multe persoane să obţină credite bancare procurându-le dosarele de credit. A arătat că în anul 2007 a cunoscut-o pe M.C. şi a aflat de la aceasta că este broker de credite şi că poate obţine credite bancare. În anul 2008 când nepoata sa S.V. a dorit să obţină un credit ipotecar şi nu avea toate documentele în regulă, M.C. s-a oferit să o ajute şi astfel în două zile au avut documentele gata întocmite. M.C. a avut nevoie doar de cartea de muncă a numitei S.V. şi xerocopie de pe cartea de identitate pentru a întocmi documentele necesare la bancă.

Tot astfel s-a procedat şi cu documentele întocmite de M.C. pentru S.R. atunci când acesta a dorit să obţină un credit de nevoi personale pentru a-şi ajuta fiica în amenajarea apartamentului. S.V. a confirmat faptul că documentele pentru obţinerea creditului au fost aduse de către M.C. şi că a plătit pentru ele suma de 4.000 RON din care M.C. i-a spus că va plăti 3.000 RON contribuţii sociale retroactiv la ITM şi 1.000 RON este comisionul ei.

De asemenea, M.A. a declarat că după întocmirea acestui dosar de credit, M.C. i-a spus că dacă îi va aduce şi alte persoane doritoare de credite îi va da şi ei un comision de 300 RON. Astfel, inculpata M.A. cerea persoanelor care aveau nevoie de credite bancare copii de pe cărţile de muncă şi de pe buletinele lor pe care le dădea lui M.C. Aceasta întocmea adeverinţe de venit false şi întocmea un dosar de credit pe care îl dădea lui M.A. să-l predea persoanei solicitante de credit.

M.A. a observat faptul că M.C. avea într-o mapă de culoare neagră mai multe ştampile ale societăţilor comerciale dintre care şi le aduce aminte pe cele aparţinând SC A.C. SRL şi pe cea aparţinând SC "M.F." SRL. Cu această ocazie a aflat de la M.C. că aceasta poate să semneze în diferite feluri şi să scrie cu un specimen de scris diferit, astfel încât scrisul său de pe documentele întocmite la bancă să nu corespundă cu cel de pe alte documente. Tot din declaraţia dată de M.A. a reieşit faptul că M.C. venea cu copii ale cărţilor de muncă ştampilate pe care le completa cu date suplimentare cu un pix de culoare neagră. De asemenea, tot M.C. completa şi declaraţiile de venit cu datele persoanelor solicitante.

Inculpata M.A. a recunoscut faptul că la solicitarea inculpatei M.C. a mai semnat anumite documente, iar ştampila aplicată pe adeverinţa lui L.D. este a societăţii sale şi, de asemenea, recunoaşte faptul că s-a întâlnit cu diferite persoane cărora le-a procurat dosare pentru obţinerea unor credite bancare de la care a luat suma de 1.000 euro, din care şi-a oprit suma de 300 RON, restul banilor fiind daţi inculpatei M.C.

În urma verificărilor s-a constatat faptul că pe numele firmei lui M.A. - SC "R.C." SRL au fost emise adeverinţe de venit pe numele lui A.C., L.D., S.V., ultimele două persoane fiind rude cu M.A.

Inculpata M.C. nu a recunoscut acuzaţiile aduse şi susţinerile inculpatei M.A.

Însă aceste susţineri despre activitatea inculpatei M.C. au fost confirmate şi de martorii beneficiari ai creditelor. Aceştia prin declaraţiile lor au descris activitatea infracţională desfăşurată atât de M.C., cât şi de M.A.

G.C. a declarat că M.A. i-a procurat actele cu care a obţinut un credit bancar de la B. - Agenţia "F.D." Focşani. Pentru aceasta i-a dat numitei M.A. o xerocopie de pe cartea de identitate, iar aceasta i-a adus după câteva zile dosarul de credit cu toate documentele.

G.L. a declarat faptul că în anul 2008 a cunoscut-o pe numita M.C., care i-a spus că este broker de credite şi dacă doreşte îi poate obţine un credit bancar. Având în vedere că a avut nevoie de bani, M.C. i-a spus că îi va procura ea toate documentele necesare obţinerii unui credit bancar, dar contra sumei de 6.000 RON, în cazul în care va obţine un credit de peste 20.000 RON. După aproximativ 3 zile G.L. a primit dosarul de credit cu care a mers la bancă şi în baza căruia i s-a aprobat creditul. Deşi a întrebat-o dacă documentele din dosar sunt în regulă, M.C. i-a dat asigurări că nu va avea nicio problemă. După ce G.L. a obţinut creditul s-a întâlnit cu M.C. în zona clădirii "F." de pe Bd. Unirii din Focşani, unde i-a dat suma de 6.000 RON din cei 23.000 primiţi credit de la bancă. În continuare G.L. a precizat faptul că întrucât aflase şi că mama unei colege de şcoală de-a fiicei sale are nevoie de bani i-a recomandat-o acesteia tot pe M.C. Astfel şi numita T.F. a obţinut dosarul de credit tot de la M.C. plătind suma de 2.800 RON pentru acest dosar. În continuare, T.F. recunoaşte faptul că nu a lucrat niciodată la SC "B.S." SRL - societate la care apare ca angajată pe adeverinţa de venit folosită la bancă.

V.G. a declarat faptul că le-a cunoscut pe numita M.A. şi pe M.C. în anul 2008, în timp ce lucra la un fast-food în municipiul Focşani. Atunci aceasta a venit în vizită la proprietarul restaurantului şi astfel a aflat că dacă doreşte să obţină un credit bancar poate apela la aceasta. În luna mai 2008 i-a solicitat numitei M.A. să o ajute să obţină un credit bancar.

Aceasta i-a adus dosarul cu documentele necesare pe care le-a prezentat la bancă şi a obţinut un credit în valoare de 10.300 RON. Pe M.A. a recunoscut-o din fotografii şi a declarat că nu a mai văzut-o de la data când a primit dosarul de credit.

Şi D.Ş.M. a declarat că documentele necesare obţinerii unui credit bancar au fost obţinute tot de M.C. Valoarea creditului fiind de 10.300 RON la care s-a adăugat şi un card de cumpărături, inculpata M.C. i-a cerut numitei D.Ş.M., pentru procurarea acestui dosar de credit, suma de 500 euro.

