ICCJ. Decizia nr. 3119/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3119/2014
Dosar nr. 7749/3/2012
Şedinţa publică din 9 decembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 303/F din data de 16 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 7749/3/2012, în baza art. 215 alin. (1)-(3) şi 5 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cu referire la art. 74 lit. a) C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, a fost condamnată inculpata B.E. la pedeapsa închisorii de 8 ani pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.
În baza art. 65 C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 288 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cu referire la art. 74 lit. a) C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa închisorii de 2 luni şi 20 de zile pentru săvârşirea infracţiunii de la fals material în înscrisuri oficiale.
În baza art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cu referire la art. 74 lit. a) C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa închisorii de 2 luni şi 20 de zile pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. anterior s-au contopit pedepsele de mai sus, inculpata B.E. urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. anterior s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior, s-au aplicat inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale rezultante.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen. anterior a fost anulată suspendarea condiţionată a pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1128 din 14 decembrie 2008 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 763 din 11 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti.
S-a menţinut graţierea condiţionată a pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1128 din 14 decembrie 2008 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 769 din 11 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti.
S-a constatat împlinit termenul de încercare de 3 ani al graţierii condiţionate a pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1128 din 14 decembrie 2008 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 769 din 11 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti.
În baza art. 348 C. proc. pen. anterior, s-a dispus anularea actelor falsificate de inculpată.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior cu referire la art. 1451 C. proc. pen. anterior, s-a luat faţă de inculpata B.E. măsura obligării de a nu părăsi ţara.
În baza art. 1451 cu referire la art. 145 alin. (11) C. proc. pen. anterior, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, inculpata a fost obligată să respecte următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemată;
b) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea de organul judiciar, respectiv la secţia de poliţie în a cărei rază teritorială se află, domiciliul inculpatei, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemată;
c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 145 alin. (12) C. proc. pen. anterior, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, inculpata a fost obligată să respecte următoarele obligaţii: să nu se apropie de părţile vătămate, de membrii familiilor acestora, de martori şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect.
În baza art. 145 alin. (2) C. proc. pen. anterior s-a atras atenţia inculpatei că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor care îi revin, se va lua faţă de aceasta măsura arestării preventive.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior rap. la art. 14 C. proc. pen. anterior, art. 998 şi urm. C. civ., a fost obligată inculpata la plata de daune civile, după cum urmează:
- 168.000 euro, cu dobânda legală calculată de la data săvârşirii faptelor la data de plăţii efective, către părţile civile K.M. şi K.G.;
- 32.000 euro către partea civilă I.S.D.;
- 33.000 RON către partea civilă P.V.;
- 7.000 euro către partea civilă C.G.C.;
- 67.500 euro către partea civilă D.E.
S-a luat act că partea vătămată P.E. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 353 raportat la art. 163 C. proc. pen. anterior, s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei B.E. în favoarea părţilor civile până la concurenţa sumelor acordate acestora cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 191 C. proc. pen. anterior, a fost obligata inculpata la plata sumei de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa aceasta sentinţă, prima instanţă a reţinut că în cursul lunii noiembrie 2006, prin intermediul martorului G.M.A., părţile vătămate K.M. şi K.G. au cunoscut-o pe inculpata B.E., care le-a spus că îşi desfăşoară activitatea în cadrul Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D.I.C. din Bucureşti şi că îi poate ajuta să cumpere imobile care făceau obiectul unor executări silite.
În aceste condiţii, inculpata le-a făcut părţilor vătămate o ofertă cu privire la un imobil situat în Bucureşti, sector 3, aparţinând debitorului S.V., precizând că preţul de adjudecare al acestuia era de 22.500 euro.
Inculpata le-a spus pe părţilor vătămate K.M. şi K.G. că nu trebuie să participe la licitaţia publică, urmând ca ea să se ocupe personal de toate formalităţile impuse de procedura executării silite şi mai mult, le-a condus pe acestea la imobilul menţionat, despre care le-a spus că nu poate fi vizitat întrucât este încă ocupat de către debitor.
În data de 15 noiembrie 2006, la indicaţiile inculpatei B.E., acestea au achitat suma de 2.350 euro în contul Biroului de Executori Judecătoreşti Asociaţi D.I.C. şi, totodată, i-au remis inculpatei suma de 8.000 euro.
Ulterior, inculpata le-a încredinţat părţilor vătămate două înscrisuri intitulate „proces-verbal de vânzare” datat 22 noiembrie 2006 şi „titlu de adjudecare” datat 27 noiembrie 2006, care atestau că imobilul situat în Bucureşti, sector 3, fusese adjudecat în favoarea părţii vătămate K.G.
Întrucât părţile vătămate au constatat că aceste înscrisuri nu erau ştampilate, i-au cerut explicaţii inculpatei B.E., care le-a spus că a uitat să aplice ştampila, dar că urma să îndrepte acest lucru.
În data de 27 noiembrie 2006, părţile vătămate au achitat la C. Bank SA, în contul Biroului de Executori Judecătoreşti Asociaţi D.I.C. suma de 9.900 euro, iar în data de 28 noiembrie 2006 i-au mai remis inculpatei suma de 10.356 euro pentru a se ocupa de formalităţile, pe care le impunea procedura executării silite.
Înscrisurile care atestau adjudecarea imobilului situat în Bucureşti, sector 3, în favoarea părţii vătămate K.G. au rămas la inculpată.
Având încredere în susţinerile inculpatei că le poate ajuta să cumpere şi alte imobile care făceau obiectul unor executări silite, în perioada noiembrie 2006 - februarie 2007, părţile vătămate K.M. şi K.G. au mai plătit suma de 222.625 euro, acestea primind de la inculpată două înscrisuri, neştampilate, intitulate „titlu de executare” datat 29 ianuarie 2007 şi „încheiere” din data de 30 ianuarie 2007 care atestau adjudecarea imobilului situat în Bucureşti, sector 2, în favoarea părţilor vătămate.
Întrucât la sfârşitul lunii martie 2007, părţile vătămate şi-au dat seama că ceva nu era în regulă, s-au deplasat la sediul Biroului de Executori Judecătoreşti Asociaţi D.I.C., prilej cu care au constatat că inculpata nu era angajata acestui birou şi că sumele consemnate la C. Bank SA, la dispoziţia biroului respectiv, nu fuseseră ridicate. În aceste condiţii, părţile vătămate au reuşit să recupereze sumele 17.300 RON şi de 40.300 euro.
Fiind contactată de către părţile vătămate, inculpata le-a asigurat că va rezolva toate problemele şi, în plus, a dat o declaraţie în faţa părţilor vătămate K.M., K.G. şi D.E., precum şi a martorului N.M.A., prin care s-a obligat să le restituie suma de 168.000 euro în intervalul 03 aprilie 2007 - 09 aprilie 2007.
Fiind efectuate verificări de către organele de urmărire penală la Biroul de Executori Judecătoreşti Asociaţi D.I.C., s-a constatat că inculpata B.E. nu a fost niciodată angajată la acest birou. În plus, biroul menţionat a comunicat organelor de urmărire penală faptul că inculpata a avut calitatea de debitor în dosarul execuţional cu nr. 110/2006 al Biroului de Executori Judecătoreşti Asociaţi D.I.C., în care figurau în calitate de creditori numiţii Z.M. şi Z.E., precum şi faptul că unul dintre imobilele pe care părţile vătămate au crezut că l-au cumpărat cu ajutorul inculpatei B.E., situat în Bucureşti, sector 3, figurează adjudecat în urma licitaţiei publice organizate în data de 23 aprilie 2007, în favoarea adjudecatarului B.I.
De asemenea, potrivit adresei din 31 mai 2007 a C. Bank SA, partea vătămată K.G. a depus recipise de consemnare la această instituţie în valoare de 2.250 euro, 9.900 euro, 2.800 euro, 9.900 euro, 3.200 euro, 2.350 euro, 9.900 euro, 5.320 euro şi de 5.320 euro pe seama şi la dispoziţia Biroului de Executori Judecătoreşti Asociaţi D.I.C.
Fiind audiat, martorul G.M.A. a declarat că a cunoscut-o pe inculpată prin intermediul numiţilor Ş.S. şi D.G., administratorul şi respectiv angajatul unei agenţii imobiliare. Potrivit susţinerilor martorului, inculpata s-a prezentat drept jurist în cadrul Biroului de Executori Judecătoreşti Asociaţi D.I.C. şi s-a oferit să îl ajute pe martor să cumpere imobile din Bucureşti care făceau obiectul unor executări silite şi fuseseră scoase la licitaţie publică. Din declaraţiile martorului rezultă că acesta a fost de acord, să cumpere astfel de imobile şi în acest sens a consemnat la C. Bank SA sumele de bani necesare. Întrucât după o perioadă de şase luni martorul a constatat că nu fusese chemat să se prezinte la nicio licitaţie publică, şi-a retras sumele pe care le consemnase anterior.
Cu prilejul audierii martorul a recunoscut că i-a prezentat-o părţii vătămate K.G. pe inculpata B.E., însă a declarat că în momentul în care şi-a dat seama că fusese indus în eroare de către inculpată, a încunoştiinţat-o de îndată pe partea vătămată despre cele constatate.
În cursul urmăririi penale a fost dispusă efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice asupra înscrisului olograf intitulat „declaraţie” pus la dispoziţia organelor de urmărire penală de către părţile vătămate din cuprinsul căruia rezultă că inculpata B.E. s-a obligat să restituie eşalonat părţii vătămate K.M. , în perioada 03 aprilie 2007 - 09 aprilie 2007, sume totalizând 168.000 euro.
Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 17 august 2009, semnatara de pe declaraţia mai sus menţionată a fost executată de inculpata B.E.
Sub acest aspect prima instanţă a reţinut că doar cu privire la menţiunile de pe declaraţie nu s-a putut stabili dacă au fost sau nu executate de inculpată.
Din declaraţiile martorului N.M.A., care a semnat în calitate de martor declaraţia de recunoaştere de către inculpată a sumelor datorate părţilor vătămate K., a rezultat că inculpata a semnat această declaraţie fără a fi forţată în vreun fel de părţile vătămate K. sau de partea vătămată D.E.
S-a mai reţinut că, la data de 08 mai 2007, cu prilejul prinderii în flagrant a inculpatei B.E. de către lucrători de poliţie din cadrul Secţiei 10 Poliţie din Bucureşti, în autovehiculul cu care aceasta se deplasase, marca D., au fost descoperite şi ridicate mai multe înscrisuri care dovedesc săvârşirea de către inculpată a infracţiunii de înşelăciune în dauna părţilor vătămate K.M. şi K.G. şi a infracţiunilor de uz de fals şi fals material în înscrisuri oficiale, respectiv: încheierea pronunţată în data de 26 ianuarie 2007 de către Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, în dosarul de executare silită cu nr. 162/2007, prin care s-a dispus evacuarea silită a debitorului R.E. din imobilul situat în Bucureşti, sector 3, la cererea adjudecatarului, partea vătămată K.G.; recipisele din data de 15 noiembrie 2006 în valoare de 2.250 euro, din data de 16 noiembrie 2006 în valoare de 5.320 RON, din data de 23 ianuarie 2007 în valoare de 3.200 euro, din data de 19 ianuarie 2007 în valoare de 9.900 euro, din data de 30 noiembrie 2006 în valoare de 2.350 euro, din data de 30 noiembrie 2006 în valoare de 2.800 euro, din data de 27 noiembrie 2006 în valoare de 9.900 euro, din data de 06 decembrie 2006 în valoare de 12.070 RON, din data de 14 decembrie 2006 în valoare de 9.900 euro, din data de 06 decembrie 2006 în valoare de 12.070 RON, care atestă consemnarea la C. Bank SA de către partea vătămată K.G. sumelor de bani la dispoziţia biroului executorilor judecătoreşti mai sus menţionat, precum şi două cărţi de vizită aparţinând părţilor vătămate K.M. şi K.G.
Prima instanţă a mai reţinut că, în cursul lunii octombrie 2006, partea vătămată I.S.D., prin intermediul unei cunoştinţe de naţionalitate arabă, B.A., neidentificată în cauză, a cunoscut-o pe inculpata B.E., aceasta prezentându-se drept angajată a Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D.I.C. şi s-a oferit să o ajute pe partea vătămată să cumpere un apartament ce face obiectul unei proceduri de executare silită.
Ulterior, partea vătămată I.S.D. a fost contactată de către inculpata B.E., care i-a spus că a găsit un apartament situat în sectorul 5, cu preţul de vânzare de 40.000 euro, partea vătămată fiind acord să îl achiziţioneze.
Pentru achiziţionarea imobilului, la indicaţiile inculpatei, partea vătămată s-a deplasat la C. Bank SA şi a consemnat suma de 10.500 RON reprezentând 10% din valoarea imobilului în contul Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D.I.C.
Conform înţelegerii cu inculpata, diferenţa de preţ urma să fie achitată de partea vătămată în cursul lunii noiembrie 2006.
A doua zi după consemnarea sumei de 10.500 RON la C. Bank SA, numitul B.A. şi inculpata B.E. au contactat-o pe partea vătămată şi i-au spus că în realitate, suma de 10.000 euro, pe care i-au mai cerut-o, reprezenta „şpaga” pe care trebuia să o plătească pentru a câştiga licitaţia organizată pentru vânzarea apartamentului respectiv.
În aceste împrejurări, partea vătămată s-a întâlnit cu cei doi la o benzinărie situată din Bucureşti, unde i-a remis inculpatei B.E. suma de 35.000 RON.
La începutul lunii noiembrie 2006, partea vătămată I.S.D. a fost contactată telefonic de către numitul B.A. şi de către inculpata B.E., aceasta din urmă spunându-i că a câştigat licitaţia respectivă, iar după câteva zile i-a încredinţat părţii vătămate o fotocopie a titlului de adjudecare în favoarea sa a imobilului menţionat.
În data de 26 noiembrie 2006, la indicaţiile inculpatei B.E., partea vătămată I.S.D. a mai consemnat la C. Bank SA suma de 17.500 RON în contul Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D.I.C. şi i-a remis inculpatei suma de 77.000 RON, pentru ca în cursul lunii decembrie 2006 să îi mai plătească suma de 700 euro cu titlu de cheltuieli de evacuare. În cursul lunii ianuarie 2007, inculpata B.E. i-a remis părţii vătămate un proces-verbal, din care rezulta vânzarea imobilului către aceasta. Fiind audiat în cauză, martorul D.C.A. a arătat că a cumpărat imobilul situat în sectorul 5 în data de 14 octombrie 2004, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat în 14 octombrie 2004. După cumpărare, imobilul nu a fost scos niciodată la licitaţie publică.
La începutul lunii aprilie 2007, partea vătămată C.G.C. a cunoscut-o pe inculpata B.E., prin intermediul părţii vătămate I.S.D.. Inculpata s-a prezentat drept avocat şi colaborator al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D.I.C. , promiţându-i părţii vătămate că o poate ajuta să câştige licitaţia publică care urma să aibă loc în data de 20 aprilie 2007 cu privire la imobilul situat în Bucureşti, sector 3.
Inculpata B.E. i-a spus părţii vătămate C.G.C. că trebuia să achite suma de 70.000 euro pentru acest imobil şi întrucât partea vătămată nu avea această sumă a contactat-o pe partea vătămată P.V., stabilind cu aceasta să cumpere împreună imobilul respectiv, urmând ca în titlul de adjudecare să figureze doar partea vătămată P.V.
Inculpata s-a prezentat drept avocat al părţii vătămate P.V. şi i-a spus că îi poate ajuta să achiziţioneze la licitaţie publică imobilul situat în Bucureşti, sector 3.
Partea vătămată C.G. i-a plătit inculpatei suma de 7.000 euro, reprezentând un avans din suma pe care trebuia să o achite, încheind cu aceasta o chitanţă care atesta că o împrumutase pe inculpată cu aceşti bani.
La data de 18 aprilie 2007, părţile vătămate C.G.C. şi P.V. s-au întâlnit în faţa Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti cu inculpata B.E., care le-a spus că lucrează cu Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D.I.C., organizatorul unei licitaţii publice cu privire la imobilul mai sus menţionat şi că le poate ajuta să îl dobândească.
La solicitarea inculpatei cele două părţi vătămate au intrat împreună cu aceasta în sediul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, unde inculpata a pretins că i s-a eliberat o fotocopie a unui act din Dosarul nr. 1136/301/2006 şi a unei file din Dosarul nr. 1028/ES/2005 al Judecătoriei sectorului 3, pe care le-a încredinţat părţii vătămate P.V.
În ziua de 18 aprilie 2007, părţile vătămate C.G.C. şi P.V., martorul C.V. şi inculpata s-au deplasat la C. Bank SA, unde partea vătămată P.V. a plătit suma de 16.653 RON fiind convinsă că reprezintă un avans din suma care trebuia plătită pentru participarea la licitaţie.
După aceea, inculpata B.E. i-a solicitat părţii vătămate P.V. să îi remită suma de 10.000 euro, spunându-i că urma să fie împărţită între proprietarul imobilului, reprezentanţii C. Bank SA şi executorul judecătoresc.
Întrucât inculpata B.E. le-a spus părţilor vătămate P. şi C. că nu le poate elibera o chitanţă care să ateste primirea acestei sume, în prezenţa părţii vătămate C.G.C. şi a martorului C.V., partea vătămată P.V. a încheiat cu inculpata un contract în baza căreia o împrumuta pe inculpată cu suma de 33.300 RON, iar aceasta se obliga să îi restituie banii în data de 01 iulie 2007, dată la care partea vătămată P.V. urma să primească de la inculpată actele care atestau că devenise proprietarul imobilului situat pe sector 3.
Inculpata B.E. le-a spus părţilor vătămate că nu trebuie să participe la licitaţia publică, întrucât P.V. va fi singurul licitator, iar ea va „aranja” ca să nu mai afle nimeni despre organizarea licitaţiei.
Deşi în data de 23 aprilie 2007, părţile vătămate trebuiau să se întâlnească cu inculpata pentru a primi titlul de adjudecare a imobilului, acest lucru nu s-a mai întâmplat, inculpata folosind diferite pretexte pentru a nu se prezenta la întâlnire.
Ulterior, în data de 04 mai 2007, părţile vătămate P. şi C. s-au întâlnit cu inculpata B.E., prilej cu care aceasta le-a arătat titlul de adjudecare şi le-a mai solicitat suma de 7.500 euro.
Întrucât a refuzat şi de această dată să le dea o chitanţă care să ateste plata acestei sume, părţile vătămate şi-au dat seama că era ceva în neregulă şi i-au solicitat inculpatei să le restituie suma de 33.300 RON plătită anterior, iar aceasta s-a obligat să o restituie în data de 08 mai 2007.
Ulterior, părţile vătămate s-au deplasat la sediul Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D.I.C., unde au aflat că imobilul respectiv fusese adjudecat deja şi că inculpata B.E. nu este colaboratoarea biroului şi, în plus, mai indusese în eroare şi alte persoane în acest mod.
În aceste condiţii, părţile vătămate au luat hotărârea să o contacteze telefonic şi să stabilească o întâlnire cu aceasta sub pretextul că doresc să îi dea restul sumei de bani, urmând să solicite ulterior prezenţa organelor de poliţie la locul mtâlnirii pentru ca acestea să descopere asupra sa acte false doveditoare ale săvârşirii infracţiunii de înşelăciune.
La data de 08 mai 2007, părţile vătămate C.G. şi P.V. şi martorul A.A. s-au întâlnit cu inculpata B.E., care era însoţită de martorii S.M. şi G.S. Părţile vătămate i-au solicitat să le arate apartamentul pe care doreau să îl achiziţioneze, iar în momentul în care au ajuns la adresa respectivă au anunţat organele de poliţie.
Cu acest prilej, organele de poliţie au ridicat de la partea vătămată P.V., în baza unei dovezi, actele pe care inculpata B.E. i le predase anterior, respectiv: fotocopii ale contractului de împrumut bănesc încheiat în data de 18 aprilie 2007 între partea vătămată P.V. şi inculpată; fotocopii ale contractului de împrumut bănesc încheiat între C. Bank SA - Sucursala Sectorului 1 şi numita R.E., adresa prin care C. Bank SA a solicitat în data de 10 martie 2005 Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D.I.C. efectuarea demersurilor necesare începerii executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut bănesc; fotocopia file din Dosarul nr. 1028/ES/2005 al Judecătoriei sectorului 3, reprezentând încheierea prin care s-a încuviinţat în data de 30 martie 2006 executarea silită împotriva debitoarei R.E. şi a încheierii din data de 26 iunie 2006 prin care Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a încuviinţat executarea silită a creanţei în cuantum de 12.000 RON în baza titlului executoriu mai sus menţionat.
Din cuprinsul procesului-verbal de transcriere a convorbirilor înregistrate de partea vătămată P.V. cu inculpata B.E. rezultă că partea vătămată i-a reproşat inculpatei că deşi i-a remis suma de 15.000 euro, nu primise de la aceasta titlul de adjudecare a imobilului pe care dorea să îl achiziţioneze. În aceleaşi împrejurări, inculpata B.E. i-a spus părţii vătămate P.V. că fusese contactatată de către partea vătămată C.G.C., care i-a spus că vrea să se retragă de la licitaţie şi i-a cerut părţii vătămate P.V. să ajungă la o înţelegere cu partea vătămată C.G.C., arătându-se dispusă chiar să restituie sumele pe care le primise de la părţile vătămate.
Fiind audiat, martorul S.M. a declarat că inculpata B.E. este mătuşa sa, iar în data de 08 mai 2007 l-a contactat telefonic şi i-a solicitat să o transporte cu autoturismul său marca D. în mai multe locuri din Bucureşti. În data respectivă, în jurul orelor 18.00, s-a deplasat în zona l., unde îl aştepta inculpata şi o prietenă de-a acesteia, martora G.S., şi la solicitarea inculpatei martorul le-a transportat pe cele două la o benzinărie din zona C. Acolo inculpata B.E. a coborât din maşină şi s-a întâlnit cu trei persoane de sex masculin, iar după ce a discutat cu acestea a urcat într-un autovehicul marca B. condus de către una dintre persoane. Din declaraţiile martorului mai rezultă că ulterior a fost contactat telefonic de către inculpată care i-a spus că se află în zona H.T. şi i-a solicitat ajutorul, întrucât persoanele cu care se întâlnise o constrângeau să urce în maşină. Potrivit afirmaţiilor martorului S.M., la scurt timp după aceea a fost sunat din nou de către inculpată, care i-a spus că este condusă la Secţia 10 Poliţie. O dată ajuns acolo, organele de poliţie i-au solicitat consimţământul pentru a efectua o percheziţie asupra autovehiculului său, iar cu acest prilej martorul le-a indicat bunurile aflate în interiorul acestuia care îi aparţineau inculpatei B.E.
În acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorilor G.S. şi N.F. audiaţi în cursul urmăririi penale.
Din cuprinsul procesului-verbal întocmit în data de 08 mai 2007 de către organele de poliţie cu prilejul efectuării percheziţiei asupra autovehiculului marca D., proprietatea martorului S.M. rezultă că în interiorul acestui autoturism, respectiv pe bancheta din spate, între scaune şi în portbagaj au fost descoperite şi ridicate de către organele de poliţie mai multe înscrisuri cu privire la care martorul S.M. a declarat că îi aparţin inculpatei B.E.
În urma inventarierii acestor bunuri au fost găsite mai multe înscrisuri care privesc pe părţile vătămate P.V. şi C.G.C., respectiv: o fotocopie a încheierii de şedinţă a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. 11366/301/2006; fotocopia încheierii pronunţate în data de 30 martie 3005 de către Judecătoria sectorului 3 Bucureşti în Dosarul nr. 1028/ES/2005; fotocopia contractului de împrumut, fotocopia actelor de identitate ale părţilor vătămate P.V. şi C.G.C.; contractul de împrumut datat 18 aprilie 2007 încheiat între inculpata B.E. şi partea vătămată P.V.; chitanţa datată 16 aprilie 2007; adresa emisă în 21 iulie 2007 de către Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D.I.C. în dosarul de executare silită cu nr. 567/2006, din care rezulta că imobilul situat în sectorul 3 fusese adjudecat în data de 23 aprilie 2007 în favoarea numitului B.I.; fotocopia recipisei care atestă consemnarea în data de 18 aprilie 2007 de către partea vătămată P.V. a sumei de 16.653 RON în contul Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D.I.C. ; raportul de evaluare a imobilului situat în sectorul 3, precum şi o rezoluţie din data de 16 martie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin care s-a confirmat neînceperea urmăririi penale faţă de inculpata B.E. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 288 C. pen. anterior, art. 291 C. pen. anterior şi de art. 215 alin. (1) C. pen. anterior.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 17 august 2009, semnătura de la rubrica „împrumutat” de pe contractul de împrumut datat 18 aprilie 2007 şi încheiat între inculpata B.E. şi partea vătămată P.V. îi aparţine inculpatei. De asemenea, semnătura de la rubrica „am primit” de pe înscrisul intitulat chitanţă întocmit în data de 16 aprilie 2007 care atestă primirea de către inculpată a sumei de 7.000 euro de la partea vătămată C.G.C. îi aparţine inculpatei B.E.
Prin adresa emisă în data de 21 iunie 2007, Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D.I.C. s-a comunicat organelor de urmărire penală că pe rolul acestui birou a fost înregistrat dosarul execuţional nr. 567/2006, având ca obiect imobilul situat în sectorul 3, Bucureşti, care a fost adjudecat în data de 23 aprilie 2007 în favoarea adjudecatarului B.I.
De asemenea, prin adresa emisă în data de 01 iunie 2007, Baroul Bucureşti a comunicat organelor de urmărire penală că inculpata B.E. nu figurează în tabloul avocaţilor Baroului Bucureşti şi nu a făcut parte niciodată din Baroul Bucureşti.
S-a mai reţinut că în jurul datei de 16 martie 2007, prin intermediul părţii vătămate K.M., partea vătămată D.E. a cunoscut-o pe inculpata B.E., care s-a prezentat drept reprezentant legal al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D.I.C. şi i-a propus să achiziţioneze un imobil compus din teren cu suprafaţa de 101,3 m.p. şi construcţia cu suprafaţa de 85,60 m.p. situat în Bucureşti, sector 3.
Inculpata i-a propus părţii vătămate D.E. să îi predea titlul de adjudecare a imobilului menţionat emis pe numele altei persoane, prezentându-i în acest sens o serie de înscrisuri, care purtau antetul biroului mai sus menţionat şi semnătura executorului şi care atestau că sumele plătite, în datele de 16 martie 2007 şi 19 martie 2007, de către partea vătămată inculpatei B.E. şi totalizând 67.500 euro fuseseră înregistrate, iar partea vătămată urma să dobândească proprietatea asupra imobilului.
Întrucât partea vătămată a observat că punerea sa în posesia imobilului întârzia, s-a deplasat la sediul Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D.I.C., unde a constatat că fusese indusă în eroare de către inculpată, întrucât aceasta nu lucra la acest birou, iar toate actele pe care i le prezentase erau contrafăcute.
Cu acelaşi prilej, partea vătămată D.E. a aflat că imobilul pe care crezuse că îl achiziţionase fusese deja dobândit de către o altă persoană. În aceste condiţii, partea vătămată a contactat-o pe inculpată şi i-a solicitat acesteia să dea o declaraţie prin care se obliga să îi restituie suma de 67.500 euro până la data de 30 martie 2007. Deşi inculpata a dat declaraţia solicitată, aceasta nu a restituit suma datorată.
Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 17 august 2009, semnătura de pe declaraţia mai sus menţionată a fost executată de inculpata B.E. Sub acest aspect, prima instanţa a reţinut că doar cu privire la menţiunile de pe declaraţie nu s-a putut stabili dacă au fost sau nu executate de inculpată.
Din declaraţiile martorului N.M.A., care a semnat în calitate de martor declaraţia de recunoaştere de către inculpată a sumelor datorate părţii vătămate D.E., rezultă că inculpata a semnat această declaraţie fără a fi forţată în vreun fel de părţile vătămate K. sau de partea vătămată D.E. Mai mult, martorul arată că a fost de faţă când partea vătămată D.E. a dat sumele de bani inculpatei, ocazie cu care inculpata a dat părţii vătămate nişte „chitanţe cu antetul executorului judecătoresc”.
În urma inventarierii acestor bunuri au fost găsite mai multe înscrisuri care privesc pe partea vătămată D.E., respectiv: documentele purtând antetul Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D.I.C., intitulate „somaţie”, datate 26 martie 2007, din cuprinsul cărora rezultă că prin încheierea din data 31 mai 2006 a Judecătoriei sectorului 3 a fost dispusă încuviinţarea evacuării silite a debitoarei R.E. din imobilul situat în Bucureşti, sector 3, în favoarea părţii vătămate D.E.
În urma cercetărilor penale efectuate în cauză s-a stabilit că printre înscrisurile ridicate în data de 08 mai 2007 de către organele de poliţie din autoturismul marca D., a fost descoperită şi o fotocopie a cărţii de identitate a martorului P.E.
În aceste împrejurări, organele de poliţie au procedat la audierea acestuia în calitate de martor pentru a stabili modalitatea în care inculpata a ajuns în posesia fotocopiei cărţii sale de identitate. Cu acest prilej, martorul a declarat că a cunoscut-o pe inculpata B.E. prin intermediul avocatului său D.M.A. şi că aceasta s-a prezentat drept avocat în cadrul cabinetului de avocatură N.N.
Inculpata i-a promis martorului că îl poate ajuta să cumpere un apartament situat în Bucureşti care făcea obiectul unei proceduri de executare silită la Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D.I.C.
Martorul a fost de acord cu propunerea inculpatei şi, la solicitarea acesteia, i-a încredinţat o fotocopie a cărţii sale de identitate şi a însoţit-o la agenţia C. Bank SA, unde a achitat suma de 12.000 RON reprezentând taxa de participare la licitaţia publică.
Ulterior, inculpata B.E. i-a pretins suma de 10.000 euro, spunându-i că o parte din aceşti bani îi va reveni executorului judecătoresc, însă martorul nu a fost de acord cu această propunere. Martorul a făcut personal demersuri pentru a afla data la care urma să aibă loc licitaţia şi a depus chitanţa eliberată de C. Bank SA la dosarul de licitaţie, iar în cursul lunii mai 2007, a participat la licitaţia publică organizată cu privire la un imobil situat în Bucureşti, proprietatea numitei R.E.
Imobilul a fost adjudecat în favoarea unuia dintre participanţii la licitaţie cu suma de 525.000 RON.
Martorul P.E. a mai afirmat că a reuşit să recupereze suma de 12.000 RON pe care o consemnase la C. Bank SA şi că în momentul în care a efectuat verificări la Baroul Bucureşti şi a constatat că inculpata B.E. nu era membru al acestuia, şi-a dat seama că aceasta încercase să îl inducă în eroare.
În ceea ce priveşte temeinicia situaţiei de fapt reţinute, prima instanţă a constatat ca inculpata nu a fost niciodată în relaţii de prietenie şi nici de rudenie cu vreuna din părţile vătămate, neexistând nici un motiv ca părţile vătămate să împrumute pe inculpată cu sume mari sau mici de bani.
S-a mai reţinut că părţile vătămate nu aveau nici cea mai mică justificare să reclame în mod mincinos săvârşirea unor fapte de înşelăciune de către inculpată, nici să evite reclamarea altor persoane, care să fi participat la săvârşirea faptelor şi nici să consemneze sume mari de bani în contul executorului judecătoresc fără ca vreuna din ele, cu excepţia lui P.E., să se prezinte la licitaţia publică.
Or, neparticiparea la licitaţie a părţilor vătămate dovedeşte că acestea au făcut ceea ce le-a spus inculpata, convinse că „afacerea” - cum spune inculpata în convorbirile telefonice purtate cu P.V. - este aranjată cu executorul şi adjudecarea la licitaţie a imobilelor este sigură.
Această apreciere s-a întemeiat pe declaraţiile de recunoaşte a sumelor datorate către părţile vătămate K.M., K.G. şi D.E., pe contractul de împrumut încheiat cu partea vătămată P.V., pe chitanţa încheiată cu partea vătămată C.G.C., precum şi pe înscrisurile ridicate de la inculpată în data de 08 mai 2007, din care rezultă fără putinţă de tăgadă că inculpata este autoarea faptelor reclamate de părţile vătămate.
Faptul că inculpata nu a relevat nicio împrejurare concretă şi credibilă, care să impună concluzia că între aceasta şi părţile vătămate ar fi existat anumite raporturi juridice, în temeiul cărora inculpata să fie obligată să le restituie sume mari de bani constituie o împrejurare relevantă ce sprijină susţinerile părţilor vătămate.
De asemenea, inculpata nu a produs nicio probă din care să rezulte că părţile vătămate K. şi D.E. au forţat-o să întocmească declaraţiile mai sus menţionate.
Dimpotrivă, din declaraţiile martorului N.M.A., care a semnat în calitate de martor declaraţia de recunoaştere de către inculpată a sumelor datorate părţilor vătămate D.E. şi K., rezultă că inculpata a semnat declaraţiile fără a fi forţată în vreun fel. Mai mult, martorul arată că a fost de faţă când partea vătămată D.E. a dat sumele de bani inculpatei, ocazie cu care inculpata a dat părţii vătămate nişte „chitanţe cu antetul executorului judecătoresc”.
În aceste condiţii, prima instanţa a apreciat pe deplin dovedite susţinerile părţilor vătămate că sumele relevate prin înscrisurile semnate de inculpată reprezintă sume de bani înmânate inculpatei pentru cumpărarea imobilelor prezentate de aceasta ca fiind scoase la licitaţie publică.
S-a apreciat că doar astfel are sens deţinerea de către inculpată a copiei actelor de identitate ale acestora şi a unor documente întocmite pe numele părţilor vătămate şi care atestau calitatea acestora de participanţi şi/sau adjudecatari ai unor imobile la licitaţie publică.
Prima instanţa a apreciat că faptul că părţile vătămate au fost victimele acţiunilor frauduloase de inducere în eroare ale inculpatei rezultă şi din următoarele împrejurări concordante:
- de la inculpată s-a ridicat încheierea pronunţată în data de 26 ianuarie 2007 de către Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, în dosarul de executare silită cu nr. 162/2007, prin care s-a dispus evacuarea silită a debitorului R.E. din imobilul situat în Bucureşti, sector 3, la cererea adjudecatarului K.G.;
- din adresa emisă în 21 iulie 2007 de către Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D.I.C. în dosarul de executare silită cu nr. 567/2006 rezultă că imobilul situat în sectorul 3 fusese adjudecat în data de 23 aprilie 2007 în favoarea numitului B.I., iar nu în favoarea părţii vătămate K.G., fapt ce dovedeşte caracterul fals al documentului găsit la inculpată şi a celor înmânate părţilor vătămate K., prin care i-a indus şi menţinut în eroare pe aceştia;
- de la inculpată s-au ridicat documente purtând antetul Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D.I.C. intitulate „somaţie”, datate 26 martie 2007, din care rezultă că prin încheierea din data 31 mai 2006 a Judecătoriei sectorului 3 a fost dispusă încuviinţării evacuării silite a debitoarei R.E. din acelaşi imobil situat în Bucureşti, sector 3, în favoarea părţii vătămate D.E.;
- din adresa emisă în 21 iulie 2007 de către Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D.I.C. în dosarul de executare silită cu nr. 567/2006 rezultă că imobilul situat pe în sectorul 3 a fost adjudecat în data de 23 aprilie 2007 în favoarea numitului B.I., fapt ce dovedeşte caracterul fals al documentelor din dosarul de executare găsite la inculpată şi a celor predate părţii vătămate D.E., prin care l-a indus şi menţinut în eroare;
- de la inculpată şi de la partea vătămată P.V. s-au ridicat fotocopii ale contractului de împrumut bănesc încheiat între C. Bank SA - Sucursala Sectorului 1 şi numita R.E., fotocopii ale filei din Dosarul nr. 1028/ES/2005 al Judecătoriei sectorului 3, reprezentând încheierea prin care s-a încuviinţat în data de 30 martie 2006 executarea silită împotrivă debitoarei R.E., şi ale încheierii din data de 26 iunie 2006, prin care Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a încuviinţat executarea silită a creanţei în cuantum de 12.000 RON în baza titlului executoriu mai sus menţionat;
- din convorbirile telefonice rezultă că inculpata a demarat o afacere imobiliară cu P.V. şi C.G., afacere pentru finalizarea căreia au înmânat inculpatei 15.000 şi respectiv 7.000 euro.
Prima instanţa a reţinut că declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi cartea de vizită ridicată de la aceasta, pe care există menţiunile „B.E. - Consilier colaborator - Licenţiată în Drept” confirmă susţinerile părţilor vătămate că inculpata s-a prezentat ca avocat, colaborator cu Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D.I.C. , acesta fiind motivul pentru care părţile vătămate au lăsat totul în seama inculpatei, fiind convinşi că vor adjudeca bunurile prezentate de aceasta ca fiind scoase la licitaţie publică.
Au fost înlăturate ca vădit nesincere şi nesusţinute de niciuna din probele administrate în cauză afirmaţiile inculpatei că ar fi fost forţată de părţile vătămate C.G.C. şi P.V. să urce cu aceştia în autoturismul marca B.
Din declaraţiile martorilor S.M., G.S. rezultă că inculpata s-a urcat de bunăvoie şi a mers cu cei trei pentru a le prezenta din afară imobilul, spunându-le să o aştepte. Ulterior, inculpata le-a comunicat telefonic faptul că se află în zona H.T. şi i-a solicitat ajutorul lui S.M., întrucât persoanele cu care se întâlnise o constrângeau să urce în maşină.
Potrivit afirmaţiilor martorului S.M., la scurt timp după aceea a fost sunat din nou de către inculpată, care i-a spus că este condusă la Secţia 10 Poliţie.
Reiese din declaraţiile celor doi martori că în mod mincinos inculpata încearcă să inducă ideea că a fost victima unei lipsiri de libertate, deplasarea acesteia cu părţile vătămate C.G.C., P.V. şi cu martorul A.A. fiind făcută cu scopul de a-i menţine în eroare, prezentându-le din exterior bunul pe care doreau să-l cumpere la licitaţie.
În acest sens este şi declaraţia martorei N.G., dată în ambele faze ale procesului penal, care arată că a văzut-o pe inculpată intrând în curtea imobilului, însoţită de doi bărbaţi, şi că inculpata a pus că este de la o agenţie imobiliară şi au venit să prezinte imobilul pentru vânzare.
Or din declaraţiile martorilor S.M., G.S., N.G., care se coroborează şi cu declaraţia martorului A.A. şi cu procesul-verbal de conducere a inculpatei la sediul secţiei de poliţie pentru identificare, rezultă fără nici un dubiu nerealitatea susţinerilor inculpatei.
Instanţa de fond a mai reţinut şi faptul că inculpata a recunoscut în parte acuzaţiile ce i se aduc, cu ocazia audierii în şedinţa din 25 iunie 2012, însă a încercat să transfere cea mai mare parte a răspunderii asupra martorului G.M.A., susţinând că a acţionat la cererea acestuia şi că lui i-a înmânat sumele de bani.
Procurorul a dispus cu privire la acest martor o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior, soluţie necontestată de inculpată, astfel că susţinerile acesteia nu au fost primite.
Chiar dacă ar fi adevărată susţinerea inculpatei, fapt neconfirmat de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, prima instanţa a considerat ca nimic nu exclude calitatea de participant - autor - al inculpatei şi nu poate diminua răspunderea penală sau civilă a acesteia.
S-a apreciat drept similară şi situaţia privitoare la persoana neidentificată B.A. Faptul că inculpata s-ar fi pus la dispoziţia acestei persoane nu este de natură a-i diminua răspunderea penală şi nici cea civilă. Dimpotrivă, comiterea faptei de mai multe persoane împreună ar fi de natură să dea faptelor un caracter mai grav şi să atragă răspunderea solidară pentru întregul prejudiciu cauzat.
În ceea ce priveşte pretinsele neconcordanţe între declaraţiile unora dintre părţile vătămate, instanţa de fond a reţinut că acestea nu mfirmă situaţia de fapt şi nici calitatea inculpatei de autor al faptelor mai sus expuse.
Faptul că partea vătămată K.G. susţine în declaraţia dată în faţa instanţei că inculpata nu a pretins nimic pentru ea, nu este de natură a dovedi că inculpata a fost un simplu instrument la îndemâna altor persoane. Dimpotrivă, din declaraţiile părţilor vătămate rezultă că inculpata le-a indus în eroare cu privire la cumpărarea la preţ avantajos a unor bunuri scoase la licitaţie, lăsându-le impresia că din preţul final un comision va reveni inculpatei - în convorbirea telefonică cu partea vătămată P.V., inculpata cere o garanţie că se continuă afacerea, susţinând că este nevoită să facă o sută de chitanţe cu toată lumea.
S-a apreciat că această concluzie este indiscutabilă, inculpata jucând rolul de intermediar între executor şi părţile vătămate, intermediar care nu face acte de caritate, ci urmăreşte obţinerea unui beneficiu - „vreau şi eu o garanţie că se continuă afacerea”, fiind evident că inculpata dorea continuarea afacerii pentru a câştiga bani, nu pentru altceva.
În ceea ce priveşte susţinerile inculpatei că partea vătămată K.G. a declarat că inculpata nu le-a prezentat acte false, instanţa de fond a considerat-o neconcludentă şi neîntemeiată, întrucât organele de poliţie au ridicat de la inculpată mai multe înscrisuri, care s-au dovedit a fi false, înscrisuri pe care inculpata le-a înmânat şi soţilor K., fiind depuse de acestea la dosarul de urmărire penală.
S-au considerat irelevante susţinerile inculpatei, în ceea ce priveşte neconcordanţa dintre cele reţinute în plângerea făcută de ambii soţi K. şi declaraţia din instanţă a părţii vătămate K.G., potrivit căreia nu ar avea cunoştinţă de declaraţia dată de inculpată, prin care recunoaşte datorii către partea vătămată M. Sub acest aspect tribunalul are în vedere că plângerea este expresia poziţiei comune a soţilor K. formulată şi semnată doar de avocat (părţile vătămate fiind cetăţeni străini), pe când declaraţia părţii vătămate K.G. reprezintă poziţia sa cu privire la faptele cunoscute personal. În condiţiile în care din probe a rezultat că partea vătămată K.G. nu a fost prezentă la semnarea declaraţiei de către inculpată, susţinerile acestei părţi vătămate sunt sincere şi reale, în consens cu celelalte probe.
Aceleaşi considerente au fost reţinute şi sub aspectul modalităţii în care ambii soţi K. au cunoscut-o pe inculpată, aceasta mai ales în contextul în care inculpata nu a putut da explicaţii coerente cu privire la împrejurările în care a ajuns să deţină mai multe înscrisuri reale şi false privind pe soţii K.
De asemenea, au fost apreciate drept lipsite consistenţă afirmaţiile legate de modalitatea în care partea vătămată D.E. susţine că a cunoscut-o pe inculpată. Şi în acest caz s-a reţinut că partea vătămată este cetăţean străin, care nu înţelege nuanţele limbii române. În plus, plângerea a fost formulată şi semnată apărător, iar inculpata nu a putut da explicaţii coerente cu privire la împrejurările în care a ajuns să deţină mai multe înscrisuri false privind pe partea vătămată D.E.
Au fost înlăturate susţinerile inculpatei din concluziile scrise că ar fi fost forţată de părţile vătămate K. şi D. să scrie declaraţiile mai sus amintite, întrucât aşa cum s-a arătat mai sus nu există nicio dovadă în acest sens. Dimpotrivă, probele administrate în cauză relevă un mod de operare identic, ca şi în cazul celorlalte părţi vătămate - în convorbirea telefonică cu partea vătămată P.V., inculpata cere o garanţie pentru continuarea afacerii, spunând că va semna chitanţa pentru ca partea vătămată C. să îşi scoată banii şi să se poată retrage. Or şi în cazul celorlalte părţi vătămate, inculpata a intermediat acelaşi gen de afaceri.
S-a apreciat că este normal ca, după mai bine de 5 ani şi jumătate, partea vătămată P.V. să uite ce act a încheiat cu inculpata cu privire la sumele de bani, fiind posibil ca partea vătămată să nici nu mai spere că va recupera aceşti bani de la inculpată. Realitatea susţinerilor părţii vătămate rezultă nu doar din cuprinsul contractului de împrumut, ci şi din discuţiile telefonice purtate cu inculpata. În cadrul acestor convorbiri, partea vătămată P.V. îi spune inculpatei că a avansat 15.000 euro, inculpata neconfirmându-i susţinerile.
Din cei 15.000 euro, 5.000 reprezintă garanţia de participare la licitaţie, iar 10.000 euro reprezintă suma din contractul de împrumut. Cei 10.000 euro nu au fost bani daţi cu împrumut inculpatei, ci bani daţi în contul bunului pe care partea vătămată spera să îl adjudece, contractul de împrumut încheindu-se pentru ca partea vătămată să aibă o dovadă că a înmânat inculpatei aceşti bani. Că inculpata obişnuia să semneze astfel de acte rezultă fără dubiu şi din convorbirile telefonice purtate cu partea vătămată P.V.
Prima instanţa a reţinut că, în drept, faptele inculpatei B.E., care, în perioada noiembrie 2006 - martie 2007, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice şi folosind acelaşi mod de operare, a contrafăcut mai multe înscrisuri oficiale (acte emise de executorul judecătoresc, de instanţa de judecată şi de oficiul de cadastru) şi, folosindu-se de o calitate mincinoasă şi de înscrisurile false, le-a indus şi menţinut în eroare pe părţile vătămate K.M., K.G., I.S.D., D.E., P.V. şi C.G.C. şi pe martorul P.E. cu privire la achiziţionarea la licitaţie publică a unor imobile situate în municipiul Bucureşti şi le-a cauzat un prejudiciu mai mare de 200.000 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de: înşelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1)-(3) şi (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. anterior, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, natura şi gravitatea faptelor, pericolul social concret al faptelor, împrejurările comiterii faptei şi persoana inculpatei, care este trimisă în judecată pentru o multitudine de acte materiale, toate având ca scop obţinerea de venituri ilicite importante, profitând de dorinţa părţilor vătămate de a cumpăra la preţuri avantajoase imobile scoase la licitaţie publică.
Astfel, la stabilirea cuantumului pedepselor cu închisoarea s-a ţinut seama de: numărul mare de acte materiale; curajul şi dezinvoltura inculpatei cu prilejul săvârşirii faptelor, limitele mari de pedeapsă nefiind de natură să o tempereze pe aceasta; prejudiciile foarte mari cauzate părţilor vătămate, care se ridică la sute de mii de euro; urmările ce se puteau produce în lipsa intervenţiei organelor de anchetă; folosirea de mijloace frauduloase sofisticate pentru comiterea faptelor - acte ale executorului judecătoresc, instanţei de judecată şi oficiului de cadastru; rezonanţa socială deosebit de negativă în rândul cetăţenilor a unor asemenea fapte; creşterea alarmantă a faptelor similare şi implicarea în asemenea fapte a unui număr tot mai mare de persoane constituite în grupări organizate; necesitatea combaterii acestui gen de fapte, cu efecte deosebit de negative asupra tranzacţiilor imobiliare şi asupra încrederii în partenerii de afaceri.
S-a mai avut in vedere şi atitudinea procesuală nesinceră a inculpatei şi faptul că aceasta nu a acoperit nici măcar în parte prejudiciile cauzate părţilor vătămate.
De asemenea, s-a ţinut seama de vârsta inculpatei, de situaţia şcolară şi socială, de faptul că are antecedente penale, fiind condamnată prin sentinţa penală cu nr. 1128 din data de 14 decembrie 2007, pronunţată de către Judecătoria s ectorului 3 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 769 din data de 11 iunie 2008 de Curţii de Apel Bucureşti la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) C. pen., anterior cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, precum şi de faptul că, în anul 2005, inculpata a fost sancţionată cu o amendă cu caracter administrativ de 1.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) C. pen.
În raport de faptul că inculpata a săvârşit fapta pentru care a fost condamnată la o pedeapsă de 3 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, înainte de anul 2002 - motiv pentru care fapta a fost graţiată conform Legii nr. 543/2002 - s-a apreciat că se poate reţine în favoarea acesteia circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.
În raport de aceste elemente de circumstanţiere, Tribunalul a dispus condamnarea inculpatei la pedepse cu închisoarea, într-un cuantum care să corespundă atât nevoii de reeducare a inculpatei, cât şi gravităţii faptelor şi necesităţii realizării depline a funcţiei de prevenţie generală a pedepsei şi procesului penal.
Cu privire la latura civilă, prima instanţă a reţinut că sunt lovite de nulitate absolută actele juridice falsificate de inculpată, întrucât acestea au fost alterate prin contrafacerea scrierii şi subscrierii, precum şi prin suprapunerea prin fotocopiere a însemnelor contrafăcute ale executorului judecătoresc, oficiului de cadastru şi instanţei de judecată.:
Existenţa acestei cauze de nulitate rezidă în falsificarea unor înscrisuri în vederea producerii unei consecinţe juridice. Or consecinţele juridice au fost prevăzute şi au fost urmărite de inculpată, fiind un mijloc necesar pentru comiterea infracţiunii scop, respectiv cea de înşelăciune.
Prin urmare, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior rap. la art. 14 C. proc. pen. anterior, s-a dispus anularea actelor falsificate de inculpată.
În cauză, partea vătămată K.G. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 222.625 euro, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat de inculpată.
În cursul judecăţii părţile vătămate K.G. şi K.M. şi-au restrâns pretenţiile la suma de 168.000 euro, ca urmare a recuperării sumelor consemnate la dispoziţia executorului judecătoresc.
În cursul urmăririi penale partea vătămată I.S.D. a declarat că se constituie parte civilă împotriva inculpatei cu suma de 32.000 euro.
Tot în cursul urmăririi penale, partea vătămată C.G.C. a declarat că se constituie parte civilă împotriva inculpatei cu suma de 7.000 euro.
De asemenea, în cursul urmăririi penale partea vătămată D.E. a declarat că se constituie parte civilă împotriva inculpatei cu suma de 67.500 euro.
Instanţa de fond a constatat că la termenul din 28 ianuarie 2013, partea vătămată P.V. s-a constituit parte civilă împotriva inculpatei cu suma de 33.000 RON, iar inculpata prezentă nu s-a opus cererii.
În condiţiile în care inculpata nu a avut vreo obiecţie cu privire la data formulării pretenţiilor civile de către partea vătămată P.V., s-a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. pen. anterior, dat fiind faptul că inculpata nu a înţeles să invoce nulitatea relativă în termenul legal, astfel că formularea pretenţiilor după citirea actului de sesizare rămâne valabilă.
Cu privire la aceste pretenţii civile, s-a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv există o faptă ilicită, fapta a fost săvârşită de inculpată, există un prejudiciu localizat în patrimoniul părţilor civile, există legătură de cauzalitate între fapta inculpatei şi prejudiciul cauzat, prejudiciul este cert atât sub aspectul întinderii, cât şi sub aspectul existenţei.
În ceea ce priveşte cuantumul pretenţiilor civile, s-a reţinut că acesta rezultă indubitabil din înscrisurile administrate ca probă, care se coroborează şi sunt susţinute de celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, pretenţiile părţilor civile K.G. şi K.M. rezultă fără dubiu din declaraţia semnată de inculpată, care nu este afectată de nicio cauză de nulitate.
Pretenţiile părţii civile P.V. rezultă fără dubiu din înscrisul intitulat contract de împrumut încheiat între inculpată şi partea civilă P.V. şi din declaraţia semnată de inculpată, prin care se obligă să restituie suma de 33.000 RON până la data de 08 mai 2007. În acest sens sunt şi convorbirile telefonice dintre P.V. şi inculpată.
Pretenţiile părţii civile C.G.C. rezultă tot fără dubiu din înscrisul intitulat „chitanţă” încheiat între inculpată şi partea civilă C.G.C., prin care inculpata se obligă să restituie suma de 7.000 euro până la data de 01 iulie 2013.
Pretenţiile părţii civile D.E. rezultă tot fără dubiu din declaraţia semnată de inculpată, care nu este afectat de nicio cauză de nulitate.
Cu privire la pretenţiile părţii civile I.S.D., instanţa de fond a reţinut că, din actele falsificate ridicate de la inculpată - „titlul de adjudecare, procesul-verbal de vânzare şi celelalte înscrisuri” - rezultă fără dubiu că partea civilă a înmânat inculpatei suma de 94.500 RON, adică 32.000 euro la nivelul anului 2006. S-a reţinut că în actele falsificate şi înmânate în copie şi părţii vătămate, inculpata a trecut exact sumele ce i-au fost înmânate de partea civilă pentru a nu trezi nicio suspiciune acesteia şi a o menţine în eroare.
Prin urmare, în baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. anterior cu referire la art. 998 şi urm. C. civ. a fost obligată inculpata la plata de daune civile, după cum urmează:
- 168.000 euro, cu dobânda legală calculată de la data săvârşirii faptelor la data de plăţii efective, către părţile civile K.M. şi K.G.;
- 32.000 euro către partea civilă I.S.D.;
- 30.000 RON către partea civilă P.V.;
- 7.000 euro către partea civilă C.G.C.;
- 67.500 euro către partea civilă D.E.
Având în vedere admiterea pretenţiilor părţilor civile, în baza art. 353 raportat la art. 163 C. proc. pen. anterior, s-a instituit un sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei B.E. în favoarea părţilor civile până la concurenţa sumelor ce se vor acorda acestora cu titlu de despăgubiri civile.
Întrucât martorul P.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză, s-a luat act de acest fapt.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata B.E.
Prin decizia penală nr. 356/A din data de 27 noiembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpată împotriva sentinţei penale nr. 303/F din data de 16 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 7749/3/2012.
Pentru a dispune în acest sens instanţa de apel a reţinut că apărarea invocată de apelanta inculpată cu privire la nulitatea absolută a urmăririi penale efectuată în prezenta cauză de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, motivată de faptul că organul judiciar competent să efectueze urmărirea penală ar fi fost D.N.A., este nefondată. Faptul că prin rechizitoriul nr. 1533/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.E. sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni prev. de art. 257 C. pen. anterior, faţă de B.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 257 C. pen. anterior şi faţă de P.V., C.G.C. şi I.S.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000, cu motivarea că nu au rezultat date sau indicii temeinice cu privire la comiterea acestor infracţiuni, raportat la actele şi lucrările dosarului cauzei, nu pune în evidenţă existenţa unor infracţiuni cu privire la care competenţa efectuării urmăririi penale ar fi aparţinut D.N.A., astfel încât urmărirea penală a fost efectuată de organul judiciar competent, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
În ceea ce priveşte situaţia de fapt, aceasta a fost corect reţinută de către instanţa de fond, din probatoriul administrat în faza de urmărire penală şi în faza judecăţii de primă instanţă, rezultând că în perioada noiembrie 2006 - martie 2007, înn baza unei rezoluţii infracţionale unice, prin acelaşi mod de operare, inculpata B.E. a contrafăcut mai multe înscrisuri oficiale (acte emise de executorul judecătoresc, de instanţa de judecată şi de oficiul de cadastru) şi, folosindu-se de o calitate mincinoasă şi de înscrisurile false, a indus şi menţinut în eroare părţile vătămate K.M., K.G., I.S.D., D.E., P.V. şi C.G.C. şi pe martorul P.E. cu privire la achiziţionarea la licitaţie publică a unor imobile situate în municipiul Bucureşti, cauzându-le un prejudiciu mai mare de 200.000 RON.
A apreciat ca nefondată apărarea apelantei inculpate cu privire la faptul că a săvârşit infracţiunea de înşelăciune la solicitarea martorului G.M.A. căruia i-ar fi remis apoape toţi banii obţinuţi din activitatea infracţională întrucât nu există nicio dovadă în acest sens, probatoriul administrat în cauză incriminând-o chiar pe inculpată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune.
În plus, procurorul a dispus cu privire la martorul G.M.A. o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior, soluţie care nu a fost contestată de inculpată. S-a apreciat că dacă ar fi adevărată situaţia invocată de apelanta inculpată, această împrejurare nu ar putea exclude participaţia penală a acesteia la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi nici răspunderea penală sau civilă a acesteia în raport cu infracţiunea menţionată.
Nu a fost reţinută nici apărarea inculpatei în sensul că nu a falsificat înscrisurile folosite în activitatea infracţională dedusă judecăţii în prezenta cauză atâta vreme cât probatoriul administrat nu confirma alegaţia apelantei inculpate privind falsificarea înscrisurilor de către un cetăţean arab.
În plus, a constatat faptul că inculpata nu a putut da explicaţii coerente cu privire la împrejurările în care a ajuns să deţină mai multe înscrisuri false privind pe soţii K. sau privind partea vătămată D.E., înscrisuri ridicate de la inculpată de organele de poliţie.
În acest sens Curtea de Apel a constatat că din adresa emisă în 21 iulie 2007 de către Biroul Executorilor Judecătoreşi Asociaţi D.I.C. în dosarul de executare silită cu nr. 567/2006 rezulta că imobilul situat în sectorul 3 fusese adjudecat în data de 23 aprilie 2007 în favoarea numitului B.I., iar nu în favoarea părţii vătămate K.G., fapt ce dovedeşte caracterul fals al documentului găsit la inculpată şi a celor înmânate părţilor vătămate K., prin care i-a indus şi menţinut în eroare pe aceştia.
Inculpata nu a putut da explicaţii coerente privind deţinerea înscrisului purtând antetul Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D.I.C. intitulat „somaţie”, datată 26 martie 2007, din care rezulta că prin încheierea din data 31 mai 2006 a Judecătoriei sectorului 3 a fost dispusă încuviinţării evacuării silite a debitoarei R.E. din acelaşi imobil situat în Bucureşti, alea Călăraşi, nr. 142, sector 3, în favoarea părţii vătămate D.E., înscris ridicat de la inculpată de organele de poliţie.
Caracterul fals al acestui înscris a fost dovedit de adresa emisă în 21 iulie 2007 de către Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D.I.C. în dosarul de executare silită cu nr. 567/2006 din care rezultă că imobilul situat în sectorul 3 a fost adjudecat în realitate la data de 23 aprilie 2007 în favoarea numitului B.I.
Curtea a constatat că instanţa de fond a stabilit în mod corect şi încadrarea juridică dată faptelor inculpatei, acestea întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor de: înşelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1)-(3) şi (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate, aspect solicitat a fi analizat pe calea apelului, Curtea a constatat că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. anterior, la stabilirea pedepsei ţinându-se seama de criteriile generale de individualizare, respectiv de dispoziţiile părţii generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate prin lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatei, de gradul de pericol social al faptelor, dat de împrejurările şi modalităţile comiterii (numărul mare de acte materiale; curajul şi dezinvoltura inculpatei cu prilejul săvârşirii faptelor, prejudiciile foarte mari cauzate părţilor vătămate, care se ridică la sute de mii de euro, folosirea de mijloace frauduloase sofisticate pentru comiterea faptelor - acte ale executorului judecătoresc, instanţei de judecată şi oficiului de cadastru), rezonanţa socială negativă în rândul cetăţenilor a unor asemenea fapte, dar şi persoana inculpatei care a avut pe parcursul procesului penal o atitudine oscilantă şi este cunoscută cu antecedente penale, fiind condamnată prin sentinţa penală cu nr. 1128 din data de 14 decembrie 2007 pronunţată de către Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 769 din data de 11 iunie 2008 de Curţii de Apel Bucureşti la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) C. pen. anterior cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
A apreciat ca nefondată şi critica formulată de inculpată cu privire la necesitatea reţinerii circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. anterior, având în vedere faptul că inculpata a recunoscut doar o parte din infracţiunile reţinute în sarcina sa. În plus, recunoaşterea faptei de către inculpată constitue o atitudine firească într-o societate civilizată, urmare a evidenţei ce rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală, iar existenţa uneia din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. anterior nu obligă instanţa de judecată să o considere drept circumstanţă atenuantă judiciară şi să coboare pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege.
Mai mult, reţinerea mai multor circumstanţe atenuante legale nu are ca efect obligatoriu o pluralitate de atenuări ale răspunderii penale a inculpatului, atâtea câte circumstanţe atenuante s-ar fi reţinut.
Or, în prezenta cauză, în favoarea inculpatei a fost deja reţinută de instanţa de fond circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, cu consecinţa atenuării răspunderii penale prin coborârea limitelor de pedeapsă conform disp. art 76 lit. a) şi e) C. pen. anterior.
Prin urmare, critica formulată de inculpată privind reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. anterior cu consecinţa aplicării unei pedepse într-un cuantum mai mic decât cel stabilit de instanţa de fond a fost apreciată nejustificată.
În raport cu gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite de inculpată şi cu împrejurările comiterii acestora, cu antecedenţa infracţională a inculpatei în materia infracţiunilor de înşelăciune, a apreciat că pedepsele aplicate inculpatei pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, contopite în pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, sunt proporţionale cu gravitatea ridicată a faptelor şi cu împrejurările concrete de comitere a acestora, astfel cum au fost evidenţiate, corespunzând scopului său legal, punitiv şi educativ-preventiv, astfel cum este definit în art. 52 C. pen. anterior.
Cu privire la latura civilă a constatat faptul că, în mod legal, prima instanţă a luat act că partea vătămată P.E. nu s-a constituit parte civilă şi, în temeiul dispoziţiilor art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior rap. la art. 14 C. proc. pen. anterior, art. 998 şi urm. C. civ. anterior, a admis acţiunile civile formulate de părţile civile K.M. şi K.G., I.S.D., P.V., C.G.C. şi D.E. cărora le-au fost acordate despăgubiri civile corect evaluate în raport cu înscrisurile doveditoare existente la dosarul cauzei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpata B.E., care a formulat critici de nelegalitate şi netemeinicie circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 12 şi 17 C. proc. pen. anterior cu referire la art. 5 din noul C. pen.
În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpata a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile prin reducerea pedepsei proporţional cu noile limite de pedeapsă, arătând că infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 C. pen. anterior, are corespondent în art. 244 C. pen. Totodată, a solicitat achitarea inculpatei întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv intenţia, în temeiul art. 12 raportat la art. 11 pct. 2 lit. b) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen.
La cererea inculpatei, în cauză au fost acordate mai multe termene la cererea inculpatei, pentru lipsă de apărare (20 mai 2014, 17 iunie 2014), pentru soluţionarea cererii de recuzare a completului de judecată (03 iunie 2014) sau pentru a da posibilitatea acesteia să se împace cu părţile civile (04 iulie 2014, 02 septembrie 2014, 16 septembrie 2014, 30 septembrie 2014 şi 25 noiembrie 2014).
În concluziile orale şi în cele scrise, depuse după închiderea dezbaterilor, inculpata, prin apărătorul ales, nu a mai susţinut motivul de recurs privind achitarea sa pentru lipsa intenţiei de a înşela părţile civile, limitând motivele de recurs doar la aplicarea art. 5 C. pen.
Examinând recursul formulat de inculpata B.E. în raport de motivele de casare invocate şi cu prevederile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că acesta este fondat, însă numai sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că de la data pronunţării deciziei în apel, 27 noiembrie 2013 şi până la soluţionarea recursului, 09 decembrie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind C. pen. Potrivit art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă. Pentru a determina legea penală incidentă se impune a se analiza dacă fapta mai este incriminată de legea penală nouă şi dacă aceasta poate retroactiva, în sensul că este mai favorabilă inculpatului, în ansamblul său, având în dispoziţiile deciziei nr. 5 din 26 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care se statuează că în aplicarea art. 5 C. pen. se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile.
În aplicarea globală a principiului legii penale mai favorabile, Înalta Curte: are în vedere că nu este îngăduită aplicarea concomitentă a dispoziţiilor celor mai favorabile din cele două C. pen. - cel vechi şi cel nou - întrucât s-ar crea pe cale judecătorească o lex tertia, ceea ce este inadmisibil întrucât ar însemna ca judecătorul să exercite un atribuit care nu îi revine, şi anume acela de legiuitor.
În opinia instanţei de recurs această interdicţie îşi are temeiul chiar în redactarea art. 5 C. pen. conform cu care se aplică legea care conţine prevederi mai favorabile şi nicidecum dispoziţiile izolate mai favorabile din legi succesive care în mod evident ar conduce la o lex tertia şi mai favorabilă inculpatului. Prin urmare, contrar susţinerilor apărării, legea penală identificată ca fiind mai favorabilă se aplică cu toate dispoziţiile pe care le cuprinde, chiar dacă unele sunt mai aspre decât în cealaltă lege.
De altfel, în acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 265 din 06 mai 2014 prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 5714/118/2012 şi a constatat că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, decizie definitivă şi general obligatorie.
Determinarea legii penale mai favorabile şi alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare a dispoziţiilor penale din legi succesive care îşi găsesc aplicarea în speţă, utilizând aşadar criteriul aprecierii in concreto.
Înalta Curte constată că inculpata B.E. a fost condamnată la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art 215 alin. (1)-(3) şi (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cu referire la art. 74 lit. a) C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, părţi civile fiind K.M., K.G., I.S.D., P.V., C.G.C. şi D.E., la 2 luni şi 20 de zile pentru săvârşirea infracţiunii de la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cu referire la art. 74 lit. a) C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior şi la 2 luni şi 20 de zile pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cu referire la art. 74 lit. a) C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, pedepse ce au fost contopite, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
Potrivit legii noi, faptele inculpatei constând în aceea că în perioada noiembrie 2006 - martie 2007, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi folosind acelaşi mod de operare, a contrafăcut mai multe înscrisuri oficiale (acte emise de executorul judecătoresc, de instanţa de judecată şi de oficiul de cadastru) şi, folosindu-se de o calitate mincinoasă şi de înscrisurile false, le-a indus şi menţinut în eroare pe părţile vătămate K.M., K.G., I.S.D., D.E., P.V. şi C.G.C. şi pe martorul P.E. cu privire la achiziţionarea la licitaţie publică a unor imobile situate în municipiul Bucureşti şi le-a cauzat un prejudiciu mai mare de 200.000 RON, corespund infracţiunilor prev. de art. 244 alin. (2) C. pen. sancţionată cu pedeapsa cu închisoare de la 1 la 5 ani, art. 320 C. pen. sancţionată cu pedeapsa cu închisoare de la 6 luni la 3 ani şi art. 323 C. pen. sancţionată cu pedeapsa cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
Comparativ, în noua reglementare, art. 244 C. pen., infracţiunea de înşelăciune, cu conţinut identic în ceea ce priveşte forma simplă cu reglementarea anterioară, a păstrat ca modalitate de agravare a faptei doar folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte modalităţi frauduloase, legiuitorul renunţând la agravarea pedepsei pentru înşelăciunea în convenţii. Totodată, conţinutul normativ a suferit modificări importante sub aspectul regimului sancţionator [art. 244 alin. (2) C. pen., aplicabil inculpatei prin recalificarea faptei, prevede pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani, faţă de 10-20 ani, aşa cum era sancţionată infracţiunea de înşelăciune de art. 215 alin. (5) C. pen. anterior]. În plus, noul C. pen., spre deosebire de cel anterior, prevede posibilitatea împăcării, care înlătură răspunderea penală, conform art. 244 alin. (3) C. pen.
Infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, incriminată în prezent prin dispoziţiile art. 320 C. pen., are un conţinut identic reglementării anterioare, iar în ceea ce priveşte regimul sancţionator, limita minimă a pedepsei cu închisoarea era mai redusă în C. pen. anterior (3 luni faţă de 6 luni).
Infracţiunea de uz de fals, incriminată în prezent prin dispoziţiile art. 320. C. pen., are conţinut identic cu art. 291 C. pen. anterior, singura deosebire constând în consacrarea amenzii ca pedeapsă alternativă cu închisoarea în situaţia în care înscrisul este oficial.
În schimb, spre deosebire de reglementarea anterioară, în situaţia aplicării noului C. pen., nu mai poate fi reţinută forma continuată a infracţiunii de înşelăciune, având în vedere că art. 35 C. pen. condiţionează existenţa infracţiunii continuate de săvârşirea diferitelor acte materiale împotriva aceluiaşi subiect pasiv, în speţa concretă dedusă judecăţii fiind aplicat regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, reglementare mai aspră, prin prisma sporului obligatoriu, decât cea anterioară.
Cu toate acestea, având în vedere că în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, prezenta reglementare, art. 244 alin. (3) C. pen., prevede împăcarea ca modalitate de înlăturare a răspunderii penale şi de stingere a acţiunii penale, împăcare care potrivit Deciziei nr. 508/2014 a Curţii Constituţionale poate interveni până la primul termen de judecată stabilit ulterior publicării acestei decizii în M. Of. al României, Partea I, respectiv 19 noiembrie 2014 şi constatând că inculpata s-a împăcat anterior cu părţile civile I.S.D., conform declaraţiei autentificate la Birou notar Public F.M.A. în data de 08 septembrie 2014, C.G.C., conform declaraţiei autentificate la Birou Notar Public F.M.A. în data de 08 septembrie 2014 şi P.V., conform declaraţiei autentificate la Birou Notar Public F.M.A. în data de 08 septembrie 2014, reţine că actualul C. pen. este, în concret, legea penală mai favorabilă, chiar şi în condiţiile în care nu mai prevede circumstanţa atenuantă constând în conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii, ce era reglementată de art. 74 lit. a) C. pen. anterior care a permis aplicarea unor pedepse pentru infracţiunile săvârşite sub minimul stabilit de lege.
În concluzie, luând în considerare reducerea limitelor de pedeapsă şi posibilitatea împăcării părţilor, în cazul infracţiunii de înşelăciune, Înalta Curte apreciază că actuala reglementare este mai favorabilă, urmând a fi aplicată în ceea ce o priveşte pe inculpată.
Pe cale de consecinţă, faptele reţinute în sarcina inculpatei vor fi recalificate potrivit C. pen.
Se constată, astfel, că inculpata a săvârşit, în concurs, 6 infracţiuni de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., în dauna părţilor civile K.G., K.M., D.E., I.S.D., C.G.C. şi P.V., o infracţiune de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 320 alin. (1) C. pen., şi o infracţiune de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 C. pen.
Se reţine că pentru infracţiunile de înşelăciune săvârşite în dauna părţilor civile I.S.D., C.G.C. şi P.V. a intervenit împăcarea părţilor la data de 08 septembrie 2014, conform celor expuse anterior, urmând a se dispune încetarea procesului penal cu privire la aceste infracţiuni.
Cât priveşte stabilirea în concret a pedepsei, Înalta Curte, având în vedere modificarea cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013 şi constatând că pct. 14 alin. art. 385 C. proc. pen. anterior permite analiza cuantumului pedepsei numai sub aspectul legalităţii, apreciază că în recurs nu are posibilitatea de a realiza o nouă individualizare a acesteia, ţinând cont de noile limite de pedeapsă ori de împrejurări ce nu au fost avute în vedere de către instanţele de fond şi de apel sau care au intervenit ulterior judecării apelului, motiv pentru care nu va analiza elementele de circumstanţiere relevate de inculpată prin concluziile scrise, respectiv timpul scurs de la săvârşirea faptei, lipsa antecedentelor penale, eforturile depuse în recurs pentru acoperirea prejudiciului, susţinerea materială a părinţilor săi, faptul că are un loc de muncă. Prin urmare, ca efect al aplicării legii penale mai favorabile, în speţă, va adapta pedepsele prin luarea în considerare a noilor limite în sensul proporţionalizării acestora în noile coordonate, cu respectarea raţionamentului pe care instanţa de fond şi instanţa de apel l-au avut în vedere în procesul de individualizare a pedepsei, pentru fiecare infracţiune în parte, urmând ca la final să aplice regulile concursului de infracţiuni.
În acest context, instanţa de recurs nu poate reţine ca şi circumstanţe atenuante judiciare împrejurări de fapt ce nu au fost avute în vedere de către instanţele de fond şi de apel, cu referire la eforturile depuse de inculpată pentru înlăturarea şi diminuarea consecinţelor infracţiunii sau anumite împrejurări legate de fapta comisă, prev. de art. 75 alin. (2) lit. a) şi b) C. pen., aşa cum solicită inculpata. Mai mult, în speţă, nu mai este aplicabilă nici circumstanţa atenuantă constând în conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii, ce era reglementată de art. 74 lit. a) C. pen. anterior, ce nu se mai regăseşte în noua reglementare.
Ţinând seama de principiile anterior menţionate, Înalta Curte urmează să stabilească câte o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea de către inculpată a infracţiunilor de înşelăciune în dauna persoanelor vătămate K.G., K.M. şi D.E. (3 infracţiuni), prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., pedepse corespunzătoare minimului special prevăzut de lege, ca urmare a înlăturării circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. anterior, urmând ca în conformitate cu dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care urmează să se adauge un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite (1 an + 1 an + 6 luni + 3 luni), urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 1 an şi 11 luni închisoare.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei închisorii, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi decât în regim de detenţie, argumentele privind individualizarea cuantumului pedepsei cu închisoarea fiind valabile şi la individualizarea modalităţii de executare a acesteia.
Referitor la pedepsele complementare şi accesorii, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 stipulează că acestea „se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport de infracţiunea comisă”, respectiv legea nouă.
Cum art. 67 alin. (2) C. pen. stipulează obligativitatea aplicării pedepsei interzicerii unor drepturi doar când legea prevede această pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită de inculpat, situaţie ce nu se regăseşte în speţă, se vor înlătura pedepsele complementare şi accesorii aplicate inculpatei.
În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa va constata stinsă acţiunea civilă formulată de părţile civile I.S.D., C.G.C. şi P.V. ca urmare a acoperirii prejudiciului şi a împăcării intervenită între inculpată şi aceştia, urmând ca sechestrul asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei B.E. să fie redus în mod corespunzător.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 38513 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpata B.E. împotriva deciziei penale nr. 356/A din data de 27 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Va casa în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 303/F din data de 16 aprilie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai sub aspectul aplicării disp. art. 5 C. pen. şi rejudecând în aceste limite:
În baza art. 395 alin. (6) raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., va înceta procesul penal faţă de inculpata B.E. pentru trei infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. ca urmare a împăcării cu părţile vătămate - părţi civile I.S.D., C.G.C. şi P.V.
În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. va stabili trei pedepse a câte 1 an închisoare fiecare pentru săvârşirea de către inculpata B.E. a trei infracţiuni de înşelăciune în dauna părţilor vătămate - părţi civile K.G., K.M. şi D.E.
În baza art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. va stabili o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată.
În baza art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., va stabili o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată.
Conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 1 an şi 11 luni închisoare în regim de detenţie.
În aplicarea disp. art. 5 C. pen. va înlătura pedepsele complementare şi accesorii aplicate inculpatei.
Conform art. 159 alin. (2) C. pen., va constata stinse acţiunile civile exercitate de părţile vătămate - părţi civile I.S.D., C.G.C. şi P.V., ca urmare a împăcării intervenite între inculpată şi aceste părţi civile.
Va menţine măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei B.E. până la concurenţa sumei de 235.500 euro în favoarea părţilor civile K.G., K.M. şi D.E.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpata B.E. împotriva deciziei penale nr. 356/A din data de 27 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 303/F din data de 16 aprilie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai sub aspectul aplicării disp. art. 5 C. pen. şi rejudecând în aceste limite:
În baza art. 395 alin. (6) raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., încetează procesul penal faţă de inculpata B.E. pentru trei infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. ca urmare a împăcării cu părţile vătămate-părţi civile I.S.D., C.G.C. şi P.V.
În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. stabileşte trei pedepse a câte 1 an închisoare fiecare pentru săvârşirea de către inculpata B.E. a trei infracţiuni de înşelăciune în dauna părţilor vătămate - părţi civile K.G., K.M. şi D.E.
În baza art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. stabileşte o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată.
În baza art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., stabileşte o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată.
Conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 1 an şi 11 luni închisoare în regim de detenţie.
În aplicarea disp. art. 5 C. pen. înlătură pedepsele complementare şi accesorii aplicate inculpatei.
Conform art. 159 alin. (2) C. pen., constată stinse acţiunile civile exercitate de părţile vătămate - părţi civile I.S.D., C.G.C. şi P.V., ca urmare a împăcării intervenite între inculpată şi aceste părţi civile.
Menţine măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei B.E. până la concurenţa sumei de 235.500 euro în favoarea părţilor civile K.G., K.M. şi D.E.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 200 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3084/2014. Penal. Contestaţia la executare... | ICCJ. Decizia nr. 367/2014. Penal. Ucidere din culpă (art.178... → |
|---|
