ICCJ. Decizia nr. 382/2014. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 382/2014

Dosar nr. 2131/91/2007*

Şedinţa publică din 31 ianuarie 2014

Deliberând asupra recursurilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 235 din 21 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Vrancea s-a dispus condamnarea inculpaţilor:

- P.R.V. pentru comiterea: infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), lit. c), alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 lit. d) C. pen. la 1 an închisoare; infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), lit. c), alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 lit. b) C. pen. la 1 an şi 8 luni închisoare; infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), lit. c), alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 lit. e) C. pen. la 2 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 8 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut la 12 aprilie 2007, a fost pus în libertate la 11 decembrie 2008 de la Penitenciarul Galaţi şi s-a constatat executată pedeapsa.

- M.N.I. pentru comiterea: infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen, art. 74 lit. a), lit. c), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. la 1 an şi 6 luni închisoare; infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), lit. c), alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 lit. e) C. pen. la 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut la data de 12 aprilie 2007, a fost pus în libertate la 11 octombrie 2008 şi s-a constatat executată pedeapsa.

- B.A. pentru comiterea: infracţiunii prevăzte de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2) C. pen, art. 76 lit. c) C. pen. la 6 luni închisoare; infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. la 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni, conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 pct. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii.

- C.I.M., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., la 8 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.I.M. prin sentinţa penală nr. 93 din 21 septembrie 2005 pronunţată de Judecătoria Chişinău-Criş în Dosarul penal nr. 1074/2005 rămasă definitivă prin neapelare la data de 12 octombrie 2005, pedeapsă ce s-a dispus a fi executată alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă penală, în total inculpatul având de executat 2 ani şi 2 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

- L.I.C., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 8 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului L.I.C. prin sentinţa penală nr. 57 din 15 februarie 2005 pronunţată de Judecătoria Deta în Dosarul penal nr. 1140/2004, rămasă definitivă la data de 28 februarie 2005 prin neapelare, pedeapsă ce va fi executată alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă penală, în total inculpatul L.I.C. având de executat 1 an închisoare.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

S-a dispus confiscarea sumelor de bani în cuantumurile de: echivalentul a 100 euro şi 300 RON de la inculpatul P.R.V.; 900 RON de la inculpatul M.N.I.; echivalentul a 100 euro şi 930 RON de la inculpatul B.A.

Prin aceeaşi sentinţă au fost condamnaţi la amendă penală, inculpaţii P.N.R. şi P.F. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), lit. c), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen.

Prima instanţă a reţinut că, Tribunalul Vrancea, în primul ciclu procesual, prin sentinţa penală nr. 370 din 3 octombrie 2008 a condamnat pe inculpaţii:

1. P.R.V., în prezent aflat în Penitenciarul Focşani,

- pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), lit. c), alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 lit. d) C. pen. la 1 an închisoare;

- pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), lit. c), alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 lit. b) C. pen. la 1 an şi 8 luni închisoare;

- prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), lit. c), alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 lit. e) C. pen. la 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 8 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 12 aprilie 2007 la zi.

S-a menţinut starea de arest a inculpatului.

2. M.N.I., în prezent aflat în Penitenciarul Focşani,

- pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a), lit. c), alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 lit. d) C. pen. la 1 an şi 6 luni închisoare;

- prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), lit. c), alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 lit. e) C. pen. la 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 12 aprilie 2007 la zi.

S-a menţinut starea de arest a inculpatului.

3. B.A., pentru:

- infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 lit. c) C. pen. la 6 luni închisoare;

- prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 lit. e) C. pen. la 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C.pen, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv pe o perioadă de 2 ani şi 6 luni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii.

4. C.I.M., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la 8 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 93 din 21 septembrie 2005 pronunţată de Judecătoria Chişineu-Criş în Dosarul penal nr. 1074/2005 rămasă definitivă prin neapelare la data de 12 octombrie 2005 şi care urmează a fi executată alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, în total 2 ani şi 2 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

5. L.I.C., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, la 8 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 57 din 15 februarie 2005 pronunţată de Judecătoria Deta în Dosarul penal nr. 1140/2004 rămasă definitivă la data de 28 februarie 2005 prin neapelare şi care urmează a fi executată alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, în total 1 an închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

Prin aceeaşi sentinţă penală au fost condamnaţi inculpaţii H.C.S., M.D.C., P.N.R., P.F., S.V.L., G.M.V. şi V.I.

S-a dispus confiscarea următoarelor sume de bani: echivalentul a 200 euro şi 100 RON de la inculpatul H.C.S.; echivalentul a 100 euro şi 300 RON de la inculpatul P.R.V.; 900 RON de la inculpatul M.N.I.; echivalentul a 100 euro şi 930 RON de la inculpatul B.A.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpaţii P.R.V., M.N.I., B.A., C.I.M., L.I.C., P.N.R., P.F. şi H.C.S.

Prin decizia penală nr. 67/A din 3 mai 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a admis apelurile Parchetului şi inculpaţilor, împotriva sentinţei penale nr. 370/2008 a Tribunalul Vrancea, a desfiinţat în parte această hotărâre şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă numai cu privire Ia inculpaţii P.R.V., M.N.I., B.A., C.I.M., L.I.C., P.N.R., P.F.

S-a reţinut ca deficienţă, faptul că, în cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpaţii, cu excepţia inculpatului C.I.M., deşi acesta din urmă a fost prezent la judecată.

Împotriva deciziei penale pronunţate de Curtea de Apel Galaţi a formulat recurs inculpatul B.A.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia penala nr. 3611 din 15 octombrie 2010 a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.A.

La Tribunalul Vrancea cauza a fost înregistrată sub nr. 2131/91/2007*, la 16 august 2011. Au fost citaţi inculpaţii pentru care hotărârea instanţei de fond, nu a rămas definitivă.

A fost audiat inculpatul C.I.M. şi au fost admise probele solicitate în apărare.

În rejudecare, examinând actele şi lucrările dosarului, prima instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 6 februarie 2006 lucrătorii operativi din cadrul Serviciului de Combaterea Criminalităţii Organizate Vrancea, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că H.C.S. din Focşani, T.T. din comuna F., judeţul Galaţi, împreună cu numitul S.V.D., deţin droguri de risc în vederea comercializării şi consumului propriu.

În scopul obţinerii mijloacelor de probă necesare dovedirii activităţii infracţionale a celor mai sus enumeraţi, precum şi pentru descoperirea altor persoane implicate în activităţile ilicite, de trafic şi consum de droguri, la data de 3 martie 2006, Serviciul Teritorial Galaţi din cadrul D.I.I.C.O.T., a autorizat folosirea investigatorului sub acoperire „R.” şi a colaboratorului acestuia „I.”, în vederea cumpărării de droguri, substanţe chimice esenţiale şi precursori de la persoanele implicate, autorizaţie ce a fost prelungită succesiv, până la data de 7 iulie 2006.

În baza acestei autorizaţii, investigatorul sub acoperire şi colaboratorul acestuia, au cumpărat la date diferite, în două rânduri, droguri de risc, canabis şi rezină de canabis de la inculpatul H.C.S., după cum urmează:

La data de 4 martie 2006, în jurul orelor, 09:30 colaboratorul „I.” a fost contactat telefonic de către inculpatul H.C.S., care i-a oferit spre vânzare haşiş, contra sumei de 100 euro.

Pentru efectuarea tranzacţiei s-a stabilit ca punct de întâlnire domiciliul inculpatului situat într-un bloc din cartierul B.

În jurul orelor 09:45 colaboratorul, sub supravegherea directă a investigatorului sub acoperire, s-a întâlnit cu inculpatul într-un bloc din cartierul B., după care, cei doi s-au deplasat la Supermarketul M. din Focşani, unde inculpatul i-a înmânat o bucată de haşiş, colaboratorul plătindu-i suma de 100 euro.

La scurt timp drogul a fost predat investigatorului, iar în urma constatării tehnico-ştiinţifice efectuate de către Inspectoratul General al Poliţiei Române Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori s-a concluzionat că proba este constituită din 2,11 gr. rezină de canabis, punându-se în evidenţă tetrahidrocannabinol, substanţă psihotropă, biosintetizată de planta canabis.

În cadrul aceleiaşi activităţi infracţionale, inculpatul H.C.S. s-a deplasat în ziua de 8 iunie 2006 în jurul orelor 11:30-12:00, la barul „Z.” din Focşani şi i-a vândut colaboratorului sub acoperire contra sumei de 100 RON, „iarbă” (canabis) ambalată într-o punguţă din plastic.

La scurt timp, după cumpărarea canabisului, colaboratorul l-a predat investigatorului sub acoperire, care se afla în imediata apropiere.

Analizele de laborator efectuate asupra probei constituită din 0,51 gr. canabis, masă vegetală cumpărată de la inculpatul H.C.S., au stabilit faptul că masa vegetală constituită din inflorescenţe de culoare verde-oliv, aparţinând plantelor din genul „canabis sativa”, conţine tetrahidrocannabinol, substanţă psihotropă, biosintetizată de planta canabis.

Având în vedere activitatea infracţională a inculpatului, s-a apreciat că se impune interceptarea comunicaţiilor acestuia, motiv pentru care Tribunalul Vrancea a autorizat la data de 10 martie 2006, interceptarea convorbirilor telefonice, efectuate de către inculpat, de la postul telefonic cu numărul X1.

S-a reţinut că procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice sunt relevante, în sensul că inculpatul a purtat convorbiri telefonice cu mai multe persoane, din care rezultă implicarea sa în activităţile ilegale de trafic şi consum de droguri.

La data de 21 decembrie 2006, în baza autorizaţiei emisă de către Tribunalul Vrancea s-a efectuat o percheziţie domiciliară în imobilul situat în Focşani, str. S.T., aparţinând numitului O.D., locuinţă folosită la acea vreme de către inculpatul H.C.S. şi concubina acestuia T.D.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare au fost găsite mai multe foiţe pentru confecţionat ţigări artizanale.

În baza declaraţiilor inculpatului şi a altor date obţinute pe parcursul urmării penale, au fost extinse cercetările în diferite etape, faţă de mai multe persoane, faţă de care existau indicii temeinice că au preocupări pe linia traficului şi consumului de droguri.

Pentru dovedirea activităţii infracţionale a acestora şi identificarea tuturor persoanelor implicate, la data de 26 ianuarie 2007 a fost autorizată folosirea investigatorului sub acoperire „S.”, pentru efectuarea de activităţi de cumpărare de droguri, substanţe chimice esenţiale, precursori, care a fost prelungită succesiv până la data de 25 aprilie 2007.

În baza acestei autorizaţii, investigatorul sub acoperire a efectuat mai multe cumpărări de droguri de risc, canabis şi rezină de canabis de la inculpaţii P.R.V. şi M.N.I., în următoarele împrejurări:

În ziua de 5 ianuarie 2007, investigatorul sub acoperire l-a contactat pe inculpatul P.R.V. la numărul de telefon X2 şi a stabilit cu acesta să se întâlnească în barul „ A.” din Focşani, la orele 17:00.

La ora stabilită investigatorul s-a întâlnit cu inculpatul, acesta din unnă relatându-i că deţine o cantitate de 130 gr. de „haşiş” pe care doreşte să o vândă cu suma de 100 euro.

După circa 20 de minute, investigatorul a ieşit cu inculpatul în spatele barului, primind de la acesta o bucata de substanţă solidă, de culoare maro închis, ambalată în folie de plastic, despre care i-a spus ca este „ haşiş” şi i-o dă ca probă pentru a-i demonstra calitatea superioară.

Substanţa obţinută de la inculpatul P.R.V., a fost trimisă pentru efectuarea analizelor de specialitate Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, care prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 11 ianuarie 2007, a concluzionat că proba înaintată este constituită din 1,39 gr. rezină de canabis, punându-se în evidenţă tetrahidrocannabinol, substanţă psihotropă, biosintetizată de planta canabis.

Investigatorul sub acoperire l-a contactat pe inculpat din nou, la data de 8 ianuarie 2007, la numărul de telefon X2, şi a stabilit cu acesta să se întâlnească în Piaţa U. din Focşani, în jurul orelor 18:30.

La ora stabilită cei doi s-au întâlnit iar inculpatul i-a spus investigatorului că doreşte să plece în Franţa de unde are posibilitatea să aducă comprimate „ecstasy”.

În continuare cei doi s-au înţeles să se găsească în aceeaşi seara, în jurul orelor 21:00, inculpatul urmând să-i vândă colaboratorului o cantitate de „haşiş".

La orele 21:15, cei doi s-au întâlnit în parcul din spatele teatrului, iar inculpatul P.R.V., i-a vândut investigatorului o substanţă solidă de culoare maro, contra sumei de 200 RON, spunându-i printre altele că în data de 10 ianuarie 2007, va pleca în Franţa de unde va procura comprimate „ecstasy” pe care le va aduce în ţară pentru a le comercializa.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, din 11 ianuarie 2007, reiese că substanţa de culoare brună, cumpărată de către investigatorul sub acoperire de la inculpatul P.R.V., este constituită din 4,74 gr. rezină de canabis, în care s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol, substanţă psihotropă, biosintetizată de planta canabis.

