ICCJ. Decizia nr. 365/2014. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Revizuire - Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N IA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 365/A/2014
Dosar nr. 4261/2/2014
Şedinţa publică din 07 noiembrie 2014
Asupra apelului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 307/F din 02 septembrie 2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 459 C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentă Ş.D.E. prin mandatar I.G., iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat revizuentă la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că revizuentă Ş.D.E., prin mandatar I.G., a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 90 din 5 aprilie 1957 a fostului Tribunal Militar al Regiunii a 11-a Militară, definitivă prin Decizia penală nr. 368 din 16 iulie 1957 a fostului Tribunal Suprem - Colegiul Militar, înaintată acestei instanţe, spre competentă soluţionare de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia penală nr. 76/A din data de 03 aprilie 2014.
In motivarea cererii de revizuire, s-a arătat că prin sentinţa penală nr. 90 din 05 aprilie 1957 a fostului Tribunal Militar al Regiunii a 11-a Militară, în temeiul art. 1931 alin. (1), art. 157, art. 25 pct. 6 C. pen. anterior coroborat cu art. 304 şi 403 din Codul Justiţiei Militare, numitul G.Z. a fost condamnat la 10 ani de detenţiune riguroasă şi s-a dispus confiscarea totală a averii personale.
S-a reţinut în sarcina acestuia că, în calitate de comandant al Regimentului 8 Grăniceri Bucureşti, a ordonat la data de 16 februarie 1933, măsuri de represiune prin deschiderea focului faţă de muncitorii grevişti adunaţi la Atelierele Griviţa Bucureşti, care au avut ca urmare pierderea de vieţi omeneşti.
Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 393-394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. din 1968, invocându-se contrarietatea care ar exista între această sentinţă penală şi sentinţa civilă nr. 282 din 13 februarie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care a fost admisă în parte acţiunea reclamantei Ş.E.D., în temeiul Legii nr. 221/2009.
Curtea de Apel Bucureşti a avut în vedere că potrivit art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia. De asemenea, hotărârile definitive nu se pot concilia, în sensul dispoziţiilor mai sus arătate, atunci când, prin dispoziţiile pe care le conţin, acestea se exclud între ele.
S-a menţionat că în doctrina şi practica judiciară s-a statuat că acest motiv de revizuire priveşte ireconciliabilitatea între hotărâri penale definitive, iar nu între o hotărâre penală definitivă şi o hotărâre civilă definitivă, întrucât instanţa competentă să soluţioneze revizuirea anulează toate hotărârile care nu se pot concilia şi pronunţă o nouă hotărâre, nefiind posibil ca o instanţă penală să anuleze o hotărâre civilă definitivă.
Totodată, s-a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă în raport de dispoziţiile art. 1 şi 2 din Legea nr. 221/2009, potrivit cărora toate efectele hotărârilor judecătoreşti de condamnare cu caracter politic sunt înlăturate de drept. Astfel, conform art. 1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunţate pentru faptele prevăzute în art. 1931 C. pen. din 1938 republicat.
În conformitate cu art. 2 din legea sus-menţionată, toate efectele hotărârilor judecătoreşti de condamnare cu caracter politic, prevăzute la art. 1, sunt înlăturate de drept.
S-a reţinut că în prezenta cauză, condamnarea a fost pronunţată pentru infracţiunea prevăzută de art. 1931 alin. (1) C. pen. în vigoare la acea dată, care, potrivit legii sus-menţionate, reprezintă o condamnare politică.
Prin urmare, s-a apreciat că în cauză nu este incident cazul de revizuire invocat, nefiind îndeplinită condiţia privind existenţa unor hotărâri judecătoreşti penale definitive contradictorii, motiv pentru care, în baza art. 459 C. proc. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă cerere de revizuire formulată de revizuenta Ş.D.E. prin mandatar I.G.
Împotriva acestei sentinţe, la data de 08 octombrie 2014, a declarat apel l.G., mandatar al revizuentei Ş.D.E., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 10 octombrie 2014.
La termenul de judecată din data de 07 noiembrie 2014 reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia tardivităţii declarării prezentei căi de atac.
Analizând apelul declarat de I.G., mandatar al revizuentei S.D.E., -prin prisma excepţiei tardivităţii declarării acestei căi de atac, Înalta Curte constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 307/F din 02 septembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.D.E., prin mandatar I.G., reţinându-se că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, potrivit art. 459 C. proc. pen.
împotriva acestei sentinţe a formulat apel mandatarul revizuentei la data de 08 octombrie 2014, intitulat „apel peste termen", solicitând desfiinţarea sentinţei penale apelate, arătând, printre altele, că revizuenta S.D.E. era decedată la data de 25 iulie 2014 şi că la momentul soluţionării cauzei mandatarul nu a fost prezent.
Art. 459 C. proc. pen. prevede că „(1) La primirea cererii de revizuire, se fixează termen -pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, preşedintele dispunând ataşarea dosarului cauzei.
(2) Admisibilitatea în principiu se examinează de către instanţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor."
Înalta Curte constată că prin sentinţa penală pronunţată la 02 septembrie 2014 a fost analizată cererea de revizuire din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, analiză, care, potrivit dispoziţiilor anterior citate, se desfăşoară fără citarea părţilor, în camera de consiliu.
Sub acest aspect, critica mandatarului revizuentei în sensul că nu a fost prezent la şedinţa din 02 septembrie 2014, nu poate fi primită.
De asemenea, chiar dacă ulterior pronunţării sentinţei apelate, respectiv cu ocazia declarării apelului a fost depus la dosar certificatul de deces al revizuentei S.D.E. datând 26 iulie 2014, nu afectează legalitatea sentinţei penale atacate, având în vedere, pe de o parte, dispoziţiile legale anterior citate, potrivit cărora în etapa care reglementează admiterea în principiu a cererii de revizuire se verifică îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, fără citarea pârtilor, în camera de consiliu, iar pe de alată parte, având în vedere că pe numele mandatarului I.G. exista încă din data de 22 martie 2013 o procură judiciară legal autentificată, prin care acesta era mandatat să o reprezinte pe revizuenta S.D.E. în cauză, atât în ceea ce priveşte exerciţiul dreptului de atac (fila 31 Dosar nr. 636/III/6/2013 al Parchetului Militar de le lângă Curtea Militară de Apel).
Prin urmare, se constată că în mod corect la data de 05 septembrie 2014 a fost comunicată mrnuta Hotărârii nr. 307 din 02 septembrie 2014 la domiciliul mandatarului revizuentei Ş.D.E., mandatarul l.G. semnând personal de primirea acesteia, astfel cum rezultă din dovada aflată la fila 6 din dosarul Curţii de Apel Bucureşti.
Dispoziţiile art. 410 alin. (1) C. proc. pen. prevăd că pentru procuror, persoana vătămată şi părţi, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, şi curge de la comunicarea copiei minutei.
Totodată, potrivit art. 268 alin. (1) C. proc. pen. „când pentru exercitarea unui drept -procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen".
În consecinţă, având în vedere că minuta sentinţei penale nr. 307 din 02 septembrie 2014, apelată în prezenta cauză, a fost comunicată mandatarului revizuentei la data de 05 septembrie 2014, dată de la care a început să curgă termenul de 10 zile prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a apelului, Înalta Curte constată că l.G., mandatarul revizuentei Ş.D.E., a formulat calea de atac peste termenul prevăzut de lege, respectiv la data de 08 octombrie 2014.
Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen. va respinge, ca tardiv, apelul declarat de l.G., mandatar al revizuentei Ş.D.E., împotriva sentinţei penale nr. 307/F din 02 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelantul la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, apelul formulat de l.G., mandatar al revizuentei Ş.D.E. împotriva sentinţei penale nr. 307/F din 02 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă apelantul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200-lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 07 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 409/2014. Penal. Falsul material în... | ICCJ. Decizia nr. 351/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
