ICCJ. Decizia nr. 409/2014. Penal. Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.). Contestaţie în anulare - Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 409/A/2014
Dosar nr. 8265/2/2013
Şedinţa din data de 3 decembrie 2014
Asupra apelului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 180 din data de 25 februarie 2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 431 N.C.P.P. a respins, ca inadmisibilă în principiu cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatoarea SC M. SRL împotriva deciziei penale nr. 2186 din 26 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 3008/202/2012.
A obligat contestatoarea la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că, la data de 18 decembrie 2013, sub nr. 8265/2/2013, petenta SC M. SRL a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 2186/26 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 3008/202/2012, întemeiată în drept pe disp. „art. 386 lit. e)2 C. proc. pen., în sensul că inculpatul nu a fost ascultat".
S-a mai reţinut că, prin decizia penală nr. 2186 din 26 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 3008/202/2012, s-au decis următoarele:
„În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-parte civilă SC M. SRL, împotriva sentinţei penale nr. 111 din 28 martie 2013 a Judecătoriei Călăraşi.
În baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. rap. la art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi, atât împotriva încheierii de şedinţă din data de 07 noiembrie 2012, cât şi împotriva sentinţei penale nr. 111 din 28 martie 2013, ambele pronunţate de Judecătoria Călăraşi.
Casează atât încheierea de şedinţă din data de 07 noiembrie 2012, cât şi sentinţa penală nr. 111/28 martie 2013, ambele pronunţate de Judecătoria Călăraşi şi rejudecând pe fond, respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petenta SC M. SRL împotriva Ordonanţei nr. 176 din 12 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, cât şi a Ordonanţei nr. 459/II//2/2011 din data de 10 octombrie 2011 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenta-parte civilă la 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, aferente recursului formulat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial al apărătorului din oficiu pentru intimatul-inculpat Ispas G.V., va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, aferente recursului declarat de parchet, vor rămâne în sarcina statului".
Pentru a pronunţa această decizie, s-a reţinut că: Prin Ordonanţa nr. 176/P/2011 din 12 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, procurorul de caz a dispus mai multe soluţii de netrimitere în judecată, respectiv scoaterea de sub urmărire penală a numitului I.G.V., cu privire la infracţiunile prav. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.; art. 246 C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen.; precum şi neînceperea urmăririi penale cu privire la infracţiunile prav. de art. 220 alin. (1) C. pen. şi art. 271 C. pen., cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora (art. 11 pct. 1 lit. b) şi art. 10 lit. d); art. 228 alin. (6) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. d C. proc. pen.).
Prin sentinţa nr. 126/2012, Judecătoria Călăraşi a respins plângerea împotriva acestei soluţii pronunţate de parchet.
Ulterior, s-a formulat o altă cerere, care a fost calificată de către judecătorul fondului, drept o plângere împotriva acestei soluţii şi, prin încheierea din 07 noiembrie 2012 s-a admis plângerea şi s-a reţinut cauza spre soluţionare.
Urmare a declaraţiei de abţinere, conform recursului în interesul legii, cauza s-a repartizat aleatoriu altui judecător care a pronunţat sentinţa atacată prin prezentul recurs, prin care s-a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 10 lit. f) C. proc. pen., pentru nelegala sesizare a instanţei - apreciindu-se că raportat la acea autoritate de lucru judecat şi la împrejurarea că din încheierea din data de 07 noiembrie 2012, nici măcar nu se înţelege pentru ce fapte, pentru ce încadrări juridice ar trebui să se efectueze cercetări, aceasta ar fi soluţia cea mai corectă.
La termenul de judecată din data de 25 noiembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti a pus în discuţie admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare.
Analizând contestaţia în anulare formulată de petenta contestatoare SC M. SRL şi având în vedere dispoziţiile legale din care rezultă obligativitatea instanţei de a examina admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie, s-a constatat şi reţinut că aceasta este inadmisibilă în principiu.
Astfel, faţă de motivul pentru care a fost formulată, această cale extraordinară de atac nu se încadrează în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, iar cu privire la susţinerea că inculpatul nu a fost audiat, fără să se aibă în vedere faptul că nu exista niciun inculpat în acea cauză şi, chiar dacă ar fi fost un inculpat în cauza respectivă, această ascultare şi acest caz de anulare nu putea să fie invocat decât de către inculpatul respectiv şi nu de persoana care are poziţia adversă în proces.
Drept urmare, s-a apreciat că decizia împotriva căreia a fost formulată prezenta cale extraordinară de atac este legală şi temeinică.
împotriva acestei hotărâri, a formulat apel contestatoarea SC M. SRL, solicitând, admiterea apelului şi obligarea părţii civilmente să plătească suma de patru miliarde cu titlu de prejudiciu material şi moral.
Concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Examinând apelul formulat sub toate aspectele, se apreciază că aceasta este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Înalta Curte constată că prin hotărârea atacată, a respins, ca inadmisibilă în principiu cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatoarea SC M. SRL împotriva deciziei penale nr. 2186 din 26 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 3008/202/2012.
Se reţine că în privinţa hotărârii penale atacate, definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac, fiind susceptibile de reformare pe calea apelului exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Totodată, admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
În cauză, se constată că SC M. SRL a formulat apel împotriva unei hotărâri pronunţate având ca obiect o contestaţie în anulare care, potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen. este definitivă. Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatoarea SC M. SRL împotriva deciziei penale nr. 180 din 25 februarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Va obliga contestatoarea la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatoarea SC M. SRL împotriva deciziei penale nr. 180 din 25 februarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 3 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 408/2014. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 365/2014. Penal. Infracţiuni la alte legi... → |
|---|