La data de 28 ianuarie 2007, investigatorul sub acoperire „S.” a primit un mesaj de la postul telefonic cu numărul X3 utilizat de către inculpatul P.R.V., cu textul „ Băi ce faci? Mai vino şi tu pe la Focşani să mai stăm de vb. Am găsit ceva. Aştept să mă suni. R.”.

În jurul orelor 18:00, investigatorul l-a contactat pe inculpatul P.R.V., la postul telefonic X4, şi a stabilit să se întâlnească în două, trei zile, în Focşani.

Ulterior, nu a mai fost posibilă întâlnirea investigatorului cu inculpatul, întrucât acesta din urmă a plecat din Focşani, locuind o perioadă pe raza municipiului Bucureşti.

În ziua de 12 aprilie 2007, după ce inculpatul a revenit în Focşani, investigatorul acoperit „S.” l-a contactat şi a stabilit cu acesta, să se întâlnească în jurul orelor 22:30 la o benzinărie din zona bariera M., în vederea cumpărării unei anumite cantităţi de „haşiş”.

Avându-se în vedere că urma să fie constatată săvârşirea infracţiunii flagrante, au fost înregistrate seriile bancnotelor ce urmau a fi folosite de investigatorul acoperit pentru achiziţionarea cantităţii de droguri de risc, sens în care a fost întocmit proces-verbal.

În jurul orelor 22:30 investigatorul sub acoperire s-a deplasat la benzinăria din bariera M., unde s-a întâlnit cu inculpatul P.R.V.

Inculpatul i-a spus investigatorului că-i poate vinde 50 gr. de „haşiş” cu suma de 1.300 RON, însă nu are cantitatea asupra sa, cerându-i să-l aştepte aproximativ 15 minute, după care a plecat cu un taxi.

A revenit la scurt timp, cu aceeaşi maşină şi i-a înmânat investigatorului două bucăţi de haşiş, ambalate într-o folie de staniol, primind în schimb suma de 1.300 RON, constituită din: o bancnotă în valoare de 500 RON, 6 bancnote în valoare de 100 RON şi 4 bancnote în valoare de 50 RON, ale căror serii fuseseră înregistrate anterior.

După realizarea tranzacţiei, în scopul constatării infracţiunii flagrante, echipa operativă constituită din procuror şi ofiţeri de poliţie, a intervenit, moment în care inculpatul, observând acţiunea organelor de urmărire penală, a început să fugă.

Pentru prinderea şi imobilizarea acestuia s-a procedat la somarea legală, efectuându-se focuri de avertisment în plan vertical.

Cu toate acestea inculpatul şi-a continuat alergarea, reuşindu-se imobilizarea acestuia la circa trei-patru sute de metri, de locul consumării infracţiunii, unde în prezenţa martorilor asistenţi G.V., P.M. şi M.S. s-a procedat la efectuarea percheziţiei corporale a inculpatului, împrejurare în care, în buzunarul din partea dreaptă faţă a pantalonilor s-a găsit suma de 1.300 RON, corespunzătoare bancnotelor şi seriilor înregistrate anterior.

Din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 12 aprilie 2007, rezultă că substanţa solidă cumpărată de către investigatorul acoperit de la inculpatul P.R.V., este constituită din 38,74 gr. rezină de canabis, în proba înaintată punându-se în evidenţă tetrahidrocannabinol, substanţă psihotropă, biosintetizată de planta canabis.

În aceeaşi împrejurare, cu ocazia percheziţiei corporale amănunţite, în buzunarul din partea dreaptă faţă a pantalonului tip blue-jeans, a fost găsită o punguliţă din material plastic, transparent, în care se afla ambalată, o substanţă de culoare maronie de forma unui paralelipiped.

În urma analizelor de laborator efectuate asupra substanţei găsite la inculpatul P.R.V. cu ocazia percheziţiei corporale s-a concluzionat că aceasta este constituită din 3,52 gr. rezină de cannabis, punându-se în evidenţă tetrahidrocannabinol, substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis.

Încă de la extinderea cercetărilor şi faţă de inculpatul P.R.V., în scopul stabilirii situaţiei de fapt şi vinovăţiei acestuia, Tribunalul Vrancea, prin încheierea nr. 1 din data de 12 ianuarie 2007 a autorizat interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor efectuate de către inculpat de la postul telefonic cu numărul X4.

Conţinutul convorbirilor telefonice dintre inculpat şi o serie de alte persoane, conturează activitatea infracţională a acestuia, de trafic şi consum de droguri.

La data de 12 aprilie 2007, în baza autorizaţiei de percheziţie emise de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 1096/91/2007, s-a efectuat o percheziţie domiciliara la imobilul situat în str. T., imobil în care a locuit inculpatul P.R.V., nefiind însă găsite substanţe care să facă parte din categoria celor înscrise în tabelul anexă nr. I-nr. IV, al Legii nr. 143/2000.

Cu ocazia audierii, inculpatul a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa, arătând că este consumator de droguri de risc de aproximativ 2 ani şi că a adus în ţară de mai multe ori, diverse cantităţi de „haşiş” şi de asemenea a primit astfel de substanţe, de la o persoană aflată în Italia, „C.R.” aspecte confirmate şi de alte mijloace de probă (declaraţii martori, proces-verbal de percheziţie domiciliară, proces-verbal de verificare SC A. SA Focşani).

De asemenea, inculpatul a mai mărturisit că a vândut de nenumărate ori pe raza municipiului Focşani, droguri de risc (haşiş), mai multor persoane.

La data de 27 ianuarie 2007, în cadrul legal de efectuare a activităţilor autorizate de procurare droguri, substanţe chimice esenţiale, precursori, investigatorul sub acoperire a luat legătura telefonic cu inculpatul M.N.I. şi a stabilit cu acesta să se întâlnească în jurul orelor, 20:00 în zona Pieţei B. din Focşani.

Cei doi s-au întâlnit la ora şi locul stabilit, împrejurare în care investigatorul l-a întrebat pe inculpat dacă îi poate face rost de câteva grame de „haşiş”, răspunsul inculpatului fiind prompt şi afirmativ, în sensul că a cerut un răgaz de câteva minute, pentru a oferi drogurile cerute.

În scurt timp a intrat în bloc, situat în apropiere, iar după aproximativ 10 minute a revenit şi a comunicat investigatorului că i-a adus 2 gr. de „haşiş”, pe care i-a cerut suma de 100 RON.

Investigatorul a fost de acord să cumpere drogurile, i-a înmânat suma cerută şi şi-a însuşit „haşişul”.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, din 30 ianuarie 2007 a concluzionat că proba înaintată şi obţinută de la inculpatul M.N.I., constă în 2,17 gr. rezină de cannabis, în care s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol, substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis.

În ziua de 1 martie 2007, în jurul orelor 17:00 investigatorul sub acoperire „S.” l-a contactat telefonic pe inculpatul M.N.I. şi a stabilit cu acesta să se întâlnească pe str. L. din Focşani, în zona Pieţei B.

La scurt timp cei doi s-au întâlnit în faţa scării, iar inculpatul i-a propus investigatorului să-i vândă o cantitate de 10 gr. „haşiş”, în schimbul sumei de 350 RON, propunere ce a fost acceptată.

Pentru materializarea hotărârii infracţionale, inculpatul a cerut investigatorului să-l aştepte, câteva minute, în scara blocului.

În continuare, inculpatul a urcat la unul dintre etaje şi a revenit după aproximativ cinci minute, având asupra sa o substanţă solidă de culoare brună, despre care a afirmat că este „haşiş”, înmânându-o investigatorului şi obţinând în schimb de la acesta suma de 350 RON.

Cei doi au stabilit să păstreze legătura în continuare, pentru ca „S.” să cumpere şi alte cantităţi de droguri.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, din 5 martie 2007, întocmit de către Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori a concluzionat că proba înaintată şi obţinută de la inculpatul M.N.I. este constituită din 6,70 gr. rezină de canabis, în aceasta punându-se în evidenţă tetrahidrocannabinol, substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis.

Având în vedere datele obţinute pe parcursul anchetei în ceea ce priveşte activitatea infracţională a inculpatului, precum şi implicarea altor persoane, pentru stabilirea cu certitudine a vinovăţiei şi situaţiei de fapt s-a solicitat interceptarea comunicaţiilor inculpatului, solicitarea ce a fost admisă, Tribunalul Vrancea emiţând la data de 12 ianuarie 2007 autorizaţia de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice şi a SMS-urilor efectuate de către inculpat, de la posturile telefonice cu numerele X5 şi X6, autorizaţie care a fost prelungită succesiv până la data de 12 aprilie 2007.

În urma punerii în aplicarea a acestei autorizaţii şi a prelungirilor ulterioare, au fost obţinute convorbiri telefonice şi SMS-uri utile cauzei, efectuate de către inculpat, transcrise şi certificate ulterior, având o mare valoare probatorie.

La data de 12 aprilie 2007, în baza autorizaţiei de percheziţie emisă de către Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 1096/91/2007, s-a efectuat o percheziţie domiciliară la imobilul aflat în str. L., în care locuia inculpatul M.N.I., împreună cu concubina sa, S.V.L.

Cu ocazia efectuării percheziţiei, la domiciliul inculpatului au fost găsite umiătoarele bunuri: două resturi de ţigări artizanale despre care inculpatul a arătat ca au în conţinut „marijuana”, un dispozitiv din plastic, format dintr-un tub şi un recipient din material plastic de culoare gri, respectiv transparent, despre care inculpatul a arătat că îl folosea pentru fumat, o cutie cu foiţe de ţigări marca „Y1”, două cutii cu foiţe de ţigări marca „Y2”, un pachet cu seminţe despre care inculpatul arată că sunt seminţe de cannabis.

Obiectele ridicate cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului, au fost trimise în vederea efectuării analizelor de specialitate, Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori, care a concluzionat prin raportul din 16 aprilie 2007, următoarele:

- proba numărul 1a, constituită dintr-un tub din material plastic, prezintă urme de tetrahidrocannabinol;

- proba numărul 1b, constituită dintr-un recipient din material plastic, prezintă urme de tetrahidrocannabinol;

- proba numărul 2, constituită din două resturi de ţigarete, prezintă urme de tetrahidrocannabinol;

- probele 3 şi 4 constituite din seminţe cenuşii, respectiv pământ umed, nu conţin substanţe stupefiante sau psihotrope.

La data de 24 mai 2007 au fost extinse cercetările şi fată de numitul B.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 4 alin. (1) Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrucât din declaraţiile inculpaţilor M.N.I. şi P.R.V., P.N.R. şi S.V.L., a martorului cu identitate protejată B.I., cât şi din convorbirile telefonice efectuate de către inculpatul B.A. interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 12 ianuarie 2007 a Tribunalului Vrancea, rezultă implicarea acestuia în activităţile ilicite de trafic şi consum de droguri de risc.

Astfel, inculpatul P.R.V., a arătat că în vara anului 2006 i-a vândut lui B.A., în două rânduri câte 2 gr. de „iarbă” cu suma de 1.000.000 ROL doza.

De asemenea, inculpatul a mai declarat că a cumpărat de la inculpatul B.A. de 2-3 ori „haşiş”, drog de risc pe care îl fuma împreună cu acesta, confecţionându-şi ţigări artizanale.

În cadrul aceleaşi declaraţii, inculpatul descrie faptul că în luna decembrie a anului 2006 a mers împreună cu inculpatul M.N.I. şi inculpata S.V.L. în municipiul Bucureşti, fiind însoţiţi şi de către inculpatul B.A.

Odată ajunşi în Gara de Nord, inculpatul B.A. le-a cerut celor trei să-l aştepte întorcându-se după aproximativ 2-3 ore cu 6 gr. de „marijuana”, pentru care M.N.I. şi P.R.V. i-au plătit suma de 300 RON, sumă rezultată din „cheta” făcută de către cei doi.

Inculpatul M.N.I. a declarat, cu ocazia audierii sale că-l cunoaşte pe inculpatul B.A. de aproximativ 2 ani de zile, cunoscându-l ca şi consumator, împrejurare în care a cumpărat de la o altă persoană 6 gr. de „ haşiş” după ce au făcut „chetă” plătind 300 RON, drog de risc, pe care l-a consumat împreună cu inculpatul B.A.

În continuarea declaraţiei sale inculpatul M.N.I. a precizat că, pe parcursul întregii perioade, de aproximativ 2 ani de zile, cât timp a fost prieten cu inculpatul a făcut „chetă” şi a cumpărat de la diverse persoane cam de 10 ori „haşiş” şi „marijuana” confecţionând ţigări artizanale, pe care le fumau împreună.

