ICCJ. Decizia nr. 367/2014. Penal. Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Recurs in casaţie

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 367/RC/2014

Dosar nr. 3976/1/2014

Şedinţa publică din 11 decembrie 2014

Asupra recursului în casaţie;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 107 din 03 aprilie 2013 pronunţată de Judecătoria Caracal în Dosarul nr. 890/207/2011, în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., s-a admis cererea privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 178 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 178 alin. (1) şi (2) C. pen.; în baza dispoziţiilor art. 178 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.R.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (1)-(3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei; în baza dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, conform dispoziţiilor art. 86² C. pen.; în baza dispoziţiilor art. 86³ alin. (1) şi (2) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune din cadrul Tribunalului Olt, conform programului stabilit de acesta; să anunţe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza dispoziţiilor art. 86³ alin. (3) lit. e) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să nu conducă nici un vehicul; în baza dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare mai sus stabilit; în baza dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen., s-a atras atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza dispoziţiilor art. 14, art. 15 C. pen. şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. s-a admis în parte cererea părţii civile C.C. şi a fost obligat asigurătorul SC C.A. SA Ia plata sumei totale de 69 000 lei, din care 54.000 lei cu titlul de daune morale şi 15 000 lei cu titlul de despăgubiri materiale către acesta.

S-a dispus restituirea epavei autoturismului, către numitul R.F., proprietarul acestuia.

În baza dispoziţiilor art. 189 alin. (1) şi art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul R.R.F. la plata sumei de 13.194 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar în baza dispoziţiilor art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 760 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către partea civilă C.C.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal nr. 1677/P/2010, a fost trimis in judecată inculpatul R.R.F. sub aspectul comiterii infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., constând în aceea că la data de 31 mai 2010, aproximativ orele 19,00, a condus autoturismul, pe raza com. Băbiciu, judeţul Olt în direcţia de deplasare către com. Traian judeţul Olt, fiind însoţit de numitul C.D.C., care ocupa locul din dreapta faţă, împrejurare în care, datorită vitezei mari de deplasare în condiţii de carosabil umed, a neatenţiei şi pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a pierdut controlul asupra direcţiei de deplasare, părăsind partea carosabilă şi răstumându-se in canalul magistral de irigaţii.

La puţin timp după producerea acestui accident, în zona canalul de irigaţii s-a deplasat cu bicicleta martorul R.I., pentru a observa culturile înfiinţate pe terenul agricol personal, împrejurare în care „am plecat pe jos pe lângă canalul magistral iar după cea. 15 m, am auzit zgomote slabe şi gemete scurte dinspre direcţia canalului. Am întors capul în acea direcţie şi am observat un autoturism răsturnat in canal, de culoare neagră, cu roţile in sus, cu spatele către Nord (pod) şi faţa către Sud (Vişina) (declaraţia martorului R.I.).

La acel moment, martorul R.I. a apelat serviciul unic de urgenţă 112 şi prin intermediul telefonului mobil pe şeful de post al Poliţiei comunale Băbiciu (G.V.) solicitându-i acestuia de a veni în graba la faţa locului însoţit de cineva, întrucât situaţia părea destul de gravă. „Până să ajungă şeful de post, dinspre maşina s-au auzit gemete şi câteva bătăi, lovituri cu o frecvenţă destul de redusă. Eu eram atunci poziţionat pe pod, pe latura Vestică a canalului, într-o poziţie obligă, văzând maşina pe latura volanului,aşa cum era ea răsturnată, văzând atunci un membru al corpului uneia dintre persoanele ce se aflau in maşina cu o vestimentaţie de culoare neagră,dându-mi seama atunci că din această parte,de la această persoană vin acele gemeteţ declaraţia martorului R.N.).

La faţa locului au ajuns în scurt timp şeful postului comunal de poliţie Băbiciu, judeţul Olt, G.V., însoţit de martorul D.l., după care a mai oprit o altă maşină din care au coborât doi băieţi şi o fată, unul dintre băieţi coborând în canal la maşina răsturnată împreună cu agentul de poliţie şi martorul D.l.

Odată ajuns lângă maşina răsturnată şi fiind poziţionat pe aceeaşi latură a maşinii pe care o vedea şi martorul R.I., respectiv cea pe care este poziţionat volanul, martorul D.l., ne-a pus că persoana de pe acea latură a maşinii trăieşte, după care a trecut prin faţa maşinii în partea cealaltă spunându-ne că cealaltă persoană este decedată.

Cei care au coborât în canal, au spart un geam de pe partea volanului şi văzând că uşa nu se desface, acel băiat care a oprit la locul accidentului, a luat un levier cu care G. şi D. au forţat uşa şoferului şi au tras afară un bărbat pe care l-am văzut în straie preoţeşti. şi purta barbă, ce acuza dureri în zona toracică; imediat au trecut la scoaterea celeilalte persoane,au spart geamul de la portiera dreaptă faţă şi l-au scos din maşină şi pe celălalt bărbat care era decedat,aşezându-l lângă maşină.

În urma acestui accident rutier, numitul C.D.C. a decedat, rezultând astfel din raportul de constatare medico legală eliberat la data de 14 septembrie 2010 de S.J.M.L. Olt, că moartea acestuia a fost violentă, s-a datorat asfixiei mecanice acute cu sânge rezultat dintr-un politraumatism cu fracturi de boltă şi bază de craniu, leziunile traumatice constatate la autopsie putând fi produse prin lovire cu şi de corpuri contondente in condiţiile accidentului de circulaţie suferit şi au legătură directă de cauzalitate cu cauza morţii.

De asemenea, în urma acestui accident, inculpatul R.R.F. a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile îngrijiri medicale aşa cum rezultă din Raportul de constatare medico legală eliberat la data de 2 septembrie 2010 de S.J.M.L. Olt, acestuia fiindu-i recoltat la Spitalul Municipiului Caracal o probă de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, după care acesta a fost transportat la Spitalul de Urgenţă Craiova judeţul Dolj, la recomandarea cadrelor medicale din cadrul Spitalului municipal Caracal, judeţul Olt, unde i-a fost recoltată a doua probă de sânge.

S-a stabilit astfel în urma analizelor de laborator că, la ora prelevării primei probe de sânge la Spitalul municipal Caracal, respectiv ora 19,45 inculpatul R.R.F. avea o alcoolemie de 1,35 %o nivel constatat prin buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 881 eliberat la data de 2 iunie 2010 de S.J.M.L. Olt şi o alcoolemie de 0,95 gr%o la ora 21,30, nivel constatat prin buletinul de analiză toxicologică alcoolemie din 2010, eliberat la data de 10 iunie 2010, de către I.M.L. Craiova jud. Dolj.

Analizând în mod coroborat ansamblul probelor administrate in cursul. urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească, instanţa de fond a constatat următoarea situaţie de fapt:

La data de 31 mai 2010, inculpatul R.R.F. a condus autoturismul pe raza com. Băbiciu, judeţul Olt în direcţia de deplasare către com. Traian, judeţul Olt, fiind însoţit de numitul C.D.C. care ocupa locul din dreapta faţă şi datorită neadaptării vitezei de deplasare în condiţii de carosabil umed şi a neatenţiei a pierdut controlul asupra direcţiei de deplasare, părăsind partea carosabilă şi răstumându-se in canalul magistral de irigaţii.

În urma impactului, ocupantul de pe locul din dreapta faţă, numitul C.D.C., a suferit leziuni care i-au produs decesul, aspect ce a rezultat din raportul de- constatare medico legală (autopsie). Moartea numitului C.D.C. a fost violentă, leziunile traumatice constatate la autopsie putând fi produse prin lovire cu şi de corpuri contondente, în condiţiile accidentului de circulaţie suferit şi au legătură directă de cauzalitate cu cauza morţii.

Deşi inculpatul R.R.F. nu a recunoscut comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis in judecată, negând atât în faza de urmărire penală, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti săvârşirea acesteia, coroborând materialul probator administrat în cauză, instanţa de fond a apreciat că acesta a avut o atitudine nesinceră, rezultând fără dubiu că persoana care s-a aflat la volanul autoturismului, la data de 31 mai 2010, autoturism care a fost implicat într-un tragic accident rutier, a fost inculpatul R.R.F.

Toate probele administrate, coroborate în prezenta cauză, au condus la stabilirea vinovăţiei inculpatului în comiterea faptei de ucidere din culpă, privind pe numitul C.D.C., scoţând în evidenţă nu în ultimul rând, în aprecierea culpei reţinută în cauză, că şi victima are o culpă de cca. 20% în producerea accidentului de circulaţie, şi anume conduita numitului C.D.C. care, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice -1,50 gr.%o - cât şi a faptului că nu a purtat centura de siguranţă, a încălcat dispoziţiile art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Astfel, s-a apreciat de instanţa de fond că atât inculpatul R.R.F. cât şi victima C.D.C. au o culpă comună, în proporţie de 80% inculpatul şi 20% victima cu privire la accidentul produs, reţinerea culpei concurente urmând să aibă repercusiuni, în raport de contribuţia fiecărei părţi la producerea rezultatului şi la sumele stabilite ca despăgubiri, într-adevăr, conform raportului de expertiză medico legală din 2012 privind interpretare retroactivă a alcoolemiei, întocmit de I.M.L. Craiova, a rezultat faptul că având în vedere datele cuprinse în acest raport de expertiză, s-a apreciat că la data de 31 mai 2010, ora 17,40, numitul R.R.F. ar fi putut avea o alcoolemie teoretică in creştere de 0,60 gr.%o.

În drept, instanţa de fond a constatat că fapta inculpatului R.R.F. întruneşte astfel elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (1) şi (2) C. pen., constând în aceea că în ziua de 31 mai 2010, conducând autoturismul, datorită nerespectării măsurilor de prevedere pentru îndeplinirea activităţii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, în condiţiile unui carosabil umed, ca urmare a neadaptării vitezei de rulaj, a pierdut controlul asupra direcţiei de mers, fapt ce a avut ca urmare accidentul rutier, soldat cu decesul victimei C.D.C.

Reţinând vinovăţia inculpatului R.R.F., prima instanţă a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoare, iar la individualizarea pedepsie a avut in vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru fapta săvârşită, gradul de pericol social concret al acesteia, constând în atingerea adus vieţii unei persoane, modul de săvârşire a faptei precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, prezentarea constantă a acestuia la termenele de judecată, lipsa antecedentelor penale.

Apreciind că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatului, instanţa de fond a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, conform art. 862 C. pen.

Cât priveşte latura civilă, instanţa de fond, în conformitate cu dispoziţiile art. 14, art. 15 C. pen. şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a admis în parte cererea părţii civile C.C. şi a obligat asigurătorul SC C.A. SA la plata sumei totale de 69 000 lei, din care 54.000 lei cu titlul de daune morale şi 15 000 lei cu titlul de despăgubiri materiale.

Având în vedere că pentru dovedirea acţiunii civile se aplică regulile privind administrarea probelor specifice dreptului civil, art. 1169 C. civ. instituind obligaţia de a face dovada existenţei prejudiciului in sarcina părţii civile, prima instanţă a constatat că partea civilă C.C. a făcut dovada existentei unui prejudiciu numai pe bază testimonială (martorii R.E. şi P.C.A. auzind de la acesta cuantumul cheltuielilor efectuate), constând în cheltuieli de înmormântare şi pomeniri ulterioare, la dosar nedepunându-se înscrisuri care să dovedească întreaga sumă solicitată.

În concluzie, reţinând culpă de 80% pentru inculpat şi 20% pentru victimă, instanţa de fond a obligat asigurătorul la plata daunelor materiale şi morale, la care a aplicat un coeficient de 20% reducere, apreciindu-se că prin obligarea la plata unei sume totale de 69.000 lei, poate fi acoperit atât prejudiciul material cât şi moral.

În ceea ce priveşte prejudiciul moral suferit de partea civilă, s-a reţinut că la cuantificarea acestuia legea civilă nu prevede criterii de determinare, însă s-au avut în vedere criteriile subiective referitoare la consecinţele negative suferite de cel în cauză în plan psihic şi fizic, măsura afectării, partea civilă fiind tatăl victimei, practica judiciară în această materie fiind constantă vis a vis de sumele ce se acordă moştenitorilor victimelor.

Potrivit dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, astfel cum a fost acesta modificat, asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund în baza legii faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, în conformitate cu legislaţia în vigoare din România. A rezultat astfel că răspunderea asigurătorului este o răspundere contractuală angajată în baza raportului de asigurare încheiat cu asigurătorul şi nu o formă a răspunderii civile delictuale, în speţă existând poliţă de asigurare de răspundere civilă auto R.C.A., încheiată cu SC C.A. SA, valabilă la data producerii accidentului rutier (fila 18).

Instanţa de fond a dispus restituirea epavei autoturismului către numitul R.F., proprietarul acestuia.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal, inculpatul R.R.F., partea responsabilă civilmente C.C. şi asigurătorul SC C.A. SA, iar prin încheierea de şedinţă din data de 03 februarie 2014, a fost calificată calea de atac conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013, ca fiind apel.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal a criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate, deoarece a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 C. pen. - legalitatea incriminării; art. 178 alin. (3) C. pen. cu privire la încadrarea juridică dată faptei, deşi cu privire la acest aspect existau probe care să ducă la reţinerea aceleiaşi stări de fapt ca cea din rechizitoriu.

Oral, ca urmare a succesiunii în timp a unor legi penale aplicabile în cauză s-a cerut schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracţiune de ucidere din culpă ca urmarea conducerii unui autoturism pe drumurile publice cu o alcoolemie peste limita legală în două infracţiuni, una de ucidere din culpă şi una de conducerea a unui autoturism cu alcoolemie peste limita legală.

Partea civilă C.C. a criticat sentinţa pe latură penală şi civilă, cerând condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu executare în penitenciar şi pentru conducerea unui autoturism pe drumurile publice cu o alcoolemie peste limita legală, dar şi pentru netemeinicie pe latură civilă, deoarece instanţa de fond nu a motivat proporţia reţinerii culpei în acordarea despăgubirilor.

Asigurătorul SC C.A. SA a criticat sentinţa doar în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei şi a solicitat reducerea daunelor morale acordate de instanţa de fond, în raport de practica instanţelor judecătoreşti în materie, dar şi obligarea asigurătorului în solidar cu inculpatul.

Inculpatul R.R.F. a criticat hotărârea instanţei de fond pentru netemeinicie deoarece în mod greşit, contrar probelor, ar fi fost condamnat pentru infracţiunea de ucidere din culpă.

Oral a criticat sentinţa şi pentru greşita încadrare dată faptelor, ca urmare a succesiunii în timp a unor dispoziţii penale şi, pe cale de consecinţă a cerut achitarea sa.

Prin Decizia penală nr. 763 din 5 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul asigurătorului de răspundere civilă SC C.A. SA declarat împotriva sentinţei penale nr. 107 din 03 aprilie 2013 pronunţată de Judecătoria Caracal în Dosarul nr. 890/207/2011.

Au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public, inculpatul R.R.F. şi de partea civilă C.C., împotriva sentinţei penale nr. 107 din 03 aprilie 2013 pronunţată de Judecătoria Caracal în Dosarul nr. 890/207/2011, a fost desfiinţată sentinţa pe latură penală şi, în baza art. 386 alin. (1) C. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei inculpatului R.R.F. din infracţiunea prevăzută de art. 178 alin. (1) şi (2) C. pen. (1968) în infracţiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 336 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost contopită pedeapsa grea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare cu sporul de 4 luni reprezentând 1/3 din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală de 2 ani şi 10 luni de închisoare, ce se va executa conform art. 60 C. pen.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că de la data comiterii fapte, a judecăţii în primă instanţă şi până la data prezentei decizii, în timp a existat o succesiune de legi penale privitoare la încadrările juridice aduse faptelor inculpatului, respectiv C. pen. de la 1968 a fost înlocuit cu un nou C. pen., Legea nr. 286/2009, cu începere de la data de 01 februarie 2014.

S-a reţinut că inculpatul a fost acuzat atât de comiterea unei infracţiuni de ucidere din culpă a unei persoane ca urmare a conducerii culpabile pe drumurile publice a unui autoturism, dar şi că ar fi condus acest autoturism având o alcoolemie ce depăşeşte limita legală de 0.80 gr. %.

Prin modificările menţionate fapta complexă pentru care a fost trimis în judecată inculpatul a rămas incriminată în două dispoziţii distincte respectiv în prevederile art. 192 alin. (2) C. pen. şi art. 336 alin. (1) C. pen.

Prin urmare atât timp cât faptele de care este acuzat inculpatul nu au fost dezincriminate şi ele se regăsesc sancţionate ca infracţiuni şi în prevederile legii noi, în baza art. 386 alin. (1) C. pen., a fost schimbată încadrarea juridică în infracţiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 336 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., deoarece, prin schimbarea încadrării juridice limitele maxime ale pedepselor ce pot fi aplicate inculpatului ( maxim 7 ani) sunt mai mici decât cele ce s-ar aplica potrivit C. pen. 1968 (15 ani), cele două infracţiuni aflându-se în concurs real.

Curtea a mai constatat, contrar apărărilor inculpatului, că acesta a comis cu vinovăţia cerută de fiecare încriminare penală - din culpă, uciderea victimei C.D.C. şi cu intenţie directă, conducerea autoturismului pe drumurile publice cu o alcoolemie peste limita legală - împotriva sa existând probe certe şi concludente pentru a atrage răspunderea penală şi civilă.

Astfel, Curtea a reţinut ca fiind credibile, deoarece se coroborează cu expertiza tehnică auto şi cu constatările de la locul faptei, declaraţiile martorului R.I., D.l., M.C.F., Ş.C.C. (fila 186 dosar fond), G., depoziţii din care rezultă că inculpatul a consumat băuturi alcoolice - lucru neinfirmat de inculpat care, în cadrul apărării, a recunoscut că a încercat să consume alcool chiar în timpul deplasării autoturismului deoarece nu era implicat în procesul conducerii lui şi se afla pe bancheta din spate a autoturismului - şi datorită neadaptării vitezei de deplasare s-a răsturnat cu acesta în albia unui râu.

Martorul R.I. a afirmat, în mod neechivoc, că împreună cu martorii G. şi D.l. au scos pe inculpat de pe scaunul şoferului. Această stare de fapt a fost confirmată şi de procesul verbal de cercetare de la faţa locului şi planşele fotografice existente Ia dosarţ fila 379-388, raport de expertiză criminalistică), care au atestat că inculpatul s-a aflat la volanul autoturismului la momentul accidentului, deoarece papucul inculpatului era rigidizat, blocat în zona pedalierului.

Ori, Curtea a reţinut că era imposibil ca această blocare a papucului inculpatului să se realizeze în zona arătată dacă el s-ar fi aflat pe bancheta din spate.

Faptul că ocupanţii autoturismului nu şi-au schimbat poziţia de pe scaune în timpul rostogolirii autoturismului a fost certificat prin raportul de expertiză criminalistic din 09 aprilie 2012.

În raport de aceste probe Curtea a înlăturat, ca neconcludente - de altfel concluziile lor sunt în acest sens -, şi expertizele genetice care nu reţin urme biologice ce ar aparţine inculpatului în zona locului conducătorului auto - stânga faţă.

De asemenea, nu au fost reţinute ca fiind concludente, deoarece concluziile sunt teoretice şi se bazează pe susţinerile contradictorii ale inculpatului, nici constatările expertizelor care tind să stabilească valoarea alcoolemiei inculpatului sub limita legală pe baza declaraţiilor sale (raport din 19 aprilie 2012 a I.M.L. Craiova).

De altfel, acelaşi act medico legal, preluat necritic de instanţa de fond, a arătat în mod cert că datele pe care s-a bazat recalcularea alcoolemiei, aşa cum au fost declarate de inculpat, sunt greu de acceptat - 700 ml alcool în 5 minute - şi ele ar fi produs fenomene de intoleranţă digestivă.

Curtea nu a reţinut nici critica inculpatului în sensul că el, fiind trimis în judecată pentru o infracţiune unică complexă, în apel nu s-ar putea schimba încadrarea juridică dată actelor sale materiale, în două infracţiuni, atât timp cât apelul Ministerului Public este declarat împotriva sa, atât timp cât instanţa este obligată să ţină seama, în limitele art. 5 C. pen., şi de dispoziţiile art. 417 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate pentru fiecare dintre infracţiuni s-a ţinut seama de dispoziţiile art. 74 C. pen., inclusiv de poziţia nesinceră şi necooperantă a inculpatului, care a încercat tergiversarea procesului penal prin formularea de cereri probatorii a căror admitere a necesitat administrarea lor într-un interval de timp obiectiv îndelungat şi nu a dovedit regret.

Instanţa de apel a apreciat ca nefondată critica asigurătorului de răspundere civilă, deoarece asigurătorul de răspundere civilă este obligat să despăgubească victimele şi, eventual, pe moştenitorii acestora în mod direct şi individual în temeiul legii, aceasta nestabilind în favoarea asigurătorului o răspundere solidară cu inculpatul.

Potrivit Deciziei nr. 1/2005 dată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă şi nu în calitate de parte responsabilă civilmente sau garant al plăţii despăgubirilor civile, soluţie care are suport în dispoziţiile art. 49 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 care prevăd că asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicul.

Instanţa de apel a apreciat ca nefondată şi critica părţii civile C.C. privind nemotivarea sentinţei cu privire la proporţia culpei ce s-ar reţine fiului său victimă, deoarece instanţa de fond, în considerentele sentinţei (fila nr. 9) motivează acest lucru, motivare pe care Curtea a înţeles să nu o mai reia şi pe care a considerat-o temeinică şi legală, astfel încât nu a modificat proporţia acestei culpe.

Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs în casaţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând, în drept, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

S-a susţinut că pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., ca şi pedeapsa stabilită pentru concursul de infracţiuni, potrivit art. 38 alin.(1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., sunt în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. - uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar instanţa de apel i-a aplicat inculpatului pentru această infracţiune pedeapsa de numai 1 an închisoare, astfel încât aceasta este în alte limite decât cele prevăzute de lege, fiind sub minimul special.

De asemenea şi pedeapsa rezultantă stabilită pentru concursul de infracţiuni - de 2 ani şi 10 luni închisoare - compusă din pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare - este nelegală - întrucât, dacă instanţa de apel aplica inculpatului, pentru infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. - o pedeapsă în limite legale (de la 2 la 7 ani închisoare) - sporul care se adaugă la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni - nu putea fi mai mic de 8 luni închisoare, potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

Totodată, invocându-se acelaşi temei de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a arătat că, în condiţiile în care se reţine că inculpatul, în momentul producerii accidentului, avea în sânge o îmbibaţie alcoolică de 0,60g/l alcool - este greşită şi condamnarea sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., aplicarea corectă a legii penale mai favorabile justificând doar condamnarea sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. (1969).

În caz contrar s-a apreciat că este greşită schimbarea încadrării juridice dată infracţiunii de ucidere din culpă din art. 178 alin. (2) C. pen. (1969) în infracţiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. şi art. 336 alin. (1) C. pen., în mod corect, această schimbare de încadrare juridică trebuia făcută din art. 178 alin. (2) şi 3 C. pen. (1969).

Prin încheierea nr. 313/RC pronunţată la data de 13 noiembrie 2014 în Dosarul nr, 890/207/2011, în temeiul art. 440 alin. 4 C. proc. pen., înalta Curte de Casaţie și Justiţie, secţia penală, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova numai în ceea ce priveşte criticile ce se circumscriu temeiului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. privind aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege şi a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării caii extraordinare de atac promovată de recurent, aceasta fiind înregistrată pe rolul instanţei supreme sub nr. 3976/1/2014,

Examinând cauza prin prisma criticii formulate, circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:

Criticile formulate de parchet vizează nelegalitatea deciziei penale atacate ori scopul recursului în casaţie este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile şi, în consecinţă, înlăturarea oricărei nelegalităţi din hotărâre.

Este adevărat că pct. 12 al art. 438 alin. (1) C. proc. pen. (cazul de casare invocat de parchet) se referă la pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, însă acest motiv de casare nu trebuie analizat în mod abstract, ci coroborat şi cu alte texte de lege, în condiţiile în care soluţiile ce pot fi pronunţate în cazul judecării acestei căi extraordinare de atac vizează şi înlăturarea greşitei aplicări a legii, astfel încât, admiterea recursului în casaţie formulat de parchet se impune cu necesitate.

Astfel, din actele şi lucrările dosarului rezultă că în sarcina inculpatului R.R.F. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, constând în aceea că în ziua de 31 mai 2010, conducând autoturismul, datorită nerespectării măsurilor de prevedere pentru îndeplinirea activităţii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, în condiţiile unui carosabil umed, ca urmare a neadaptării vitezei de rulaj, a pierdut controlul asupra direcţiei de mers, fapt ce a avut ca urmare accidentul rutier, soldat cu decesul victimei C.D.C., dar si că ar fi condus acest autoturism având o alcoolemie ce depăşeşte limita legală de 0.80 gr. %o.

Motivându-şi decizia, instanţa de control judiciar a apreciat, în esenţă, că, în aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., limitele de pedeapsă pentru infracţiunile deduse judecăţii sunt mai reduse potrivit dispoziţiilor noului C. pen. şi a procedat la schimbarea încadrării juridice.

Astfel, s-a constatat că în noua reglementare, fapta complexă pentru care a fost trimis în judecată inculpatul (art. 178 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. (1969)) este incriminată în două dispoziţii distincte, respectiv în prevederile art. 192 alin. (2) C. pen. şi art. 336 C. pen., limitele maxime ale pedepselor prevăzute de lege (maxim 7 ani închisoare atât pentru art. 192 alin. (2) C. pen. cât şi pentru art. 336 C. pen.) fiind mai mici decât cele ce s-ar aplica potrivit Codului penal anterior ( maxim 15 ani închisoare), cele două infracţiuni aflându-seîn concurs real.

Înalta Curte apreciază că hotărârea pronunţată de instanţa de apel este nelegală întrucât pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., dar şi pedeapsa stabilită pentru concursul de infracţiuni - potrivit art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. - sunt în alte limite decât cele prevăzute de lege, criticile formulate de parchet încadrându-se în cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. pen., uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Or în speţă, instanţa de control judiciar, aplicându-i inculpatului pentru această infracţiune pedeapsa de 1 an închisoare, Înalta Curte constată că aceasta este în alte limite decât cele prevăzute de lege, în condiţiile în care nu s-au reţinut circumstanţe atenuante care ar fi atras coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

De asemenea, şi pedeapsa rezultantă stabilită pentru concursul de infracţiuni (2 ani şi 10 luni închisoare), compusă, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., din pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare (o treime din cealaltă pedeapsă de 1 an închisoare) este nelegală, întrucât, dacă instanţa de apel aplica inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. o pedeapsă în limitele legale (de la 2 la 7 ani închisoare), atunci şi sporul sus menţionat nu putea fi mai mic de 8 luni închisoare (o treime din 2 ani închisoare).

Având în vedere faptul că potrivit dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. instanţa, pronunţând soluţia de admitere a recursului în casaţie şi casare a hotărârii atacate, fie îl achită pe inculpat sau dispune încetarea procesului penal ori înlătură greşita aplicare a legii, iar această din urmă situaţie doar în cazurile prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 11 şi 12 C. proc. pen., adică atunci când nu s-a constatat graţierea sau, în mod greşit, s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată şi, respectiv, s-au aplicat pedepse în alte limite prevăzute de lege, iar cum înalta Curte, constatând că în speţă, pentru considerentele arătate anterior, este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, va casa, în parte, decizia penală atacată, iar în rejudecare, va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare aplicată inculpatului R.R.F. în pedepsele componente de 1 an închisoare şi de 2 ani şi 6 luni închisoare, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 192 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. va condamna pe inculpatul R.R.F. la 2 ani închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 lit. b) C. pen. va aplică inculpatului R.R.F. pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care a fost condamnat prin decizia penală atacată, la care va adăuga un spor de 8 luni închisoare, urmând să execute pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat R.R.F., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de la lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 763 din 5 iunie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare aplicată inculpatului R.R.F. în pedepsele componente de 1 an închisoare şi de 2 ani şi 6 luni închisoare, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 192 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul R.R.F. la 2 ani închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 lit. b) C. pen. aplică inculpatului R.R.F. pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care a fost condamnat prin decizia penală atacată, la care adaugă un spor de 8 luni închisoare, urmând să execute pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat R.R.F., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 11 decembrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 3119/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 396/2014. Penal. Excepţie de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: