ICCJ. Decizia nr. 378/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 378/2014

Dosar nr. 14372/3/2013

Şedinţa publică din 30 ianuarie 2014

Prin sentinţa penală nr. 566 din 09 iulie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 14372/3/2013, în temeiul disp. art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. rap. la art. 3201pct. 7 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.F. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen.

Cu aplic. art. 71 C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în temeiul disp. art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest, iar conform disp. art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 februarie 2013 la zi.

S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti.

În temeiul disp. art. 14 C. proc. pen., art. 15 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 4.172,86 RON despăgubiri civile către Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti şi dobânda legală aferentă sumei, de la data rămânerii definitive a hotărârii.

S-a luat act că partea vătămată G.C.V. nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul disp. art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 2.500 RON cheltuieli judiciare statului şi la 300 RON onorariu avocat oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr. 44/P/2013 din 08 aprilie 2013, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul C.F. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că la data de 07 ianuarie 2013, în timp ce se aflau în autobuzul condus de numitul T.M.N., pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi al unui conflict spontan, inculpatul i-a aplicat părţii vătămate G.C.V. mai multe lovituri cu un cuţit în zona toraco-abdominală, provocându-i leziuni care au necesitat internarea acestuia din urmă la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, fapta fiind săvârşită în stare de recidivă postexecutorie.

Inculpatul locuia de aproximativ trei săptămâni într-o baracă metalică, împreună cu martorul A.Ş. Acesta din urmă o cunoştea pe victima G.C.V., efectuând împreună cu acesta activităţi de curăţenie între orele 08.00-13.00, după care victima însoţea martorul la baracă unde stătea cu acesta până la orele 17.00-18.00. În aceste condiţii, victima l-a cunoscut pe inculpat şi i-a promis să îl ducă la centrul social unde locuia el.

În data de 07 ianuarie 2013, victima a venit la baracă în jurul orei 15.00, consumând băuturi alcoolice cu martorul A.Ş., iar la ora 18.30 li s-a alăturat inculpatul şi au continuat să consume ţuică.

În jurul orei 18.50, inculpatul şi victima au plecat de la baracă, aflându-se amândoi în stare de ebrietate, şi, după ce au cumpărat o sticlă de doi litri de bere, s-a urcat în autobuzul condus de martorul T.M.N.

La un moment dat între inculpat şi victimă a izbucnit un conflict şi cei doi s-au împins reciproc, iar inculpatul a lovit de mai multe ori victima cu un cuţit pe care îl avea asupra sa. În acest timp în autobuz se mai afla doar o femeie în vârstă (neidentificată până în prezent), care s-a retras în spatele autobuzului când a izbucit conflictul între cei doi.

Martorul T.M.N., şoferul autobuzului, a observat în oglinzile retrovizoare interioare cum cei doi s-au împins, iar apoi au căzut amândoi pe podea. Inculpatul i-a solicitat martorului să oprească autobuzul şi să deschidă uşile între staţii pentru a putea cobori, lucru cu care martorul a fost de acord pentru a evita escaladarea conflictului. Din acest moment nu au mai urcat alte persoane în autobuz. Când autobuzul a ajuns la finalul traseului, victima a încercat să se ridice şi să coboare, dar a rămas aşezată în fund pe podea, cu picioarele în exteriorul autobuzului. Observând acest lucru, martorul T.M.N. a apelat serviciul 112, după ce a încercat să comunice cu victima.

Organele de poliţie sosite la faţa locului au constatat că victima acuza dureri în zona abdominală şi prezenta pete de sânge pe cămaşă, motiv pentru care au chemat un echipaj S.M.U.R.D, care după acordarea primelor îngrijiri au transportat-o la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti.

Victima a fost internată cu diagnosticul de „Agresiune cu autor cunoscut (declarativ), plagă înjunghiată penetrantă hipocondru drept, plagă hepatică segment V hemoperitoneu, plagă înjunghiată penetrantă interscapulo-vertebrală drept, pneumotorax drept, plagă înjunghiată nepenetrantă interscapulo-vertebrală stâng şi perete toracic lateral drept”.

Inculpatul s-a întors, singur, în jurul orelor 22.30, la baraca martorului A.Ş. Acesta l-a întrebat de ce s-a întors singur, iar inculpatul a răspuns că „s-a certat cu C. pe drum, i-a dat doi pumni lui C. şi apoi l-a înjunghiat de două ori”. Martorul mai precizează că de obicei inculpatul avea asupra sa două cuţite.

Fiind audiată imediat după internarea în spital, partea vătămată nu şi-a amintit ce s-a întâmplat din momentul în care a plecat cu inculpatul din baraca martorului A.Ş. datorită stării avansate de ebrietate. Ulterior, partea vătămată a declarat că îşi aminteşte că, în timp ce se îndrepta cu inculpatul spre centrul social, s-a certat cu acesta, fără a-şi aminti detalii despre desfăşurarea conflictului.

Cu ocazia efectuării unei recunoaşteri din planşe fotografice, martorul T.M.N. l-a indicat pe inculpat ca fiind persoana care a agresat victima şi a coborât din autobuz între staţii, lăsând victima căzută pe podea.

Conform raportului de expertiză medico-legală, victima G.C.V. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 07 ianuarie 2013 prin lovire cu corp tăietor-înţepător, posibil cuţit. Leziunile traumatice au fost de natură a pune viaţa victimei în primejdie şi au necesitat 30-40 de zile de îngrijiri medicale.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 30 ianuarie 2013 s-a stabilit că geaca purtată de victimă în momentul agresiunii prezintă în regiunea suprascapulară, în regiunea scapulară dreapta şi în regiunea lateral-dreapta a abdomenului câte un orificiu de înţepare-tăiere. Cămaşa purtată de victimă prezintă patru orificii de înţepare-tăiere, dispuse pe partea anterioară în regiunea hipocondrului drept şi pe partea posterioară în regiunea suprascapulară, în regiunea scapulară dreapta şi în regiunea lateral-dreapta a abdomenului. Orificiile menţionate au fost create de un obiect tăietor-înţepător, probabil un cuţit cu un singur tăiş.

Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei astfel cum a fost descrisă mai sus, declarând ca în timp ce se îndrepta cu victima spre centrul social a început să se certe cu aceasta pentru că nu îşi mai amintea drumul, şi-au adresat reciproc injurii, victima l-a lovit o dată cu palma peste faţă, iar el a scos un cuţit pe care îl avea la el şi a lovit victima de 2-3 ori cu acesta în zona abdominală. Şoferul autobuzului a strigat la cei doi „Ce faci acolo?”, moment în care inculpatul a realizat gravitatea faptei săvârşite şi i-a cerut şoferului să deschidă uşile. După ce a coborât din autobuz, inculpatul a aruncat cuţitul în iarbă şi s-a întors la baracă, povestindu-i martorului A.Ş. ce se întâmplase, iar a doua zi a plecat la Ploieşti pentru a se ascunde de poliţie.

S-a apreciat că intenţia inculpatului de a ucide victima reiese fără echivoc din următoarele aspecte:

- regiunea anatomică vizată, respectiv regiunea toracică, zonă în care învinuitul a lovit intenţionat victima;

- multitudinea şi intensitatea loviturilor aplicate, inculpatul provocând patru plăgi, dintre care două penetrante;

- obiectul folosit, un cuţit;

- întreruperea acţiunilor de lovire s-a datorat unor factori exteriori voinţei inculpatului, şi anume intervenţia martorului T.M.N.;

- rezultatul letal nu s-a produs datorită unor cauze independente de voinţa inculpatului: transportarea rapidă a victimei la un spital şi efectuarea de urgenţă a unei intervenţii chirurgicale.

Totodată, s-a avut în vedere şi rezultatul produs de acţiunea întreruptă a învinuitului, viaţa victimei fiind pusă în primejdie.

În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele mijloace de probă: declaraţiile părţii vătămate G.C.V.; declaraţiile inculpatului C.F.; proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe fotografice; declaraţiile martorilor T.M.N. şi A.Ş.; procese-verbale de recunoaştere din planşe fotografice ; înscrisuri - foaia de observaţie clinică a Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti privind victima; raportul de expertiză medico-legală; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 30 ianuarie 2013; procese-verbale de investigaţii.

În faza cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul C.F. care a învederat instanţei ca doreşte să beneficieze de disp. art. 3201 C. proc. pen., care reglementează judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei.

A declarat că doreşte ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaşte şi le însuşeşte şi nu solicită administrarea de noi probe în afara înscrisurilor în circumstanţiere.

Din analiza materialului probator existent la dosar a rezultat situaţia de fapt aşa cum a fost reţinută în actul de sesizare a instanţei cu următoarele precizări:

- inculpatul, deşi recunoaşte săvârşirea infracţiunii, motivează acţiunea sa pe fondul consumului de alcool şi a provocării părţii vătămate G.C.V.

Instanţa a înlăturat apărarea inculpatului în sensul că săvârşirea faptei în condiţiile consumului de alcool fiind o beţie voluntară nu înlătură caracterul penal al faptei (art. 49 pct. 2 C. pen.).

Din probele doarului nu a rezultat că victima a avut o atitudine de provocare faţă de inculpat în condiţiile în care ambii erau deja în stare de ebrietate, iar conflictul a izbucnit spontan în autobuzul, unde inculpatul şi victima se urcaseră după ce au cumpărat o sticlă de doi litri de bere.

În derularea conflictului din autobuz inculpatul a lovit victima de mai multe ori cu un cuţit pe care-l avea asupra sa.

Conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală, leziunile traumatice au fost de natuăa a pune viaţa victimei în primejdie şi au necesitat 30-40 de zile de îngrijiri medicale.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului, Tribunalul a reţinut că acesta este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti prin sentinţa penală nr. 637 din 01 aprilie 2008 la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, iar pentru săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni a primit de mai multe ori sancţiunea administrativă a amenzii.

Faptul că inculpatul purta asupra sa, în mod obişnuit două cuţite, aşa cum declară martorul A.Ş. şi că a primit sancţiuni administrative de mai multe ori pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, dar şi pentru portul fără drept al unui cuţit (conform art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991), denotă caracterul violent al inculpatului.

La individualizarea pedepsei, aşa cum prevăd disp. art. 72 C. pen., Tribunalul a mai avut în vedere şi împrejurările că inculpatul a avut o atitudine sinceră de recunoaştere şi regret a faptei săvârşite.

Concluzia care s-a impus în urma analizei probatoriului din dosar şi a datelor care vizează persoana inculpatului, a fost aceea că sunt întrunite cerinţele art. 3201 pct. 4 în sensul existenţei faptei care constituie infracţiune şi care a fost săvârşită de inculpat.

La stabilirea cuantumului pedepsei s-au aplicat disp. art. 3201 pct. 7 C. proc. pen., în sensul că limitele de pedeapsă prevăzute de lege au fost reduse cu 1/3, iar ca şi cuantum şi modalitate de executare s-a dat eficienţă disp. art. 52 C. pen.

S-a luat act că partea vătămată G.C.V. nu s-a constituit parte civilă, deşi a fost citat cu menţiunea de a preciza dacă se constituie parte civilă în cauză, însă nu s-a prezentat în instanţă.

Cu adresa din 19 iunie 2013, Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti s-a constituit parte civilă cu suma de 4.172,86 RON reprezentând cheltuieli spitalizare efectuate pentru pacientul G.C.V. şi cu dobânda legală aferentă, acţiune civilă admisibilă, şi dovedită cu înscrisurile existente la dosar (foaie observaţie clinică generală). Nu s-a putut dispune confiscarea specială respectiv a cuţitului - ca obiect folosit la săvârşirea infracţiunii deoarece în faza de urmărire penală, din probele administrate - înscrisuri, declaraţii, planşe foto, rechizitoriu - nu se menţionează dacă acesta a fost găsit, unde este depus, dimensiunile, inculpatul declarând ca l-a aruncat în iarbă după ce a coborât din autobuz.

În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar conform disp. art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsa aplicata durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 februarie 2013 la zi.

S-a precizat că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, ce s-a aplicat inculpatului, se va executa după executarea pedepsei principale.

Cu privire la aplicarea pedepsei accesorii care însoteşte pedeapsa principală, instanţa a avut în vedere dispoziţiile legale din dreptul intern, practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (decizia nr. 74/2007) a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst c. Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord; Sabou şi Pârcălab c. României) în care se statuează că interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. nu se va face în mod automat, ci prin efectul legii şi se va supune aprecierii instanţei în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.

Inculpatul a fost obligat, conform disp. art. 191 C. proc. pen., la cheltuieli judiciare statului, onorariul avocat din oficiu urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi apelantul-inculpat C.F.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei apelate şi rejudecarea cauzei pe fond de către instanţa de apel, arătând că înţelege să critice sentinţa apelată sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicată inculpatului.

Apelantul-inculpat C.F. a solicitat în principal admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi, rejudecând pe fond, redozarea pedepsei aplicată de prima instanţă, în lumina circumstanţelor sale personale, în sensul de a se reţine disp. art. 74 coroborat cu art. 76 C. pen.

Prin decizia penală nr. 203 din 30 august 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de apelantul-inculpat C.F., împotriva sentinţei penale nr. 566 din 09 iulie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.

S-a dedus din pedeapsa aplicată prin sentinţa apelată, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 12 februarie 2013, la zi.

S-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul-inculpat la 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel a reţinut următoarele:

Referitor la cele susţinute în apelul declarat de Parchet, Curtea a constatat că motivul de apel, vizând greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului este nefondat.

Astfel, deşi judecătorul fondului a reţinut întocmai toate criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72 C. pen., şi le-a dat eficienţa legală corectă, în sensul că pedeapsa aplicată, de 6 ani închisoare este de natură să determine atingerea scopului prev. de art. 52 C. pen.

Curtea a opinat în sensul celor de mai sus, întrucât prima instanţă a reţinut în procesul de individualizare ca elemente de stabilire a cuantumului acestei pedepse gradul de pericol social al faptei săvârşite, considerat în mod just ca fiind unul mare, dată fiind urmarea produsă, dar şi amploarea acestui fenomen infracţional, consecinţele nefaste pe care le are săvârşirea unor astfel de infracţiuni contra vieţii, care sunt de natură să afecteze grav modul de viaţă al părţii vătămate, modul de operare, respectiv aplicarea mai multor lovituri victimei, care denotă acelaşi grad ridicat de pericol social, astfel încât prin stabilirea unei pedepse de 6 ani închisoare nu a diminuat rolul celorlalte criterii de individualizare, deloc lipsite de importanţă.

S-a arătat că prima instanţa a ţinut seama şi de persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, aflându-se în stare de recidivă postexecutorie, în trecut fiind condamnat pentru o infracţiune de furt calificat şi sancţionat administrativ pentru port ilegal de cuţit în locuri publice, reţinând perseverenţa infracţională a acestuia, de poziţia lui procesuală, sinceră, mergând până la recunoaşterea totală a faptei, atât în timpul urmăririi penale, cât şi al judecăţii, apreciind corect cuantumul pedepsei aplicate.

Astfel, instanţa de fond, reţinând la individualizarea pedepsei şi conduita inculpatului în societate, modalitatea în care îşi câştigă existenţa, muncind ocazional, dar şi numărul de fapte penale săvârşite de inculpat, a reţinut şi cauza de agravare facultativă a pedepsei aplicate, respectiv recidiva postexecutorie, acordând o importanţă echilibrată elementelor de individualizare favorabile inculpatului, precum şi celor defavorabile, fiecare având o anumită pondere în totalul criteriilor de individualizare menţionate anterior.

Pe de altă parte, Curtea a împărtăşit părerea judecătorului fondului, în sensul că în cauză nu se impune reţinerea de circumstanţe atenuante, acestea fiind înlăturate, la o primă analiză, de cauza de agravare facultativă a pedepsei, precizată anterior, ceea ce nu înseamnă că în procesul de individualizare, circumstanţele personale ale inculpatului au fost total eludate, aspect subliniat în cele de mai sus, însă acestor circumstanţe li s-a dat o altă valenţă juridică decât cea dorită de inculpat.

În consecinţă, acest motiv de apel a fost apreciat ca nefondat. În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpat, vizând individualizarea pedepsei, Curtea nu l-a analizat, întrucât acestor critici li s-a răspuns cu prilejul analizării apelului Parchetului, potrivit celor de mai sus.

Pentru toate aceste motive, Curtea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de apelantul-inculpat C.F., împotriva sentinţei penale nr. 566 din 09 iulie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.

Totodată, s-a dedus din pedeapsa aplicată prin sentinţa apelată, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 12 februarie 2013, la zi şi s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului, având în vedere modalitatea de executare a pedepsei aplicată în cauză, precum şi împrejurarea că temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive nu au încetat şi nu au intervenit temeiuri noi care să determine revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, ci restrictivă de drepturi.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul C.F., criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei, pe care o consideră exagerată, invocând cazul de casare prev. de art. 3859pct. 17 C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpat este nefondat.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul C.F. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că la data de 07 ianuarie 2013, în timp ce se afla împreună cu victima G.C.V. într-un autobuz, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi al unui conflict spontan, inculpatul i-a aplicat părţii vătămate G.C.V. mai multe lovituri cu un cuţit în zona toraco-abdominală, provocându-i leziuni care i-au pus în primejdie viaţa şi au necesitat internarea acestuia din urmă la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti.

Inculpatul a recunoscut şi a regretat fapta comisă, fiind condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen., iar faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, de starea de recidivă prev. de art. 37 lit. b) C. pen. în care se găseşte inculpatul şi de aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen., se constată că pedeapsa aplicată este legală.

În ce priveşte cuantumul pedepsei, critica formulată de inculpat nu mai poate fi examinată de Înalta Curte în calea de atac a recursului întrucât prin Leagea nr. 2/2013, pct. 14 al art. 3859C. proc. pen. a fost modificat stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, iar în ce priveşte pct. 17 al aceluiaşi text de lege se referă la situaţiile în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

În speţă, recurentul inculpat a invocat greşita individualizare a pedepsei în ce priveşte cuantumul acesteia, critică ce nu mai poate fi examinată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859pct. 14 C. proc. pen. şi nu se circumscrie nici cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.

Având în vedere că în cauză nu au fost constatate motive de casare care pot fi luate în discuţie din oficiu, dintre cele prevăzute de art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.F. împotriva deciziei penale nr. 203/A din 30 august 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 12 februarie 2013 la 30 ianuarie 2014.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 433/2014. Penal. Luare de mită (art. 254...  ICCJ. Decizia nr. 946/2014. Penal. Neglijenţa în serviciu... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 378/2014. Penal