ICCJ. Decizia nr. 387/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 387/2014
Dosar nr. 3135/84/2013
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2014
Asupra recursului de față;
Prin sentinţa penală nr. 69 pronunţată la data 9 august 2013 de Tribunalului Sălaj, s-a dispus, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnarea inculpatului G.I.A., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, faptă prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe timp de 1 an, ca pedeapsă complementară, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 23 mai 2013, până la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţii de 1,3 gr. rezină de canabis, rămasă în urma analizei cantităţii de 1,7 gr. şi depusă la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R., precum şi a 46 plante de cannabis, respectiv a unui cuţit folosit la tăierea rezinei de canabis, ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare şi aflate la Camera de corpuri delicte a organelor judiciare.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţii de 390,14 gr. rezină de canabis, presată sub forma a 40 de capsule ovale şi predată de inculpat la data de 4 iulie 2013, organelor de urmărire penală, iar în baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul G.I.A. a sumei de 100 RON, obţinută din săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul condamnat definitiv la pedeapsa închisorii, măsură care se va realiza conform art. 7 alin. (2) din aceeaşi lege, iar în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a adus la cunoştinţă inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea, în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, a profilului său genetic.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.300 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
În fapt, în cauză existau indicii din care rezultă faptul că inculpatul G.I.A. deţine o cantitate însemnată de rezină de cannabis în scopul de a o pune în circulaţie prin intermediul altor persoane. În aceste condiţii a fost autorizat în cauză un investigator sub acoperire cu nume de cod „P.B.” şi un colaborator cu nume de cod „P.A.” pentru a pătrunde în cercul de cunoscuţi ai inculpatului şi a achiziţiona de la acesta din substanţa pe care o deţine, pentru a se stabili dacă este vorba de droguri sau alte substanţe neinterzise.
1. Astfel, în data de 17 mai 2013 în jurul orelor 15:00 investigatorul acoperit cu nume de cod „P.B.” prin intermediul colaboratorului acoperit cu nume de cod „P.A.”, s-a întâlnit cu inculpatul G.I.A. la localul „X.” din Zalău, care a venit cu autoturismul său marca M., însoţit de prietena sa învinuita N.A.C.E. şi martorii M.M. şi V.L.V. Întâlnirea dintre colaborator şi inculpat trebuia să fie mijlocită de către martorul V.L.V. întrucât cei doi nu se cunoşteau. În acest local inculpatul i-a vândut colaboratorului „P.A.” cantitatea de aproximativ 3 gr. rezină de cannabis, tăiată dintr-o bucată mai mare de formă ovoidală şi înfoliată în nailon de culoare transparentă, pentru suma de 100 RON. Această tranzacţie s-a derulat exclusiv între colaborator şi inculpat fără ca celelalte persoane prezente să fi văzut tranzacţia. Bucata de rezină de canabis cumpărată de colaborator a fost predată investigatorului sub acoperire, iar acesta a predat-o la rândul său organelor de urmărire penală în vederea efectuării de analize de laborator. Această substanţă a fost fotografiată, fotografia fiind depusă la dosar. De asemenea a fost fotografiat autoturismul inculpatului cu ocazia întâlnirii cu colaboratorul, acesta fiind parcat în faţa localului „X.” din Zalău. Din raportul de constatare tehnico-științifică a laboratorului de analiză şi profil al drogurilor din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca din 11 iunie 2013 a rezultat faptul ca în probele înaintate în cantitate de 1,7 gr. s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis, care face parte din Tabelul Anexa nr. III din Legea nr. 143/2000. Cantitate de 1,3 gr. rezină de cannabis rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R.
2. După această tranzacţie martorul C.E.P., care a aflat că inculpatul este urmărit l-a încunoștințat sub acest aspect pe inculpatul G.I.A., prin intermediul martorului M.M., că urmează să i se facă un flagrant. Aflând acest lucru, inculpatul, în aceiaşi zi, a început să caute între cunoscuţii săi persoane interesate să cumpere întreagă cantitatea de rezină de canabis pe care o deţine, pentru a câștiga repede bani în urma vânzării acesteia şi a se sustrage totodată răspunderii penale. În aceste împrejurări inculpatul G.I.A. i-a oferit martorului K.R.D. cantitatea de 350 de gr. rezină de canabis la preţul de 25 RON gramul cu condiţia ca acesta să ia toată „marfa”.
Potrivit declaraţiei martorului K.R.D. prin jargonul „căcăt” se înţelege rezină de canabis (haşiş), iar prin jargonul „acela verde” se înţelege cannabis. Din relatările martorului acesta ştia că oferta făcută de către inculpat viza rezină de canabis („haşiş”). Fiind întrebat ce viza discuţia cu martorul K.R.D., inculpatul a declarat că „intenţionam să-i vând interlocutorului cafea” cu toate că această din urmă substanţă nu este moale şi nici de genul masculin.