S.I. a recunoscut că în anul 2008 a dorit obţinerea unui credit bancar pentru care documentele necesare la bancă au fost procurate de către M.A. Pentru acest dosar de credit el i-a dat lui M.A. xerocopie de pe cartea de identitate şi de pe cartea de muncă. După 4 zile dosarul a fost întocmit şi acceptat de către bancă - S.I. semnând dosarul de credit. După aproximativ o săptămână a primit banii. Pentru întocmirea acestor documente S.I. a plătit suma de 5.000 RON inculpatei M.A. drept comision pentru procurarea dosarului de credit.

C.I.A. a declarat faptul că în anul 2008 a avut nevoie de bani pentru a obţine un credit bancar şi întrucât mai avea şi alte credite bancare a apelat la un angajat de-al său, pe nume A.Ş., care să facă un credit pe numele său şi să împartă ratele şi suma de bani obţinută. În acea perioadă o cunoscuse pe M.C., care i-a spus că este broker de credite şi că îl poate ajuta să obţină credite bancare. Astfel, M.C. i-a adus dosarul de credit pentru care a plătit un comision de 4.000 RON. Ulterior, întrucât şi fratele său C.C. şi tatăl său C.I. au dorit obţinerea unui credit bancar, tot M.C. a fost cea care le-a întocmit dosarele de credit. Pentru creditul de 27.000 RON obţinut de C.C., inculpata M.C. a primit suma de 3.000 RON, iar pentru creditul de 40.000 RON obţinut de C.I., inculpata a primit de la C.I.A. suma de 5.000 RON. Conform declaraţiilor lui C.C. şi C.I. banii obţinuţi din aceste credite tot de C.I.A. au fost folosiţi în parte.

În ceea ce o priveşte pe P.M., s-a constatat faptul că aceasta a continuat să plătească ratele la creditul obţinut.

Numitul J.M., deşi este fratele inculpatei M.C., a declarat că o persoană pe care a întâlnit-o ocazional s-a oferit să-i întocmească un dosar pentru a obţine un credit bancar.

În urma audierii, inculpata M.C. nu a recunoscut acuzaţiile ce i se aduc şi a declarat faptul că nu cunoaşte pe niciuna dintre persoanele inculpate din acest dosar de urmărire penală şi nu doreşte să facă nicio confruntare cu aceste persoane.

Totodată, aceasta a declarat faptul că în perioada iunie 2008 - decembrie 2008 a fost plecată în Italia, fapt care poate fi confirmat şi de martora I.V. Astfel, organele de cercetare penală au procedat la audierea martorului propus de inculpata M.C.

Deşi M.C. a negat că ar fi avut vreo legătură cu creditele obţinute de aceste persoane de la B., atât M.A. cât şi M.I. au recunoscut-o pe M.C. ca fiind persoana care întocmea documentele de credit, iar C.I.A., G.L., D.Ş.M., S.V. au recunoscut că aceasta le-a dat documentele necesare obţinerii creditelor, folosindu-se şi planşe fotografice.

La urmărirea penală s-a procedat la percheziţionarea imobilelor în care îşi aveau domiciliul M.C. şi M.A.

În urma percheziţiilor efectuate în cauză la domiciliul inculpatei M.C. s-a găsit carnetul de muncă X aparţinând lui J.M. În urma analizării acestuia s-a constatat faptul că acest carnet nu este completat la rubricile speciale cu denumirea angajatorului SC L. SRL, care apare la rubricile speciale de pe copiile carnetului de muncă depus la dosarul de credit. De asemenea, în urma percheziţiilor domiciliare efectuate la locuinţa numitei M.A. s-a găsit carnetul de muncă Y aparţinând lui S.V. În urma analizării acestuia s-a constatat faptul că acest carnet nu este completat la nicio rubrică cu denumirea angajatorului SC R.C. SRL, care apare în rubricile speciale de pe copiile carnetului de muncă depus la dosarul de credit.

Şi carnetul de muncă al lui B.N. folosit la dosarul de credit al lui C.C. şi A.Ş. s-a constatat faptul că nu este completat la nicio rubrică cu vreo denumire de angajator.

Apărarea inculpatei M.C. privind aflarea sa în străinătate în perioada iunie 2008 - decembrie 2008 nu prezintă relevanţă câtă vreme martorii indicaţi anterior au declarat despre împrejurările în care au contactat inculpata şi aceasta le-a înaintat actele neconforme cu realitatea, au identificat-o pe aceasta din planşele foto prezentate la urmărirea penală.

Chiar dacă în cauză nu s-a efectuat o expertiză grafologică, declaraţiile martorilor, verificările efectuate la ITM şi la societăţile comerciale privind realitatea consemnărilor din acte au dovedit că actele verificate sunt false, iar inculpatele fiecare în parte cu intenţie le-au falsificat.

În drept, faptele inculpatelor care au întocmit actele oficiale în scopul ca prin datele consemnate în cuprinsul acestora să fie îndeplinite condiţiile pentru acordarea de credite bancare la diferite persoane - martori în cauză, date care atestau fapte sau informaţii neconforme cu realitatea, constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Deoarece prin aceleaşi modalităţi, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatele au repetat acţiunea de falsificare descrisă de martori, sunt aplicabile disp. art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanţa de fond a apreciat că situaţia de fapt astfel descrisă şi vinovăţia inculpatelor au fost pe deplin dovedite prin : declaraţiile martorilor audiaţi în cauză: G.L., T.C.F., V.G., D.Ş.M., A.Ş., C.C., C.I., M.I. - pentru inculpata M.C.; S.V., S.I., V.G., G.C., P.I., W.A.M. pentru inculpata M.A.; procesele-verbale de recunoaştere din fotografii; planşe cu impresiuni ale unor ştampile aparţinând societăţilor comerciale; relaţii scrise emise de Inspectoratul Teritorial de Muncă; procese-verbale de percheziţie.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate, instanţa, în aplicarea dispoziţiilor art. 72 C. pen., a avut în vedere atât modalităţile în care au fost comise infracţiunile, repetarea şi constanţa repetării actelor infracţionale, precum şi antecedentele penale.

Astfel, pentru M.C., s-a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 144 din 29 ianuarie 2009 a Judecătoriei Focşani, pronunţată în Dosarul nr. 7069/231/2008, a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi art. 290 alin. (1) C. pen.