Într-o seară din toamna anului 2005, B.A. l-a condus pe inculpatul M.N.I. la domiciliului lui G.M.V. unde au consumat droguri de risc, acelaşi lucru întâmplându-se şi ulterior, cam de 5-6 ori.

De asemenea inculpatul a mai arătat că în această perioada a mers de aproximativ 5-6 ori la Bucureşti de unde cei doi au cumpărat de la mai multe persoane cannabis.

În cadrul declaraţiei sale inculpatul confirmă faptul că în luna ianuarie 2007 s-a deplasat împreuna cu inculpatul B.A., inculpatul P.R.V. şi inculpata S.V.L. la Bucureşti, unde B.A. locuia cu chirie, împrejurare în care au consumat ţigări cu „marijuana” pe care o procurase inculpatul B.A.

Inculpatul M.N.I. mai arată că a consumat de mai multe ori cu B.A. ţigări cu „haşiş” la barul inculpatul P.N.R.

Cu privire la activitatea infracţională de trafic de droguri a inculpatului B.A., inculpatul M.N.I. declară că, acesta i-a vândut de 2-3 ori „haşiş” cu masa de 2-3 gr. doza, pentru fiecare doză plătind preţul de 150 RON.

Inculpata S.V.L. declară că, a fost vizitată de mai multe ori de către inculpatul B.A. în timp ce locuia împreună cu inculpatul M.N.I., iar de câteva ori a consumat împreună cu acesta şi cu concubinul său ţigări ce conţineau „marijuana” sau „haşiş”.

Cu ocazia audierii, inculpatul P.N.R. declară că, a consumat în perioada decembrie 2006-aprilie 2007, cannabis şi rezină de cannabis, cam de 2 ori pe lună, împreună cu P.F., M.N.I., M.D.C., B.A. şi V.I.

Martorul cu identitate protejată B.I., a declarat că, îl cunoaşte pe inculpatul B.A. de aproximativ doi ani şi este în relaţie de amiciţie cu acesta.

La câteva luni după ce l-a cunoscut, în timp ce se aflau în discoteca „E.” din Focşani, inculpatul B.A. i-a oferit martorului, o ţigară confecţionată din foiţă, pentru a o fuma, iar ulterior i-a spus că aceasta conţinea „haşiş”.

După alte două luni, inculpatul B.A. l-a sunat pe martor şi i-a cerut să se întâlnească în Piaţa U. din Focşani, întâlnire ce a avut loc şi cu prilejul căreia inculpatul i-a propus martorului să-i vândă o bucată de „ haşiş” contra sumei de 100 RON.

Martorul a cumpărat bucata de „haşiş” ambalată într-o folie de staniol şi a consumat-o ulterior.

Intr-o seară din perioada toamna-iarna anului 2005, martorul s-a întâlnit cu inculpatul în benzinăria de lângă sediul Finanţelor Publice, împrejurare în care acesta din urmă i-a oferit o ţigară ce conţinea „marijuana” şi pe care au fumat-o împreună.

Ulterior a scos din buzunar o folie transparentă în care se aflau cam 1,5 gr. de „marijuana” presată pe care i-a cerut martorului suma de 100 RON.

Martorul a fost de acord să cumpere drogul însă i-a plătit inculpatul suma de 80 RON.

Martorul cu identitate protejată, mai arată că în primăvara anului 2006 s-a întâlnit cu inculpatul în zona terenului de sport al Liceului „U.”, acesta spunându-i că are ceva bun şi arătându-i o bucăţică de „haşiş” cam de 0,5 gr. pe care i-a cerut 50 RON.

Martorul a fost de acord să o cumpere, i-a dat suma de 50 RON şi a luat drogul ce era ambalat într-o folie de staniol.

De asemenea martorul a mai precizat că a auzit că inculpatul a mai vândut şi altor persoane.

Convorbirile telefonice purtate de către inculpatul B.A. interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 12 ianuarie 2007, conturează activitatea infracţională de trafic şi consum de droguri de risc, desfăşurată de către acesta.

Prin ordonanţa din data de 19 februarie 2007, au fost extinse cercetările şi fată de numitul M.D.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrucât din declaraţiile inculpatului M.N.I., ale inculpatului P.N.R., ale numitului P.I., cât şi din conţinutul convorbirilor telefonice efectuate de către învinuit, interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 12 ianuarie 2007, emisă de către Tribunalul Vrancea, reiese că acesta a desfăşurat activităţi ilicite de trafic şi consum de droguri.

Astfel, inculpatul M.N.I. a declarat că, îl cunoştea pe inculpatul M.D.C. din toamna anului 2006, când s-a întâlnit şi cu inculpatul B.A. la o pizzerie din Focşani.

În această împrejurare, inculpatul a făcut „cheta” împreună cu M.D.C., fiecare punând câte 50 euro, iar inculpatul B.A. a mers şi a cumpărat 2 pacheţele cu „marijuana”, unul fiind dat inculpatului iar celălalt inculpatului M.D.C.

Imediat s-au deplasat cu toţii în parcul din spatele pizzeriei, unde au confecţionat o ţigară cu „iarbă” pe care au fumat-o toţi trei.

În cuprinsul aceleiaşi declaraţii, inculpatul a arătat, că într-o altă zi din toamna anului 2006, s-a întâlnit cu inculpatul B.A., în spatele Şcolii Generale nr. Z din Focşani şi l-a întrebat dacă îi mai poate face rost de „iarbă”.

Acesta a răspuns afirmativ însă a precizat că este nevoie de 100 de euro şi întrucât inculpatul nu deţinea decât 50 de euro, inculpatul B.A. l-a sunat pe inculpatul M.D.C. care a venit în scurt timp în spatele şcolii şi i-a dat lui B.A. 50 de euro.

Pentru a procura drogurile, inculpatul B.A. s-a deplasat într-o direcţie necunoscută şi a revenit după aproximativ 20 de minute, cu 6 gr. de „marijuana”, pe care a împărţit-o în mod egal între inculpatul M.N.I. şi inculpatul M.D.C.

De asemenea inculpatul mai declară că s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpatul M.D.C. şi a fumat împreună cu acesta ţigări cu „haşiş” şi că de fiecare dată când inculpatul B.A. venea de la Bucureşti cu câte 5-6 gr. de „iarbă” acesta îi spunea că trebuie să-i ducă o parte şi inculpatului M.D.C.

Inculpatul P.N.R. a declarat cu ocazia audierii sale că îl cunoaşte pe inculpatul M.D.C. de aproximativ 10 ani de zile, că acesta este consumator de droguri de risc şi că a consumat de mai multe ori „haşiş” şi „marijuana” împreună cu acesta.

La data de 12 aprilie 2007, în baza autorizaţiei de percheziţie emisă de către Tribunalul Vrancea, în Dosarul nr. 1096/91/2007, a fost efectuată o percheziţie domiciliară în imobilul situat în str. C., judeţul Vrancea, unde se cunoştea că locuieşte inculpatul M.D.C. împreună cu numitul P.I., asociatul său.

Cu ocazia efectuării percheziţiei în imobil nu au fost găsite substanţe prevăzute în tabelul anexă nr. I-nr. IV al Legii nr. 143/2000, însă în autoturismul aflat în posesia numitului P.I. s-a găsit o substanţă solidă de culoare brună, ambalată într-o folie de plastic.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 16 aprilie 2007, rezultă că substanţa de culoare brună găsită în habitaclul autoturismului folosit de către numitul P.I., este constituită din 1,07 gr. rezină de cannabis, în care s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol, substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis.

Cu ocazia audierii, numitul P.I., a declarat că nu cunoaşte nimic despre rezina de cannabis găsită în autoturismul său, arătând totodată că în seara zilei de 11 aprilie 2007 autoturismul a fost folosit de către inculpatul M.D.C.

Activitatea infracţională a inculpatului M.D.C., este susţinută pe lângă declaraţiile persoanelor anterior enumerate şi de convorbirile telefonice efectuate de către acesta interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 12 ianuarie 2007 emisă de Tribunalul Vrancea.

Imediat după efectuarea percheziţiilor domiciliare inculpatul M.D.C., a părăsit ţara, sustrăgându-se cercetărilor şi făcând imposibilă audierea acestuia şi prezentarea materialului de urmărire penală, nefiind de găsit, deşi a fost citat în mai multe rânduri, fiind căutat şi în baza mandatelor de aducere emise.

La data de 20 aprilie 2007, prin ordonanţă au fost extinse cercetările fată de numitul C.I.M., pentru săvârşirea infracţiunilor pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., având în vedere că din declaraţiile inculpaţilor P.R.V. şi M.N.I., precum şi din convorbirile telefonice efectuate de către inculpat, interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 12 ianuarie 2007, emisă de către Tribunalul Vrancea, s-a conturat implicarea acestuia în activităţile ilicite de trafic şi consum de droguri.

Astfel, inculpatul P.R.V. a declarat că îl cunoaşte pe inculpatul C.I.M., din clasa I, a şcolii generale, întrucât au fost colegi.

În luna decembrie a anului 2006, s-a întâlnit cu acesta întâmplător la clubul „D.” din Focşani, împrejurare în care inculpatul C.I.M. l-a întrebat dacă are „haşiş” sau „iarbă”.

Inculpatul P.R.V. i-a răspuns afirmativ şi i-a dat numărul de telefon, iar inculpatul C.I.M. l-a contactat după câteva zile, cerându-i 2 gr. de „haşiş”, vorbind însă codificat, în sensul că acesta i-a cerut CD-uri.

Cei doi au stabilit să se întâlnească la barul „P.” din Focşani, unde inculpatul P.R.V. i-a dat inculpatului C.I.M. 2 gr. de „haşiş” pe care acesta din urmă i-a plătit 100 RON.

Inculpatul a mai arătat, că după vreo săptămâna, a fost sunat din nou de către C.I.M., acesta cerându-i CD-uri, inculpatul înţelegând de fapt, că C.I.M. se referă la „haşiş”.

Cei doi s-au întâlnit din nou în aceiaşi zi la barul „P.” unde inculpatul P.R.V. i-a dat 2 gr. de „haşiş”, pentru care a primit suma de 100 RON.

După alte 2 săptămâni inculpatul C.I.M., l-a sunat din nou pe inculpatul P.R.V. şi i-a cerut „haşiş” sub forma codificată CD-uri, stabilind să se întâlnească pentru efectuarea tranzacţiei în zona unei intersecţii de lângă clubul „P.”.

Conform înţelegerii, cei doi s-au întâlnit iar inculpatul P.R.V. i-a vândut inculpatului C.I.M. 2 gr. de „haşiş” cu suma de 100 RON.

Inculpatul P.R.V. mai arată în declaraţia sa, că în cursul anului 2007, luna ianuarie s-a întâlnit cu inculpatul C.I.M. la clubul „S” propunându-i acestuia din urmă, să fumeze o ţigară cu „haşiş”.

Inculpatul C.I.M. a fost de acord, astfel că inculpatul P.R.V. a confecţionat o ţigară în care a adăugat rezină de cannabis şi a fumat-o împreună cu inculpatul C.I.M. în spatele Teatrului Municipal Focşani.

De asemenea inculpatul P.R.V., a mai arătat că inculpatului C.I.M. i-a precizat că drogurile de risc cumpărate sunt pentru consumul său.

Cu ocazia audierii inculpatului M.N.I., acesta a declarat că la începutul lunii ianuarie 2007, l-a cunoscut pe inculpatul C.I.M. prin intermediul unui prieten comun, întâlnindu-se cu acesta în zona Piaţa B. din Focşani.

În această împrejurare inculpatul l-a rugat pe inculpatul M.N.I., să-i facă rost de 2-3 gr. de „haşiş” sau „iarbă”.

Inculpatul M.N.I. a fost de acord, i-a cerut 150 RON, a cumpărat drogurile de la o altă persoană, pentru ca ulterior să i le dea, nu înainte să-şi oprească din doză, aproximativ 0,5 gr.

Din cuprinsul declaraţiei inculpatului M.N.I., rezultă că în acelaşi mod i-a vândut inculpatului C.I.M., în perioada ianuarie-martie 2007, cam de 5 ori, „haşiş” şi „iarbă”, în doze de câte 2-3 gr., pe fiecare doză primind suma de 150 RON.

De asemenea inculpatul M.N.I. a mai arătat că, inculpatul C.I.M. achiziţiona drogurile de risc pentru consum propriu, necunoscând aspecte din care să rezulte implicarea sa în activităţi de trafic de droguri.

Activitatea infracţională a inculpatului C.I.M., s-a apreciat că este conturată şi de conţinutul convorbirilor efectuate de către acesta.

Prin ordonanţa din data de 10 aprilie 2007, faţă de numitul L.I.C. s-a început urmărirea penală, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., avându-se în vedere declaraţiile inculpatului M.N.I., cât şi convorbirile telefonice efectuate de către acesta interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 12 ianuarie 2007, emisă de către Tribunalul Vrancea.