Faptul că inculpatul G.I.A. a deţinut cu certitudine cantitatea de droguri de mai sus (350 gr.) şi probabil încă o mai deţine rezultă din mai multe probe, care coroborate între ele conduc indubitabil la o astfel de concluzie.
Bucata vândută investigatorului sub acoperire provine dintr-o bucată mai mare de formă ovoidală înfoliată în folie transparentă. Cele 350 de gr. de rezină de canabis deţinute de către inculpatul G.I.A. şi oferite de inculpat martorului K.R.D. sunt compuse din astfel de bucăţi. Acest lucru se desprinde din ansamblu probator administrat până în prezent. Astfel din declaraţia martorului C.E.P., rezultă că inculpatul G.I.A. i-a propus să-i dea pentru a vinde mai departe rezină de canabis (haşiş), arătându-i totodată pe telefon o imagine cu mai multe bucăţi de rezină de canabis în formă ovoidală înfoliate în folie transparentă, însă martorul a refuzat oferta.
În urma percheziţiei informatice efectuate asupra telefonului inculpatului s-a descoperit fotografia la care a făcut referire martorul C.E.P., din aceasta rezultând că bucata vândută colaboratorului sub acoperire este similară cu cele din imagine fiind o parte din una dintre acestea. Acestea probe se coroborează şi cu convorbirile telefonice interceptate şi cu declaraţia martorului K.R.D.
Faptul că inculpatul deţine cantitatea de rezină de canabis pe care a oferit-o atât martorului C.E.P. cât şi martorului K.R.D. rezultă şi din conduita inculpatului pe parcursul urmăririi penale. Astfel inculpatul a solicitat un interval de timp pentru a se gândi dacă conduce organele de urmărire penală la locul unde a ascuns rezina de canabis pentru a o preda. Date despre această discuţie şi despre termenul stabilit rezultă şi din convorbirile purtate în mediul ambiental între acesta, mama sa G.A. şi tatăl său G.V. Toate aceste probe se coroborează şi cu declaraţia martorului cu identitate protejată „A.B.” din care rezultă că inculpatul încă mai deţine cantitatea de „haşiş” de 350 de gr., pe care, văzând în depărtare un autoturism cu antenă şi bănuind că este poliţia (zona unde locuieşte inculpatul este una izolată astfel că orice maşină se poate observa de la distanţă) a ascuns-o, nefiind găsită cu ocazia percheziţiei domiciliare. Din aceiaşi declaraţie coroborate cu interceptările în mediul ambiental redate mai sus rezultă că în urma sfătuirii inculpatului de către naşa sa, pe nume C.E., prin intermediul părinţilor săi, acesta s-a hotărât să nu mai predea cantitatea de rezină de canabis pe care o deţine.
De asemenea se coroborează şi cu cuţitul ridicat din autoturismul inculpatului şi care prezenta urme de rezină de canabis, semn că a fost folosit pentru tăierea unor asemenea substanţe. Astfel raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a laboratorului de analiză şi profil al drogurilor din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca din 19 iunie 2013 a rezultat faptul ca proba constituită dintr-un cuţit cu lamă metalică argintie ştanţată „hong li” prezintă urme de rezină de canabis, tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis, care face parte din Tabelul Anexa nr. III din Legea nr. 143/2000.
3. Aflând că este cercetat, aşa cum am arătat mai sus şi existând riscul să înstrăineze întreagă cantitatea de droguri pentru a fi pusă de alte persoane în circulaţie, (urmărind pe această cale să-şi asigure şi exonerarea de răspundere penală) în urma autorizării instanţei de judecată, în data de 22 mai 2013, s-a efectuat o percheziţie la domiciliul părinţilor inculpatului, unde locuieşte în fapt şi inculpatul G.I.A. La această locuinţă au fost găsiţi părinţii inculpatului, făptuitorii G.V. şi G.A., inculpatul G.I.A. şi prietena acestuia, învinuita N.A.C.E. Cu ocazia percheziţiei domiciliare s-au găsit în grădina acestei locuinţe sub un cadrul metalic cu plasă de sârmă şi acoperit cu o bucată de nailon, mai multe ghivece dintre care, în 46 de ghivece erau nişte plante de aproximativ 15-20 cm. Aceste plante au fost ridicate ambalate în cutii de carton şi sigilate de către organele de poliţie după care au fost înaintate Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca, Facultatea A. pentru a se stabili specia şi subspecia din care fac parte.
Din adresa înaintată de către Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca, Facultatea A. rezultă că plantele ridicate din grădina inculpatului G.I.A. aparţin speciei cannabis sativa, specie care fac parte din Tabelul Anexă nr. III al Legii nr. 143/2000 şi a cărei cultivare este incriminată de lege. Ulterior aceste plante au fost scoase din ghivecele în care se aflau şi ambalate în folie de plastic, urmând a fi înaintate instanţei de judecată odată cu dosarul cauzei în vederea confiscării şi distrugerii.