Prin Sentinţa penală nr. 927 din 9 iunie 2010 pronunţată de Judecătoria Focşani în Dosarul nr. 15584/231/2009, inculpata M.C. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi complicitate la înşelăciune, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. şi art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

Ambele hotărâri judecătoreşti au rămas definitive prin Decizia penală nr. 225 din 18 iunie 2012 a Curţii de Apel Galaţi şi nr. 87 din 16 martie 2009 a Tribunalului Vrancea. Prin Sentinţa penală nr. 651 din 27 martie 2012, pronunţată de Judecătoria Focşani rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 225 din 18 iunie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, a fost condamnată inculpata M.C. la pedepse de 4 ani închisoare, 6 luni închisoare, 3 ani şi 2 luni închisoare, 5 luni închisoare, pentru fapte săvârşite înainte de rămânerea definitivă a celorlalte hotărâri judecătoreşti.

Instanţa a apreciat că s-a dovedit astfel specializarea inculpatei M.C. în săvârşirea infracţiunii de fals, exerciţiul acestei infracţiuni a devenit un obicei, şi astfel se impune aplicarea unei pedepse peste limita minimă prevăzută de legiuitor, cu executare prin detenţie.

Aceeaşi sancţiune a apreciat instanţa că trebuie aplicată şi inculpatei M.A. deoarece şi pentru aceasta există dovezi certe privind un comportament specializat constant infracţional.

Astfel, prin Sentinţa penală nr. 1651 din 27 martie 2012 rămasă definitivă, Judecătoria Focşani a dispus condamnarea inculpatei M.A. la pedeapsa totală de 2 ani închisoare în principal tot pentru comiterea unor infracţiuni de fals, situaţie care din punctul de vedere al instanţei de fond ar atrage aplicarea unei pedepse peste minimul prevăzut de legiuitor.

Instanţa a constatat că ambele inculpate au comis infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată înainte de rămânerea definitivă a sentinţelor penale analizate. Fiind întrunite dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen., s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 36 C. pen. cu referire la art. 449 C. proc. pen. şi s-a procedat la repunerea pedepselor în individualitatea lor prin descontopire şi aplicarea ulterioară a unei pedepse unice.

Instanţa a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 651 din 27 martie 2012 a Judecătoriei Focşani, s-a dispus aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.

Infracţiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor a fost comisă înainte de rămânerea definitivă a sentinţei penale pentru care s-a dispus contopirea în cauză, astfel că s-au apreciat ca fiind întrunite dispoziţiile art. 86 C. pen., motiv pentru care a fost anulată suspendarea şi s-a făcut o nouă aplicare a modalităţii de executare a pedepselor aplicate fiecăruia dintre inculpate.

Astfel, pentru inculpata M.C., pedeapsa a fost dispusă să fie executată prin privare de libertate deoarece pedeapsa anterioară stabilită cu autoritate de lucru judecat prin Sentinţa penală nr. 651 din 27 martie 2012 impunea această modalitate de executare.

În ce o priveşte pe inculpata M.A., faţă de atitudinea sinceră şi cooperantă, de faptul că a recunoscut acuzaţiile aduse, instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi realizat fără executare, urmând să fie aplicate dispoziţiile art. 81 C. pen., privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Instanţa a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. privind reducerea cu 1/3 a limitelor pedepselor deoarece inculpata, deşi şi-a însuşit întreg materialul de urmărire penală şi a recunoscut comiterea faptelor, recunoaşterea sa s-a realizat în parte numai cu privire la anumite acuzaţii şi în parte cu privire la cuantumul prejudiciului.

Prin caracteristicile infracţiunilor şi modalităţile comiterii acestora, ambele inculpate au dovedit nerespectarea normelor de convieţuire, atitudine care le exclude din categoria persoanelor care pot ocupa funcţii de responsabilitate publică, administrativă sau politică.

Pentru aceste considerente, li s-a aplicat inculpatelor şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În aplicarea disp. art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată pedeapsa accesorie pentru inculpata M.A.

S-a dispus anularea tuturor actelor întocmite de inculpate fără să reflecte situaţia reală, prin contrafacerea semnăturilor şi a ştampilelor aşa cum au fost descrise anterior şi recunoscute atât la urmărirea penală, cât şi la cercetarea judecătorească a cauzei prin acte scrise, relaţii comunicate de partea vătămată şi declaraţiile martorilor audiaţi atât la urmărirea penală, cât şi la cercetarea judecătorească a cauzei.

Referitor la infracţiunea de complicitate prev. de art. 26 C. pen. la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 în formele sale prev. de art. (1), (2) şi (5) C. pen., instanţa de fond a reţinut că din declaraţiile tuturor martorilor audiaţi au rezultat următoarele:

Pentru acordarea unor credite, B. impunea solicitanţilor depunerea unor dosare care cuprindeau diferite acte.

După înaintarea cererilor şi verificarea dosarelor, creditele erau aprobate, iar solicitanţii ridicau de la casieria băncii sumele.

Pe acest parcurs, subiecţii raportului juridic bancar erau banca - prin sucursala sa pe de o parte şi solicitantul beneficiar al creditului pe de altă parte, iar obiectul îl constituia suma sau sumele acordate drept credit cu diferite utilizări sau denumiri - nevoi personale, consum, credit de cumpărături, credit pentru achiziţionarea de imobile etc., aşa cum rezultă din actele depuse de partea vătămată şi beneficiarii de credite la dosar.

Persoanele care au beneficiat de credite, conştiente şi responsabile, cu intenţie au depus la unitatea bancară dosare despre conţinutul cărora cunoşteau că nu corespund realităţii pe de o parte, iar pe de altă parte la executarea contractelor astfel obţinute, nu şi-au respectat obligaţiile.

S-a apreciat că teoretic toţi beneficiarii creditelor astfel obţinute pot fi autori ai infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.

Faţă de raportul juridic astfel descris, inculpatele au o contribuţie indirectă în sensul că fiecăruia dintre beneficiari le-au înaintat acte false componente ale dosarului depus pentru aprobarea creditului.

Din această perspectivă, inculpatele ar fi comis infracţiunea de complicitate prev. de art. 26 C. pen. la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.

Însă prin rechizitoriu inculpatele sunt acuzate de comiterea infracţiunii de complicitate, nu la infracţiunea de înşelăciune în forma simplă, ci înşelăciune în forma calificată - prev. de art. 215 alin. (5) C. pen. fără a se preciza care este autorul sau autorii comiterii acestei infracţiuni.

Este adevărat că prin R.I.L. XIV din 22 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că "în cazul infracţiunilor continuate caracterul de consecinţe deosebit de grave se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acţiunile sau inacţiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii". Însă această dispoziţie este inaplicabilă inculpatelor, care chiar dacă au săvârşit infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. în mod repetat aplicându-se disp. art. 41 alin. (2) C. pen. nu lor li se aplică dispoziţiile art. 146 C. pen., deoarece nu inculpatele au prejudiciat partea vătămată, ci beneficiarii de credite - martorii în cauză care au recunoscut şi declarat cum şi-au însuşit în întregime sumele aprobate şi achitate de B.

