ICCJ. Decizia nr. 381/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 381/2014

Dosar nr. 5263/1/2012

Şedinţa publică din 31 ianuarie 2014

Asupra recursurilor penale de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 73 din 30 mai 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia au fost condamnaţi inculpaţii C.I., U.V., P.E., C.N., P.D.D., O.C. şi J.G., după cum urmează:

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.I., inspector şef în cadrul I.J.P.F. Caraş-Severin la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat în formă continuată.

În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului C.I. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de contrabandă.

În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C.I. şi s-a dispus executarea pedepselor rezultante de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., ce urmează a fi executată după executarea pedepsei principale, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripţia executării pedepsei.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, începând cu 06 septembrie 2006 şi până la 02 ianuarie 2007.

2. În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul U.V., subcomisar, ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Formaţiunii Investigaţii Criminale din cadrul Poliţiei oraşului Moldova Nouă, judeţul Caraş-Severin, la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat în formă continuată.

În temeiul art. 65 C pen. s-a aplicat inculpatului U.V. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 65 C pen. s-a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului U.V. şi s-a dispus executarea pedepselor rezultante de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., ce urmează a fi executată după executarea pedepsei principale, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripţia executării pedepsei.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

3. În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.E., agent, în cadrul Formaţiunii Poliţiei Rutiere a Poliţiei oraşului Moldova Nouă, judeţul Caraş-Severin, la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat în formă continuată.

În temeiul art. 65 C pen. s-a aplicat inculpatului P.E. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului P.E. şi dispune executarea pedepselor rezultante de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., ce urmează a fi executată după executarea pedepsei principale, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripţia executării pedepsei.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

4. În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul C.N. comisar şef, ofiţer de poliţie judiciară în cadrul I.J.P.F. Caraş-Severin, Compartimentul de Combatere a Infracţiunilor Transfrontaliere la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat în formă continuată.

În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului C.N. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 (în prezent art. 270 din Legea nr. 86/2006), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.şi art. 13 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de contrabandă.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C.N. şi s-a dispus executarea pedepselor rezultante de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., ce urmează a fi executată după executarea pedepsei principale, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripţia executării pedepsei.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, începând cu 08 septembrie 2006 şi până la 03 decembrie 2006.

5. În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul P.D.D., subcomisar, ofiţer în cadrul I.J.P.F. Caraş-Severin, şeful Sectorului Poliţiei de Frontieră Moldova Nouă Transfrontaliere, la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat în formă continuată.

În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului P.D.D. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului P.D.D. şi s-a dispus executarea pedepselor rezultante de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., ce urmează a fi executată după executarea pedepsei principale, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripţia executării pedepsei.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, începând cu 08 septembrie 2006 şi până la 03 noiembrie 2006.

6. În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul O.C., inspector, şeful Punctului de Trecere a Frontierei Moldova Nouă la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat în formă continuată.

În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului O.C. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de contrabandă.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului O.C. şi s-a dispus executarea pedepselor rezultante de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., ce urmează a fi executată după executarea pedepsei principale, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripţia executării pedepsei.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

7. În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul J.G., agent, şef de tură la Punctului de Trecere a Frontierei Moldova Nouă, la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat în formă continuată.

În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului J.G. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului J.G. şi s-a dispus executarea pedepselor rezultante de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., ce urmează a fi executată după executarea pedepsei principale, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripţia executării pedepsei.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

S-a dispus restituirea sumei de 846 RON către inculpatul C.I., ce a fost achitată de acesta cu factura din 14 decembrie 2011 în contul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti din cadrul Trezoreriei Sector 5.

În temeiul art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Caraş-Severin şi în consecinţă:

Au fost obligaţi inculpaţii C.I., U.V., P.E., C.N., P.D.D., O.C. şi J.G. să achite părţii civile în solidar suma de 229.022,51 euro şi 813.653,61 RON cu titlu de despăgubiri civile.

S-au respins celelalte pretenţii formulate în cauză.

Prin aceeaşi sentinţă, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul P.R.F., agent, în cadrul Formaţiunii Poliţiei Rutiere a Poliţiei oraşului Moldova Nouă, judeţul Caraş-Severin, pentru infracţiunile prev. şi ped. de:

- art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006],

ambele infracţiuni cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul din 25 octombrie 2007 emis de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara în Dosar nr. 30/D/P/2006 au fost trimişi în judecată inculpaţii:

- C.I. comisar şef, inspector şef în cadrul I.J.P.F. Caraş-Severin;

- U.V., subcomisar, ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Formaţiunii Investigaţii Criminale din cadrul Poliţiei oraşului Moldova Nouă, judeţul Caraş-Severin;

- P.E., agent în cadrul Formaţiunii Poliţiei Rutiere a Poliţiei oraşului Moldova Nouă, judeţul Caraş-Severin;

- P.R.F. agent, în cadrul Formaţiunii Poliţiei Rutiere a Poliţiei oraşului Moldova Nouă, judeţul Caraş-Severin sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor de sprijinire a unui grup infracţional organizat şi complicitate la contrabandă, fapte prev. şi ped. de:

- art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 (în prezent art. 270 din Legea nr. 86/2006),

ambele infracţiuni cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen.

- C.N., comisar şef, ofiţer de poliţie judiciară în cadrul I.J.P.F. Caraş-Severin, Compartimentul de Combatere a Infracţiunilor Transfrontaliere;

- P.D.D., subcomisar, ofiţer în cadrul I.J.P.F. Caraş-Severin, şeful Sectorului Poliţiei de Frontieră Moldova Nouă;

- O.C., inspector, şeful Punctului de Trecere a Frontierei Moldova Nouă;

- J.G., agent, şef de tură la Punctului de Trecere a Frontierei Moldova Nouă sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor de sprijinire a unui grup infracţional organizat şi complicitate la contrabandă, fapte prev. şi ped. de:

- art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 (în prezent art. 270 din Legea nr. 86/2006),

ambele infracţiuni cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen.

Faţă de inculpaţii C.N. şi P.D.D. acţiunea penală a fost pusă în mişcare prin ordonanţele din 02 august 2006, iar faţă de inculpatul C.I. prin ordonanţa din 06 septembrie 2006.

Faţă de inculpaţii U.V., P.E. şi P.R.F. acţiunea penală a fost pusă în mişcare prin ordonanţele din 25 octombrie 2006.

Faţă de inculpaţii O.C. şi J.G. acţiunea penală a fost pusă în mişcare prin rechizitoriu.

Din actul de sesizare al instanţei a rezultat împrejurarea că inculpaţii C.I., C.N., P.D.D., U.V., P.E. şi P.R.F., precum şi învinuiţii: O.C. şi J.G. au sprijinit o anumită perioadă de timp, activităţile infracţionale de contrabandă desfăşurate de grupul infracţional organizat în zona punctului de trecere al frontierei Moldova Nouă şi, prin acţiunile lor, au înlesnit şi ajutat la săvârşirea infracţiunii de contrabandă de către membrii grupului infracţional organizat dintre care fac parte R.O., L.G., C.S., C.Z., S.V., I.I.D., S.M., D.Z., B.R., D.D. şi D.S.

În actul de acuzare s-a precizat împrejurarea că principalii organizatori şi coordonatori ai grupului infracţional organizat au fost inculpatul R.O., fost primar al comunei P. şi „locotenentul acestuia”, inculpatul L.G., administrator al unui magazin duty-free, care erau cei care au asigurat legătura „grupului” şi lucrătorii din cadrul poliţiei de frontieră, care au sprijinit gruparea infracţională.

Ceilalţi membrii ai grupului infracţional organizat au fost administratorii şi angajaţii magazinelor duty-free, precum şi cumpărătorii ţigărilor, aceştia fiind cei care au introdus în mod fraudulos în ţară ţigările de contrabandă, pe lângă punctul de trecere a frontierei.

Modalitatea concretă în care erau introduse în ţară ţigările de contrabandă a fost prezentată, în detaliu, în actul de sesizare al instanţei şi presupunea, în accepţiunea acuzării, parcurgerea mai multor etape obligatorii pentru a se asigura „buna desfăşurare” a operaţiunilor.

Un prim pas a constat în obţinerea de la autorităţile care ar trebui să prevină şi să combată astfel de fapte (poliţia de frontieră, poliţia oraşului şi vamă), „autorizarea” operaţiunii de scoatere a ţigărilor din magazinele duty-free şi introducerea frauduloasă a acestora în ţară. În mod cert, această atribuţiune i-a revenit, în cadrul grupului, inculpatului L.G. care îi cunoştea pe toţi inculpaţii trimişi în judecată în acest dosar şi acesta era persoana care lua legătura cu ceilalţi membri ai grupării şi care trebuia să se asigure că în perioada în care se desfăşura operaţiunea de contrabandă nu vor fi organizate în zonă controale. În executarea acestei sarcini inculpatul utiliza în timpul convorbirilor telefonice, diverse parole, după cum urmează: „Pot să merg la vânătoare dimineaţă”, „Dimineaţă la 04.00 vreau să joc fotbal”, „Vreau să plec mâine dimineaţă la Timişoara cu autobuzul”, etc.

Pasul doi a constat în aceea că după obţinerea „acordului din partea autorităţilor”, tot inculpatul L.G. era cel care anunţa unii dintre membrii grupului cu privire la ora începerii şi durata operaţiunii de contrabandă, iar aceştia la rândul lor îi anunţau pe toţi ceilalţi membrii ai grupării.

Administratorii şi lucrătorii magazinelor duty-free, în strânsă legătură cu beneficiarii ţigărilor de contrabandă, stabileau stocurile existente în magazine pe categorii de ţigări (unele tipuri de ţigări erau destinate pentru piaţa din Serbia, iar altele pe piaţa din România) şi erau purtate negocieri cu privire la cantităţi şi preţuri.

Cea mai importantă etapă în activităţile infracţionale desfăşurate de membrii grupului de crimă organizată o reprezenta scoaterea ţigărilor din magazine şi introducere frauduloasă a acestora în ţară, activitate ce se desfăşura pe lângă punctul de trecere a frontierei, printr-un loc numit de cei implicaţi „la gard”.

Acest loc era amplasat în zona din spatele magazinelor duty-free şi este vorba de chiar gardul care delimita zona liberă. În mod intenţionat autorităţile abilitate din zona (vama şi poliţie de frontieră) au ignorat sau cel puţin minimalizat importanţa acestui gard şi pe toata perioada monitorizată nu a existat post de pază, iar iluminarea în zona gardului a lipsit. Intenţia a fost aceea de a crea condiţii favorabile desfăşurării activităţilor infracţionale.

Ţigările de contrabandă erau introduse în ţară prin spaţii obţinute prin îndepărtarea unor bucăţi de gard, fiind aduse de lucrătorii magazinelor duty-free şi de alte persoane plătite pentru această activitate, şi preluate dincolo de gard de alţi membrii ai grupului care le încărcau în maşini şi le transportau la locurile de depozitare.

Deoarece aceste activităţi de contrabandă s-au desfăşurat în mod sistematic, pe o anumită perioadă de timp, toţi cei implicaţi au cunoscut exact locul prin care au fost introduse ţigările, în discuţiile dintre aceştia apărând destul de puţin menţionat acest loc, nemaifiind necesară precizarea locaţiei, toţi membrii grupării infracţionale cunoscând exact unde să meargă şi ce activitate să realizeze.

Ultima etapă a activităţii infracţionale a constat în încasarea contravalorii ţigărilor nelegal introduse în ţară, operarea nelegală a tranzacţiei comerciale frauduloase în evidenţele magazinelor, din punct de vedere al vânzărilor efectuate şi depunerea banilor în conturile bancare.

Acuzarea a susţinut în rechizitoriu că în desfăşurarea activităţilor infracţionale, membrii grupării au fost sprijiniţi de mai mulţi lucrători din cadrul I.J.P.F. Caraş-Severin şi Poliţiei Oraşului Moldova Nouă, respectiv inculpaţii: C.I., comisar şef, inspector şef în cadrul I.J.P.F. Caraş-Severin, C.N. subcomisar, ofiţer în cadrul Compartimentului de Combatere a Infracţiunilor Transfrontaliere din cadrul I.J.P.F. Caraş-Severin; P.D.D. subcomisar, şeful Sectorului Poliţiei de Frontieră Moldova Nouă, U.V., subcomisar, ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Formaţiunii Investigaţii Criminale din cadrul Poliţiei oraşului Moldova Nouă, judeţul Caraş-Severin, P.E., agent, în cadrul Formaţiunii Poliţiei Rutiere a Poliţiei oraşului Moldova Nouă, judeţul Caraş-Severin, P.R.F., agent, în cadrul Formaţiunii Poliţiei Rutiere a Poliţiei oraşului Moldova Nouă, judeţul Caraş-Severin, precum şi învinuiţii: O.C., inspector, şeful Punctului de Trecere a Frontierei Moldova Nouă şi J.G., agent şef de tură la Punctului de Trecere a Frontierei Moldova Nouă.

S-a susţinut că aceşti inculpaţi, profitând de calitatea pe care au deţinut-o au ales ca, în loc să prevină şi să combată săvârşirea unor astfel de fapte penale, să sprijine şi să protejeze desfăşurarea activităţilor infracţionale, ca membrii ai grupului de crimă organizată, dând siguranţă în derularea acestora.

În faza urmăririi penale au fost emise de Tribunalul Caraş-Severin mai multe autorizaţii de interceptare şi înregistrare a unor convorbiri şi comunicări telefonice, interceptări care au fost certificate şi redate în formă scrisă, procesul-verbal încheiat în acest sens aflându-se la dosarul de urmărire penală. Totodată, au fost emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie mandatele din 27 iulie 2005 şi din 26 ianuarie 2006, interceptările realizate în baza acestora fiind desecretizate, sens în care a fost încheiat proces-verbal de certificare care se află la dosarul cauzei.

Acuzarea a subliniat faptul că, în cursul cercetărilor inculpaţii C.N. şi P.D.D. au avut, iniţial, o atitudine nesinceră, de nerecunoaştere a faptelor săvârşite. Ulterior, puşi în faţa probelor administrate în cauză, aceştia şi-au revizuit poziţia, au recunoscut faptele de care sunt acuzaţi, iar prin declaraţiile pe care le-au făcut au ajutat la tragere la răspundere penală a altor persoane care au sprijinit grupul infracţional organizat, motiv pentru care faţă de ei se pot aplica prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003. Prevederile acestui articol se pot aplica, în accepţiunea acuzării şi faţă de inculpaţii O.C. şi J.G., care prin declaraţiile date au ajutat şi ei la tragerea la răspundere penală a altor membrii ai grupului infracţional organizat.

Inculpaţii C.I., U.V., P.E. şi P.R.F. au avut pe parcursul cercetărilor o atitudine de nerecunoaştere a faptelor penale de care sunt acuzaţi.

Probele administrate în faza urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti demonstrează faptul că din a doua jumătate a anului 2005 şi primele două luni ale anului 2006, inculpaţii C.I., U.V., P.E., C.N., P.D.D., O.C. şi J.G. prin natura funcţiilor ocupate au exercitat acte materiale ce intră sub incidenţa complicităţii la infracţiunea de contrabandă şi au sprijinit un grup infracţional organizat, constituit din angajaţi ai magazinelor duty-free şi alte persoane ce fac obiectul dosarului penal nr. 6495/115/2006 al Tribunalului Covasna, care a epuizat două etape procesuale (fond şi apel).

S-a demonstrat faptul că acţiunile de contrabandă se desfăşurau efectiv în zona portului Moldova Nouă, iar contribuţia fiecăruia dintre inculpaţi este relevată în mod particular în conţinutul considerentelor hotărârii atacate. În esenţă, folosindu-se în special de modalitatea scoaterii ţigărilor „la gard” contrabandiştii preluau marfă specifică magazinelor duty-free pe care o introduceau în ţară sau o scoteau în afara graniţelor ţării încălcând legislaţia vamală aplicabilă acestor operaţiuni. Pentru a putea opera, contrabandiştii aveau nevoie de ajutorul autorităţilor statului, asigurat de către majoritatea inculpaţilor trimişi în judecată în prezenta cauză în schimbul unor foloase rezultate din vânzarea ţigărilor de contrabandă.

Omul de legătură al inculpaţilor din această cauză este numitul L.G., cel care asigura relaţia dintre inculpaţi şi presupuşii autori ai infracţiunii de contrabandă. Împrejurarea că, cu privire la presupuşii autori ai infracţiunii de contrabandă, două instanţe au stabilit starea de vinovăţie, fără ca hotărârea să aibă încă caracter definitiv, este un argument suplimentar în susţinerea probatoriului administrat în această cauză. Este incontestabil faptul că grupul care acţiona efectiv în sensul scoaterii ţigărilor din magazinelor duty-free nu ar fi putut să desfăşoare această activitate ilicită, consumată pe parcursul unei perioade de timp destul de mari, dacă nu ar fi avut concursul autorităţilor statului reprezentate în persoana inculpatului C.I., comisar şef - inspector şef în cadrul I.J.P.F. Caraş-Severin, C.N. subcomisar - ofiţer în cadrul Compartimentul de Combatere a Infracţiunilor Transfrontaliere din cadrul I.J.P.F. Caraş-Severin; P.D.D. subcomisar - şeful sectorului Poliţiei de Frontieră Moldova Nouă, U.V. subcomisar - ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Formaţiunii Investigaţii Criminale din cadrul Poliţiei oraşului Moldova Nouă, P.E. agent în cadrul Formaţiunii Poliţiei Rutiere a Poliţiei oraşului Moldova Nouă., O.C. inspector - şeful Punctului de Trecere a Frontierei Moldova Nouă şi J.G. - agent şef de tură la P.T.F. Moldova Nouă.

Inculpaţii nu au acţionat sub forma unui grup organizat, ci, fiecare prin activităţi separate, dar despre care ştiau şi ceilalţi, şi-au adus cota lor de contribuţie în vederea desfăşurării în bune condiţii a operaţiunilor ilegale de scoatere de ţigări din magazinele duty-free.

Pe parcursul procesului penal au fost audiaţi următorii martori:

1. Martorul cu identitate protejată V.M., a fost audiat în ambele faze procesuale, în faza de urmărire penală declaraţia acestuia fiind consemnată în 14 iulie 2006.

Martorul a menţionat că inculpatul C.N. le spunea că este „şef de la Moraviţa până la Orşova” şi că „are puterea fie de a ţine departe intervenţia de la Oraviţa, fie de a o trimite asupra noastră dacă nu lucrăm după placul lui”. Martorul susţine că în fiecare seară în care se scoteau ilegal ţigări din duty-free inculpatul C. primea prin L.G. aproximativ 3.000 euro. Martorul afirmă că inculpatul C. susţinea că o treime din aceşti bani merge la C.I., unde intra şi el în socoteală, o treime din bani ajungeau la directorul frontierei de la Timişoara şi o altă treime ajungea la Bucureşti.

Martorul a susţinut că grupurile de contrabandişti acţionau sub coordonarea lui (se foloseşte sintagma cotizare la acest inculpat), altfel inculpatul C. teroriza acest grup, obligându-i în acest fel să dea cota parte pentru a supravieţui. Cota era de 300 euro/tură, indiferent de marfa trecută.

Din afirmaţiile martorului a rezultat că a avut calitatea de martor direct la astfel de operaţiuni.

Martorul a afirmat că inculpatul C.N. cerea atât bani, cât şi alte produse pe care le nominalizează în conţinutul declaraţiei.

Martorul a afirmat că, dacă inculpatul C.N. vorbea prin telefon, se exprima codificat în sensul că ar avea un obiect pe care inculpatul C.N. vrea să îl vândă pentru suma de 500 euro, fapt care însemna că martorul trebuia să dea inculpatului această sumă fără ca în realitate să achiziţioneze un bun.

Martorul a descris în declaraţie cum inculpatul C.N. şi alte persoane investeau sume importante în marfa de contrabandă (ţigări) şi descrie o astfel de operaţiune în mod amănunţit, operaţiune la care inculpatul C.N. a acţionat în mod direct şi care s-a soldat cu înşelarea celor care au contribuit alături de inculpatul C. la achiziţionarea ţigărilor de contrabandă, fapt care a provocat o stare conflictuală între aceşti parteneri.

Martorul a susţinut că inculpatul C.N. s-a ocupat şi de afaceri cu maşini străine, cumpărând şi vânzând cel puţin 100 de autoturisme.

Martorul a susţinut că menajera inculpatului C.N. ar fi afirmat că în locuinţa acestuia erau prezenţi mulţi oameni de afaceri care de fiecare dată îi lăsau cadouri sau sume considerabile.

Martorul a susţinut că inculpatul C.N. percepea şi taxă de angajare care în cursul anului 2006 se ridica la suma de 2.000 euro. Persoanele angajate de el aveau obligaţia de a-i rămâne recunoscători.

Martorul a descris în declaraţie modalitatea în care persoane fidele inculpatului C., ce aveau calitatea de subalterni ai acestuia, erau folosiţi pentru protecţia personală a sa şi a asociaţilor inculpatului C.N. în relaţia de afaceri pe care inculpatul o avea cu numitul B.

Martorul a precizat că coinculpatul P.D. a devenit urmare funcţiei primite în 2005 de comandant de frontieră „discipolul inculpatului C.”.

Martorul a arătat că în 08 martie 2006 inculpatul C.N. s-a aflat la cabana lui O. împreună cu C., P., L.G. şi alţi angajaţi ai magazinelor duty-free şi poliţiei.

Referitor la inculpatul P.D.D. s-a susţinut că avea o cotă din afacerile ilegale de 50% din profit, iar în cazul în care ar fi intervenit pentru angajarea în poliţia de frontieră a unei persoane ar fi primit 2.500 euro/persoană, sumă care era înmânată direct fără intermediari. Martorul vorbeşte de două persoane de etnie maghiară recent angajaţi (n.i. declaraţia martorului este consemnată în 14 iulie 2006) la frontiere de către inculpatul P. doar după ce cele două persoane au acceptat să-i renoveze întreaga casă, gratis, acestuia.

Martorul a precizat că inculpatul P.D.D. primea cel puţin 1.000 euro/noapte, la care s-a adăugat o cotă de 200-300 euro pe care o primea din partea distribuitorilor, pentru a-i lăsa să-şi ducă marfa prin ţară.

Martorul a nominalizat, cu referire la inculpatul C.N., o adevărată reţea creată prin intermediul prietenilor şi rudelor angajate la vamă, respectiv M.R., soacra lui D.Z., U.D., fina inculpatului C., T., D.B. Martorul a descris o operaţiune în care în timp ce inculpatul C. se afla în port, U.D. şi M.R. şi-au încărcat autoturismele cu ţigări, iar traseul le-a fost asigurat de către protejatul inculpatului C., B.

Martorul a descris împrejurarea că inculpatul C.N. se afişa public cu persoane care erau cunoscute că practică contrabandă, iar în momentul în care au fost arestaţi Z., R. şi S., la domiciliul lui P.D.D. s-au strâns angajaţii magazinelor duty-free şi soţiile celor arestaţi care sfătuiţi de soţia inculpatului P. şi-au concretizat o strategie. Este menţionată soţia inculpatului P. care s-a lăudat că i-a învăţat pe vameşi ce şi cât să declare.

Au fost menţionaţi inculpatul C. şi P. într-o relaţie de amiciţie nefirească cu reprezentanţi ai autorităţilor din localitatea Moldova Nouă. Martorul invocă împrejurarea că în acest fel inculpatul C. crea o stare de presiune celor care nu doreau să „lucreze” cu el.

Descrierea modului de operare rezultat din declaraţia martorului:

- primul pas o constituia venirea vaporului lui L. de la sârbi, care era aşteptat. Angajaţii duty-free şi distribuitorii aşteptau instrucţiuni de la L.G. care „aranja treaba” cu C., P., M. şi C. de la Oraviţa.

- L.G. îl suna direct pe C. pentru a primi aprobare, dar de cele mai multe ori C. îl anunţa pe L. prin C. despre ziua şi ora când se putea „lucra”. Este indicat intervalul orar 3-4 în timpul nopţii ca moment al operării. Martorul a precizat că inculpatul C. era delegatul lui C. la masa rotundă organizată înainte de ziua operării, la care participau C., P., L.G. şi şeful vămii.

După stabilirea modului de lucru, L.G. anunţa angajaţii duty-free cu 20 de minute înaintea începerii operaţiunii, poliţia comunitară şi cea de frontieră se deplasau prin oraş, verificau străzile pentru a se asigura că nu există maşini ale poliţiei din Reşiţa, Timişoara sau Bucureşti.

- dacă verdictul era dat, era anunţat în special P., care îi anunţ pe cei de la barieră să se retragă, iar M. în calitate de şef de vamă transmitea acelaşi ordin vameşilor.

Cu 10 minute înainte de începerea operaţiunii dispăreau maşinile poliţiei de frontieră şi ale poliţiei rutiere. Acestea erau amplasate strategic la capăt de oraş. Dacă o astfel de maşină trebuia să se deplaseze în interes de serviciu, când trecea pe lângă port îşi stingea farurile pentru a nu-i speria sau deranja ori pentru a nu atrage atenţia asupra portului.

Martorul a menţionat că atunci când ei, în calitate de cumpărători, se întâlneau din întâmplare pe traseu cu poliţie, aceştia le făceau semn să se grăbească pentru că începe treaba.

- angajaţii duty-free anunţau telefonic clienţii când să vină cu maşinile la gard. Martorul precizează că drumul era liber, angajaţii P.C.T.F. în spaţiul verde situat între clădirea portului şi Dunăre, până se scoteau toate ţigările.

- în timpul operaţiunii vameşii stăteau cu faţa la zidul clădirii vamei, iar maşinile erau parcate cu spatele la gard şi motoarele pornite. Martorul a vorbit de 10-15 maşini care făceau câte 2-3 ture/noapte şi care transportau sute de baxuri. La acţiune participau inclusiv maşini personale ale unora dintre vameşi care scoteau câte 5-10 baxuri pe care le transportau acasă la vreun client al lor care le vindea pe piaţă.

- în funcţie de numărul de baxuri scoase se „dădea cota” la vamă, poliţia de frontieră şi poliţia comunitară de către angajaţii duty-free prin L.G. Martorul i-a indicat pe P., C., M. şi C. ca având cel mai mare câştig.

Acest martor cu identitate protejată a fost audiat de către instanţa de judecată la termenul din 15 martie 2011.

Martorul a redat în esenţă aspecte declarate şi în faza de urmărire penală, a făcut precizarea că inculpaţii nu transportau personal ţigări, dar aveau oameni desemnaţi să facă acest lucru şi invocă împrejurarea că a fost martor la desfăşurarea unor operaţiuni de genul celor descrise în declaraţie. Martorul a precizat că a văzut momentul când clienţii acestor operaţiuni dădeau bani lui L.G. pentru a fi transmişi inculpaţilor.

Declaraţia acestuia a corespuns aspectelor prezentate în faza de urmărire penală, care au fost în esenţă reiterate în faţa instanţei de judecată însă fără o atât de mare minuţiozitate, instanţa apreciind că intervalul de timp de la declaraţia dată în faza de urmărire penală, 14 iulie 2006, şi până la audierea sa în instanţă, 15 martie 2011, reprezintă o justificare rezonabilă pentru ca acest martor să omită unele dintre împrejurările declarate. Aceasta nu înseamnă că ele vor fi înlăturate aprioric, ci declaraţia sa va fi analizată în ansamblu şi prin coroborare cu celelalte probe administrate în cauză.

2. Martorul cu identitate protejată M.F., a fost audiat în ambele faze procesuale, în faza de urmărire penală declaraţia acestuia fiind consemnată în 13 iulie 2006. Acesta a menţionat că are drept ocupaţie pescuitul şi cunoaşte că din magazinele duty-free din Moldova Nouă erau scoase mari cantităţi de ţigări şi introduse ilegal în ţară, iar ulterior vândute pe piaţa internă.

Martorul a precizat că introducerea ilegală a ţigărilor se făcea pe timp de noapte prin spatele magazinelor duty-free, respectiv printr-un gard de sârmă. Activitatea era organizată de angajaţii magazinelor şi indică pe G., L., S.M., R., C., I.D. Aceştia mituiau vameşii şi poliţiştii de frontieră.

Martorul a precizat că vameşii şi poliţiştii de frontieră aveau o cotă parte de aproximativ 10 euro/bax ţigări la scoaterea şi introducerea în ţară a ţigărilor. Suplimentar, primeau bani C.N., pe care l-a indicat drept protector al contrabandiştilor, în special al grupului O. Acest grup avea drept locotenenţi pe G., şeful magazinului duty-free, S.D.V. şi C.Z., barcagiu şi legături cu cetăţeanul sârb L., iar trecerile se făceau în zona Divici-Baziaş unde O. are o cabană pe malul Dunării.

Martorul a asistat la trecerea peste Dunăre a unei bărci încărcate cu ţigări aparţinând lui Z. pe lângă gliserul în care se afla I., agent al poliţiei de frontieră şi mâna dreaptă a lui C.

Martorul a asistat şi la trecerea coloanei maşinilor care transportau ţigările lui O., în faţa cărora, la 400-500 metri, mergea autoturismul personal al lui C.N. cu rol antemergător.

Martorul a considerat că C. şi G. şi-au cumpărat maşini identice pentru a crea confuzii care să asigure protecţia transporturilor.

A precizat că acest gen de activităţi se desfăşurau cu regularitate până la momentul arestării administratorilor şi a unora dintre angajaţii magazinelor duty-free de la Moldova Nouă.

În instanţa de judecată martorul a fost audiat în şedinţa publică din 15 martie 2011, iar declaraţia a fost consemnată la dosarul Curţii de Apel Alba Iulia, martorul relevând aceleaşi împrejurări ca şi în faza de urmărire penală. Suplimentar declaraţiei date la urmărire penală martorul a precizat faptul că inculpatul C. şi persoanele implicate în trecerea ţigărilor peste Dunăre se întâlneau în baruri unde întocmeau planul şi unde martorul i-a văzut.

3. Martorul cu identitate protejată D.C. a fost audiat doar în faza de urmărire penală, declaraţia acestuia fiind consemnată dosar urmărire penală. În faţa instanţei reprezentanta D.I.I.C.O.T. a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 327 C. proc. pen. raportat la împrejurarea că prin adresa D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara s-a comunicat imposibilitatea prezentării martorului pentru motive medicale. Din aceste considerente, la termenul din 11 mai 2011 în şedinţă publică, instanţa a procedat la citirea declaraţiei martorului cu identitate protejată în condiţiile prev. de art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

În declaraţia dată în faza de urmărire penală, martorul a afirmat că activitate de contrabandă consta în scoaterea ţigărilor din magazinele duty-free şi vânzarea lor în România sau Serbia prin protejarea acestor activităţi de către poliţia de frontieră şi vamă care se implicau chiar în găsirea cumpărătorilor.

A fost nominalizat inculpatul P.D. care, după numirea în funcţia de şef al Poliţiei de Frontieră a căutat printre locuitorii oraşului Moldova Nouă persoane care să preia ţigările şi care, ulterior, să le vândă în schimbul a jumătate din profitul scos de aceştia. P.D. asigura protecţia şi convingea „şefii” magazinelor duty-free să-i distribuie marfa dorită, preferenţial.

Martorul a precizat că are cunoştinţă despre o persoană de sex masculin care a acceptat să execute astfel de operaţiuni pentru P.D., practicând contrabanda.

