ICCJ. Decizia nr. 355/2014. Penal. Furtul (art.228 NCP). Recurs in casaţie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 355/RC/2014
Dosar nr. 3855/1/2014
Şedinţa publică din 4 decembrie 2014
Asupra recursului în casaţie de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 105 din 30 ianuarie 2014 pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul penal nr. 18083/212/2013, s-au dispus următoarele:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. anterior, a fost achitat inculpatul M.M. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen. anterior, cu aplic. art. 37 lit. a) şi b) din acelaşi Cod.
În baza art. 181 rap. la art. 91 lit. c) C. pen. anterior, i s-a aplicat inculpatului sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 100 RON.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. anterior, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 253,15 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă CN T. SA.
În baza art. 189 C. proc. pen. anterior, s-a dispus ca onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 RON, conform împuterrricirii din 11 septembrie 2013, să se avanseze din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanta.
În baza art. 192 pct. 1 lit. d) C. proc. pen. anterior, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de Statul Român.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 6353/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta, înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 08 iulie 2013, sub nr. 18083/212/2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.M. sub. aspectul săvârşirii infracţiunii prev. şi ped. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), g) cu aplic. art. 37 lit. a) şi b) C. pen. anterior.
Prin actul de sesizare s-a reţinut că, în seara de 09 aprilie 2013, în jurul orelor 21,30, inculpatul M.M., prin demontare, a sustras 2 sticle ale oglinzilor laterale stânga şi dreapta de la autoturismul marca N. aparţinând CN T. SA, parcat în loc public.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 09 aprilie 2013, în jurul orelor 22.00, organele de poliţie din cadrul Pol. Mun. Constanţa - Secţia x Poliţie au fost sesizate cu privire la faptul că, pe str. D., în spatele bl. Z din mun. Constanţa, se află o persoană suspectată de sustragerea a două oglinzi de la un autoturism.
Astfel cum a rezultat din procesul-verbal de depistare din aceeaşi dată, la faţa locului au fost identificaţi inculpatul M.M., aflat sub influenţa băuturilor alcoolice şi martorul M.C., persoana care a solicitat intervenţia organelor de poliţie.
În urma investigaţiilor efectuate, s-a stabilit că inculpatul, la data de 09 aprilie 2013, în jurul orelor 21.30, în timp ce se afla pe str. C.N., colţ cu str. G.S. din mun. Constanţa, a sustras două sticle ale oglinzilor laterale stânga şi dreapta, de la autoturismul marca N., utilizat de numitul M.I. şi aparţinând CN de transport a energiei electrice T. SA, Sucursala de Transport Constanţa.
Astfel, utilizatorul autoturismului, numitul M.I., a declarat că l-a parcat în spatele blocului unde locuieşte Z, iar în jurul orelor 23.30 a fost anunţat de către organele de poliţie cu privire la faptul că inculpatul a demontat şi sustras c ele două sticle de la oglinzile retrovizoare.
Martorul M.C. a declarat că la data de 09 aprilie 2013, în jurul orelor 21.30, se afla în autoturismul proprietate personală, parcat pe str. C.N., colţ cu str. G.S. din mun. Constanţa, moment în care a observat cum inculpatul M.M., aflat în stare de ebrietate, se afla în dreptul autoturismului marca N., iar apoi l-a văzut că avea în mână două sticle de la oglinzile retrovizoare, pe care le-a introdus într-o sacoşă.
Imediat, martorul şi-a dat seama de activitatea infracţională a inculpatului, astfel încât a trecut la urmărirea acestuia (inculpatul s-a deplasat în apropierea locului săvârşirii faptei, în dreptul unor garaje) observând că acesta s-a dezechilibrat şi a căzut pe trotuar, fără a mai putea să se ridice, soficitând astfel intervenţia organelor de poliţie.
Din fotografiile judiciare efectuate cu ocazia cercetării la faţa locului, dar şi din cuprinsul procesului-verbal de investigaţii din data de 09 aprilie 2013, a rezultat că organele de poliţie au identificat cele două sticle tip auto sustrase în interiorul unei. sacoşe din material plastic, una fiind spartă, de pe cealaltă fiind ridicate prin transfer pe folie adezivă transparentă un număr de patru urme papilare, însă prin adresa din 11 aprilie 2013 LP.J Constanţa, Serviciul Criminalistic, Compartimentul Identificări Judiciare, Laborator Afiş M.T. a comunicat faptul că, în urma examinării urmelor papilare, rezultatul .este negativ.
Fiind audiat, inculpatul M.M. a recunoscut săvârşirea infracţiunii, declarând că, în seara de 09 aprilie 2013, a consumat băuturi alcoolice şi, din acest motiv, dar şi pentru faptul că nu avea bani, s-a hotărât să sustragă sticle de la oglinzile retrovizoare ale unui autoturism, în vederea valorificării ulterioare a acestora la un centru de colectare fier vechi; după săvârşirea infracţiunii, s-a dezechilibrat şi a căzut pe trotuar, fără a se mai putea ridica, iar din acel moment nu îşi mai aminteşte ce s-a întâmplat, însă ştie că s-a trezit la sediul Secţiei x Poliţie Constanţa.
Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţă, a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de depistare, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi fotografiile judiciare; dovadă de predare-primire bunuri, declaraţia numitului M.I., adresa din 04 iunie 2013 a CN de transport a energiei eolectrice T. SA, Sucursala de Transport Constanţa, declaraţiile martorului M.C., declaraţiile inculpatului M.M. date în cursul urmăririi penale, în cursul cercetării judecătoreşti acesta neputând fi identificat pentru a fi audiat.
Analizând gradul de pericol social concret al faptei comise, în baza dispoziţiilor art. 181 alin. (2) C. pen. anterior, instanţa de fond a avut în vedere modul, mijloacele şi împrejurările concrete în care s-a comis fapta - inculpatul, prin demontare, a sustras două sticle ale oglinzilor laterale ale autoturisniului aparţinând părţii vătămate, prejudiciul cauzat fiind unul modic, persoana şi conduita inculpatului - care a recunoscut comiterea faptei şi a cooperat cu organele judiciare în fază de urmărire penală, acesta fiind în stare de ebrietate la momentul comiterii faptei.
S-a apreciat că, în cauză, s-a adus o atingere minimă relaţiilor sociale de natură patrimonială, având în vedere prejudiciul cauzat, în cuantum de 253,15 RON, patrimoniul părţii vătămate prin acţiunea inculpatului nefiind afectat în mod substanţial, iar raportat la conţinutul concret, fapta este lipsită în mod vădit de importanţă.
Împrejurarea că inculpatul a fost condamnat anterior pentru comiterea unor fapte de acelaşi gen, în opinia instanţei de fond, nu a putut constitui un criteriu determinant, pentru ca inculpatul să fie condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, fără o analiză în concret a faptei comise de acesta, la data de 09 aprilie 2013.
Astfel, raportat la atingerea minimă adusă valorii sociale protejate de norma de incriminare şi la conţinutul ei concret, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, reţinând, raportat la circumstanţele reale, că aplicarea unei pedepse ar fi disproporţionată, fiind suficientă pentru îndreptarea inculpatului aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.
În consecinţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b1 ) C. proc. pen. anterior, a fost achitat inculpatul M.M. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen. anterior, cu aplic. art. 37 lit. a) şi b) din acelaşi Cod.
În baza art. 181 rap. la art. 91 lit. c) C. pen. anterior, i s-a aplicat inculpatului sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 100 RON.
În cursul procesului penal, în termen legal, partea vătămată CN T. SA s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 253,15 RON, reprezentând contravaloarea reparaţiilor.
Instanţa de fond a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale: fapta ilicită a inculpatului constând în sustragerea bunurilor, prejudiciul cauzat, astfel cum rezultă din factura fiscală din 12 iunie 2013 constând în reparaţiile autolurismului, legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia dovedită a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, criticând-o pentru greşita achitare a inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. anterior, în referire la art. 181 şi art. 91 lit. c) C. pen. anterior şi sancţionarea administrativă a acestuia cu amendă în cuantum de 100 RON.
S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate, înlăturarea aspectelor de nelegalitate şi condamnarea inculpatului M.M. la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) şi b) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.
Prin decizia penală nr. 311/P din 8 mai 2014, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, .a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 105 din 30 ianuarie 2014 pronunţată de Judecătoria Constanţa în Dosarul nr. 18083/212/2013.
În baza art. 423 alin. (2) C. proc. pen., a fost desfiinţată sentinţa penală nr. 105 din 30 ianuarie 2014 pronunţată de Judecătoria Constanţa în Dosarul nr. 18083/212/2013 şi, în, rejudecare:
În baza art. 386 C. proc. pen. în referire la art. 5 C. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul M.M., din infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e), g) C. pen. anterior, cu aplic. art. 37 lit. a) şi b) din acelaşi Cod, în infracţiunea prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) şi b) C. pen. anterior.
În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) şi b) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul M.M. la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen. anterior, a fost menţinută liberarea condiţionată privind restul de pedeapsă de 299 zile închisoare din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 314 din 24 martie 2011 pronunţată de Judecătoria Cluj Napoca în Dosarul nr. 3865/211 /2010.
În conformitate cu art. 12 din Legea nr. 187/2012, nu s-a aplicat pedeapsa accesorie.