Din declaraţiile făptuitorilor G.V. şi G.A., părinţi ai inculpatului rezultă că inculpatul a plantat în urmă cu aproximativ două săptămâni de la data audierii, nişte seminţe în cele 46 de ghivece, spunându-le acestora că sunt flori. În realitate inculpatul intenţiona să-şi facă o cultură de cannabis, fapt ce rezultă din preocupările acestuia în acest sens. Astfel este de observat că din telefonul său au fost extrase, printre altele, mai multe fotografii care prezintă culturi de cannabis într-un mediu închis cu lumină artificială pentru a nu fi descoperite. Acest act material reţinut în sarcina inculpatului este, asemenea celui de-al doilea, deosebit de periculos, dacă avem în vedere faptul că în măsura în care nu se descoperea cultura, respectiv cele 46 de plante, inculpatul putea obţine o cantitate impresionantă respectiv aproximativ 800 gr./plantă de canabis, cantitate care putea ulterior să ajungă să fie vândută în rândul tinerilor consumatori.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Sălaj şi inculpatul G.I.A. solicitând admiterea acestora, desfiinţarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei noi hotărâri.
În apelul parchetului s-a solicitat aplicarea unei pedepse mai mari, cu menţinerea modalităţii de executare, cu motivarea că în raport de fapta reţinută în sarcina inculpatului, modul de comitere a acesteia, atitudinea inculpatului pe parcursul urmăririi penale, pedeapsa aplicată este prea blândă.
Inculpatul a solicitat ca prin noua hotărâre să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în condiţiile art. 861 şi urm. C. pen., cu motivarea că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, este un element tânăr, cu posibilităţi de reintegrare în societate, se bucură de sprijinul familiei, a conştientizat gravitatea faptei, are un minor în întreţinere, nu are antecedente penale şi poate să-şi asigure un loc de muncă.
Prin decizia penală nr. 204/A din 29 octombrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Sălaj și inculpatul G.I.A. împotriva sentinței penale nr. 69 din 9 august 2013 a Tribunalului Sălaj.
A menținut starea de arest a inculpatului.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 23 mai 2013 până la 29 octombrie 2013.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a apreciat că, în cauză, a fost stabilită corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare faptei săvârșite de acesta.
De asemenea, a apreciat că, în cauză, s-a efectuat o bună individualizare a pedepsei.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile, prevăzut de art. 3853 C. proc. pen., inculpatul G.I.A.
Criticile formulate de recurentul inculpat vizează netemeinicia pedepsei aplicate, solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus și stabilirea unei modalități de executare neprivative de libertate, respectiv aplicarea art. 861 C. pen.
În susținerea acestor critici, inculpatul invocă dispozițiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Analizând decizia atacată în raport de dispozițiile art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanța de recurs analizează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., Înalta Curte constantă că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Înalta Curte amintește că decizia penală nr. 204/A împotriva căreia inculpatul a declarat recurs a fost pronunțată la data de 29 octombrie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, lege prin care a fost modificat conținutul art. 3859 C. proc. pen., prin abrogarea unor cazuri de casare și prin modificarea conținutului cazurilor de casare rămase în vigoare.
În cauza dedusă judecății, recurentul inculpat G.I.A. solicită, în subsidiar, aplicarea unui regim sancționator mai blând, invocând în susținerea recursului dispozițiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
În cazul motivului de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., reține Înalta Curte că nu este incident în cauză.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. se referă la situația în care hotărârea este contrară legii sau prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.
Nici una din aceste situații reglementate de dispozițiile legale evocate nu se regăsește în cauza dedusă judecății.
Recurentul inculpat critică modul de individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului, or, din acest punct de vedere, apreciază Înalta Curte că nu poate supune analizei aceste motive de recurs prin prisma dispozițiilor art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., caz de casare care se referă doar la „chestiuni de drept”, iar greșita individualizare a pedepsei, ca atribut exclusiv al instanței de judecată, nu constituie o astfel de chestiune de drept care să fie aptă să atragă incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
De altfel, din expunerea de motive a Legii nr. 2/2013 rezultă că una din necesitățile ce au determinat emiterea acestei legi a fost transformarea Înaltei Curți în Curte de Casație, astfel încât este lipsit de sens de a proroga incidența unor cazuri de casare asupra unor probleme ce exced conținutul acestora.
Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I.A., conform dispozitivului.
Se va deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.I.A. împotriva deciziei penale nr. 204/A din 29 octombrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 mai 2013 la 31 ianuarie 2014.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2014 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 381/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 390/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