Inculpatul M.N.I., arată în cuprinsul declaraţiei sale, că îl cunoaşte pe inculpatul L.I.C. de la sfârşitul anului 2006 de la un prieten comun, care la un moment dat i-a adus 150 RON pentru a cumpăra „haşiş”, iar inculpatul văzându-l în apropiere pe inculpatul L.I.C. a dedus că „haşişul” este pentru acesta.

După vreo săptămână, inculpatul M.N.I. a fost contactat telefonic de către inculpatul L.I.C., care l-a întrebat pentru ce motiv îl evită.

După trecerea altei săptămâni inculpatul M.N.I. a fost invitat de către A.M.I., la domiciliul prietenei sale, C.A., pentru a consuma „haşiş”.

Odată ajunşi în apartamentul numitei C.A., inculpatul M.N.I. a observat că acolo se afla şi inculpatul L.I.C., împreună cu prietena sa.

M.N.I. a scos din buzunar o bucata de „haşiş” de circa 2-3 gr. a confecţionat împreună cu L.I.C. şi A.M.I. 10 ţigări cu „haşiş”, pe care cei trei le-au fumat împreună.

De asemenea inculpatul M.N.I. mai precizează că în perioada ianuarie-martie 2007 inculpatul L.I.C. l-a sunat de mai multe ori de la 2 numere de telefon şi i-a cerut „iarbă” sau „haşiş”, drogurile de risc, fiind cerute codificat la telefon: „jaluzele”, „tricouri”, etc.

Activitatea infracţională desfăşurată de către inculpatul L.I.C. este confirmată de şi de convorbirile telefonice efectuate de acesta.

La data de 10 aprilie 2007, au fost extinse cercetările şi faţă de numitul G.M.V., pentru săvârşirea infracţiunilor pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrucât din declaraţiile inculpatului M.N.I., ale inculpatei S.V.L., cât şi din convorbirile telefonice efectuate de către inculpat, a rezultat implicarea acestuia în activităţile de trafic şi consum de droguri.

Astfel, din declaraţia inculpatului M.N.I. rezultă că, în toamna anului 2005, l-a cunoscut pe inculpatul G.M.V. prin intermediul inculpatul B.A., întrucât neavând unde să fumeze ţigări ce conţineau droguri de risc, acesta din urmă i-a propus să meargă la domiciliul inculpatului G.M.V.

Inculpatul Manole arată că, după ce l-a cunoscut pe inculpatul G.M.V. a fumat împreună cu acesta cam de 10 ori, ţigări conţinând „haşiş” şi „marijuana”, în perioada toamna anului 2006-martie 2007.

De asemenea inculpatul mai arată că i-a vândut inculpatului G.M.V., de aproximativ 5 ori în această perioadă „haşiş” şi „marijuana”, pentru consumul său.

Inculpata S.V.L., declară cu ocazia audierii că a consumat de câteva ori droguri de risc împreună cu inculpatul G.M.V., de faţă fiind şi concubinul său, inculpatul M.N.I.

Activitatea infracţională de deţinere de droguri în vederea consumului a inculpatului G.M.V., rezultă şi din convorbirile telefonice purtate de către acesta cu inculpatul M.N.I.

Prin ordonanţa din data de 19 februarie 2007, s-a dispus extinderea cercetărilor şi faţă de numitul P.N.R., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrucât din cercetările efectuate a rezultat implicarea acestuia în activităţile de trafic şi consum de droguri.

Astfel, în declaraţia sa inculpatul M.N.I. a arătat că îl cunoaşte pe inculpatul P.N.R. din cursul anului 2003 din Italia.

În toamna anului 2005, inculpatul a început să consume droguri de risc „haşiş” şi „marijuana”, împreună cu inculpatul M.N.I. la barul inculpatul P.N.R. din Focşani, str. B.

Inculpatul a arătat că a consumat astfel împreună cu inculpatul P.N.R., ţigări cu „ haşiş” şi „marijuana” cam de 100 de ori.

De asemenea, inculpatul a mai arătat că a consumat ţigări conţinând droguri de risc, împreună cu inculpatul P.N.R. şi soţia sa, la domiciliul acestora, cât şi în alte locuri.

Totodată, inculpatul a mai declarat că ştie, că inculpatul P.N.R. a desfăşurat activităţi de vânzare de droguri şi chiar a introdus în ţară la sfârşitul verii anului 2005, când s-a întors din Italia cantitatea de 100 gr. de „haşiş”, aspecte ce nu au putut fi coroborate cu alte mijloace de probă.

Inculpatul P.R.V., declară că îl cunoaşte pe inculpatul P.N.R. din vara anului 2006 şi că s-a întâlnit o singură dată cu acesta, mergând împreună cu inculpatul M.N.I., la barul inculpatului P.N.R. din str. B., Focşani, împrejurare în care le-a vândut acestora 6-7 gr. de cannabis, primind în schimb suma de 100 euro, câte 50 euro de la fiecare.

De asemenea, din declaraţia inculpatei S.V.L. rezultă că a fost de faţă de mai multe ori, când concubinul său, M.N.I., i-a vândut inculpatului P.N.R. diverse cantităţi de droguri de risc.

Inculpata P.F. declară că, a consumat împreună cu soţul său, inculpatul P.N.R. „haşiş” şi „marijuana” atât pe teritoriul Italiei cât şi în România, după ce au revenit în ţară, în perioada decembrie 2006-aprilie 2007, cam de 20 de ori.

De asemenea inculpata, mai arată că drogurile erau cumpărate de la inculpatul M.N.I.

La data de 12 aprilie 2007, în baza autorizaţiei de percheziţie emisă de către Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 1096/91/2007, a fost efectuată o percheziţie domiciliară la imobilul aflat în B-ul U., Focşani.

Cu prilejul efectuării percheziţiei într-una din camere, într-o vază de ceramică, a fost găsită o substanţă solidă de culoare brun-verzui, ambalată într-o folie şi despre care inculpatul a arătat că este „haşiş”.

De asemenea, în bucătărie s-a mai găsit o pipă de culoare maro şi un pachet cu foiţe pentru ţigări.

Substanţa solidă a fost supusă analizei de specialitate în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori care a concluzionat că, proba este constituită din 0,50 gr. rezină de cannabis, punându-se în evidenţă tetrahidrocannabinol, substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis (raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 16 aprilie 007).

Activitatea infracţională a inculpatului P.N.R. rezultă şi din convorbirile telefonice efectuate de către acesta.

Prin ordonanţa din data de 25 iulie 2007, faţă de numitele S.V.L. şi P.F., s-a dispus extinderea cercetărilor pentru săvârşirea infracţiunilor de consum de droguri, prevăzute şi pedepsite de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât din cercetările efectuate în cauză a rezultat faptul că acestea au deţinut în mod repetat droguri de risc (rezină de cannabis şi cannabis) pentru consumul propriu.

Astfel, inculpatul M.N.I. a declarat că, începând din luna ianuarie a anului 2007, inculpata S.V.L., concubina sa, a consumat de mai multe ori droguri de risc împreună cu el.

De asemenea, inculpatul a mai arătat că a consumat „haşiş” şi „marijuana” în mai multe rânduri împreună cu inculpata P.F. şi soţul acesteia, inculpatul P.N.R.

Inculpatul P.R.V. a declarat cu ocazia audierii sale, că ştie despre S.V.L. că este consumatoare de droguri de risc şi că în mai multe rânduri aceasta trăgea câte un fum din ţigările pe care inculpatul le fuma.

Inculpatul P.N.R. a declarat la rândul său că, în perioada decembrie 2006-aprilie 2007 a consumat de mai multe ori împreună cu soţia sa, cannabis şi rezină de cannabis.

Prin ordonanţa din data de 19 februarie 2007, a fost dispusă extinderea cercetărilor şi faţă de numitul V.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrucât din cercetările efectuate a rezultat implicarea acestuia în activităţile de trafic şi consum de droguri de risc.

Astfel, inculpatul P.R.V. a declarat că îl cunoaşte pe V.I. de aproximativ un an şi jumătate şi ştie că este consumator, fumând cu acesta mai multe ţigări cu „iarbă” şi „haşiş” de fiecare dată când inculpatul avea „marfa”.

Inculpatul a arătat însă că nu cunoaşte aspecte din care să rezulte că inculpatul V.I. a deţinut droguri de risc în vederea comercializării.

Inculpatul P.N.R. a declarat cu ocazia audierii sale că în perioada decembrie 2006 şi până în seara zile de 11 aprilie 2007 a consumat de mai multe ori cannabis şi rezină de cannabis, împreună cu V.I. cam o dată de două ori pe lună.

Activitatea infracţională a inculpatului este conturată şi de convorbirile telefonice efectuate de către acesta.

Audiaţi în cursul urmăririi penale cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, inculpaţii au adoptat poziţii diferite, chiar oscilante, pe de o parte nerecunoscând faptele reţinute în sarcina lor, iar pe de altă parte descriind anumite împrejurări care au condus la circumstanţierea faptelor, aceasta ca urmare a coroborării cu alte probe administrate în cauză şi în mod deosebit cu interceptările efectuate pe parcursul urmăririi penale.

Astfel, a reţinut instanţa, inculpaţii P.R.V., M.N.I., P.F., S.V.L., P.N.R., H.C.S., audiaţi pe parcursul urmăririi penale, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, în primul ciclu procesual, au avut o atitudine de recunoaştere a faptelor de deţinere de droguri de risc pentru consumul propriu, nuanţând însă aspecte care în opinia lor, nu s-ar încadra în sfera infracţiunii de trafic de droguri de risc, sens în care s-au poziţionat pe o atitudine de negare în comiterea acestora.

Pe de altă parte, în depoziţiile date în instanţă, au ilustrat un anumit procedeu de procurare a unor asemenea substanţe de risc, în sensul că se asociau punând banii în comun în scopul de a cumpăra doze mici de canabis pentru consumul propriu.

Acest lucru îl efectuau la intervale de timp diferite, locaţia de unde făceau rost, fiind atât în Focşani cât şi la Bucureşti. S-a arătat că, utilă în cauză, sub acest aspect, ar fi fost depoziţia martorului T.R., care nu a putut fi audiat în cauză, întrucât aşa cum rezultă din actul procedural întocmit (mandatul de aducere), acesta nu se află în ţară.

Prima instanţă a arătat că o atitudine de nerecunoaştere a faptelor în integritatea lor au avut-o inculpaţii B.A., M.D.C., C.I.M., L.I.C., G.M.V. şi V.I., care audiaţi fiind atât în cursul urmăririi penale cât şi în instanţă au negat vehement comiterea infracţiunii pentru care au fost trimişi în judecată.

S-a reţinut că apărările acestora au fost axate în principal pe considerentul că în cauză nu sunt probe pertinente şi concludente care să le susţină inculparea, pe de o parte, iar pe de altă parte, au învederat faptul că implicarea lor în cauză s-ar datora poziţiei procesuale adoptate de inculpaţii P.R.V. şi M.N.I., interesaţi să profite de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, actualizată şi republicată, şi care le-ar conferi un regim sancţionator mai blând.

Instanţa de fond a apreciat că aceste apărări nu pot fi primite din raţiuni de ordin juridic, dar şi probatoriu.

S-a arătat că este adevărat că pentru unii din aceşti inculpaţi, cercetările au fost extinse, întrucât din declaraţiile inculpaţilor arestaţi a rezultat implicarea lor în activitatea ilicită de trafic şi consum de droguri de risc, însă aceste declaraţii nu sunt singure, ele fiind completate din punct de vedere probatoriu şi de alte indicii, temeiuri care pe parcursul anchetei au întregit confirmarea faptelor incriminate ca infracţiuni. Astfel, instanţa de fond a considerat că relevante în stabilirea implicării acestor inculpaţi în desfăşurarea actelor materiale de oferire, distribuire, procurare, cumpărare şi deţinere de droguri de risc (în speţă canabis şi rezină de canabis), precum şi de consumul propriu, sunt depoziţiile celorlalţi inculpaţi (nearestaţi în cauză şi cărora nu le-au profitat dispoziţiile art. 16) precum şi interceptările obţinute în baza autorizaţiilor emise de instanţă.

În această situaţie, s-a preciza că se află inculpaţii B.A., M.D.C., C.I.M., L.I.C., G.M.V. şi V.I. Prima instanţă a reţinut că, în cauză chiar dacă aceşti inculpaţi se prevalează de lipsa unor probe de acuzare, cum ar fi de exemplu, percheziţiile efectuate la domiciliile acestora, în urma cărora nu s-au identificat elemente de natură să conducă la existenţa celor două infracţiuni pentru care sunt judecaţi, prezumţia de nevinovăţie este înlăturată în cauză de probe, asupra cărora aceştia nu au probat lipsa de temeinicie.

Sunt avute în vedere depoziţiile inculpaţilor P.R.V., M.N.I., S.V.L., P.N.R., H.C.S. coroborate cu interceptările efectuate în cauză. Relevante în acest sens s-a apreciat că au fost discuţiile avute de B.A. şi care au făcut obiectul interceptărilor certificate şi ilustrate prin procesele-verbale aflate la dosarul de urmărire penală. Instanţa a considerat că implicarea acestuia în faptele pentru care s-a dispus cercetarea penală, rezultă cu certitudine, iar limbajul folosit denotă fără dubiu genul de comportament specific persoanei ce deţine şi consumă substanţe stupefiante (halucinogene). Apelativul de „J.” (identificat şi în cuprinsul altor interceptări), expresiile folosite de interlocutor şi faţă de care inculpatul a achiesat, în sensul de a le aduce [„feţe de masă” (...), „şerveţele”], instanţa a reţinut că exemplifică actele materiale de deţinere şi consum, urmate şi de activităţi de procurare şi distribuire. S-a arătat că împrejurarea că inculpatul, în perioada anchetei, s-ar fi ocupat de un proiect ce viza colectarea plantelor medicinale, nu este evidentă şi nici de natură să înlăture participarea sa la faptele incriminate.

Prima instanţă a arătat că limbajul uzitat pe această temă, excede cadrului de anchetă desfăşurat, chiar dacă există termeni comuni („iarbă”, etc). Mai mult decât atât, din depoziţia inculpatei S.V.L., s-a considerat că rezultă că B.A. a consumat ţigări cu haşiş.

Prima instanţă a reţinut că în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii C.I.M., M.D.C., L.I.C., G.M.V. şi V.I., relevante în stabilirea vinovăţiei au fost depoziţiile celorlalţi inculpaţi, coroborate cu înregistrările convorbirilor telefonice şi percheziţiile domiciliare, acolo unde s-au găsit probe concludente.

În context infracţional, a menţionat instanţa, inculpatul C.I.M. era cunoscut sub porecla de „R.”, care apare în conţinutul convorbirilor telefonice avute atât de acesta cât şi de ceilalţi inculpaţi.

S-a reţinut că, iniţial, l-a cunoscut pe inculpatul P.R.V. (fiind coleg de scoală generală), pentru ca ulterior să aibă contacte şi cu ceilalţi inculpaţi din grup, ceea ce ilustrează împrejurări care nu-l disculpă, iar din cuprinsul înregistrărilor telefonice rezultă activităţi de cumpărare de substanţe stupefiante, în limbaj codificat „CD”-uri. Aceste acte materiale au fost urmate de acte de consum, instanţa reţinând că au fost dovedite prin coroborarea declaraţiilor celorlalţi inculpaţi, coroborate cu interceptările efectuate.

Faptul că, la percheziţie, nu au fost identificate probe care să susţină acuzarea, s-a apreciat că nu este în măsură să înlăture vinovăţia inculpaţilor din moment ce în cauză există şi alte probe ce dovedesc contrariul. Instanţa a precizat că actul de cumpărare, implică şi deţinere urmat de consum propriu, ceea ce nu presupune în mod obligatoriu să rămână elemente materiale ce ar putea fi considerate probe, ulterior momentului ingerării (consumului).

Prima instanţă a reţinut că tipul de drog achiziţionat de inculpat a fost folosit pentru consum propriu, modalitatea fiind cea a ţigărilor confecţionate şi apoi consumate, prilej cu care identificarea unor resturi, imediat sau ulterior consumului, depind de locul unde acest fapt se desfăşoară. Din susţinerile inculpaţilor arestaţi, s-a constatat că rezultă că aceştia obişnuiau să consume, să fumeze ţigări în locuri publice (parcuri, discoteci) şi nu la locuinţa inculpatului.

În acest context, inculpatul L.I.C. a desfăşurat acte materiale de deţinere urmate de consum, relevantă în acest sens fiind împrejurarea întâlnirii dintre acesta şi inculpatul M.N.I.

S-a mai reţinut că interceptările efectuate, relevă prezenţa sa în locuinţa C.A., alături de inculpatul C.I.M.

Prima instanţă a reţinut că în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii M.D.C., G.M.V. şi V.I. cercul în care aceştia şi-au desfăşurat activitatea infracţională (de deţinere şi consum de drog) este axat în jurul persoanei inculpaţilor P.R.V. şi B.A., dată fiind conjunctura relaţiilor de amiciţie, de apropiere existente. Conform depoziţiilor inculpaţilor dar şi a martorei P.A., rezultă împrejurarea că inculpatul P.R.V. a locuit o perioadă în acelaşi imobil ocupat de martoră cu inculpatul V.I. (acesta întreţinând o relaţie de concubinaj). Pe de altă parte, inculpatul G.M.V. recunoaşte că a avut o relaţie de prietenie cu inculpatul B.A., împrejurare în care au fumat ţigări ce conţineau substanţe stupefiante.

De asemenea, s-a mai reţinut că inculpatul P.N.R., a arătat că împreună cu inculpatul V.I. au consumat de mai multe ori canabis şi rezină de canabis. Această depoziţie este întregită de conţinutul convorbirilor telefonice purtate de inculpatul V.I. cu alte persoane şi care ilustrează aspecte relevante de natură să confirme comiterea faptei de deţinere şi consum de droguri.

Prima instanţă a arătat că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor a fost stabilită şi dovedită cu următoarele mijloace de probă: procese-verbale de sesizare din oficiu; procese-verbale de percheziţie domiciliară; rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică; procese-verbale ale investigatorului sub acoperire; procese-verbale de audiere a martorului cu identitate protejată; procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice; procese-verbale de verificare; declaraţii martori, toate coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor, prima instanţă a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., şi anume; gradul de pericol social al faptelor, împrejurările comiterii acestora, prejudiciul cauzat, dar şi persoana inculpaţilor, poziţia acestora adoptată pe parcursul întregului proces penal.

S-a arătat că faptele săvârşite de inculpaţi prezintă un pericol social ridicat, având în vedere consecinţele pe care le generează o activitate de trafic de droguri şi implicit de consum.

S-a reţinut că este adevărat că în cauză inculpaţii au consumat un drog de risc, dar perpetuarea unor asemenea fapte aduce atingere unor valori esenţiale pentru climatul de securitate socială, sens în care scopul pedepsei trebuie să aibă în vedere stoparea, prevenirea unor fapte de acest gen.

În opinia instanţei de fond, faţă de starea de fapt reţinută, cei doi inculpaţi care au fost cercetaţi în stare de arest, au fost angrenaţi în activităţi de distribuire, dar acest lucru îl efectuau într-un cerc restrâns şi de multe ori intermediind faţă de ceilalţi inculpaţi procurarea de droguri, în scopul unui consum propriu. Având în vedere aceste împrejurări dar şi persoana lor care nu posedă antecedente penale, au dat dovadă de sinceritate pe întreg parcursul judecăţii, au colaborat şi ajutat organele de cercetare penală pentru identificarea şi altor persoane implicate, prima instanţă a apreciat că în favoarea acestora pot fi reţinute circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), lit. c), alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 C. pen.

S-a apreciat că faptul că aceştia provin din familii organizate şi că au locuit o bună perioadă în străinătate, unde au avut un acces mai permisiv la „moravuri” practicate, pe o altă scară, în cadrul acestor state, nu justifică un tratament sancţionator mai blând, dar poate constitui un motiv în măsură să determine o dozare a pedepselor echilibrată. S-a mai avut în vedere, aşa cum reiese şi din investigaţiile medicale efectuate în regim penitenciar, că inculpaţii nu prezintă o stare de dependenţă de droguri.

În ceea ce îi priveşte pe ceilalţi inculpaţi, prima instanţă a procedat la o individualizare a sancţiunilor, corespunzător criteriilor amintite dar şi poziţiei procedurale adoptate în cursul procesului penal. În mod evident, prezenţa acestora în faţa instanţei, atitudinea de recunoaştere şi regret faţă de faptele săvârşite, au fost în măsură să determine instanţa să procedeze la o stabilire şi dozare a sancţiunii, orientate în limite în măsură să contribuie la atingerea scopului educativ şi preventiv al pedepsei.

Este raţiunea pentru care, faţă de inculpaţii nearestaţi, prima instanţa a aplicat pedepse cu închisoarea şi amendă, în limitele prevăzute de lege şi adaptate circumstanţelor reale şi personale reţinute în favoarea lor.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare, verificându-se condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen., prima instanţă a apreciat că sunt întrunite cumulativ, scopul pedepsei urmând a fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatului B.A.

S-a reţinut că în cauză ceea ce atrage un regim sancţionator mai drastic, este starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. pentru inculpatul C.I.M. şi antecedenţa penală a inculpatului L.I.C.

Faţă de primul inculpat, s-a constatat că acesta a săvârşit fapta în cursul unui termen de încercare stabilit de Judecătoria Chişineu-Criş, prin sentinţa penală nr. 93 din 21 septembrie 2005, rămasă definitivă prin neapelare la data de 12 octombrie 2005.

Având în vedere această situaţie, prima instanţă a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, orientată spre minimul prevăzut de lege.

În condiţiile art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală sus menţionată, urmând ca aceasta să fie executată alături de pedeapsa stabilită de instanţă.

S-a arătat că, un regim sancţionator mai grav, se impune a fi aplicat inculpatului L.I.C. care a mai beneficiat de o suspendare condiţionată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 57 din 15 feruarie 2005 pronunţată de Judecătoria Deta.

Din starea de fapt reţinută şi în modalitatea incriminată, prima instanţă a constatat că fapta acestuia de consum de drog a fost comisă în cursul termenului de încercare stabilit prin sentinţa penală nr. 57 din 15 februarie 2005 (definitivă prin neapelare), pronunţată de Judecătoria Deta, ceea ce face ca în baza art. 83 C. pen. să se dispună revocarea măsurii suspendării condiţionate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală menţionată.

Prin decizia nr. 25/A din 21 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Vrancea împotriva sentinţei penale nr. 235 din 21 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 2131/91/2007*.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată numai în privinţa inculpatului M.N.I., dispoziţii care au fost înlăturate şi în rejudecare:

A condamnat pe inculpatul M.N.I. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000.

A condamnat pe inculpatul M.N.I. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. în referire la art. 34 lit. b) C. pen. a dispus contopirea pedepselor de 1 an şi 6 luni închisoare şi respectiv 3 luni închisoare aplicate inculpatului M.N.I. pentru infracţiunile deduse judecăţii şi a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare.

Conform art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului M.N.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Potrivit art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.N.I. prin prezenta hotărâre, durata reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la 12 aprilie 2007 până la 11 octombrie 2008 şi a constatat executată pedeapsa.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii B.A., C.I.M. şi L.I.C.

Pentru a dispune astfel, printre altele, instanţa de apel a reţinut că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Galaţi este fondat, iar apelurile declarate de inculpaţii B.A., C.I.M. şi L.I.C. sunt nefondate, pentru următoarele considerentele:

Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că hotărârea instanţei de fond este nelegală în privinţa pedepsei aplicate inculpatului M.N.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a omisiunii reţinerii dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 în privinţa ambelor infracţiuni deduse judecăţii şi netemeinică în privinţa reţinerii circumstanţelor atenuante judiciare în favoarea acestuia.

Curtea de apel a considerat că prima instanţă, analizând şi coroborând probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în cea de cercetare judecătorească, a stabilit o corectă situaţie de fapt, dând faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor B.A., C.I.M., L.I.C., P.R.V., M.N.I., P.N.R. şi P.F., încadrarea juridică corespunzătoare.

S-a constatat că, fiind audiaţi în faza de urmărire penală, inculpaţii P.R.V., M.N.I., H.C.S. (inculpat faţă de care hotărârea pronunţată în primă instanţă de Tribunalul Vrancea, respectiv sentinţa penală nr. 370 din 3 octombrie 2008 a rămas definitivă), P.N.R., S.V.L. (pentru care de asemenea, sentinţa penală nr. 370 din 3 octombrie 2008 a Tribunalului Vrancea a rămas definitivă) şi P.F., au recunoscut faptele săvârşite în modalitatea descrisă în rechizitoriu, în declaraţiile date indicând şi activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii B.A., C.I.M. şi L.I.C.

Fiind audiaţi în faza de cercetare judecătorească, inculpaţii mai sus menţionaţi au recunoscut săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, revenind asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală în sensul menţionării unor aspecte ce ţin de săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, arătând că, în fapt, puneau bani în comun pentru a procura cantităţile reduse de droguri de risc pentru consum propriu.

Instanţa de apel a precizat că, pentru a putea produce efecte, revenirea inculpaţilor asupra declaraţiilor date anterior în cauză, trebuie să fie temeinic motivată şi convingător dovedită şi să se coroboreze cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.