S-a dispus că pedeapsa se execută în regim de deţinere, conform art. 60 C. pen.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.M. la plata sumei de 1500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat la instanţa de fond.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 RON, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei, în favoarea avocat I.M.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale nr. 105 din 30 ianuarie 2014 pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul penal nr. 18083/212/2013 prin prisma criticilor formulate şi sub toate aspectele prevăzute de art. 417 alin. (1), (2) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că prima instanţă a apreciat în mod greşit că fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de pericol al unei infracţiuni.
S-a reţinut că, potrivit art. 181 C. pen. anterior, nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă, prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol al unei infracţiuni.
În ceea ce priveşte criteriile faţă de care se apreciază gradul de pericol al unei infracţiuni, s-a reţinut că acestea sunt cuprinse în art. 181 alin. (2) C. pen. anterior, fiind necesar să se ţină seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă fapta, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
Totodată, s-a reţinut că aprecierea lipsei gradului de pericol al unei infracţiuni - ar determina aplicarea unei sancţiuni cu caracter adrninistrativ, printre care amenda de la 10 RON la 1000 RON.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa de apel a apreciat că, în cauză, nu sunt motive justificate pentru a considera că fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de pericol al unei infracţiuni, prin raportare la criteriile impuse de art. 181 alin. (1), (2) C. pen. anterior, astfel că, deşi fapta reţinută în sarcina inculpatului nu prezintă un grad deosebit de pericol social, totuşi nu poate fi considerată ca fiind lipsită în mod vădit de importanţă.
Astfel, s-a reţinut că, având cunoştinţă de faptul că are antecedenţă penală, inculpatul, prin demontare, a sustras două sticle ale oglinzilor laterale ale autoturismului aparţinând părţii vătămate parcate în loc public.
Prin urmare, s-a apreciat că instanţa nu trebuia să treacă cu vederea perseverenţa inculpatului în comiterea de infracţiuni de acelaşi gen cu fapta dedusă judecăţii, fiind condamnat anterior pentru comiterea unui număr de 13 infracţiuni de furt calificat.
De asemenea, s-a considerat că se impunea a se avea în vedere împrejurarea că fapta de care este acuzat inculpatul a fost săvârşită atât în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen. anterior, cât şi în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. a) din acelaşi Cod.
Instanţa de apel a reţinut ca primul termen al recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37 lit. a) C. pen. anterior este reprezentat de condamnarea inculpatului M.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 1908 din 3 decembrie 2010 a Judecătoriei Cluj Napoca, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), g), i) C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) din acelaşi Cod, din executarea acestei pedepse inculpatul fiind liberat condiţionat la data de 31 noiembrie 2012, prin sentinţa penală nr. 2694 din 9 noiembrie 2012, rămânând un rest neexecutat de 299 zile.
În referire la primul termen al recidivei postexecutorii prev. de art. 37 lit. b) C. pen. anterior, s-a reţinut că acesta este reprezentat de condamnarea la 3 ani închisoare, aplicată inculpatului M.M. prin sentinţa penală nr. 2120 din 22 august 2006 a Judecătoriei Arad pentru săvârşirea infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), g), i) şi alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi Cod, inculpatul fiind liberat condiţionat din executarea acestei pedepse la 15 octombrie 2008, prin sentinţa penală nr. 2463 din 10 octombrie 2008, pronunţată de Judecătoria Arad, rămânând: un rest de executat de 205 zile, fără a se împlini termenul de reabilitare.
Având în vedere comportamentul infracţional al inculpatului, care a săvârşit în trecut un număr foarte mare de infracţiuni, instanţa de apel a apreciat că sancţiunile aplicate nu şi-au atins scopul prevăzut de lege, acela de reeducare şi d e prevenţie a comiterii de noi infracţiuni, astfel că aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ nu este oportună în cauză.
În consecinţă, s-a constatat că fapta dedusă judecăţii există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, acesta urmând a fi tras la răspundere penală conform legii în materie.
S-a observat, de asemenea, că după pronunţarea hotărârii apelate, a intrat în vigoare, la 01 februarie 2014, noul C. pen., iar potrivit art. 5, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă.
Prin compararea legilor succesive, s-a constatat că vechea reglementare, care incriminează infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), g) C. pen. anterior, se regăseşte în infracţiunea prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) C. pen., apreciindu-se că legea penală mai favorabilă o reprezintă noua reglementare penală întrucât sancţionează infracţiunea de furt calificat cu pedeapsa închisorii în limite reduse, respectiv de la 1 la 5 ani, faţă de pedeapsa închisorii de la 3 ani la 15 ani, cum era prevăzută în vechea reglementare.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului atât cu privire la cuantumul pedepsei, cât şi la modalităţii de executare, au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 74 C. pen., în raport de gravitatea faptei comise şi de periculozitatea i nfractorului, respectiv:
a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii;
d) motivul săvârşirii infractiunii şi scopul urmărit;
e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
fj conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal;
g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
De asemenea, în ceea ce priveşte starea de recidivă postcondamnatorie şi cea de recidiva postexecutorie, astfel cum sunt prevăzute în dispoziţiile art. 37 lit. a) şi lit. b) C. pen. anterior, s-a reţinut că subzistă şi sub imperiul legii penale noi întrucât sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 41 C. pen. în vigoare care reglementează recidiva.
Instanţa de apel a apreciat că fapta săvârşită de inculpat prezintă un grad relativ ridicat de pericol social având în vedere împrejurările şi modalitatea de comitere, în condiţiile în care inculpatul, în seara de 09 aprilie 2013, a consumat băuturi alcoolice şi, din acest motiv, dar şi pentru faptul că nu avea bani, s-a hotărât să sustragă sticle de la oglinzile retrovizoare ale unui autoturism, în vederea valorificării ulterioare a acestora la un centru de colectare fier vechi; după săvârşirea infracţiunii, s-a, dezechilibrat şi a căzut pe trotuar, fără a se mai putea ridica, iar din acel moment nu îşi mai aminteşte ce s-a întâmplat, însă ştie că s-a trezit la sediul Secţiei x Poliţie Constanţa.
Faţă de împrejurările comiterii faptei, urmările care s-au produs, dar şi de datele ce caracterizează persoana şi conduita inculpatului, instanţa de apel a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea unei pedepse cu închisoarea pentru atingerea scopului educativ şi preventiv al pedepsei, nefiind justificată aplicarea unei amenzi penale.
S-a reţinut că circumstanţele comiterii faptei, precum şi cele personale, perseverenţa infracţională a inculpatului în comiterea de infracţiuni de acelaşi gen cu cea dedusă judecăţii, împotriva patrimomului, comiţând anterior 13 infracţiuni de furt calificat, conduc la concluzia că scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen. anterior nu a fost atins, că inculpatul nu s-a îndreptat prin condamnările la pedepsele anterioare, săvârşind fapta în stare de recidivă postcondamnatorie şi postexecutorie, ceea ce impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea în modalitatea prevăzută de art. 60 C. pen., respectiv regimul privativ de libertate.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, la data de 23 iulie 2014, cu respectarea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 435 C. proc. pen., a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
În susţinerea căii extraordinare de atac, a fost invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât, cele prevăzute de lege, în dezvoltarea criticilor arătându-se că instanţa de apel a aplicat prevederi mai favorabile din legi penale succesive, împrejurare care a condus la crearea unei lex tertia şi, astfel, prin compararea dispoziţiilor C. pen. din 1969 cu actualul C. pen., cu referire la tratamentul sancţionator, a apreciat că acesta este mai favorabil inculpatului în legea nouă, în raport cu limitele de pedeapsă, însă a aplicat prevederile art. 37 lit. a) şi b) C. pen. anterior, or Curtea Constituţională a stabilit că se impune interpretarea prevederilor art. 5 C. pen. în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei - Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014.
Prin urmare, s-a susţinut că, aplicând legea penală în ansamblu, C. pen. în vigoare devine lege penală mai favorabilă pentru inculpat, luând în considerare faptul că, în cazul aplicării globale a C. pen. din 1969, limita minimă de pedeapsă la care ar putea fi condamnat inculpatul ar fi de 3 ani închisoare, astfel că, instanţa de apel, condamnându-l pe inculpat la o pedeapsă de numai 1 an şi două luni închisoare, a aplicat o. pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, raportat la toate normele legale incidente în speţă, aşa cum se: regăsesc în Noul C. pen.
Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 8 octombrie 2014, termenul pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie fiind stabilit la data de 3 noiembrie 2014, fără citarea părţilor.
Prin încheierea nr. 294/RC din data de 3 noiembrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 18083/212/2013, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie; formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 311/P din 8 mai 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe inculpatul M.M., constatându-se că aceasta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen.
A fost trimisă cauza în vederea judecării recursului în casaţie, completului C6, cu citarea părţilor, fixându-se termen de judecată la data de 4 decembrie 2014, în şedinţă publică.
Astfel, s-a format Dosarul nr. 3855/1/2014 în care, la prezentul termen de judecată, reprezentantul Ministerului Public a învederat că înţelege să retragă recursul în casaţie declarat în cauză.
Concluziile apărătorului intimatului inculpat şi ale reprezentantului intimatei părţi civile au fost în sensul de a se lua act de retragerea căii de atac.
Astfel fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 436 alin. (3) şi (5) C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de retragerea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 311/P din 8 mai 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe inculpatul M.M.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti, din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 311/P din 8 mai 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe inculpatul M.M.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 343/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 387/2014. Penal. Favorizarea infractorului... → |
|---|