În calitate procesuală de complici, răspunderea lor penală este stabilită raportat la răspunderea penală a autorilor, autori pentru care încadrarea juridică a fost prevăzută în rechizitoriu ca fiind art. 215 alin. (1), (3) C. pen.

Potrivit raţionamentului din actul de sesizare, ar însemna ca inculpatele care sunt complici să fie sancţionate mai sever decât autorii infracţiunilor.

În acelaşi timp se poate constata că R.I.L. nr. XIV din 22 mai 2006 se referă la aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. autorului infracţiunii continuate unice care ar trebui să răspundă pentru totalitatea pagubelor materiale cauzate victimei.

Ori, în cauza de faţă s-a dovedit prin actele depuse şi declaraţiile martorilor că mai multe persoane au obţinut fraudulos credite, că acestea au acţionat independent unele de altele, deci fiecare ar trebui să răspundă limitat, şi nu pentru întreaga sumă solicitată de partea vătămată.

Tot prin depoziţiile martorilor s-a dovedit că inculpatele nu au încasat niciodată singure sau alături de beneficiari vreun credit aprobat, încât din perspectiva sumei acordate de partea vătămată tuturor solicitanţilor să se considere că se pot aplica dispoziţiile alin. (5) respectiv art. 146 C. pen.

Faţă de aceste considerente, instanţa a apreciat că nu sunt întrunite toate elementele constitutive pentru ca inculpatele să fie condamnate pentru comiterea în calitate de complici ai infracţiunii prev. de art. 215 alin. (5) C. pen.

S-a dovedit prin declaraţiile martorilor şi actele depuse privind creditele acordate că beneficiarii în mod nemijlocit cu intenţie au înaintat dosarele cunoscând că unele dintre acte erau false, s-au prezentat singuri la unitatea bancară şi au semnat actele de primire pentru fiecare credit acordat.

Aprecierea dată de reprezentantul Ministerului Public privind activitatea inculpatelor ca fiind coautori ai infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. nu a rezultat din depoziţiile beneficiarilor de contracte şi nu poate fi acceptată cu atât mai mult cu cât niciunul dintre beneficiari nu a susţinut participarea nemijlocită a inculpatelor la obţinerea şi însuşirea creditelor.

Împotriva sentinţei penale menţionate au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, inculpata M.C. şi partea vătămată B. prin Sucursala Focşani.

În motivele de apel, parchetul a arătat printre altele că soluţia este nelegală sub aspectul achitării celor două inculpate pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a cerut condamnarea acestora şi obligarea în solidar la recuperarea prejudiciului produs părţii civile.

La termenul de judecată din 11 iunie 2013 reprezentantul parchetului a invocat ca motive suplimentare de apel reţinerea, prin schimbarea încadrării juridice, şi a infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prev. de 288 alin. (1) C. proc. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. şi complicitate la uz de fals prev. de art. 26 C. pen. în ref. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în sarcina celor două inculpate. De asemenea, s-a mai arătat că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. în favoarea inculpatei M.A.

Tot la termenul din 11 iunie 2013, apărătorul inculpatei M.C. a arătat că soluţia de condamnare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este una netemeinică. S-a cerut achitarea inculpatei pentru această faptă şi menţinerea achitării pentru cealaltă infracţiune.

În motivele de apel, partea vătămată B. prin Sucursala Focşani a arătat printre altele că soluţiile de achitare şi cea de rezolvare a acţiunii civile sunt nelegale, iar instanţa a omis să se pronunţe asupra sumelor de bani promise de inculpate şi asupra confiscării ştampilelor.

S-a apreciat că apelurile sunt fondate.

Prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatelor M.C. şi M.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a avut în vedere materialul probator administrat în cauză:

- înscrisurile provenite de la partea vătămată, contractele de credit, copii după carnetele de muncă şi adeverinţele de venit (acestea din urmă două categorii fiind falsificate);

- declaraţiile inculpatei M.A. prin care recunoaşte practic faptele comise şi implicarea inculpatei M.C. în activitatea de falsificare a înscrisurilor în vederea obţinerii de contracte de credit de la partea vătămată în favoarea anumitor persoane. La termenul de judecată din 9 mai 2012, aceasta a dat o declaraţie prin care arată că doreşte să fie judecată pe baza probatoriilor existente la dosarul de urmărire penală, dorind astfel să-i fie aplicată procedura prev. de art. 320¹ C. proc. pen.;

- declaraţiile martorilor (audiaţi ca învinuiţi la urmărirea penală) M.I., C.C., S.R., S.L.Ş., S.V., G.C., L.N., S.I., T.F.V., A.Ş., J.M., S.D., L.D., A.C., D.Ş.M., T.C.F., M.I.A., P.M., G.L., S.E., C.I., C.I.A., V.G., din care rezultă implicarea inculpatelor M.A. şi M.C. în întocmirea dosarelor pentru obţinerea creditelor de la partea vătămată, reieşind în mod implicit activitatea acestora de falsificare a unor adeverinţe de venit şi a unor copii după carnetele de muncă;

- declaraţiile martorei W.A.M., care a avut calitatea de consilier la agenţia B. din Focşani, de unde au fost luate creditele, care prezintă anumite aspecte legate de creditele obţinute în mod fraudulos, inclusiv de prezenţa inculpatei M.A. care o însoţea pe G.C.;

- procese-verbale de prezentare pentru recunoaştere şi planşe foto aferente.

S-a apreciat că este dovedită atât activitatea inculpatelor de falsificare a adeverinţelor de venit şi a copiilor după carnetele de muncă, cât şi cea de înlesnire a obţinerii de credite, respectiv sume de bani injuste, prin modalitatea frauduloasă de falsificare, prejudiciind astfel partea vătămată care nu ar fi acordat respectivele credite în condiţiile date dacă le-ar fi cunoscut. Paguba suferită de partea vătămată este mai mare de 200.000 RON.

Chiar dacă inculpata M.C. nu a recunoscut în faza de urmărire penală comiterea faptelor, vinovăţia ei şi a celeilalte inculpate rezultă în mod cert din declaraţiile martorilor arătaţi anterior, reieşind modul cum aceasta acţiona, precum şi din declaraţiile inculpatei M.A. care a recunoscut faptele din rechizitoriu.

Raţionamentul prezentat de instanţa de fond, în baza căruia a dispus achitarea inculpatelor pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune, conform art. 10 lit. d) C. proc. pen., nu a fost primit de instanţa de apel.