P., dar şi C.N. încasau o cotă/taxă în mod regulat, particularizând în cazul lui P.D. în sensul că încasa 500 euro/săptămână.

Martorul l-a nominalizat şi pe T., M.R. şi U.D. - prieteni intimi ai inculpatului C.N., ca persoane implicate în acest trafic.

Martorul a precizat că la momentul scoaterii ţigărilor din magazine operaţiunile erau „trecute cu vederea” de vameşi.

Momentul derulării operaţiunilor era stabilit de L.G., C.N., P.D., M. - şeful vămii cu avizul lui C.I., de la Oraviţa. Fiecare dintre aceştia primeau pentru o noapte în care se derulau operaţiuni de acest gen, câte 1.000 euro/persoană. Restul poliţiştilor primeau 10 euro/bax de ţigări.

4. Martorul cu identitate protejată I.F. a fost audiată doar în faza de urmărire penală, declaraţia acesteia fiind consemnată la în faţa instanţei reprezentanta D.I.I.C.O.T. a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 327 C. proc. pen. raportat la împrejurarea că prin adresa a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara s-a comunicat imposibilitatea prezentării martorei deoarece şi-a schimbat domiciliul, iar noul domiciliu nu era cunoscut, posibil plecată din ţară. Din aceste considerente, la termenul din 11 mai 2011 în şedinţă publică, instanţa a procedat la citirea declaraţiei martorei cu identitate protejată în condiţiile prev. de art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Martora şi-a declinat calitatea de martor ocular al unora dintre operaţiunile de scoatere a ţigărilor din magazinele amplasate în portul Moldova Veche, care erau transportate în locaţii necunoscute de ea din oraşul Moldova Nouă, şi ulterior vândute în ţară sau în Serbia. Ţigările erau scoase „peste gard” şi transportate cu autoturisme proprietate personală sau marca D. în Moldova Nouă. Martora a precizat că întotdeauna la poarta vamei se afla C.N., care supraveghea cantitate de ţigări scoasă în mod ilegal, deoarece percepea taxă/bax de ţigări şi asigura securitatea transporturilor pe traseu, uneori în calitate de antemergător cu autoturismul său sau prin ordine date subordonaţilor de a nu controla.

Martora l-a indicat pe numitul Z. drept apropiat a lui C., iar pe I. drept protectorul fizic al lui C.

5. Martorul cu identitate protejată V.D. a fost audiat în ambele faze procesuale, iar în faza de urmărire penală declaraţia acestuia fiind consemnată la dosarul de urmărire penală.

Martorul l-a indicat pe inculpatul J.G. şi pe D.Z., agenţi de poliţie, drept persoane care aveau cunoştinţă de scoaterea ţigărilor şi introducerea în ţară prin gardul din apropierea fostei vămi sau prin punctul de trecere a frontierei, în schimbul unor comisioane de la contrabandişti.

Operaţiunea era sprijinită şi de inculpatul U.V., pe care martorul l-a văzut patrulând cu autoturismul proprietate personală, marca D., culoare roşie, în timpul introducerii ţigărilor pe la gard în ţară. Paza era asigurată de U.V. contra unor comisioane de la contrabandişti.

În instanţă, declaraţia martorului a fost consemnată în şedinţa publică din 11 mai 2011. Acesta a relatat că operaţiunile erau coordonate de inculpatul C.N. prin J.G., iar inculpatul C. avea cunoştinţă despre desfăşurarea lor.

Martorul a precizat că inculpatul P.E. îl ajuta pe S. la transportul ţigărilor la Dunăre, rulând cu autoturismul Poliţiei ca antemergător. Sursa de provenienţă a ţigărilor transportate pe bancheta din spate şi în portbagaj era Naidăş şi Moldova Nouă.

Din declaraţia acestui martor a rezultat că operaţiunile de scoatere a ţigărilor din magazinele duty-free se desfăşurau în timp ce patrulele poliţiei de frontieră erau pe stradă.

6. Martorul cu identitate protejată P.G. a fost audiat în ambele faze procesuale, iar în faza de urmărire penală declaraţia acestuia a fost consemnată la dosar urmărire penală.

Martorul a susţinut implicarea poliţiştilor de frontieră în desfăşurarea contrabandei cu ţigări care, în accepţiunea sa, nu se putea derula altfel datorită logisticii. Sumele cu care angajaţii magazinelor duty-free cotizau către poliţiştii de frontieră erau între 5-10 euro/bax de ţigări.

Tehnic, toţi banii erau strânşi de către angajaţii acestor magazine, apoi P. şi C. stabileau cota care le revine fiecăruia din tura respectivă, cât le revine lor şi cât anume este trimis la Oraviţa la C. Martorul a spus că la o operaţiune se colecta 5.000 euro, din care 700-800 euro revenea poliţiştilor „mai mici” din punctul de frontieră, aprox. 3.000 euro revenea lui P. şi C., iar restul era trimis la C.

O altă modalitate de realizare a sprijinului dat contrabandiştilor era protejarea transportului de ţigări în ţară, cota fiind achitată la P. Protecţia traseului, a afirmat martorul, se realiza prin retragerea de către C. şi P. a controalelor din zonă sau pânde efectuate de ei însuşi la căile de acces.

În instanţă, martorul a detaliat activităţile derulate de acuzaţi, în sensul că inculpatul C. asigura protecţia prin neefectuarea controalelor din direcţia Oraviţa atunci când se desfăşurau operaţiuni. Despre C.N. a precizat că acesta telefona şefilor de magazine pentru a le asigura introducerea ţigărilor peste gardul ce delimita magazinele duty-free de zona portuară. Despre poliţişti s-a afirmat că asigurau protecţia acestor operaţiuni.

Martorul a precizat că angajaţii magazinelor cotizau cu sume cuprinse între 3-5 euro/bax de ţigări, angajaţilor de la poliţia de frontieră. Operaţiunile se desfăşurau de 2-3 ori pe lună, în timpul nopţii, iar ţigările erau vândute în Serbia şi în ţară.

7. Cu privire la martorul cu identitate protejată P.A., a cărei declaraţie este consemnată în faza de urmărire penală, facem următoarele precizări:

În faza de urmărire penală aceasta descrie derularea unei operaţiuni astfel:

Întâlnire a comandantului Poliţiei de Frontieră, P.D., cu şeful vămii M.G., comisarul C.N. cu L.G., reprezentant al magazinelor duty-free din zonă şi O.R., cunoscut drept cel mai mare cumpărător-traficant din zonă.

Se stabileau ora de lucru şi cotele fiecăruia, martorul cunoscând că acestea erau de ordinul miilor de euro/noapte. Câte 1.000 euro/persoană reveneau lui P., C. şi C., inspector şef la Oraviţa. Restul se împărţea între şefii de tură ai Poliţiei de Frontieră şi Poliţiei Comunitare, printre care sunt enumeraţi: P.M., J.G., L. şi C.

Şefii de tură se postau la punctul de control în timpul derulării operaţiunilor, iar la sfârşitul operaţiunii adunau cota/bax de ţigări de la magazinele duty-free.

- P.R. şi P.E., angajaţi ai Poliţiei Comunitare executau patrulări în zonă pentru a asigura liniştea în timpul derulării operaţiunilor.

- U.V. transporta personal ţigări cu autoturismul proprietatea sa şi îşi însoţea soţia la terminarea turei de noapte la dealer de unde îşi încasa banii.

- Operaţiunea de scoatere a ţigărilor prin gard era supravegheată de reprezentanţi ai vămii şi poliţiei de frontieră.

Trecerea peste graniţă a baxurilor cu ţigări se realiza şi cu ajutorul vaporului A., care aparţinea lui L., prieten a lui O.R., toate achiziţiile de ţigări realizându-se cu sprijinul şi contra cost relativ la poliţiştii de frontieră şi cei comunitari.

Instanţa de judecată a efectuat demersuri în vederea prezentării de către acuzare a martorei pentru a fi audiată. Iniţial, prin adresa din 24 mai 2012 D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara comunică împrejurarea că martora nu poate fi prezentată din motive obiective. Ulterior, prin adresa din 27 septembrie 2011 se comunică faptul că martorul refuză să se prezinte invocând faptul că plecarea de la domiciliu şi prezenţa la instanţă va avea ca efect dezvăluirea adevăratei sale identităţi, situaţie în care consideră că integritatea sa corporală şi liniştea familiei pot avea de suferit. La termenul de judecată din 28 septembrie 2011 reprezentanta D.I.I.C.O.T. a renunţat la audierea acesteia în cauză, fapt consemnat în încheierea de şedinţă.

În consecinţă, declaraţia acesteia, dată în faza urmăririi penale a fost înlăturată în circumstanţele în care renunţându-se la audierea martorului şi neexistând argumente pertinente, obiective care să justifice incidenţa art. 327 alin. (3) C. proc. pen. raportat la actul unilateral manifestat de acuzare în legătură cu acest martor din perspectiva motivelor invocate de martoră şi raportat la principiul contradictorialităţii care guvernează procedurile judiciare în faţa instanţei de judecată, este incident art. 329 C. proc. pen.

8. Martorul cu identitate protejată D.F. a fost audiat în ambele faze procesuale.

În faza de urmărire penală martorul a declarat faptul că în perioada 2005-2006 în zona Moldova Veche s-au desfăşurat operaţiuni de contrabandă cu ţigări, în sensul că se introduceau ilegal ţigări netimbrate în ţară prin zona din spatele magazinelor duty-free, denumită „la gard”.

Este indicat L.G. drept coordonator din partea angajaţilor magazinelor, acesta acţionând sub protecţia lui P.D. şi C.N. în anul 2005 L.G. era protejat de C.I., la recomandarea lui O.R.

Martorul a susţinut că L. şi C. stabileau datele şi orele de operare folosind diverse parole: „facem un meci” sau „am pregătit echipa”. Martorul a susţinut că a asistat la o astfel de discuţie, telefonică, derulată între L. şi C. Cei doi se întâlneau în acelaşi scop şi în oraşul Oraviţa sau la restaurantul C.

Martorul a vorbit şi despre cadourile primite de C.I. de la L.G., constând în ţigări, peşte sau băuturi alcoolice fine.

În instanţă, martorul a reprodus, nuanţat, declaraţia dată în faza de urmărire penală.

9. Martorul cu identitate protejată T.S. a cărui declaraţie a fost consemnată în 06 iulie 2006 în faza de urmărire penală, l-a indicat pe C.N. drept persoană care coordonează şi supraveghează orice trecere ilegală peste frontieră, fie de persoane fie de bunuri. În speţă, călăuzele îl anunţau pe C., care fie le înlesnea trecerea peste frontieră, fie uneori prindea grupul, dar nu făcea nimic călăuzelor deoarece dorea să demonstreze că îşi desfăşoară activitatea în zonă. Martorul a indicat faptul că inculpatul C. primea bani de la călăuză cu titlu de taxă, iar dacă refuzau erau prinşi şi prezentaţi organelor competente. Acelaşi mod de operare practica şi în legătură cu transportul de bunuri, în special de ţigări. Martorul l-a indicat pe C. care supraveghea scoaterea ţigărilor din magazinele duty-free din port, asigurarea securităţii operaţiunilor de scoatere a ţigărilor în afara ţării şi în interior, contra unei taxe stabilite de C.N.

Datorită influenţei inculpatului C. asupra poliţiştilor de frontieră, aceştia din urmă permiteau transportul de ţigări.

Martorul a precizat că au existat situaţii în care C. a cerut lucrătorilor poliţiei de frontieră ca timp de o oră sau două să nu părăsească sediul unităţii.

Martorul l-a indicat pe P.D. drept persoană subordonată şi supusă ordinelor date de C., acesta din urmă având o persoană care îi asigura protecţia, iar la nivelul I.J.P.F. Caraş-Severin era protejat de numitul C. căruia îi parveneau o parte din profiturile realizate.

În faţa instanţei de judecată martorul a invocat probleme de natură medicală, respectiv accidente cerebrale, care îl determină să nu îşi mai aducă aminte despre conţinutul declaraţiei date la organele de urmărire penală. Şi-a amintit că a declarat în faţa autorităţilor în cursul anului 2006. Cu toate acestea, şi-a amintit că nu a declarat nimic din ce este consemnat referitor la inculpaţii P.D. şi C.N. Martorul şi-a recunoscut semnătura de pe declaraţia de la urmărire penală.

În susţinerea problemelor medicale invocate a depus fotocopii ale unor documente medicale, care a confirmat evoluţia stării sănătăţii, perioadele de internare şi diagnosticul stabilit.

Instanţa a constatat că aceste probleme au survenit după momentul audierii sale de către organele de urmărire penală, iar puseul de memorie invocat în instanţă este lipsit de credibilitate din perspectiva enunţului potrivit căruia nu ar fi declarat nimic din ce este consemnat referitor la inculpaţii P. şi C.

Instanţa nu a avut motive rezonabile şi suficiente pentru a înlătura declaraţia dată de acest martor în faza urmăririi penale, mai ales în contextul în care acesta îşi recunoaşte semnătura de la sfârşitul declaraţiei şi urmează să analizeze conţinutul declaraţiei prin în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate în această cauză.

10. Declaraţia martorului G.R. a fost consemnată în 06 iulie 2006 în faza de urmărire penală.

Martorul a participat spre sfârşitul verii anului 2005 direct la o operaţiune de preluare peste gardul din apropierea magazinelor duty-free a mai multor baxuri cu ţigări (aproximativ 47 baxuri), pe care le-a încărcat într-un autoturism marca D. şi pe care le-a depozitat la casa părintească a lui S. Ţigările nu aveau nici o etichetă pe ele deoarece erau tăiate. Operaţiunea a fost repetată de aproximativ 20 de ori.

Martorul a arătat că la operaţiune nu a participat doar el şi C. (n.i. declaraţia este olografă şi greu lizibilă), ci aproximativ alte 20 de maşini care încărcau de la diferite magazine, peste gard, operaţiunea fiind repetată de mai multe ori.

În discuţia pe care au avut-o cu S., acesta din urmă şi-a declinat prietenia cu P.D., pe care l-a folosit în repetate rânduri drept paravan pentru activităţile desfăşurate. S. i-a relatat martorului că fiecare ajutor primit de la P.D. îl costa aproximativ 300 euro. Martorul a relatat chiar despre efectuarea unei operaţiuni în care S. împreună cu M. au fost prinşi cu o maşină cu ţigări şi pentru care S. i-a plătit lui P. 300 euro. Contactul cu P.D. era realizat telefonic.

Martorul a arătat că ţigările erau încărcate de la magazinele administrate de S.M. şi C.S.

Audiat în instanţă în şedinţa publică din 15 martie 2011 martorul a invocat intervalul mare de timp care îl împiedică să-şi amintească conţinutul exact al declaraţiei. A precizat expres că declaraţia dată în faza de urmărire penală a fost scrisă de el fără să-i fi fost dictată de vreo persoană, iar conţinutul acesteia corespunde adevărului.

11. Martorul L.A. a fost audiat în ambele cicluri procesuale, respectiv în faza urmăririi penale şi de către instanţa de judecată.

Martorul a precizat faptul că a fost condamnat pentru asociere în vederea săvârşirii infracţiunii trafic de migranţi, faptă pe care a recunoscut-o din timpul anchetei. Martorul a detaliat modul de consumare a faptei sale, cu privire la care îl indică pe inculpatul C. ca fiind implicat în considerarea faptului că acesta din urmă l-a contactat şi i-a fixat o taxă de 50 euro/tură pentru a nu fi prins. Taxa i-a fost pretinsă şi după de C. nu a mai lucrat în zonă, şi chiar a fost majorată la suma de 300 euro.

Martorul a precizat că a fost martor ocular al operaţiunilor de trafic de ţigări, pe care inculpatul C. le supraveghea contra unei taxe, care varia în raport de cantitatea de ţigări scoasă ilegal. Martorul a precizat că inculpatul C. avea o taxă fixă de 300 euro/vapor. În instanţă a rectificat în sensul că această taxă era percepută pentru fiecare barcă cu ţigări trecută în Serbia şi a precizat explicit că aspectele directe referitoare la cuantumul taxelor erau aplicabile perioadei 1994-1996.

Martorul l-a indicat pe P.D. ca fiind mâna dreaptă a lui C.

Martorul a afirmat că cei care refuzau plata taxei erau deferiţi justiţiei, el nemurându-se printre aceştia.

De asemenea, martorul a susţinut că inculpatul C. se întâlnea cu şefii magazinelor duty-free în locuri publice, unde organizau traficul cu ţigări şi taxa percepută. La asemenea întruniri participa şi P.D., L.G., C.S., M.D., R.

Ţigările erau scoase din spatele magazinelor duty-free, la gardul ce înconjoară zona de frontieră a portului, sub un vagon de autotren, printr-o gaură, şi introduse în ţară.

Martorul a susţinut că l-a momentul scoaterii ţigărilor din ţară prin modalitatea descrisă poliţia de frontieră era „păzită” de poliţia locală pe Şoseaua Dunării, în dreptul portului.

Martorul a relatat că vizita unui procuror însoţit de poliţie din 23 iunie 2006 l-a „agitat” pe C., care a început să discute direct cu P.D. pentru a evita convorbirile telefonice şi că a constatat că după astfel de întâlniri se intensifica activitatea magazinelor duty-free, aspect relatat suplimentar în instanţa.

12. Martorul S.L. a fost audiată în ambele cicluri procesuale, respectiv în faza urmăririi penale şi de către instanţa de judecată. Declaraţia acesteia a fost irelevantă din perspectiva obiectului dedus judecăţii.

Martorul S.S. a fost audiat în ambele cicluri procesuale, respectiv în faza urmăririi penale şi de către instanţa de judecată. Declaraţia acesteia este irelevantă din perspectiva obiectului dedus judecăţii.

Martorul M.Z. a fost audiat doar în faza urmăririi penale. Instanţa de judecată a efectuat demersuri procedurale pentru a audia martorul acuzării. Faţă de absenţa acestuia, coroborat cu menţiunile organului de poliţie din procesul-verbal de căutare a acestui martor, din adresa comunicată I.P.J. Caraş-Severin - Poliţia oraşului Moldova Nouă din care rezultă că această persoană, cu datele cunoscute din declaraţia dată, nu locuieşte şi nu a locuit vreodată în oraşul Moldova Nouă şi din adresa din 06 ianuarie 2011 a Serviciului Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor Moldova Nouă, rezultă că în urma verificărilor efectuate în registrul Naţional de Evidenţă a Persoanelor nu figurează numitul M.Z., reprezentanta D.I.I.C.O.T. a renunţat la audierea sa (încheierea din 01 februarie 2011).

În aceste circumstanţe şi declaraţia acestui martor, dată în faza urmăririi penale, a fost înlăturată în circumstanţele în care s-a renunţat la audierea sa şi nu există posibilitatea respectării principiului contradictorialităţii care guvernează procedurile judiciare în faţa instanţei de judecată, este incident art. 329 C. proc. pen.

Împrejurarea imposibilităţii identificării de către autorităţi a acestei persoane, propusă de acuzare în calitate de martor, a pus sub semnul îndoielii obiectivitatea desfăşurării anchetei penale în contextul în care nu există motive rezonabile pentru a justifica inexistenţa sa ca persoană fizică.

Martorul T.A.S. a fost audiat în ambele cicluri procesuale, respectiv în faza urmăririi penale şi de către instanţa de judecată. Declaraţia acestuia a fost irelevantă din perspectiva obiectului dedus judecăţii.

Martorul P.F. a fost audiat în ambele cicluri procesuale, respectiv în faza urmăririi penale şi de către instanţa de judecată.

Martorul a relatat despre una dintre acţiunile desfăşurate împreună cu agentul de poliţie P.R. şi cu P.E. din primăvara anului 2006 când a fost oprită o autoutilitară în care se găseau 17 cartuşe cu ţigări marca M. netimbrate pentru care s-a întocmit proces-verbal de contravenţie şi au fost confiscate. Martorul a caracterizat favorabil pe cei doi inculpaţi. Celelalte aspecte relatate au fost neesenţiale fondului cauzei.

Din perspectiva conţinutului declaraţiei acestui martor, afirmaţiile relativ la persoana celor doi inculpaţi au relevat un comportament normal din perspectiva obligaţiilor profesionale ale acestora.

17. Martorul V.M. a fost audiat în ambele cicluri procesuale, respectiv în faza urmăririi penale şi de către instanţa de judecată. Declaraţia acestuia a fost irelevantă din perspectiva obiectului dedus judecăţii.

18. Martora P.A. a fost audiată în ambele cicluri procesuale, respectiv în faza urmăririi penale şi de către instanţa de judecată.

Martora este afin cu inculpatul P.R. şi a relatat că acesta i-a transportat pachete lui L.G. şi ei de la părinţii fiecăruia dintre ei sau chiar L.G. a trimis prin cumnatul ei, inculpatul P., diferite pachete către părinţii de la ţară.

În instanţă a relevat aceleaşi împrejurări.

19. Martorul F.I. a fost audiat doar în faza urmăririi penale, declaraţia acestuia fiind consemnată.

La momentul efectuării demersurilor necesare audierii sale în instanţa de judecată, s-a comunicat prin procesul-verbal de căutare în vederea executării mandatului de aducere a acestui martor împrejurarea că a decedat şi s-a depus fotocopia certificatului de deces.

Declaraţia acestuia a relevat activitatea desfăşurată de inculpatul C., cu care a fost vecin de bloc, despre care susţine că era vizitat în repetate rânduri de persoane angajate la magazinele duty-free, şi enumera pe C., P.A., O. - primarul localităţii P. Martorul a susţinut că ştie din afirmaţiile numitului B.N. faptul că acesta din urmă „îl miruieşte” pentru ca să poate trece fraudulos ţigări peste Dunăre.

S-a mai susţinut că nepotul martorului (S.P.) i-ar fi relatat că inculpatul C. deţine sume importante în valută, ascunse în pământ.

Declaraţia acestui martor a fost relevantă doar în măsura în care se coroborează cu alte probe (această împrejurare va fi analizată de către instanţă în conţinutul acestei motivări) în contextul în care intervenind decesul inculpatului, susţinerile sale din faza de urmărire penală nu au fost verificate în condiţii de contradictorialitate, publicitate şi oralitate, astfel cum impun normele art. 63 C. proc. pen. raportat la art. 289 C. proc. pen.

20. Martorul B.C. a fost audiat doar de către instanţa de judecată, acesta precizând că în faza urmăririi penale a redactat acasă la el o declaraţie sub semnătură privată, pe care i-a înmânat-o avocatei inculpatului P. Martorul a susţinut că este în relaţii de afinitate cu inculpatul P., care îi transporta diferite produse de la ţară şi către ţară. Declaraţia acestuia s-a rezumat la relatarea modului în care inculpatul P. îi erau efectuate transporturi de la ţară de către L.G., cu care martorul este consătean.

Instanţa a apreciat irelevantă declaraţia martorului din perspectiva obiectului supus judecăţii.

La solicitarea inculpaţilor au fost audiaţi mai mulţi martori, astfel:

Pentru inculpaţii U.V. şi J.G.:

- I.E. a declarat că a avut calitatea de angajată a unui magazin duty-free aparţinând şi face referiri pozitive relativ la persoana inculpatului J., despre care susţine că nu l-a văzut să ia legătura cu persoane bănuite că fac trafic cu ţigări.

- A.M., angajat în cadrul Administraţiei Portuare Moldova Veche, a susţinut că în intervalul în care-şi desfăşoară activitatea, respectiv orele 08.00-16.00, nu i-a văzut pe inculpaţii U.V. şi J.G. să intre în magazinele duty-free sau să fie în legătură cu persoane care erau suspectate de trafic cu ţigări. Martora a desfăşurat activitate „de birou”.

Pentru inculpatul C.N.:

1. P.V. a relatat referitor la operaţiuni desfăşurate pe linie de serviciu, în perioadele ianuarie - februarie 2006, în care au fost implicaţi şi inculpaţii C.I. şi C.N. vizând organizarea unui filtru pentru a captura două autoturisme marca A. suspectate că ar transporta ţigări şi trecerea frauduloasă a frontierei, în aceasta din urmă fiind implicat şi inculpatul P.

Martorul a menţionat că pe linie de serviciu inculpatul P. avea atribuţii referitor la supravegherea operaţiunilor privind traficul cu ţigări. Martorul a relatat despre rezultatele profesionale ale inculpatului C. în realizarea misiunilor pe care le avea.

2. C.M. a susţinut că inculpatul C. s-a remarcat prin desfăşurarea unor activităţi specifice identificării şi sancţionării persoanelor care au efectuat trafic cu ţigări. A menţionat că astfel de fapte erau prevăzute drept contravenţii şi insuficient sancţionate şi că nu aveau competenţa verificării activităţilor desfăşurate de magazinele duty-free. A relatat cu privire la inculpatul C. faptul că a desfăşurat pe plan profesional o activitate ce tindea la identificarea lui T.S., despre care se susţinea că desfăşura activităţi ilicite cu ţigări. De asemenea, relatează că în perioada octombrie - noiembrie 2010 inculpatul C. a coordonat o acţiune de combatere a traficului de ţigări pe vasul sârbesc A., despre care existau informaţii că ar fi încărcat cu ţigări, iar aceste informaţii nu s-au probat.

Martorul a afirmat pozitiv despre activitatea profesională desfăşurată de inculpaţii C.N., C.I. şi P.D.D.

Pentru inculpatul C.I.:

1. M.E. a precizat faptul că numitul L.G. informa pe inculpatul C. despre diferite incidente şi transmitea informaţii, discuţiile fiind inclusiv despre fotbal şi organizarea unor întâlniri în acest scop, inculpatul C. fiind implicat în activitatea sportivă a echipei de fotbal din Oraviţa. Întâlnirile celor doi se consumau la locuinţa martorei.

Martora a susţinut că după arestarea inculpatului C., avocatul P.A. a abordat-o şi i-a cerut „să-l convingă” de inculpat „să declare ce o să i se spună”, fapt despre care l-a informat pe avocatul inculpatului C. şi pe sora acestuia. Ulterior martora a aflat că, în cursul aceleiaşi zi, inculpatul C. a fost vizitat la arest de numitul G., angajat D.I.I.C.O.T., care i-a făcut acestuia o propunere similară celei făcute de av. P.

2. T.M. a avut calitatea de şef al Serviciului de Informaţii şi Protecţie Internă Caraş-Severin în perioada 2004-2008 şi, în această calitate a dat referiri pozitive atunci când inculpatul C. a participat la concursuri pentru ocuparea unor posturi de conducere, potrivit procedurii interne. Pe linie profesională inculpatul C. l-a informat în repetate rânduri despre diverse abateri disciplinare sau încălcări ale legii, efect al atribuţiilor pe care le avea.

În vara anului 2006 inculpatul C. i-a transmis o situaţie informativ-operativă în copie, întocmită de adjunctul său - C.M., în care se făcea vorbire de acţiuni de migraţiune clandestină şi trafic de ţigări.

În acelaşi an, martorul a susţinut că a văzut două rapoarte întocmite de P. şi O., adresate superiorului lor, C.I., în care susţineau că se exercită presiuni asupra lor din partea contrabandiştilor şi nu erau indicate numele acestora, ci doar tipul de ameninţare. Informaţiile au fost verificate şi nu s-au confirmat.

În acest timp se făcea trafic cu ţigări, cu autobuzele aduse de la Stamora Oraviţa şi erau exercitate mai multe acţiuni de control pe această linie.

De la inculpatul C. avea cunoştinţă despre faptul că L.G. transmitea informaţii acestuia referitor la contrabanda cu ţigări.

Martorul a susţinut că acţiunile organizate la solicitarea serviciului condus de el inculpatul C. erau soldate, în general, cu succes.

Martori comuni tuturor inculpaţilor:

- U.A. a menţionat că, în calitate de expert vamal (inspector) la Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale - Biroul Operaţiuni Speciale împreună cu Garda Financiară, Poliţia economică şi Poliţia de frontieră a efectuat un control în anul 2006 la punctul vamal Moldova Veche la care nu s-au constatat nereguli. A menţionat că la momentul efectuării controalelor verifica în registrul de vamă datele referitoare la stocul fizic şi scriptic şi încasările efectuate, inclusiv cu privire la ţigări. Relevă faptul că Moldova Veche nu făcea parte din zona liberă, ci era antrepozit vamal. A arătat că orice persoană avea dreptul să cumpere pentru uzul său ori al familiei produse din magazinele duty-free. Martorul nu a avut atribuţii în verificarea potenţialului acestor magazine de a comercializa en-gros mărfuri.

- M.A.M. a declarat faptul că SC H.I. SRL permitea vânzarea a maxim 25 de cartuşe cu ţigări unei persoane fizice. Achiziţionarea ţigărilor de la magazinul la care lucra martora se putea realiza doar intrând în punctul de frontieră pentru a trece în Serbia cu nava. Martora a declarat că aveau obligaţia de a asigura iluminaţia magazinului pe timp de noapte şi erau păziţi de poliţiştii de frontieră. A precizat că au fost efectuate controale inopinate şi trimestriale fără să fie constatate nereguli din punct de vedere al stocului de produse.

- D.Z. a avut calitatea de subordonat din punct de vedere profesional al inculpatului O. (şef de punct), P. (şef sector) şi C. (inspector şef). Martorul relevă că, la intrarea în tură (tura având 12 ore, iar în timpul acesteia îşi desfăşurau activitatea aprox. 30 de poliţişti de frontieră, în cadrul zonei de frontieră, cât şi în zona verde), primea misiunea de la şeful de tură, apoi se deplasa în punctul de frontieră unde avea atribuţia de a controla documentele persoanelor care intrau sau ieşeau din ţară, consemne pe care le menţiona în registre, efectua rapoarte, situaţii, etc.

În timpul desfăşurării activităţilor profesionale martorul a declarat că nu a constatat direct sau indirect ca, din magazinele duty-free, să fie scoase cantităţi de ţigări peste limita admisă.

Martorul a afirmat că aceste magazine erau păzite permanent, iar zona era iluminată pe timp de noapte. Martorul a susţinut că prin spatele magazinelor nu puteau fi scoase ţigări deoarece acestea erau păzite. În rapoartele realizate la terminarea turei trebuiau menţionate şi eventualele incidente, inclusiv eventuale transporturi ilegale de ţigări, aspecte pe care nu le-a semnalat pentru că nu au existat. A susţinut că poliţiştii de frontieră aflaţi în zona de acces persoane nu aveau vizibilitate spre şi în spatele magazinelor duty-free. De asemenea, de pe Şoseaua Dunării vederea spre aceleaşi magazine era obturată de casele oamenilor; identic dinspre bar spre aceleaşi locaţii.

Relativ la patrulările pe care le efectua în zona verde, martorul a susţinut că acestea s-au desfăşurat fără incidente.

Martorul a relevat faptul că L.G. nu se bucură de credibilitate deoarece era consumator de băuturi alcoolice.

Martorul a confirmat efectuarea controalelor de către Garda Financiară şi Vamă.

A precizat că lucra în tură diferită de inculpatul J.

Declaraţia acestui inculpat a fost apreciată ca fiind pro-causa, lipsită de sinceritate, în considerarea soluţiei adoptate faţă de acesta pentru fapte similare, respectiv prin sentinţa penală nr. 368 din 07 octombrie 2008 a Tribunalului Mehedinţi pronunţată în dosar penal nr. 351/54/2010, definitivă prin decizia nr. 1092 din 21 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Instanţele care au pronunţat hotărârea de condamnare a acestei persoană, martor în prezenta cauză, reţin calitatea de inculpat a acestuia, efect al rechizitoriului nr. 193/D/P/2005 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Caraş-Severin, în care au fost judecaţi prezumtivii autori ai infracţiunii de contrabandă în relaţie cu care se reţine starea de complicitate a inculpaţilor din prezenta cauză penală.

Pentru aceste considerente instanţa a înlăturat această declaraţie din ansamblul probator administrat în cauză.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost administrate următoarele mijloace de probă:

- fişele posturilor inculpaţilor, conform menţiunilor din procesul-verbal;

- răspunsurile pe latură civilă:

- adresa A.N.A.F. - A.N.V. referitoare la verificările efectuate societăţilor comerciale în raza de competenţă a D.R.V. Timişoara;

- adresa din 19 septembrie 2008 a M.F.P. - D.G.F.P. Caraş-Severin prin care arată că se constituie parte civilă cu prejudiciul reprezentând contravaloarea ţigărilor de contrabandă şi obligaţiile fiscale aferente;

- constituirea de parte civilă şi individualizarea despăgubirilor civile de către M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.F.P. Caraş-Severin, însoţită de documente în dovedirea acesteia;

- adresa Tribunalului Covasna din Dosar nr. 6945/115/2006 din 19 septembrie 2008 din care rezultă că în cauza în care sunt judecaţi presupuşii autori ai infracţiunii de contrabandă nu au fost introduse părţi vătămate sau părţi civile;

- adresa M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.F.P. Caraş-Severin, în care invocă imposibilitatea constituirii de parte civilă, motivat de inexistenţa documentelor şi informaţiilor în acest sens, coroborat cu precizarea că este fără echivoc faptul că a fost produs un prejudiciu;

- adresa Curţii de Apel Alba Iulia către partea civilă pentru comunicarea unor aspecte ce ţin de lămurirea laturii civile, la cererea inculpaţilor, coroborat cu răspunsul instituţiei solicitate din care rezultă punctual cantităţile de ţigări vândute de magazinele duty-free, notele de constatare încheiate de Garda Financiară şi alte documente în dovedirea pretenţiilor civile formulate în cauză;

- adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara referitor la locul situării suporturile optice;

- adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. referitor la situaţia suporturilor optice originali;

- obiectivele la raportul de expertiză criminalistică formulate de toţi inculpaţii, depuse în formă scrisă, discutate în şedinţa publică din 25 mai 2011;

- adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara referitor la situaţia conţinutului suporturilor optice relativ la înregistrările convorbirilor telefonice efectuate în baza mandatelor din 29 iulie 2005 şi din 26 ianuarie 2006 eliberate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi la locul situării celorlalte suporturi optice conţinând convorbiri telefonice realizate în baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Caraş-Severin;

- răspunsuri cu caracter secret de serviciu, comunicate instanţei la data de 06 iunie 2011 şi 14 iunie 2011 de Compartimentul Documente Clasificate al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, relativ la solicitarea Curţii de Apel Alba Iulia de a fi declasificate mandatele din 29 iulie 2005 şi din 26 ianuarie 2006 eliberate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, păstrate de instanţă (Curtea de Apel Alba Iulia) în condiţiile reglementate de H.G. nr. 781/2002;

- răspunsuri ale Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, referitor la situaţia suporturilor optici primiţi de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara şi care constituie probe şi în dosarul instrumentat de această instanţă şi adresa aceleiaşi instanţe de comunicare a suporturilor optice ce conţin înregistrările convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Caraş-Severin;

- proces-verbal încheiat cu ocazia copierii suporturilor optice anterior menţionaţi în vederea păstrării acestora în condiţiile prev. de art. 91³ alin. (3) C. proc. pen.;

- procesul-verbal încheiat cu ocazia copierii suporturilor optice anterior menţionaţi, efect al admiterii cererilor inculpaţilor formulate în acest sens;

- obiectivele raportului de expertiză criminalistică încuviinţate de instanţa de judecată la termenul din 15 noiembrie 2011 (coroborat cu documentul olograf ce conţine fişierele ce se doresc a fi expertizate pentru inculpatul C.I., restul inculpaţilor au solicitat iniţial expertizarea tuturor fişierelor existente pe suporţii optici, care conţin convorbiri efectuate în baza mandatelor emise de Tribunalul Caraş-Severin; la termenul din 16 decembrie 2011 instanţa a constatat că inculpaţii C.N., P.D.D., U.V. şi O.C. nu şi-au îndeplinit obligaţia de a achita avansul stabilit de laborator şi a revenit asupra probei încuviinţate, constatând că prin omisiunea acestora se tinde spre tergiversarea soluţionării cauzei. Conform declaraţiei inculpatului C.I. se urmăreşte expertizarea exclusiv a fişierelor indicate de acesta şi menţionate explicit şi în conţinutul declaraţiei);

- răspunsurile comunicate de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj Napoca în legătură cu expertiza criminalistică:

- solicitări lămuritoare din partea laboratorului şi taxa stabilită cu privire la obiectivul nr. 1;

- taxa aferentă fiecărui solicitant raportat la transcrierile puse la dispoziţie expertului;

- expertul informează despre împrejurarea că din analiza suporţilor optici s-a constatat că pe aceştia nu se regăsesc convorbirile identificate de expert în transcrieri şi în baza cărora s-a calculat taxa de expertiză;

- adresă şi tabel anexă în care expertul menţionează care sunt înregistrările ce nu se regăsesc pe suporţii optici analizaţi raportat la transcrierile puse la dispoziţie;

- taxa de expertiză fiecăruia dintre inculpaţi solicitanţi ai raportului de expertiză a celor doi suporţi optici ce conţin înregistrări efectuate în baza mandatelor emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

- menţiunile referitoare la fişierele care lipsesc de pe suporţii optici ce conţin înregistrări efectuate în baza mandatelor emise de Tribunalul Caraş-Severin.

Referitor la expertiza criminalistică încuviinţată la solicitarea inculpaţilor, se impun a fi efectuate următoarele precizări:

Curtea a încuviinţat expertizarea suporturilor optici în următoarele etape:

1. expertizarea suporturilor care conţin înregistrările efectuate în baza mandatelor emise de Tribunalul Caraş-Severin.

Conform adresei D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara suporturile optice ce conţin „convorbirile şi comunicările telefonice realizate în baza autorizaţiilor eliberate de Tribunalul Caraş-Severin” se aflau la data solicitării din partea Curţii de Apel Alba Iulia la Curtea de Apel Braşov, la Dosarul nr. 6495/115/2006.

La solicitarea Curţii de Apel Alba Iulia adresată instanţei din Braşov, această instanţă a confirmat faptul că deţin suporturile identificate astfel:

- CD-R pe care se află înregistrări ale convorbirilor telefonice din perioadele: 14 ianuarie 2006 - 31 ianuarie 2006, 01 februarie 2006 - 28 februarie 2006, 01 martie 2006 - 31 martie 2006;

- CD-R pe care se află înregistrări ale convorbirilor telefonice din perioadele 01 aprilie 2006 - 30 aprilie 2006, 01 mai 2006 - 15 mai 2006 şi 01 iunie 2006;

- CD-R prin adresa înregistrată în 29 septembrie 2011, cu precizarea că aceştia sunt supuşi activităţii de efectuare a expertizei vocii şi vorbirii în cauza aflată pe rolul Curţii de Apel Braşov. Ulterior, cu adresa din 11 octombrie 2011, suporturile optice au fost transmise acestei instanţei.

Deoarece la dosarul cauzei nu existau nici copii ale acestor suporturi, deşi transmiterea lor era obligatorie pentru organul de urmărire penală raportat la prev. art. 91³ alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus înlăturarea acestei omisiuni prin efectuarea lor.

Iniţial inculpaţii au solicitat expertizarea tuturor fişierelor aflate pe aceste suporturi optice (conform menţiunilor din încheierea de şedinţă din 15 octombrie 2011).

Efect al comunicărilor efectuate de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj în corespondenţa cu Curtea de Apel Alba Iulia (în care se informează cu privire persoanele şi taxa individuală rezultată din analiza transcrierilor, coroborat cu adresa prin care Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj informează despre lipsa convorbirilor de pe suporturile optice probă coroborat cu răspunsul), coroborat cu neplata de către restul inculpaţilor identificaţi de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj în transcrierile convorbirilor, doar inculpatul C.l. şi-a menţinut cererea în probatiune de efectuare a expertizei privind stabilirea identităţii persoanei după vorbire şi autentificarea înregistrărilor audio, iniţial precizată cu privire la fişierele indicate în formă olografă, şi, ulterior restrânse la fişierele:

- 28 februarie 2006, ora 20:17:00;

- 28 februarie 2006, ora 21:08:05;

- 28 februarie 2006, ora 23:44:49.

Din răspunsul Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj a rezultat faptul că următoarele înregistrări transcrise nu se află pe suporturile optice analizate:

Cu privire la inculpatul C.l., următoarele convorbiri:

- din data de 15 ianuarie 2006, ora 18:56:07;

- din data de 28 februarie 2006, ora 09:22:13;

- din data de 28 februarie 2006, ora 18:59:08;

- din data de 28 februarie 2006, ora 20:17:00;

- din data de 28 februarie 2006, ora 21:08:05;

- din data de 09 aprilie 2006, ora 21:26:58;

- din data de 09 aprilie 2006, ora 21:30:48;

- din data de 28 februarie 2006, ora 23:44:49.

Cu privire la inculpatul C.N.:

- din data de 28 februarie 2006, ora 18:29:26;

- din data de 03 martie 2006, ora 15:22:30;

- din data de 01 martie 2006, ora 02:59:46.

Cu privire la inculpatul U.V.:

- din data de 17 februarie 2006, ora 05:11:12;

- din data de 01 martie 2006, ora 00:56:09;

- din data de 05 martie 2006, ora 08:40:51.

Cu privire la inculpatul P.D.D.:

- din data de 28 februarie 2006, ora 13:19:51;

- din data de 28 februarie 2006, ora 18:52:07;

- din data de 01 martie 2006, ora 00:47:33;

- din data de 01 martie 2006, ora 03:06:08;

- din data de 01 martie 2006, ora 03:18:44;

- din data de 01 martie 2006, ora 04:41:08;

- din data de 01 martie 2006, ora 14:00:59;

- din data de 01 martie 2006, ora 18:44:41;

- din data de 05 martie 2006, ora 15:25:49.

În consecinţă, convorbirile ce au fost solicitate a fi expertizate de către inculpatul C. nu există în materialitatea lor, astfel încât nu constituie mijloc de probă în această cauză, neexistând corespondenţă între transcrieri şi înregistrări. De asemenea, nici cu privire la ceilalţi inculpaţi, convorbirile transcrise care nu s-au găsit pe suporturile optice analizate de expert nu constituie probă, neexistând corespondenţă între transcrieri şi înregistrări.

În consecinţă, instanţa a înlăturat acele transcrieri ale căror înregistrări nu se găsesc pe suporturile optice depuse ca probă din partea acuzării.

Sub alt aspect, răspunsul oferit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj referitor la imposibilitatea expertizării celor trei fişiere solicitate de inculpatul C. pentru a răspunde oricăruia dintre obiectivele încuviinţate de instanţă justifică restituirea către acest inculpat a sumei achitate de el ca avans expertiză.

Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj a comunicat instanţei prin adresa din 13 ianuarie 2012 şi anexa acesteia care sunt convorbirile identificate pe suporturile optice analizate, şi pe care le-a menţionat:

- convorbirea din 31 ianuarie 2006, ora 22:25:34, care îl priveşte pe inculpatul C.;

- convorbirea din 17 februarie 2006, ora 03:00:50, care îl priveşte pe inculpatul U.V.;

- convorbirea din 23 februarie 2006, ora 12:33:55, care îl priveşte pe inculpatul O.C.;

- convorbirea din 01 martie 2006, ora 14:37:21, care îl priveşte pe inculpatul O.C.;

- convorbirea din 16 martie 2006, ora 15:50:37, care îl priveşte pe inculpatul O.C.

Aceste convorbiri care se găsesc atât pe suporturile optice analizate, cât şi în transcrierile depuse de organul de urmărire penală constituie probe, iar la analizarea acestora vor fi avute în vedere exigenţele impuse de art. 63 alin. (2) C. proc. pen.

2. expertizarea suporturilor care conţin înregistrările efectuate în baza mandatelor emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

S-a făcut precizarea că din conţinutul procesului-verbal de transcriere a înregistrărilor efectuate în baza autorizării date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a rezultat faptul că înregistrările de pe suporturile optice din 28 august 2006 şi din 06 octombrie 2006 folosite ca probă de acuzare au la bază exclusiv mandatul din 29 iulie 2005.

Expertizarea fişierelor aflate pe cele două suporturi optice s-a discutat la termenul 02 martie 2012. Doar inculpaţii J., P. şi P. au solicitat expertizarea unor fişiere aflate pe suporturile optice menţionate la acest punct, conform precizărilor. Aceştia ulterior au renunţat la probă, fapt menţionat în încheierile de şedinţă.

În consecinţă, interceptările efectuate în baza mandatului emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, necontestate de părţi, întrunesc toate condiţiile impuse de lege pentru a fi considerate probe în măsura în care se coroborează cu alte mijloace de probă.

Inculpaţii au fost audiaţi în ambele faze procesuale, astfel:

1. Inculpatul C.I. a fost audiat în faza urmăririi penale, conform declaraţiilor aflate la dosar urmărire penală, dată în 06 septembrie 2006. Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor de care este acuzat şi a susţinut că îl cunoaşte pe L.G. din momentul în care acesta s-a oferit să-i furnizeze informaţii referitor la traficul de influenţă la momentul încadrării unor agenţi şi ofiţeri. Inculpatul a susţinut că a primit note informative în acest sens de la această persoană, iar informaţiile primite le menţiona într-un registru de informaţii personal. În baza informaţiilor primite de la acesta întocmea rapoarte. Inculpatul a făcut referire în declaraţie sa la faptul că a renunţat în cursul lunii martie 2006 la serviciile oferite de L.G. deoarece ar fi auzit că acesta a avut deficienţe la magazinul gestionat de el şi pentru că s-ar fi folosit de numele lui şi al altor ofiţeri cu funcţii de conducere.

În declaraţia dată în faţa instanţei de judecată a susţinut că i-a formulat reproşuri lui L.G. relativ la afirmaţiile nejustificate făcute de acesta la adresa sa în cadrul unui meci de fotbal în luna aprilie sau mai 2006, ocazie cu care l-a şi anunţat că au încheiat orice relaţie.

Inculpatul a susţinut că nu a avut convorbiri telefonice cu această persoană, deşi a susţinut că era apelat telefonic de către L.G., iar ulterior a revinit asupra primei afirmaţii şi a recunoscut că vorbeau la telefon.

În instanţă, inculpatul a invocat starea de presiune în care a declarat la urmărire penală şi a reiterat, în esenţă, aspecte deja menţionate în conţinutul acestei hotărâri. Suplimentar, a arătat că la unele întâlniri pe care le-a avut cu L.G. a participat şi M.E., gazda sa. Inculpatul a susţinut că aspecte referitoare la traficul cu ţigări erau atributul primului său adjunct, care nu l-a informat vreodată că ar exista astfel de probleme. A mai arătat că nu are cunoştinţă despre rapoartele întocmite de C.N. deşi în faza urmăririi penale, precizează despre conţinutul unui raport întocmit de C., P. şi C.M. despre presupuse acte de corupţie ale unui ofiţer.

Inculpatul C. a apreciat că dosarul este rezultatul actelor de răzbunare manifestate de către subordonaţi ai săi cu privire la care a dispus unele măsuri.

2. Inculpatul U.V., ale cărui declaraţii au fost consemnate în faza urmăririi penale, dată în 25 octombrie 2006, a susţinut că este nevinovat de acuzaţiile reţinute în sarcina sa.

S-a susţinut referitor la apelurile primite de la L.G., vecinul său, şi referitor la convorbirile lor telefonice faptul că L. îl apela când era sub influenţa băuturilor alcoolice, în general, pentru a-l solicita să bea împreună.

A afirmat că aproba propunerile acestuia doar pentru a scăpa de el şi a nu mai fi deranjat. A susţinut că datorită bolii pe care o are nu consumă băuturi alcoolice.

A menţinat că în plan profesional nu avea atribuţii pe linia prevenirii şi combaterii infracţiunilor de contrabandă.

În instanţă a reiterat împrejurarea că este nevinovat şi a retractat declaraţia dată la urmărire penală, pe motiv că nu a avut timp suficient să-şi pregătească apărarea şi nu le-au fost prezentate acuzaţiile. A menţionat că pe unii dintre inculpaţii care au fost trimişi în judecată la Tribunalul Caraş-Severin i-a cercetat pentru unele fapte cu caracter penal. Partea referitoare la relaţiile şi convorbirile telefonice cu vecinul său L.G. o repetă şi dă exemple de discuţii pe care le-a avut cu acesta, urmare apelurilor efectuate de L.G., respectiv probleme personale ale apelantului.

A contestat o parte a convorbirilor telefonice, fără să precizeze în concret care sunt convorbirile contestate şi cu cine au fost purtate.

3. Inculpatul P.E. a declarat în faza de urmărire penală (dată în 25 octombrie 2006) că este nevinovat, precizare susţinută şi în instanţa de judecată.

Acesta a precizat că, în calitatea sa, de agent de poliţie rutieră la Poliţia Moldova Nouă acţiona în exercitarea atribuţiilor de serviciu în patrule mixte împreună cu lucrători din cadrul Formaţiunii Ordine Publică, în general, dar şi cu alţi lucrători. Menţionează că lucra în general în schimburile I sau II şi, foarte rar, schimbul III.

Referitor la convorbirile telefonice cu L.G., a arătat că îl aproba doar pentru a scăpa de el şi pentru a nu mai fi sunat pe viitor, fără să materializeze propunerile acestuia, ca de exemplu aceea de a se „plimba” prin diferite zone. Precizează faptul că L.G. apela atunci când era sub influenţa băuturilor alcoolice.

A precizat că nu putea folosi autoturismul din dotarea Poliţiei în afara orelor de program. A susţinut că pe drumul public existau în permanenţă autovehicule ale poliţiei de frontieră care aveau legătură permanentă cu portul şi ar fi putut observa potenţialele activităţi cu caracter infracţional.

În instanţă, inculpatul a sesizat modul în care a fost solicitat să dea declaraţii în cauză şi neagă orice implicare a sa în activităţi cu caracter infracţional.

4. Inculpatul P.R.F. a precizat în faza de urmărire penală (dată în 25 octombrie 2006) că executarea serviciului (efectuat în calitatea sa de agent de circulaţie) se realiza în baza unui plan de acţiune, pe linie de muncă, plan ce era în prealabil aprobat de comandant şi înregistrat.

A declarat că îl cunoaşte pe L.G., care este consătean cu socrul său şi rudă prin alianţă cu acesta şi care, sub influenţa băuturilor alcoolice, în general, îl apela noaptea când era sub influenţa băuturilor alcoolice, când, inculpatul pentru a nu-şi trezi copilul mic, îl aproba pentru a nu face gălăgie. Mai era invitat de această persoană la băut şi, pentru a scăpa de el, răspunde afirmativ şi închidea fără a da însă curs invitaţiei.

Patrularea cu autoturismul din dotare o efectua împreună cu un coleg de la ordine publică şi lucra doar schimbul I şi II, conform buletinului posturilor, iar pe bază de plan de acţiune executa, uneori, sâmbăta noaptea, acţiuni pe linie de alcool, fiind postaţi în zona discotecii din oraş.

A precizat că pe drumul public existau filtre sau autoturisme ale Poliţiei de Frontieră, care aveau legătură permanentă cu colegii din port şi care ar fi putut observa potenţialele activităţi ilegale.

În conţinutul declaraţiei de la urmărire penală, prin modul de exprimare a confirmat convorbirile din 02 octombrie 2005, ora 03:53:04 cu L.G. şi discuţia referitoare la plecarea la ora 04.00 dimineaţa la Timişoara, cărora le dă anumite interpretări justificative.

La instanţa de judecată, inculpatul P. şi-a retras declaraţia dată în faza de urmărire penală justificat de faptul că a fost dată sub presiunea exercitată de inspectorul şef al I.P.J. Caraş-Severin şi de către procurorul anchetator. A menţionat că a fost coleg de formaţie cu inculpatul P., dar nu lucrau pe acelaşi schimb. A repetat afirmaţiile referitoare la folosirea autoturismului de serviciu şi exercitarea, în general, a atribuţiilor de serviciu.

Relativ la următoarele persoane, ale căror declaraţii sunt analizate în continuare, acuzarea a solicitat aplicarea dispoziţiilor speciale ale art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003. Potrivit acestor dispoziţii prevăzute în legea privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate: „Persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute la art. 7 alin. (1) sau (3) şi care, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege”. Textul acestei dispoziţii legale nu a suportat modificări de la momentul constatării presupuselor fapte reţinute în sarcina acestor inculpaţi.

Chiar dacă ulterior trimiterii în judecată aceştia şi-au modificat declaraţiile, textul anterior menţionat este aplicabil în circumstanţele în care din ordonanţa de disjungere emisă la data de 06 iulie 2006 în Dosar nr. 193/D/P/2005 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Caraş-Severin, coroborat cu rechizitoriul din 23 octombrie 2006 emis de aceeaşi instituţie şi de hotărârile pronunţate de către instanţele judecătoreşti în legătură cu actul de acuzare anterior menţionat, respectiv sentinţa penală nr. 26 din 31 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Covasna în dosar penal nr. 6495/115/2006 şi decizia penală nr. 31/A din 09 martie 2012 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în aceeaşi cauză, nedefinitivă, s-au pronunţat hotărâri de condamnare a presupuşilor autori ai infracţiunilor pentru care inculpaţilor din prezenta cauză li se reţine starea de complicitate la infracţiunile de contrabandă şi sprijinire a unui grup infracţional organizat.

Referitor la „presiunile” pretins a fi exercitate de către reprezentanţii autorităţilor asupra inculpaţilor C., P., O., J. în faza urmăririi penale s-a remarcat faptul că declaraţiile acestora au fost date în condiţiile în care au fost asistaţi de apărători (exceptând pe inculpatul J., care însă a menţionat expres că nu doreşte să fie asistat de apărător), iar alte probe care să susţină teoriile inculpaţilor nu au fost propuse sau depuse. Din aceste motive este certă împrejurarea că ipotezele acestora sunt nesustenabile şi au fost înlăturate. Celelalte elemente cu caracter particular au fost analizate distinct de către instanţă şi redate în considerentele acestei hotărâri.

Instanţa a avut în vedere declaraţia acestor inculpaţi dată în faza de urmărire penală, deoarece, pe de o parte, nu au justificat pertinent retractarea declaraţiei, iar pe de altă parte, declaraţiile din faza de urmărire penală se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

5. Inculpatul C.N. a avut în cursul urmăririi penale o atitudine procesuală oscilantă declaraţiile sunt date în 01 august 2006, 07 noiembrie 2006, 24 noiembrie 2006, 26 noiembrie 2006.

Iniţial nu a recunoscut săvârşirea faptelor de care este acuzat, iar în data de 24 noiembrie 2006 a recunoscut, în circumstanţele în care i s-au adus la cunoştinţă prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi consecinţele aplicării acestor dispoziţii legale.

Din acest moment inculpatul C. a declarat că, despre contrabanda cu ţigări netimbrate, cunoştea întreaga comandă a I.P.J. Caraş-Severin, şeful inspectoratului - comisarul C.I. şi adjunctul acestuia - comisarul C.M.

Acesta a susţinut că erau scoase ţigări de la toate cele 8 magazine duty-free care funcţionau în portul Moldova Veche şi erau introduse, fie în interiorul ţării şi vândute pe piaţa neagră, fie scoase în afara graniţei, în Serbia.

În această acţiune erau implicaţi toţi şefii acestor magazine, operatorii pe calculator ai magazinelor, tineri racolaţi temporar pentru încărcatul-descărcatul ţigărilor, lucrători ai poliţiei de frontieră şi lucrători vamali.

Acesta a precizat că erau trei modalităţi de introducere şi scoatere ilegală a ţigărilor: la vapor, peste gard, direct pe poartă.

În continuare, a detaliat referitor la fiecare dintre aceste modalităţi şi, într-o prezentare sintetică a declaraţiei date de inculpatul C., a reieşit cu privire la prima modalitate faptul că şefii magazinelor se foloseau de cei câţiva călători care soseau cu vasul A. în perioada amiezii, al cărui proprietar era S.L., şi operau pe calculator marfa scoasă ca fiind vândută acestora, pe baza listei de pasageri, cu toate datele de identificare, primită de la lucrătorii poliţiei de frontieră.

O mare parte a ţigărilor ce apăreau în acte ca fiind vândute călătorilor, erau cumpărate de membrii echipajului sârbesc al vaporului, pentru proprietarul vasului, el fiind persoana care coordona distribuirea lor ulterioară în Serbia.

Acesta a susţinut că ţigările erau scoase din magazine direct de către personalul vasului şi, mai rar, de către personalul portului, fără să existe vreo reacţie din partea lucrătorilor vamali sau ai poliţiei de frontieră din post.

Banii erau achitaţi după vânzarea în Serbia, dar la predarea ţigărilor era predat „comisionul”, de 5 euro/bax cu ţigări. Pentru a justifica vânzările, şefii magazinelor achitau din propriul buzunar c/valoarea ţigărilor, apoi recuperau în aprox. 3-4 zile, max. o săptămână.

În cazul în care vreun lucrător vamal sau ai poliţiei de frontieră riposta la scoaterea ţigărilor, nu mai erau programaţi în zilele în care venea vaporul.

Pentru a doua modalitate se opera pe timp de noapte, cu o noapte după plecarea vaporului. Coordonatorul acestor acţiuni era L.G., care transmitea şefilor celorlalte magazine că se poate „lucra”.

Inculpatul C. a afirmat că a dedus faptul că anterior operaţiunilor, L.G. obţinea „avizul” de la C.I. în sensul ca acesta din urmă să nu trimită cadre şi echipa de intervenţie de la I.P.J. Caraş-Severin. Inculpatul nu a făcut precizări suplimentare din care să rezulte sursa deducţiilor sale. A susţinut că scoaterea efectivă a ţigărilor din magazine era realizată de către tineri plătiţi ocazional de către beneficiarii ţigărilor cu sume mici, timp în care operatorii rămâneau în magazine pentru a opera pe calculator vânzarea fictivă a ţigărilor. Inculpatul a indicat drept beneficiari ai ţigărilor pe: D.Z., T.S., D.S., C.Z., B.V., Z.G., O.R., D.N.

În această modalitate, banii erau daţi de şefii magazinelor, urmare încasării lor de la beneficiarii indicaţi anterior.

Pentru acest tip de operaţiune, comisionul era de 15 euro/bax cu ţigări. Din partea vămii, banii erau strânşi de către T. (7 euro/bax), iar din partea poliţiei de frontieră, erau strânşi de către şeful de punct (8 euro/bax), din care se acorda 1 euro/bax poliţistului de la transporturi navale. S-a arătat că o cotă parte din banii ce reveneau lucrătorilor poliţiei de frontieră primea şi şeful de tură de la Sectorul Poliţiei de Frontieră Moldova Veche, care făcea planificările în punct şi supraveghea comunicaţiile în toată zona de frontieră.

A treia modalitate presupunea ca ţigările să fie scoase de către fiecare persoană prin ascunderea în interiorul hainei sau printr-o geantă de voiaj şi erau trecute prin poarta de acces a vămii şi erau implicaţi vameşi, poliţiştii, marinari, lucrători din portul naval Moldova Veche şi, mai rar, civili care fiind de faţă puteau reclama.

Inculpatul a precizat că, în cadrul funcţiei deţinute, nu a fost în măsură să prindă pe nimeni dintre cei implicaţi în contrabanda cu ţigări, deoarece a fost deconspirat de către P.D., iar operaţional avea nevoie de avizul lui C.I., pe care nu l-a primit niciodată.

Inculpatul C. a precizat că L.G. i-a relatat că îl vizitează pe C.I. la domiciliul acestuia de la Oraviţa.

Despre P.D. a susţinut că realiza planificarea poliţiştilor în P.T.F. Moldova Nouă în calitatea sa de şef al S.P.F. Moldova Nouă.

Referitor la inspectorul principal O.C. susţine că, în calitate de şef al P.T.F. Moldova Nouă, răspundea de activitatea din acest punct şi de magazinele duty-free Moldova Nouă.

Inculpatul apreciază că a fost manipulat şi se consideră vinovat de încălcarea legii.

În declaraţia dată în 07 noiembrie 2006 a susţinut că în lunile ianuarie - marie 2006, când a întocmit situaţii cu aprovizionările, vânzările şi persoanele care au ieşit din ţară, în baza ordinului nr. 645579/2004 dat de D.P.F. Timişoara, a raportat cms. C.I. şi cms. C.M. că vânzările sunt foarte mari în comparaţie cu persoanele ieşite din ţară, dar nu s-au luat măsuri pentru stoparea acestui fenomen.

A susţinut, referitor la unele dintre apelurile telefonice primite de la L.G., care-i solicita să meargă cu el la ore târzii din noapte, că uneori ştia că în acel moment se scot ţigări din magazine, alteori nu. Nu a specificat nimic referitor la ce elemente îl determinau să conchidă în acest fel.

La momentul audierii în instanţă nu şi-a mai menţinut declaraţiile date la urmărire penală, motivat de faptul că „audierea (...) s-a făcut cu încălcarea drepturilor procedurale” deoarece nu i s-au încuviinţat martorii propuşi şi acte cu care să-şi dovedească nevinovăţia. A declarat că a fost audiat în prezenţa unui apărător. Apreciază că declaraţiile date în 2006 au fost sub influenţa tratamentului pe care-l făcea la Spitalul Militar Timişoara, Secţia Neuropsihiatrie.

Instanţa a constatat că nu există probe rezonabile în susţinerea acestor ipoteze şi nici nu s-au propus probe care să ateste veridicitatea susţinerilor de acest gen.

A susţinut că a întocmit mape privind activitatea de contrabandă pe care le-a înaintat inspectorului şef, C.I. Întreaga declaraţie din faţa judecătorului a reprezentat o negare a susţinerilor sale de la urmărire penală.

6. Inculpatul P.D.D. a avut în cursul urmăririi penale o atitudine procesuală oscilantă, astfel cum s-a reţinut şi relativ la coinculpatul C.

1. Iniţial nu a recunoscut săvârşirea faptelor de care este acuzat, iar ulterior şi-a modificat atitudinea şi a furnizat o serie de informaţii, relativ la care acuzarea a solicitat prin actul de inculpare reţinerea dispoziţiilor speciale ale art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

Acesta a susţinut că a acceptat să colaboreze cu L.G. urmare presiunilor de natură psihică la care a fost supus din partea lui R.O. şi o serie de angajaţi ai angajaţi ai I.J.P.F. Caraş-Severin, inclusiv prin intermediul presei sau transmiterea de informaţii care să-l compromită.

Indică şi identifică o serie de rapoarte în care şi-a informat superiorii cu privire la ameninţările primite, solicitările adresate de superiorul său de a fi protejaţi deconspiră parole folosite de L.G. în relaţia directă cu C.I. relatează care era circuitul informaţiei anterior desfăşurării unei operaţiuni:

1. Aprobarea telefonică din partea lui C., folosind expresii de genul „pot să merg la vânătoare dimineaţă la ora 4”; „dimineaţă la 4.00 vreau să joc fotbal”; „vreau să plec mâine dimineaţă la Timişoara cu autobuzul”.

2. Apoi L.G. telefona Şefului Poliţiei, iar în ultima perioadă, fără să o indice temporal, suna la scms. U.V., finul lui C., vecin de apartament cu L.

Telefona ulterior agenţilor de poliţie P.E. sau P.R., angajaţi ai Poliţiei Rutiere, care aveau sarcina să patruleze prin oraş.

Telefona la Reşiţa la cms. şef T. sau cms. M. şi îi întreba codat dacă au acţiuni în zonă, iar apoi sunt menţionate restul telefoanelor date de L.G. pentru a verifică orice posibil control ce ar fi putut fi în derulare.

5. În final a susţinut că era el apelat de L.G., care îi comunica că a vorbit cu prietenul lor şi că merge la vânătoare la ora X.

6. Conform înţelegerii inculpatul P. trebuia să-i telefoneze lui O.C., şeful P.T.F. Moldova Nouă, care se deplasa în punct şi spunea lucrătorilor că totul este în regulă, apoi acesta venea la el şi, împreună, se deplasau la ieşirea dinspre C. localităţii pentru a supraveghea zona.

7. L.G., în acelaşi autoturism cu C.N., supraveghea scoaterea ţigărilor din incinta portului.

A susţinut că L.G. îi informa şi pe ceilalţi şefi ai magazinelor duty-free pentru a evita eventuale reclamaţii din partea acestora.

A susţinut că angajaţilor Poliţiei de Frontieră le reveneau 4 euro/bax cu ţigări.

Inculpatul a precizat că nu a primit bani deoarece urma să fie numit în locul lui C.I. în momentul în care acesta era avansat.

Referitor la modul de operare „peste gard”, inculpatul susţine că:

Angajatul P.T.F. Moldova Nouă, care avea sarcina supravegherii magazinelor duty-free, părăsea locul de serviciu sub diferite pretexte, moment în care maşinile contrabandiştilor intrau în spatele magazinelor, iar ţigările erau date peste gard. A specificat faptul că pe tura de serviciu a lui J.G. şi a lui D.Z. se consumau aceste acţiuni. A afirmat că, în momentul în care se desfăşurau acţiunile flecare lucrător avea un alibi: şeful de grupă intra în birou, persoana de la acces nu avea posibilitatea să vadă ce se întâmplă în spate, iar persoana de la supravegherea magazinului părăsea zona de serviciu, aşa cum s-a menţionat iniţial.

În declaraţia dată în faţa instanţei (01 iunie 2010) a susţinut că declaraţiile date în faţa procurorului anchetator au fost scrise sub presiune şi ameninţări în circumstanţele în care atunci când i s-ar fi spus că va fi arestat o perioadă mai mare de timp s-a gândit la copilul său în vârstă de 1 an şi la „infractorii” aflaţi în arest.

A susţinut că acuzarea a folosit în calitate de martori persoane pe care el le-a anchetat sau care aveau antecedente penale. În acest sens a depus la dosar fotocopii ale unor acte procesuale care susţin afirmaţia potrivit căruia martorul L.A. a fost anchetat de inculpaţii P. şi C. şi s-a emis rechizitoriu în legătură cu acesta. Această împrejurare a determinat instanţa să analizeze declaraţia acestui martor prin prisma şi a unor potenţiale stări conflictuale presupus a exista în raport de efectuarea faţă de martor a unor acte de urmărire penală de către aceşti inculpaţi.

Inculpatul O.C. a dat declaraţii în faţa procurorului, în data de 31 octombrie 2006. Acesta a manifestat o atitudine sinceră şi a relevat o serie de elemente în legătură cu modul de operare în cazul contrabandei cu ţigări, persoanele implicate, persoanele influente şi rolul formal al controalelor efectuate de către superiorii autorităţilor statului.

A relatat faptul că nava sub pavilion sârbesc A. efectua regulat curse cu o încărcătură la bord de 30-40 baxuri cu ţigări luate de marinarii acestei nave şi persoane care călătoreau regulat cu nava, de la cele 8 magazine duty-free.

L.G. i-a atras atenţia lui şi coinculpatul P. că atât timp cât C.I. va fi şef să nu „se pună cu el”, cu precizarea că va avea grijă de el dacă face ce îi cere.

A cunoscut despre discuţiile dintre L.G. şi P.D., prin care primul susţinea că el şi O. l-au pus pe C. pentru ca acesta din urmă să aibă grijă de ei.

A precizat că situaţia vânzărilor de la magazinele duty-free era cunoscută la nivelul conducerii D.P.F. Timişoara, deoarece raportările cu privire la aprovizionări erau transmise imediat, iar vânzările înregistrate la aceste magazine erau luate lunar de către personalul Biroului C.I.T. din cadrul I.J.P.F. Caraş-Severin de la Biroul Vamal Naidăş.

A menţionat că, împreună cu P.D. şi prin intermediul lui C.M., a făcut demersuri pentru a-i muta pe J.G. şi pe D.Z. din P.T.F. Moldova Veche, cunoscuţi că aveau o relaţie bună cu L.G., dar au fost readuşi, singurul care putea face acest lucru fiind C.I.

A precizat că a încercat să ia măsuri potrivit competenţelor sale, dar a fost împiedicat să le finalizeze. Exemplifică cu acţiunea din ianuarie - februarie 2005 de supraveghere a cabanei lui O. şi de anunţul primit de către dispecerul de serviciu în sensul că „nu mai era nicio problemă”.

A descris procedura folosită pentru scoaterea ţigărilor din magazinele duty-free:

- L.G. obţinea aprobare de la C.I., prin deplasare personală la Oraviţa sau contactare prin diferite mijloace - fapt cunoscut de la P.D.;

- L.G. împreună cu C.N. (prieten al lui L.G. şi om de încredere al inspectorului şef C.I.) stabileau modalitatea concretă în care urma să se procedeze;

- inculpatul şi P.D. erau încunoştinţaţi de către L.G. în legătură cu faptul că „într-un anumit interval de timp” se vor introduce ţigări în ţară. Precizează că aveau o înţelegere în sensul că atunci când L.G. îi contacta pe telefoanele mobile pe el şi pe P., întrebându-i ceva sau spunându-le diverse lucruri, ei ştiau că din acel moment urma să se introducă ţigări în ţară şi că trebuiau să părăsească localitatea şi să nu meargă în port. Precizează că discuţia se purta folosind următorul cod: „Mergem mâine la vânătoare”, „Mergem să bem ceva”, etc.

- inculpatul anunţa agenţii din subordinea sa, dar în prealabil era anunţat el de către P.D.

- detaliile concrete erau stabilite de către O. - L., C., apoi C. se întâlnea cu L., stabileau ultimele detalii, iar în final, L. se întâlnea cu P. sau îi telefona şi îi explica ce are de făcut.

- cunoaşte că ţigările erau introduse în ţară prin spatele magazinelor sau peste un gard care împrejmuia zona portului.

În instanţă, la termenul din 22 iunie 2010, inculpatul şi-a retras declaraţiile date la urmărire penală şi toate susţinerile sale în faţa judecătorului reprezintă negaţii ale afirmaţiilor făcute în faza anchetei penale.

Inculpatul J.G., a înţeles să-şi exercite dreptul de a da declaraţii în faţa organului de urmărire penală fără să fie asistat de apărător.

Aspectele consemnate de inculpat au fost menţionate în faza urmăririi penale.

Inculpatul a manifestat în această fază procesuală o atitudine procesuală sinceră, în circumstanţele în care i s-au adus la cunoştinţă consecinţele aplicării dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

Atribuţiile sale de serviciu în cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră au constat în legitimarea şi înregistrarea în registrul de acces al persoanelor pe cei care solicitau audienţă la superiorii săi. Ca atribuţie de serviciu în cadrul P.T.F. Moldova Veche, unde avea funcţia de şef al echipei de control: înregistra consemnele primite, întocmea rapoarte solicitate de I.J.P.F. Oraviţa, executa revizie pe sensul de intrare-ieşire, verifica documentele de călătorie şi le înregistra.

A precizat că ţigările erau introduse ilegal în ţară din magazinele duty-free prin zona aflată în spatele acestora. Formal, ţigările figurau ca fiind vândute marinarilor şi pasagerilor vapoarelor care acostau în portul românesc.

A menţionat că activitatea de contrabandă exercitată de şefii magazinelor duty-free avea acordul vameşilor, al Poliţiei de Frontieră, acord care era obţinut atât de lucrătorii din tură, cât şi de la eşaloanele superioare. Acordarea acestui acorda presupunea achitarea unei taxe/bax cu ţigări de 10 euro pentru vamă şi 10 euro pentru Poliţia de Frontieră. Suma era distribuită între lucrătorii de tură şi eşaloanele superioare.

Modul de sprijinire a angajaţilor de la magazine care introduceau ilegal ţigări în ţară se efectua prin:

- neintervenirea în stoparea acestor acţiuni;

- asigurarea faptului că în zonă nu se vor desfăşura controale ale autorităţilor: Poliţia de Frontieră, Poliţia oraşului Moldova Nouă, Vama, Garda Financiară, etc.

A descris o operaţiune şi momentul racolării sale:

- inculpatul menţionează că în toamna anului 2005 a fost interpelat de P.D. care i-a relatat că în noaptea respectivă urma să fie introduse în ţară o mare cantitate de tigări şi i-a dat de înţeles să fie de acord, respectiv să nu se opună, urmând să primească la fel ca ceilalţi lucrători din tură, un comision la aprecierea lor. În caz de refuz urma să fie mutat în zona verde.

În timpul nopţii a venit la el C.N., şef birou combaterea contrabandei în cadrul I.J.P.F. Oraviţa, inspector O.C., şef P.T.F. Moldova Veche, L.G., şef magazin duty-free. L. şi C. l-au asigurat pe J. că totul este asigurat în ceea ce priveşte „protecţia din partea I.J.P.F. Caraş-Severin, D.P.F. Timişoara şi Direcţia Vamală Timişoara”.

O. s-a deplasat în parcul din faţa P.T.F. pentru a supraveghea să nu apară vreo echipă de control de la alte instituţii, L. şi C. se deplasau pe strada pe care se afla Poliţia oraşului Moldova Nouă, într-un autoturism proprietatea lui O., pentru a asigura traseul.

La ieşirea din tură L.G. i-a relatat prin telefon că au fost „traşi în piept” de S.M., care a scos în plus 30 de baxuri cu ţigări.

A precizat că astfel de acţiuni s-au derulat în mai multe rânduri, inclusiv pe alte ture.

La sfârşitul lunii februarie 2006 L.G. i-a propus să fie de acord ca de la magazinele duty-free să fie introduse în ţară 1.600 baxuri cu ţigări şi că are acordul vamei, deoarece a auzit că s-ar închide magazinele. J. a arătat că, de frică, nu şi-a dat acordul. Cunoaşte că după vreo 2 zile au fost discuţii în vamă şi P.T.F. în sensul că de pe tura agentului D.Z. şi a, lucrătorului vamal I.C. s-ar fi introdus în ţară 1.800 bax-uri şi că s-a deplasat o comisie de la Garda Financiară Reşiţa pentru verificări. Comisionul ar fi fost de 18.000 euro Poliţiei de Frontieră şi tot atât Vamei. O sumă infimă, în aprecierea inculpatului J., de numai 5.000 euro a revenit lui D.Z., infim, dar fără să fie precizat s-ar fi dat celor care erau pe tură, iar restul s-a dat lui P., care i-a împărţit şi celor din eşaloanele superioare.

Inculpatul a indicat în declaraţia sa numele unor persoane implicate în astfel de operaţiuni.

A arătat că L.G. s-a lăudat că îl cunoaşte pe C.I. şi C.M., cărora oricând le-ar putea cere să-l schimbe.

A considerat că s-a implicat în acest gen de acţiuni datorită presiunii psihice exercitate de superiorii săi şi temerii că îşi va pierde serviciul.

La instanţa de judecată, inculpatul şi-a retractat declaraţiile date la urmărire penală susţinând că le-a dat sub influenţa medicamentelor şi a ameninţării că ar fi fost arestat. În continuarea declaraţiei date în faţa judecătorului a negat punctual afirmaţiile făcute la urmărire penală.

Pe baza probelor administrate atât la urmărirea penală, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, Curtea a reţinut cu privire la fiecare dintre inculpaţi drept acte materiale ce intră sub incidenţa complicităţii la infracţiunea de contrabandă, faptă prev. şi ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], coroborat cu acuzaţia de sprijinire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate următoarele:

Inculpatul C.I. a deţinut funcţia de comisar şef, inspector şef în cadrul I.J.P.F. Caraş-Severin în perioada reţinută dedusă judecăţii. Acesta nu a recunoscut săvârşirea vreunui act material ce intră în cadrul elementelor constitutive ale vreuneia dintre faptele de care este acuzat.

Cu toate acestea, declaraţiile coinculpaţilor C.N. şi O.C., ce constituie probe directe, s-au coroborat cu declaraţiile martorilor cu identitate protejată V.M., V.D. şi P.G., precum şi cu ale martorului D.C., precum şi cu interceptările telefonice - probe directe, transcrise de organul de urmărire penală, aferente anului 2005.

Referitor la susţinerile inculpatului C. privitor la actele desfăşurate de inculpatul C.I., astfel cum s-a expus la analiza, declaraţiei acestui inculpat despre contrabanda cu ţigări netimbrate, cunoştea întreaga comandă a I.P.J. Caraş-Severin, şeful inspectoratului - comisarul C.I. şi adjunctul acestuia - comisarul C.M.

În aceste acţiuni erau implicaţi toţi şefii acestor magazine, operatorii pe calculator ai magazinelor, tineri racolaţi temporar pentru încărcatul-descărcatul ţigărilor, lucrători ai poliţiei de frontieră şi lucrători vamali, pe care le descrie în mod amănunţit şi unde insistă asupra „avizului” pe care îl obţinea L.G. de la C.I., în sensul ca acesta din urmă să nu trimită cadre şi echipa de intervenţie de la I.P.J. Caraş-Severin. Această susţinere a apărut şi în declaraţia inculpatului O.C., care-l nominalizează pe inculpatul C.I. drept lider al grupului, împreună cu coinculpatul C., cu L.G. şi cu O. S-a făcut referire expresă despre acest rol bine stabilit al inculpatului C. şi în declaraţia martorului cu identitate protejată P.G. Acest gen de susţineri au apărut şi în declaraţia martorului cu identitate protejată V.M. şi D.C., acesta din urmă vorbind doar despre faptul că operaţiunile se desfăşurau doar după ce inculpatul C. „dădea avizul”.

Inculpatul C. a specificat expres faptul că pentru capturarea traficanţilor de ţigări avea nevoie de avizul lui C.I., pe care nu l-a primit niciodată. Nu a existat, însă, dovezi că ar fi solicitat acest aviz în formă scrisă. În consecinţă, afirmaţia inculpatului C. în sensul expus anterior a fost înlăturată deoarece nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.

Inculpatul C. a precizat că L.G. i-a relatat că îl vizitează pe C.I. la domiciliul acestuia de la Oraviţa. Inculpatul O. a cunoscut de la coinculpatul P.D. despre aceste aprobări primite de L.G. de la inculpatul C., fie prin deplasări personale la Oraviţa, fie prin alte mijloace. Susţinerile inculpatului O. referitor la avizul dat de inculpatul C. s-au coroborat cu ale martorilor cu identitate protejată anterior menţionaţi.

Instanţa a reţinut apărarea inculpatului C. în sensul că aceste vizite puteau fi determinate şi de specificul informaţiilor pe care L.G. le-ar fi pus la dispoziţia acestui inculpat, fără ca aceste susţineri să fie probate în vreun fel.

Inculpatul C. a menţionat că a raportat cms. C.I. şi cms. C.M. că vânzările din magazinele duty-free sunt foarte mari în comparaţie cu persoanele ieşite din ţară, dar nu s-au luat măsuri pentru stoparea acestui fenomen. Susţinerile coinculpatului C. s-au coroborat cu probele administrate pe latură civilă, care vor fi analizate la capitolul privitor la „Modul de soluţionare a laturii civile”.

Din declaraţia martorului cu identitate protejată V.M. a rezultat că inculpatul C. ar fi susţinut că din suma pe care L.G. i-o dădea drept beneficiu al serviciilor prestate, o treime era trimisă lui C.I. Martorul cu identitate P.G. a făcut referire în declaraţia sa despre cota care îi era stabilită de inculpaţii C. şi P. şi trimisă inculpatului C. S-a afirmat că înaintea operaţiunilor se organiza o masă rotundă la care inculpatul C. participa în calitate de „delegat” a lui C.

Astfel, inculpatul C. era persoana care asigura grupul de traficanţi despre faptul că autorităţile nu vor efectua controale în momentul operării efective a acestora, fapt materializat conform declaraţiilor martorului cu identitate protejată V.M. prin aceea că „cu 10 min. înainte de începerea operaţiunii dispăreau maşinile poliţiei de frontieră şi ale poliţiei rutiere, care erau amplasate strategic la capăt de oraş către Meceşti şi Coronin”.

Declaraţiile menţionate anterior s-au coroborat cu înregistrările telefonice efectuate în intervalul 2005 efect al autorizării emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la care Curtea a făcut referiri:

În ceea ce priveşte înregistrările autorizate de Tribunalul Caraş-Severin, Curtea a făcut următoarele precizări:

Expertul criminalist din cadrul Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj, procedând la verificarea suportilor optici probă atât în prezenta cauză, cât şi în dosarul presupuşilor autori ai infracţiunii de contrabandă a reţinut faptul că unele convorbiri care-l vizează pe acest inculpat nu s-au găsit pe DVD-urile probă (adresa din 12 martie 2012).

Astfel cum a precizat expertul, lipsind fişierele contestate de către inculpatul C., Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj nu se poate pronunţa asupra autenticităţii celor trei suporţi optici.

În acest context, cererea ulterioară formulată de inculpatul C. de analizare a tuturor convorbirilor sale telefonice aflate pe cele trei DVD-uri, apare ca lipsită de suport faţă de constatările Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj.

Aceste convorbiri, ale căror transcrieri se află în voi. VII de urmărire penală, nu au mai putut avea valoare de probe, deoarece nu există în materialitatea lor, contrar susţinerilor acuzării din conţinutul adreselor transmise instanţei.

D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara a comunicat instanţei că au trimis Curţii de Apel Braşov pentru Dosarul nr. 6495/115/2006 „suporţii audio originali pe care se află înregistrate convorbirile şi comunicările telefonice realizate în baza autorizaţiilor eliberate de Tribunalul Caraş-Severin (...)”.

Înregistrările telefonice din cursul anului 2005, necontestate, au dovedit implicarea inculpatului C. în sprijinirea grupului care ocupa de preluarea acţiuni de contrabandă cu ţigări provenite de la magazinele duty-free din zona portului Moldova Nouă.

Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj a comunicat instanţei prin adresa din 13 ianuarie 2012 şi anexa acesteia care au fost convorbirile identificate pe suporturile optice analizate:

- convorbirea din 31 ianuarie 2006, ora 22:25:34 (numerotare dată de D.I.I.C.O.T. în procesul-verbal de transcriere) şi care îl priveşte pe inculpatul C.

Convorbirea a fost purtată între L.G. şi inculpatul C.I. şi evidenţiază împrejurarea scurgerii de informaţii care a generat întrebări adresate inculpatului C. „de la... mai sus, de acolo...”.

În acest sens, au fost relevante interceptările redate de acuzare în actul de sesizare al instanţei şi care provin din anul 2005, realizate pe de o parte între presupuşii autori, iar pe de altă parte între inculpaţii C. şi L.G. În acest sens, relevantă a fost discuţia din 06 octombrie 2005 ora 22:51:01 între presupuşi autori ai infracţiunii de contrabandă respectiv L.G. şi R.O., în care sunt menţionaţi inculpaţii C. şi P. ca persoane care au trebuit „lămurite” pentru ca ei să poată opera. În discuţie a fost menţionat şi inculpatul C. în contextul în care acesta ar fi pretins bani. Cu certitudine discuţiile purtate între interlocutori pe de o parte şi inculpatul C.I. a relevat acoperirea pe care inculpaţii reprezentanţi ai autorităţilor menţionaţi în această discuţie telefonică o acordau contrabandiştilor de ţigări.

Este incontestabilă legătura între acţiunile şi/sau inacţiunile acestui inculpat în realizarea actelor de contrabandă cu ţigări de către persoane angajate la magazinele duty-free.

Probele testimoniale s-au coroborat cu declaraţiile martorilor audiaţi şi ale inculpaţilor care, iniţial în faza urmăririi penale, au detaliat modul şi contribuţia fiecăruia dintre acuzaţi, la realizarea activităţilor ilicite.

În faza de urmărire penală s-a realizat o hartă a convorbirilor telefonice cu privire la care se impune precizarea că cele care au la bază înregistrări efectuate în cursul anului 2006, care nu se regăsesc pe suporţii depuşi ca probă de acuzare, sunt omise din ansamblul probator.

Inculpatul U.V. era subcomisar, ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Formaţiunii Investigaţii Criminale din cadrul Poliţiei oraşului Moldova Nouă, judeţul Caraş-Severin.

Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea vreunei fapte cu caracter penal. Nu a dorit să se prevaleze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., intervenit în cursul procedurilor judiciare, raportat la disp. art. 13 C. pen.

Dovezile pe care se întemeiază soluţia pronunţată cu privire la acesta au fost: declaraţia martorului ocular căruia i s-a atribuit o altă identitate V.D., care s-a coroborat cu înregistrările telefonice necontestate de acesta, respectiv convorbirea din 17 februarie 2006, ora 03:00:50, pe care Laboratorul Interjudeţean de Eexpertize Criminalistice Cluj a menţionat-o ca fiind identificată în anexa adresei din 13 ianuarie 2012. Convorbirea a fost purtată între L.G. şi inculpatul U.V. şi în care i s-a cerut în mod categoric să iasă pe drum şi să se plimbe. Convorbirea a fost purtată la ora 03:00:50, iar ulterior, din transcrierile discuţiilor telefonice purtate între presupuşii autori ai infracţiunii de contrabandă, rezultă că a avut loc o operaţiune de contrabandă cu ţigări, că membrii reţelei au luat legătura unii cu ceilalţi folosind un limbaj codificat, că au avut nevoie pentru transport de un autoturism.

Discuţiile telefonice pe care inculpaţii din prezenta cauză le-au avut cu omul lor de legătură L.G. nu au fost desprinse de celelalte înregistrări telefonice purtate între persoanele care efectiv operau transportul de ţigări, discuţii în baza cărora organul de urmărire penală a realizat hărţi relaţionale care au ajutat la identificarea pe de o parte a membrilor grupului judecaţi în alt dosar penal, iar pe de altă parte a complicilor reprezentanţi ai autorităţilor care le-au facilitat succesul operaţiunilor.

Martorul anterior menţionat l-a văzut pe acest inculpat în timp ce se transporta ţigări scoase ilegal din magazinele duty-free şi care patrula în autoturismul proprietatea personală a acestuia, pe care-l şi descrie.

Proba testimonială s-a coroborat cu conţinutul interceptărilor telefonice realizate în baza mandatului emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi care a relevat implicarea efectivă în acordarea suportului necesar realizării transporturilor ilicite cu ţigări, contra unor comisioane.

S-a menţionat aceeaşi împrejurare constatată de expertul criminalist referitor la interceptările aferente mandatelor eliberate de Tribunalul Caraş-Severin, cu privire la care expertul a constatat că nu se găsesc pe suporţii optici trimişi de acuzare iniţial Curţii de Apel Braşov pentru dosarul unde erau judecaţi presupuşii autori ai infracţiunii de contrabandă şi, ulterior, transmişi acestei instanţe în vederea efectuării expertizei criminalistice.

Înregistrările care-l încrimina pe inculpatul U.V. şi care constituie probe în accepţiunea acuzării, lipsa de pe suporţii optici probe (adresa din 12 martie 2012), privesc:

- 18 februarie 2006 - ora: 05:11:12;

- 01 martie 2006 - ora:00:56:09;

- 05 martie 2006 - ora: 08:40:51.

În consecinţă, nu au avut valoare de probe transcrierile efectuate în baza acestor presupuse înregistrări telefonice pentru considerente similare celor expuse cu referire la inculpatul C.

Deşi iniţial a contestat înregistrările efectuate în baza mandatului emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la termenul din 02 martie 2012 a declarat că nu solicită expertizarea înregistrărilor efectuate în baza mandatului anterior menţionat astfel încât, în considerarea celor expuse la capitolul în care sunt analizate interceptările aferente anului 2005, acestea, precum şi transcrierile constituie probe, în măsura în care se coroborează cu alte mijloace de probă, inclusiv cu harta convorbirilor telefonice aferente anului 2005.

Din discuţia telefonică din data de 10 octombrie 2005, ora 12:40:01, dintre L.G. şi C.S., necontestată de către inculpatul U.V., coroborată cu interceptarea din 19 noiembrie 2005, ora 21:33:54 dintre L.G. şi inculpatul U.V. a rezultat faptul că cele două grupuri: presupuşii autori şi reprezentanţii autorităţilor se adresau folosind expresii care să mascheze intenţiile lor, dar care erau cunoscute de fiecare dintre interlocutori: „mai târziu (orei de 21:33:54) ieşi la plimbare”, iar L.G. o să cheme „câţiva fotbalişti în zonă” cu care la ora 04.00 vrea să joace fotbal.

Din discuţia interceptată din data de 21 ianuarie 2006, ora 22:11:08, dintre L.G. şi P.D.D., necontestată de inculpat, rezultă care erau beneficiile primite de inculpat de la L.G.

În data de 17 februarie 2006, ora 03:00:50, L.G. i-a cerut inculpatului U.V. să iasă pe drum şi să se plimbe: „Dar şti tu unde! Ieşi şi tu pe acolo şi te duci şi tu undeva...! Te plimbi măcar!”.

Discuţia dintre inculpatul U.V. şi L.G. din data de 01 martie 2006 a dovedit că inculpatul U.V. executa părţi ale strategiei întocmite de L.G., la acel moment cerându-i-se să-şi trimită soţia în punctul vamal, pe de o parte şi asigurându-se cine este la conducere în momentul respectiv. Răspunsul inculpatului U.V. a fost în mod repetitiv în sensul că el este la comandă.

În data de 05 martie 2006 prin convorbirea telefonică de la ora 08:40:51, inculpatul U.V. l-a avertizat pe L.G. despre o vizită intempestivă „cu mandat” despre care L. trebuia să-i anunţe pe „ăştialalţi”.

Prin acţiunile sale inculpatul U.V. a sprijinit gruparea presupuşilor autori ai infracţiunii de contrabandă, cărora le-a înlesnit cu intenţie exercitarea unor acte de contrabandă cu ţigări.

Inculpatul P.E., avea calitatea de agent în cadrul Formaţiunii Poliţiei Rutiere a Poliţiei oraşului Moldova Nouă, judeţul Caraş-Severin. Nu a recunoscut săvârşirea vreunei activităţi cu conotaţii penale.

Probele care-l încriminează au fost: declaraţia martorului direct căruia i s-a protejat identitatea reală V.D. coroborate cu înregistrările telefonice.

Astfel, martorul a menţionat la audierea de către instanţa de judecată că inculpatul P. asigura protecţia transportului ţigărilor de către S., rulând cu autoturismul politiei pe post de antemergător.

În interceptările telefonice realizate în baza mandatului emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inculpatul P.E. a fost admonestat de L.G. care, în loc „să se plimbe” era acasă. L.G. insista că plimbarea trebuie sa fie de o ora şi jumătate pentru că trebuie să fie văzut la faţă şi trebuie să înceapă pe la ora „doişpe jumate” şi trebuie să treacă „prin faţă prin Port” (convorbirea din 01 noiembrie 2005, ora 23:36:29). Acelaşi gen de plimbare după miezul nopţii i s-a cerut să facă şi în data de 02 noiembrie 2005 în convorbirea de la ora 00:28:28, iar la ora 01:13:53 îl asigura pe L.G. că nu mai rămâne pentru că nu mai are rost, iar L.G., interlocutorul său i-a confirmat că totul a fost „rezolvat” şi vrea să ştie dacă şi pentru inculpatul P. „totul este OK”. Aceste discuţii, raportat la conţinutul lor şi ora la care au avut loc, au demonstrat că în 01 noiembrie 2005 şi în 02 noiembrie 2005 s-au consumat acţiuni ilicite, la care inculpatul P. şi-a adus contribuţia efectivă. Proba s-a coroborat cu declaraţia martorului V.D. şi a evidenţiat faptul că şi în alte rânduri, ca antemergător, inculpatul P. asigura protecţia transportului ţigărilor de contrabandă.

Declaraţia martorului P.F. a fost favorabilă inculpatului dar nu a fost suficientă pentru a înlătura celelalte probe la care am făcut referire anterior. Martorul a relevat desfăşurarea unui comportament profesional normal din partea inculpatului P. şi P.R., care au confiscat ţigări netimbrate şi au aplicat o sancţiune contravenţională.

Prin modul în care s-au organizat, pe de o parte presupuşii autori ai contrabandei şi, pe de altă parte inculpaţii din această cauză, au demonstrat că fiecare dintre ei îşi cunoşteau rolul şi sarcinile, că se foloseau de informaţii specifice naturii muncii lor pentru a sigura protecţia, de autoritatea pe care o reprezentau în zona de desfăşurare a operaţiunilor, că simplul telefon dat de L.G. era suficient pentru a confirma începerea acţiunilor, desfăşurate pe timp de noapte, şi poziţionarea fiecăruia dintre inculpaţi conform rolului pe care-l avea.

Inculpatul C.N., comisar şef, ofiţer de poliţie judiciară în cadrul I.J.P.F. Caraş-Severin, Compartimentul de Combatere a Infracţiunilor Transfrontaliere a manifestat o atitudine oscilantă, manifestată iniţial, aşa cum s-a precizat deja la analiza declaraţiilor inculpaţilor, prin negare, iar ulterior, tot în cursul urmăririi penale, de recunoaştere şi descriere în amănunt a activităţilor desfăşurate pe de o parte de membrii grupului din care făcea parte, iar, pe de altă parte, de oferire de informaţii prin care au denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat. Acţiunea ulterioară trimiterii în judecată, de retractare a declaraţiei de recunoaştere nu s-a justificat în vreun fel pertinent şi s-a coroborat cu declaraţiile coinculpatilor P., O. şi J., care s-au comportat similar inculpatului C. Astfel cum s-a precizat la analiza declaraţiilor inculpaţilor, instanţa a avut în vedere declaraţia acestor inculpaţi date în faza de urmărire penală, deoarece, pe de o parte, nu au justificat pertinent retractarea declaraţiei, iar pe de altă parte, declaraţiile din faza de urmărire penală s-au coroborat cu celelalte probe administrate în cauză. Aceste precizări au fost valabile şi în ceea ce priveşte declaraţiile date de coinculpaţii P.D.D., O.C. şi J.G., la a căror activitate ne vom referi în continuarea acestui punct.

Probele care au demonstrat vinovăţia şi participarea inculpatului C. la sprijinirea grupului de contrabandişti de ţigări şi complicitatea la săvârşirea infracţiunii de contrabandă au fost: declaraţiile martorilor cu identitate protejată V.M., martor implicat el însuşi în derularea operaţiunilor - aşa cum a susţinut în declaraţie, M.F., D.C., I.F. - martor ocular, P.G., D.F., V.D., T.S. şi L.A. - martor ocular. Acestea se coroborează cu declaraţiile coincupaţilor O.C. şi P.D.D. Nu au fost neglijate nici constatările magistraţilor care au soluţionat cauza privitoare la presupuşii autori ai infracţiunii de contrabandă, în legătură cu care s-a susţinut că ar fi acţionat complicii din această cauză.

Probele testimoniale s-au coroborat cu înregistrările convorbirilor telefonice realizate în baza mandatului emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Deşi inculpatul C. a prezentat trei modalităţi prin care ţigările erau scoase de sub control vamal pentru a obţine profituri, din vânzarea ilegală a acestora, din declaraţiile martorilor cu identitate protejată V.M. şi M.F. se constată că cea mai frecventă formă la care acest inculpat îşi aducea contribuţia este metoda „la gard”.

Martorului cu identitate protejată V.M. i-a relatat însuşi inculpatului C. despre operaţiunile de scoatere ilegală de ţigări din zona liberă a portului, despre sumele primite de la L.G. sau a asistat la discuţii telefonice pe care el le-a apreciat ca fiind „codificate”.

Martorul a susţinut că a asistat la operaţiuni pe care le-a descris amănunţit şi în care inculpatul C. îl asigura pe L.G. de posibilitatea desfăşurării operaţiunilor.

Din susţinerile martorului a rezultat că inculpatul C. era în strânsă legătură cu inculpatul C. şi P., ultimul fiindu-i un bun executant.

Martorii au afirmat că în schimbul suportului asigurat persoanelor care se ocupau cu contrabanda de ţigări din magazinele duty-free, inculpatul C. îşi primea cota calculată la număr de bax-uri scoase şi vândute din magazinele duty-free.

Operaţiunile s-au desfăşurat în mai multe rânduri „la gard” mai mult sau mai puţin echitabil în raport de înţelegerile avute, astfel încât martorii audiaţi au vorbit despre sume considerabile pe care şi le împărţeau angajaţii magazinelor duty-free cu inculpaţii.

S-a susţinut repetitiv că inculpatul C. avea autoritate asupra poliţiştilor de frontieră, fapt care-i permitea să le impună „neobservarea” operaţiunilor de scoatere de ţigări şi transportarea lor cu autoturisme. S-a detaliat asupra modului în care erau lăsate să treacă „neobservate” aceste persoane, fapt ce demonstrează o complicitate în afara oricărui dubiu. În discuţiile telefonice interceptate aferente anului 2005, necontestate de către inculpat a rezultat folosirea unui limbaj specific pentru a ascunde adevăratul scop al discuţiei, exemplu fiind discuţia purtată în 23 septembrie 2005, ora 08:02:45, între L.G. şi C.N., în care inculpatul îl întreabă pe interlocutorul său dacă a participat în noaptea precedentă discuţiei la „debarcarea din Normandia” şi din care rezultă că aceştia se verificau reciproc în legătură cu acţiunile întreprinse relativ la relaţia cu persoana de la Oraviţa; apoi discuţia din 07 octombrie 2005, ora 23:14:41, din care rezultă faptul că transportau inclusiv cu dricul marfa de contrabandă.

De asemenea, discuţiile purtate între presupuşii autori ai infracţiunii de contrabandă au relevat implicarea inculpatului C. în sprijinirea grupului care opera efectiv, pe de o parte şi asigurarea neintervenţiei autorităţilor, fapt rezultat din datele referitoare la ora la care se poartă discuţia, la măsurile de supraveghere pe care şi le asigurau presupuşii autori, la pomenirea inculpatului C. ca supraveghind din oraş, de la înălţime desfăşurarea operaţiunii, fapt care le impune măsuri de precauţie suplimentare (interceptările din 10 octombrie 2005, ora 12:50:08, din 15 octombrie 2005, ora 19:10:21). Acestea s-au coroborat cu discuţiile directe interceptate în baza mandatului emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi care au fost evidenţiate în actul de sesizare al instanţei.

Din analiza discuţiilor telefonice purtate pe de o parte între acest inculpat şi L.G. şi, pe de altă parte, între presupuşii autori ai infracţiunii de contrabandă a rezultat fără putinţă de tăgadă că s-au consumat astfel operaţiuni ilicite, la care şi-a adus cota sa de contribuţie inculpatul C.N.

În cursul anului 2005 în următoarele date: 23 septembrie 2005, 07 octombrie 2005, 10 octombrie 2005, 15 octombrie 2005, 20/21 noiembrie 2005, 24 decembrie 2005, 15 ianuarie 2006, 01 martie 2006.

Inculpatul a folosit un limbaj codificat, fraze sau începuturi de propoziţie pe care nu le termină şi în care foloseşte în mod repetitiv sintagma „nu vorbim pe telefon”, discuţiile sunt purtate la ore nespecifice unor acţiuni de genul celor prin care înţeleg să-şi mascheze acţiunile de contrabandă, respectiv plecarea spre Timişoara în 10 minute menţionată în cadrul discuţiei din 20 noiembrie 2005, ora 03:28:02, 07 octombrie 2005, ora 23:14:41, etc.

S-a susţinut în continuare faptul că protecţia traseului pe care erau transportate ţigările a constat în retragerea de către inculpaţii C. şi P. a controalelor din zona sau chiar prin asigurarea de pânde de către aceştia fapt rezultat şi din discuţia purtată între L.G. şi C.Z. în 15 octombrie 2005, orele 19:10:21 şi 19:35:10.

Inculpatul P.D.D., subcomisar, ofiţer în cadrul I.J.P.F. Caraş-Severin, şeful Sectorului Poliţiei de Frontieră Moldova Nouă avea, din punct de vedere al comportamentului procesual manifestat în legătură cu acuzaţiile aduse, aceeaşi atitudine pe care a manifestat-o şi coinculpaţii C., O. şi J. şi la care s-a făcut deja referire.

Probele care au demonstrat sprijinul acordat de acest inculpat grupului de care se ocupa cu contrabanda cu ţigări au fost: declaraţiile martorilor a căror identitate reală a fost protejată V.M., D.C., P.G., D.F., declaraţia dată de inculpat în faza urmăririi penale, declaraţia coinculpatul O.C. şi a martorului G.R. A fost irelevantă declaraţia martorului T.S.

Martorii a căror identitate reală a fost protejată V.M., D.C., P.G. şi D.F. l-a nominalizat pe acest inculpat drept om de încredere al coinculpatului C., cu care acesta din urmă împărţea beneficiile obţinute din activităţile penale derulate pe parcursul anului 2005-2006, alături de coinculpatul C.

Însuşi inculpatul P. a descris în propria-i declaraţie dată în faza urmăririi penale care sunt expresiile folosite în transmiterea informaţiilor care declanşau operaţiunile, care sunt persoanele implicate în operaţiuni, dintre cele cunoscute de el, care erau sumele pe care le încasau persoanele implicate în aceste operaţiuni.

Inculpatul P. l-a nominalizat pe D.Z. persoană pe a cărui tură, realizată împreună cu inculpatul J., se consumau, de regulă, acţiunile de scoatere de ţigări din magazinele duty-free şi trecerea lor peste gard pentru a fi transportate cu maşini pregătite în acest sens. Instanţa constată că D.Z. a fost condamnat definitiv prin sentinţa penală nr. 368 din 07 octombrie 2008 a Tribunalului Mehedinţi pronunţată în dosar penal nr. 351/54/2010, definitivă prin decizia nr. 1092 din 21 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Instanţele care au pronunţat hotărârea de condamnare a acestei persoană, martor în prezenta cauză, a reţinut calitatea de inculpat a acestuia, efect al rechizitoriului nr. 193/D/P/2005 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Caraş-Severin, în care sunt judecaţi prezumtivii autori ai infracţiunii de contrabandă în relaţie cu care s-a reţinut starea de complicitate a inculpaţilor din prezenta cauză penală.

De asemenea, s-a impus precizarea că, în apărare, inculpaţii C. şi P. au depus dovezi din care a rezultat că au exercitat acte de urmărire penală împotriva lui L.A., astfel cum s-a menţionat la analiza declaraţiei inculpatului P.

Declaraţiile coinculpatului O. şi P. au demonstrat faptul că era cunoscută relaţia lui L.G. cu inculpaţii din această cauză, că acest din urmă personaj era omul de legătură al contrabandiştilor cu reprezentanţi ai autorităţilor, că el era persoana care-l informa pe inculpatul P. despre momentul în care s-ar fi desfăşurat operaţiuni de contrabandă.

Susţinerea inculpatului P. din declaraţia dată la urmărire penală, potrivit căreia în momentul declanşării operaţiunii de contrabandă angajatul P.T.F. Moldova Nouă, care avea sarcina supravegherii magazinelor duty-free, părăsea locul de serviciu sub diferite pretexte, s-a coroborat cu transcrierea înregistrării telefonice din data de 17 februarie 2006, necontestată de către inculpat.

Interceptările telefonice efectuate în baza mandatelor emise de Tribunalul Caraş-Severin şi care a vizat anul 2006, cu privire la acest inculpat s-a dovedit că nu există, fapt relevat de expertul criminalist în anexa adresei din 12 aprilie 2012 şi vizează:

- 28 februarie 2006 - ora 13:19:51;

- 28 februarie 2006 - ora 18:52;

- 01 martie 2006 - ora 00:47;

- 01 martie 2006 - ora 03:06;

- 01 martie 2006 - ora 03:18;

- 01 martie 2006 - ora 04:41;

- 01 martie 2006 - ora 14:00;

- 01 martie 2006 - ora 18:44;

- 05 martie 2006 - ora:15:25.

Transcrierile presupuselor convorbiri telefonice, lipsa de pe suportii optici la care s-a făcut referire când s-a analizat acest tip de mijloc de probă, nu au constituit mijloace de probă în prezenta cauză. Toate celelalte transcrieri, necontestate şi nemenţionate de expertul criminalist ca lipsind de pe suportii analizaţi, au constituit probe în măsura în care s-au coroborat cu alte mijloace de probă, inclusiv înregistrările efectuate în baza mandatului emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, desecretizate în cursul urmăririi penale, care nu au fost contestate de către inculpat şi cu privire la care s-au făcut precizări in extenso în considerentele acestei hotărâri.

Din economia convorbirilor a rezultat că operaţiuni de contrabandă s-au consumat în 02 noiembrie 2005, 15 ianuarie 2006 şi 01 martie 2006, dar nu a fost exclusă participarea acestui inculpat şi la alte acţiuni de acest gen în considerarea faptului că probele demonstrează repetabilitatea operaţiunilor de contrabandă desfăşurate cu susţinerea reprezentanţilor autorităţilor în intervalul 2005-2006.

Discuţiile reproduse de acuzare în rechizitoriu, efectuate în baza mandatului emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reliefat legătura strânsă a inculpatului cu L.G., desfăşurarea unor acţiuni de contrabandă în mod repetat, legăturile dintre inculpaţi, notorietatea în zonă a acestor manifestări, „protecţia” - de tip mafiot asigurată de inculpaţii cu privire la care s-au pronunţat condamnări.

În mod indirect, discuţia telefonică dintre inculpaţii J. şi L. din data de 02 octombrie 2005, ora 13:11:33 a relevat faptul că existau momente în care inculpatul P. constata fapte cu caracter contravenţional şi confisca bax-uri cu ţigări ilegal introduse în ţară. Inculpatul P. se pare că a fost încurajat de L.G., sau cel puţin aşa povesteşte acesta inculpatului J., „să facă activitate”.

Inculpatul O.C., inspector şeful Punctului de Trecere a Frontierei Moldova Nouă a recunoscut doar în faza urmăririi penale în circumstanţele evidenţiate şi în cazul coinculpaţilor C., P. şi J. acuzaţiile ce-i sunt aduse. Nu a justificat pertinent retractarea declaraţiei şi s-a menţionat că susţinerile sale din faza de urmărire penală s-au coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv: declaraţia coinculpaţilor P.D.D. şi J.G., coroborat cu interceptările telefonice efectuate în baza mandatului emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, desecretizate în faza urmăririi penale şi depuse.

A rezultat că acest inculpat era implicat în activitatea de contrabandă cu ţigări, alături de alţi reprezentanţi ai autorităţilor, că persoana de legătură cu grupul traficanţilor a fost acelaşi L.G., că folosea un număr de telefon în relaţia cu L. pe care-l cunoşteau doar P. şi C., foloseau expresii codificate, iar orele la care vorbeau la telefon, coroborat cu conţinutul discuţiilor conduc spre concluzia că-şi furnizau date despre modul în care începeau şi se derulau activităţile specifice contrabandei.

Inculpatul O. avea un rol determinat în aceste acţiuni, respectiv atenţiona lucrătorii din punctul de frontieră, după ce, în prealabil, L.G. primea „aprobarea” de începere a acţiunii ilicite (a se vedea convorbirea telefonica din 24 decembrie 2005 de la ora 05:04:38).

Inculpatul a susţinut existenţa unui limbaj specific, cunoscut de cei care se ocupau cu scoaterea ţigărilor din magazinele duty-free.

Interceptările telefonice efectuate în baza mandatului emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie desecretizate, nu au fost contestate de către inculpat. În contextul menţionat şi cu privire la ceilalţi inculpaţi, convorbirile telefonice interceptate în baza acestui mandat au constituit probe în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate în această cauză. În conţinutul discuţiilor telefonice similar celorlalte discuţii purtate de ceilalţi inculpaţi cu acelaşi L.G., s-a încercat disimularea sensului real al cuvintelor sau expresiilor folosite; pe de altă parte orele la care se purtau aceste discuţii fac puţin credibilă desfăşurarea operaţiunii a cărei terminologie o foloseau în conţinutul acestor discuţii: de exemplu în 20 noiembrie 2005, ora 04:38:45, L.G. îi comunică lui O.C. că el a ajuns la Timişoara, el trebuind să le spună celorlalţi să nu mai vină; în discuţia din 29 noiembrie 2005 de la ora 03:26:08 L.G. îşi ia măsuri de precauţie în discuţia cu acelaşi inculpat despre desfăşurarea unei acţiuni, pe care o dezvoltă la o oră după această discuţie sub exprimarea „gata, pleacă autobuzul la Timişoara”. Este evident că în acel moment transportul mărfii de contrabandă era operaţional.

Curtea a eliminat din ansamblul probator acele convorbiri telefonice identificate de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj şi menţionate în anexa adresei din 13 ianuarie 2012 în considerarea împrejurării că nu există certitudini respectiv probe concludente lipsite de orice îndoială că personajul intitulat „C.” cu care au discutat D.S., S.V. şi L.G. sunt una şi aceeaşi persoană cu inculpatul din prezenta cauză.

Inculpatul J.G., agent, şef de tură la Punctul de Trecere a Frontierei Moldova Nouă a declarat sincer în faza urmăririi penale în contextul reţinut şi cu privire la inculpaţii C., P. şi O. Din acel moment, recunoscând implicarea sa în activitatea de contrabandă şi susţinerea persoanelor care operau efectiv cu ţigările din magazinele duty-free, inculpatul J. a considerat că s-a implicat în aceste acţiuni pe fondul presiunii psihice exercitate de superiorii săi şi pentru a nu-şi pierde locul de muncă.

Inculpatul a nominalizat persoanele implicate în activităţile cu caracter infracţional şi a susţinut că formal ţigările apăreau ca fiind vândute pasagerilor şi marinarilor vapoarelor care acostau în portul românesc; a indicat momentul racolării sale de către inculpatul P.D. ca fiind toamna anului 2005 şi a descris desfăşurarea operaţiunii consumate cu această ocazie cu indicarea inculpaţilor C., O. a numitului L.G. ca având roluri precise, descrise în declaraţia dată (modul în care se opera din partea angajaţilor magazinelor şi ale autorităţilor), beneficiile încasate, toate aceste elemente fiind analizate în raport de celelalte susţineri şi cu care se constată că sunt concordante.

În consecinţă, a fost nefondată susţinerea ulterioară a inculpatului în contextul în care din punct de vedere procedural s-au respectat de către autorităţi exigenţele procesual penale impuse în derularea unor anchete de acest gen.

Declaraţia inculpatului J.G. s-a coroborat cu declaraţiile martorului indirect, cu identitatea reală protejată, V.D. şi a coinculpatului O.C. Martorul a susţinut că inculpatul J. cunoştea despre operaţiunile cu ţigări, iar tăcerea era răsplătită cu comisioane din partea contrabandiştilor. Nu s-a omis nici împrejurarea reţinută de judecătorul Tribunalului Covasna în dosarul presupuşilor autori, unde inculpatul J. a fost audiat în calitate de martor unde a susţinut că „a auzit că se introduceau ilegal în ţară cantităţi de ţigări provenite din magazinele duty-free”, iar activităţi de acest gen, a susţinut inculpatul audiat ca martor „se puteau desfăşura numai prin spatele magazinelor” respective.

Înregistrarea convorbirii telefonice din data de 02 octombrie 2005, ora 13:05:11, dintre L.G. şi inculpat a relevat cunoaşterea de către inculpat a operaţiunilor de contrabandă cu ţigări, persoanele implicate (C., D., P.) şi sprijinul dat de ei grupului din care făcea parte L.G., precum şi existenta unor liste cu cantităţile de ţigări introduse în ţară.

În data de 07 decembrie 2005 C.S. l-a atenţionat pe J.G. că „vaporul are coada”. Jargonul este specific mediului infracţional şi semnifică faptul că este urmărit/filat, deci nu se poate opera.

Faptele inculpaţilor, astfel cum au fost expuse, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de sprijinire a unui grup infracţional organizat şi complicitate la contrabandă, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 (în prezent art. 270 din Legea nr. 86/2006).

Din datele rezultate în special din interceptările telefonice care au caracter de probă, rezultă că fiecare dintre aceşti inculpaţi, a căror activitate infracţională a fost analizată anterior, au săvârşit infracţiunile în concurs real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen. şi în formă continuată, prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpaţilor C.N., P.D.D., O.C. şi J.G. li s-a aplicat dispoziţia art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 în raport de infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu consecinţele pe care legiuitorul le-a prevăzut în mod explicit pentru suportul acordat în cursul urmăririi penale în sensul de a denunţa şi facilita identificarea şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat (aceştia beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege).

Astfel, la individualizarea pedepsei aplicate fiecăruia dintre inculpaţi, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate de legea specială şi partea generală a C. pen., legea penală mai favorabilă), gradul de pericol social al faptelor (infracţiuni contra patrimoniului statului), persoana inculpaţilor (respectiv lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală manifestată în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, de recunoaştere manifestată de inculpaţii C., P., O. şi J. care s-a reflectat în limita pedepselor principale şi complementare aplicate acestora) şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală (fapte comise în formă continuată, cu grad sporit de pericol social dat de responsabilitatea funcţiei deţinute în acel moment de fiecare dintre aceştia).

Din perspectiva incidenţei dispoziţiilor art. 13 C. pen. Curtea a reţinut împrejurarea că de la data comiterii infracţiunilor şi până la judecarea lor dispoziţiile legale în materia infracţiunii de contrabandă s-au modificat, fiind defavorabile inculpaţilor în raport de prevederile cuprinse în art. 270 şi 274 C. pen., context în care s-au aplicat pedepsele în raport de Legea nr. 141/1997 pentru infracţiunea de contrabandă.

Prin specificul activităţilor pe care trebuiau să-l îndeplinească în mod normal, prin pregătirea de specialitate juridică a inculpaţilor, prin repetabilitatea şi diversitatea formelor de comunicare folosite (mai multe numere de telefon, limbaj codificat, folosirea poziţiei de autoritate), coroborat cu luarea unor măsuri de precauţie pentru a nu putea fi uşor depistate şi dovedite acţiunile sau inacţiunile lor, inculpaţii au dovedit un grad sporit de pericol social, care trebuie analizat în raport de celelalte criterii de individualizare judiciară a pedepselor pentru fiecare dintre aceştia şi care trebuie să se reflecte proporţional în cuantumul pedepselor aplicate. De asemenea, activitatea infracţională a acestora generează inevitabil lipsa de încredere în autorităţile statului, împrejurarea care nu poate fi omisă la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate.

De asemenea, s-au avut în vedere scopurile pedepsei instituite în art. 52 C. pen., pedeapsa fiind o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. În aplicarea pedepsei, instanţa a urmărit păstrarea unui echilibru, atât sub aspectul naturii ei, cât şi al cuantumului şi modalităţii de executare.

Cu privire la comportamentul inculpaţilor C.N., P.D.D., O.C. şi J.G. din cursul procesului penal, s-a avut în vedere că aceştia au fost iniţial, cooperanţi, recunoscând comiterea faptei, pentru ca ulterior, să nege participarea la comiterea infracţiunilor invocând motive nesustenabile. În ceea ce priveşte susţinerile inculpatului C. în sensul că la data declaraţiei de recunoaştere era sub influenţa unor sedative, care i-au afectat discernământul şi că suferă de boli care-i afectează starea de discernământ, Curtea a reţinut următoarele:

În faza de urmărire penală declaraţiile au fost date în prezenţa unui apărător, respectându-se exigenţele procedurale în materia dreptului la apărare.

Declaraţia inculpatului C. s-a coroborat cu interceptările telefonice efectuate în baza mandatului emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care au fost desecretizate şi constituie probă, dar şi cu declaraţiile martorilor şi ale celorlalţi coinculpaţi care au descris operaţiunile, participanţii la aceste operaţiuni, au furnizat informaţii esenţiale identificării şi tragerii la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat.

Documentelor medicale depuse de inculpatul C. în susţinerea punctului său de vedere i se opun constatările de specialitate efectuate în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor - Direcţia Medicală - Centrul Medical Judeţean Caraş-Severin care stabilesc, în urma controalelor periodice anuale că ofiţerul de poliţie C.N. este „clinic sănătos”. Neconcordanţele dintre documentele medicale au fost lămurite exclusiv de către organele de urmărire penală, în contextul în care ofiţerul de poliţie C.N. a activat în cadrul unei structuri de stat care impunea vizite medicale periodice drept condiţie a exercitării funcţiei, în circumstanţe în care aspectele de natură medicală sunt esenţiale funcţionării angajatului. Esenţial în stabilirea unui modus operandi al acestui inculpat în ceea ce priveşte starea sănătăţii sale a fost procesul-verbal din 11 august 2006 încheiat de sinsp. D.L. care a menţionat toate documentele medicale, contextul în care acestea au fost evidenţiate şi din care rezultă faptul că strategia folosită este pro causa, generată de o anumită strategie care să-i influenţeze pozitiv situaţia penală.

Aceste împrejurări nu au constituit în accepţiunea instanţei argumente pertinente folosirii în circumstanţiere la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului C.

În ceea ce priveşte acuzaţiile reţinute în sarcina inculpatului P.R.F. instanţa a constatat, analizând probatoriul administrat în legătură cu acesta, că nu exista probe suficiente care să susţină faptele imputate acestuia.

Din interceptarea convorbirii telefonice purtată cu L.G. în data de 02 octombrie 2005, ora 03:53:04, s-a dedus faptul că avea un rol similar coinculpatului P.E., însă aceasta nu s-a coroborat cu alte probe. Restul interceptărilor nu au oferit suficiente date care să se coroboreze cu celelalte probe administrate de acuzare.

Referitor la discuţia telefonică din data de 23 decembrie 2005, ora 20:38:02, nu au existat probe care să formeze convingerea că acest inculpat să-şi fi adus contribuţia în noaptea de 23/24 decembrie 2005 la acţiunea de contrabandă demonstrată că s-a consumat în relaţia cu alţi inculpaţi, astfel încât a fost neesenţială stabilirii stării de vinovăţie a inculpatului.

Declaraţia coinculpatului P., unde acest inculpat a fost menţionat, nu s-a coroborat cu alte declaraţii sau alte probe administrate în cauză.

În consecinţă, prezumţia de nevinovăţie a inculpatului P. nu a fost răsturnată prin probe suficiente şi evidente, context în care acesta a fost achitat pentru toate faptele care-i sunt imputate:

Curtea a precizat că ansamblul probator administrat în această cauză demonstrează că autorităţile române nu au fost suficient de diligenţe în desfăşurarea unor acţiuni de prevenire a unor acte şi fapte de contrabandă în zona de graniţă. Probele au făcut dovada existenţei unor rapoarte către instituţii ale statului, care însă nu au fost coroborate pentru a evidenţia situaţia reală a modului în care magazinele duty-free îşi desfăşurau activitatea.

Controlul realizat de Garda Financiară Caraş-Severin începând cu data de 01 martie 2006, în care se arată la data de 27 februarie 2006 de la cele 7 magazine duty-free s-au vândut la un număr de 12 persoane, 1.165 baxuri = 58.250 cartuşe ţigări în valoare de 229.022,51 euro. Această acţiune de contrabandă este prezentată şi în harta relaţională aflată la dosar.

S-a reţinut împrejurarea că lucrătorii din Punctul de Trecere a Frontierei Moldova Nouă raportau I.J.P.F. cantităţile de ţigări vândute de la magazinele duty-free călătorilor de pe navele ce acostau în port, iar Punctul Vamal Moldova Nouă, la rândul său, raporta vânzările realizate de magazinele duty-free. Făcându-se o analiză a acestor raportări se constată diferenţe foarte mari.

Spre exemplificare au fost prezentate doar câteva luni:

În octombrie 2005 Punctul de Trecere a Frontierei Moldova Nouă raporta la I.J.P.F. că au fost vândute pasagerilor un nr. de 1.650 cartuşe ţigări, iar Punctul Vamal Moldova Nouă comunică aceleiaşi instituţii vânzarea de către magazinele duty-free a unui număr de 199.050 cartuşe.

În noiembrie 2005 Punctul de Trecere a Frontierei Moldova Nouă raporta la I.J.P.F. că au fost vândute pasagerilor un nr. de 3.822 cartuşe ţigări, iar Punctul Vamal Moldova Nouă comunică aceleiaşi instituţii vânzarea de către, magazinele duty-free a unui număr de 227.650 cartuşe.

În decembrie 2005 Punctul de Trecere a Frontierei Moldova Nouă raporta la I.J.P.F. că au fost vândute pasagerilor un nr. de 2.163 cartuşe ţigări, Punctul Vamal Moldova Nouă comunică aceleiaşi instituţii vânzarea de către magazinele duty-free a unui număr de 249.750 cartuşe.

În mai 2006 Punctul de Trecere a Frontierei Moldova Nouă raporta la I.J.P.F. că au fost vândute un nr. de 3.329 cartuşe ţigări, iar Punctul Vamal Moldova Nouă comunică aceleiaşi instituţii vânzarea de către magazinele duty-free a unui număr de 145.350 cartuşe.

Semnificativ este faptul că după luna mai 2006, dată la care au fost arestaţi o parte din membrii grupului infracţional organizat, în luna iunie Punctul de Trecere a Frontierei Moldova Nouă a raportat I.J.P.F. că au fost vândute un nr. de 62 cartuşe ţigări, iar Punctul Vamal Moldova Nouă a comunicat aceleiaşi instituţii vânzarea de către magazinele duty-free a unui număr de 4.000 cartuşe.

Aceste susţineri au apărut în actul de sesizare al instanţei.

Prin încheierea din 31 martie 2009, s-a dispus citarea Ministerului Finanţelor Publice prin A.N.A.F. Bucureşti în raport de disp. art. 6 din Legea nr. 86/2006, în conformitate cu care A.N.V. este organ de specialitate al Administraţiei Publice Centrale, care funcţionează în subordinea M.F.P. în cadrul A.N.A.F.

Pentru stabilirea acestui cadru procesual, Curtea a avut în vedere, alături de dispoziţiile legale anterior menţionate, şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie exprimată prin decizia penală nr. 3238/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Iniţial, în această cauză nu a existat constituire de parte civilă, aspect menţionat în conţinutul adresei din 22 iunie 2009 a M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.F.P. Caraş-Severin cu motivarea că sunt în imposibilitatea constituirii de parte civilă deoarece nu deţin documente şi informaţii necesare în acest sens.

Aceeaşi instituţie a menţionat în conţinutul adresei împrejurarea că este fără echivoc faptul că a fost produs un prejudiciu.

Ulterior, prin adresa din 17 septembrie 2009 aceeaşi instituţie, a comunicat instanţei că se constituie parte civilă cu suma de:

- 235.744,51 euro, din care 229.022,51 euro reprezintă valoarea aferentă comercializărilor realizate prin magazinele duty-free la data de 27 februarie 2006, calculată la cursul Băncii Naţionale a României de la aceeaşi dată şi 6.722 euro reprezentând valoarea ţigaretelor ieşite din gestiunile aceloraşi magazine la data de 13 mai 2006;

- 957.319,61 RON reprezentând accize din care suma de 813.653,61 RON sunt evaluate la data de 27 februarie 2006, iar suma de 143.666 RON sunt evaluate la data de 13 mai 2006.

A solicitat ca pretenţiile civile să fie actualizate cu indicele de inflaţie, iar accizele să fie completate cu majorări de întârziere la data plăţii efective.

În dovedirea laturii civile a depus o serie de documente reprezentând rapoarte, situaţii centralizate a ieşirilor de mărfuri, rapoarte şi constatări centralizatoare ale vânzărilor din magazinele duty-free.

Rapoartele puse la dispoziţie de partea civilă a evidenţiat modul în care au operat potenţialii autori ai infracţiunii de contrabandă, dat fiind faptul că în prezenta cauză s-a dovedit că angajaţi ai magazinelor duty-free erau persoanele care operau efectiv cu marfa, care ar fi trebuit să fie vândută pasagerilor care părăseau România în limitele reglementate de legislaţia în vigoare.

Constatările Gărzii Financiare a evidenţiat emiterea unui număr enorm de bonuri fiscale pentru un interval scurt de timp în contextul în care legislaţia naţională interzice înstrăinarea cantităţilor evidenţiate în situaţia centralizată a ieşirilor de mărfuri.

Potrivit Ordinului nr. 1397/2002 al M.F.P., pct. 9 „mărfurile admise la vânzare prin magazinele duty-free pot fi comercializate numai în cantităţi destinate uzului personal”. Acelaşi ordin definesc magazinele duty-free drept depozite organizate de M.F.P., amplasate numai pe partea dreaptă a sensului de ieşire din ţară, în punctele de control al trecerii frontierei de stat terestre şi navale în care se vând mărfuri cu amănuntul, în valută, provenite din import şi din producţia internă, persoanelor care călătoresc spre o destinaţie internaţională.

Documentul defineşte cantităţile destinate uzului personal drept „cantităţi care sunt destinate folosirii la un nivel rezonabil pentru consumul individual, familial, sau pentru cadouri, fără a fi utilizate în scopul vânzării”.

Curtea a reţinut culpa reprezentaţilor autorităţilor Statului Român în neefecruarea periodică a unor controale coroborat cu împrejurarea că probele testimoniale demonstrate în această cauză dovedesc împrejurarea că, pe de o parte responsabilii acestor magazine, iar pe de altă parte, reprezentanţii Vămii efectuau rapoarte periodice în legătură cu aprovizionarea necesară acestor magazine şi vânzările efective de bunuri comercializate în regim duty-free.

Prin specificul acestui gen de operaţiuni, prin caracterul constant al operaţiunilor desfăşurate cu complicitatea inculpaţilor condamnaţi în această cauză, este în afara oricărui dubiu împrejurarea că Statul Român a fost prejudiciat prin neaplicarea legislaţiei mărfurilor care erau vândute în regim de contrabandă cu ajutorul inculpaţilor condamnaţi în această cauză cu sumele reprezentând valoarea aferentă comercializărilor realizate prin magazinele duty-free şi valoarea accizelor pentru data de 27 februarie 2006, data controlului.

În conţinutul procesului-verbal încheiat în 29 august 2006 de către organul de cercetare penală în baza Ordonanţei de delegare nr. 30 emisă în 01 august 2006 de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara, este sintetizat regimul juridic ce reglementează funcţionarea P.T.F. Moldova Veche.

În perioada de referinţă reţinută în prezenta cauză ca fiind perioada în care s-au consumat acte de complicitate la infracţiunea de contrabandă şi sprijinirea unui grup organizat, respectiv 2005 şi prima parte a anului 2006, a rezultat că autorităţile statului nu au efectuat controale agenţilor economici care îşi desfăşoară activitatea duty-free din care să rezulte neconcordanţele semnalate efect al declanşării procedurilor penale din această cauză. În contextul în care ulterior perioadei februarie 2006 inculpaţilor nu le-au mai fost reţinute acte sau fapte specifice infracţiunilor pentru care sunt condamnaţi, Curtea nu a imputat acestora valorile aferente datei de 13 mai 2006 rezultate de controalele efectuate de autorităţi.

În consecinţă, prejudiciul încercat de partea civilă s-a impus a fi recuperat, dar numai în limita în care probatoriul a demonstrat că ulterior date de 27 februarie 2006 nu mai există probe încriminatoare în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii condamnaţi.

Prin specificul acţiunilor derulate, prin natura infracţiunilor săvârşite de către inculpaţi, a fost imposibil de stabilit prejudiciul stabilit pentru fiecare dintre momentele operaţionale la care fiecare din aceşti inculpaţi şi-au adus cota lor de contribuţie, context în care şi cererea formulată de către aceştia de stabilire prin expertiză contabilă a prejudiciilor individuale a fost respinsă de către instanţă.

În cursul derulării procedurilor judiciare inculpaţii au formulat cerere privind efectuarea unei expertize contabile în 20 aprilie 2012 astfel cum a rezultat în încheierea de şedinţă. În opinia inculpatului C. nu a existat la dosarul cauzei documente care conduc spre demontarea modului de calcul al prejudiciului, apărare care a fost înlăturată efect al documentelor comunicate de către partea civilă.

Instanţa a admis în parte acţiunea civilă formulată în cauză şi a obligat inculpaţii C.I., U.V., P.E., C.N., P.D.D., O.C. şi J.G. să achite părţii civile în solidar suma de 229.022,51 euro şi 813.653,61 RON cu titlu de despăgubiri civile.

Şi a respins celelalte pretenţii formulate în cauză ca neîntemeiate.

Împotriva sentinţei penale nr. 73 din 30 mai 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Caraş-Severin şi inculpaţii C.I., J.G., U.V., P.D.D., C.N., P.E. şi O.C.

Partea civilă D.G.F.P. Caraş-Severin solicită obligarea inculpaţilor la plata sumelor de 235.744,51 euro şi 957.319,61 RON, inculpaţii datorând şi majorările de întârziere până la data de plăţii inclusiv, conform art. 120 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 republicată privind C. proc. fisc.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia critica hotărârea recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie sub două aspecte:

1. Greşita încadrare juridică a faptelor inculpaţilor în disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind forma continuată a infracţiunii, această continuitate fiind necesară pentru existenţa infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

2. Netemeinicia soluţiei de achitare a inculpatului P.R.F. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi respectiv art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 (în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., ambele în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen.

În motivarea recursului se arată de către Parchet că inculpatul P.R.F., agent în cadrul Formaţiunii Poliţiei Rutiere a Poliţiei oraşului Moldova Nouă, judeţul Caraş-Severin, era printre cei care patrulau, „se plimbau”, de multe ori chiar cu maşinile din dotare pe străzile din oraş şi din vecinătatea portului pentru a asigura securitatea transporturilor de ţigări sau pentru a opri eventualele maşini suspecte şi a legitima persoanele aflate în acestea.

Aşa cum rezultă din declaraţiile inculpatului P.D.D., a martorilor V.M. şi P.A., precum şi din mai multe convorbiri telefonice, lucrătorii din cadrul Formaţiunii Poliţiei Rutiere, inculpaţii P.E. şi P.R.F. erau contactaţi de inculpatul L.G. înainte de desfăşurarea activităţilor infracţionale şi solicitate de la aceştia, într-un mod discret, date cu privire la eventualele controale care urmau să fie în zonă. De asemenea, inculpaţii erau contactaţi de L.G. şi în timpul desfăşurării acţiunilor de contrabandă, de multe ori noaptea târziu sau dimineaţa şi le era solicitat să se deplaseze, cu maşinile, prin oraş pentru a putea opri eventualele autoturisme „suspecte”.

Coordonarea lucrătorilor din cadrul Poliţiei Rutiere din care făcea parte şi inculpatul P. se făcea, de regulă, prin intermediul telefonului mobil, acesta fiind de altfel şi motivul pentru care implicarea unora dintre inculpaţi, printre care şi a inculpatului P.R., s-a dovedit cu convorbirile telefonice interceptate cu autorizaţia cerută de lege.

Având în vedere probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de judecată se apreciază că soluţia de achitare dispusă faţă de inculpatul P.R.F. este neîntemeiată, iar prezumţia de nevinovăţie a acestuia a fost răsturnată, motiv pentru care se solicită admiterea recursului şi condamnarea acestui inculpat pentru cele două infracţiuni, aşa cum sunt reţinute prin actul de sesizare a instanţei.

I. Inculpatul P.D.D. critică hotărârea recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie sub mai multe aspecte:

1. Sentinţa recurată este nelegală pentru că a fost condamnat pentru o faptă ce nu este prevăzută de legea penală, respectiv pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 (în prezent art. 270 din Legea nr. 86/2006).

Potrivit acestui text de lege în vigoare la data comiterii presupuselor fapte, introducerea în sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracţiunea de contrabandă şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

Magazinele duty-free din punctul de trecere a frontierei Moldova Nouă se află în incinta acestuia, iar ţigările erau scoase prin acest punct, gardul despre care se vorbeşte în rechizitoriu fiind desfiinţat de mai mult timp, dar el se afla tot în incinta punctului vamal.

Situaţiile în care s-a încercat să se scoată sau introducă în ţară anumite cantităţi de ţigări netimbrate prin diferite puncte vamale în perioada ianuarie 2006 - iunie 2006 au fost soluţionate prin sancţionarea contravenţională conform H.G. nr. 707/2006, art. 653 lit. a), b) şi c).

Ulterior, prin adoptarea O.U.G. nr. 33/2009 pentru completarea art. 270 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam. al României, legiuitorul a adăugat o nouă modalitate de săvârşire a infracţiunii de contrabandă, prin „locurile stabilite pentru control vamal”.

Din succesiunea actelor normative rezultă că în perioada 2005 - februarie 2006 când se reţine că ar fi săvârşit complicitatea la infracţiunea de contrabandă cu ţigări netimbrate prevenite din magazinele duty-free Moldova Nouă, fapta nu era prevăzută de legea penală ca infracţiune.

2. Hotărârea atacată este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea disp. art. 289 C. pen. referitoare la oralitatea, nemijlocirea şi contradictorialitatea procesului penal.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, inculpatul arată că între probele reţinute de instanţă în acuzarea sa se află şi mandatul din 29 iulie 2005 emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza căruia au fost interceptate convorbirile telefonice avute cu L.G.

Instanţa fondului nu a examinat acest mandat de interceptare, mărginindu-se să specifice că mandatul a fost declasificat în dosarul autorilor aflat pe rolul Curţii de Apel Braşov şi a fost verificat de către o instanţă imparţială, încălcând astfel dispoziţiile art. 289 C. proc. pen.

În consecinţă, în opinia apărării se impune înlăturarea din materialul probator a înregistrărilor convorbirilor telefonice interceptate în baza acestui mandat şi, făcând aplicarea principiului „in dubio pro reo” să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

3. Netemeinicia soluţiei de condamnare pentru cele două infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, inculpatul a fost condamnat fără ca împotriva sa să existe probe directe sau indirecte de vinovăţie.

În mod nejustificat, instanţa fondului a reţinut ca probă în dovedirea săvârşirii de către inculpat a faptelor şi o convorbire telefonică din 05 martie 2006, această convorbire fiind una dintre cele care nu se regăsesc pe suporturile optice înaintate instanţei şi cu privire la care prima instanţă a dispus înlăturarea lor.

Pe de altă parte, prima instanţă a înlăturat declaraţia martorului propus de inculpat - D.Z., pe considerentul că acesta avea un interes în cauză în raport cu condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, or din fişa de cazier a martorului din 07 martie 2013 rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.

Totodată, instanţa fondului ar fi trebuit să înlăture şi declaraţia martorului cu identitate protejată M.Z., audiat numai în cursul urmăririi penale, având în vedere că ulterior, în cursul cercetării judecătoreşti martorul nu a mai putut fi identificat.

Concluzionând cu privire la acest motiv de recurs, inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. în aplicarea principiului „in dubio pro reo”.

4. Greşita soluţionare a laturii civile a cauzei. O primă critică a acestui motiv de recurs se referă la titularul acţiunii civile.

Astfel, în cauză s-a constituit parte civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Caraş-Severin, deşi Autoritatea Naţională a Vămilor era îndreptăţită să se constituie parte civilă în conformitate cu disp. art. 1 şi art. 4 pct. 21 din H.G. nr. 110 din 18 februarie 2009, instituţie care poate delega activitatea de constituire de parte civilă şi de reprezentare în instanţă Direcţiilor Generale ale Finanţelor Publice, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat.

Pe de altă parte, Autoritatea Naţională a Vămilor nu are o poziţie constantă, în Dosarul nr. 6495/115/2006, unde autorii au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, a comunicat instanţei că nu se constituie parte civilă.

Tot în cadrul acestui motiv de recurs, inculpatul arată că prejudiciul nu a fost calculat cu exactitate, acesta nu are o bază reală, fiind stabilit pe baza unor procese-verbale neînregistrate la Garda Financiară, întocmite fiind de reprezentanţi ai acestor instituţii care se aflau în subordinea directă a A.N.A.F.

Inculpatul a solicitat faţă de aspectele învederate casarea sentinţei penale recurate, reţinerea cauzei spre rejudecare şi efectuarea unei expertize financiar-contabile care să stabilească prejudiciul în mod corect, în ipoteza în care acesta există.

5. Sentinţa atacată este nelegală, întrucât s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În mod legal, prima instanţă trebuia să aplice disp. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi la limitele de pedeapsă ale infracţiunii scop, respectiv de la 1 an la 3 ani şi 6 luni, pentru complicitate la infracţiunea de contrabandă care deveneau limitele de pedeapsă în care trebuia să se încadreze şi condamnarea pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Neprocedând în acest mod, instanţa fondului a aplicat în mod nelegal o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în condiţiile în care maximul legal ar fi fost 3 ani şi 6 luni.

6. Netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului.

Inculpatul a solicitat reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., acesta având o bună conduită anterior comiterii faptelor, a desfăşurat o activitate profesională importantă contribuind la destructurarea unor reţele de contrabandişti, s-a prezentat în faţa instanţei, iar aplicarea unei pedepse reduse a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere se impune şi în raport cu pedepsele aplicate autorilor infracţiunii de contrabandă, cu privire la care s-a făcut aplicarea art. 86¹ C. pen.

II. Inculpatul U.V. a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie sub mai multe aspecte:

1. Hotărârea recurată a fost pronunţată pe baza unor probe care nu au fost legal administrate.

1.1. Astfel, autorizaţiile de interceptare au fost date de un judecător de la o instanţă ierarhic inferioară celei care a fost învestită cu soluţionarea cauzei, respectiv Tribunalul Caraş-Severin, iar în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 91² C. proc. pen. ce arată infracţiunile pentru care există posibilitatea ca interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice să fie folosite de la o cauză la alta.

Potrivit art. 91² alin. (1) şi (5) C. proc. pen., interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice se autorizează pentru a fi folosite de la o cauză la alta numai atunci când este vorba de infracţiuni contra siguranţei naţionale, infracţiuni de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede, în cazul infracţiunilor de corupţie sau alte infracţiuni grave printre care nu se numără şi infracţiunea de contrabandă.

1.2. Cu privire la convorbirile interceptate pe baza mandatelor de siguranţă naţională din 29 iulie 2005 şi, respectiv, 26 ianuarie 2006, inculpatul susţine că au fost încălcate disp. art. 289 C. proc. pen., mandatele respective nefiind declasificate în prezenta cauză, iar instanţa fondului nu le-a putut examina în mod nemijlocit, acordând relevanţă juridică constatărilor unei alte instanţe, respectiv Curtea de Apel Braşov.

1.3. Suporturile optice aflate la dosarul cauzei reprezintă nişte copii ale celor originale aflate la Curtea de Apel Braşov, iar expertul criminalist a arătat că expertiza unor astfel de suporturi nu poate fi realizată, întrucât fişierele sunt incomplete şi nu există convorbirile la care se face referire în rechizitoriu.

Referitor la convorbirea pretins purtată între inculpatul U.V. şi L.G. în dimineaţa zilei de 17 februarie 2006, ora 03.00, autorizarea interceptării acestei convorbiri poartă aceeaşi dată, fiind puţin probabil, că a fost dată între orele 00.00 - 03.00.

1.4. Proba testimonială nu a fost legal administrată, autorii infracţiunii de contrabandă ce erau cercetaţi într-un alt dosar penal fiind audiaţi sub identitate protejată în prezenta cauză pentru a face aplicabile dispoziţiile legale privind reducerea limitelor de pedeapsă în cauza conexă.

În acest sens, apărarea inculpatului a făcut trimitere la martorul cu identitate protejată V.D., acesta fiind de fapt inculpatul S.M. trimis în judecată şi condamnat în primul dosar.

Astfel, declaraţiile acestor martori sunt subiective, aceştia fiind persoane interesate să facă anumite declaraţii pentru a obţine reducerea limitelor pedepsei, iar pe de altă parte depoziţiile lor sunt infirmate de declaraţiile martorilor D.Z. şi A.M.

Aceştia au arătat că accesul în magazinele duty-free nu se putea face în orice condiţii, accesul în port trebuia consemnat în registrul de evidenţă, astfel că nu sunt verosimile afirmaţiile referitoare la faptul că ţigările erau scoase prin gard şi transportate de către contrabandişti însoţiţi de către inculpatul U.V.

Faţă de toate aspectele arătate în cadrul acestui motiv de recurs, inculpatul solicită achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997.

Inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală, respectiv pentru complicitate la infracţiunea de contrabandă, iar în anul 2006 fapta nu era prevăzută ca infracţiune fiind o simplă contravenţie.

Greşita încadrare juridică a faptei în disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu consecinţa aplicării unei pedepse nelegale, fiind incidente disp. art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003, pedeapsa stabilită pentru această infracţiune neputând fi mai mare decât pedeapsa aplicată pentru fapta în vederea căreia s-a constituit grupul.

Greşita individualizare a pedepsei, inculpatul solicitând aplicarea unei pedepse de până la 3 ani închisoare a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere conform art. 86¹ C. pen.

Nelegalitatea soluţiei sub aspectul soluţionării laturii civile a cauzei, întrucât acţiunea civilă a fost exercitată de o persoană fără calitate, respectiv D.G.F.P. Caraş-Severin.

În speţă, Autoritatea Naţională a Vămilor are autonomie funcţională, are personalitate juridică şi trebuia să stea injustiţie în nume propriu.

De asemenea, în dosarul în care au fost condamnaţi autorii infracţiunii de contrabandă aceasta nu s-a constituit parte civilă, astfel că solicită respingerea acţiunii civile.

În motivele scrise de recurs, inculpatul U.V. a mai susţinut că organele de urmărire penală nu au fost legal sesizate, rezoluţia de începere a urmăririi penale a fost întocmită pro causa, prezentarea materialului de urmărire penală este lovită de nulitate, iar rechizitoriul este, de asemenea, lovit de nulitatea relativă prev. de art. 197 alin. (4) C. proc. pen., întrucât descrie faptele în mod general, prin supoziţii, confuzii şi în mod contradictoriu astfel că i-a fost adusă o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului în condiţiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen.

III. Inculpatul C.I. critică hotărârea recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:

1. Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra probelor solicitate şi a unor cereri esenţiale, fîindu-i încălcat astfel dreptul la apărare.

Astfel, instanţa de fond nu a analizat apărările inculpatului referitoare la documentele de serviciu ce aveau un caracter secret şi care dovedeau că relaţia cu L.G. era una strict profesională, precum şi la rapoartele informatice întocmite pentru racolarea lui L.G. ca informator.

De asemenea, Curtea de Apel Alba Iulia, deşi a încuviinţat efectuarea unei expertize tehnice privind convorbirile interceptate, aceasta nu a fost efectuată, purtându-se doar o corespondenţă între instanţă şi Laboratorul Interjudeţean de Exepertiză Criminalistică fără a se stabili în mod clar dacă suporturile respective sunt originale sau nu.

Pentru aceste motive, inculpatul C.I., solicită casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

2. Inexistenţa unei autorizaţii de interceptare faţă de niciunul dintre inculpaţii din prezenta cauză, convorbirile interceptate regăsindu-se practic în dosarul în care au fost condamnaţi autorii infracţiunii de contrabandă.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.I., singurele convorbiri existente la dosarul cauzei au fost cele purtate cu L.G., însă acestea au fost strict profesionale.

3. Fapta pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat nu era prevăzută de legea penală.

La data când se pretinde că inculpatul ar fi comis complicitatea la infracţiunea de contrabandă, faptele nu erau prevăzute de legea penală, fiind contravenţie.

Astfel, magazinele duty-free erau pe teritoriul României şi nu erau puncte de control vamal. Scoaterea de ţigări neaccizate şi pentru care nu era plătit TVA-ul aferent constituia contravenţie şi nu infracţiune, iar inculpatul nu a avut nicio implicare în ceea ce priveşte modul cum magazinele duty-free îşi desfăşurau activitatea.

4. Greşita încadrare juridică a faptelor, infracţiunea de sprijinire a unui grup infracţional organizat şi complicitatea la infracţiunea de contrabandă excluzându-se reciproc.

5. Netemeinicia soluţiei de condamnare a inculpatului pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa.

Astfel, probele administrate nu au dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată. Declaraţiile martorilor au fost luate sub presiune, iar martorii audiaţi sub identitate protejată sunt inculpaţi într-un alt dosar şi au beneficiat de prevederile art. 9 din Legea nr. 39/2003, declaraţii acestora fiind nesincere.

În cauză nu a fost audiat, în calitate de martor, numitul L.G., pentru a se dovedi că acesta era o persoană de sprijin pentru combaterea contrabandei şi nu o persoană cu care să colaboreze pe linie infracţională.

În acest sens, relevantă este declaraţia martorului T.M. care a arătat că avea cunoştinţă despre relaţia pe linie infracţională a inculpatului C.I. cu L.G.

În ceea ce priveşte interceptarea convorbirilor telefonice, inculpatul a solicitat înlăturarea acestora din materialul probator, întrucât au fost obţinute în mod ilegal şi nu s-a concluzionat în cadrul unei expertize tehnice că suporturile pe care se află înregistrările sunt originale.

Inculpatul solicită înlăturarea declaraţiilor coinculpaţilor care, în faza urmăririi penale au relatat implicarea sa în activitatea infracţională, întrucât aceste declaraţii au fost obţinute în mod nelegal, fiind date sub presiunea organelor de anchetă.

De asemenea, în actul de sesizare şi în considerentele hotărârii recurate nu sunt oferite detalii de loc, de timp şi modalitatea concretă de sprijinire a autorilor infracţiunii de contrabandă.

Pentru toate aceste considerente, inculpatul C.I. solicită achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa.

6. Greşita soluţionare a laturii civile a cauzei, întrucât în dosarul în care au fost trimişi în judecată autorii infracţiunii de contrabandă s-a reţinut că nu se poate stabili cu certitudine existenţa unui prejudiciu.

Pe de altă parte, în cauză nu s-a făcut dovada unei legături directe între fapta inculpaţilor şi prejudiciul reclamat de partea civilă.

7. Greşita individualizare a pedepsei, pe care inculpatul o consideră prea aspră în raport cu datele care circumstanţiază persoana sa - necunoscut cu antecedente penale, cu o conduită profesională ireproşabilă, stare precară a sănătăţii.

Sub acest aspect, inculpatul solicită aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special şi suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării acesteia.

IV. Inculpatul C.N. critică hotărârea recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie sub mai multe aspecte:

Instanţa nu a fost legal sesizată, în sensul că rechizitoriul nu a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de procurorul ierarhic superior celui care a întocmit rechizitoriul şi actul de sesizare a instanţei nu a respectat nici condiţia impusă de art. 264 alin. (3) C. proc. pen.

Inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală, respectiv pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de contrabandă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 din Legea nr. 141/1997, or, la nivelul anilor 2005-2006, fapta era sancţionată ca şi contravenţie, astfel că solicită achitarea sa pentru complicitate la infracţiunea de contrabandă în formă continuată în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. şi art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia.

Astfel, prima instanţă nu a descris nicio activitate infracţională concretă, motivând generic faptele reţinute în sarcina inculpaţilor.

Instanţa nu s-a pronunţat asupra unor cereri esenţiale pentru inculpat de natură să garanteze drepturile lui şi să influenţeze soluţia procesului, respectiv cele referitoare la înscrisurile ce vizau dosarele de urmărire informatică, dosarele penale formate împotriva unor persoane ca urmare a acţiunilor inculpatului, excepţia vizând nulitatea urmăririi şi a prezentării materialului de urmărire penală.

Netemeinicia soluţiei de condamnare, întrucât probele administrate nu au dovedit că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat.

Proba testimonială administrată în cauză nu a fost concludentă, întrucât unii dintre martori nu au mai putut fi identificaţi (I.F.), alţii au refuzat să facă declaraţii în faţa instanţei (P.A.), iar instanţa nu a audiat toţi martorii audiaţi în faza de urmărire penală.

Pe de altă parte, unii dintre martori T.S., L.A., F.I. - sunt în relaţii de duşmănie cu inculpatul, aceştia fiind sancţionaţi sau anchetaţi de către inculpat, în calitatea sa de poliţist, astfel că declaraţiile acestora apar ca subiective.

Referitor la declaraţia dată în cursul urmăririi penale, inculpatul arată că a recunoscut unele aspecte ale acuzaţiilor ce i s-au adus, întrucât a fost audiat, fiind sub influenţa unor medicamente tranchilizante şi hipnotice.

Înregistrarea convorbirilor telefonice s-a realizat în mod nelegal, astfel că acestea nu pot constitui mijloace de probă

Astfel, la dosarul cauzei nu au fost depuse încheierile de şedinţă prin care s-au autorizat înregistrările, autorizaţiile pentru efectuarea înregistrărilor, procesele-verbale încheiate cu ocazia ascultării şi recunoaşterii convorbirilor, notele de transcriere a acestora, mandatul din 29 iulie 2005, în baza căruia au fost realizate interceptările.

Aceste înregistrări au fost efectuate înainte de începerea urmăririi penale, în faza actelor premergătoare nu s-a efectuat o expertiză tehnică de specialitate a acestora, deşi inculpaţii au solicitat această probă, astfel că se impune înlăturarea înregistrărilor convorbirilor telefonice din ansamblul materialului probator.

Greşita soluţionare a laturii civile a cauzei, fiind nelegală obligarea inculpaţilor la despăgubiri civile din moment ce autorilor infracţiunii de contrabandă nu li s-a reţinut în sarcină producerea vreunui prejudiciu.

Nelegalitatea şi netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului.

În ceea ce priveşte nelegalitatea pedepsei, inculpatul arată că sunt incidente disp. alin. (2) al art. 7 din Legea nr. 39/2003, pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din această lege, neputând fi mai mare decât pedeapsa aplicată pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de contrabandă.

Pe de altă parte, inculpatul apreciază că în favoarea sa pot fi reţinute circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., iar pedepsele reduse sub minimul special prevăzut de lege.

Astfel, acesta are probleme de sănătate, nu are antecedente penale, a avut o bună conduită în familie şi societate, iar de la data comiterii faptelor au trecut aproape 8 ani.

Pentru motivele invocate, inculpatul solicită aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, a cărei executare să fie suspendată în condiţiile art. 81 C. pen. sau art. 86¹ C. pen.

V. Inculpaţii J.G. şi O.C. au criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:

1. În cauză s-au încălcat disp. art. 228 alin. (1) C. proc. pen., cu privire la modul de începere a urmăririi penale, în sensul că procurorul a întocmit procese-verbale de începere a urmăririi penale şi nu o rezoluţie, aspect faţă de care se solicită încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. f) teza ultimă C. proc. pen.

2. Netemeinicia soluţiei de condamnare a inculpaţilor pentru infracţiunile reţinute în sarcină, întrucât probele administrate nu au dovedit că aceştia au comis infracţiunile respective, motiv pentru care solicită achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Inculpaţii au fost condamnaţi pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv pentru complicitate la infracţiunea de contrabandă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], la data când se reţine că ar fi comis fapta, aceasta fiind sancţionată ca şi contravenţie, aspect faţă de care se impune achitarea acestora în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Greşita soluţionare a laturii civile, din actele cauzei rezultând că prejudiciul nu a fost creat în perioada când se reţine că s-au desfăşurat presupusele activităţi infracţionale.

În subsidiar, inculpaţii solicită reţinerea circumstanţelor atenuante, reducerea pedepselor şi suspendarea condiţionată a executării acestora sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor.

Inculpatul J.G. arată că are probleme de sănătate, în prezent este pensionar, a avut o comportare demnă în familie şi societate, astfel că în favoarea lui pot fi reţinute circumstanţe atenuante, iar pedeapsa redusă sub minimul special.

Inculpatul O.C. a solicitat, de asemenea, reţinerea de circumstanţe atenuante şi reducerea pedepsei sub minimul special, apreciind că în favoarea sa pot fi reţinute toate circumstanţele atenuante prev. de art. 74 C. pen.

VI. Inculpatul P.E. a criticat, de asemenea, hotărârea recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:

Netemeinicia soluţiei de condamnare pentru infracţiunile ce i s-au reţinut în sarcină.

Cu privire la infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, activităţile reţinute în sarcina acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de aderare la grup infracţional, lipsind vinovăţia. Astfel, din nicio probă a dosarului nu rezultă implicarea sa în săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar din examinarea convorbirilor telefonice avute cu L.G. nu se poate ajunge la concluzia că inculpatul avea cunoştinţă de existenţa grupului infracţional.

Pentru aceste motive solicită achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Referitor la complicitatea la infracţiunea de contrabandă, inculpatul arată că nu avea cunoştinţă de săvârşirea unor fapte penale de către autori, respectiv de către L.G. şi D.S. Acesta din urmă, fiind audiat în calitate de martor, a declarat în faţa instanţei de recurs că inculpatul P.E. nu l-a ajutat în niciun fel la săvârşirea infracţiunii de contrabandă şi nu l-a susţinut în săvârşirea acestor infracţiuni.

Inculpatul solicită înlăturarea din materialul probator a declaraţiei martorului V.D., această declaraţie prezentând vicii de formă în sensul că nu a fost semnată de martor şi de procuror.

De asemenea, există inadvertenţe şi cu privire la datele de stare civilă ale acestui martor, declaraţiile acestuia nu sunt constante, abia în anul 2011 declarând că inculpatul îl ajuta pe D.S. la comiterea unor fapte penale.

Inculpatul solicită achitarea sa pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de contrabandă în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Greşita soluţionare a laturii civile, având în vedere că în dosarul anterior nu s-a stabilit existenţa unui prejudiciu.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reţinerea alin. (2) al art. 7 din Legea nr. 39/2003, reindividualizarea pedepselor prin aplicarea circumstanţelor atenuante şi suspendarea executării pedepsei în condiţiile art. 86¹ C. pen.

Inculpatul arată că nu este cunoscut cu antecedente penale, are în întreţinere 2 copii şi are o bună conduită în societate.

În drept, inculpaţii au invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 2, 9, 10, 12, 13, 14, 17, 17² şi 18 C. proc. pen.

Înalta Curte va examina cauza sub toate aspectele, potrivit disp. art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., având în vedere că recursurile sunt declarate împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel.

În faza soluţionării recursurilor declarate în cauză au fost audiaţi inculpaţii J.G., P.R.F., O.C., P.E., C.N., U.V., C.I. şi P.D.D., care nu au recunoscut faptele pentru care au fost condamnaţi.

De asemenea, au fost audiaţi martorii D.B., C.P., C.I. şi D.S. şi s-a încuviinţat recurenţilor inculpaţi proba cu acte vizând situaţia de fapt şi acte în circumstanţiere.

Examinând recursurile declarate în cauză, Înalta Curte reţine că acestea sunt întemeiate însă pentru considerentele ce urmează:

Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, realizând o descriere amănunţită a acesteia şi a analizat mijloacele de probă din care rezultă că inculpaţii au comis infracţiunile pentru au fost trimişi în judecată, indicând în cazul activităţii infracţionale desfăşurate de fiecare inculpat probele din care rezultă vinovăţia acestora.

Totodată, instanţa a încadrat corespunzător în drept faptele inculpaţilor în dispoziţiile art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., însă a reţinut greşit dispoziţiile art. 41 alin. (2) în cazul infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, sub acest aspect hotărârea recurată fiind supusă casării.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi.

În art. 2 lit. a) din aceeaşi lege, grupul infracţional organizat este definit ca un grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Din analiza acestor dispoziţii legale rezultă necesitatea existenţei unei continuităţi pentru subzistenţa infracţiunii, una dintre condiţiile necesare pentru a fi în prezenţa grupului infracţional organizat fiind tocmai cea legată de perioada de timp în care membrii grupului acţionează în mod coordonat.

Pe lângă această critică referitoare la încadrarea juridică a faptei în infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a criticat sentinţa recurată şi cu privire la achitarea inculpatului P.R.F. sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997.

Al doilea motiv de recurs formulat de Parchet este nefondat, probele administrate nefăcând dovada dincolo de orice îndoială rezonabilă că acest inculpat a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată.

Inculpatul P.R.F. îşi desfăşura activitatea în cadrul Formaţiunii Poliţei Rutiere din cadrul Poliţiei oraşului Moldova Nouă, judeţul Caraş-Severin, având funcţia de agent.

În actul de sesizare s-a reţinut că la solicitarea numitului L.G., - trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, acesta patrula, de multe ori chiar cu maşinile din dotare, pe străzile din oraş şi din vecinătatea portului pentru a opri eventualele maşini suspecte şi a legitima persoanele aflate în acestea.

De asemenea, s-a mai reţinut că acest inculpat era contactat de L.G. înainte de desfăşurarea activităţii infracţionale, care îi solicita date cu privire la eventualele controale care urmau să fie în zonă, precum şi în timpul desfăşurării acţiunilor de contrabandă, cerându-i să se deplaseze cu maşina prin oraş, pentru a putea opri eventuale autoturisme „suspecte”.

Martorul cu identitate protejată V.M., la care se face referire în motivele de recurs, nu a relatat nimic în declaraţiile sale date la urmărirea penală, cu privire la implicarea inculpatului P.R.F. în activităţile de contrabandă.

Această declaraţie din cursul urmăririi penale dată mai aproape de momentul desfăşurării faptelor, nu relevă aşadar şi participarea inculpatului P.R.F. la sprijinirea activităţilor de contrabandă, iar pentru susţinerile sale, contrare, din timpul cercetării judecătoreşti, privitoare la acest inculpat, martorul nu a prezentat argumente care să justifice indicarea şi a acestuia la înlesnirea contrabandei cu ţigări.

În ceea ce priveşte declaraţia martorei cu identitate protejată P.A., aceasta a fost înlăturată din materialul probator, având în vedere că martora nu a fost prezentată în instanţă pentru a fi audiată, iar reprezentantul D.I.I.C.O.T. a arătat că înţelege să renunţe la audierea acesteia.

În cauză nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen., nefiind în ipoteza menţionată de acest text de lege, respectiv ascultarea martorei nu mai este posibilă din motive obiective.

Declaraţia dată de coinculpatul P.D.D. în faza de urmărire penală în care acesta arată că L.G. îl suna pe P.R.F. care avea sarcina să patruleze prin oraş nu a creat convingerea instanţei privind implicarea inculpatului P.R.F. în activitatea de contrabandă, prin sprijinirea autorilor acesteia, în absenţa altor mijloace de probă din care să rezulte vinovăţia inculpatului.

Convorbirile telefonice interceptate, purtate între acest inculpat şi numitul L.G., nu oferă suficiente date care să ducă la concluzia că inculpatul P.R.F. a săvârşit o complicitate la infracţiunea de contrabandă şi care să se coroboreze cu alte probe administrate în cauză.

Recursul declarat de inculpatul P.D.D. este întemeiat numai în ceea ce priveşte critica vizând individualizarea pedepsei.

Probele administrate în cauză dovedesc fără dubiu săvârşirea de către inculpat a infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

Astfel, declaraţiile date iniţial de acest inculpat în cursul urmăririi penale se coroborează cu declaraţiile martorilor cu identitate protejată V.M., D.C., P.G., D.F., declaraţia dată la urmărirea penală de inculpatul O.C., declaraţia martorului G.R., precum şi cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice efectuate în baza mandatului din 29 iulie 2005 emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În declaraţiile date la urmărirea penală, inculpatul P.D.D. relatează despre modalitatea în care a fost implicat în activităţile de contrabandă, faptul că L.G. se deplasa personal la inculpatul C.I. acasă sau foarte rar îl suna cerându-i aprobarea să scoată ţigările din magazinele duty-free, folosind diferite parole „Pot să merg la vânătoare dimineaţa la ora 4.00?”, „Dimineaţă la 4.00 vreau să joc fotbal”, „Vreau să plec mâine dimineaţă - Timişoara cu autobuzul”.

L.G. îl suna şi pe P.D.D. spunându-i că „merge la vânătoare la ora X”, iar potrivit înţelegerii, acesta trebuia să-l sune pe inculpatul O.C. - şeful P.T.F. Moldova Nouă, care se ducea în punct şi le spunea la lucrători că totul este în regulă, după care împreună se deplasau la ieşirea dinspre Coronin pentru a supraveghea zona.

Referitor la modalitatea în care ţigările erau scoase din magazinele duty-free, inculpatul a arătat că angajatul de la PTF Moldova Nouă, care avea sarcina supravegherii acestor magazine, părăsea locul de serviciu sub diferite pretexte, moment în care maşinile contrabandiştilor intrau în spatele magazinului, iar ţigările erau date peste gard.

Inculpatul a arătat că pe tura de serviciu a lui J.G. şi a lui D.Z. se consumau aceste acţiuni.

În faţa instanţei de fond şi de recurs, inculpatul P.D.D. a revenit asupra declaraţiilor date la urmărirea penală prin care recunoştea faptele, motivând această revenire prin faptul că a fost ameninţat că va fi arestat o perioadă mai mare de timp, există posibilitatea ca şi soţia sa să fie arestată, iar declaraţiile le-a scris la dictarea procurorului.

Înalta Curte nu poate primi aceste apărări ale inculpatului în legătură cu modalitatea în care a fost audiat la urmărirea penală, din examinarea declaraţiilor date de inculpat rezultând că acestea au fost luate în prezenţa apărătorilor săi.

Pe de altă parte, declaraţiile date la urmărirea penală în care aceste recunoaşte comiterea faptelor se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Referitor la declaraţia martorului D.Z. audiat la solicitarea inculpatului în cursul judecăţii în fond, însuşi inculpatul P.D.D. arată că pe tura acestui martor se consumau, de regulă, acţiunile de scoatere a ţigărilor din magazinele duty-free şi trecerea lor peste gard pentru a fi încărcate în maşinile contrabandiştilor, iar declaraţia dată de acest martor în cursul cercetării judecătoreşti nu se coroborează cu celelalte probe administrate.

În motivele sale de recurs, inculpatul P.D.D. arată că instanţa fondului ar fi trebuit să înlăture şi declaraţia martorului M.Z., care nu a putut fi identificat şi audiat în cursul judecăţii, or din examinarea dosarului cauzei rezultă că declaraţia acestui martor a fost înlăturată din materialul probator, întrucât, în pofida tuturor demersurilor efectuate de instanţă, nu s-a reuşit identificarea sa, iar reprezentantul D.I.I.C.O.T. a renunţat la audierea acestuia.

Referitor la convorbirile telefonice interceptate în baza mandatului de siguranţă naţională din 29 iulie 2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi care au fost reţinute ca mijloace de probă în prezenta cauză, Înalta Curte constată că sunt incidente dispoziţiile art. 91² alin. (5) C. proc. pen. potrivit cărora convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate por fi folosite şi în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea sau săvârşirea unei alte infracţiuni dintre cele prevăzute la art. 91¹ alin. (1) şi (2).

Convorbirile telefonice au fost interceptate în baza mandatului de siguranţă naţională emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv din 29 iulie 2005, acestea putând fi folosite şi în prezenta cauză conform dispoziţiilor legale invocate.

Mandatul din 29 iulie 2005 emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost declasificat la data de 30 mai 2011, după cum rezultă din înscrisurile existente la dosar astfel că deşi acesta nu a fost declasificat la instanţa de fond, instanţa de recurs are posibilitatea să verifice conţinutul acestuia, constatând că interceptarea convorbirilor telefonice s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor legale, astfel că acestea nu pot fi înlăturate din materialul probator aşa cum solicită inculpatul.

Referitor la înregistrarea convorbirilor telefonice, prima instanţă a înlăturat acele convorbiri, interceptate în baza mandatelor emise de Tribunalul Caraş-Severin, întrucât, potrivit adresei expertului criminalist din 12 aprilie 2012 s-a dovedit că aceste convorbiri nu se află pe suporturile optice înaintate instanţei.

Între aceste convorbiri se află şi cea din 05 martie 2006, ora 15:25:49, ce a fost înlăturată din materialul probator.

Inculpatul P.D.D. a mai criticat hotărârea recurată şi prin prisma faptului că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, făcând referire la complicitatea la infracţiunea de contrabandă.

Potrivit art. 175 din Legea nr. 141/1997 trecerea peste frontieră prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal de mărfuri sau de alte bunuri constituie infracţiunea de contrabandă.

În prezent, infracţiunea de contrabandă este prevăzută în dispoziţiile art. 270 din Legea nr. 86/2006 şi constă, potrivit alin. (1), în introducerea sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal.

Conform art. 2 din O.U.G. nr. 104/2002, magazinele autorizate să comercializeze mărfuri în regim de duty-free pot fi amplasate numai pe partea dreaptă a sensului de ieşire din ţară, în punctele de trecere a frontierei de stat terestre şi navale, după locurile stabilite pentru efectuarea controlului vamal.

Ca atare, bunurile aflate în magazinele duty-free pot fi vândute doar persoanelor care ies din ţară.

Prin O.U.G. nr. 33/2009 la care face referire inculpatul s-a modificat art. 270 din Legea nr. 86/2006 în sensul că s-a introdus un nou alineat cu următorul cuprins „constituie, de asemenea, infracţiunea de contrabandă şi se pedepseşte potrivit alin. (1) introducerea în sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru control vamal, prin sustragerea de la control vamal, a bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sustrase este mai mare de 20.000 RON”.

Din examinarea acestui text de lege rezultă că legiuitorul a înţeles să sancţioneze ca şi infracţiune introducerea sau scoaterea din ţară a bunurilor chiar prin locurile stabilite pentru control vamal, prin sustragerea de la acest control vamal.

În speţă, ţigările erau scoase din magazinele duty-free şi apoi erau trecute peste gardul ce delimita magazinele duty-free de zona portuară, unde erau încărcate în maşinile contrabandiştilor.

Or, este cert că în aceste condiţii ţigările nu erau supuse controlului vamal, fiind introduse în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru efectuarea controlului vamal.

Dispoziţiile art. 175 din Legea nr. 141/1997 se coroborează şi cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege, potrivit cărora introducerea sau scoaterea din ţară a mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a oricăror altor bunuri este permisă numai prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat.

Critica vizând nelegalitatea pedepselor aplicate este nefondată.

Potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute la art. 7 alin. (1) sau (3) şi care, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membrii ai unui grup infracţional organizat beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Inculpatul P.D.D. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 alin. (2) din aceeaşi lege şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 175 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Deşi în favoarea inculpatului au fost reţinute dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 urmează a se observa că acesta a recunoscut faptele, a facilitat identificarea altor membrii ai grupului infracţional organizat însă nu a facilitat şi tragerea la răspundere penală a acestora, condiţie cumulativă cerută de dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, negând ulterior audierii la procuror orice participare a sa sau a altor inculpaţi din prezenta cauză la activităţile infracţionale.

Înalta Curte constată că la data când inculpatul a făcut declaraţiile la urmărirea penală, autorii infracţiunii de contrabandă erau deja identificaţi, iar cu privire la inculpaţii din prezenta cauză, declaraţiile vizând implicarea acestora în înlesnirea activităţii infracţionale nu au fost constante, inculpatul neavând o poziţie procesuală consecventă, de cooperare cu organele de anchetă care să justifice reţinerea disp. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

În această ipoteză, Înalta Curte apreciază că în mod nejustificat s-au reţinut aceste dispoziţii legale în favoarea sa, însă fiind investită cu calea de atac a recursului declarat de inculpat nu poate înlătura aceste dispoziţii legale pentru că s-ar aduce atingere principiului non reformatio in pejus, recursul declarat de procuror fiind în favoarea inculpaţilor.

În consecinţă, dispoziţiile legale menţionate nu pot fi reţinute şi în cazul complicităţii la infracţiunea de contrabandă în formă continuată.

Inculpatul a mai susţinut că instanţa nu putea aplica pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 o pedeapsă mai mare decât cea aplicată pentru complicitate la infracţiunea de contrabandă în formă continuată.

Conform art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat.

Din interpretarea acestei dispoziţii legale rezultă că instanţa nu poate aplica pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) C. pen. o pedeapsă mai mare decât cea pe care legea o prevede pentru infracţiunea cea mai gravă ce intră în scopul grupului infracţional organizat şi nu mai mare decât cea aplicată pentru respectiva infracţiune.

Critica formulată de inculpatul P.D.D. vizând latura civilă a cauzei este, de asemenea, nefondată.

Înalta Curte constată că A.N.A.F. s-a constituit în mod legal parte civilă în cauză, având în vedere dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 86/2006 potrivit cărora, Autoritatea Naţională a Vămilor este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, care se organizează şi funcţionează în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, în cadrul A.N.A.F.

Conform adresei, A.N.A.F. în calitate de reprezentant al statului român, a mandatat D.G.F.P. Caraş-Severin să se constituie parte civilă în cauză.

În termenul prevăzut de lege A.N.A.F., prin D.G.F.P. Caraş-Severin, s-a constituit parte civilă cu suma de 235.744,51 euro şi 957.319,61 RON reprezentând contravaloarea ţigărilor comercializate prin magazinele duty-free cu puncte de lucru în Moldova Veche şi accizele aferente.

Partea civilă a precizat că suma de 235.744,51 euro este structurată astfel: 229.022,51 euro reprezintă valoarea aferentă comercializărilor realizate prin magazinele duty-free cu puncte de lucru în Moldova Veche la data de 27 februarie 2006, iar 6.722 euro reprezintă valoarea ţigărilor ieşite din aceleaşi magazine la data de 13 mai 2006, prejudiciul fiind evaluat în funcţie de cursul euro la datele respective (1 euro = 3,5058 RON la data de 27 februarie 2006 şi respectiv 3,4840 RON la data de 13 mai 2006).

Suma de 957.319,61 RON reprezintă accize din care 813.653,61 RON evaluate la 27 februarie 2006 şi 143,66 RON evaluate la data de 13 mai 2006.

Totodată, partea civilă a solicitat şi majorări de întârziere până la data plăţii inclusiv, conform O.G. nr. 92/2003 republicată privind C. proc. fisc.

Partea civilă şi-a susţinut cererea de constituire de parte civilă cu înscrisurile reprezentând situaţii centralizate privind ieşirile de mărfuri din magazinele duty-free şi rapoartele întocmite de controalele de control.

Din examinarea înscrisurilor depuse în dovedirea pretenţiilor civile rezultă că într-un interval scurt de timp a fost emis un număr foarte mare de bonuri fiscale, vânzarea unor astfel de produse într-un interval scurt de timp şi unui număr redus de persoane fiind practic imposibilă, având în vedere timpul necesar pentru emiterea bonurilor şi eliberarea mărfurilor din magazin (de exemplu: un număr de 294 bonuri fiscale au fost emise pe numele a 12 persoane fizice la data de 27 februarie 2006 în intervalul 15.00-18.30).

Aceasta, în condiţiile în care potrivit pct. 9 din Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1397/2002, mărfurile admise la vânzare prin magazinele duty-free pot fi comercializate numai în cantităţi destinate uzului personal, respectiv folosirii la un nivel rezonabil pentru consumul individual, familial sau pentru cadouri, fără a fi utilizate în scopul vânzării, cantităţile de ţigări înregistrate ca fiind vândute depăşind cu mult aceste limite.

În cauză s-a demonstrat cu certitudine existenţa unui prejudiciu ca urmare a activităţilor de contrabandă, activităţi pe care inculpaţii le-au înlesnit, astfel cum s-a arătat în considerentele hotărârii atacate, aşa încât se impune obligarea acestora la achitarea prejudiciului în raport cu disp. art. 14 şi 346 C. proc. pen.

Este real că în Dosarul nr. 6493/115/2006 al Tribunalului Covasna în care au fost judecaţi autorii infracţiunii de contrabandă, nu a existat o constituire de parte civilă, însă această împrejurare nu înlătură dreptul de a solicita despăgubiri de la complicii infracţiunii de contrabandă, în condiţiile în care există o legătură de cauzalitate între faptele acestora şi prejudiciul cauzat.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului de efectuare a unei expertize financiar-contabile, Înalta Curte constată că aceasta nu se impune în raport de împrejurarea că prejudiciul a fost calculat prin însumarea contravalorii ţigaretelor ieşite din magazinele duty-free şi care au făcut obiectul infracţiunii de contrabandă la care s-au adăugat accize calculate conform art. 177 alin. (1) C. proc. pen., conform tabelelor centralizatoare şi înscrisurilor existente la dosar.

Pe de altă parte, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, este imposibil de stabilit prejudiciul pentru fiecare operaţiune de contrabandă la care inculpaţii şi-au adus contribuţia, având în vedere specificul acestei activităţi şi modalitatea concretă în care s-a desfăşurat în timp activitatea infracţională.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost greşit individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Este de necontestat faptul că inculpatul a comis fapte cu un grad ridicat de pericol social, în calitatea sa de ofiţer în cadrul I.J.P.F. Caraş-Severin, şef al sectorului Poliţiei de Frontieră Moldova Noua, cu consecinţa producerii unui prejudiciu însemnat, având o contribuţie semnificativă la realizarea activităţii infracţionale.

Cu toate acestea, inculpatul se află la prima încălcare a legii penale, este căsătorit, are în întreţinere un copil minor, iar din caracterizarea aflată dosar recurs, emisă de Primăria Oraşului Moldova Nouă rezultă că acesta are un comportament civilizat în familie şi societate, a participat la lucrările stabilite de autoritatea locală pentru o bună gospodărire a oraşului şi se bucură de sprijinul comunităţii locale.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază în raport cu cele expuse că aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este în măsură să asigure scopul educativ şi preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Recursul declarat de inculpatul U.V. este întemeiat numai în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei.

Inculpatul U.V. a sprijinit gruparea autorilor infracţiunii de contrabandă, înlesnindu-le acestora cu intenţie exercitarea operaţiunilor de contrabandă cu ţigări.

Săvârşirea infracţiunilor de către inculpat rezultă din declaraţiile date în cursul urniăririi penale de inculpatul P.D.D., martorul cu identitate protejată V.D., ce se coroborează cu procesele-verbale de redare a conţinutului convorbirilor telefonice purtate de acest inculpat cu L.G., de inculpatul P.D.D. cu L.G., precum şi convorbirile telefonice purtate între autorii infracţiunii de contrabandă.

Inculpatul P.D.D. a arătat în cursul urmăririi penale că L.G. îi cerea mai întâi aprobarea lui C.I. să scoată din magazinele duty-free ţigările, iar după ce primea confirmarea acestuia îl suna pe şeful poliţiei sau pe înlocuitorul acestuia. În ultima perioadă, de regulă, a fost sunat inculpatul U.V., înlocuitor la comandă, fin al inculpatului C.N.

Martorul V.D. confirmă susţinerile inculpatului P.D.D. şi arată că activităţile de introducere a ţigărilor în ţară erau sprijinit şi de U.V. de la Poliţia Oraşului Moldova Nouă, care în timpul în care ţigările erau introduse în ţară, pe la gard, patrula cu maşina sa marca D. de culoare roşie în zonă, martorul văzându-l personal făcând acest lucru.

Pentru a se ocupa de „paza” zonei acesta beneficia de anumite comisioane din partea contrabandiştilor.

Referitor la autoturismul marca D. de culoare roşie despre care martorul afirmă că inculpatul îl folosea pentru a patrula în zonă şi a asigura paza, inculpatul U. a negat că ar fi proprietarul unui astfel de autoturism, în faza recursului depunând adeverinţa din 17 octombrie 2013 emisă de Primăria Moldova Nouă din care rezultă că în perioada 2004-2007 inculpatul nu figurează în evidenţele fiscale ca proprietar al unui autoturism.

Această apărare a inculpatului urmează a fi înlăturată întrucât nu era necesar ca autoturismul să fie proprietatea sa, iar pe de altă parte chiar inculpatul în motivele scrise de recurs, instanţă arată că în perioada respectivă avea o singură maşină marca D. de culoare roşie, pe care o folosea alternativ cu soţia sa, susţineri ce se coroborează cu cea a martorului D.S. audiat în faza soluţionării recursurilor şi din care rezultă că în perioada 2005-2007 inculpatul folosea un autoturism marca D. de culoare roşie.

În legătură cu înregistrările convorbirilor telefonice, prima instanţă a înlăturat din materialul probator acele înregistrări care nu au fost identificate pe suporturile optice înaintate instanţei, respectiv cele purtate la 18 februarie 2006, ora 05:11:12, 01 martie 2006 ora 00:59:09, 05 martie 2006, ora 08:40:51.

În convorbirea telefonică din 19 noiembrie 2005, ora 21:33:54, L.G. îi spune lui U.V. „Mai târziu ieşi şi tu la o plimbare?” „Da mă, da”.

„Eu o să chem câţiva fotbalişti în zonă. Ştii?”, acestea fiind expresiile folosite de cei doi pentru a asigura desfăşurarea în bune condiţii a activităţii de contrabandă, cu sprijinul lui U.V., L.G. asigurându-se că în momentul respectiv nu vor fi controale în zonă.

În noaptea de 19/20 noiembrie 2005 a avut loc o acţiune de contrabandă cu ţigări, ceea ce demonstrează faptul că expresiile folosite de cei doi vizau de fapt această activitate.

În aceeaşi modalitate s-a procedat şi în noaptea de 17/18 februarie 2006, L.G. cerându-i lui U.V. să iasă la o plimbare „Mai ieşi şi tu pe drum şi plimbă-te...”, aceasta semnificând faptul că i se solicita sprijinul lui U.V. pentru evitarea oricăror controale în zonă.

Inculpatul U.V. a susţinut că nu a asigurat conducerea Poliţiei Oraş Moldova Nouă, or din adresa din 11 iunie 2007 a I.J.P. Caraş-Severin rezultă că acesta s-a aflat la conducerea Poliţiei Oraşului Moldova Nouă în mai multe perioade printre care şi cele în care s-au desfăşurat activităţile de contrabandă cu ţigări, respectiv: 03 octombrie 2005, 04 octombrie - 20 octombrie 2005, 24 octombrie 2005, 15 noiembrie - 20 noiembrie 2005, 28 noiembrie 2005, 30 noiembrie 2005, 05 decembrie 2005, 17 februarie - 01 martie 2006.

În cursul judecării recursurilor, inculpatului U.V. i s-a încuviinţat proba testimonială, fiind audiaţi martorii C.I., D.B. şi C.P.

Martorul C.I. a relatat modalitatea în care se făcea accesul în port, faptul că acest acces era monitorizat, ţinându-se şi o evidenţă a persoanelor care intrau în zona portului. Acesta a mai afirmat că nu a existat nicio perioadă în care inculpatul U.V. să asigure comanda Poliţiei oraşului Moldova Nouă.

Acelaşi martor a mai declarat că, în apropierea magazinelor duty-free, la o distanţă de cca. 200 m era amplasat un bar, ce funcţionează până la orele 22:00, de unde nu se putea vedea ce se întâmplă în zona magazinelor duty-free.

Martorul C.P. a arătat modalitatea în care se efectuau controale la magazinele duty-free de către Garda Financiară Caraş-Severin.

Declaraţiile martorilor audiaţi în faza recursului nu sunt în măsură să infirme situaţia de fapt reţinută de prima instanţă pe baza probelor la care s-a făcut referire anterior.

Martorul D.B. a arătat că nu cunoaşte relaţiile dintre inculpatul U.V. şi L.G., a relatat despre modalitatea în care era posibil accesul în zona portului şi faptul că de pe Şoseaua Dunării nu pot fi văzute magazinele din zona portului.

Martorii au relatat despre modalitatea legală în care era permis accesul în zona portului, iar martorul C.I. a afirmat, contrar adresei la care s-a făcut referire anterior, că inculpatul U.V. nu a asigurat niciodată comanda Poliţiei Oraşului Moldova Nouă. Referitor la interceptarea convorbirilor telefonice, Înalta Curte apreciază, aşa cum s-a arătat şi în analiza, recursului inculpatului P.D.D., că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 91² alin. (5) C. proc. pen., infracţiunea de contrabandă fiind o infracţiune gravă potrivit art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, iar mandatul din 29 iulie 2005 emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost declasificat, în cauză depunându-se copii ale acestuia, astfel că instanţa de recurs a avut posibilitatea să examineze nemijlocit acest mandat.

Pe de altă parte, infracţiunea de contrabandă este o infracţiune pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu conform art. 91¹ alin. (1) C. proc. pen., iar interceptarea şi înregistrarea s-au impus pentru stabilirea situaţiei de fapt.

Referitor la convorbirea telefonică din 17 februarie 2006, ora 03:00:50, purtată între U.V. şi L.G. aceasta a fost interceptată în baza mandatului din 29 iulie 2005 emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie după cum rezultă din examinarea convorbirilor telefonice transcrise conform proceselor-verbale existente în dosarul de urmărire penală, rezultând că din eroare convorbirea telefonică din 17 februarie 2006, ora 03:00:50, a fost menţionată ca fiind purtată de la postul telefonic nr. X în realitate ea purtându-se de la nr. de telefon Y, număr de la care în noaptea de 17/18 februarie 2006 L.G. a purtat convorbiri telefonice şi cu alte persoane implicate în activitatea infracţională.

Referitor la proba testimonială, Înalta Curte reţine că în prezenta cauză au fost audiaţi şi martori cu identitate protejată, în condiţiile art. 86¹ şi urm. C. proc. pen., declaraţiile acestora fiind avute în vedere la stabilirea situaţiei de fapt şi a vinovăţiei inculpaţilor.

Chiar şi în ipoteza în care aceşti martori ar putea fi unii dintre inculpaţii trimişi în judecată ca autori ai infracţiunii de contrabandă, dispoziţiile de procedură penală nu interzic audierea, în calitate de martor, a autorilor infracţiunilor trimişi separat în judecată într-un alt dosar, declaraţiile acestora constituind mijloace de probă şi servind la aflarea adevărului în ipoteza în care se coroborează cu alte probe administrate.

Apărarea inculpatului U.V. în sensul că în perioada în care se reţine că ar fi comis faptele, nu era încriminată infracţiunea de contrabandă este nefondată, argumentele fiind deja expuse în analiza recursului inculpatului P.D.D.

Totodată, nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, în acest alineat prevăzându-se că pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat.

Aşadar, se are în vedere pedeapsa pe care legea o prevede pentru infracţiunea cea mai gravă şi nu pedeapsa aplicată de către instanţă pentru această infracţiune.

Criticile vizând soluţionarea laturii civile a cauzei sunt nefondate, acestea fiind deja analizate în recursul inculpatului P.D.D.

Referitor la criticile vizând actul de trimitere în judecată şi urmărirea penală, Înalta Curte reţine că rechizitoriul respectă cerinţele art. 263 C. proc. pen. şi a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de procurorul ierarhic superior conform art. 264 C. proc. pen.

De asemenea, organul de urmărire penală a fost legal sesizat, iar faţă de inculpat a fost începută urmărirea penală prin rezoluţia din 24 octombrie 2006, respectându-se şi dispoziţiile legale privind prezentarea materialului de urmărire penală.

Ultima critică formulată de inculpat este întemeiată.

Inculpatul este la prima încălcare a legii penale, are probleme de sănătate, este căsătorit şi are în întreţinere un copil minor.

Din caracterizarea depusă la dosar rezultă că acesta este cunoscut cu o bună conduită în familie şi societate, la locul de muncă nu a fost sancţionat sau cercetat disciplinar, nu a făcut obiectul verificărilor ca urmare a unor petiţii sau reclamaţii formulate de cetăţeni împotriva sa, a participat în mod direct la proiectele importante ale poliţiei, fiind implicat în activităţi complexe ce depăşeau sfera responsabilităţilor prevăzute în fişa postului.

De asemenea, inculpatul are probleme de sănătate, s-a prezentat în instanţă pe parcursul procesului penal şi nu a recunoscut comiterea faptelor.

Înalta Curte apreciază că în favoarea inculpatului pot fi reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., iar pedepsele reduse, ţinându-se seama şi de gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, forma continuată a complicităţii la infracţiunea de contrabandă şi timpul trecut de la comiterea faptelor de aproximativ 8 ani. Recursul declarat de inculpatul C.I. este, de asemenea, întemeiat în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei.

Inculpatul C.I. a comis faptele pentru care a fost condamnat de către prima instanţă, săvârşirea acestora rezultând din declaraţiile date în cursul urmăririi penale de inculpaţii C.N., O.C. şi P.D.D. ce se coroborează cu declaraţiile martorilor cu identitate protejată V.M., V.D., P.G. şi D.C., precum şi cu interceptările convorbirilor telefonice reţinute de prima instanţă, după înlăturarea celor care nu au fost identificate de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj pe suporturile optice înaintate.

Aşa cum a reţinut şi instanţa fondului, din examinarea mijloacelor de probă anterior arătate a rezultat că inculpatul C.I. asigura grupul de traficanţi despre faptul că autorităţile nu vor efectua controale în momentul desfăşurării operaţiunii de contrabandă.

Este nereală susţinerea inculpatului C.I. în sensul că prima instanţă nu s-ar fi pronunţat asupra probelor solicitate şi a cererilor sale, din considerentele hotărârii recurate rezultând că instanţa fondului a analizat apărările inculpatului referitoare la relaţia profesională a acestuia cu L.G., ce era verificat pentru a fi racolat ca şi informator, apreciind că este posibil ca întâlnirile dintre C.I. şi L.G. să fie determinate şi de specificul informaţiilor oferite de L.G., însă aceasta nu exclude participarea inculpatului la activitatea infracţională dovedită fără echivoc prin probele arătate.

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul C.I. şi-a menţinut cererea de efectuare a unei expertize criminalistice cu privire la convorbirile telefonice din 28 februarie 2006, ora 20:17:00, 28 februarie 2006, ora 21:08:05, şi 28 februarie 2006, ora 23:44:49, însă acestea nu au fost identificate de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj pe suporturile optice înaintate de instanţă, astfel că au fost înlăturate din materialul probator.

Chiar dacă autorizaţiile de interceptare a convorbirilor telefonice au fost date pentru autorii infracţiunii de contrabandă, convorbirile telefonice înregistrate şi interceptate pot fi folosite şi în prezenta cauză în conformitate cu dispoziţiile art. 91² alin. (5) C. proc. pen.

Criticile vizând condamnarea pentru o altă faptă decât cea prevăzută de legea penală (contravenţie) şi soluţionarea laturii civile a cauzei sunt nefondate pentru considerentele deja expuse anterior.

Instanţa de fond a realizat şi o corectă încadrare juridică a faptelor în dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 26 C. pen. raportat la art. 175 din Legea nr. 141/1997, inculpatul având reprezentarea că sprijină activităţile infracţionale de contrabandă desfăşurate de un grup organizat, chiar dacă în concret nu a cunoscut fiecare membru al grupului şi activitatea desfăşurată de aceştia, în considerentele hotărârii recurate arătându-se modalitatea în care inculpatul acorda sprijin autorilor infracţiunii de contrabandă.

Ultima critică este întemeiată.

Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, s-a pensionat în anul 2007 din motive medicale, s-a prezentat în instanţă pe parcursul procesului penal, a avut o bună conduită anterior comiterii faptelor.

Înalta Curte apreciază că şi în favoarea acestui inculpat pot fi reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., iar pedepsele reduse, ţinând seama şi de perioada de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, calitatea pe care o avea acesta în momentul comiterii faptelor - aceea de inspector şef în cadrul I.J.P.F. Caraş-Severin ce presupunea o conduită de respectare a normelor legale, prejudiciul cauzat, contribuţia sa concretă la activitatea infracţională, dar şi faptul că de la data comiterii faptei a trecut un interval de timp de aproximativ 8 ani.

Recursul declarat de inculpatul C.N., este întemeiat numai în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei.

Probele administrate au demonstrat că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, acesta recunoscându-le în declaraţiile date în cursul urmăririi penale, unde a descris în amănunt modalitatea în care se desfăşura activitatea infracţională şi implicarea inculpaţilor în această activitate.

Este real că ulterior, în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a revenit asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale, invocând faptul că audierea sa a avut loc atunci când se afla într-o stare de confuzie datorită tratamentului medical pe care îl urma.

Această apărare a inculpatului nu poate fi însă primită, din moment ce audierea sa s-a efectuat în condiţiile respectării dreptului său la apărare, declaraţiile au fost date în prezenţa apărătorului său şi se coroborează cu alte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv declaraţiile coinculpatilor O.C. şi P.D.D. date în cursul urmăririi penale, declaraţiile martorilor cu identitate protejată V.M., M.F., V.D., D.C., I.F., P.G., D.F., V.D., T.S. şi L.A., precum şi cu procesele-verbale de transcriere a conţinutului convorbirilor telefonice purtate din 23 septembrie 2005, ora 08:02:45, 07 octombrie 2005, ora 23:14:41, 10 octombrie 2005, ora 12:50:08, 15 octombrie 2005, ora 19:10:21; 20 noiembrie 2005, ora 03:28:02 şi celelalte convorbiri telefonice purtate între autorii infracţiunii de contrabandă.

Inculpatul C.N., a înlesnit săvârşirea infracţiunii de contrabandă la data de 23 septembrie 2005, 07 octombrie 2005, 10 octombrie 2005, 15 octombrie 2005, 20/21 noiembrie 2005, 24 decembrie 2005, 15 ianuarie 2006 şi 01 martie 2006.

Martorul V.M., a relatat că a asistat la operaţiunile de contrabandă, iar inculpatul C.N. îl asigura pe L.G. de posibilitatea desfăşurării operaţiunilor de contrabandă fără a fi surprinşi de autorităţi.

Inculpatul C.I. îl anunţa pe L.G. prin intermediul lui C.N. despre ziua şi ora când era cel mai bine să se procedeze la scoaterea ţigărilor din magazin.

Pentru contribuţia sa la desfăşurarea „în siguranţă” a operaţiunilor de contrabandă, inculpatul C.N. primea pentru fiecare noapte în care avea loc o astfel de acţiune cca. 1.000 euro, în funcţie de numărul de baxuri scoase din magazinele duty-free, după cum reiese din declaraţiile martorilor menţionaţi anterior.

Martorul cu identitate protejată I.F. a relatat că inculpatul C.N. pentru taxa percepută asigura necesitatea transporturilor de ţigări, mergând înaintea contrabandiştilor cu maşina sa sau dând dispoziţii poliţiştilor din subordinea sa să nu facă la acel moment controale.

Din dispoziţia lui C.N., poliţiştii din subordine se retrăgeau din posturi făcând posibilă desfăşurarea activităţii ilicite.

Acelaşi martor mai arată că în momentul în care ţigările erau scoase peste gard nu a văzut niciodată vreun poliţist de frontieră în zonă, însă la ieşirea din port, era inculpatul C.N., care supraveghea personal cantitatea de ţigări scoase din magazinele duty-free, întrucât acesta percepea taxe pentru fiecare bax de ţigări şi dorea să cunoască personal cota parte ce îi revine.

În acelaşi sens relatează şi martorul T.S., din declaraţiile acestuia rezultând că inculpatul C.N. dădea ordine poliţiştilor din subordinea sa să nu existe paza şi supravegherea portului în momentele în care erau scoase ţigările din magazinele duty-free permiţând astfel transportul ilegal de ţigări.

Au existat, de asemenea, situaţii în care inculpatul C.N. a cerut lucrătorilor poliţiei de frontieră ca pe timp de o oră sau două, aceştia să nu părăsească sediul unităţii lor.

Martorul M.F. relatează despre sprijinul acordat de inculpatul C.N. contrabandiştilor, acesta văzând personal cum inculpatul mergea cu maşina proprie în faţa coloanei de maşini ce transportau ţigări de contrabandă.

Implicarea inculpatului C.N. în înlesnirea activităţii de contrabandă cu ţigări este relatată şi de martorii L.A., D.F.

Martorul L.A. l-a văzut personal pe inculpat supraveghind scoaterea ilegală a ţigărilor din magazinele duty-free, acesta fiind prezent în port chiar şi după ce a fost detaşat la Oraviţa.

În această activitate, inculpatul C.N. era ajutat de anumiţi ofiţeri, în mod special de P.D.D., înaintea fiecărui transport de ţigări, C. venind la P. a acasă pentru a-i da indicaţii cum să procedeze.

Inculpatul P.D.D., în declaraţiile date la urmărirea penală a arătat că L.G. îl lua pe C.N. în maşină şi supravegheau scoaterea ţigărilor din incinta portului.

Din discuţiile pe care le-a purtat cu inculpatul C.N. a înţeles că acesta îşi justifica prezenţa în maşina lui L.G. prin aceea că aveau în lucru mai multe dosare de urmărire informatică şi dorea să vadă nemijlocit unde erau depozitate ţigările.

Acelaşi inculpat relatează despre cum se împărţeau banii, în funcţie de numărul de baxuri de ţigări care erau scoase din magazinul inculpatului C.N. revenindu-i o parte din sumă. Inculpatul O.C. a relatat, de asemenea, despre modalitatea în care se scoteau ţigările din magazinele duty-free, faptul că L.G. trebuia mai întâi să obţină „aprobarea” de la inculpatul C.I., iar după obţinerea „aprobării” L.G. împreună cu C.N. stabileau modalitatea concretă în care urmau să procedeze. Ulterior discuţiilor dintre cei doi, inculpaţii O.C. şi P.D.D. erau anunţaţi de către L.G. că într-un anumit interval de timp se vor introduce ţigări în ţară.

Conform înţelegerii anterioare, în momentul în care L.G. îi contacta telefonic pe inculpaţii O.C. sau P.D.D., acesta îi întreba diferite lucruri „Mergem mâine la vânătoare?” „Mergem mâine să bem ceva?”, acesta fiind de fapt semnalul că din acel moment urmau să fie introduse ţigări în ţară, iar inculpaţii O.C. şi P.D.D. trebuiau să părăsească localitatea şi să nu meargă în port.

Agenţii din subordine erau anunţaţi personal de către inculpatul O.C. că spre dimineaţă se vor scoate ţigări din magazin şi se vor introduce în ţară, după ce în prealabil inculpatul O.C. era anunţat de către inculpatul P.D.D.

Detaliile concrete ale operaţiunilor de scoatere de ţigări se stabileau între O.R., L.G. şi C.I., după care, numitul C.N. se întâlnea cu L.G., stabilea ultimele detalii, iar la final L.G. îl suna pe P.D.D., sau se întâlnea cu acesta şi îi explica personal ce are de făcut.

Potrivit susţinerilor inculpatului O.C., ţigările erau introduse în ţară prin spatele magazinelor duty-free sau printr-un gard care împrejmuia zona portului, iar agentul care avea obligaţia de a păzi această zonă pleca în acea perioadă.

Semnificative sub aspectul stabilirii implicării inculpatului C.N. în înlesnirea activităţii de contrabandă sunt şi convorbirile telefonice purtate de acesta cu L.G. la data de 23 septembrie 2005, ora 08:02:45, 07 octombrie 2005, ora 23:14:41; 19 octombrie 2005, ora 21:38:06; 20 noiembrie 2005, ora 03:28:02; 21 noiembrie 2005, ora 07:49:15, 24 decembrie 2005, ora 01:29:45, 24 decembrie 2005 ora 04:43:38, 15 ianuarie 2006 ora 03:13:41, precum şi convorbirile telefonice purtate de L.G. şi C.S. din 10 octombrie 2005 ora 12:50:08,L.G. şi C.Z. din 15 octombrie 2005 ora 19:10:21, 15 octombrie 2005 ora 19:35:10.

Prima instanţă a înlăturat din materialul probator convorbirile telefonice din 22 februarie 2006 ora 18:29:26, 03 martie 2006 ora 21:22:30 şi 01 martie 2006 ora 02:59:46, acesta nefiind identificate pe suporturile optice înaintate instanţei.

De asemenea, prima instanţă a înlăturat în mod justificat şi declaraţia martorului M.Z. dată în cursul urmăririi penale, având în vedere că persoana respectivă nu a putut fi identificată în cursul cercetării judecătoreşti pentru a fi audiată, iar reprezentantul D.I.I.C.O.T. a renunţat la audierea sa.

Referitor la martora I.F., întrucât aceasta nu a mai putut fi audiată, fiind plecată din ţară, prima instanţă a făcut aplicarea disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen. şi a analizat declaraţia acesteia în contextul celorlalte probe administrate.

Referitor la înregistrarea convorbirilor telefonice, aceasta s-a realizat cu respectarea disp. art. 91¹ şi urm. C. proc. pen., iar convorbirile interceptate şi înregistrate într-o cauză pot fi folosite şi în altă cauză penală în conformitate cu disp. art. 91² alin. (5) C. proc. pen.

Inculpatul C.N. a criticat faptul că aceste înregistrări au fost efectuate înainte de începerea urmăririi penale, or din analiza disp. art. 91¹ alin. (1) C. proc. pen., rezultă că interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice se poate realiza şi înainte de începerea urmăririi penale, textul de lege menţionat făcând referire la „pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu”.

Contrar celor susţinute de inculpat în motivele de recurs, la dosarul cauzei au fost depuse hotărârile Tribunalului Caraş-Severin prin care s-a autorizat interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice, autorizaţiilor emise în baza acestor hotărâri, precum şi mandatul din 29 iulie 2005 emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, mandat ce a fost declasificat.

Hotărârea primei instanţe a fost motivată corespunzător, analizându-se probele care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei, cât şi a laturii civile, cu arătarea celor care au fost înlăturate şi a motivelor care au condus la această înlăturare.

De asemenea, prima instanţă s-a pronunţat motivat asupra cererilor şi excepţiilor invocate de inculpaţi, la acestea făcându-se referire în capitolul IV al hotărârii recurate.

Inculpatul C.N. a mai susţinut că rechizitoriul nu a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de procurorul ierarhic superior, or din examinarea actului de sesizare a instanţei rezultă că, dimpotrivă, cerinţele art. 264 alin. (3) C. proc. pen. au fost respectate, rechizitoriul fiind verificat de către procurorul ierarhic superior.

Criticile vizând greşita condamnare pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, soluţionarea laturii civile şi legalitatea pedepsei aplicare prin prisma dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 au fost analizate în cadrul recursului declarat de inculpatul P.D.D., astfel că acestea nu vor mai fi reluate, argumentele expuse în analiza recursului acestui inculpat fiind valabile şi în cazul inculpatului C.N.

Recursul declarat de inculpat este însă întemeiat în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei.

Este de necontestat că inculpatul a comis fapta cu un grad ridicat de pericol social, cu consecinţa producerii unui prejudiciu ridicat, în condiţiile, reţinerii formei continuate a complicităţii la infracţiunea de contrabandă, contribuţia sa la săvârşirea acestora fiind una însemnată.

Pe de altă parte, inculpatul este la prima încălcare a legii penale, are probleme de sănătate, s-a prezentat în instanţă pe parcursul soluţionării procesului penal, a recunoscut iniţial faptele pentru care a fost trimis în judecată pentru ca apoi să revină asupra declaraţiilor de recunoaştere.

Înalta Curte mai are în vedere şi faptul că de la comiterea faptelor a trecut un interval de timp de aproximativ 8 ani, iar prima instanţă a încadrat greşit faptele inculpatului în disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., disp. art. 41 alin. (2) C. pen. nefiind aplicabile, aşa cum s-a reţinut în analiza recursului declarat de procuror.

Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în condiţiile înlăturării disp. art. 41 alin. (2) C. pen. este în măsură să realizeze scopul educativ şi preventiv al pedepsei prev. de art. 52 C. pen., urmând a se menţine cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru complicitate la infracţiunea de contrabandă.

Recursurile declarate de inculpaţii O.C. şi J.G. sunt întemeiate numai în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor.

Şi în cazul acestor inculpaţi probele administrate în cauză au dovedit fără dubiu săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

Inculpaţii au recunoscut faptele în cursul urmăririi penale pentru ca ulterior, pe parcursul cercetării judecătoreşti, să revină asupra declaraţiilor date şi să adopte o poziţie de nerecunoaştere, fără a oferi însă şi o explicaţie plauzibilă pentru a justifica această revenire.

Declaraţiile celor doi inculpaţi date în cursul urmăririi penale se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor P.D.D. şi C.N., cu declaraţia martorului cu identitate protejată V.D., precum şi procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice.

Inculpatul O.C. a relatat despre modalitatea în care erau scoase ţigările din magazinele duty-free şi despre introducerea acestora în ţară, faptul că era anunţat de către L.G. despre intervalul de timp în care va avea loc această operaţiune şi în care inculpatul trebuia să părăsească localitatea şi să nu meargă în port, iar acesta personal îi anunţa pe agenţii din subordine despre faptul că se vor scoate ţigări din magazine pentru a nu se interveni.

Aşa cum s-a arătat anterior, inculpatul O.C. a relatat despre implicarea inculpaţilor C.N., P.D.D., C.I. şi J.G. în înlesnirea activităţilor de contrabandă.

Inculpatul a arătat că activităţile de contrabandă au avut loc de mai multe ori, atât cât a fost de serviciu, cât şi în celelalte ture, i s-a spus de către inculpaţii C.N., O.C. şi P.D.D. să nu se opună la introducerea frauduloasă a ţigărilor în ţară, respectiv să rămână în biroul său atât timp cât este necesar pentru finalizarea acestei operaţiuni şi să nu întreprindă nicio măsură relativ la aceste transporturi de ţigări.

Sprijinirea grupului contrabandiştilor în introducerea ilegală a ţigărilor în ţară se realiza în special prin neintervenţia în stoparea acesteia şi asigurarea faptului că în zonă nu se vor desfăşura controale ale autorităţilor cu atribuţii în stoparea fenomenului: Poliţia de Frontieră, Poliţia oraş Moldova Nouă, Vamă, Gardă Financiară etc.

Martorul cu identitate protejată V.D. a relatat că inculpatul J.G. cunoştea faptul că sunt scoase ţigări din magazinele duty-free şi că acestea sunt introduse în ţară, acesta accepta să nu ia nicio măsură legală în schimbul unui comision pe care îl primea din partea contrabandiştilor.

Semnificative în stabilirea vinovăţiei inculpaţilor sunt şi convorbirile telefonice purtate cu L.G. din 23 septembrie 2005 ora 18:47:41; 20 noiembrie 2005 ora 00:22:57, 20 noiembrie 2005 ora 04:38:45, 29 noiembrie 2005 ora 03:26:08, 29 noiembrie 2005 ora 04:26:38, 29 decembrie 2005, 5:04:38, 02 octombrie 2005 ora 13:05:11, 13:11:33, 07 decembrie 2005 ora 13:16:56.

Din analiza acestor convorbiri rezultă că inculpaţii cunoşteau despre activităţile de contrabandă, inculpatul O.C. avea sarcina să-i atenţioneze pe lucrătorii din punctul de frontieră, după ce în prealabil L.G. primea „aprobarea” de începere a acţiunii ilicite, L.G. comunicându-i ulterior acestuia finalizarea operaţiunii.

Inculpaţii au criticat hotărârea recurată şi prin prisma încălcării disp. art. 228 alin. (1¹) C. proc. pen. referitoare la modul de începere a urmăririi penale, în sensul că procurorul a întocmit procese-verbale de începere a urmăririi penale şi nu a dispus începerea urmăririi penale prin rezoluţie.

Din examinarea dosarului de urmărire penală rezultă că prin rezoluţiile din 24 octombrie 2008 şi 30 octombrie 2006 s-a început urmărirea penală faţă de inculpaţii U.V., P.E., P.R.F., O.C. şi J.G.

Pentru ceilalţi inculpaţi, urmărirea penală a fost începută conform proceselor-verbale din 07 iulie 2006 şi respectiv 01 septembrie 2006.

Potrivit disp. art. 228 alin. (1) C. proc. pen. în vigoare până la data de 06 septembrie 2006 organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art. 221 dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepţia celui de la lit. b¹).

Când organul de urmărire penală se sesizează din oficiu, încheie un proces-verbal care constituie actul de începere a urmăririi penale.

În conformitate cu aceste dispoziţii legale în vigoare până la data de 06 septembrie 2006, procurorul a dispus începerea urmăririi penale conform proceselor-verbale aflate la dosarul de urmărire penală, iar ulterior acestei date, urmărirea penală a fost începută prin rezoluţie.

Este real că aceste rezoluţii nu cuprind data şi ora la care s-a dispus începerea urmăririi penale aşa cum prevăd dispoziţiile art. 228 alin. (1¹) C. proc. pen. însă aceasta nu atrage nulitatea absolută conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, inculpaţii deşi au fost ulterior audiaţi în prezenţa apărătorilor nu au invocat această împrejurare în termenul legal şi nici nu au făcut dovada că astfel s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului conform disp. art. 197 alin. (4) C. proc. pen.

Recursurile inculpaţilor O.C. şi J.G. sunt însă întemeiate în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor.

Înalta Curte apreciază că aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus este în măsură să asigure realizarea scopului educativ şi preventiv al pedepsei prev. de art. 52 C. pen., la stabilirea cuantumului acestora urmând a fi avute în vedere toate criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Ca şi în cazul celorlalţi inculpaţi, Înalta Curte reţine că inculpaţii O.C. şi J.G. au comis fapte cu un grad ridicat de pericol social, în condiţiile în care funcţiile ocupate de aceştia la momentul respectiv impuneau luarea tuturor măsurilor necesare pentru combaterea activităţilor de contrabandă şi nu înlesnirea unei astfel de activităţi, cu consecinţa producerii unui prejudiciu însemnat bugetului de stat.

Totodată, Înalta Curte mai are în vedere şi faptul că iniţial aceşti inculpaţi au avut o atitudine sinceră, colaborând cu organele de urmărire penală, oferind detalii despre modalitatea în care se desfăşura activitatea de contrabandă, precum şi persoanele implicate.

Ulterior, inculpaţii au revenit asupra declaraţiilor date la urmărirea penală, negând comiterea faptelor pe parcursul cercetării judecătoreşti, fără însă a putea oferi o explicaţie plauzibilă asupra revenirii asupra declaraţiilor de recunoaştere a faptelor.

De asemenea, la stabilirea pedepselor urmează a se avea în vedere şi contribuţia efectivă a fiecărui inculpat la comiterea faptelor, împrejurarea că aceştia nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, iar inculpatul J.G. are probleme de sănătate după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul O.C., Înalta Curte apreciază că în favoarea acestuia poate fi reţinută circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., respectiv conduita bună avută anterior săvârşirii faptelor, la aplicarea pedepsei pentru complicitate la infracţiunea de contrabandă urmând a se ţine seama de forma continuată a acesteia şi de disp. art. 80 alin. (1) şi (2) C. pen.

Recursul declarat de inculpatul P.E. este întemeiat, de asemenea, numai în ceea ce priveşte greşita individualizare a pedepsei.

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul P.E. a săvârşit infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, relevante fiind sub aspect probator declaraţiile martorului cu identitate protejată V.D., declaraţiile date la urmărirea penală de inculpatul P.D.D., convorbirile telefonice transcrise în dosar urmărire penală.

Martorul V.D. a relatat că inculpatul P.E. îl ajuta pe D.S. (condamnat pentru infracţiunea de contrabandă) la transportul ţigărilor, rulând cu autoturismul poliţiei ca antemergător.

Declaraţia acestui martor a fost luată cu respectarea disp. art. 86¹ şi urm. C. proc. pen.

Audiat fiind în calitate de martor în faza soluţionării recursurilor, D.S. arată că inculpatul P.E. nu l-a ajutat în nici un mod la transportul ţigărilor şi nu este real că ar fi mers înaintea sa cu maşina poliţiei rutiere în timp ce transporta ţigări.

Înalta Curte apreciază că declaraţia acestui martor, referitoare la implicarea inculpaţilor din prezenta cauză şi înlesnirea activităţilor de contrabandă este subiectivă din moment ce însuşi martorul a fost condamnat pentru această infracţiune. Relevante sub aspectul stabilirii vinovăţiei inculpatului P.E. sunt şi multiplele convorbiri telefonice purtate de acesta cu L.G. şi C.S., din 01 noiembrie 2005, ora 23:36:29, 02 noiembrie 2005 ora 00:28:28, 02 noiembrie 2005 ora 01:13:53, 04 decembrie 2005 ora 00:07:18, 04 decembrie 2005 ora 03:24:15, 06 decembrie 2005 ora 18:45:22, 07 decembrie 2005 ora 01:53:23, 07 decembrie 2005 ora 04:47:33, 20 decembrie 2005 ora 23:39:40, 21 decembrie 2005 ora 01:04:51, 23 decembrie 2005 ora 20:53:28, 15 ianuarie 2006 ora 01:48:00, 15 ianuarie 2006 ora 04:11:41.

Din examinarea conţinutului acestor convorbiri telefonice rezultă că L.G. îl contacta pe inculpatul P.E. înainte de desfăşurarea activităţilor infracţionale şi îi solicita date despre eventualele controale care urmau să fie în zonă sau îi cerea să se deplaseze cu maşina prin oraş pentru a depista eventualele maşini suspecte.

Inculpatul P.D.D. a confirmat în declaraţiile date la urmărirea penală că L.G. îl suna pe P.E. înainte de începerea operaţiunilor de contrabandă, acesta având sarcina să patruleze prin oraş.

Criticile vizând latura civilă a cauzei şi aplicarea dispoziţiilor alin. (2) al art. 7 din Legea nr. 39/2003 au fost deja analizate în examinarea recursului inculpatului P.D.D., astfel că acestea nu vor mai fi reluate.

Recursul declarat de inculpat este însă întemeiat în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei.

Înalta Curte constată că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o bună conduită anterior comiterii faptelor după cum rezultă din declaraţiile martorului P.F. şi s-a prezentat în faţa instanţei pe parcursul procesului penal.

Înalta Curte apreciază că şi în favoarea acestui inculpat poate fi reţinută circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., iar pedeapsa redusă, ţinându-se seama în cazul complicităţii la infracţiunea de contrabandă de forma continuată acesteia şi de disp. art. 80 C. pen.

La aplicarea pedepsei se vor avea în vedere şi celelalte criterii prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârşite, forma continuată a complicităţii la infracţiunea de contrabandă, contribuţia concretă a inculpatului la comiterea faptelor.

Recurenţii inculpaţi au solicitat suspendarea condiţionată a executării pedepselor sau suspendarea sub supraveghere a executării acestora, însă Înalta Curte apreciază că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de disp. art. 81 sau art. 86¹ pentru a se dispune suspendarea executării.

Astfel, inculpaţii, în funcţiile pe care le deţineau la acel moment în instituţii publice au ales să sprijine, să înlesnească şi să protejeze desfăşurarea unor ample activităţi de contrabandă, bine organizate, cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat.

Deşi inculpaţii erau persoane care trebuiau să asigure respectarea legii, aceştia au încălcat-o cu bună ştiinţă, sprijinind o grupare infracţională organizată, specializată în activităţi de contrabandă de ţigări.

Recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Caraş-Severin este întemeiat numai în ceea ce priveşte omisiunea instanţei de fond de a-i obliga pe inculpaţi şi la plata majorărilor de întârziere aferente sumei de 813.653,61 RON până la data achitării integrale a debitului.

Referitor la prima critică formulată de partea civilă, Înalta Curte reţine că inculpaţii din prezenta cauză nu pot fi obligaţi şi la plata sumelor de 6.722 euro reprezentând contravaloarea ţigaretelor ieşite din magazinele duty-free la data de 13 mai 2006 şi 143.666 RON reprezentând accize întrucât nu există probe că aceştia au desfăşurat activitatea infracţională ulterior datei de 01 martie 2006.

A.N.A.F. - D.G.F.P. Caraş-Severin s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele reprezentând contravaloarea ţigaretelor şi accize, dar şi cu majorările de întârziere datorate pentru aceste sume până la data plăţii inclusiv, conform art. 120 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.

Înalta Curte constată că sub acest aspect recursul este întemeiat, în conformitate cu disp. art. 119 alin. (1) şi urm. din O.U.G. nr. 92/2003 urmând să fie obligaţi inculpaţii şi la plata majorărilor de întârziere aferente prejudiciului stabilit în RON, reprezentând contravaloarea accizelor.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Caraș-Severin şi inculpaţii C.I., J.G., U.V., P.D.D., C.N., P.E. şi O.C., va casa în parte sentinţa penală atacată şi, rejudecând:

1. În baza art. 334 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului C.I., din infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. va condamna inculpatul C.I., comisar şef, inspector şef în cadrul I.J.P.F. Caraş-Severin la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 65 C. pen. va aplica inculpatului C.I. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 80 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. va condamna acelaşi inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de contrabandă.

În temeiul art. 65 C. pen. va aplica aceluiaşi inculpat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului C.I. şi dispune executarea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. În baza art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, începând cu 06 septembrie 2006 şi până la 02 ianuarie 2007.

2. În baza art. 334 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului U.V., din infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. va condamna inculpatul U.V., subcomisar, ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Formaţiunii Investigaţii Criminale din cadrul Poliţiei oraşului Moldova Nouă, judeţul Caraş-Severin, la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 65 C. pen. va aplica inculpatului U.V. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului U.V. şi dispune executarea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

3. În baza art. 334 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului P.E., din infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. va condamna inculpatul P.E., agent, în cadrul Formaţiunii Poliţiei Rutiere a Poliţiei oraşului Moldova Nouă, judeţul Caraş-Severin, la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 65 C pen. va aplica inculpatului P.E. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 65 C pen. va aplica aceluiaşi inculpat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului P.E. şi dispune executarea pedepsei rezultante de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C pen.

În temeiul art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

4. În baza art. 334 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului C.N., din infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr.39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 va condamna inculpatul C.N., comisar şef, ofiţer de poliţie judiciară în cadrul I.J.P.F. Caraş-Severin - Compartimentul de Combatere a Infracţiunilor Transfrontaliere la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 65 C. pen. va aplica inculpatului C.N. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 (în prezent art. 270 din Legea nr. 86/2006), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. va condamna acelaşi inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de contrabandă.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului C.N. şi va dispune executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, începând cu 08 septembrie 2006 şi până la 03 decembrie 2006.

5. În baza art. 334 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului P.D.D., din infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 va condamna inculpatul P.D.D., subcomisar, ofiţer în cadrul I.J.P.F. Caraş-Severin, şeful Sectorului Poliţiei de Frontieră Moldova Nouă Transfrontaliere la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 65 C. pen. va aplica inculpatului P.D.D. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. va condamna acelaşi inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de contrabandă.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului P.D.D. şi va dispune executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, începând cu 08 septembrie 2006 şi până la 03 noiembrie 2006.

6. În baza art. 334 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului O.C., din infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 74 lit. a) C. pen. va condamna inculpatul O.C., inspector, şeful Punctului de Trecere a Frontierei Moldova Nouă la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 65 C. pen. va aplica inculpatului O.C. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 80 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. va condamna acelaşi inculpat la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de contrabandă.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului O.C. şi dispune executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

7. În baza art. 334 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului J.G., din infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 va condamna inculpatul J.G., agent, şef de tură la Punctului de Trecere a Frontierei Moldova Nouă la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 65 C. pen. va aplica inculpatului J.G. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. condamnă acelaşi inculpat la 3 ani închisoare. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de contrabandă.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului J.G. şi dispune executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., va obliga inculpaţii D.I., U.V., P.E., C.N., P.D.D., O.C. şi J.G. să achite părţii civile în solidar suma de 229.022,51 euro şi 813.653,61 RON cu titlu de despăgubiri civile, precum şi majorările de întârziere aferente sumei de 813.653,61 RON până la data achitării integrale a debitului.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariile parţiale pentru apărătorii desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii C.I., J.G., U.V., P.D.D., C.N., P.E., O.C. şi P.R.F., se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba lulia, partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Caraş-Severin şi inculpaţii C.I., J.G., U.V., P.D.D., C.N., P.E. şi O.C. împotriva sentinţei penale nr. 73 din 30 mai 2012 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1640/59/2007.

Casează în parte sentinţa penală recurată şi, rejudecând:

1. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului C.I., din infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. condamnă inculpatul C.I., comisar şef, inspector şef în cadrul I.J.P.F. Caraş-Severin la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 65 C. pen. aplică inculpatului C.I. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 80 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. condamnă acelaşi inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de contrabandă.

În temeiul art. 65 C. pen. aplică aceluiaşi inculpat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului C.I. şi dispune executarea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, începând cu 06 septembrie 2006 şi până la 02 ianuarie 2007.

2. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului U.V., din infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. condamnă inculpatul U.V., subcomisar, ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Formaţiunii Investigaţii Criminale din cadrul Poliţiei oraşului Moldova Nouă, judeţul Caraş-Severin, la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 65 C. pen. aplică inculpatului U.V. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 80 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. condamnă acelaşi inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de contrabandă.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului U.V. şi dispune executarea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

3. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului P.E., din infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. condamnă inculpatul P.E., agent, în cadrul Formaţiunii Poliţiei Rutiere a Poliţiei oraşului Moldova Nouă, judeţul Caraş-Severin, la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 65 C. pen. aplică inculpatului P.E. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 80 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. condamnă acelaşi inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de contrabandă.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului P.E. şi dispune executarea pedepsei rezultante de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

4. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului C.N., din infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 condamnă inculpatul C.N., comisar şef, ofiţer de poliţie judiciară în cadrul I.J.P.F. Caraş-Severin, Compartimentul de Combatere a Infracţiunilor Transfrontaliere la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 65 C. pen. aplică inculpatului C.N. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 (în prezent art. 270 din Legea nr. 86/2006), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. condamnă acelaşi inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de contrabandă.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului C.N. şi dispune executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, începânnd cu 08 septembrie 2006 şi până la 03 decembrie 2006.

5. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului P.D.D., din infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 condamnă inculpatul P.D.D., subcomisar, ofiţer în cadrul I.J.P.F. Caraş-Severin, şeful Sectorului Poliţiei de Frontieră Moldova Nouă Transfrontaliere la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 65 C. pen. aplică inculpatului P.D.D. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. condamnă acelaşi inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de contrabandă.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului P.D.D. şi dispune executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, începând cu 08 septembrie 2006 şi până la 03 noiembrie 2006.

6. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului O.C., din infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 74 lit. a) C. pen. condamnă inculpatul O.C., inspector, şeful Punctului de Trecere" a Frontierei Moldova Nouă la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 65 C. pen. aplică inculpatului O.C. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 80 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. condamnă acelaşi inculpat la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de contrabandă.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului O.C. şi dispune executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

7. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului J.G., din infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 condamnă inculpatul J.G., agent, şef de tură la Punctului de Trecere a Frontierei Moldova Nouă la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 65 C. pen. aplică inculpatului J.G. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. condamnă acelaşi inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de contrabandă.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului J.G. şi dispune executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Obligă inculpaţii C.I., U.V., P.E., C.N., P.D.D., O.C. şi J.G. să achite părţii civile în solidar suma de 229.022,51 euro şi 813.653,61 RON cu titlu de despăgubiri civile, precum şi majorările de întârziere aferente sumei de 813.653,61 RON până la data achitării integrale a debitului. Onorariile parţiale pentru apărătorii desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii C.I., J.G., U.V., P.D.D., C.N., P.E., O.C. şi P.R.F., în sumă de câte 200 RON pentru fiecare inculpat, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 360/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 387/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 381/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs