ICCJ. Decizia nr. 369/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 369/2014
Dosar nr. 553/108/2012
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2014
Asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 191 din 24 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 553/108/2012, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, au fost condamnaţi inculpaţii: K.G., cetăţean maghiar, şi G.L.A., cetăţean maghiar, ambii fără antecedente penale, la câte: 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, fiecare, pentru infracţiunea de evaziune fiscală, respectiv: omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.
Pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen., s-a interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
în baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen., s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), şi c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o durată de 5 ani.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 1349 alin. (1), (2) C. civ., s-a admis acţiunea civilă exercitată de Statul român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad - Activitatea de Inspecţie Fiscală şi inculpaţii au fost obligaţi, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC U.C. SRL, să plătească suma de 40.014 RON, cu titlu de despăgubiri, actualizată cu majorări, dobânzi şi penalităţi, până la momentul plăţii efective a prejudiciului.
În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului câte 2.500 RON, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin Rechizitoriul din 25 ianuarie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad dat în Dosarul nr. 114/P/2011, înregistrat la instanţă la data de 25 ianuarie 2012, sub numărul de Dosar 553/108/2012, au fost trimişi în judecată inculpaţii K.G. şi G.L.A., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, reţinându-se în principal, în sarcina acestora, faptul că, în calitate de asociaţi cât şi de administratori ai SC U.C. 2007 SRL, au omis în totalitate evidenţierea în actele contabile a operaţiunii comerciale de vânzare a unui bun în valoare de 250.614 RON, cu TVA inclusă, în scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Partea civilă Statul român - Agenţia naţională de administrare fiscală Bucureşti, prin Garda Financiară Arad, prin înscrisul depus la dosar la 24 mai 2012, s-a constituit parte civilă faţă de inculpaţi şi faţă de partea responsabilă civilmente SC U.C. 2007 SRL, susţinând că inculpaţii şi partea responsabilă au creat un prejudiciu bugetului de stat de: 40.014 RON, reprezentând taxa pe valoare adăugată aferentă neînregistrării în contabilitate a facturii de vânzare a autocamionului S. în valoare de 250.614 RON, care să fie actualizată cu majorări, dobânzi şi penalităţi, până la data plăţii efective a prejudiciului.
De asemenea, s-a solicitat instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor părţii responsabile civilmente.
Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză atât în faza de urmărire penală respectiv - sesizare, proces-verbal de sesizare din oficiu, notă explicativă, procese-verbale, factura de vânzare şi factură externă de cumpărare, notă recepţie, notă contabilitate, balanţă luna decembrie 2008, balanţă luna decembrie 2010, listă clienţi, jurnal vânzări luna august 2008, extras de cont, balanţă luna iulie 2008, decont 300 luna noiembrie 2010, istoricul societăţii SC U.C. 2007 SRL, copii acte de identitate, fişă specimene de semnătură R.B., verificare Punctul de contact Cenad, declaraţii martori, instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:
În cursul lunii iunie 2007, inculpaţii K.G. şi G.L.A., cetăţeni maghiari, au înfiinţat SC U.C. 2007 SRL, având ca principal obiect de activitate comerţul cu autoturisme. Ambii inculpaţi aveau calitatea de asociaţi cât şi de administratori în cadrul firmei. În perioada 17 decembrie 2010 - 4 ianuarie 2011, societatea a făcut obiectul unui control, efectuat de către Garda Financiară Arad, având ca obiect verificarea realităţii şi legalităţii relaţiilor comerciale derulate în perioada 2008 - 2010 cu SC I.C. Marghita. În urma controlului s-a constatat că, în data de 5 august 2008, SC U.C. 2007 SRL a vândut către SC I.C. SRL un camion marca S. fabricat în anul 2005, identificat prin seria de saşiu .......... şi numărul de înmatriculare .........., cu suma de 250.614 RON, cu TVA inclus, fiind întocmită factura fiscală nr. 3 din 15 august 2008. Această operaţiune nu a fost înregistrată în registrul de casă aferentă lunii august 2008 şi nici în alte acte contabile ale societăţii. Autovehiculul cu datele de identificare mai sus menţionate a fost achiziţionat de către inculpaţi în cursul lunii mai 2008 din Ungaria şi achitat prin virament bancar în cursul lunilor mai - iunie 2008. Bunul a fost recepţionat în luna iulie 2008, pe baza facturii externe de cumpărare şi a extraselor de cont privind plata, intrând astfel în patrimoniul societăţii ca mijloc fix. În luna decembrie 2008, cu ocazia inventarierii patrimoniului firmei, acesta a fost transferat în contul „mărfuri". Din declaraţiile martorei B.M.Z., contabila societăţii, rezultă că, inculpaţii nu i-au predat documentele justificative ale vânzării: factură şi contract de vânzare-cumpărare, decât în luna decembrie 2010, ca urmare a controlului organelor fiscale, astfel că, operaţiunea nu a fost evidenţiată în actele contabile şi declaraţiile fiscale. Astfel, prin nedeclararea acestei operaţiuni comerciale, societatea a produs un prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă de 40.014 RON, reprezentând TVA aferentă facturii de vânzare a camionului, emisă către SC I.C. SRL.
Analizând starea de fapt reţinută, instanţa a constatat că fapta comisă de inculpaţii K.G. şi G.L.A., care în calitate de asociaţi, cât şi de administratori ai SC U.C. 2007 SRL, au omis în totalitate evidenţierea în actele contabile a operaţiunii comerciale de vânzare a unui bun în valoare de 250.614 RON, cu TVA inclusă, în scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, respectiv omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
La stabilirea pedepsei, instanţa a ţinut seama de dispoziţiile art. 72 C. pen., privitor la gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpaţilor, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. În aplicarea pedepsei, vor fi valorificate criteriile menţionate, fapta comisă de către inculpaţi aducând atingere relaţiilor sociale referitoare la desfăşurarea în condiţii corecte a operaţiunilor comerciale, care implică corectitudinea celor care participă la derularea acestora. De asemenea, s-a avut în vedere modul de comitere al faptei de către inculpaţi, scopul urmărit prin comiterea faptei, circumstanţe care vor conduce la aplicarea unei pedepse cu executare în detenţie, luându-se în considerare şi lipsa antecedentelor penale ale inculpaţilor, dar şi faptul că deşi au fost citaţi la mai multe termene de judecată, aceştia nu s-au prezentat la instanţă.
Ca o consecinţă a condamnării, întrucât împrejurările faptice reţinute prezintă gravitate, însă prin rezonanţa consecinţelor produse nu sunt de natură a atrage o nedemnitate, cu reflectare asupra dreptului de a alege al inculpatului, acesta având o conduită pozitivă anterioară comiterii infracţiunii, probată prin actele în circumstanţiere depuse la dosarul cauzei, care îi conferă profilul şi statutul de persoană aptă de a aprecia asupra semnificaţiei procesului electoral, instanţa, pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen. a interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
Reţinând că, prin acţiunea sa inculpaţii au săvârşit faptele de evaziune, fapte cauzatoare de prejudiciu, fiecare având calitatea de administrator şi asociat al societăţii comerciale, în condiţiile art. 65 alin. (1), (2) C. pen. s-a aplicat acestora, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o durată de 5 ani.
Reţinând vinovăţia inculpaţilor pentru fapte cauzatoare de prejudiciu, în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 1349 alin. (1), (2) C. civ., s-a admis acţiunea civilă exercitată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad - Activitatea de Inspecţie Fiscală.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel peste termen inculpaţii K.G. şi G.L.A., apel înregistrat la Curtea de Apel Timişoara la data de 6 martie 2013.
În motivele de apel formulate de inculpaţi se solicită admiterea apelului peste termen, desfiinţarea sentinţei primei instanţe, rejudecarea cauzei de către Tribunalul Arad şi suspendarea hotărârii atacate până la soluţionarea definitivă a procesului penal. S-a arătat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 365 alin. (1) C. proc. pen., întrucât inculpaţii nu au fost prezenţi la nici un termen de judecată şi nici la pronunţarea şi au aflat că au fost condamnaţi doar atunci când autorităţile maghiare au dorit să pună în executare mandatele europene de arestare. S-a criticat ca fiind greşită procedura de citare a celor doi inculpaţi, prima instanţă nerespectând dispoziţiile legale privind termenul de citare, nota însoţitoare în cazul citării cetăţenilor străini, necesitatea traducerii documentelor şi modul de transmitere a citaţiilor. Faţă de aceste critici s-a apreciat că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile legale care reglementează desfăşurarea procesului penal, respectiv art. 291 C. pen., cauzând inculpaţilor vătămări care nu pot fi înlăturate, astfel că devine incidenţă sancţiunea nulităţii prev. de art. 197 alin. (1) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 97/A din 9 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile peste termen declarate de inculpaţii K.G. şi G.L.A. împotriva Sentinţei penale nr. 191 din 24 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Arad.
S-a desfiinţat sentinţa penală apelată şi rejudecând:
În temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor de câte 2 ani şi 6 luni închisoare aplicate fiecărui inculpat, în temeiul art. 82 C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 4 ani şi 6 luni pe seama inculpaţilor, iar în temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia acestora asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea acestei măsuri.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor.
S-a dispus anularea Mandatelor de executare a pedepselor închisorii nr. 240 şi 239 din 29 iunie 2012 emise de Tribunalul Arad pe numele inculpaţilor G.L.A. respectiv K.G. în acest dosar.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că motivul de apel al inculpaţilor vizează greşita soluţionare a cauzei întrucât inculpaţii au lipsit la toate termenele de judecată, întrucât citaţiile nu le-au fost expediate în mod procedural potrivit dispoziţiilor art. 177 alin. (8) şi alin. (81) C. proc. pen., respectiv cu 40 de zile înainte de termenul de judecată acordat, fiindu-le încălcat prin urmare dreptul la un proces echitabil, câtă vreme a lipsit şi traducerea actelor procedurale.
Instanţa de apel a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 365 alin. (1) C. proc. pen. potrivit cărora partea care a lipsit la toate termenele de judecată şi la pronunţare poate declara apel peste termen, dar nu mai târziu de 10 zile de la data începerii executării. Aşa cum rezultă din încheierile de şedinţă ale primei instanţe, inculpaţii nu au fost prezenţi la nici un termen de judecată, iar la data de 22 februarie 2013 inculpatul G.L.A. a luat cunoştinţă de hotărârea penală pronunţată împotrivă sa şi despre condamnare, autorităţile maghiare încercând să pună în executare mandatul european de arestare, dată la care a aflat şi inculpatul K.G. despre sentinţa penală pronunţată în cauză. Prin urmare datele de 1 martie şi 4 martie 2013 când inculpaţii au declarat apel împotriva hotărârii penale pronunţată de prima instanţă se situează în interiorul celor 10 zile reglementate de art. 3651 C. proc. pen., întrucât declararea apelului peste termen nu este condiţionată nici de începerea executării pedepsei şi nici de executarea despăgubirilor civile, textul de lege menţionat stabilind doar limita maximă, timp în care poate fi declarat apelul peste termen. Aşa cum a stabilit şi Înalta Curte, apelul peste termen poate fi declarat de către partea care a lipsit la judecată şi la pronunţare în intervalul de timp scurs între data expirării termenului de declarare a apelului şi data la care se împlinesc 10 zile de la începerea executării pedepsei, sau a executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile, fără ca executarea să fi început. Faţă de aceste dispoziţii, instanţa de apel a apreciat că se impune analizarea apelului peste termen declarat de către inculpaţii K.G. şi G.L.A.
Critica inculpaţilor vizează încălcarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 177 alin. (8) şi alin. (81) C. proc. pen., potrivit cărora, dacă învinuitul sau inculpatul locuieşte în străinătate, citarea se face potrivit normelor de drept internaţional penal aplicabile în relaţia cu statul solicitat în condiţiile legii. În absenţa unei asemenea norme, sau în cazul în care instrumentul juridic internaţional aplicabil o permite, citarea se face prin scrisoare recomandată. În acest caz, avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar, sau refuzul de primire a acesteia, ţine loc de dovada îndeplinirii procedurii de citare. La stabilirea termenului pentru înfăţişarea învinuitului sau inculpatului aflat în străinătate, se ţine seama de normele internaţionale aplicabile în relaţia cu statul pe teritoriul căruia se află inculpatul, iar în lipsa unor asemenea norme, de necesitatea ca citaţia în vedere înfăţişării să fie primită cel târziu cu 40 de zile înainte de ziua stabilită pentru prezentare. Potrivit art. 178 alin. (21) C. proc. pen., în cazul în care scrisoarea recomandată prin care se citează un învinuit sau inculpat care locuieşte în străinătate nu poate fi înmânată datorită refuzului primirii ei sau din orice alt motiv, precum şi în cazul în care statul destinatarului nu permite citarea prin poştă a cetăţenilor săi, citaţia se va afişa la sediul parchetului sau al instanţei, după caz.
Inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală întrucât au omis să evidenţieze în actele contabile operaţiuni comerciale prin care au vândut un camion marca S. fabricat în anul 2005, cu nr. de înmatriculare ............, către SC I.C. SRL, valoarea acestui bun fiind de 250.614 RON, faptă comisă în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Inculpaţii fiind cetăţeni maghiari cu domiciliul indicat în actul de sesizare al instanţei, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 177 alin. (8) C. proc. pen. potrivit cărora dacă inculpatul sau învinuitul locuieşte în străinătate citarea se face prin scrisoare recomandată în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. Se mai arată că avizul de primire a scrisorii recomandate semnat de destinatar ţine loc de dovadă a îndeplinirii procedurii de citare.
S-a arătat că suntem în situaţia în care autoritatea judiciară română avea cunoştinţă de adresele inculpaţilor, astfel încât potrivit art. 184 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 autorităţile judiciare române pot transmite direct prin poştă actele de procedură persoanelor care se află pe teritoriul unui stat străin, dacă prin instrumentul juridic internaţional aplicabil în relaţia cu acel stat se prevede astfel.
Convenţia încheiată de Consiliul Uniunii Europene în conformitate cu art. 34 din Tratatul Uniunii Europene privind asistenţa judiciară în materie penală dintre statele membre ale UE, reprezintă un exemplu în ceea ce priveşte elaborarea cadrului în care trebuie să aibă loc expedierea şi remiterea actelor procedurale, deci inclusiv a citaţiilor. Astfel, în art. 5 al convenţiei mai sus amintite se prevede că fiecare stat membru va trimite documentele procedurale destinate persoanelor care se află pe teritoriul unui stat membru direct lor, prin poştă. Documentele procedurale pot fi trimise prin intermediul autorităţilor competente ale statului membru solicitat numai dacă: a) adresa persoanei destinatar al documentului este necunoscută sau nesigură; b) dreptul procedural relevant al statului membru solicitant solicită dovada remiterii documentului destinatarului, în afară de dovada care poate fi obţinută prin poştă; c) nu a fost posibil ca documentul să fie remis prin poştă; d) statul membru solicitant are motive întemeiate să considere că expedierea prin poştă va fi ineficientă sau este inadecvată.
Instanţa de apel a apreciat că în mod corect a pronunţat instanţa de fond dispunând citarea inculpaţilor prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, scrisoare ale cărei menţiuni sunt într-o limbă de circulaţie europeană. Critica adusă de către apărătorul inculpaţilor vizează nerespectarea de către instanţa de fond a termenului de 40 de zile anterior termenului de judecată acordat, fapt ce a făcut imposibilă prezentarea inculpaţilor în faţa instanţei şi formularea de apărări. În speţă, aşa cum rezultă din dovada de comunicare a procedurii de citare, citaţia a fost semnată de către inculpaţi astfel încât actul procesual ca manifestare de voinţă prin care organul judiciar dispune în limitele drepturilor conferite cu privire la desfăşurarea procesului penal, a fost îndeplinită în mod legal şi produce efectele juridice cu privire la care a fost întocmită. Prin intermediul citaţiei instanţa de judecată şi-a exercitat drepturile, prerogativele şi facultăţile prin care a asigurat desfăşurarea procesului penal, în condiţii menite să acorde respectarea dreptului părţii la un proces echitabil şi dând inculpaţilor posibilitatea de a se prezenta în faţa instanţei de judecată, de a fi audiaţi şi de a ridica excepţiile apreciate ca fiind incidente în cauză. Se impune precizarea că penultimul termen de judecată a fost acordat de către instanţă la data de 12 aprilie când pentru îndeplinirea procedurii de citare cu inculpaţii s-a dispus amânarea cauzei, pentru termenul de judecată din 24 mai 2012, fiind îndeplinite prin urmare cele 40 de zile anterior datei dezbaterii cauzei.
De asemenea, citarea inculpaţilor la domiciliul cunoscut din Ungaria a fost efectuată cu respectarea condiţiilor de fond şi formă producând efecte juridice cu privire la încunoştinţarea părţii despre procedurile penale în curs desfăşurate în ţara în care aceştia îşi înfiinţaseră o societate comercială şi pentru neîndeplinirea obligaţiei încunoştinţării organelor statului despre tranzacţia efectuată. Prin urmare, neprezentarea inculpaţilor la judecata pe fond a cauzei nu este consecinţa neîndeplinirii legale a procedurii de citare faţă de ei, cu atât mai mult cu cât în cursul urmăririi penale în prezenţa traducătorului autorizat inculpatul K.G. a fost audiat conform notei explicative aflată la dosar. Cu privire la necunoaşterea de către cei doi inculpaţi a limbii române, instanţa de apel are serioase dubii câtă vreme aceştia au dat o declaraţie pe proprie răspundere în faţa consilierului juridic M.E., prin care au arătat că nu au alte sedii sociale declarate ale SC U.C. 2007 SRL persoană juridică română având sediul în România şi ai cărei administratori erau inculpaţii, potrivit menţiunilor eliberate de ORC de pe lângă Tribunalul Arad. Mai mult, contractul de împrumut de folosinţă al imobilului în care societatea administrată de către inculpaţi îşi desfăşura activitatea a fost semnat de către inculpatul G.L. în calitate de administrator, acte ce permit concluzia rezonabilă că inculpaţii cunosc limba română la un nivel care să le permită înţelegerea acţiunilor pe care le întreprind.
Prin urmare instanţa de apel a apreciat îndeplinite formalităţile pentru aducerea la cunoştinţa inculpaţilor a procedurilor penale desfăşurate împotriva lor, iar starea de fapt reţinută de prima instanţă este corectă, coroborându-se cu declaraţia martorei B.M.Z. - contabila societăţii SC U.C. 2007 SRL administrată de către inculpaţi, şi care arată că inculpaţii au achiziţionat cu factura seria ..... din 16 mai 2008 un camion marca S. cu echivalentul sumei de 61.000 euro la un curs de 4,22 RON factură care a avut ca şi scadenţă de plată data de 24 mai 2008, şi care nu a fost respectată conform menţiunilor trecute, dar a fost achitată în luna iulie 2008 prin virament bancar. Martora mai arată că bunul cumpărat a fost recepţionat fiind înregistrat în jurnalul de cumpărări, iar ulterior, cei doi inculpaţi au înstrăinat camionul fără a proceda la înregistrarea în evidenţele contabile a contractului şi facturii fiscale privind această operaţiune. Martora mai arată că vânzarea nu a fost declarată la organele fiscale şi nu a fost achitat TVA-ul fiind vorba despre o neevidenţiere în actele contabile care a produs un prejudiciul bugetului consolidat al statului în sumă de 40.014 RON, reprezentând TVA-ul aferent.
Declaraţia martorei se coroborează cu probele administrate în cursul urmăririi penale şi analizate de către prima instanţă, astfel încât în mod corect s-a apreciat că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în varianta reglementată de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
În conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepsei se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispoziţiile art. 72 C. pen. şi orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire şi aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
Transpunând aceste reguli la speţa de faţă, instanţa de apel a apreciat că pedepsele aplicate de instanţa de fond au fost corect individualizate raportat la probele administrate şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, pedepse care sunt în măsură să asigure reeducarea inculpaţilor şi prevenirea comiterii de către aceştia a noi fapte antisociale.
În ceea ce priveşte însă modalitatea de executare, instanţa de apel, având în vedere că inculpaţii sunt la primul contact cu legea penală, nefiind cunoscuţi în evidenţele cazierului judiciar cu alte condamnări, fiind întrunite în mod cumulativ condiţiile prev. de art. 81 C. pen., a apreciat ca neîntemeiată modalitatea de executare a pedepsei închisorii aplicată celor doi inculpaţi, sens în care, a admis apelurile peste termen declarate, a desfiinţat sentinţa penală atacată şi rejudecând, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor de câte 2 ani şi 6 luni închisoare aplicate fiecărui inculpat, în temeiul art. 82 C. pen. a stabilit termen de încercare de 4 ani şi 6 luni pe seama inculpaţilor, iar în temeiul art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia acestora asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea acestei măsuri.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor.
A dispus anularea Mandatelor de executare a pedepselor închisorii nr. 240 şi 239 din 29 iunie 2012 emise de Tribunalul Arad pe numele inculpaţilor G.L.A. respectiv K.G. în acest dosar.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs inculpaţii G.L.A. şi K.G., criticând-o cu privire la nelegala citare a acestora la instanţa de fond şi cu privire la individualizarea pedepselor în ce priveşte cuantumul acestora. A fost invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Din examinarea actelor şi lucrărilor rezultă că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la data de 9 mai 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a cazurilor de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen., intenţia legiuitorului fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, doar la chestiuni de drept.
Prin modificările aduse de această lege, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013, legiuitorul a înţeles să elimine din cuprinsul cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., situaţiile în care judecata în primă instanţă sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau care, legal citată a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa despre această imposibilitate, astfel că temeiul de casare prev. de art. 3859 pct. 21 a fost abrogat.
În ce priveşte individualizarea pedepselor, având în vedere că aceasta este o chestiune de apreciere, exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului, critica formulată de inculpaţi nu se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., care are în vedere situaţii în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Controlul judiciar exercitat de instanţa de recurs include doar aspecte de nelegalitate, astfel că în ceea ce priveşte pedepsele, s-a stabilit că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Aşa fiind, recursurile declarate de inculpaţii G.L.A. şi K.G. sunt nefondate, urmând ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respinse.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.L.A. şi K.G. împotriva Deciziei penale nr. 97/A din 9 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2014.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 373/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 362/2014. Penal → |
|---|