Cele două inculpate au acţionat cu intenţie în sensul obţinerii de credite de către anumite persoane fizice, prin falsificarea unor înscrisuri şi prin ajutorul dat la întocmirea dosarelor necesare creditării. Banca a fost prejudiciată, pentru că în mod normal nu ar fi acordat acele credite, iar foloasele materiale injuste pot fi obţinute şi pentru alte persoane, nu doar pentru inculpate, conform art. 215 alin. (1) C. pen.

Sunt activităţi ilicite specifice complicelui, de înlesnire şi ajutor, în orice mod, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Prin urmare, s-a arătat că nu sunt întemeiate concluziile de achitare formulate pentru inculpata M.C. pentru fapta de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", fiind fondate însă motivele de apel ale parchetului şi ale părţii vătămate sub aceste aspecte.

Referitor la motivele suplimentare de apel ale parchetului, s-a apreciat că nu sunt întemeiate cele privind schimbarea încadrării juridice şi reţinerea şi a infracţiunilor prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv prev. de art. 26 C. pen. în ref. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În cauză, copiile după carnetele de muncă pe care era aplicată ştampila ITM pentru conformitate, şi care au fost falsificate, nu reprezintă înscrisuri oficiale în sensul art. 150 alin. (2) C. pen.

E vorba doar de înscrisuri xeroxate care se înmânează părţilor, iar aplicarea ştampilei pentru conformitate nu le transformă în înscrisuri care emană de la acea unitate, sau care aparţin unei asemenea unităţi. Conformitatea prin aplicarea ştampilei conferă certitudinea unei corespondenţe între înscrisul oficial, care rămâne carnetul de muncă, şi copia xerox, fără ca acest din urmă înscris să se transforme în unul oficial, fiind tot sub semnătură privată atâta timp cât este înmânat părţii.

Pe de altă parte, menţionarea în situaţia de fapt din rechizitoriu a acestui aspect, cât timp urmărirea penală şi trimiterea în judecată s-a făcut pentru infracţiunile arătate anterior, nu conferă posibilitatea legală de a schimba doar încadrarea juridică şi a reţine alte două infracţiuni în plus faţă de cele iniţiale.

S-ar fi impus o extindere a procesului penal pentru alte fapte, în condiţiile art. 336 alin. (1) C. proc. pen., act procesual care se realizează doar în faţa primei instanţe, în apel o astfel de solicitare fiind inadmisibilă.

S-a mai arătat că este fondat motivul suplimentar de apel al parchetului, în sensul reţinerii art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. în favoarea inculpatei M.A. Aceasta a dat o declaraţie în acest sens înainte de începerea cercetării judecătoreşti, la termenul din 9 mai 2012, astfel încât acestei inculpate îi sunt aplicabile prevederile legale menţionate.

Ţinând cont de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. şi de situaţia antecedentelor penale ale celor două inculpate, instanţa de apel a considerat că aplicarea următoarelor pedepse pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune va asigura scopul educativ-preventiv al sancţiunilor:

- 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani pentru inculpata M.C.;

- 6 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, inculpatei M.A.

Tot în baza aceloraşi criterii de individualizare s-a arătat că nu se impune aplicarea unor pedepse egale cu maximul special pentru infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., neexistând elemente care să justifice un cuantum atât de ridicat al sancţiunii.

Prin urmare, faţă de inculpata M.C., instanţa a redus pedeapsa aplicată acesteia pentru respectiva faptă de la 2 ani închisoare la 1 an şi 2 luni închisoare, iar faţă de inculpata M.A. de la 2 ani închisoare la 5 luni închisoare, în favoarea acesteia din urmă operând şi disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

La rezolvarea antecedentele penale ale inculpatei M.C., Curtea a arătat că trebuie să se ţină seama că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu cele din Sentinţa penală nr. 144/2009 a Judecătoriei Focşani şi cu cele pentru care s-au aplicat pedepse de 3 ani şi 2 luni închisoare, respectiv 5 luni închisoare, din Sentinţa penală nr. 651/2012 a Judecătoriei Focşani.

Faptele pentru care s-au aplicat pedepse de 4 ani închisoare şi 6 luni închisoare, din Sentinţa penală nr. 651/2012 a Judecătoriei Focşani, sunt concurente şi sunt comise după rămânerea definitivă a Sentinţei penale nr. 144/2009 a Judecătoriei Focşani şi în termenul de încercare al suspendării condiţionate a pedepsei rezultante de 1 an închisoare.

S-a arătat că sunt aplicabile Decizia nr. 42/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată într-un recurs în interesul legii, şi disp. art. 39 alin. (1) C. pen.

Inculpata M.C. a fugit în scopul de a se sustrage de la judecată, fiind dată în urmărire de autorităţi, iar faptele comise de aceasta au un grad de pericol social ridicat, aceasta fiind condamnată şi pentru alte infracţiuni de acelaşi gen. În consecinţă, lăsarea acesteia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune pedeapsa e mai mare de 4 ani închisoare.

Sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 148 lit. a), f) C. proc. pen., astfel încât s-a completat dispozitivul sentinţei apelate în sensul menţinerii măsurii arestării preventive a inculpatei M.C., dispusă în lipsa sa, prin Încheierea din 5 septembrie 2011 a Tribunalului Vrancea, Dosar 4214/91/2011, menţinere dispusă şi în apel în baza art. 383 alin. (1) C. proc. pen. pentru aceleaşi considerente.

S-a modificat şi dispoziţia de anulare a actelor false, în sensul că e vorba de copii după cărţile de muncă, şi nu de cărţile de muncă în original, cum eronat a consemnat prima instanţă.

Nu pot fi confiscate ştampilele sau sumele de bani pretinse de inculpate, întrucât primele nu au fost identificate şi ridicate, iar eventualele sume de bani nu sunt probate în mod cert sub aspectul cuantumului acestora.

În ceea ce priveşte latura civilă, s-a apreciat că a fost soluţionată corect de instanţa de fond, nefiind întemeiate motivele de apel ale parchetului şi ale părţii vătămate.

Într-adevăr, acţiunea civilă formulată împotriva inculpatelor de către partea vătămată este inadmisibilă, chiar dacă faptele inculpatelor sunt încadrabile în răspunderea civilă delictuală, iar în cauza de faţă prejudiciul poate fi acoperit prin intermediul contractelor de credit care sunt titluri executorii.