S-a considerat că, în prezenta cauză, inculpaţii nu au motivat în niciun fel revenirea asupra anumitor împrejurări declarate în faza de urmărire penală şi nici nu au dovedit convingător această revenire şi, totodată, aceste aspecte asupra cărora au revenit în faza de cercetare judecătorească nu se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate, contrar dispoziţiilor art. 69 C. proc. pen.

S-a apreciat că aceste susţineri sunt contrazise de declaraţiile inculpatului H.C.S., de procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire „S.” cu ocazia cumpărării de droguri de risc de la inculpaţii P.R.V. şi M.N.I., de rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică întocmite în cauză, de procesul-verbal de prindere în flagrant a inculpatului P.R.V., ocazie cu care, la percheziţia corporală a acestuia a fost găsită cantitatea de 3,52 gr. rezină de canabis, de procesul-verbal privind efectuarea percheziţiei la domiciliul inculpatului M.N.I. unde au fost găsite droguri de risc, de declaraţiile martorului cu identitate protejată B.I., de declaraţiile martorilor audiaţi, de procesele-verbale de confruntare între inculpaţi, precum şi de procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice ale inculpaţilor interceptate legal în cauză.

Faţă de situaţia prezentată, s-a apreciat că, în mod corect instanţa de fond a dat eficienţă declaraţiilor date de aceşti inculpaţi în faza de urmărire penală, precum şi în parte, în urma coroborării cu celelalte probe, şi a celor date în faza de cercetare judecătoreasă, reţinându-se că vinovăţia acestora este pe deplin dovedită raportat la infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestora.

În privinţa inculpaţilor B.A., C.I.M. şi L.I.C., s-a constatat că, în mod corect instanţa de fond a apreciat că vinovăţia acestora este dovedită cu probele administrate, astfel încât cererile acestora, de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., formulate în apel, nu au fost admise.

S-a reţinut că inculpaţii-apelanţi B.A., C.I.M. şi L.I.C. au avut o poziţie constantă de negare a infracţiunilor reţinute prin actul de inculpare.

Astfel, fiind audiaţi atât în faza de urmărire penală, cât şi în cea de cercetare judecătorească, inculpaţii B.A., C.I.M. şi L.I.C. nu au recunoscut comiterea faptelor.

Potrivit art. 69 C. proc. pen., declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Declaraţiile inculpatului B.A., de negare a comiterii faptei, a arătat instanţa de apel, sunt contrazise de declaraţiile inculpaţilor M.N.I., P.R.V., P.N.R. şi S.V.L., ale martorului cu identitate protejată B.I. cât şi procesele-verbale de confruntare între acest inculpat şi inculpaţii M.N.I. şi P.R.V., precum şi de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul B.A., legal interceptate şi înregistrate, contrar dispoziţiilor art. 69 C. proc. pen., probe din care rezultă săvârşirea de către inculpat a infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi deţinere de astfel de droguri pentru consum propriu.

Şi declaraţiile inculpatului C.I.M., a reţinut curte ade apel, sunt contrazise de probele administrate în cauză, respectiv de declaraţiile inculpaţilor P.R.V. şi M.N.I., de procesele-verbale de confruntare între cei trei inculpaţi, precum şi de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice ale inculpatului.

Aceeaşi situaţie a reţinut instanţa de apel şi în cazul inculpatului L.I.C., declaraţiile acestuia date atât în faza de urmărire penală cât şi în cea de cercetare judecătorească fiind contrazise de declaraţiile inculpatului M.N.I., de procesul-verbal de confruntare între inculpatul M.N.I. şi inculpatul L.I.C., precum şi de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice ale inculpaţilor.

Susţinerile inculpaţilor-apelanţi B.A., C.I.M. şi L.I.C., în sensul că nu pot fi reţinute în sarcina acestora infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată întrucât la percheziţiile domiciliare efectuate nu au fost descoperite droguri de risc, s-a apreciat că nu sunt relevante în stabilirea nevinovăţiei acestora.

De asemenea, apărările formulate în sensul că singurele probe care îi incriminează sunt reprezentate de declaraţiile inculpaţilor M.N.I. şi P.R.V., aceştia fiind interesaţi în a beneficia de cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art. 16 din Legea nr. 143/2000, s-au apreciat ca fiind nefondate în contextul în care comiterea infracţiunilor de către cei trei inculpaţi-apelanţi nu rezultă doar din declaraţiile acestor inculpaţi, respectiv M.N.I. şi P.R.V.

Astfel, a precizat curtea de apel, vinovăţia inculpaţilor B.A., C.I.M. şi L.I.C. rezultă şi din declaraţiile inculpaţilor S.V.L., P.N.R. şi H.C.S., din procesele-verbale de confruntare între inculpaţii C.I.M., P.R.V., B.A. şi M.N.I., confruntări efectuate în faza de urmărire penală, precum şi din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice.

Relevante în acest sens au fost apreciate, cum corect a reţinut şi instanţa de fond, convorbirile telefonice ale inculpatului B.A., redate în procesele-verbale aflate la dosar.

Instanţa de apel a constatat că inculpatul C.I.M. era cunoscut sub porecla „R.”, cu care apare în conţinutul convorbirilor telefonice avute atât de acesta cât şi de ceilalţi inculpaţi, din conţinutul acestora rezultând activităţi de cumpărare de substanţe stupefiante denumite în limbaj codificat „CD”-uri.

Inculpatul L.I.C. era cunoscut cu apelativul de „L.” şi din interceptările efectuate rezultă prezenţa sa în locuinţa numitei C.A., alături de inculpatul C.I.M.

Curtea de apel a reţinut că inculpaţii C.I.M. şi L.I.C. au solicitat achitarea lor, în subsidiar, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. şi art. 18¹ C. pen., cereri ce nu au fost admise.

S-a arătat că infracţiunile reţinute în sarcina celor doi inculpaţi au fost comise în formă continuată, în perioada 2006-aprilie 2007, şi având în vedere gravitatea acestora, numărul de persoane implicate, natura şi importanţa valorii sociale lezate, urmarea produsă şi nu în ultimul rând persoana celor doi inculpaţi, ambii fiind cunoscuţi cu antecedente penale, s-a considerat că nu se poate aprecia că faptele reţinute în sarcina lor sunt vădit lipsite de importanţă, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 18 alin. (1), alin. (2) C. pen.

Curtea a constatat că instanţa de fond a realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor B.A., C.I.M., L.I.C., P.R.V., P.N.R. şi P.F., în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., precum şi a modalităţii de executare a acestora.

În privinţa inculpatului P.R.V., reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare în favoarea acestuia s-a apreciat ca justificată, având în vedere împrejurările concrete în care se reţine comiterea faptelor (distribuirea drogurilor făcându-se într-un cerc de cunoştinţe, intermediind faţă de ceilalţi inculpaţi procurarea de droguri în scopul consumului propriu), atitudinea procesuală sinceră (inculpatul a recunoscut comiterea faptelor şi a colaborat cu organele de cercetare penală pentru identificarea altor persoane implicate), precum şi aspectul că se află la primul impact cu legea penală.

Inculpatul P.R.V. a fost cercetat în stare de arest preventiv, fiind reţinut la 12 aprilie 2007 şi arestat preventiv la 12 aprilie 2007.

După pronunţarea sentinţei penale nr. 370 din 3 octombrie 2008 a Tribunalului Vrancea în primul ciclu procesual, la data de 11 decembrie 2008 inculpatul a fost pus în libertate conform art. 350 alin. (6) C. proc. pen., la expirarea duratei pedepsei rezultante de 1 an şi 8 luni închisoare aplicate prin această sentinţa penală.

Instanţa de fond, în rejudecare, prin sentinţa penală ce face obiectul apelului în cauză, a aplicat inculpatului P.R.V. aceeaşi pedeapsă rezultantă de 1 an şi 8 luni închisoare, pedeapsă pe care inculpatul a executat-o.

Curtea a apreciat că aplicarea unei pedepse într-un cuantum ridicat şi reîncarcerarea inculpatului P.R.V., în condiţiile în care de la momentul eliberării până în prezent nu a mai comis alte infracţiuni, dovedind astfel că scopul pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. a fost atins, nu ar fi în măsură să conducă la reeducarea acestuia într-o mai mare măsură, în contextul precizat.

În ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpatului B.A., precum şi modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicată acestuia, Curtea a constatat că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut în cauză circumstanţele atenuante judiciare în favoarea acestuia având în vedere împrejurările comiterii faptelor, contribuţia avută la săvârşirea acestora, aspectul că la momentul săvârşirii acestora inculpatul era student, precum şi aspectul că nu are antecedente penale, scopul pedepsei aplicate putând fi atins şi fără executarea acesteia, în cauză fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen.

Cu privire la inculpaţii C.I.M. şi L.I.C., Curtea a reţinut că nu se impune majorarea pedepselor aplicate acestora, având în vedere natura infracţiunilor reţinute în sarcina celor doi inculpaţi (deţinere de droguri pentru consum propriu), împrejurările comiterii faptelor şi urmarea produsă, pedepsele aplicate de instanţa de fond situându-se în limitele prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Sentinţa penală apelată a fost apreciată nelegală şi netemeinică în privinţa pedepselor aplicate inculpatului M.N.I.

Instanţa de fond a omis a aplica în cauză, în privinţa acestui inculpat, dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, reţinute faţă de acest inculpat prin rechizitoriu.

Prin reţinerea acestor dispoziţii legale, pedeapsa aplicată a fost considerată nelegală, în contextul reţinerii şi a circumstanţelor atenuante judiciare, prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a), lit. c) şi alin. (2) C. pen.

Curtea a apreciat că în cauză, aspectele reţinute de instanţa de fond ca şi circumstanţele atenuante judiciare, pot fi avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor, însă nu se impune a fi reţinute ca atare, ci avute în vedere la stabilirea unor pedepse în limita minimă prevăzută de lege, urmare aplicării dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Inculpatul M.N.I. a fost cercetat în stare de arest preventiv, fiind reţinut la 12 martie 2007 şi arestat preventiv la 13 aprilie 2007.

Prin sentinţa penală nr. 370/2008 pronunţată de Tribunalul Vrancea în primul ciclu procesual, inculpatului M.N.I. i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare, astfel încât, la împlinirea duratei acestei pedepse, conform art. 350 alin. (6) C. proc. pen., inculpatul a fost eliberat (Dosar nr. 2131/91/2007 al Tribunalului Vrancea), la data de 10 noiembrie 2008.

La fel ca şi în cazul inculpatului P.R.V., Curtea a apreciat că aplicarea unor pedepse peste limita minimă prevăzută de lege şi reîncarcerarea inculpatului, în condiţiile în care de la momentul eliberării până în prezent nu a mai comis alte infracţiuni, dovedind astfel că scopul pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. a fost atins, nu ar fi în măsură să conducă la reeducarea acestuia într-o mai mare măsură, faţă de contextul precizat.

În ceea ce priveşte motivul suplimentar de apel invocat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Vrancea, referitor la aplicarea în cazul inculpaţilor M.N.I., P.R.V. şi B.A. a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a apreciat că acesta este nefondat.

Potrivit Legii nr. 76/2008 prelevarea de probe biologice pentru infracţiunile prevăzute în anexă nu este obligatorie.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în anexă este dispusă de instanţa de judecată prin hotărârea de condamnare.

Conform alin. (2) al aceluiaşi articol, prelevarea probelor biologice de la persoanele prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. b), în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, se realizează la eliberarea din penitenciar de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază şi în prezenţa unui poliţist, fără nicio altă notificare prealabilă din partea instanţei de judecată.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale enunţate, curtea de apel a reţinut că, prelevarea de probe biologice se dispune de instanţa de judecată prin hotărârea de condamnare în cazul săvârşirii infracţiunilor prevăzute în anexă, de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii, atunci când se stabileşte ca modalitate de executare privarea de libertate, prelevarea efectuându-se la eliberarea din penitenciar.

Faţă de situaţia prezentată, în cazul inculpatului B.A. stabilindu-se ca modalitate de executare a pedepsei aplicate suspendarea condiţionată conform art. 81-art. 82 C. pen. nu s-a putut dispune în sensul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008.

În cazul inculpaţilor M.N.I. şi P.R.V., având în vedere că urmează a se constata că aceştia au executat pedepsele aplicate, fiind eliberaţi la 10 octombrie 2008, respectiv 11 decembrie 2008, nu s-a mai putut dispune prelevarea probelor biologice conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Galaţi şi inculpaţii B.A., C.I.M. şi L.I.C.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Galaţi a susţinut că hotărârile celor două instanţe sunt nelegale sub aspectul neaplicării dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind prelevarea de probe biologice şi netemeinice atât sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor P.R.V., M.N.I. şi B.A. cât şi a modalităţii de executare a pedepsei aplicată inculpatului B.A.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 385 pct. 14 teza I şi pct. 17² C. proc. pen.

Cu privire la prima critică, s-a arătat că, având în vedere că inculpaţii P.R.V., M.N.I. şi B.A. au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi în raport de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, instanţa trebuia să dispună prelevarea probelor biologice de la cei trei inculpaţi, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, aducându-le totodată la cunoştinţă, conform art. 5 alin. (5) din aceeaşi lege, că probele ce vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În privinţa netemeiniciei hotărârii recurate, în esenţă, s-a susţinut că, pedeapsa principală rezultantă de 1 an şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului P.R.V., pedeapsa principală rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului M.N.I., precum şi pedeapsa principală rezultantă de 6 luni închisoare aplicată inculpatului B.A., nu corespund gradului de pericol social al infracţiunilor săvârşite de inculpaţi, nu sunt apte să ducă la reeducarea acestora şi să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.

S-a arătat că, la stabilirea şi aplicarea pedepselor, nu poate fi ignorat pericolul social al faptelor comise, care constituie principalul criteriu de individualizare a sancţiunii, iar infracţiunile de introducere în ţară de droguri de risc şi trafic de droguri de risc sunt dintre infracţiunile cele mai grave, pe care legiuitorul a înţeles să le sancţioneze foarte aspru fiind lezate relaţii sociale foarte importante (relaţii sociale referitoare la sănătatea publică, care sunt condiţionate de respectarea normelor legale privitoare la circulaţia acestora).

Prin recursul procurorului s-a considerat că la individualizarea pedepsei nu s-au avut în vedere elementele concrete ale faptelor:

- inculpaţii P.R.V. şi M.N.I. au desfăşurat activitatea infracţională pe o perioadă mare de timp, respectiv decembrie 2006-aprilie 2007, aceasta fiind întreruptă numai datorită intervenţiei organelor de urmărire penală;

- activitatea infracţională a celor doi inculpaţi menţionaţi mai sus a fost intensă, aceştia săvârşind numeroase acte materiale şi, aşa cum rezultă şi din convorbirile telefonice purtate de inculpaţi, oferirea şi vânzarea drogurilor s-a realizat nu doar către investigatorii sub acoperire şi colaboratorii acestora, ci şi către alte persoane;

- inculpaţii P.R.V., M.N.I. şi B.A. au traficat cantităţi mari de droguri de risc şi totodată au realizat, în legătură cu aceste cantităţi, mai multe activităţi ilicite care se circumscriu sferei de aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

- inculpaţii au dat dovadă de persistenţă în comportamentul infracţional, aceştia săvârşind mai multe infracţiuni, toate în formă continuată, fapte prevăzute şi sancţionate de Legea nr. 143/2000;

- atitudinea nesinceră adoptată pe parcursul procesului de inculpatul B.A.

S-a solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante judiciare, aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai mare, cu executare în regim de detenţie.

Recurentul inculpat B.A. a invocat cazurile de casare art. 385 pct. 10, pct. 17 şi pct. 18 C. proc. pen., astfel cum rezultă din motivele de recurs scrise, concluziile orale ale apărătorului ales susţinute la dezbaterea recursurilor şi concluzile scrise depuse după rămânerea cauzei în pronunţare.

În esenţă, s-a susţinut că instanţa nu s-a pronunţat asupra raportului de expertiză medico-legală de analize care indică, în mod ştiinţific că în corpul său nu s-a găsit nici cea mai mică urmă de droguri, după cum nu a avut în vedere documentele pe care le-a prezentat şi care dovedesc că începuse să dezvolte o activitate licită de cultură de plante medicinale.

Recurentul intimat inculpat B.A., prin apărărtor ales, a solicitat fie achitarea, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., cu privire la infracţiunile de trafic de droguri prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi consum de droguri fără drept prevăzut de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, fie achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

A invocat inexistenţa autorizaţiei de interceptare din 12 ianuarie 2007 menţionată în procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, lipsa implicării sale directe, a legăturii de cauzalitate şi interdeterminare între persoana sa şi a inculpaţilor M.N.I. şi P.R.V., prcum şi că din întreg materialul probator nu rezultă, fără putinţă de tăgadă, vreo dovadă clară a vinovăţiei sale, învederând că mijloacele de probă, prin conţinutul lor, demonstrează că fapta nu a fost săvîrşită de inculpatul B.A.

În ceea ce priveşte consumul de droguri, s-a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen., în sensul că fapta săvârşită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Recurentul inculpat C.I.M. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 14, pct. 18 şi pct. 17¹ C. proc. pen.

În esenţă, a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, greşita reţinere a stării de recidivă şi reindividualizarea pedepsei în raport de timpul îndelungat scurs de la presupusa comitere a faptei şi împrejurarea că inculpatul este integrat în societate şi are loc de muncă.

Recurentul inculpat L.I.C. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, de care este acuzat, îi lipseşte unul din elementele constitutive, respectiv latura obiectivă astfel cum rezultă din analiza materialului probator administrat în cauză atât la urmărirea penală, cât şi în faţa instanţelor de fond şi de apel.

În consecinţă, a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar, cu referire la cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., s-a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., în sensul că fapta săvârşită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Examinând hotărârea atacată prin prisma dispoziţiilor art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Prezentele recursuri vor fi examinate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum erau reglementate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, având în vedere că decizia atacată este pronunţată la 21 ianuarie 2013, iar potrivit art. ll din legea menţionată, dispoziţiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen., republicat, cu modificările şi completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a prezentei legi, rămân aplicabile cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului.

Cât priveşte critica recurentului intimat inculpat B.A. subscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., instanţa de recurs apreciază că este nefondată.

Este real că prin buletinul de analize toxicologică expertize persoane din 22 august 2008 s-a arătat că cercetarea substanţelor stupefiante, în materialul biologic recoltat de la B.A. (sânge şi urină) a dat rezultate negative, şi acest inculpat a depus documente prin care atestă că desfăşura activităţi în domeniul silviculturii, plantelor medicinale, în cadrul unei societăţi comerciale, dar aceste împrejurări nu sunt de natură a influenţa soluţia pronunţată în ceea ce-l priveşte, prin decizia atacată, context în care nu este aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. care prevede că hotărârile sunt supuse casării când instanţa nu se pronunţă asupra unor probe administrate care trebuie să fie de natură a garanta drepturile părţii, dar şi de a influenţa soluţia procesului.

Or, probele biologice au fost recoltate de la recurentul intimat inculpat B.A. la data de 2 aprilie 2008, iar infracţiunea de consum de droguri a fost comisă cu mai mult de un an de zile înainte de această dată. Pe de altă parte, tipul activităţilor evidenţiate prin înscrisurile enunţate mai sus, nu au nicio legătură cu faptele reţinute în sarcina inculpatului.

Prin hotărârea recurată nu s-a făcut o greşită aplicare a legii. Tribunalul Vrancea, conform adresei din 28 ianuarie 2014, a emis autorizaţia din 12 ianuarie 2007, în Dosarul nr. 103/91/2007, urmare solicitării transmise de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Vrancea în Dosarul nr. 23/D/P/2006 care reprezintă dosarul de urmărire penală al prezentei cauze, astfel că procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 12 ianuarie 2007 constituie mijloace de probă legal administrate, după cum au considerat instanţele de fond care au ţinut seama de cuprinsul acestora, în procesul de evaluare a materialului probator. Ca atare, pentru acest motiv, cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. nu este incident.

Potrivit art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare sau achitare.

Stabilirea situaţiei de fapt este, în principiu, atributul exclusiv al instanţelor competente, în faţa cărora cauza devoluează în fapt şi în drept, respectiv instanţa de fond şi de apel, în cazul ambelor situaţii fiind admisibilă administrarea oricăror probe pentru corecta şi completa stabilire a faptelor.

În mod excepţional, examinarea situaţiei de fapt poate reveni instanţei de recurs numai în cazul în care aceasta este afectată de o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.

Eroarea gravă trebuie să rezulte din compararea faptelor reţinute prin hotărâre cu probele administrate, cazul de casare menţionat neputând fi asimilat cu o greşită apreciere a probelor.

Analizând motivul de recurs al recurentului inculpat B.A. privind greşita condamnare, Înalta Curte constată că este neîntemeiat deoarece situaţia de fapt reţinută de instanţele de fond nu este în contradicţie cu faptele şi împrejurările ce rezultă din administrarea mijloacelor de probă. În concret, conţinutul mijloacelor de probă demonstrează că există faptele de care este acuzat acest inculpat şi că au fost săvârşite de acesta, în acest sens fiind declaraţiile inculpaţilor M.N.I. şi P.R.V. care descriu activităţile de vânzare-cumpărare şi consum de droguri de către inculpatul B.A. şi limbajul codificat folosit pentru a denumi drogurile, respectiv „un kg. carne”, „foiţe”, „tricouri”, „bluze”, „jaluzele”, „cisme”, declaraţiile din faza de urmărire penală ale inculpatei S.V.L. prin care se confirmă că inculpatul B.A. consuma ţigări cu haşiş, procesul-verbal de audiere a martorului cu identitate protejată B.I. din care rezultă activităţile inculpatului B.A. în legătură cu consumul şi traficul cu „haşiş” şi „marijuana”, procesele-verbale de transcriere a interceptărilor şi convorbirilor telefonice purtate de B.A. la 19 ianuarie 2007, 26 ianuarie 2007, 31 ianuarie 2007, 1 februarie 2007, 3 februarie 2007, 4 februarie 2007, 8 februarie 2007, 10 februarie 2007, 12 februarie 2007 care relevă, printre altele, acelaşi limbaj codificat, în dialogurile purtate cu diferiţi interlocutori: „poate reuşeşti să rupi şi tu ceva de acolo (...) din copac. Ai înţeles? Nu de pe jos!”, „ceva de băut sau ceva de mâncare? Nişte feţe de masă din alea (...) şi-un pachet de şerveţele mai bine, mă!”, „încearcă să-i explici omului că eu am nişte jene. înţelegi? (...) explică-i lumii să nu mă mai sune. Că eu nu am chef să fac certuri dar până la urmă fac certuri dintr-astea (...) Că nu am nicio datorie la nimeni”.

Prin urmare, solicitarea recurentului inculpat B.A. de a fi achitat în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 sau de a fi achitat în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, este nefondată, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Prin decizia în interesul legii nr. 8/2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite s-a statuat că, din conţinutul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., nu se poate exclude posibilitatea instanţei de recurs de a-şi exercita cenzura şi asupra modului în care instanţele ierarhic inferioare au apreciat conţinutul probelor în raport cu elementele ce pot duce la constatarea lipsei vădite de importanţă a unei anumite încălcări a legii, de natură a-i conferi lipsa pericolului social al unei infracţiuni, sau, dimpotrivă, la evidenţierea gradului de pericol social, cu consecinţa neaplicabilităţii dispoziţiilor art. 18¹C. pen.

Eventualele constatări privind gradul de pericol social al unei anumite fapte pot fi consecinţa unor aprecieri determinate de raţionamente bazate pe erori esenţiale în reţinerea faptelor şi a împrejurărilor în care au fost comise ori care privesc persoana făptuitorului aşa încât astfel de erori se pot răsfrânge grav asupra justei reţineri a gradului de pericol social al făptuitorului, cu consecinţa aplicării unui tratament penal inadecvat, având relevanţă în justa determinare a gradului de pericol social în accepţiunea prevederilor art. 18¹ C. pen.

În cauză, însă, instanţa de recurs consideră că, în privinţa recurentului inculpat B.A. nu s-a comis o eroare gravă de fapt referitor la faptele şi împrejurările cu reală semnificaţie pentru evaluarea gradului de pericol social în raport cu elementele la care se referă dispoziţiile art. 18¹alin. (1) şi alin. (2) C. pen. Astfel, recurentul inculpat B.A. a comis infracţiunile de trafic şi consum de droguri de risc în formă continuată, probatoriul dovedind o activitate infracţională amplă, în care a ţinut legătura cu numeroase persoane cărora le-a procurat droguri de risc, iar comportamentul său procesual a fost lipsit de sinceritate în pofida probelor de vinovăţie administrate în cauză.

Prin urmare, este nefondată solicitarea privind achitarea recurentului intimat inculpat B.A., în temeiul art. 10 lit. b¹) C. proc. pen.

Motivul de recurs susţinut de recurentul inculpat L.I.C. privind neîntrunirea elementelor constitutive, sub aspectul laturii obiective, a infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, este nefondat.

Din expunerea acestui motiv de recurs, se constată că recurentul inculpat a criticat modul în care a fost analizat materialului probator administrat în cauză atât la urmărirea penală, cât şi în faţa instanţelor de fond şi apel, care în opinia sa, nu dovedeşte latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, de care este acuzat.

Înalta Curte constată că această critică nu se poate constitui în motiv de recurs circumscris cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. pen. care presupune ca invocarea lipsei elementelor constitutive ale infracţiunii să se raporteze exclusiv la situaţia de fapt reţinută prin hotărârea atacată, respectiv că în perioada decembrie 2006-aprilie 2007 a deţinut cantităţi de droguri de risc (cannabis şi rezină de cannabis) în scopul consumului propriu.

Or, prin critica invocată, recurentul inculpat L.I.C. tinde la modificarea situaţiei de fapt, care este stabilită cu caracter definitiv prin decizia instanţei de apel.

Aşadar, deşi se solicită a se constata că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de consum de droguri de risc, această critică nu poate fi analizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. deoarece, în realitate, se contestă situaţia de fapt.

Limitarea obiectului judecăţii în recurs la cazurile de casare prevăzute de lege, înseamnă că nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temeiuri pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia din cazurile de casare prevăzute de lege.

Legislaţia procesual penală a instituit teoria casării în privinţa aspectelor de drept legate de nelegalitatea hotărârilor penale, ceea ce reprezintă esenţa recursului, ca al treilea grad de jurisdicţie.

Numai cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. dă dreptul instanţei de recurs de a cenzura modul în care au fost reţinute faptele şi împrejurările de fapt ale cauzei, însă chiar şi în această situaţie, cazul de casare prevăzut la pct. 18 presupune o eroare gravă de fapt, care nu echivalează cu o apreciere greşită a faptelor.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 18 C. proc. pen., potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, se ia în considerare din oficiu când a influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.

Din modul de prezentare a argumentelor invocate în susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., se reţine că apărarea recurentului inculpat L.I.C. a susţinut că nu există latura obiectivă a infracţiunii de care este acuzat, sub aspectul elementului material, fiind învederat că instanţele de fond au reţinut în acest sens o situaţie de fapt contrară probelor administrate.

Înalta Curte consideră că nu s-a comis nicio eroare gravă de fapt cu privire la existenţa acţiunii de deţinere fără drept, a drogurilor de risc, de către recurentul inculpat L.I.C., în acest sens fiind declaraţiile inculpatului M.N.I. care se coroborează cu convorbirile telefonice interceptate şi înregistrate dintre A.M.I. şi recurentul inculpat L.I.C., nefiind incident, din această perspectivă cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Însă, instanţa de recurs consideră că, în privinţa recurentului inculpat L.I.C. s-a comis o eroare gravă de fapt referitor la faptele şi împrejurările cu reală semnificaţie pentru evaluarea gradului de pericol social în raport cu elementele la care se referă dispoziţiile ari 18 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.

Astfel, se constată în situaţia acestui recurent inculpat, că actele materiale care dau forma continuată a infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, sunt reduse şi că, spre deosebire de ceilalţi inculpaţi, aceasta este singura infracţiune săvârşită, nefiind acuzat de un concurs de infracţiuni. Ţinând seama şi de faptul că drogul deţinut pentru consum, fără drept, este din categoria drogului mai puţin periculos pentru sănătate, fiind drog de risc, precum şi că acest inculpat a intrat sporadic în contact doar cu inculpatul M.N.I., instanţa de recurs consideră că faptele comise nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Prin urmare, în temeiul art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., se va dispune achitarea recurentului inculpat L.I.C. constatând că este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., iar nu cel de la pct. 17², cum a arătat apărarea prin motivele scrise de recurs.

Analizând motivul de recurs al recurentului inculpat C.I.M. privind greşita condamnare ce s-ar datora comiterii unei erori grave de fapt, Înalta Curte constată că este neîntemeiat deoarece situaţia de fapt reţinută de instanţele de fond nu este în contradicţie cu faptele şi împrejurările ce rezultă din administrarea mijloacelor de probă. În concret, în perioada 2006-aprilie 2007, inculpatul C.I.M. a deţinut, fără drept, cantităţi de droguri de risc (canriabis şi rezină de cannabis), în scopul consumului propriu. În acest sens, sunt declaraţiile inculpatului M.N.I., din faza de urmărire penală şi din instanţă, prin care a arătat că C.I.M. i-a cerut droguri în limbaj codificat şi împreună au consumat astfel de substanţe, declaraţiile constante ale inculpatului P.R.V. care a menţionat că C.I.M. i-a solicitat „CD-uri”, adică droguri, s-a întâlnit cu acesta şi i le-a înmânat, precum şi că i-a vândut acestuia droguri, în noiembrie, decembrie 2006 şi ianuarie 2007, împreună fumând haşiş, procesul-verbal de confruntare dintre inculpaţii C.I.M. şi M.N.I., procesele-verbale de transcriere a convorbirilor interceptate şi înregistrate, purtate la 23 ianuarie 2007 cu M.N.I., la 31 ianuarie 2007 cu P.R.V. şi la 1 aprilie 2007 cu A.M.I.

În consecinţă, nu este aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., fiind nefondată solicitarea recurentului inculpat C.I.M. de achitare în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzut de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Motivul de recurs privind greşita reţinere a stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., susţinut de recurentul inculpat C.I.M., este întemeiat şi se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Potrivit fişei de cazier, recurentul inculpat C.I.M. a fost condamnat anterior la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, conform art. 81 C. pen., prin sentinţa penală nr. 93 din 21 septembrie 2005 a Judecătoriei Chişinău-Criş. Prin decizia 2/A din 15 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Arad a fost respins apelul inculpatului C.I.M. împotriva sentinţei penale nr. 93 din 21 septembrie 2005 a Judecătoriei Chişinău-Criş, care a rămas definitivă prin decizia nr. 1179/R din 10 septembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I.M.

Infracţiunea de care este acuzat recurentul inculpat C.I.M., în prezenta cauză, a fost comisă în perioada decembrie 2006-aprilie 2007.

Prin urmare, se constată că această din urmă infracţiune a fost săvârşită, de inculpatul C.I.M., înainte de a rămâne definitivă condamnarea sa prin sentinţa penală nr. 93 din 21 septembrie 2005 a Judecătoriei Chişinău-Criş.

Cum dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen., prevăd că există recidivă postcondamnatorie când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie (...), Înalta Curte constată că în mod greşit s-a considerat prin hotărârile instanţelor de fond, că inculpatul C.I.M. este recidivist.

În consecinţă, vor fi înlăturate dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. şi dispoziţiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.I.M. prin sentinţa penală 93 din 21 septembrie 2005 a Judecătoriei Chişinău-Criş definitivă prin decizia penală nr. 1179 din 10 septembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Ca efect juridic al înlăturării cauzei de agravare a răspunderii penale prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen, se justifică o reindividualizare a pedepsei aplicate recurentului inculpat C.I.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, luând în considerare tipul infracţiunii comise de recurentul inculpat C.I.M., dintre cele incriminate şi sancţionate de Legea nr. 143/2000, respectiv consum de droguri fără drept, natura drogului ce formează obiectul material al infracţiunii, şi anume drog de risc, împrejurarea că infracţiunea pentru care este judecat în prezenta cauză este concurentă cu cea pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 93 din 21 septembrie 2005 a Judecătoriei Chişinău-Criş, şi având în vedere, totodată, perioada lungă de timp care s-a scurs de la data comiterii infracţiunii (aproape 7 ani), faptul că nu există date că în acest timp, inculpatul a mai intrat în conflict cu legea penală sau că a avut un comportament necorespunzător în societate, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse constând în amendă penală, în cuantum de 2.000 RON, este în măsură să atingă scopul preventiv-educativ şi sancţionator al pedepsei reglementat de art. 52 C. pen.

Critica privind greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor P.R.V., M.N.I. şi B.A., formulată de procuror, circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 teza I C. proc. pen., este nefondată.

Pedepsele aplicate acestor inculpaţi reflectă gradul de pericol social al infracţiunilor comise şi datele ce circumstanţiază persoana fiecăruia dintre ei.

Circumstanţele judiciare atenuante reţinute de instanţele de fond pentru intimatul inculpat P.R.V. sunt justificate întrucât acesta este la primul conflict cu legea penală, a avut o atitudine procesuală sinceră şi cooperantă cu organele judiciare, este integrat în societate.

De asemenea, în procesul de individualizare a pedepsei aplicate intimatului inculpat M.N.I., instanţa de apel a aplicat conjugat toate criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen., dând eficienţă şi dispoziţiilor de reducere legală a limitelor speciale de pedeapsă prevăzută de art. 16 din Legea nr. 143/2000, stabilind pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare, apreciată şi de instanţa de recurs ca fiind aptă să atingă scopul pedepsei prevăzut de lege.

Este adevărat că intimaţii inculpaţi P.R.V. şi M.N.I. au comis un concurs de infracţiuni, iar actele materiale repetate dau caracterul continuat al infracţiunilor, dar în raport de modalitatea de individualizare a executării pedepselor aplicate celor doi intimaţi inculpaţi, respectiv prin executare în detenţie, şi timpul scurs de la data comiterii faptelor, nu se impun majorarea cuantumului pedepselor.

De asemenea, Înalta Curte consideră că pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării, aplicată recurentului intimat inculpat B.A., este just individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare. Acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, este integrat în societate, tipul drogului ce formează obiectul infracţiunilor comise este de tipul celor mai puţin grave (drog de risc), iar de la data faptelor a trecut o perioadă îndelungată de timp, astfel că împrejurarea că a săvârşit infracţiunile în formă continuată şi că acestea constituie un concurs real, nu sunt împrejurări în măsură să conducă la înlăturarea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. reţinute în favoarea acestui inculpat, la majorarea cuantumului pedepsei ori la schimbarea modalităţii de executare cu formă mai severă.

Motivul de recurs privind neaplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, susţinut de procuror, este întemeiat şi se subscrie cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

În cauză, inculpatul P.R.V. se face vinovat de comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar inculpaţii M.N.I. şi B.A. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Pentru intimaţii inculpaţi P.R.V. şi M.N.I. modalitatea de executare a pedepsei închisorii aplicate este în regim de detenţie, iar recurentul intimat inculpat B.A. va executa pedeapsa prin suspendare condiţionată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) coroborat cu art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, prelevarea probelor biologice de la persoane condamnate definitiv pentru săvârşirea infracţiunilor cuprinse în anexă la pedeapsa închisorii, precum şi de la persoanele pentru care instanţa a pronunţat amânarea aplicării pedepsei sau renunţarea la aplicarea pedepsei, este dispusă de instanţa de judecată, prin hotărârea de condamnare ori prin hotărârea de amânare a aplicării pedepsei sau de renunţare la aplicarea pedepsei.

În cadrul anexei la Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, printre infracţiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice, în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, sunt enumerate infracţiunile prevăzute la art. 2, art. 3, art. 10 şi art. 12 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare.

Apoi, prin decizia în interesul legii nr. 18/2013 publicată în M. Of., Partea I nr. 7/7.01.2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul competent să judece recursul în interesul legii, a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în anexa Legii nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, poate fi dispusă şi în ipoteza în care executarea acesteia este suspendată condiţionat sau sub supraveghere.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Galaţi şi inculpaţii C.I.M. şi L.I.C. împotriva deciziei penale nr. 25/A din 21 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va casa, în parte, decizia atacată şi sentinţa penală 235 din 21 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Vrancea şi, rejudecând:

Va înlătura dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. şi dispoziţiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.I.M. prin sentinţa penală nr. 93 din 21 septembrie 2005 a Judecătoriei Chişinău-Criş definitivă prin decizia penală nr. 1179 din 10 septembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

În temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. va dispune condamnarea recurentului inculpat C.I.M. la amendă penală în cuantum de 2.000 RON.

În temeiul art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. va dispune achitarea recurentului inculpat L.I.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen. va obliga recurentul inculpat L.I.C. la plata amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpaţii P.R.V., M.N.I. şi B.A. în vederea introducerii profilelor genetice ale acestora în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

În temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva aceleiaşi decizii.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat B.A. la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi P.R.V. şi M.N.I., în sumă de câte 400 RON, precum şi onorariile parţiale pentru avocaţii desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi C.I.M. şi L.I.C., în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Galaţi şi inculpaţii C.I.M. şi L.I.C. împotriva deciziei penale nr. 25/A din 21 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia atacată şi sentinţa penală 235 din 21 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Vrancea şi, rejudecând:

Înlătură dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. şi dispoziţiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.I.M. prin sentinţa penală nr. 93 din 21 septembrie 2005 a Judecătoriei Chişinău-Criş definitivă prin decizia penală nr. 1179 din 10 septembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

În temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă pe recurentul inculpat C.I.M. la amendă penală în cuantum de 2.000 RON.

În temeiul art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. achită pe recurentul inculpat L.I.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen. obligă recurentul inculpat L.I.C. la plata amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpaţii P.R.V., M.N.I. şi B.A. în vederea introducerii profilelor genetice ale acestora în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurentul inculpat B.A. la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi P.R.V. şi M.N.I., în sumă de câte 400 RON, precum şi onorariile parţiale pentru avocaţii desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi C.I.M. şi L.I.C., în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 400/2014. Penal. Omorul deosebit de grav (art....		ICCJ. Decizia nr. 372/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 372/2014. Penal