ICCJ. Decizia nr. 381/2014. SECŢIA PENALĂ. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Apel
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 381/A/2014
Dosar nr. 1013/318/2014
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2014
Asupra contestaţiei de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 680 din 05 martie 2014 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. 1013/318/2014, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. din 1968 cu referire la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul P.D. împotriva ordonanţei Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu nr. 1958/P/2012 din data de 21 ianuarie 2013, în contradictoriu cu intimaţii C.A.G. şi M.S.G. a fost obligat petentul la plata către stat a sumei de 30 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin plângerea formulată, petentul P.D. a criticat soluţia dispusă prin rezoluţia nr. 1543/21.02.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, dată în Dosarul nr. 1958/P/2012, susţinând că organele de cercetare penală şi-au îndeplinit defectuos sarcinile de serviciu, iar soluţia adoptată în Dosarul nr. 1958/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu este netemeinică şi nelegală, raportat la dispoziţiile sentinţei civile nr. 2859/2012 şi deciziei nr. 2159/2012.
Instanţa de fond a dispus ataşarea Dosarului nr. 1958/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, cât şi ataşarea Dosarului nr. 5823/318/2013 al Judecătoriei Târgu Jiu, iar din analiza ansamblul materialului probator, s-a reţinut că prin rezoluţia nr. 1543 din 21 februarie 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, din Dosarul nr. 1958/P/2012, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii G.G., M.S.G. şi C.M. (acesta din urmă ulterior decedat), pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen., motivându-se că din actele premergătoare s-a constatat că fapta sesizată nu există.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, care, prin rezoluţia din data de 29 martie 2013 a respins ca neîntemeiată plângerea. Ulterior, prin sentinţa penală nr. 1070 din 28 mai 2013 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. 5823/318/2013, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent şi s-a menţinut rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 1543 din 21 februarie 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu din Dosarul nr. 1958/P/2012.
Instanţa de fond a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 1070 din 28 mai 2013 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. 5823/318/2013 a fost soluţionată cu autoritate de lucru judecat plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 1543 din 21 februarie 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu din Dosarul nr. 1958/P/2012, astfel că această nouă plângere îndreptată împotriva aceleiaşi soluţii este inadmisibilă.
Împotriva sentinţei penale nr. 680 din 05 martie 2014 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. 1013/318/2014 a declarat apel petiţionarul P.D.
Prin decizia penală nr. 705 din 23 mai 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petiţionarul P.D. împotriva sentinţei penale nr. 680 din 05 martie 2014, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. 1013/318/2014.
A fost obligat apelantul-petent la 50 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva deciziei penale nr. 705 din 23 mai 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, petiţionarul P.D. a formulat contestaţie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 1 octombrie 2014, formând obiectul Dosarului nr. 1013/318/2014.
Cu ocazia dezbaterior, în şedinţa publică de judecată, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţie inadmisibilitatea căii de atac exercitată de petiţionar.
Examinând admisibilitatea contestaţiei formulată de petiţionarul P.D., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui la liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
În prezenta cauză, decizia penală nr. 705 din 23 mai 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care s-a constatat inadmisibilitatea căii de atac formulată de petiţionarul P.D. - este definitivă, astfel că nu mai poate fi supusă căii de atac a contestaţiei.
Ori, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petiţionarul P.D. împotriva deciziei penale nr. 705 din 23 mai 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petiţionarul P.D. împotriva deciziei penale nr. 705 din 23 mai 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3177/2014. SECŢIA PENALĂ. Mandat european de... | ICCJ. Decizia nr. 419/2014. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