Persoanele care au contractat cu partea vătămată au luat banii în nume personal, cunoscând metodele frauduloase ale inculpatelor şi de obţinere a împrumuturilor, iar respectarea acestor contracte le revenea lor, ca şi beneficiari ai sumelor de bani.

Pe de altă parte, după cum a arătat şi prima instanţă, sumele de bani care trebuie recuperate de partea vătămată au o anumită mobilitate sub aspectul cuantumului lor şi al condiţiilor contractuale, astfel încât singura modalitate de acoperire integrală a prejudiciului în raport cu toate clauzele, dobânzile şi comisioanele din contracte, este prin punerea în executare a acestora, dacă titularii de contract nu le achită de bunăvoie.

Faţă de cele arătate, prin Decizia penală nr. 178/A din 20 iunie 2013, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, de inculpata M.C. şi de partea vătămată B. prin Sucursala Focşani, împotriva Sentinţei penale nr. 50 din 6 martie 2013 a Tribunalului Vrancea, pronunţată în Dosarul nr. 4935/91/2011.

A desfiinţat în parte sentinţa penală şi, în rejudecare:

A înlăturat dispoziţiile de achitare a inculpatelor M.C. şi M.A., cele referitoare la contopirea pedepselor pentru ambele inculpate, precum şi cele privind suspendarea condiţionată a executării pedepselor în privinţa inculpatei M.A.

A redus pedeapsa aplicată inculpatei M.C. pentru comiterea infracţiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 2 ani închisoare la 1 an şi 2 luni închisoare.

A condamnat-o pe inculpata M.C. la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de "complicitate la înşelăciune" prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatei M.C. prin Sentinţa penală nr. 651 din 27 martie 2012 a Judecătoriei Focşani, definitivă prin Decizia penală nr. 925 din 18 iunie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, în pedepse componente:

- 3 ani şi 2 luni închisoare pedeapsă rezultantă;

- 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 31 C. pen. cu ref. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. (faptă din iunie - august 2009);

- 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen. (faptă din mai - septembrie 2009).

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 2 luni închisoare menţionată anterior în pedepsele componente:

- 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c), art. 76 C. pen. (din Sentinţa penală nr. 144 din 29 ianuarie 2009 a Judecătoriei Focşani, definitivă prin Decizia penală nr. 87 din 16 martie 2009 a Tribunalului Vrancea);

- 250 RON amendă penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c), art. 76 C. pen. (din Sentinţa penală nr. 144/2009 a Judecătoriei Focşani);

- 3 ani şi 2 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (faptă din iunie 2008);

- 5 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. (faptă din iunie 2008).

A menţinut anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată inculpatei M.C. prin Sentinţa penală nr. 144 din 29 ianuarie 2009 a Judecătoriei Focşani, definitivă prin Decizia penală nr. 87 din 16 martie 2009 a Tribunalului Vrancea, anulare dispusă prin Sentinţa penală nr. 651 din 27 martie 2012 a Judecătoriei Focşani.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 33 lit. a), art. 34 lit. d), art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele de 1 an închisoare, 250 RON amendă penală (din Sentinţa penală nr. 144/2009 a Judecătoriei Focşani), 3 ani şi 2 luni închisoare, 5 luni închisoare (din Sentinţa penală nr. 651/2012 a Judecătoriei Focşani), cu pedepsele de 1 an şi 2 luni închisoare, 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, aplicate în prezenta cauză inculpatei M.C.

A aplicat inculpatei M.C. o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 4 ani închisoare şi 6 luni închisoare aplicate inculpatei M.C. prin Sentinţa penală nr. 651/2012 a Judecătoriei Focşani şi aplică acesteia o pedeapsă rezultată de 4 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare menţionată în paragraful imediat anterior cu pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani şi aplică inculpatei M.C. o pedeapsă rezultantă finală de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

A redus pedeapsa aplicată inculpatei M.A. pentru comiterea infracţiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin reţinerea şi a disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., de la 2 ani închisoare la 5 luni închisoare.

A condamnat-o pe inculpata M.A. la o pedeapsă de 6 ani şi 8 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de "complicitate la înşelăciune" prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare, aplicată inculpatei M.A. prin Sentinţa penală nr. 651 din 27 martie 2012 a Judecătoriei Focşani, definitivă prin Decizia penală nr. 925 din 18 iunie 2012 a Curţii de Apel Galaţi.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare menţionată anterior în pedepsele componente:

- 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen.;

- 1 (o) lună închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa de 1 an închisoare, 1 (o) lună închisoare, din Sentinţa penală nr. 651/2012 a Judecătoriei Focşani, cu pedepsele de 5 luni închisoare, 6 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, aplicate inculpatei M.A. în prezenta cauză.

A aplicat inculpatei M.A. o pedeapsă rezultantă de 6 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

A modificat dispoziţia de anulare a actelor false, în sensul că e vorba de copii după cărţile de muncă, şi nu de cărţile de muncă în original.

A completat dispozitivul sentinţei penale apelate în sensul că, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatei M.C., dispusă în lipsa sa, prin Încheierea din 5 septembrie 2011 a Tribunalului Vrancea, Dosar nr. 4214/91/2011.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, inclusiv cea referitoare la anularea mandatului de executare emis în baza Sentinţei penale nr. 651/2012 a Judecătoriei Focşani şi emiterea unui nou mandat, în privinţa inculpatei M.C.

În baza art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen., a menţinut, în apel, măsura arestării preventive a inculpatei M.C., dispusă în lipsa sa, prin Încheierea din 5 septembrie 2011 a Tribunalului Vrancea, Dosar nr. 4214/91/2011.

Împotriva hotărârilor au declarat recurs inculpatele M.C. şi M.A., precum şi partea civilă B. - Sucursala Focşani.

Inculpata M.C. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea sa.

Cu privire la infracţiunea de complicitate la înşelăciune, recurenta a arătat că nu este întrunit elementul esenţial al laturii subiective, acela al intenţiei, întrucât nu a intenţionat să înlesnească sau să ajute respectivele persoane la săvârşirea de fapte prevăzute de legea penală, ci le-a ajutat pe acestea să întocmească dosare în vederea obţinerii de credite. Ori, în opinia recurentei, instanţa de apel nu a dat eficienţă prezumţiei de nevinovăţie, în condiţiile în care a acţionat în scopul consilierii clienţilor, în calitatea sa de broker bancar.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, recurenta a arătat că lipseşte elementul material al laturii obiective, respectiv acţiunea de falsificare, nefiind efectuată, în acest sens, o expertiză grafoscopică.

Recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. Motivele de recurs au fost depuse la data de 16 noiembrie 2013.

Inculpata M.A. nu a formulat motive de recurs, la termenul de dezbateri fiind pusă în discuţie tardivitatea căii de atac formulate în cauză.

Partea civilă B. - Sucursala Focşani a criticat cele două hotărâri pentru nelegalitate sub aspectul soluţionării laturii civile, apreciind că raportat la dispoziţiile art. 14 şi 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. în vigoare la data săvârşirii faptelor, se impunea obligarea inculpatelor la plata despăgubirilor civile. S-a arătat că întrucât s-a dispus condamnarea celor două inculpate, se impunea examinarea pe fond a cererii de despăgubiri civile, fiind îndeplinite condiţiile pentru a fi angajată răspunderea civilă, respectiv existenţa faptei ilicite, a prejudiciului, precum şi a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu. Situaţia de fapt reţinută în cauză conduce la ideea că prejudiciul cauzat părţii civile este rezultatul nemijlocit al actelor ce intră în conţinutul infracţiunilor de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, împrejurarea că inculpatele au avut calitate de complici neputând influenţa în niciun mod obligarea lor la plata despăgubirilor, chiar dacă nu au încasat personal sumele de bani de la ghişeul băncii, fiind dovedit că au profitat material de pe urma săvârşirii faptelor.

Totodată, a mai solicitat confiscarea ştampilelor folosite la falsificarea înscrisurilor şi sumelor de bani obţinute de inculpate din activitatea infracţională.

Recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen. Motivele de recurs au fost depuse la data de 8 octombrie 2013.

Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, în conformitate cu dispoziţiile art. 385 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că se impune casarea ambelor hotărâri cu privire la soluţionarea laturii civile, sens în care recursul declarat de partea civilă urmează a fi admis, iar recursurile declarate de inculpate vor fi respinse, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Cu privire la recursul declarat de inculpata M.A., Înalta Curte constată că declaraţia de recurs a fost depusă cu depăşirea termenului prevăzut de lege.

Astfel, comunicarea deciziei penale s-a făcut la data de 1 iulie 2013 la domiciliul indicat de către inculpată în cursul procesului penal, iar recursul a fost declarat la data de 15 iulie 2013, cu depăşirea termenului de 10 zile prevăzut de lege. Fiind prezentă la termenele acordate în recurs la datele de 22 noiembrie 2013 şi 24 ianuarie 2014, recurenta nu a indicat nicio cauză temeinică de împiedicare a declarării în termen a căii de atac, motiv pentru care recursul declarat urmează a fi respins ca tardiv.

Cu privire la recursul declarat de inculpata M.C., Înalta Curte apreciază că este nefondat.

Din considerentele sentinţei penale rezultă că instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatelor pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, arătând că "Chiar dacă în cauză nu s-a efectuat o expertiză grafologică, declaraţiile martorilor, verificările efectuate la ITM şi la societăţile comerciale privind realitatea consemnărilor din acte au dovedit că actele verificate sunt false, iar inculpatele, fiecare în parte, cu intenţie le-au falsificat".

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, comisă în forma complicităţii, instanţa de apel a concluzionat în sensul că "Cele două inculpate au acţionat cu intenţie în sensul obţinerii de credite de către anumite persoane fizice, prin falsificarea unor înscrisuri şi prin ajutorul dat la întocmirea dosarelor necesare creditării."

Analizând motivele de recurs ale inculpatei M.C., se constată că recurenta contestă situaţia de fapt şi modalitatea de interpretare a probatoriului de către instanţele de fond şi de apel.

Însă, prin modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei de recurs, în conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen.

Ori, judecata în recurs înseamnă o verificare a hotărârii recurate numai sub acele aspecte care se încadrează într-unul din cazurile de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen.

Aşa cum s-a arătat şi în literatura de specialitate, recursul constituie o jurisdicţie exercitabilă numai în cazuri strict determinate, reprezentând violări ale legii ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii. De aceea, instanţa de casare nu apreciază faptele, nu decide asupra vinovăţiei şi pedepselor aplicabile; nu judecă procesul propriu-zis, judecând exclusiv dacă din punctul de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În acest context, recursul nu este o cale de atac asemănătoare apelului, natura sa juridică fiind în principiu cea a unei căi de reformare sub aspect legal, de drept, şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze exact în parametrii în care a avut loc judecata în primele două grade de jurisdicţie (fond şi apel).

Legislaţia procesual penală actuală instituie teoria casării numai a aspectelor de drept legate de nelegalitatea hotărârilor penale, ceea ce reprezintă esenţa recursului în al treilea grad de jurisdicţie.

În speţă, Înalta Curte constată că motivele recurentei-inculpate M.C. de achitare tind la modificarea stării de fapt reţinute cu caracter definitiv de către instanţa de apel.

Ori, cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. vizează nelegalitatea hotărârii recurate când, pe baza situaţiei de fapt stabilite în cauză de către instanţa de apel, se constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni. Obiectul cenzurii instanţei de recurs are în vedere nelegalitatea hotărârii de condamnare, prin prisma verificării în drept a întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii, pe o situaţie de fapt deja stabilită cu titlu definitiv de instanţa de apel, şi nu o verificare a temeiniciei hotărârii de condamnare, prin analizarea de către instanţa de recurs a probatoriului administrat în cauză şi a concordanţei acestuia cu situaţia de fapt.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că motivele recurentei-inculpate M.C. nu se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.

Cu privire la recursul declarat de partea civilă B. - Sucursala Focşani, Înalta Curte apreciază că prin hotărârile pronunţate în cauză s-a făcut o greşită aplicare a legii, cu consecinţa greşitei soluţionări a laturii civile, caz de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Deşi recurenta parte civilă a invocat ca şi temei al recursului cazul de casare prev. de pct. 17, Înalta Curte apreciază că este vorba de o eroare materială, în condiţiile în care cazul de casare invocat este abrogat, conţinutul acestuia fiind reluat de legiuitor în prevederile art. 385 pct. 17 C. proc. pen.

Potrivit art. 14 C. proc. pen., acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, acţiunea civilă putând fi alăturată acţiunii penale, în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, repararea pagubei făcându-se potrivit dispoziţiilor legii civile.

Conform art. 346 alin. (1) C. proc. pen., în caz de condamnare, instanţa se pronunţă şi asupra acţiunii civile.

De asemenea, potrivit art. 998 C. civ. în vigoare la data comiterii faptelor, "orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara".

Din prevederile legale menţionate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer întrunite cumulativ mai multe condiţii, respectiv existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.

În speţă, condiţiile enumerate anterior pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatelor sunt îndeplinite, aspect constatat, de altfel, şi de către instanţa de apel.

Motivul pentru care s-a respins ca inadmisibilă acţiunea civilă a fost acela că "prejudiciul poate fi acoperit prin intermediul contractelor de credit care sunt titluri executorii. Persoanele care au contractat cu partea vătămată, au luat banii în nume personal, cunoscând metodele frauduloase ale inculpatelor şi de obţinere a împrumuturilor, iar respectarea acestor contracte le revenea lor ca şi beneficiari ai sumelor de bani.

Pe de altă parte, după cum a arătat şi prima instanţă, sumele de bani care trebuie recuperate de partea vătămată au o anumită mobilitate sub aspectul cuantumului lor şi al condiţiilor contractuale, astfel încât singura modalitate de acoperire integrală a prejudiciului în raport cu toate clauzele, dobânzile şi comisioanele din contracte este prin punerea în executare a acestora, dacă titularii de contract nu le achită de bunăvoie".

Înalta Curte apreciază că motivele invocate de către instanţa de apel exced prevederilor legale în materia soluţionării laturii civile a procesului penal, menţionate anterior. Constatarea îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale în privinţa inculpatelor obligă instanţa de apel să dispună obligarea acestora la repararea prejudiciului cauzat prin activitatea infracţională.

Faptul că la producerea prejudiciului au contribuit şi alte persoane care nu au fost trimise în judecată nu poate conduce la înlăturarea răspunderii inculpatelor, participante la comiterea infracţiunii de înşelăciune, în calitate de complice.

De asemenea, temeiul răspunderii civile a inculpatelor este diferit de cel al persoanelor contractante de credite, inculpatele urmând a răspunde în temeiul răspunderii civile delictuale, rezultat al condamnării acestora în prezenta cauză. Răspunderea persoanelor semnatare ale convenţiilor de credit este una contractuală, derivând din clauzele contractului de credit, ceea ce nu conduce la înlăturarea răspunderii civile a recurentelor-inculpate, cum greşit a apreciat instanţa de apel.

În consecinţă, Înalta Curte urmează a admite recursul părţii civile, a casa în parte hotărârile pronunţate şi a dispune obligarea inculpatelor la plata despăgubirilor civile.

În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor civile, Înalta Curte va admite, în parte, cererea de constituire de parte civilă a unităţii bancare, având în vedere natura delictuală a răspunderii civile a inculpatelor. În acest sens, va avea în vedere că prejudiciul cauzat băncii de către cele două inculpate este egal cu soldul total al creditelor restante, aflate în plată, astfel cum rezultă din constituirea de parte civilă depusă la Tribunalul Vrancea la data de 26 noiembrie 2012.

Instanţa de recurs apreciază că nu se poate dispune obligarea inculpatelor şi la plata comisioanelor şi a dobânzilor restante, aferente soldului creditelor, întrucât acestea îşi au izvorul în clauzele contractelor de credit. Inculpatele nu au calitatea de părţi contractante, aşa încât clauzele contractelor ce vizează plata comisioanelor şi a dobânzilor restante nu le sunt opozabile. Mai mult, aşa cum s-a arătat anterior, răspunderea inculpatelor este angajată pe temei delictual, nefiind de natură contractuală.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte va dispune obligarea, în solidar, a celor două inculpate la plata către unitatea bancară a despăgubirilor civile, în cuantum de 330.129,04 RON şi 37.325,27 euro.

Pe cale de consecinţă, inculpatele fiind obligate la repararea pagubei comise părţii civile, nu se mai impune confiscarea de la acestea a sumelor de bani însuşite din săvârşirea faptelor penale, motivul de recurs invocat de partea civilă fiind neîntemeiat.

Totodată, este apreciat ca neîntemeiat şi motivul de recurs prin care se solicită confiscarea ştampilelor utilizate la săvârşirea falsurilor având în vedere că acesta excede obiectului cauzei (falsificarea unor înscrisuri sub semnătură privată), o parte a înscrisurilor folosite la unitatea bancară purtau ştampila societăţii aparţinând inculpatei M.A. şi modalitatea concretă în care se falsificau înscrisurile sub semnătură privată - prin aplicarea pe înscrisul sub semnătură privată a impresiunilor de ştampilă aflate pe o coală de hârtie şi xeroxarea acestuia, obţinându-se astfel o adeverinţă de venit gata ştampilată. Totodată, aceste ştampile nu au fost ridicate şi indisponibilizate de către organele de urmărire penală, aşa încât măsura confiscării nu se poate dispune asupra unor bunuri neindividualizate în concret.

Deşi recurenta parte civilă a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, Înalta Curte constată că cererea nu este întemeiată, rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată fiind posibilă, în conformitate cu prevederile art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., în cazurile prevăzute de art. 385⁹ pct. 3 - 6 C. proc. pen. în situaţia incidenţei cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., se dispune, conform art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., rejudecarea de către instanţa de recurs.

Totodată, Înalta Curte constată că motivele de apel şi de recurs ale părţii civile s-au bazat exclusiv pe susţinerile făcute în faţa instanţei de fond, inculpatele, care au şi formulat căi de atac atât în faza apelului, cât şi a recursului, având posibilitatea să ia la cunoştinţă criticile părţii civile şi să-ţi facă apărări în acest sens, trimiterea spre rejudecare neimpunându-se nici pe acest aspect.

Faţă de cele arătate, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de partea civilă B. - Sucursala Focşani, va casa, în parte, Decizia penală nr. 178/A din data de 20 iunie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi Sentinţa penală nr. 50 din data de 6 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Vrancea numai cu privire la soluţionarea laturii civile şi, rejudecând:

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., va dispune obligarea, în solidar, a inculpatelor M.C. şi M.A., la plata sumelor de 330.129,04 RON şi 37.325,27 euro către partea civilă B. - Sucursala Focşani.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.C., iar în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpata M.A.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de partea civilă B. - Sucursala Focşani, casează în parte Decizia penală nr. 178/A din data de 20 iunie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi Sentinţa penală nr. 50 din data de 6 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Vrancea, numai cu privire la soluţionarea laturii civile şi, rejudecând:

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. dispune obligarea, în solidar, a inculpatelor M.C. şi M.A. la plata sumelor de 330.129,04 RON şi 37.325,27 euro către partea civilă B. - Sucursala Focşani.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.C. Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpata M.A.

Obligă recurentele-inculpate la plata sumei de câte 500 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 30 ianuarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 10/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1113/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal: